DESPRE COMUNISM

I. Prima deformare a marxismului: Lenin

cauza principala: opera lui Marx (imensa) este citita fragmentar

A. Marxism-leninismul deriva din :

a) marxismul ortodox al mensevicilor (care asteapta revolutia burgheza promisa de

materialismul istoric – dezvoltarea industriei duce la cresterea tensiunii dintre clasele

sociale iar aceasta din urma, va duce la obtinerea/cresterea constiintei de clasa a

proletariatului)

b) marxismul bolsevicilor (vor trecerea la fapte – v. inexistenta unui proletariat)

B. Reinterpretarea marxismului de catre Lenin :

Marx plaseaza in centrul reflectiilor sale notiunea de PRAXIS (« unitatea dialectica a

activitatii teoretice si a celei practice »)

-argument : nici o teorie a cunoasterii realului nu poate evita verificarea ei in practica

(actiune)

Lenin reinterpreateaza: existenta unei vocatii politice revolutionare si a unei metode (care

este inerenta actiunii sale) a actiunii revolutionare

Vocabular:

a) actiunea revolutionara este intotdeauna necesara (necesitatea interventiei umane pentru

implinirea revolutiilor)

b) teoria revolutionara (inseparabila de actiune) este intotdeauna necesara

c) actiunea si teoria revolutionara nu au valoare decat prin eficacitatea lor

- aceasta miscare continua intre teorie – actiune revolutionara si realitate obiectiva

constituie « praxisul » leninist.

C. Partidul leninist

- proletariatul : i) nu este capabil sa inteleaga complexitatea sociala (in totalitatea ei)

ii) nu are – instinctiv – o autentica constiinta de clasa

1

-doar un singur partid este capabil sa ofere proletariatului posibilitatea de a ajunge la

constiinta de clasa (« forta partidului unic nu este data de numar, ci de fermitatea

membrilor sai »)

- partidul centralizeaza si disciplineaza « masa » (care, pe de o parte, detine experienta si

puterea unei actiuni colective, iar pe de alta parte, constiinta « embrionara » de clasa

poate deveni o constiinta politica numai prin metoda marxista) care este dispersata.

D. « Imperialismul »

-sciziunea Partidului social-democrat rus in 1903 intre bolsevici (care adopta pozitia

leninista) si mensevici (care resping ideile lui Lenin)

Marx si Engels : existenta unor contradictii « constitutive » care, atunci cand vor atinge

un punct de ruptura, vor determina revolutia proletariatului si inlocuirea capitalismului cu

modul de productie socialist.

Lenin :

-existenta contradictiilor suplimentare (« functionale ») pe care le identifica in « legea

inegalitatii dezvoltarii »

- proletariatul occidental este incapabil sa produca revolutii

- imperialismul este o « suprastructura a capitalismului » (care difera de la o tara la alta)

-solutia : transformarea « razboiului imperialist in razboi civil »

E. Prima societate sovietica : suprastructura si infrastructura

a) « dictatura proletariatului » este tranzitia necesara intre capitalism si comunsim

- Partidul bolsevic in calitate de ghid, de putere organizata

- centralismul puterii de stat este echilibrat de o puternica forta venita de la baza

- democratia proletariatului are acces la formele institutionale organizandu-se in

SOVIETE (grupuri locale de muncitori, tarani, soldati)

- sovietele asigura legatura dintre partid si mase ; au rol educativ

-mobilitatea interioara a sovietelor asigura prevenirea riscului de birocratizare

b) impunerea unor masuri menite sa ocroteasca Republica Sovietica (chiard aca acestea

nu apar inscrise in linia marxista)

i) distrugerea raporturilor de productie pre-capitaliste si capitaliste

2

-metode : nationalizarea brutala a industriei (prin intermediul comisarilor poporului ;i ai

delegatilor sovietelor sub conducerea lui Trotki) ; monopolizarea agriculturii prin

neutralizarea oponentilor ; castigarea razboiului civil in 1920 pe fondul unei dezordini

economice dramatice

ii) reorientarea politicii economice spre “un nou curs” de catre Lenin sub deviza “fara

brutalitate”

-proletariatul rus este departe de a-si impune dictatura

-in asteptarea revolutiei, Lenin proclama necesitatea de a oferi maselor protectie

impotriva propriei lor birocratii

iii) Dar, partidul se substituie claselor (dirijeaza si decide) ; sovietele locale si structurile

militare sunt vide in substanta lor ; birocratia se instaleaza

II. A doua deformare a marxismului: Stalin

A. Tranzitia de la Lenin la Stalin

-in martie 1922 devine secretar general al partidului

-dupa 1922, mai multe tendinte/factiuni isi disputa dreptul de a determina orientarea

Rusiei sovietice. Cele mai importante :

a) de dreapta (partidului) cei care sunt din ce in ce mai persuadati ca regimul nu poate

perpetua increderea clasei taranesti (Buharin, Ricov, Tomsky)

b) centrul partidului care oscileaza intre diversele atitudini (Kamenev, Zinoviev)

c) stanga partidului dominata de Trotki se opune majoritatii in trei puncte : proletariatul

trebuie sa duca revolutia dincolo de granitele sale nationale ; proletariatul trebuie sa

oblige taranimea sa construiasca socialismul ; proletariatul trebuie sa convinga partidul

revolutionar sa fie un partid democratic (« Partidul este expresia masei proletare »)

B. Strategia lui Stalin

- apropierea de Zinoviev (centru) si Buharin (dreapta) pentru a face posibila condamnarea

lui Trotki de catre partid (Trotki este exilat in 1929, incearca sa reorganizeze opozantii

intr-o noua Internationala, moare asasinat in Mexic in 1940)

3

- apoi, sustine dreapta (Buharin) pentru a-i elimina pe Zinoviev si Kamenev

- dupa 1928 reia ideile stangii si se debaraseaza de dreapta

-incepand cu 1935 se deruleaza procesele (moartea sau « disparitia » tuturor opozantilor :

Zinoviev, Kamenev, Buharin, Tomsky, Radek, etc.) de la Moscova (sub conducerea lui

Ejov in calitate de comisar al NKVD – politia politica)

C. Infailibilitatea si perenitatea partidului stalinist

-Stalin devine teoreticianul oficial al marxismului

-se simplifica « dogmatic » notiunea de praxis

-substituirea materialismului dialectic cu o simpla relatie mecanica intre contrarii

-marxismul devine un « invariabil catehism in baza textelor lui Marx, Lenin, dar

trunchiate si private de substanta lor dialectica »

-dictatura proletariatului va ramane mult timp necesara in Rusia

-partidul trebuie sa fie « disciplinat si monolitic »

Consecinte :

a) partidul nu poate accepta critica (argument : critica distruge unanimitatea partidului) ;

cei care suscita discutii in interiorul partidului se transforma « obiectiv » in « dusmani ai

clasei muncitoare »

b) partidul este singurul in masura sa determine adevarul istoric (suprimarea istoriei lui

Pocrovski, aparitia protocronismului), stiintific (partajarea intre stiinte burgheze –

genetica lui Vavilov si stiinte socialiste – Miciurin, Trofim, Lisenko) si artistic

(eliminarea unor artisti, scriitori ca Ahmatova, Sostakovici, Zoscenko etc.)

c) unicitatea Partidului comnist al Uniunii Sovietice ii asigura dreptul de a ghida partidele

comuniste din celelalte tari si, chiar de a le impune directiile conforme propriilor

interese »

D. Socialismul

- partidul dictatorial are menirea de a conduce economia

Metoda :

4

-planificarea : planul de dezvoltare economica este elaborat de organismul central

Gosplan care fixeaza obiectivele ce trebuiesc atinse intr-un interval dat (primul plan

cincinal este intre 1928-1932) pentru intreaga tara

-dezvoltarea productiei industriale (mai ales a industriei grele), multimplicarea si

modernizarea uzinelor si eliminarea ultimelor urme ale sectorului privat

-consecinte dezastruoase asupra agriculturii

- constituirea kolhozurilor (cooperativelor agricole in varianta romaneasca) si a

sovhozurilor (S.M.T –urile) conduc la o rezistenta disperata a taranilor

Bibliografia cursului:

Pierre et Monique Favre. Les marxismes apres Marx, Ed. PUF, 1975

Stéphane Courtois et all. Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune, Ed.

Humanitas, Bucuresti, 1998.

-aceste teorii si strategii se vor impune si vor fi aplicate in tarile est-europene (cu diverse

nuantari in functie de specificul local)

Bibliografie selectiva (PENTRU CEI INTERESATI):

Perspectiva istorica:

L. Boia. Mitologia ştiinţifică a comunismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997.

J.R.Barber. Istoria Europei moderne, Ed. Lider, f.a.

J.Carpentier si F. Lebrun. Istoria Europei, Ed. Humanitas, 1997

Pavel Câmpeanu. Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Ed. Polirom, 2002

Florin Constantiniu. P.C.R., Pătrăşcanu şi Transilvania (1945-1946), Ed. Enciclopedică,

2001.

R.J.Crampton. Europa răsăriteană în secolul al XX-lea…şi după, Ed. Curtea Veche, 2002

Denis Deletant. România sub regimul comunist, Ed. fundaţiei Academiei Civive, 1998

Ceuşescu şi securitatea. Constrîngere şi dizidenţă în România anilor

1965-1989, Ed. Humanitas, 1998

Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc,

5

1948-1965, ed. Polirom, 2001

Katherine Durandin. Discurs politic şi modernizarea in Romania (secolele XIX – XX),

Ed. Presa Universitara Clujeana, 2001

Victor Frunză. Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, 1991

André Fontaine. Istoria Războiului Rece, Ed. Militară, Vol.1-4, 1994-1995

Ghiţă Ionescu. Comunismul în România, Ed. Litera, 1995

Nicoleta Ionescu-Gură. Stalinizarea României. Republica Populară Română 1948-1950 :

transformări instituţionale, Ed. All, 2005

Robert Levy. Gloria şi decăderea Anei Pauker, Ed. Polirom, 2002

Ph. Longworth. Creearea Europei de Est, Ed. Curtea Veche, 2002

St. Tănase. Elite şi societate. Guvernarea Gh. Dej, 1948-1965, Ed. Humanitas, 1998

Clienţii lu’ tanti Varvara, Ed. Humanitas, 2005

Vladimir Tismăneanu. Fantomele lui Gh. Dej, Ed. Univers, 1995

Arheologia terorii, Ed. Eminescu, 1992

Noaptea totalitară, Ed. Athena, 1995

Condamnaţi la fericire, F.E., 1991

Stalinism pentru eternitate, Ed. Polirom 2005

Glenn Torrey. Armata revoluţionara rusă şi România. 1917, Ed. Militară, 2005

Arkadi Vaksberg. Hotel de lux. Partidele frăţeşti în slujba Internaţionalei comuniste, Ed.

Humanitas, 1998

Perspectivă generală si speciala:

Michel Aucoutier. Realismul socialist, Ed. Dacia, 2001

Sorin Alexandrescu. Paradoxul român, Ed.Univers, 1998

Şt. Afloroaiei. Cum e posibilă filosofia în Estul Europei, Ed. Polirom, 1997

H. Arendt. Originile totalitarismului, Ed. Humanitas, 1994

Al. Besançon. Originile intelectuale ale leninismului, Ed. Humanitas, 1993

E.Cioran. Schimbarea la faţă a României,Ed. Humanitas, 1990

N.Crainic. Ortodoxie şi etnocraţie, Ed. Albatros, 1998

C. Dumitrescu. Cetatea totală, Ed. Eminescu, 1992

Doctrina liberală în România, antologie de texte, Ed. Institutului de Teorie socială, 1999

6

M.Eliade. Profetism românesc, vol.1,2, Ed. Roza Vînturilor, 1990

Francois Furet. Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunistă în secolul XX, Ed.

Humanitas, 1996

Christian Godin. Sfirşitul umanitaţii, Ed. Ştiinţa, 2005

N.Ionescu. Roza Vînturilor, Ed. Roza Vînturilor, 1990(texte adunate de M.Eliade)

Gail Kligman. Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în românia lui Ceauşescu,

Ed. Humanitas, 2000

Al.Laignel-Lavastine. Filosofie şi naţionalism. Paradoxul Noica, Ed. Humanitas,1998

V. Madgearu. Agrarianism, capitalism, imperialism. Contribuţii la studiul evoluţiei

sociale româneşti, Ed. Dacia,1999

Czeslaw Milosz. Gîndirea captivă. Eseu despre logocraţiile populare, Ed. Humanitas,

1999

C.R.Motru. Cultura română şi politicianismul,în vol. Personalismul energetic şi alte

scrieri, Ed. Eminescu, 1984

C.Noica. Pagini despre sufletul românesc, Ed.Humanitas, 1991

Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru, Ed. Humanitas, 1990

I. Necula. Ion Petrovici in vizorul securitaţii, ed. Saeculum, 2005

Alina Pavelescu, Laura Dumitru (ediţie de documente). P.C.R. şi intelectualii în primii

ani ai regimului Ceauşescu (1965-1972), Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti,

2007

A. Pleşu. Minima moralia, Ed. Cartea Românească, 1988

Anneli Ute Gabanyi. Literatură şi politică în România după 1945, Ed. Fundaţiei

Culturale Române, 2001

Françoise Thome. Limba de lemn, Ed. Humanitas, 1993

Cristina Vasile. Biserica Ortodoxa Romana in primul deceniu comunist, Ed. Curtea

Veche, 2005

Leon Volovici. Ideologia naţionalistă, Ed. Humanitas, 1995

Gh. Vlăduţescu. Filosofie şi politică. 1958-1962, Ed. Paideia, 2003

Katherine Verdery. Compromis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu, Ed.

Humanitas, 1994

7

Jurnale, Memorii:

Arşavir Acterian. Jurnalul unui pseudo-filosof, Ed. Cartea Romaneasca, 1992

Nicolae Bagdasar. Amintiri I, Portrete II, Ed. Academiei Romane, 2006

I. Bălu. Viaţa lui Lucian Blaga, vol. 1-5, Ed. Libra, 1996-1999

Dorin-Liviu Bîtfoi. Petru Groza, ultimul burghez. O biografie, Ed. Compania, 2004

E. Cioran. Caiete, vol.1-3, Ed. Humanitas,1999-2001

Camil Demetrescu. Note-Relatari, ed. Enciclopedica, 2001

Neagu Djuvara. Amintiri din pribegie (1948-1990), Ed. Humanitas, 2005

M. Eliade. Memorii, ed. Humanitas, 1991

Jurnal, vol. 1,2, Ed.Humanitas, 1993

Ştefan J. Fay. Caietele unui fiu risipitor, Ed. Humanitas, 1994

Thomas Kunze. Nicolae Ceauşescu. O biografie, Ed. Vremea, 2002

G. Liiceanu. Jurnalul de la Păltiniş, Ed. Cartea Românească, 1983

M. Lovinescu. Unde scurte, Ed. Humanitas, vol.1-6, 1990-1998

C. Noica. Jurnal de idei, Ed. Humanitas, 1990

Petre Pandrea. Calugarul alb, Ed. Vremea

Memoriile mandarinului valah, Ed. Albatros, 2000

N. Stheinhardt. Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, 1991

Primejdia mărturisirii, Ed. Dacia,1993

Mariana Şora. Jurnal, Ed. Albatros, 2002

Henri Wald. Confesiuni, Ed. Hasefer, 1998

Mirccea Zaciu. Jurnal, vol.I-IV, Ed. Dacia, 1993-1998

8