POLITICA Libertate si responsabilitate social politic n sec. XVIII-XIX libertatea ncepe s\ fie raportat\ la normele sociale.Acum se na[te statul de drept `n care cet\]eanul este liber [i el nu mai trebuie s\ se raporteze dec=t unor reglement\ri juridice general acceptate.Exist\ `n apari]ia statului de drept 4 etape: 1. secolul XVIII ( Kant [i Rousseau ) libertatea uman\ este raportat\ la ra]iunea uman\ [i,implicit,la ra]ionalitatea civic\. 2. doctrinele utopice socialiste [i comuniste din secolul XIX,care puneau accentul pe cele trei mari idei : egalitatea,echitatea [i dirijismul,`n numele c\rora subordonau individul statului.Misiunea superioar\ a statului. 3. concep]iile etatiste ale sec. XIX,potrivit c\rora societatea civil\ trebuie s\ se subordoneze statului.Hegel [i Nietzsche. 4. liberalismul secolului XX,provenit din ideile iluminismului anglo-saxon.Pentru doctrinele liberale,scopul statului este acela de a instaura un sistem social care s\ respecte [i s\ apere drepturile individului. J.J. Rousseau Liber este cel care se supune numai legilor - Scrisori de pe munte - Contractul social - Ideea bunului s\lbatec - Nu exist\ libertate acolo unde cineva este deasupra legilor - nici un st\p=n nu poate fi liber ( pentru c\ nu cunoa[te cea ce este supunerea ) - Ideea contractului social - Aparitia inegalitatilor - Coruperea naturii perfecte a omului - un popor este liber doar c=nd se supune unui conduc\tor!!

1

- `n concluzie,nu exist\ libertate dec=t acolo unde exist\ legi!! - Intoarcerea la natura K.Jaspers Libertatea i democra]ia - `n Originea [i sensul istoriei analiza libert\]ii este tema esen]ial\ - Jaspers identific\ mai multe tipuri de libertate : personal\,social\,politic\, economic\;accentul cade pe libertatea politic\ - Libertatea politic\ este asigurat\ de o putere legitim\ - Ce este legitimitatea ? - Temeiul legitimit\]ii ( majoritatea electoral\ !! votul !! ) - Acolo unde dispare legitimitatea,dispare [i libertatea - Pentru Jaspers,libertatea politic\ are 4 caracteristici : 1) libertatea individului trebuie s\ coexiste cu libertatea mul]imii 2) dubla exigen]\ a individului : dore[te s\ fie protejat de violon]\ [i s\ i se recunoasc\ dreptul la opinie.Democra]ia face aceste lucruri posibile! 3) Statul constitu]ional,bazat pe Justi]ie,poate asigura respectarea legilor chiar cu for]a ( o for]\ legitim\ ). 4) Starea de libertate nu poate fi atins\ dec=t `ntr-o democra]ie !! - apelul la istorie demonstreaz\ raritatea libert\]ii polilitice ( Atena, Roma, Islanda sunt excep]ii ) - libertatea politic\ este un fenomen occidental - libertatea politic\ este o valoare spre care omenirea tinde sau ar trebui s\ tind\ !! J.St. Mill Etatism [i libertate - Despre libertate este lucrarea clasic\ a liberalismului - Tema ei principal\ : statul are dreptul s\ intervin\ `n ac]iunile indivizilor doar atunci c=nd aceste ac]iuni d\uneaz\ altor indivizi - Mill nu accept\ subordonarea individului fa]\ de societate ! - Statul nu trebuie s\ aib\ o putere prea mare ( dar dac\ o de]ine,ea trebuie restr=ns\,pentru a nu atenta la libertatea individului ).

2

-

Un alt motiv pentru restr=ngerea puterii statului este birocra]ia excesiv\ !! exemplul rus ( chiar ]arul este prizonier..) exemplul francez ( unde revoltele sunt posibile..) atotputernicia birocra]iei

- Concluzia : etatismul respinge,anuleaz\ libertatea !! Jean Paul Sartre-Responsabilitatea absolut Una dintre cele mai importante filosofii ale sec XX este existenialismul. Acest filosof descrie poziia i rolul omului n Univers precum i tririle, angoasele si bucuriile acestuia. Exist dou tipuri de existenialism: -existenialismul cretin ( G. Marcel,Soloviov,Jaspers) -existenialismul ateu (J.P. Sartre, Malraux, Camus) Distincia dintre cele dou existenialisme este dat de accentul pus pe existen sau esen. Pentru existenialitii cretiniesena precede existena.Omul de pild nti este esen (chip i asemnare) i apoi devine realitate material. Existenialitii atei cred c existena precede esena.Omul nti exista ,se nate,i apoi i dobndete esena(posibilitaile,libertatea). Pentru J.R Sartre omul este absolut liber,dar i absolut responsabil.Nu exist nici o scuz,nici o justificare: Omul este condamnat la libertate. n eseul su Existenialismul este un umanism,Sartre ia exemplul unui rzboi.Nu exist justificri precum dragostea de patrie,onoarea sau datoria.Dac participi la rzboi cnd puteai s dezertezi sau s te sinucizi eti vinovat pentru acel rzboi.Concluzia lui Sartre:n rzboi nu exist victime inocente. Egalitate si dreptate Termenul de dreptate are, `n cultura umanit\]ii, cinci `n]elesuri : 1) dreptatea `n]eleas\ ca legalitate sau respectare a legilor; 2) dreptatea `n sens moral; 3) dreptatea ca nesupunere civic\,drept moral la `mpotrivire; 4) dreptatea ca merit,fiec\ruia s\ i se dea dup\ merit; 5) dreptatea ca impar]ialitate.

3

Platon Mitul lui Gyges Dialogul Republica, unul din marile dialoruri ale lui Platon,prezint\ teoria filosofului grec despre stat ideal,adic\ drept.Interpret=nd dialogul,Noica afirma c\ subiectul central al dialogului ar fi o republic\ interioar\,o organizare a intelectului uman perfect\,capabil\ s\ concretizeze laten]ele enorme ale spiritului uman. Dialogul se deschide tocmai cu discu]ia despre dreptate : ce este dreptatea ? Platon are nevoie de defini]ia drept\]ii la nivel individual pentru a o raporta la nivelul statului un stat `n care domne[te ideea de dreptate este un stat fericit. Dup\ c=teva defini]ii inacceptabile ale drept\]ii, dialogul ajunge la Mitul lui Gyges. Prezentarea mitului !! Trebuie subliniat c\ acest mit este o provocare a lui Glaucon ( care reprezint\ pozi]ia sofi[tilor ) [i nu reprezint\ pozi]ia lui Platon !! ~n esen]\,mitul poate fi redus la trei idei : esen]a omului este nedreptatea; nimeni nu este drept de bun\voie,ci doar silit; cel care face dreptatea o face din neputin]a de a s\v=r[i nedrept\]i. ~n continuarea dialogului,Socrate va demonta pe r=nd aceste idei,afirm=nd c\ dreptatea este unic\,essentia-al\ [i c\ practicarea ei este sinonim\ virtu]ii. ~n societatea uman\ exist\ dou\ tipuri de dreptate : dreptatea procedural\ [i dreptatea social\. Dreptatea procedural\ const\ `n respectarea legilor unei societ\]i;`nc\lcarea unei astfel de legi sau reguli duce la apari]ia sanc]iunii,pedepsei. Dreptatea social\ este mai nuan]at\ : riguroasa respectare a legilor poate fi uneori, prin consecin]ele ei,nedreapt\.Dreptatea social\ caut\ s\ ofere o egalizare a [anselor indivizilor,iar diferen]ele s\ nu ]in\ seama de ras\,sex,v=rst\,religie etc. Ideile de merit ( Hayek,Aristotel ) [i nevoie ( Marx ) `ncep s\ fie luate `n considerare. F.A. Hayek Domnia legii

4

-

-

Drumul c\tre servitute este o lucrare `n care Hayek prezint\ ascensiunea comunismului (identificat cu servitutea ! ); Hayek este un adept al individualismului [i al liberalismului; pentru ca o societate s\ func]ioneze,este nevoie ca indivizii s\ respecte ni[te reguli,norme deliberate; dac\ legea domne[te,apare Marea Societate ( The Great Society ); valoarea esen]ial\ a unui stat este libertatea ( [i nu democra]ia ); distinc]ia `ntre societ\]i libere [i societ\]i totalitare; textul `ncepe cu defini]ia Domniei Legii ( ca principiu al unei ]\ri democrate); guvern\m=ntul samavolnic; planificarea economic\ ( specific\ sistemelor socialiste ); incompatibilitatea dintre egalitatea `n fa]a legii ( prezent\ `n t\rile democrate ) [i egalitatea social\ ( din comunism ).

Aristotel Dreptate [i merit - Politica este lucrarea `n care Aristotel `ncearc\ s\ sintetizeze ( ca [i Platon ) modelul unei societ\]i perfecte ( dar,dac\ Platon o considera doar ideal\, Aristotel considera c\ un Stat perfect poate exista ); - [i pentru Aristotel dreptatea este o virtute; - Aristotel `n]elege dreptatea din trei perspective : dreptatea distributiv\ ( sensul restr=ns al drept\]ii ) este dreptatea necesar\ oric\rei societ\]i fiecare trebuie s\ primeasc\ exact ceea ce i se cuvine ; inegalitatea inegalilor ( sclavul nu poate fi egalul st\p=nului ); dreptatea compensativ\ tinde s\ devin\ o egalitate a inegalilor (corectarea nedrept\]ilor); - textul din manual prezint\ dreptatea distributiv\ : dreptatea este echivalent\ distribuirii egale unor indivizi egali,[i neegal\ unor indivizi inegali ( ex. cu flautul ); - distinc]ia `ntre drept politic [i drept natural - meritul devine un criteriu al drept\]ii;

5

Kant [i Rousseau nu sunt de acord cu provocarea lui Glaucon : natura omului nu e `n conflict cu practicarea drept\]ii;dimpotriv\,dreptatea este ceva esen]ial omului. Problema ridicat\ de cei doi filosofi este alta : care este temeiul comportamentului drept ? Dup\ Rousseau,omul posed\ un sentiment `nn\scut al drept\]ii,care `l `ndeamn\ pe om la faptele drepte;dup\ Kant,temeiul drept\]ii este ra]iunea uman\ ! Rousseau : Sentimentul drept\]ii - Emil sau despre educa]ie este un tratat de pedagogie - pentru Rousseau sentimentul care st\ la baza drept\]ii este iubirea fa]\ de sine;pentru c\ este `nn\scut,acest sentiment nu poate intra niciodat\ `n conflict cu dreptatea; - aprecierea faptelor se face `n baza acestui principiu; - singur\,ra]iunea nu poate `ndrepta oamenii spre fapte bune sau drepte; - morala nu poate fi `ntemeiat\ pe ra]iune,deoarece doar sentimentele (iubirea,ura) nasc motivele morale ( bun,frumos,drept ). John Rawls-Principiile dreptii Cea mai influent lucrare de filosofie politic din secolul XX a fost probabil lucrarea lui John Rawls O teorie a dreptii publicata n 1971. Filosofia lui Rawls este un neocontractualism, adic o teorie care reia teoriile contractualismului clasic pe care le descrie din perspectiva liberal. Stabilind principiile dup care se vaconstrui societatea ,indivizii nu sunt contieni de consecinele decizilor lor fiind acoperii de un val de ignoran. Pentru Rawls individul, viitorul cetean are dou caliti:pe de-o parte este egoist,viznd succesul personal,pe de alt parte este o fiin raional care alege ntodeauna calea optim pde realizare a scopurilor.Fiind deopotriva egoist i raional omul a ajuns la concluzia c societatea este ntodeauna structura carei protejeaz cel mai bine interesele. Conceptul fundamental al teoriei lui Rawls este echitatea.Echitatea este neleas ca o egalitate a tuturor in sistemul social.Exist dou principii ale dreptii care permit existena echitii ntr-o societate.Primul principiu afirm fiecare persoan trebuie s aib un drept egal la cea mai ampl libertate fundamental compatibil cu libertatea celorlali. Altfel, cea mai larg libertate este cea identic cu a celorlali;nimeni s nu fie mai liber dect semenul su. Potrivit celui de al-doile principiu, inegalitile sociale i economice sunt acceptabile numai dac conduc la avantajarea tuturor.6

n viziunea lui Rawls cele dou principii sunt ierarhice primul fiind prioritar fa de cel de al-doilea.Aceast ierarhizare se explic prin accea c libertile de baz cele cetaenilor (dreptul la vot ,libertatea cuvntului i de asociere,dreptul la prioritate ,libertate fa de arestare etc.) sunt mai importante dect distribuia venitrilor i a bogiei. Teoria lui Rawls consider echitatea un element intermediar ntre libertate i dreptate.Cei trei termeni se presupun i se completeaz reciproc neputnd exista dect mpreun sau deloc. Robert Nozick Dreptate i proprietate In sec XX dreptatea a fost definit din perspective neateptate uneori. ntr-o carte definit un adevrat manual al teoriilor etice: Anarhie stat i utopie! Robert N. prezint o teorie asupra dreptii revoluionare. El vorbete despre o dreptate distributiv , o dreptate care se mparte fr s se piard tuturor membrilor unor societai. Nozick are ca punct de plecare distribuia bunurilor. n marxism aceast distribuie se fcea pe baza principiului fiecruia dup nevoi. Nozick propune o teorie a ndreptiri care s elimine att utopia marxist ct i inechitatea capitalismului. Aceast teotie are la baz dou principii. 1 - principiul dreptii n achiziie 2 - principiul dreptii n transfer Aceste principii de natur esenial economic se pot aplica ns n toate domeniile vieii sociale. Iniial principiile se refer la dreptul de proprietate pe care l are un individ asupra unui bun. Exist trei posibiliti: 1 individul produce bunul care astfel i aparine de drept 2 individul achiziioneaz un bun asupra cruia devine proprietar (prinul principiu) 3 individul posed un bun n urma unui transfer de proprietate : donaie, motenire, mproprietarire (al doilea principiu) Nimeni nu este ndreptit la o proprietate dect n urma unor aplicri repetate ale acestor principii. n acest process statul nu are nici un ro. El trebuie doar s respecte drepturile individuale i s ofere garania libertilor. Acest stat este numit de Nozick stat minimal adic statul cu cele mai extinse atribuii care poate fi justificat. Teorii politice moderne si contemporane MARXISM VERSUS LIBERALISM Tema abordata in acest text este politica,in special felul cum influenteaza ea viata indivizilor si masura in care intervine in drepturile omului.

7

Pana in secolele XVI-XVII societatea era considerata un organism cu o existenta independenta de cea a indivizilor,care lua decizii si stabilea legi. Nu indivizii formau societatea,ci ei traiau in societate ca intr-un mediu legiuitor. In acest sens , un exemplu concret este Aristotel, in a carui conceptie existenta omului avea drept scop trairea laolalta cu semenii sai in vederea unei vieti bune.Insa,dupa Aristotel, aceasta viata buna (in care actele morale si cele intelectuale sunt posibile) nu se poate obtine decat in masura in care oamenii sunt parte componenta a unui stat, a unei societati,adica a unei comunitati de fiinte care sa aiba simtul binelui si al raului,al dreptului si al nedreptului. Odata cu aparitia modernitatii s-a descoperit ca societatea nu are o existenta propriu-zisa,ci este doar o consecinta a unui acord intre indivizi. Acum accentul se pune asupra individului si drepturilor acestora,si asupra raporturilor individ-individ si individ-societate.In urma acestui fapt se ridica doua probleme importante: in primul rand,sunt legile societati in acord cu drepturile (naturale) ale oamenilor? Oare teoriile politice n-ar trebui sa aiba ca scop ultim respectarea drepturilor omului?A doua problema este cea a limitelor puterii exercitate de societate asupra individului,adica este legitim ca societatea sa intervina asupra libertatii individului?Rezumand toate acestea,se pune problema raportului dintre putere si legitimitate,mai exact cand anume statul sau societatea are dreptul sa intervina asupra individului . Se propun mai departe doua teorii politice liberalismul si democratia considerate ca fiind solutii a problemelor mentionate mai sus . In primul rand,liberalismul se defineste ca fiind o teorie politica avand drept valori centrale afirmarea libertatii, drepturilor individuale,democratiei constitutionale,statului de drept si tolerantei .Liberalismul este vazut ca o solutie a conflictului dintre Libertate si Autoritate (dupa cum afirma J.S.Mill ) si urmareste in special limitarea puterii statului asupra individului.Statul devine astfel doar o institutie care garanteaza justitia si securitatea individuala.In liberalism,despotismul de orice fel (individual,al maselor) este inlaturat ca urmare a respectarii neconditionate a libertatii si a individului . A doua teorie politica propusa este democratia, adica sistemul de guvernare care asigura cresterea importantei deciziilor individuale pentru societate, pluralismul politic,social,religios si egalitatea in drepturi. Ca sistem de institutii si relatii,democratia face posibila actiunea directa sau indirecta (prin reprezentanti ) a celor guvernati asupra guvernarii,mai exact a poporului,a indivizilor asupra celor care ii conduc;in democratie se exercita pe deplin libertatea individuala . Cele doua teorii politice se aseamana intre ele prin aceea ca aseaza in centrul lor omul si libertatea sa si incearca sa limiteze puterea statului. Filozoful Karl Raimund Popper in lucrarea sa `` Lectia acestui secol `` nu vede democratia in aceeasi maniera.Ea nu afirma puterea poporului , inscaunarea vointei generale sau a majoritatii,ci este definita in termenii unei forme de guvernamant care nu permite instaurarea dictaturii sau cresterea puterii statului.8

Teoria democratiei popperiene nu se bazeaza pe principiul ca majoritatea trebuie sa guverneze,ci este vital,in acest sens sa pastreze deschisa posibilitatea destituirii guvernului in cazul in care drepturile indivizilor sunt incalcate . Putem afirma ca toate teoriile politice,nu numai democratia si liberalismul,incearca teoretic sa schimbe ceva,insa aceasta tentativa se abate de cele mai multe ori de la scopul ei initial,pentru ca asa cum afirma J.J.Rousseau `` omul s-a nascut liber,dar pretutindeni este in lanturi`.Cu toate ca se incearca limitarea puterii statului,intreaga existenta umana este conditionata de acesta prin legile pe care le impune si normele care trebui sa fie respectate.Chiar daca Romania este azi o tara democrata,societatea romaneasca nu a evoluat la acest statut,ci a ramas cu multe conceptii comuniste . Oamenii inca nu sau deprins cu faptul ca pot sa vorbeasca liber,ca au dreptul la o parere proprie si trebuie intotdeauna sa spuna ceea ce gandesc si sa isi sustine punctul de vedere. A ramas implantata in gandirea lor acea conceptie conform careia omul trebuie sa se supuna oricarui lucru stabilit de stat si trebuie sa suporte totul fara a se impotrivi si fara a opina.Concluzia e ca teoriile politice afirma ceva,insa realitatea este cu totul alta; statul cu legile si normele sale va exista intotdeauna si omul nu va putea face altceva decat sa i se supuna . K. MARX Socialismul Filosofii nu au fcut dect sa interpreteze lumea in diferite moduri.Important este ns a o schimba. Karl Marx (1818+1883) susine c omul este o fiin cu nevoi naturale care pentru a i le satisface produce mijloace materiale precum relaiile economice,raporturile social politice.Astfel,capitalismul,produce dezumanizarea Omului n cadrul acestei societi industriale muncitorul i vinde fora de munc manual ca marf neprimind ns de la societate echivalentul cantitii de munc prestat, lucru de unde rezult faptul c produsul direct al muncii sale nu i aparine muncitorului. Marx opune societii capitaliste pe cea socialist care este o comunitate de indivizi unde mijloacele de producie sunt comune, puterea de munc a fiecruia e unitar cu celelalte, formnd un corpus supra-individual: nuntrul societii colectiviste, ntemeiate pe proprietatea comun asupra mijloacelor de producie productorii nu mai fac schimb de produse; de asemenea, munca ntrebuinat pentru confecionarea produselor nu mai apare ca valoare a acestor produse, ca o calitate material a lor, deoarece aici, spre deosebire de societatea capitalist, muncile individuale exist n mod direct ca pri componente ale ansamblului muncii i nu pe cale indirect - Critica programului de la Gotha.

9

FR. HAYEK Liberatatea Daca ordinea sociala este una constituita in vederea realizarii anumitor scopuri, urmand anumite reguli impuse, libertatea de actiune a individului se rastrange; daca, dimpotriva, asa cum considera Hayek, ordinea sociala este derivata dintrun proces spontan de autoconstruire, dintr-o adecvare naturala a intereselor particulare ale individului, sfera libertatii este extinsa. Cu cat scopurile particulare sunt preeminente asupra scopurilor suprapersonale, cu atat domeniul de actiune al individului, in vederea intereselor proprii, este mai mare. Deoarece ordinea sociala se afla intr-o continua dezvoltare in cadrul unor reguli abstracte si impersonale, care asigura adecvarea naturala a scopurilor particulare, si libertatea urmeaza dezvoltarea, evolutia ordinii sociale. Astfel inteleasa, libertatea, pentru Hayek, este libertatea individuala sau personala, adica starea in care un om nu este supus coercitiei, prin vointa arbitrara a altuia sau a altora. Ea se defineste ca absenta constrangerii si presupune ca individul sa aiba o sfera privata saigurata,iar in mediul sau sa existe un ansamblu de circumstante asupra carora sa poata interveni. Liberalasmaul lui Hayek , nu trebuie insa confundat cu anarhia. Pentru ca, intr-o societate, coercitia este necesara, dar redusa la minim, si determinata prin reguli general cunoscute: coercitia la care unii oameni ii supun pe semenii lor este redusa, atat cat este posibil acest lucru in societate. Adica, orice imixtiune legitima a societatii in sfera individului este o consecinta a incalcarii de catre individ a regulilor. K.R. POPPER Societatea deschis Protesteaz mpotriva concepiei mistificatoare despre istorie(istoria este un organism viu , suprapersonal i univesal n care omul devine treptat un element neutru), care nu urmrete dect justificare iraional a totalitarismului, a anihilrii semnificaiei individului; Doar deciziile individuale, care confer sens faptelor, atribuie sens i istoriei; Poziia democratic n care se situeaz K. R. Popper este una a preeminenei deciziei asupra faptei, a conveniei umane asupra naturii, a individului asupra societii ca ntreg; Popper nu afirm puterea poporului, ci definete democraia ca o form de guvernmnt care s nu permit instaurarea dictaturii sau creterea puterii statului; O domnie a raiunii, adic a capacitii de a discuta critic propria poziie sau a altora, ca lupt pentru libertate, dreptate, egalitate, caracterizeaz o societate deschis n care individul este responsabil; Democraia nu este dect un dispozitiv instituional de protecie, destul de eficient, mpotriva tiraniei; Democraia nu ngduie dictatura.

10

,,Avem nevoie de libertate pentru a mpiedica statul sa abuzeze de puterea sa si avem nevoie de stat pentru a mpiedica abuzul de libertate . (K. R. Popper) R. NOZICK Statul minimal Teoriile contractualiste ( din secolul al XVII-lea) se refera la diminuarea libertatii de actiune a individului prin existenta sa in stat. Nozick nu este de acord cu aceste teorii, considerand ca statul este rezultatul din starea de anarhie. El crede ca individul nu va fi niciodata de acord sa renunte la drepturile sale, de aceea va cauta sa nu cedeze, cum gandea Rousseau. Statul minimal este forma cea mai apropiata de respectarea drepturilor indivizilor, dar si de starea de anarhie unde monopolul fortei si protejarea individului de catre stat sunt acte imorale. Referitor la stat, concluziile noastre principale sunt: un stat minimal, limitat la functiile restranse ale protectiei [] este justificat; orice stat care are functii mai extinse va incalca drepturile persoanelor de a nu fi fortate sa faca anumite lucruri si este asadar, nejustificat.

Max Weber Tipuri de legitimitate Legtura dintre putere, legitimitate i autoritate a fost pus n eviden de celebra structurare a tipurilor de conducere politic propus de Max Weber. Tipurile ideale de conducere politic, n funcie de autoritatea pe care se ntemeiaz, sunt : legal-raional, tradiional i charismatic. Tipul legal-raional de conducere este caracterizat de faptul c autoritatea se ntemeiaz pe un corp de reglementri legale, nlnuite logic. n viaa social domnete o ordine legitim care st la baza autoritii politice. Modalitatea de realizare a conducerii legal-raionale o constituie birocraia. Tipul tradiional de conducere se sprijin pe autoritatea ce o impune tradiia. Aceasta este n genere refractar la nou i se bazeaz pe ideea c inovaiile redescoper de fapt lucruri tiute. Ordinea dat nu se justific raional, aici nu sunt funcii ci statusuri personale. Puterea este arbitrar iar deciziile invoc oportunitatea, capriciul personal sau raiuni de stat. Singurele limitri ale acestei puteri provin tot de la tradiie. Tipul charismatic de conducere se ntemeiaz pe recunoaterea direct de ctre cei condui a puterii personale a efului, indiferent de motivele acestei atitudini. eful charismatic deine o putere absolut, n numele cauzei pe care o ncarneaz. Numite de Weber tipuri-ideale, aceste forme de autoritate i supunere nu se regsesc ca atare n realitate. Viaa politic arat c fiecare tip este instabil i se intersecteaz cu celelalte.11

Drepturile omului Ideea de drepturi ale omului a aprut n antichitatea greac printr-un paradox. Cetenii atenieni considerau c omul are din natere drepturi care nu i se pot lua i pe care el este dator s le foloseasc. Cnd spuneau OM ei se gndeau numai la cetenii care se exemplu n Atena din vremea lui Pericle erau 5000 din 75000 de locuitori. Astfel spus sclavii, meteugarii, femeile copii, metecii(strinii) nu erau oameni. n accepiunea modern, drepturile omului au la baz concepia dreptului natural (Grottins i Puffendorf) de lege natural care- i face pe toi oamenii egali i ideile contractualiste despre conveniile care au stat la baza statului. Att dreptul natural ct i contractualismul presupun c omul are o natur anterioar societii i c scopul oricrei societi este tocmai respectarea legilor naturale. Drepturile omului au fost exprimate iniial n dou documente istorice eseniale. n declaraia de independen a S.U.A. din 1776 i n declaraia drepturilor omului i ceteanului din 1789. Aceste dou documente au fost sintetizate n 1948 odat cu crearea O.N.U. n Declaraia Universal a Drepturilor Omului. Acest act funcioneaz i atzi ca o constituie a umanitii toate statele member O.N.U. fiind datoare s-l respecte. Drepturile omului sunt mprite n dou mari categorii: drepturile negative, care sunt cele fundamentale: 1 Dreptul la viat 2 Dreptul la libertate 3 Dreptul la proprietate Sunt numite negative deoarece statul nu are dreptul s intervin n nici un fel asupra lor. Toate celelalte drepturi sunt drepturi pozitive: - dreptul la opinie, la liber exprimare etc. Ele sunt numite positive deoarece statul este dator s le asigure. Ideea de drepturi positive a fost dezbtuta dupa al doilea razboi mondial, cand URSS dorea sa justifice interventia statului in viata individuala prin importanta drepturilor pozitive, iar statele democratice sustineau importanta drepturilor negative.

12

CUNOATEREA Forme de cunoastere si tipuri de adevar n filosofia modern a existat o polemic celebra n privina cunoaterii. Unii filosofi considerau c la adevr se ajunge doar pe cale senzorial iar alii credeau c doar raiunea poate oferi cunotine certe. Treptat, aceste idei au conturat multe curente filosofice importante: empirismul i raionalismul. Empiritii susin c informaia nu este adevrat dect dac provine din simuri. Pentru raionaliti, informaiile senzoriale sunt nesigure i neltoare, singurele idei adevrate avnd la baz raiunea. Rene Descartes Raionalismul Dei existent nc din timpul lui Platon, raionalismul devine filozofie abia odat cu Renee Descartes. Opere precum: Reguli asupra metodei , Meditatii metafizice, sau Reguli pentru ndreptarea intelectului argumenteaz necesitatea cunoaterii raionale. Maniera de-a gndi a filosofului francez este una original i foarte greu de contrazis. Descartes ncepe prin a respinge adevrurile empirice. Aceste adevruri nu sunt neaprat false dar ele sunt neltoare i pot fi puse la ndoial. Descartes pune la ndoial toate cunotinele existente. Aceast ndoial este o ndoial metodic, adic o ndoial cu un scop clar: ntemeierea cunoaterii. Ea nu trebuie confundat cu ndoiala sceptic care era o ndoial de dragul ndoielii, o ndoial gratuit. n urma acestei ndoieli universale exista o certitudine, aceea a cugetrii. ndoiala nu poate exista dect prin intermediul raiunii. Descartes descoper astfel primul adevr cert, acela c exist un lucru cugettor (res cogitans). Urmtorul pas, urmtoarea eviden este aceea c, dac un lucru cuget, el exist. Iar dac exist o fiin imperfect care cuget este obligatoriu s existe si o fiin perfect (care este Dumnezeu). Acesta este celebrul regim cartezian: Dobito ergo cogito Cogito ergo sum Sum, ergo Deus est M-ndoiesc, deci cuget Cuget, deci exist Exist, deci Dumnezeu exist Acest tip de raionament i pare lui Descartes singura cunotin clar i destinat care nu poate fi pus la ndoial. Un astfel de adevr are caracterul unei intuiii. n concluzie, pentru Renee Descartes adevrul nseamn descoperirea prin raiune a evidenei unor idei nnscute (care nu provin din experien).

13

John Locke Empirismul Cele dou mari curente ale gnoseologiei moderne au avut fiecare trei mari reprezentani: sunt raionalitii Descartes, Leibniz si Spinoza, sunt empiriti John Locke , David Hume i George Berkeley. O prezentare nuanat i atractiv empirismului este oferit n: Eseu asupra intelectului omenesc de John Locke. Filosoful britanic respinge ideile lui Descartes despre ideile certe pe care raiunea trebuie s le foloseasc, considernd c ntreaga cunoatere provine din experien. Dou sunt cile cunoaterii empirice: senzaiile i reflecia. Prima surs a cunoaterii este aadar aparatul senzorial. Locke consider c iniial creierul moului este tabula rasa-o foaie alba de hrtie. Pe aceast foaie sunt nscrise de senzaii nenumrate idei, cunotine, noiuni. Senzaiile ofer dou tipuri de idei: ideile provenite dintr-un anumit sim (gust, sim, sunet) i idei dobndite prin mai multe simuri: spaiu, form. A doua surs a cunoaterii empirice este reflecia sau perceperea propriei activiti mentale. Cunotinele dobndite pe cale senzorial sunt combinate i analizate prin intermediul refleciei. n concluzie, empirismul reprezint un rspuns argumentat dat raionalismului. Polemica ntre raionalism i empirism nu poate fi ctigat de nimeni. Este meritul lui Kant, care peste un secol va reui s sintetizeze cele dou filosofii. Apriorismul kantian n Critica Raiunii pure, Kant i-a propus s rspund unei ntrebri care domina gndirea filosofic de dou secole : este posibil o metafizic ( o filosofie ) tiinific? Dac Hume, cel mai important predecesor al lui Kant, se ntreba dac tiina este posibil ( rspunznd negativ), Kant se va ntreba cum este posibil tiina ( i nu dac ea este posibil )!! Aceast ntrebare s-a numit rsturnarea kantian, o adevarata revolutie copernicana in filosofie. Asemeni lui Descartes, Kant consider c tiina este posibil. El va ncerca s ajung la temeiurile acesteia, la condiiile sale de posibilitate, la adevrurile ei. Aa ajunge filosoful german la cuplurile a priori a posteriori i analitic - sintetic. Kant sondeaza posibilitatile de cunoastere ale metafizicii. Metafizica pretinde ca este nu numai o forma de cunoastere a lumii, cat mai degraba ca este cunoasterea prin excelenta. Este un fel de supra cunoastere din moment ce investigheaza Absolutul. Problemele ei sunt: Lumea, Dumnezeu, Sufletul. Daca nu avem o cunoastere asupra acestei entitati (a Absolutului), nu putem sustine ca putem dobandi o imagine secventiala si sectoriala adevarata. Metafizica propune, prin urmare, o serie de cunostinte superioare cunostintelor obisnuite, din moment ce obiectul ei de cunoastere este Absolutul. Aceste14

cunostinte sunt pure (nu provin din experienta), pentru ca Dumnezeu sau nemurirea sufletului nu sunt date in experienta. Titlul lucrarii lui Kant, Critica ratiunii pure, este sugestiv pentru intentiile sale. Intr o interpretare libera, Critic Ratiuni Pure, inseamna analiza si intemeierea cunoasterii care nu provine din experienta. Kant raporteaza acest gen de cunostinte pure la cunostintele obtinute de stiinta: matematica si fizica teoretica. In stiinta, nimeni nu contesta faptul ca judecatile specifice ei nu ar fi cunostinte veritabile. Toata lumea este de acord ca stiinta produce cunostinte adevarate. Nu acelasi lucru se intampla in metafizica. Cunostintele pure produse de a lungul istoriei gandirii de catre metafizica sunt amplasate intr un permanent regim de contestare. Kant se vede atunci silit sa analizeze structura interna a cunostintelor pentru a raspunde daca metafizica este posibila ca stiinta sau nu. Dar ce sunt cunostintele? Adevruri sintetice adevruri analitice Trebuie precizat c, la Kant, nu avem adevruri analitice i adevruri sintetice.Ceea ce filosoful german numete analitic i sintetic sunt judeci. Judecata sintetic, numit i extensiv, este aceea care mbogete cunoaterea, predicatul adugnd subiectului ceva ce iniial nu era cuprins n el. Judecata analitic, numit explicativ, este tautologic, nu contribuie deloc la dezvoltarea tiinei. Cunostintele sunt judecati de tipul S - P. Analizand judecatile, Kant distinge intre judecatile analitice si judecatile sintetice. Judecatile analitice sunt judecati explicative in sensul ca predicatul desfasoara notele pe care noi le gandim in mod implicit in subiect. Judecatile analitice nu sporesc cunoasterea pentru ca noi aflam ceea ce deja stiam. Aceasta inseamna ca, din perspectiva logica, predicatul judecatii analitice este inclus in subiect ca nota a sa. Aceste judecati sunt necesare si universale (valabile oricand, pretutindeni si intotdeauna). Proprietatea de a fi necesare si universale este numita de Kant cu termenul de a priori. Judecatile analitice sunt judecati a priori pentru faptul ca ele sunt valabile in mod general, indiferent de modul in care va evolua experienta. Adevarul lor poate fi stabilit numai prin inspectie logica, ele impunandu se mintii noastre pentru ca noi nu putem gandi contrariul lor. De pilda, judecata: "Toti sotii sunt casatoriti" este o judecata analitica pentru ca predicatul logic "casatorit" este inclus in subiectul "sotii" in chiar definitia lui. Noi nu putem gandi contrariul acestui enunt "Toti sotii sunt necasatoriti", pentru ca venim in conflict cu ideea de "sot", ideea care este gandita, prin definitia cu ideea "casatorit". Exemplul prin care Kant ilustreaza acest tip de judecati, si la care se aplica acelasi rationament expus mai sus - este: "Toate corpurile sunt intinse". Judecatile sintetice sunt, dimpotriva, toate, a posteriori, adica sunt judecati de experienta. Legatura subiect predicat (S - P) in astfel de judecati se realizeaza15

prin intermediul experientei. Ele sunt judecati contingente pentru ca experienta le poate confirma sau infirma. Nu putem sa spunem despre ele ca sunt necesare sau universale intrucat experienta este in mers. Ceea ce astazi este adevarat, maine poate fi fals. De exemplu, "Toti corbi sunt negri" este o judecata sintetica pentru ca legatura dintre subiect si predicat este realizata de experienta si nu de unul dintre principiile gandirii ca in cazul judecatilor analitice. Exemplul dat de Kant pentru acest tip de judecati este: "Toate corpurile sunt grele". Ce judecati trebuie sa contina stiinta: analitice sau sintetice? Stiinta nu poate sa posede in corpusul ei judecati analitice pentru ca ea produce cunostinte despre realitate. Stiinta progreseaza, este cumulativa. Or, judecatile analitice sunt explicative. Stiinta nu poate admite in corpusul ei nici judecati sintetice, pentru ca enunturile ei sunt necesare si universale. Or, judecatile sintetice sunt contingente. Kant considera ca marea lui descoperire teoretica consta in descoperirea unui nou tip de judecati care se numesc judecati sintetice a priori si care, rezumand experienta, au in acelasi timp si proprietatea de a fi necesare si universale. Aceste judecati sunt chiar in corpusul stiintei. Oamenii de stiinta le au folosit fara sa aiba constiinta deplina a acestei intreprinderi. Pentru matematica de pilda, Kant utilizeaza exemplul de judecata sintetic a priori "7+5=12", iar pentru fizica teoretica "Toate corpurile au o cauza." Adevruri a priori adevruri a posteriori La baza oricrei tiine exist cteva adevruri eseniale, fundamentale : acelea ale experienei. Aceasta era presupoziia empirismului ( Hume, Locke ). ncercnd s depeasc deopotriv raionalismul i empirismul, Kant se ntreab dac exist oare adevruri care preced experiena. El rspunde afirmativ : exist adevruri prime ( a priori ) care preced experiena i numai existena lor face posibil experiena. Aceste adevruri a priori sunt independente de orice experien. Anterioritatea adevrurilor a priori fa de experien nu este cronologic, ci logic. De exemplu, judecata Nici un celibatar nu este cstorit este una a priori, pentru c nu avem nevoie de experien pentru a ti aceasta. Cunotinele a priori sunt pentru Kant cele care sunt independente absolut de orice experien. Kant va ncerca s disting ntre o cunotin pur ( a priori ) i una empiric (a posteriori). Criteriul prin care le va distinge este necesitatea i universalitatea. Doar propoziiile necesare i universale sunt propoziii a priori. Aa sunt de ex. judecile matematice; prin urmare, Kant va considera c la baza oricrei tiine trebuie s fie doar judeci a priori ( pure, neemprice ).

16

Adevrurile a posteriori sunt acele adevruri empirice, experimentale. Ele deriv din experien i ofer informaii asupra lumii materiale. n opinia lui Kant, omul are trei instrumente de cunoatere : sensibilitatea, intelectul i raiunea. Aceste instrumente dein structuri a priori de cunoatere : Sensibilitatea este caracterizat de dou adevruri a priori, nuite de Kant intuiii : spaiul i timpul; Intelectul are 12 forme a priori numite categorii (substana, cauzalitatea,forma, materia etc. ) Raiunea are trei adevruri a priori numite idei : Dumnezeu, livertatea i nemurirea sufletului. Prin aceste structuri apriorice de cunoatere omul poate sonda cognitiv orice domeniu al realitii. Judecile sintetic a priori Genialitatea lui Kant const n mbinarea original a celor dou polariti. Raionalitii acceptau adevrurile a priorice i judecile analitice, pe cnd empiritii foloseau adevrurile a posteriori i judecile sintetice. Kant susine c empiritii i raionalitii au dreptate i se neal mpreun. El propune ca singur judecat util tiinelor judecata sintetic a priori. Ea are calitatea de a fi pur, independent de experien (fiind a prioric ) i de a contribui la sporirea cunotinelor (fiind sintetic). Kant d exemple de judeci sintetice a priori din cele trei tiine considerate n vremea sa certe : n aritmetic 2 + 2 = 4, n geometrie drumul cel mai scurt dintre dou puncte este o linie dreapt i n fizic cantitatea de substan din univers rmne constant. n acest punct al meditaiei sale, Kant va tri o tragedie intelectual. Avem judeci sintetice a priori n tiine. n metafizic exist ele oare? Concluzia lui Kant este c metafizica nu poate formula astfel de judeci, de aceea el va spune :a trebuit s nltur tiina pentru a face loc credinei. Btrn i bolnav, n urma acestei concluzii, Kant va renuna la proiectatul sistem filosofic, la care criticile sale reprezentau doar o propedeutic. Teorii despre adevar Filosofii au dorit ntotdeauna s afle i s observe adevrul. Pentru c acest lucru nu a fost ntotdeauna posibil s-au cutat criterii capabile s decid adevrul sau falsitatea. Au existat n istoria filosofiei trei mari teorii ale adevrului. a. Teoria adevrului coresponden, potrivit creia sunt adevrate propoziiile care descriu realitatea. b. Teoria adevrului coerent, potrivit creia adevrul unei idei este de a nu nega adevarurile dintr-un sistem deja acceptat.17

c. Teoria pragmatist a adevrului, potrivit cruia adevrul unei idei este identic cu succesul ei practic. O idee este adevrat doar dac este benefic sau folositoare. Teoria adevarului corespondenta Formularea clasic a teoriei corespondenei ii apaine lui Aristotel. Potrivit acestuia a spune c ceea ce este este i ceea ce nu este, nu este constituie o propoziie adevrat. Dimprotiv, a spune c ceea ce nu este, nu este i ceea ce nu este, este constituie o propoziie fals. Aceast teorie a fost preluat n Evul Mediu de Thoma de Aquino in Summa Theologiae. Thoma simplific enunul reducndu-l la sintagma: Vertas e adeqvatio rei et intelectus- adevrul este corespondena dintre lucruri i intelect. n viziunea teologului cretin, lucrurile exist ntre Dumnezeu i oameni. Ele nu sunt adevrate sau false. O propoziie este adevrat dac realitatea cunoscut prin inteligen corespunde cu enunul respectiv. Teoria corespondenei pune accentul pe inteligen si nu pe simuri. Teoria adevarului coerenta Teoria corespondenei nu poate fi aplicat ntotdeauna. Compararea enunului cu realitatea nu este ntotdeauna posibil. De exemplu cnd vorbim despre trecut sau despre probabiliti corespondena nu este de nici un folos. De aceea unii filosofi coereni precum Hegel, Leibniz sau mai recent K. Lehrer, au considerat c valoarea de adevr a unei propoziii depinde de relaia logic cu alte propoziii deja acceptate. Dac o propoziie contrazice axiomele unui sistem ea este fals. n viziunea lui Lehrer, orice individ are un sistem de cunotine deja acceptate, numit sistemul acceptrii. Nu este un sistem dogmatic ci n permanen schimbare, fiind influenat tot timpul de noile informaii. Pe baza sistemului acceptrii sunt acceptate ca adevrate unele idei i sunt considerate false altele. Un alt criteriu al coerenei este numit de Lehrer Jocul ntemeierii. Adevrul sau falsitatea depind de multe ori i de capacitile argumentative ale indivizilor. De multe ori se consider adevrate enunurile unui om cu caliti de orator si capaciti persuasive.

18

Adevar si eroare Asa cum unii filosofi au considerat c exist surse, izvoare ale cunoaterii (simurile sau raiunea), tot aa unii au considerat c adevrul este absolut, c eroarea este opus adevrului i nu are niciun rol n cunoatere. Ali filosofi susin totui c eroarea este foarte important n progresul cunoaterii, c n absena ei tiina nu poate progresa. Francisc Bacon Idolii, sursa erorii Francis Bacon este o veritabila constiinta filosofica cu o cuprindere aproape universala. Traind in epoca nasterii stiintei moderne, Bacon si-a asumat sarcina elaborarii unei metode noi, adecvate, care, in opozitie cu scolaristica sterile, sa favorizeze cercetarea stiintifica, cunoasterea si dominarea naturii de catre om. Celebrele lui aforisme, cum sunt afirmaiile Stiinta este putere, Oamenii nu pot stapani natura decat supunandu-se legilor ei, A cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze exprima spiritual epocii. Etimologia cuvantului aforism provine din grecescul aphorismos; acesta inseamna judecata cu caracter moral, care exprima, intr-o forma concisa, o parere despre viata. Bacon propunea o filosofie a naturii in deplina concordanta cu viziunea sa empirista si, metodologic, inductivista. Acest lucru este insa continuat si de catre Thomas Hobbes. Bacon afirma in celebra sa lucrare Noul organon ca omul, servitor si interpret al naturii, poate sa infaptuiasca si sa cunoasca atat cat a observat din ordinea naturii prin lucrul insusi. Conditia prealabila a fauririi stiintei si metodei noi o constituie, pentru Bacon, critica cunostiintelor existente, eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el idoli. Autorul ii imparte in mai multe feluri, si anume: ai tribului- care tin de natura umana; ai pesterii- determinati de educatia fiecarui om; ai forului- prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala; ai teatrului- generate de autoritatea tiranica a vechilor sisteme filosofice.

19

Rene Descartes Eroarea e o lips Cutnd acea mathesis universalis, o tiin universal capabil s descopere adevrul absolut, filosoful francez descoper nu numai rolul esenial al raiunii, dar i existena erorii n cunoatere. El se simte obligat s descopere proveniena acestei erori. Dac tot ce tie omul provine de la Dumnezeu, care este sursa perfectiunii, nseamn c eroarea nu provine de la divinitate. Omul cu capacitile sale mrginite de a cunoate trebuie s fie sursa erorii. Descartes descrie cunoaterea uman ca o interaciune ntre intelect (facultatea de a cunoate) i voin ( liberul arbitru). Eroarea apare atunci cnd voina, ntinzndu-se peste domeniul intelectului, are pretenie de a cunoate. Extinzndu-se acolo unde nu are competene, voina l mpinge pe om spre eroare. Concluzia lui Descartes este c eroarea este o lips, este lipsa perfeciunii, lipsa lui Dumnezeu din mintea omului. Acest lucrru se ntmpl atunci cnd finitudinea voinei umane se extinde asupra domeniului cunoaterii. Karl Popper Adevar si eroare Avnd contribuii importante in filosofia politic Popper este i un epistemolog remarcabil. El consider c n progresul tiinei i al cunoaterii n general, rolul esenial i-a revenit erorii. Popper d exemplu din istoria tiinei de teorii care au fost infirmate de alte teorii. De exemplu fizica lui Ptolomeu a fost nlocuit de fizica lui Newton, care la rndul ei, a fost depit de Einstein. Prin urmare tiina a progresat din eroare n eroare. O astfel de concepie asupra cunoaterii este una failibilist. Failibilismul este teoria care consider c nu exist adevruri ultime n cunoateri doar grade de corectitudine. Popper propune o schem a cunoaterii: P1TTEEP2 P1- problema mam TT- tentativa teoretic EE- eliminarea erorii P2- problema fiic tiina a evoluat din eroare n eroare. De exemplu, se pleac de la o problem mam, o ntrebare teoretic ce trebuie explicat. Apare imediat o tentativ teoretic de a rezolva aceast problem, rezolvare care ramne valabil pn cnd se descoper ca ea este eronat. Se elimin eroarea i se ajunge la o nou problem fiic. Dup care procesul se reia! n concluzie pentru Popper cunoaterea ncepe i se sfrete cu eroare. Popper critic teoria adevrului manifest de origine cartezian. Potrivit acestei teorii optimiste adevrul poate fi totdeauna recunoscut drept adevr. lumina natural a raiunii este capabil s dezvluie acest adevr. Descartes20

i ntemeia teoria pe ceea ce el numea veracitas dei. Ceea ce ne apare n mod clar i distinct ca fiind adevrul nu poate s nu fie adevrat, pentru c ar nsemna c Dumnezeu ne neal. Doctrina adevrului manifest face necesar explicarea erorii. Dac adevrul este evident, cum apare eroarea? n mod tradiional, se rspunde prin teoria conspiraional a ignoranei. Respectiva ignoran are la baz anumite puteri (politice i nu numai) care i in pe indivizi n netiin, i manipuleaz i le ascund adevrul. Acest rspuns i se pare lui Popper insuficient, de aceea el propune failibilismul!

21