Sceneta Domnului Trandafir

Clasa a IV-a B a pregatit un moment artistic inchinat Domnului Trandafir, invatator care si-a facut studiile la Scoala Domneasca. Va dorim vizionare placuta! Poftiti cu totii in Moldova, in tara basmelor frumoase, si-al doinelor cum scrie slova si intr-o tara generoasa. Veniti, ca rau n-o sa va para! Moldova noastra-i colt de rai si-a folclorului comoara cantata pe-un picior de plai. Ati auzit vestea cea mare, ca-n sat la noi e sezatoare? Hai, poftiti si voi Targu-i oras vestit de mai mare dragul si acum e pregatit ca sa-i treceti pragul! Tusa Mica de pe deal dupa obicei o cemat azi lume multa feti si flacai. Hai cu toti cu lucru-n mana si cu voie buna, vom canta, ne-om veseli cu toti-mpreuna! Tusa Nica ne-ai promis data trecuta ca ne spui ceva despre busuioc. Am sa va spun fetelor caci promisiunea data e datorie curata. Ba o sa va spun eu, daca-mi dati voie, ca tot port numele acestei plante sfinte. Vedeti voi Agheasma care se foloseste la Boboteaza nu se strica un an intreg deoarece este sfintita cu busuioc. De la taica stiu asta, Dumnezeu sa-l odihneasca! El a fost Dascal la aceasta biserica multi ani. Si tare-mi mai placea sa merg cu el si cu Parintele si sa strig: Chira lesa! de sarbatori pe la portile oamenilor. Si sa mai stiti ca busuiocul este bun si pentru tuse si pentru calmarea nervilor iar pus in sanul fetelor este aducator de noroc! De aceea fetele nu plecau niciodata la hora fara el. Dcaca nu va suparati, Domnule Busuioc, pe unde stateati in satul nostru? Oh! Imi pare rau sa va spun copii dar tocmai de acolo vin acum si n-am mai gasit nimic, doar locul, locul pustiu, aproape de fantana de piatra in tarina mare. Atunci... eu si cu Miahai Ichim, tovarasul meu, ar trebui sa ne mandrim ca pe acolo locuim si noi si cum s-ar spune, suntem vecini cu Dumneavoastra, nu-i asa? Asa este. Of! Ce trist este sa nu mai gasesti nimic din ce-a fost odata, doar locul! Da! Va inteleg pe deplin mihnirea si dezamagirea, pentru ca lafelk am fost si eu cand m-am intors cu strangere de inima sa revad scoala Primara rurala din Pascani dar n-am mai gasit decat locul, locul gol unde a fost odata odaia scunda incare ne era cald vara si frig iarna. In locul acela odata a trait un om iar acel om sunteti Dumneavoastra, Domnule Trandafir! A terbuit sa vin pana aici ca sa va revad! Dar, cu cine am onoarea? Daca nu va suparati!? Chiar asa! Cine sunteti Dumneavoastra, ca nu v-am mai vazut pe aceste meleaguri? Cred ca tot eu o sa va scot din incurcatura. Tocmai am studiat despre opera Dumneavoastra intitulata Domnul Trandafir, in care vorbiti cu atata suflet si nostalgie despre invatatorul Dumneavoastra. Aici de fata, va recunosc, sunteti Domnul Mihail Sadoveanu, cel mai mare prozator roman, considerat de toti Ceahlaul Literaturii Romanesti! Cum, un fost elev de-al meu a ajuns un asa mare om! Brava Domnule! Acum....daca stau bine si ma gandesc... chiar imi aduc aminte si in ce banca stateai si ce compuneri maiestre alcatuiai! Ce bucurie mare mi-ai facut Mihail! Ba cred ca Dumneavoastra mi-ati facut o si mai mare bucurie pentru ca dumneavoastra ati fost cu adevarat marele om care m-ati ajutat sa gasesc cheia de aur a cititului, in acel ceas al luminii si al intelegerii. De atunci dragostea mea pentru dumneavoastra a ramas nestirbita! Mai povestitine! Mai povestitine! Din viata dumneavoastra de elev, Domnule Sadoveanu! Si despre iubitul dumneavoastra invatator pe care atat de frumos l-ati supranumit Domnul Trandafir, probabil v-ati referit la faptul ca si trandafirul este rege printre flori. Intr-adevar copii, iar dumneavoastra domnule , va marturisesc ca si acum in inima mea mi se pare ca ati fost cu totul un om deosebit! Unul dintre cei mai priceputi si mai devotati pedagogi pe care i-am avut in viata mea! Ehei! Cred ca exagerezi Mihaile! Si m-ai facut si sa rosesc! Sa stiti ca eu nu v-am invatat niciodata nepricina ca ma temeam de cei mari. Imi era drag sa va invat, de parca ati fi fost cu totii copii mei, asta am simtit-o din totdeauna. Stiti cat de vie si incarcata de emotii era de fiecare data intalnirea cu povestile lui Creanga? Ne priveati intai bland, cu-n zambet linistit, iar in clasa se facea o tacere adanca ca intr-o biserica. Prin dumneavoastra am inceput sa-l cunosc si sa-l iubesc pe marele nostru povestitor. Noi n-am avut privilegiul asa ca dumneavoastra sa-l citim de pe abecedar pe marele nostru povestitor. Dar, avem si noi noroc de niste invatatori cu suflet mare carora le sorbim cu atata interes toate explicatiile. Sunt convins ca aveti si voi niste dascali minunati flacaule Eu, Domnule Busuioc, tot de dumneavoastra-mi aduc aminte, parca ma si revad la orele de muzica. Dar ma cu seama, explicatiile la istorie erau minunate! Pe sub tavanul scund al clasei, trecceau eroii altor vremuri in cununile lor de neguri. Ii urmaream infiorat, auzeam parca freamatul luptelor, cand facea domnul cu mana un semn asa intr-o parte, parca ridica o perdea de pe trecut si vedeam tot ce spunea glasul lui. Da... Simteam si eu cum imi scanteiau privirile si eram adanc miscat cand va vorbeam despre marirea stramosilor. Cred ca de la taica am mostenit dragostea pentru istoria neamului caci si el tare a mai iubit copii si le-a fost dascal pana a inchis ochii. Ca dansul si ca mine au fost multi si probabil or sa mai fie si altii care vor izbuti sa-si indeplineasca cu bine menirea. Ooo! Sunteti prea modest domnule Trandafir! Si vad ca si acum aveti un prisos de bunatate! Si acel ceva este din credinta si curatenia unui apostol. Tot ce v-am povestit sunt lucruri adevarate. Si inca nu v-am spus tot! De la distinsul meu dascal am deprins si alte lucruri folositoare: am invatat sa cladesc un stoc de fan, sa fac o palarie din paie de secara, sa impletesc cosuri din mlaja si mai cu seama sa fiu un om adevarat! Oh! Mihaile! M-am straduit si eu cum am priceput! Si ati reusit domnule! Ne-ati invatat multe, de care aminte... nu-mi mai aduc, dar care au ramas in fundul sufletului ca seminte bune ce sper sa-nfloreasca bogat mai tarziu. M-as bucura atat de mult sa fie asa cum spui, draga Mihail! Chiar de cand te-am cunoscut am simtit ca esti plamadit din alt aluat decat ceilalti elevi de-ai mei. Aveai de pe atunci darul scrisului si vedeam in tine un adevarat pictor si poet al naturii! Caci tare-ti mai placea sa haladesti prin acel colt de rai ai imprejurimilor Pascanilor. M-ati cam gicit, domnule invatator! Iubesc atat de mult istoria si natura patriei incat nu numai ca am scris despre acestea ci in clipele de ragaz mai iau si acum pusca sau undita pe umar si o pornesc spre nada florilor, spre imparatia apelor sau spre dumbrava minunata . Uite, chiar si acum ma cam grabesc pentru ca nu pot lipsi de la o partida de vanatoare la care am fost poftit. Si plecati asa fara sa nu ne mai spuneti nimic? Nu! N-as putea sa plec pana ce nu va mai spun si eu o poezie sa va mai dezmortesc putin. Pentru ca v-am cam acaparat cu totul cu povestile noastre. Poezia se numeste Despartire de invatatorul meu: Trist a mai sunat ieri de iesireSi iata ca ora s-a sfarsit.Cu domnul Busuioc de azi nu ne vom mai intalni.Supararile facute in clasa,Sa ne ierte caci noi am gresit .Dar povata data noua in viata, La multi dintre noi ne va folosi.Au trecut cei patru ani de scoalaSi nici nu stiu cand ei au si trecutSuntem parinti, avem copii la scoalaInsa acestia nu pot sa-i uit. Ani de bucurii si nebunii,Cei mai frumosi ani pentru copii, Au trecut si nu se mai intorc,Insa amintirea-si face loc. Ei dragii nostri oaspeti cred ca ne tresara la toti inima-n piept de mandrie pentru ca si Domnule Trandafir si alte personalitati ati invatat aici in scoala noastra si de asemenea indragim cu totii aceleasi plaiuri stramosesti ale dulcei noastre Moldove si mai ales pentru ca astazi am aflat atatea despre dumneavoastra. Si mie mi - s-a umplit astazi sufletul, dragii mei consateni, si mai ales mi-a facut atata placere de revederea cu tine, Mihaile. Ca acum, dupa 30 de ani de dascalie, as putea sa mor fericit. Ce mi-as mai putea dori? Mi-am revazut si satul in care m-am nascut si am copilasit, si scoala in care am invatat asa ca... Domnule Trandafir, pentu mine veti ramane merei ca odinioara : inalt, bine legat, cu mustacioara neagra pe care vi-o tundeati totdeauna scurt, zambind cu bunatate incruntandu va cate o dara insuflandune un respect nemarginit! Mergi cu bine mare Mihail! Si poate ca ne vom mai revedea, in Eternitate!