110667370 Spin de Trandafir

63
1 Spin de Trandafir de Andrei Cornea Capitolul 1 Era zi de primavara, rataceam pe strada care ducea spre mausoleu, printre acele felinare care abia luminau calea, aceeasi strada pustie, aproape parasita; inca simteam mirosul de canalizare si aveam inca treaza acea imagine in mintea mea, imaginea unei singure persoane. Am iubit-o. Inca o iubesc. Dar a plecat. Nu mai e langa mine, as avea atatea sa-i spun incat pana si bordurile ar casca, daca ar asculta. Cum a reusit sa...dar deodata sunt intrerupt de un tip posmogit, cu barba gri, ochi mici si bagati in strafundul capului, imbracat in niste haine zdrentuite si murdare de la atata dormit prin gari si prin parcuri. In cap avea acelasi fes in trei culori, negru, rosu, maroniu, care se se invarteau orizontal, la infinit, si intr-o parte statea jegarit, acel simbol NY deja celebru.

Transcript of 110667370 Spin de Trandafir

Page 1: 110667370 Spin de Trandafir

1

Spin de Trandafir de Andrei Cornea

Capitolul 1

Era zi de primavara, rataceam pe strada care ducea spre mausoleu, printre acele

felinare care abia luminau calea, aceeasi strada pustie, aproape parasita; inca

simteam mirosul de canalizare si aveam inca treaza acea imagine in mintea mea,

imaginea unei singure persoane. Am iubit-o. Inca o iubesc. Dar a plecat. Nu mai e

langa mine, as avea atatea sa-i spun incat pana si bordurile ar casca, daca ar

asculta. Cum a reusit sa...dar deodata sunt intrerupt de un tip posmogit, cu barba

gri, ochi mici si bagati in strafundul capului, imbracat in niste haine zdrentuite si

murdare de la atata dormit prin gari si prin parcuri. In cap avea acelasi fes in trei

culori, negru, rosu, maroniu, care se se invarteau orizontal, la infinit, si intr-o parte

statea jegarit, acel simbol NY deja celebru.

Page 2: 110667370 Spin de Trandafir

2

-Dati-mi si mie 3 lei pentru o paine, sa va dea Dumnezeu sanatate!

-Dumnezeu? Ce sti tu despre Dumnezeu?

-Va rog dati-mi si mie...

-Poate ca-ti voi da, daca despre Dumnezeul tau imi vei spune...

-Este mantuitorul sufletelor noastre, sa traiti!

Acel raspuns la prima vedere inofensiv ma sfasiase adanc, si l-am apucat pe

sarmanul om, de hainele-i zdrentaroase, lipindu-l de peretele de caramida al unei

cladiri vechi, care astepta sa-i fie curmat chinul si sa fie daramata.

-Crezi in Dumnezeu?

-Da, va rog nu ma loviti!

Atunci mi-am dat seama ca deja il inspaimant, si i-am dat drumul usor hainelor lui,

inca tinand mainile pe pieptul sau, slab, atat de slab incat ii puteai simti coastele-i

miscandu-se inainte si inapoi datorita respiratiei sale...

-Cum poti crede intr-un Dumnezeu, cand nu ai o casa, nu ai o masa, o familie, si pe

strazi pustiite, haladui noaptea ca un lup flamand? Cum?

-Eu cred ca El ne va salva pe toti, si pe mine, si pe dumneata, si pe cei bogati si pe

cei saraci, si pe cei rai si pe cei buni, laolalta...domnule...

Pentru un om atat de respingator in aparenta, il ducea mintea...

-Atunci al meu suflet de ce oare de izbeliste l-a lasat?

-Ai rabdare, ca El are grija de noi, iar rasplata noastra multa va fi in ceruri!

Am incredintat sfios din cap, aproape regretand ce-am facut, si luand mainile de pe

peiptul sau.

-Amin! am zis eu cu o jumatate de gura, scormonind in buzunarul drept al

pantalonului si scotand trei lei, ca sa-i dau.

-Dumnezeu sa te ajute domnule!

-Fi binecuvantat omule!

-Stelica, ma numesc!

-Mihai, i-am raspuns si eu, intorcand spatele si vazandu-mi de drumul meu.

Din nou eram singur pe strada, singur in puterea noptii ajutat doar de felinare, si de

propriile-mi picioare. Omul acela credea orbeste, credea ca totul e spre bine, ca va

fi salvat. Cum putea sa faca asta, cand doar de cersit bani era bun? Ce-l indemna sa

faca toate astea? Mie cu neputinta imi pareau. Fara de sens. Eu aveam tot ce-mi

trebuie, si dupa ce nu am mai vazut-o pe ea, parca totul s-a sfarsit.

Trebuia sa ajung la mausoleu, sa stau acolo in fata lui, ca sa-mi golesc mintea de

ganduri...

Page 3: 110667370 Spin de Trandafir

3

Ajungand la mausoleu, am ramas fixat in fata acestuia, fara a scoate un sunet, fara

a ma misca, cu privirea pierduta undeva departe de parca eram prezent doar cu

trupul, iar mintea absenta mi-era. Ma simteam singur in singuratatea noptii. Dupa

un timp, capul mi-l lasasem in jos oftand cu greutate si cu parere de rau in acelasi

timp. Apoi capul mi l-am ridicat spre cerul senin, plin de stele, plin de puncte

luminoase, care unite ar fi rezultat in constelatii, asa cum noi am fi putut rezulta

intr-o familie... Un cer instelat...Atat de frumos...

Capitolul 2

Trecuse cam mult timp de cand tot stateam asa, nemiscat in fata acelui

mausoleu...Amortisem. Oasele-mi trosneau parca la fiecare miscare ceva mai

brusca. Trebuia sa ma intorc acasa, dar nu mi-ar fi facut placere. Vantul ce adia

usor ma relaxa, imi racea mintea mea, cea infierbantata; asa ca m-am dus putin mai

in spate ca sa stau pe o bancuta, vopsita-n verde, pentru a se asorta cu putinul

spatiu verde din jurul mausoleului. M-am asezat usor, orientandu-ma cu fata, tot

catre monumentul pe care incepusem sa-l admir, ca fiind o bucata din mine. Ma

simteam, una cu el, una cu Universul, prin intermediul acelui monument. Era

utimul element de legatura dintre mine si infinitatea...Infinitatea.

Ma trezesc. Era dimineata, abia se crapa de ziua, iar eu am adormit pe acea

canapea de lemn, verde. Totul parea pustiu. Probabil nimeni nu ma vazuse, dar asta

ar fi reprezentat oricum ultima mea grija. Imi simteam capul greu, si ochii umflati.

Grozav. O racelea imi trebuia mie acum. Nu sunt si asa destul de amarat!

Pe langa apasatoarea durere de cap, se mai adaugase si o cumplita durere, una

sufleteasca. Ma simteam atat de departe de ce eram acum cateva zile. Eram asa de

aproape unul de celalalt. Iar acum, intre noi se intinde un imens si pustiu desert,

oceane intregi, si chiar lumi si popoare, poate chiar galaxii. Era revoltator!

Incepusem sa ma gandesc la tot felul de inutilitati, cum ar fi, inutilitatea vietii, a

omului, si implicit, a mortii...

-De ce trebuie sa intri in nefiinta?

Ma simteam orb, nereusind sa dau un raspuns simplu. Trebuia sa-l gasesc, dar

raspunsul parca fugea de mine. Era in fata mea si nu-l vedeam. Niciodata nu l-am

Page 4: 110667370 Spin de Trandafir

4

vazut. Parca atunci cand trebuia sa-l vad pentru a-l putea prinde, mintea, brusc imi

era intoarsa catre orice altceva, cum a fost si acel cersetor.

-Nu inteleg! Pana la urma de ce existi ca fiinta, daca la un moment dat ajungi

nefiinta? E revoltator!

Astea sunt aberatii, adevarate aberatii iar eu continuam sa incerc sa mi le explic.

-Nefiinta...Cum poti in nefiinta a intra, fara a te pierde in infinitatea de spatiu si

timp? E revoltator!

Eram revoltat, eram suparat si in acelasi timp ma simteam patetic, datorita inutilei

mele razvratiri. Totul e zadarnic.

Nu reusisem sa-mi termin gandul, ca dupa ce mi-am ridicat capul, am ramas socat.

Un corb, statea linistit pe varful monumentului din fata mea. Se uita parca la mine.

Ma masura din priviri, atat de atent, parca si-ar fi calculat cat va manca din mine,

atat era de atent. Era ceva sinistru la corbul acela. Nu se misca. Deloc. Pur si

simplu, statea, privindu-ma, asteptandu-ma parca sa trec in nefiinta... Parca era de

piatra, ca parte din mausoleu. M-am ridicat usor, si am vrut sa vad daca acel corb e

real, sau imaginatia imi juca feste. Am intins mana incet catre acea pasare

neagra...sinistra...Dintr-o data isi ridicase capul, si a croncanit atat de macabru, de

mi-a dat fiori pe sira spinarii. Parca mortii ar fi incercat sa-i anunte. Am cazut pe

spate, speriat ca de moarte, vazand cum corbul isi luase zborul, miscandu-si aripile,

atat de negre, la fel ca aripile mortii, care mai ca le puteam simti, cuprinzandu-ma

cu draga inima. A mai croncanit de doua ori pana ce nu l-am mai putut vedea, iar

inima inca imi mai batea cu putere. M-am ridicat neindemanatic de pe spatiul

verde, si am luat-o spre casa, mai ingandurat decat venisem ieri seara. Ce era cu

acel corb? Ce simteam? Ce era de facut?

Gandurile au inceput sa ma macine.

Macabru...Zadarnic...Revoltator...Infinitate...

Capitolul 3

Aveam o minte tulbure si o privire pierduta. Ma simteam teribil de ametit. Puneam

pasi, pe un pamant ce parea ca nu mai suporta sa-l calc. Eram strain in propria-mi

Page 5: 110667370 Spin de Trandafir

5

lume, ma simteam golit de orice insemnatate.

Vantul incepuse sa adie usor. O adiere placuta de primavara ce parca te purta spre

taramuri necunoscute. Lume multa era in jurul meu, pe acel drum...Simteam ca

acasa nu mai pot ajunge, din cauza multimii de oameni. Atatia oameni!

-Cum puteti sa mergeti asa linistiti pe drum, aparent fara griji, inafara de cea de

maine? Cum puteti sa stabiliti relatii atat de usor? Cum puteti trai atat de simplu,

fiinte livide, ce sunteti pe acest pamant degeaba?

Regretam, vazandu-ma singur printre atata lume. Imi intoarceam corpul, sa vad

imprejurimile, si nu am putut observa altceva, decat o strada plina, de masini si de

oameni, iar dintre toti, parca eu eram singurul care nu isi gasea un loc.

Vroiam sa ajung acasa mai repede, dar nu reuseam...ramaneam parca suspendat in

timp si spatiu. Era din cauza ca un minut mi se parea o eternitate. Pana si adierea

usoara a vantului, ma chinuia, pentru ca ma rascolea, imi aducea aminte multe

lucruri...

Amintirea, un "obiect" de folos omului, acum ajuns o puternica si infioratoare arma

de tortura sufleteasca. Incredibil!

Telefonul incepuse a suna! Neindemanatic, l-am scos din buzunar, si ma uit la

ecran. Aparea un numar pe care nu-l cunosteam...

Ezitam sa raspund...insa nu contenea! Asa ca am cedat tentatiei, si am apasat

butonul care m-a pus in legatura cu apelantul.

-Alo!?

-...

Nu auzeam decat un vajait monoton!

-Alo!?

Niciun raspuns, doar acelasi vajait...am mai ascultat un pic, si apoi, oftand:

-Alo...Cine e?

Iarasi niciun raspuns. Am inchis si mi-am vazut de drum.

Nu stiu cum s-a facut, ca la ora 7.00 am trecut prin fata bisericii, in timp ce

clopotele bateau. Scoteau un zgomot asurzitor, un zgomot ce pare-se ca numai pe

mine ma deranja, eu fiind singurul care ma strambam, incercand din rasputeri sa nu

mai aud acele sunete. Imi rasunau in cap. Nu mai putea sa le suport. Zgomotul era

atat de puternic...si...si totusi...Bateau pentru mine?

Dintr-o data, ma ridic din pat, speriat ca de moarte, transpirat tot, si aud doar ceasul

dandu-mi trezirea. Era chiar ora 7.00. Visasem!?

Page 6: 110667370 Spin de Trandafir

6

-Ce? Nu inteleg!

Opresc alarma, imi trec mana prin par, si incerc sa ma calmez, desi recunosc, ca nu

prea reuseam. Ce s-a intamplat, a-mi explica nu puteam! Cersetorul, mausoleul,

corbul, numarul de telefon, clopotele...au fost toate un vis? Dar pareau atat de

reale. Pe acel cersetor, l-am atins, ii simteam coastele, m-am dus la mausoleu,

corbul m-a fixat cu privirea apoi a zburat, telefonul chiar imi suna, iar acele

clopote erau asurzitoare! A fost prea..."real"...Cum poate cineva sa viseze ca trece

prin fata bisericii la 7.00 si aude clopote, atunci cand in realitate chiar e 7.00 iar in

loc de clopote era o sonerie? Mult prea ciudat...Nu inteleg!

Capitolul 4

Eram intr-o stare grava. Resimteam dureros lipsa ei. Aveam si tulburari de somn

din aceasta cauza.

M-am gandit ca e prea devreme, asa ca m-am trantit iar cu capul pe perna, si

facandu-ma comod, am adormit...

Dupa un somn odihnitor, care a fost mult mai bun decat cel de opt ore, m-am trezit

greu la 8.23, si m-am dus direct in baie pentru un dus. Am dat drumul la apa calda.

Ce placut! Ma simteam atat de relaxat, apa imi curgea pe corp, iar eu eram eliberat

de orice gand stresant...Ceva imi spunea ca trebuie sa ies urgent din starea in care

ma aflu, si aveam de gand sa fac intocmai.

Terminasem dusul, imi stergeam parul si deodata imi suna telefonul. Ma duc pe

hol, unde il lasasem, il ridic si am fost un pic suprins sa vad ca ma apela cineva cu

un numar necunoscut. Mi se parea destul de cunoscut, dar in ciuda acestui lucru,

raspund.

-Alo?

-...

Aud un vajait cunoscut, si imediat mi-aduc aminte de visul meu...Eram socat. Ce

fel de vis a fost ala?

-Alo? Cine e acolo?

Page 7: 110667370 Spin de Trandafir

7

Mai stau nitel ascultand vajaitul si apoi iar:

-Alo! Raspunde...

Iritat si in acelasi timp temator, opresc asa zisa convorbire. Ce-i cu acel vajait?

Imi revenise iar acea stare de nesuferit. Acea stare de singurate totala. Dar ma

scutur, in incercarea de a-mi alunga gandurile, si ma duc sa ma imbrac, pentru a

iesi la o mica plimbare.

Dupa ce am ajuns la concluzia ca cea ma eleganta tinuta, era una in care sa ma simt

comod, m-am parfumat, si am iesit plin de incredere, la lumina soarelui,

indreptandu-ma catre masina. Pana sa ajung la Volkswagen-ul meu Jetta alb,

trebuia sa trec o alee, printre trandafiri. Misiune neindeplinita, pentru ca nu am

ajuns la poarta si m-am zgariat la mana intr-un spin afurisit. Imediat a inceput sa

mi se scurga usor sangele, pe deget in jos, asa ca a trebuit sa ma intorc sa dau cu

nitel spirt si apoi sa ma bandajez. Perfect. Era tot ce-mi trebuia pentru o plimbare

reusita.

Deja moralul mi se zdruncinase. Incercam sa ma bandajez, si apoi iar a inceput sa

sune telefonul. Acelasi numar necunoscut. Devenea atat de stresant...

-Alo! Ai de gand, sa-ti dezvalui vreodata numele?

-...

Iar acel vajait infernal.

-Inceteaza odata cu sunetul ala! Si nu ma mai suna!

Am inchis nervos. Ma scotea din minti. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine ma

enerveaza, mai ales, pentru ca detectivul din mine incearca sa iasa la iveala, si in

incercarile mele de a intocmi o lista de suspecti, intervine intotdeauna esecul, in

astfel de situatii.

Cu degetul bandajat, am iesit iar din casa, de data asta mai atent, la trandafiri.

Urcand in masina am plecat, cu destinatia...necunoscuta...

Capitolul 5

Era dupa amiaza, iar eu m-am cheltuit banii pe motorina si pentru a manca in oras.

In rest nu prea facusem mare lucru cu banii mei. Si nici nu reusisem sa gasesc o

Page 8: 110667370 Spin de Trandafir

8

modalitate de a-mi petrece timpul intr-un mod mai distractiv. M-am oprit in

apropierea unui bar. M-am dat jos din masina, am incuiat, si pana sa intru pe terasa

barului, am avut supriza sa-l vad pe cersetorul din visul meu, cu acel fes colorat si

cu hainele jerpelite. Dintr-o data, am avut niste fiori reci pe sira spinarii. Niciodata

nu-l vazusem pe acest cersetor. L-am vazut doar in acolo, in dimensiunea aceea.

Am inceput sa cred ca visele se pot materializa...

L-am privit un pic de la distanta, apoi, reamintindu-mi cum il cheama, m-am dus la

el ca un apucat, si l-am intrebat...

-Tu esti Stelica?

-Sa traiti, dar de unde stiti cum ma cheama?

Simteam ca ceva era in neregula. Stelica. Exact acelasi nume? Sa fie visul acela un

fel de previziune? O premonitie? Dar sunt intrerupt de cersetor.

-Va rog, vreau si eu bani pentru o paine...

-Crezi in Dumnezeu?

-Fie-va mila...

-Spune, crezi ori nu?

-Da. Normal.

Incepusem sa-l inspaimant pe individ. Iarasi, la fel ca-n vis. Desi stiam ce facusem

in acea dimensiune subconstienta, nu ma puteam controla, nu reuseam sa evit

mutarile pe care le facusem deja.

-Cum de poti tu a crede in El? Esti sarman, ceri bani de paine si totusi crezi?

-El ne va salva pe toti. Si pe cei sarmani, si pe cei bogati, si pe cei slabi, si pe cei

puternici, laolalta!

Mi-am trecut mana prin par, si apoi scot cativa lei pentru a-i inmana lui Stelica.

-Multumesc mult, Dumnezeu sa te ajute!

-Daca nu sti deja cum ma cheama...sunt Mihai!

Si am plecat, lasandu-l nedumirit si cu bani de o paine. Fiindu-mi teama ca m-ar fi

cunoscut, am luat-o rapid catre bar.

M-am asezat la o masa la terasa, si punandu-mi mainile in cap, oftam dandu-mi

seama ca nu puteam intelege ce se intampla. Treceam printr-una din cele mai

ciudate momente din viata mea.

Cat de rau am ajuns...Noroc insa ca venise fata care indeplinea rolul de barman, sa

ma intrebe ce doresc. Cand m-am uitat la ea, i-a pierit oarecum zambetul acela

dragalas. Nu o acuzam, aratam ca si cum as fi fost beat.

-Mmmm, un cola rece, te rog!

Page 9: 110667370 Spin de Trandafir

9

-Imediat!

Si a zbughit-o rapid in interior, ceea ce m-a determinat, recunosc, sa ii admir

aprobator posteriorul ei apetisant. Eram defect, stiu, dar aveam nevoie de prezenta

aceea feminina de care eram lipsit, desi mi-era prezenta in suflet.

Cand s-a intors cu sticla de cola, un pahar si un pai, toate acestea pe tavita, mi le-a

lasat pe masa, zambind, iar eu am multumit respectuos..

.Mi-am turnat sucul in pahar, si am dat pe gat o jumatate din acesta, racorindu-mi

sufletul dupa tot ce am patimit astazi. Trebuia sa profit din plin de acest moment.

Si am reusit...pana cand a aparut ea...

Capitolul 6

O fata atat de atractiva. Bruneta, cu parul lung, ochi negri, foarte patrunzatori. Era

dragalasa, cu buzele ei senzuale si cu un corp aproape perfect...Dar nu asta mi-a

atras atentia. Ci faptul ca primul lucru pe care l-a facut cand a intrat pe terasa

barului era sa se uite la mine insistent facand apoi cu ochiul si zambind din coltul

gurii catre mine. Iar lucrul cel mai ciudat era felul in care era imbracata...in blugi

stramti, si intr-un hanorac alb, avand in fata cusut un corb, iar deasupra lui stateau

niste litere, care citite, ar fi rezultat intr-un avertisment destul de infiorator, mai

ales pentru mine: “Beware of the Raven!”.

Inghetasem. Ma trecuse fiorii. Intrand in bar, a stat ceva timp, iar eu afara, ma tot

intrebam daca nu cumva are vreo legatura cu mine, cu acel corb din visul meu. Imi

era cu neputinta sa-mi explic.

In sfarsit. Fata iesise din bar, si s-a indreptat catre masa mea. Oare de ce eram atat

de sigur de asta? A venit usurel, a apucat unul din scaunele care ii erau la indemana

de la masa la care ma aflam si eu, si a intrebat politicos:

-E ocupat?

-Aaa, nu. Nu e!

-Multumesc!

A stat o clipa s-a uitat la mine cu acelasi zambet strengaresc si dintr-o data a intins

mana...

Page 10: 110667370 Spin de Trandafir

10

-Sunt Fabiana. Incantata de cunostina!

-Mihai! Si eu!

Dupa ce a reusit sa ma deruteze, s-a comportat destul de normal. Mie insa numai la

acel corb si la acel avertisment de pe hanoracul ei imi statea gandul. Dupa aceea

venise si comanda ei. Un Martini rosu pentru ea, si unul pentru mine. Am incercat

sa fiu politicos si sa refuz pe motivul ca sunt cu masina, dar Fabiana a insistat.

Ochii ei negri si patrunzatori m-au convins, asa ca am inceput sa degust licoarea

din pahar.

Am avut apoi o destul de lunga conversatie, pentru ca se facuse destul de tarziu, iar

noi consumasem impreuna cam zece pahare de Martini. Fapt ce ne-a si facut sa ne

simtim pana la urma foarte bine, desi eu nu aflasem mare lucru despre ea, cu

exceptia faptului ca are 22 de ani si ca nu lucreaza. Stia foarte bine sa se eschiveze

in conversatii de acest gen, iar eu i-am spus o sumedenie de lucruri despre mine, pe

care sincer sa fiu, cred ca le-a ascultat cu placere.

Intr-un final am hotarat sa pun capat, si sa ma indrept catre casa, evident fara

masina, dar mi-a fost propus ceva mai bun...

-Mai bine am merge la mine...Stau foarte aproape!

Am stat un pic sa cantaresc oferta, si dandu-mi seama ca eram mult prea ametit ca

sa gandesc limpede, i-am raspuns Fabianei, cu un da, aruncat in lipsa de altceva.

Am plecat cu ea, nu inainte de a ne plati consumatia. Am mers usurel pe strada,

glumind si razand ca niste copii. Intrand in blocul, unde statea Fabiana, am urcat

scarile pana la etajul 1, iar dupa ce a fost descuiata usa, parca toata gluma a fost

lasata deoparte. Pana am reusit sa-mi dau eu jos geaca, ea a si dat drumul la muzica

sa se auda in surdina. Apoi s-a apropiat usor de mine cu un mers senzual, si s-a

repezit direct la mine, punandu-ma la perete, atingandu-mi pieptul apoi lipindu-si

buzele-i moi, de ale mele, sarutandu-ma cu pasiune.

Apoi m-a tras de tricou pana in dormitor, m-a dezbracat de el cu rapiditate, si iar

m-a sarutat, asezandu-se pe patul moale, tragandu-ma si pe mine dupa ea,

continuandu-ne sarutarile. I-am dat jos hanoracul acela alb, apoi tricoul si sutienul

rosu, dezvelindu-i splendoarea frumosului ei trup. Stiam ca ceea ce fac nu e bine,

dar nu puteam sa ma opresc, voiam s-o simt, sa-i simt intreaga caldura trupeasca,

voiam sa fie a mea...

Page 11: 110667370 Spin de Trandafir

11

Capitolul 7

Dimineata. Soarele se strecura printre jaluzele, determinandu-ma sa deschid ochii.

Am constatat ca nu ma aflam tocmai in apartamentul meu...Mi-am dat seama dupa

aceea ca pe pieptul meu se afla ceva greu. M-am uitat si o vad pe Fabiana, dormind

linistitat tinandu-si capul pe al meu piept, iar mana ei finuta imi cuprindea

abdomenul ca o centura. In dreapta, se afla un ceas care indica 7.28. Doream sa

plec si s-o las pe Fabiana sa doarma in continuare. I-am ridicat mana, apoi m-am

chinuit ceva timp sa iau o perna, sa ies usor din stransoarea ei, si apoi sa-i strecor

perna moale sub cap.

Am inceput sa-mi strang hainele aruncate prin toata camera, amestecate cu ale ei,

m-am imbracat, mi-am luat telefonul de pe biroul ei, si, in cea mai mare liniste am

iesit din apartamentul ei, respirand usurat. Coborand incet scarile, am inceput sa

ma uit prin lista mea de numere, din telefon. Nu stiu de ce faceam asa ceva,

probabil doream sa vad daca a aparut numarul Fabianei acolo, ca prin magie...Din

pacate nu se afla acolo. Renuntasem.

Am oftat, si mi-am continuat drumul. Incepuse sa-mi para rau, ca nu am intors

macar o privire catre ea, atunci cand dormea ca un copilas. Oare ce era in capul

meu?

Ajungand la masina, m-am scotocit de chei, prin buzunarul interior al gecii, si am

dat de un fel de fituica. Il scot plictisit, gandindu-ma ca o fi vreun bon de casa de

marcat sau ceva asemanator. Era insa un biletel cu numele si numarul Fabianei. M-

am urcat repede in masina, mi-am trecut numarul in telefon, l-am salvat, si am

pornit motorul, oftand din nou. Mi-am intors privirea catre blocul in care statea ea,

cu o privire pierduta. Imi intorsesem atentia catre schimbator, punand mana pe

acesta, mi-am adus rapid aminte, de acel hanorac alb, cu un corb pe el si de

avertismentul acela. Ceea ce m-a determinat sa plec de acolo tulburat si nitel

speriat.

Pe drum stateam sa ma framant, sa ma gandesc, cand se va trezi, ce va zice, daca se

va intreba unde sunt sau cum am disparut?

Dandu-mi seama ca aiurez, m-am scuturat, si am dat drumul la radio. Muzica ar fi

trebuit sa ma mai calmeze.

Page 12: 110667370 Spin de Trandafir

12

Odata ajuns acasa, am aruncat acel biletel cu scrisul ei de mana, ma dezbrac de

haine, si m-am aruncat in pat, cu fata in sus, uitandu-ma in tavan.

-Ce s-a intamplat cu mine?

Trecusera doar doua! Doua saptamani de amar si chin, de cand ea nu se mai afla

printre noi. De cand ea murise. Elena murise de exact doua saptamani, iar eu deja

i-am gasit o inlocuitoare? Nu imi venea sa cred, ce creatura jalnica ajunsesem...Mi-

era scarba de mine. Mi-era inca dor de Elena. Tot ii simteam lipsa. Sufletul meu tot

gol era. Fabiana nu ar putea sa umple acel gol.

Tot fixand tavanul cu privirea, parca vad imaginea Elenei, cu acel corp frumos,

care emana atata dragoste, cu parul ei blond, lasat pana dincolo de umeri, cu acei

ochi albastri mici, fermecatori care mi-au luat mintile inca de prima data. Ochii

aceia, erau ce mai patrunzatori ochi pe care i-am vazut. Nasucul ei mic, impreuna

cu buzele ei cu linii fine, perfecte, parca ma chemau...Am ridicat incet mana, catre

tavan, catre ceea ce mie imi parea imaginea Elenei. Am sperat ca acea imagine o sa

intinda mana catre mine, dar in schimb mi-a aparut imaginea Fabianei...ceea ce m-

a determinat sa-mi retrag mana si sa las o lacrima sa-mi cada.

-Oamenii, prin natura lor, sunt niste fiinte dezgustatoare...Iar eu sunt una dintre

ele...

M-am intors cu fata intr-o parte, iar dupa ceva timp de stat cu ochii inchisi, am

adormit...

Capitolul 8

Incetul cu incetul, m-am lasat prada visului...

Vis ciudat...Eram in dormitor, si stateam putin cam apasat de ganduri si regrete.

Mi-am luat insa inima in dinti, am iesit din dormitor pentru a ma indrepta catre

sufragerie, acolo unde totul s-a intamplat. Acolo unde cosmarul meu a luat nastere.

Camera aceea blestemata in care nu am mai intrat de atunci. Imi treceau prin minte

ganduri de altadata, ganduri frumoase, ganduri care candva imi faceau placere. Din

pacate nu mai aveau acelasi efect...imi provocau repulsie, groaza...

Am juns fata in fata cu usa sufrageriei, iar inima aproape ca se oprise. Timpul la

Page 13: 110667370 Spin de Trandafir

13

fel. Am stat o clipa locului, cu privirea in jos si tinundu-ma de cap, ca sa-mi revin.

Dupa ce mi-am revenit, am intins mana spre clanta. Pana sa ating acea clanta,

diverse momente mi-au trecut din nou prin minte, toate acele plimbari, toate acele

nopti, toate acele aventuri avute impreuna, si utimul moment ce mi-a venit a fost si

cel ingrozitor, care m-a facut sa-mi retrag mana, ezitand a mai deschide usa, ce-mi

statea in fata ca un fel de zid. Ochii mi se umezisera, mai aveam putin si dadeam in

plans.

Altceva nu mai simteam, decat bataile propriei mele inimi si durerea din suflet.

Dintr-o data, usa se deschide in fata mea. Spre uimirea mea era un corp feminin, o

tanara ce-si ascundea privirea, sub pletele-i blonde. Era Elena...

Usor dezorientat, am incercat s-o strig.

-Elena...Ele...

Nu apucasem sa termin, si vad cum capul blond se ridica pentru a-si dezvalui fata-i

angelica. Dar am fost mult mai ingrozit, sa vad ca nu era Elena cu acel chip angelic

pe care il stiam. Nu avea chip. Era acolo, un mare gol negru, inconjurat de plete

blonde...Nu puteam sa ma mai misc in fata acelei creaturi oribile fara de chip...

-Ce...esti?

Si iarasi sunt intrerupt, de data aceasta de un corb, ce a iesit chiar din acel gol

negru, zbatand rapid din aripi si croncanind. M-am speriat...

Aproape instantaneu, am sarit din pat, respirand sacadat, si, dupa ce mi-am dat

seama ca a fost un cosmar, m-am simtit intr-un fel izbavit, ca nu a fost ceva real.

Ma speriasem de moarte. Inima imi batea, aproape sa-mi sarea din piept!

-Ce a mai fost si asta? Huh...Offf!

Dupa ce am reusit sa ma dezmeticesc, am iesit pe hol, sa privesc usa sufrageriei.

Acel zid ce statea intre mine si cosmarul de dincolo de el. Intr-un fel eram

multumit ca acea usa avea rolul unui zid. Ma gandeam cu groaza, la faptul ca eram

bantuit sau chiar mai rau. Nu mi-a pierit bine acel gand sinistru din minte, ca si vad

in fata usii sufrageriei, un fulg negru. Un fior rece imi strabatuse rapid sira spinarii

iar pielea mi se facuse ca de gaina.

-Nu, nu e posibil, te rog, spune-mi ca nu e posibil!

Am inceput sa o iau razna, sa vorbesc singur. M-am apropiat de fulgul acela negru.

Era de corb...Corbul acela blestemat ce-mi dadea cosmaruri.

-Pasare nenorocita! O sa te prind eu!

Am luat fulgul, si iesind afara, l-am aruncat rapid, asa cum ar face oricine cu ceva

sumbru, ceva ce nu ar vrea sa i se afle in casa sub nicio forma. Nu m-am intors

Page 14: 110667370 Spin de Trandafir

14

bine in casa, ca mi-am si auzit telefonul sunand din dormitor...

Capitolul 9

Am ajuns la telefon, aproape sa ma impiedic, si ma uit pe ecran. Era el. Gabriel.

Fratele meu. Nu am mai vorbit unul cu celalalt de un an, din simplul motiv, ca nu

aveam ce sa ne spunem unul altuia. Nu prea ne sufeream. Iar acum ma suna...Am

apasat tasta corespunzatoare, fiind prea curios.

-Alo?

-Alo! Mihai...tu esti?

-Da. Cine te asteptai sa fie?

-Nu vroiam pe nimeni altcineva inafara de tine...

-Nu-ti sta in caracter sa spui asemenea lucruri...Ce-i cu...

-Lasa palavrageala. Am avut un accident!

-Serios? Cum?

-Nu conteaza. Am sunat si la Ambulanta, sunt ranit, daca poti te rog vino...Doar

daca poti...

-Esti ranit rau?

-Cam asa ceva! Sunt undeva pe langa Giurgiu. Cel mai propabil, voi fi dus la un

spital acolo. Poate poti veni!

-O sa vin...chiar acum!

Eram socat si foarte speriat. Fratele meu mai mic, intr-un accident, tocmai pe langa

Giurgiu. Din Bucuresti, pana acolo, chiar aveam ceva de parcurs. Asa ca, nu am

mai zabovit, plecand inspre Gabriel. Nu voriam sa risc sa-l pierd si pe el! Nu m-as

mai fi iertat vreodata.

Curand, am iesit din Bucuresti, si incepusem sa ma gandesc la ce oare ar fi putut

pati fratele meu, din ce cauza a facut accident si cat de grav e ranit. In telefon parea

cat de cat linistit. Ingrijorat asa cum eram, nu prea mai eram atent la condus, si era

cat pe ce sa intru si eu in spatele celui din fata mea. Noroc ca, tinundu-ma franele,

am oprit milimetric si cu un scartait puternic.

Page 15: 110667370 Spin de Trandafir

15

Dupa aceea, am incercat pe cat de mult sa-mi pastrez calmul, si sa fiu atent la ce se

intampla in jurul meu.

Mi-am auzit iar telefonul sunand. Vazand ca iar e Gabriel, nu am mai raspuns, in

schimb am calcat acceleratia la maxim, angajandu-ma in depasiri din ce in ce mai

riscante, fiind de cateva ori claxonat de cei de pe sens opus. Aveam lejer peste 140

la ora. Am incetinit la un moment dat, cand am vazut ca nu mai pot depasi, iar mai

incolo statea oricum la panda, un echipaj de politie, gata sa mai faca rost de niste

bani de la cetateni.

Dupa ceva timp, am ajuns intr-un sfarsit la Giurgiu, si m-am oprit sa-mi verific

telefonul. Primisem un mesaj de la Gabriel, spunandu-mi cum se numeste spitalul

la care se afla. Mirandu-ma ca e constient si poate sa isi foloseasca telefonul, m-am

dus, oarecum emotionat, sa intreb pe unde e acel spital, iar dupa ce am aflat

informatiile necesare, am plecat intr-acolo.

Ajungand la spital, primul lucru pe care l-am facut a fost sa intreb de fratele meu,

Gabriel, dar am fost imediat pus la punct, cu raspunsuri dure, ca trebuie sa astept,

si sa fiu calm. Asta chiar era ceva greu de facut.

Cum sa fiu calm? Era singurul lucru ce mi se cerea, si nu-l puteam face...

Capitolul 10

Dupa ce am asteptat nitel timp, am fost luat in primire de diverse persoane, si fara

sa imi dau seama am ajuns in camera unde era fratele meu intins pe patul de spital.

-Salut Mihai! imi zise el, de indata ce ma vazuse...

Nu arata deloc bine, avea capul, toata mana stanga, piciorul stang, si aproape

intreaga zona toracica bandajate, iar bandajul de la craniu era patat de sange. O

imagine destul de socanta...

-Nu arati...

-Las-o balta. Stiu. Cap spart, membre rupte si vreo doua coaste fisurate. Tare, nu?

-Cum poti sa spui ca-i tare? Esti bandajat tot, si vei sta ceva timp in patul acela!

-Se mai intampla!

-Dar cum ai reusit?

Page 16: 110667370 Spin de Trandafir

16

-Nu a fost mare lucru. Am avut un drum drept, am avut viteza, iar la o curba ceva

mai stransa spre stanga si fara vizibilitate, un tir era mai mult pe contrasens. Iar eu

la viteza aceea, am iesit de pe drum, am derapat, m-am rostogolit cred ca de vreo 3

ori, si m-am oprit intr-un copac.

-Bine ca nu a fost mai rau...

-Am avut noroc ca nu prea am simtit durerea la inceput. Am reusit sa ies, si sa sun.

Au venit cei cu Ambulanta, iar in acel moment, durerea si-a facut simtita prezenta,

si am lesinat. M-am trezit aici, si mi s-a spus ca am fost gasit plin de sange pe fata,

si ca am mai multe rupturi...

-E incredibil cum ai supravietuit!

-Pai, stii doar ca sunt incredibil. Daca erai tu, mureai probabil de frica, la vederea

tirului. Vezi partea buna... pana la urma, ne-am vazut. Deci tot raul spre bine.

-Off! Numai deschide subiectul acela.

-Ce subiect?

-Nu te face ca nu cunosti. Si in al doilea rand, nu cred ca ai voie sa vorbesti. Mai

bine te relaxezi.

-Mda! Multumesc.

Am stat un pic, sa gandesc ce a vrut sa spuna, si apoi l-am intrebat.

-Petru ce?

-Pentru ca ai venit.

Poate parea ciudat, dar m-am simtit coplesit. Nu-i statea in fire lui Gabriel sa

multumeasca, si mai ales mie. Era ceva cu adevarat iesit din comun.

-Nu ai pentru ce...Doar esti fratele meu.

Nu a trecut prea mult timp, dupa raspunsul meu, iar el si-a adus aminte de masina

sa, ducandu-si mana nebandajata pe cap, si lasand-o usor in jos, pe fata..

-Masina mea! Aoleu! Un Audi A6 facut praf...

Putin socat de reactia lui, am intrebat:

-Iti e gandul la masina, cand tu abia ai scapat cu viata?

-Normal ca mi-e gandul la masina. Eu sunt in viata, cu nu prea multi bani si cu o

masina distrusa. Nu suna prea dragut. Nu pot trai fara una. Am nevoie de ea, acolo

unde lucrez eu.

-Ca ce lucrezi?

-Ma ocup cu publicitate. Adica ma duc in diferite parti ale tarii promovand

produsele firmei la care lucrez.

-Ce firma?

Page 17: 110667370 Spin de Trandafir

17

-Una cu detergenti si alte solutii. Nu-ti zic mai multe...

-Nu-i nimic. Linisteste-te!

Ce spunea parea destul de ciudat. De ce nu a spus numele firmei? Nu am continuat

insa cu intrebarile. Am preferat sa-l las in pace, sa se odihneasca. Trecuse prin

destule pentru o zi.

Ramasese acelasi baiat tare ca piatra pe care mi-l amintesc din copilarie. In fiecare

zi ne bateam, iar el era victorios de fiecare data. Era prea dur. Nu s-a schimbat. Si

de asta ma bucuram cel mai tare.

Capitolul 11

Am petrecut o noapte alaturi de fratele meu. Mi-am zis ca pot pleca linistit la

treburile mele, ca el oricum va avea de stat ceva timp...

I-am spus ca voi pleca si poate mai vin pe la el...

-Am o rugaminte la tine...imi spuse, oftand usor, si inchizand ochii pentru un

moment.

-Da, orice...

-Uita-te in dulapul de acolo...aratand catre un dulapior mic in dreapta patului de

spital.

M-am dus intr-acolo de curiozitate, il deschid cu cheia ce se afla pe el, si descopar

hainele lui Gabriel.

-Vezi sacoul, in buzunarul interior...trebuie sa fie acolo un plic.

Intr-adevar, era un plic in buzunarul interior, pe care era o adresa.

-Ce-i cu asta?

-O scrisoare. Nu trebuie decat sa o duci la adresa respectiva pentru mine.

-Tocmai in Brasov?

-Da...Ti-am zis doar, ca eu sunt nevoit sa ma duc prin toata tara.

-Bine. O sa ma duc. Dar maine

.-Perfect. Si...iti multumesc.

-Nu ai pentru ce!

Page 18: 110667370 Spin de Trandafir

18

Dupa un timp eram pe drum, intorcandu-ma in Bucuresti. Ajunsesem acasa, si mi-

am auzit telefonul sunand?

-Cine mai e?

Era Fabiana...Dupa ce am stat o clipa sa ma adun, am raspuns, cu ceva emotie in

glas.

-Alo?

-Buna! Ce faci?

-Pai tocmai am ajuns acasa!

-Deci esti acasa...perfect...Ne intalnim la acelasi pub, in seara asta?

-Aaah, nu stiu...ce...aaah, stai...sunt...

-Bine, atunci ne vedem la noua.

Inchisese telefonul. M-am balbait in telefon ca un pusti de 15 ani indragostit pentru

prima oara. Iar ea a stabilit de una singura cand sa ne intalnim si unde, pentru ca nu

am fost in stare sa dau un raspuns cat de cat coerent. Ce fraier! Am oftat din greu si

m-am aruncat in pat, pentru a inchide ochii ceva timp.

Dupa un timp iar mi-a sunat telefonul. Tresarind, am aruncat o privire la ecran, si

am vazut ca suna Fabiana, iar ceasul era 21:14. Imediat am sarit din pat,

raspunzand la telefon.

-Buna!

-Unde esti?

-Aah, vin imediat. Imediat.

Am inchis telefonul, m-am schimbat extrem de rapid, m-am parfumat si mi-am

aranjat parul in graba, si m-am dus direct la masina. Am ajuns la pub-ul respectiv

la 21:19. Probabil doborasem vreun record.

La masa era Fabiana, rezemata pe scaun, cu o fata lunga, si mi-am cerut scuze, fara

sa ma asez.

-Imi pare rau. Oboseala si-a spus cuvantul. Am dormit mai mult decat trebuia...

-Nu-i nimic.

-Si, imi pare rau de ce s-a intamplat data trecuta...

-Nu ai de ce. Mi-a placut. Desi, nu a fost frumos sa dispari asa dintr-o data.

Intr-un fel eram bucuros sa-i vad chipul atat de frumos, de pur...

S-a ridicat de la masa, s-a apropiat de mine, lipindu-si buzele ei de ale mele. Mi-a

transmis intreaga ei caldura trupeasca...M-am lasat dus de val, asa ca am prins-o de

mijloc, ea tinundu-ma de cap, cu mainile-i fine, ca de matase. Nu simtisem pana

Page 19: 110667370 Spin de Trandafir

19

atunci, un astfel de sarut. Simteam fiori teribili pe sira spinarii. Era greu sa-mi

explic ce se intampla, toata mintea mi se intuneca...

Capitolul 12

Eram complet controlat de catre forta bulversanta a Fabianei. Dragostea ei ma

coplesea intru totul, iar eu nu eram in stare sa raspund acestor gesturi...

Pentru un moment, s-a departat, tinandu-si mana pe umarul meu care tremura de

emotii.

-Nu ma agreezi, asa-i?

Aceasta intrebare picase dintr-o data, ca o bomba, lasandu-ma pentru cateva

momente fara reactie.

-Ai de gand sa raspunzi?

Revenindu-mi in simtiri, am incercat sa raspund...

-Da...Pai, nu e vorba de agreabil sau nu...

-Atunci despre ce e vorba? Simt ca nu-ti place.

-Ba da! Imi place...Te plac...Dar...

-Dar?

-Dar ma simt vinovat...ma simt...intr-un fel...in care nu pot sa-mi explic.

-Asta inseamna ca nu-mi poti da un raspuns!

Nu aveam nici cea mai mica idee cum sa-mi formulez ideile, gandurile imi zburau

de colo colo, fara incetare, ceea ce ma scotea din minti.

-Esti persoana care mi-a umplut golul din suflet...

Am ramas amandoi muti pentru o clipa.

-Fabiana...

Mi-am luat inima in dinti, si am zis pana la urma cele doua cuvinte...

-Te iubesc!

O liniste grea se asternuse. Dar Fabiana, dandu-si frau liber sentimentelor ce o

cruprinsera, m-a imbratisat cu caldura, pret de cateva secunde bune, in care nu am

avut altceva de facut decat s-o imbratisez si eu la randul meu. Dupa ce a dat

drumul stransorii, s-a uitat nitel in pamant, apoi a ridicat privirea catre mine...

-Si eu te iubesc!

Page 20: 110667370 Spin de Trandafir

20

Momentul ce tocmai se desfasurase in fata ochilor mei, se numara categoric printre

cele mai frumoase din viata mea, datorita amalgamului de sentimente, multitudinii

de ganduri ce-mi strabateau mintea si numarul de batai de inima, ce m-au facut sa

simt cu adevarat ca traiesc. Pentru prima oara de foarte mult timp...

Trecuse ceva vreme, cat noi am stat la una din acele mese. Hotarasem de comun

acord sa plecam acasa.

-Auzi, eu nu stiu unde stai tu...

Din nou, o replica venita din cer a Fabianei, parca menita sa ma dezechilibreze din

nou.

-Vrei sa vezi unde stau?

-Desigur! Tu ai fost la mine.

-Atunci fie!

-Abia ma plimbi si cu masina!

Incepuse sa chicoteasca.

-Dar daca ajung la tine, nu o sa mai plec decat maine dimineata. Ca e prea tarziu

pentru mine...

Din nou o bomba. Fata asta chiar sa pricepea la replici de acest gen.

Ajungand la umilul meu domiciliu, i-am prezentat majoritatea camerelor,

bineinteles cu exceptia sufrageriei. Pana si ea banuia ca e ceva suspect acolo,

pentru ca se uitase un pic ciudat inspre usa cu pricina...

Norocul meu a fost insa, ca nici eu, nici ea nu a mai indraznit sa faca diferite

gesturi asemanatoare celor care au avut loc data trecuta, la ea in apartament, pentru

faptul ca ne marturisisem dragostea sincera. Asa se face ca dupa ce a servit un

pahar de suc de portocale s-a pregatit de somn, iar eu m-am alaturat ei, urandu-i

noapte buna, stingand lumina, si inchizandu-mi pleoapele obosite.

Capitolul 13

Ma trezesc cu mare dificultate, de-abia deschizandu-mi ochii, simtindu-ma extrem

de ametit. Doream sa mai dorm. Sa mai petrec cateva minute in patul pufos si

Page 21: 110667370 Spin de Trandafir

21

calduros. Asa ca ma asez inapoi in pat, intorcandu-ma, si aproape ca am dat nas in

nas cu Fabiana, care inca dormea ca un ingeras, avand un zambet inocent afisat pe

fata. Mi-am amintit atunci, ce se petrecuse noaptea anterioara. Adica nimic. Am

ramas uitandu-ma la ea...Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Simteam pentru ea, ceva

inedit...

Tot stand asa, privindu-i chipul, mi-am amintit ca trebuie sa ajung in Brasov. Nu

aveam niciun chef de asa ceva...Mi-era efectiv lene sa ma misc din acel pat, de

langa Fabiana, sa plec pana la Brasov, ca sa fac pe postasul. Doream sa mai stau

langa ea. Apoi m-am gandit ca am sa aman acea calatorie, pentru orele dupa

amiezii.

Dupa ce au mai trecut cateva minute, Fabiana a miscat usor din picioare si din

maini, trezindu-se cu ochii catre mine.

-Mmmm, 'neata!

-'Neata! am raspuns putin surprins de simplitatea cu care m-a salutat.

-Ce faci?

-Te priveam! Erai tare draguta!

Fabiana, din nou, cu aceeasi simplitate, s-a apropiat de buzele mele, sarutandu-le

rapid.

-Ei bine...

Ea, ca sa nu zic nimic, iar m-a sarutat rapid si de mai multe ori, ca sa ma tina

ocupat si sa nu mai pot vorbi. Interesanta tactica.

Uitasem complet ce vroiam sa mai zic... Fabiana, se ridicase apoi brusc din pat,

intreband daca am pe undeva cafea...

Ma ridic si eu buimacit de sarutari, raspunzandu-i mai greu decat de obicei:

-Langa cutiile de cereale...in al doilea sertar din dreapta!

Ajungand in bucatarie, am observat ca s-a descurcat de minune, gasind cafeaua,

punand apa la fiert, si asezand cestile strategic pe masuta din centru.

-Bun, ma duc pana la baie...

M-am spalat pe fata, ca sa ma trezesc, si intorcandu-ma in bucatarie, tocmai se

turna cafeaua in cesti, din care se raspandea o aroma deosebita.

-Nu mancam ceva mai intai? am intrebat eu, simtindu-mi stomacul gol...

-Mie nu mi-e foame...

-Pai...

-Vad ca ai un sandwich maker, vrei sa-ti fac cateva sandwich-uri?

-Nu ar fi o idee rea.

Page 22: 110667370 Spin de Trandafir

22

Stateam si ma uitam la ea, si-mi dadeam seama ca era o persoana deosebita. Viata

mea ravasita avea nevoie de cineva ca ea, ca sa ma puna la punct, ca sa spun asa.

Dupa ce am mancat doua sandwhich-uri, am servit cafeaua alaturi de Fabiana,

purtand in acelasi timp, o conversatie cat se poate de placuta si amuzanta totodata.

Capitolul 14

Dupa o discutie linistita, Fabiana a lansat bomba, care a distrus orice fel de liniste.

-Auzi, ce ascunzi tu in sufragerie?

Ma pusese intr-o incurcatura teribila, iar sincer sa fiu, ultima picatura de cafea, am

sorbit-o cu un imens nod in gat. Nu stiam cum ar trebui sa ma eschivez...

-Pai...nu e cine stie! De fapt nu ascund nimic...

-Ba da! Aseara ai spus ca nu am ce sa vad acolo, dar mi-am dat seama ca ascunzi

ceva!

-Ce as putea sa ascund?

-Nu stiu inca ce, dar e ceva...Vreun fel de biblioteca sau vreo colectie uriasa de

CD-uri cu trupe din anii '80?

-Aaahh, nu...ce?

-Colectie de DVD-uri cu filme care au facut istorie?

-Stai...nu, nu...

-Stiu, o colectie de filme deocheate!

-Ce? Nu! Cum sa am o colectie cu...offf. Nu am colectii!

-Inteleg...Dar tot e ceva ce ascunzi!

-Fabiana...ai prea multa imaginatie...

-Atunci spune-mi!

Norocul meu a fost ca exact in acea clipa, telefonul meu a inceput sa sune.

Era Gabriel. Am raspuns rapid, ca sa evit sa dau un raspuns concret cu privire la

suspiciunile Fabianei!

-Alo!

-Salut Mihai. Te-am sunat ca sa-ti aduc aminte de plic. Te-am deranjat?

-Nu, nu, absolut deloc!

Page 23: 110667370 Spin de Trandafir

23

-Ok! Atunci, drum bun! Sa duci plicul unde trebuie e important pentru mine!

-Da, o sa fiu acolo! Nu-ti face griji!

-Multumesc inca odata!

-Pentru putin! Am inchis, m-am uitat nitel la telefon, si apoi la Fabiana care deja

ma privea intr-un mod cat se poate de dubios, de parca as fi vorbit cu vreo alta

femeie. De aceea nu m-am putut abtine sa nu intreb...

-Ce?

-Inca ai un raspuns de dat...

-Dar...e o poveste lunga

-Am timp!

Spre surprinderea mea, ei tot de acel raspuns ii ardea. Dar m-am folosit de faptul ca

am fost apelat de fratele meu, cum ca trebuie sa ajung in Brasov, sa duc un plic la

cineva anume! Prin urmare nu aveam timp sa-i spun toata povestea! Am rugat-o

frumos, sa amanam discutia! A acceptat propunerea cu usurinta, asa ca am inceput

sa ma pregatesc de plecare...

-Vin si eu? ma intrebase ea dintr-o data!

-Mmm...da. Poti veni!

Capitolul 15

Drumul catre Brasov a fost unul destul de placut, presarat ici-colo cu glumele si

intrebarile aparent nevinovate ale Fabianei, majoritatea referitoare la sufragerie si

la ceea ce ascundeam acolo.

Nu avea de unde sti ca sufrageria imi trezea miliarde de amintiri dureroase,

amintiri ale unei iubiri apuse prematur, atat de tragic, de neasteptat, in lumina

rosiatica a lunii.

Trecuse doar o jumatate de ora de cand porniseram la drum, iar Fabiana era

nerabdatoare sa viziteze Brasovul, caruia amandoi ii calcam pragul pentru prima

data. Avea in ochi aceeasi bucurie pura si nevinovata pe care Elena obisnuia s-o

amplifice in sufletul meu cu fiecare raset cristalin, cu fiecare cuvant care-si facea

loc printre buzele-i de un roz trandafiriu si cu fiecare atingere pe care mi-o daruiau

mainile ei reci, ca faurite din marmura.

Mai tot drumul m-am cufundat intr-o tacere neagra, conservand speranta ca

Page 24: 110667370 Spin de Trandafir

24

Fabiana se va satura sa ma mai intrebe ce ascund in sufragerie, speranta ce s-a

sfaramat in bucati mici de regret si amintiri sfasietoare, cand, satula de liniste, m-a

intrebat:

-Ai de gand sa-mi spui ce ascunzi?

-Nu ascund nimic!

-In sufragerie!?!

-Ahhh, sufrageria! Pai…

-Las-o balta! Imi dau seama ca nu imi vei spune, prin urmare renunt.

Renunta? Ce usurare! Ma asteptam ca intregul drum sa ma bombardeze cu

intrebari la care eram incapabil sa-i raspund.

Simteam ca o mint, motiv pentru care ma dispretuiam. Ma asemuiam cu o fantana

secata ce a daruit apa-i, de o prospetime rarisima, unei singure persoane.

Asa ii daruisem eu Elenei tot ceea ce simteam: goliciune atunci cand era prea

departe sa-i pot vorbi sau sa o pot iubi si o fericire deplina atunci cand imi

marturisea cat de mult ma iubeste.

Odata cu moartea ei am pierdut totul, m-am pierdut pe mine, odata cu visele ce le

pastram pentru amandoi. Gandurile mele din fluturi multicolori s-au metamorfozat

in pasari necrofage, ahtiate dupa fericire.

M-am regasit partial in incercarea mea jalnica de a o descoperi pe Fabiana, faptura

care a izbutit sa-mi smulga masca de intristare de pe chip si sa ma conduca intr-un

preludiu al fericirii, tragandu-ma practic la suprafata, din adancul in care ma tot

cufundam.

Mirosul maldarelor de flori de pe mormantul Elenei continua sa ma dezguste,

florile parandu-mi patate de ultima ei clipa de viata, dominata de un tipat melodios,

ce parca nu se mai termina...

-La ce te gandesti?

Intreba Fabiana, stupefiata fiind de faptul ca n-am rostit decat cateva cuvinte seci

pe toata durata calatoriei.

-La nimic.

Iar o minteam. Dar cum i-as putea spune ca ma gandeam inca la Elena, cea care n-a

picurat decat suferinta in abisul nesfarsit al inimii mele si mi-a captivat emotiile in

privirea-i profunda? Si asta poate pentru totdeauna.

Dupa inca o jumatate de ora inchinata si ea tacerii am ajuns în Brasov. Prima, si

singura de altfel, care ne-a intampinat a fost o ploaie cu stropi mari si reci, datorita

careia miscarea-mi mecanica de oprire a masinii a fost cat pe ce sa aiba cel mai

Page 25: 110667370 Spin de Trandafir

25

tragic sfarsit posibil.

Am gasit adresa mentionata pe plic fara prea mare dificultate. Odata ajunsi acolo,

Fabiana nu inceta sa mai laude maiestria cu care fusese construita cladirea ce trona

în fata noastra, iar eu nu puteam scapa de sentimentul ca trebuie sa plec cat mai

repede cu putinta. Simteam un fior rece pe sira spinarii...

Destinatarul intarzia sa apara, Fabiana gasindu-si o cu totul alta ocupatie, mirosind

trandafirii, singurii care impodobeau cladirea pustie.

In sfarsit a aparut si cel pe care il asteptam... Era la fel de inalt ca si mine, dar mult

mai slab si mai batran. Am vrut sa scot plicul pe care uitasem unde l-am pus, şi,

exact in momentul cand l-am gasit si l-am scos la iveala, mi-am incrucisat privirea

cu cea a interlocutorului meu, plicul alunecand din mana-mi amortita si

tremuranda.

Pulsul mi se accelerase alarmant. Imi era teribil de greu sa realizez cum de Stelica,

cersetorul, era cel care statea in fata mea, imbracat fiind intr-un costum elegant,

gri, purtand la mana un Rolex poate mai scump decat masina mea…

-Bine ai venit, Mihai! Te asteptam…

-Ma asteptai? Dar ce…?!?

Capitolul 16

Ceea ce vedeam nu puteam sa cred. Eram complet depasit de situatie. Simteam

cum o durere de cap puternica, ma loveste asa din senin. Stelica pe care-l stiam eu,

un cersetor, imbracat in haine murdare si cu un fes ridicol pe cap, acum statea in

fata mea, impunator, imbracat la costum...Lumea pe care o stiam eu imi fugea de

sub picioare, ceea ce ma enerva la culme, ma stresa.

-Tu...tu esti Stelica?

-Ma numesc Stelian Marcu! Dar, imi poti spune si Stelica. Doar ne cunoastem.

Simplitatea de care dadea dovada, ma lasa rece...Se prefacuse cersetor...iar acum e

mare domn?

-Iar tu esti Mihai...si mai cum?

-Alexandrescu...Iar ea este Alexe Fabiana!

Fabiana, un pic surprinsa ca am prezentat-o si pe ea, a dat din cap, in semn de

Page 26: 110667370 Spin de Trandafir

26

respect.

Ca raspuns, Stelian Marcu, i-a luat mana fina, sarutand-o, cu un gest cavaleresc.

-Incantat de cunostina, Fabiana!

-Incantata...raspunse ea cu stangacie.

M-am decis ca era in sfarsit timpul sa aflu ce se intamplat asa ca, luand plicul de

jos, desi ud la colturi, i l-am aratat lui Stelian.

-Uite, acesta e plicul pe care trebuia sa ti-l inmaneze altcineva.

-Aaa, multumesc! Dar, nu trebuia sa mi-l inmaneze altcineva...

A luat plicul si il tinea la spate, cu grija.

-Cum adica?

-Tu erai cel care trebuia sa mi-l inmaneze de la bun inceput.

Nu mai intelegeam absolut nimic. Eram derutat complet, iar lumea parca se

invartea cu mine, si cred ca eram gata sa cad, daca nu ar fi pus Stelian mana pe

umarul meu, spunandu-mi:

-Haideti mai bine in casa, ca aceasta ploaie marunta e destul de enervanta. Luam

loc, servim o cafea, discutam...

-Bine, multumim!

Acea enumerare, sa luam loc, sa servim o cafea, sa discutam, aveam impresia ca de

fapt inseamna altceva, ca fiecare cuvant, avea un cu totul alt inteles. Imi faceam

prea multe griji. Probabil totul era-n regula. Dar aceasta a fost doar impresie de

moment. M-am inselat amarnic! Imediat dupa ce am fost serviti cu cafea, si a luat

si Stelian loc, acesta a inceput, pe un ton sobru, dar calm.

-Mihai...Am ceva foarte important sa-ti spun, si nu stiu daca iti va conveni ce vei

auzi.

-Spune-mi.

-Mihai....

-Da!?

-Eu sunt tatal tau!

In momentul acela, chiar nu stiam ce sa mai cred. E o gluma? O farsa? Stelica, tatal

meu? Cine s-o mai creada si pe asta?

-Poftim? Nu are cum! Ma confunzi...

-Te asigur ca nu confund nimic!

-Tatal meu si al lui Gabriel, a murit cand aveam 13, respectiv 11 ani. Il tin minte

foarte bine, pentru ca mai mereu ne batea, cand venea beat acasa.

Imi iesisem din fire. Nu puteam sa-l mai suport pe acest batran senil, cum imi

Page 27: 110667370 Spin de Trandafir

27

spunea ca el era de fapt tatal meu...De fapt, nu mai eram sigur nici daca il cheama

sau nu, Stelian. M-am ridicat de la masa, furios, dorind sa ies, si sa plec acasa.

Dupa ce s-a ridicat si Fabiana, am pus mana pe clanta, ca sa deschid, sa plecam,

insa batranul a intervenit din nou:

-Sunt sigur, ca vrei sa auzi si continuarea povestii...

-Nu vreau sa mai aud nimic...

-Mihai...Acela de care mi-ai spus era tatal tau adoptiv. Eu l-am ucis!

Capitolul 17 Dintr-o data, m-am oprit in loc, Fabiana fiind aproape sa ma loveasca din spate.

Inima-mi batea cu putere, sangele imi fierbea in vene. Ardeam. Desi ploua afara,

simteam ca ma sufoc de caldura.

M-am intors in casa, direct catre batran. Dand cu pumnul in masa, pentru a evita sa

nu-l lovesc, ma uit in ochii lui, vorbind pe un ton cat se poate de amenintator:

-Tu, esti cel care l-a ucis pe tata?

-Era tatal tau adoptiv, si da, eu l-am ucis!

Nu-mi venea sa cred, cat de calm putea sa fie acest om.

-Ce ma impedica pe mine acum, sa nu te ucid?

-Faptul ca vrei sa afli adevarul? Ce-ai zice daca a-i lua din nou loc, pentru a-ti da

mai multe detalii...

Parca ma linistisem, desi nu stiam de ce. M-am asezat pe scaun, am luat o gura de

cafea, si i-am facut semn batranului, ca poate continua, in timp ce Fabiana, fara sa

mai zica nimic, s-a asezat si ea inapoi pe scaun.

-Eheiii...Eu sunt tatal vostru. Al tau si al lui Gabriel. Mama voastra, Eleonora, a

murit, in urma nasterii lui Gabriel, datorita unor complicatii. Pe acea vreme,

camatarii ma urmareau fiindca le datoram o suma uriasa de bani. La un an si

Page 28: 110667370 Spin de Trandafir

28

jumatate dupa moartea mamei voastre, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa va

dau spre adoptie, pentru protectia voastra. Familia Alexandrescu, care v-a adoptat,

parea de treaba la inceput. Pavel si Nicoleta se intelegeau foarte bine. Dar cu

trecerea timpului, Pavel, s-a apucat de bautura, si va batea. Atat pe voi cat si pe

sotia sa. Nicoleta desi dorea sa divorteze, era amenintata cu moartea, si nu putea

face mare lucru. Aici am intervenit eu. Tineam prea mult la voi, chiar daca abia va

stiam, ca sa va las pe mana acelui netrebnic. Am incercat sa discut cu Pavel, dar nu

vroia sa inteleaga...asa ca...l-am impuscat. Incidentul petrecandu-se de dimineata ,

intr-un orasel precum Chiajna si cu nimeni prin preajma, am profitat de ocazie si

am fugit. Din ce-am inteles din ziare, tu si cu Gabriel l-ati vazut mort, cand v-ati

intors de la scoala, iar apoi mama voastra, dupa ce ati sunat-o sa vina de la

serviciu.

-Imi aduc aminte...acum...ce de sange...

Sufletul mi-era rascolit, incercam sa nu plang, dar ochii tot mi se umezeau.

-Intre timp, eu am devenit un om destul de influent in lumea afacerilor. Apoi am

aflat, ca Nicoleta a disparut, cand tu aveai in jur de 19 ani.

-Da, acum 7 ani! A disparut...nici macar un ramas bun, si nici un alt semn de viata.

-Imi pare rau, Mihai!

-Unde este toaleta?

Dupa ce mi-a aratat incotro, am mers intr-acolo, oarecum leganat. Ajungand in fata

oglinzii, ma priveam si parca nu ma recunosteam. Parca vedeam un alt Mihai.

-Cine esti tu, de fapt?

Ma simteam un necunoscut in propria-mi piele. Sa-mi cunosc adevaratul tata, abia

la 26 de ani? Sa-mi cunosc tot trecutul abia acum? Nu mai reuseam sa ma tin prea

bine pe picioare. Am dat drumul la apa rece, si m-am spalat pe fata, in speranta ca-

mi revin. M-am intors apoi, in camera unde se aflau Stelian si Fabiana, care-si

povesteau niste nimicuri. Venind brusc, am intrerupt conversatia celor doi...

-Cand ne-am vazut astazi, m-ai intrebat care imi este numele de familie...Te-ai

prefacut ca nu ma cunosti?

-Nu doream sa-ti spun asa, dintr-o data.

-Atunci in Bucuresti, de ce erai deghizat ca un cersetor?

-Am aflat ca te-ai mutat din Chiajna in Bucuresti. Eu, fiind de vreo 10 ani prin

Brasov, am venit in capitala, ca sa te revad. Si trebuia sa ma deghizez, si sa ma

conving ca tu erai acela. A ma deghiza mi s-a parut singura solutie viabila, fara a-ti

trezi suspiciuni.

Page 29: 110667370 Spin de Trandafir

29

-Si plicul? Ai spus ca tocmai eu trebuia sa ti-l dau! Dupa ce l-am primit de la

Gabriel...

-Cu Gabriel, m-am intalnit deja, acum vreo trei saptamani. L-am convins si pe el,

ca si pe tine, ca sunt tatal vostru. I-am dat plicul, cu instructiuni clare. Peste trei

saptamani, trebuia sa ia legatura cu tine, si sa-ti inmaneze plicul, cu scopul ca tu, sa

apari la Brasov, la mine.

Ce? Acum trei saptamani? Atunci a murit Elena! Tot e ceva in neregula...Are vreo

legatura cu moartea ei?

-Mihai? Ce-ai patit?

Aducandu-mi aminte ca fratele meu facuse accident:

-Dar a facut accident, din cauza asta!

-Accidentul, desigur nu a fost in planul meu, dar a fost intr-un fel un mod de a te

convinge sa-ti faci aparitia aici. Trebuie sa recunosti, ca ma pricep la strategie.

-Gabriel putea sa moara in acel accident...

-Dar nu a facut-o...

Incercam sa uit acel moment, si mi-am adus aminte ca mai am o intrebare de pus...

-Iar plicul respectiv, ce contine?

-Aaa, asta e o alta poveste...

Capitolul 18 -Cum adica alta poveste?

Ce oare dorea sa spuna cu „alta poveste”? Pe mine ma nedumerea complet... L-am

asteptat insa, asa ca si-a continuat calm ce avea de zis.

-Vreau sa spun, ca este mai complicat decat crezi tu.

-Nu conteaza. Vreau sa stiu. Acum!

-Atunci poti desface plicul!

Stand un pic pe ganduri, am luat plicul ce mi l-a inmanat Stelian, adica tatal meu,

si l-am desfacut cu grija, in asa fel incat sa nu se rupa...Spre surpriza mea, in

interiorul sau nu se afla absolut nimic, inafara de o foaie alba, goala.

-Asta a fost tot? Ce fel de poveste mai e si asta? O foaie?

-Da, o foaie!

Page 30: 110667370 Spin de Trandafir

30

-Tu iti bati joc de mine?

-Nu fiule. Da-mi acum plicul...iti voi explica mai multe.

I-am dat plicul cu foaia goala din el, apoi a inlocuit continutul nesemnificativ cu un

fel de biletel galbui, pe care se aflau niste litere marunte pe care, la prima vedere,

nu le puteam descifra. Iar cum biletul, a fost scos dintr-un buzunar interior al

sacoului sau, am devenit si mai curios...

-Ce-i cu acel biletel?

-Vei afla ce-i de facut, la momentul oportun...

M-am strambat putin, pentru ca acest raspuns nu-mi satisfacea deloc curiozitatea.

-Cum adica moment oportun?

-Nu il vei desface. Decat in acel moment.

-Care moment?

-Vei afla! Mai degraba, iti vei da seama...

Stelian, lipind la loc plicul mi l-a inmanat din nou.

-Poftim!

-Multumesc...

Nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce era vorba...Aflasem prea multe lucruri

care mi se pareau incredibile. Momentul in care a fost „demarata aceasta actiune”,

coincide intr-un mod ciudat cu momentul in care Elena murise. Si m-am ales si cu

un bilet al carui rol in toate acestea nu-l stiam. In schimb am sa-l aflu, la momentul

oportun. Nici momentul oportun nu-l stiam. Toate acestea imi suna mie ca o

ecuatie cu prea multe necunoscute. Si ca sa fiu sincer, nu ma prea pricepeam la

matematica. Lucrurile luau o cu totul alta turnura, iar eu eram luat nepregatit, si

aruncat intr-o valtoare de evenimente ce se insirau rapid, mult prea rapid, ca eu sa

le pot face fata.

-Esti bine, Mihai?

-Uhh, da...

-Ai ramas pe ganduri.

-Nu. Stai linistit. Sunt bine.

-Sa fie cum zici tu...

Nu a durat mult, iar eu si Fabiana eram din nou pe drum, ne duceam inapoi la

Bucuresti, bineinteles dupa ce servisem masa la un restaurant in Brasov. Fabiana

nu mai zicea absolut nimic, iar eu, fiind la volan, simteam nevoia sa rup tacerea ce

ma apasa, ce ma chinuia. Doream sa-i spun totul, sa o fac sa inteleaga, dar nu stiam

Page 31: 110667370 Spin de Trandafir

31

cum. Mai bine zis, nici eu nu prea intelegeam... Capitolul 19 Asa, stateam si cugetam si nu-mi dadeam seama, daca ar trebui sa-i spun Fabianei,

ce se petrecea sau...Pana la urma, mi-am luat inima in dinti:

-Cred ca ar trebui sa-ti povestesc ce se intampla... A intors capul catre mine, privindu-ma cu niste ochi goi, care nu spuneau absolut

nimic, ce mai aveau nitel sa se inece in lacrimi, si mi-a zis pe un ton agasat de

nodurile din gat, ce o provocau sa planga...

-Nu vreau sa stiu! Nu ma intereseaza ce s-a intamplat!

A intors rapid capul, prefacandu-se ca se uita pe geam, stergandu-si cele cateva

lacrimi ce se ivisera.

Momentul acela mi-a dat de inteles ca eu chiar nu am habar ce se petrece, ca totul e

mult prea complicat si rapid pentru mine. Acei trei de „nu” care mi-au fost trantiti

in fata de femeia in care imi varsasem ramasitele iubirii, ca si cum as fi aruncat

zarurile la un joc de noroc, au fost cele mai dureroase sunete pe care cred ca le-am

ascultat vreodata. Nu pentru urechi, cat pentru sufletul meu. Am inteles atunci, ca

trebuia sa tac, s-o duc acasa, si sa rupem legatura pentru o perioada. Tot atunci am

inteles, ca sunt o fiinta dezgustatoare, la fel ca mai toate fiintele. Nu ma deosebeam

cu nimic fata de ceilalti. Pana in Bucuresti, nu am schimbat vreo vorbulita unul cu

celalalt, lasand doar radio-ul sa-si faca de cap, ba cu stiri, ba cu melodii.

Cand ne-am dat jos din masina, Fabiana, in continuare suparata, si-a luat gentuta, si

intorcand capul, mi-a zis:

-Multumesc pentru drum!

-Cu place...

-Pa!...spuse ea, inainte ca eu sa termin ce aveam de zis. Se indeparta fara ca macar

sa se uite inapoi.

Nici macar nu am mai avut puterea sa-mi iau ramas bun. Simteam o durere

cumplita. O uriasa ruina, recladita din improvizatii, din nou daramata...asta eram

eu acum. Atat si nimic mai mult!

Page 32: 110667370 Spin de Trandafir

32

Dupa ce Fabiana, a iesit din campul vizual, am trantit usa masinii cu furie, si m-am

dus in camera, unde mai aveam nitel sa sparg ceva...Dar nu am facut-o, neavand

suficienta energie pentru asa ceva.

-A dracului viata...Unde e un pistol cand ai nevoie de el?

Nu a durat mult, si m-am sprijinit de birou, incepand a urla. Apoi, facand un pas

catre dreapta, m-am lipit cu spatele de perete, lasandu-ma usor, sa cad pe podeaua

rece, imbratisandu-mi capul greoi, cu mainile ce-mi tremurau de nervi.

Ce mai viata! Cu o mama moarta, dat spre adoptie, parinti adoptivi disparuti,

neavand un loc de munca, tata natural si criminal, cu mistere si prefacatorii,

descoperit abia la 26 de ani, lucruri ce coincid cu data mortii sotiei mele, un frate

in spital, si inca o iubire ratata. Ratat...

Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa ma calmez spunandu-mi toate cate aveam

pe suflet. Dar nu aveam cu cine...uitasem ca de la un timp, nu prea mai aveam

prieteni apropiati. Toti se transformasera in cunostinte, lasandu-ma sa ma

transform, conform propriilor dorinte, intr-un lup singuratic. Intr-o salbaticiune, ce-

si cauta prada pe cont propriu, fara a resimti vreodata nevoia de colaborare sau

alaturare. Eram jalnic.

Pentru a ma calma, alta solutie mai buna nu gasisem decat sticla de J&B, din

frigider. Nu obisnuiam sa beau. Detestam bautura. Acea sticla a ramas acolo, fiind

primita cadou, de la nu mai stiu cine, in ziua in care implinisem 26 de ani, adica pe

23 martie. Acum eram in mai. Si gasisem in sfarsit prilej pentru desfacerea acelei

sticle. Renuntasem si la ideea de a folosi pahar. Doream doar sa dau pe gat acea

licoare tare, poate inima ceda intr-un final...Inima inveninata de ideea de a-mi pune

capat zilelor...

Capitolul 20

A doua zi, m-am trezit cumplit de tarziu. Adica pe la ora amiezii. Cu o durere de

cap incredibila. Adormisem imbracat, sticla de whiskey fiind pe podea... Macar

pentru un moment uitasem de mine...Telefonul era si el pe pat aruncat intr-o parte,

fiind pregatit sa cada. L-am luat, si am ramas surprins, vazand pe ecran 6 apeluri

Page 33: 110667370 Spin de Trandafir

33

nepreluate, toate de la Fabiana...Nu ma simteam in stare s-o apelez, asa ca i-am

trimis un mesaj, scuzandu-ma pentru ca am dormit mult prea mult.

Fara a ma ridica din pat, asteptam un raspuns. Acesta venise: „Dar mult mai dormi.

Nu obosesti facand asta? ;))”. Fara sa gandesc prea mult, i-am trimis raspuns: „Nu

as putea sa obosesc dormind...doar daca as dormi vesnic. Doar asa...doar atunci as

vrea probabil sa ma trezesc”. Recitind ce-am trimis, mi-am dat seama ca am fost

intr-un fel ironic si in acelasi timp si filozofic, probabil de la alcoolul care inca se

mai perinda prin venele ce-mi purtau lichidul acela rosu.

Nu a trecut mult, iar telefonul a inceput sa-mi vibreze. Fabiana ma apela. Am

raspuns cam tarziu:

-Da?

-Buna...

Un moment in care ne ascultam unul altuia respiratia prin telefon, si-a facut simtita

prezenta, in chiar incipitul discutiei noastre telefonice.

-Sa inteleg ca tu esti foarte suparat, sau ce?

-Intr-un fel...Nu stiu...

-Cum adica? Din mesajul tau am inteles clar ca viata, nu prea iti mai face cu

ochiul...

-Da poti sa zici si asa...

-Inteleg...Din cauza mea sau a tatalui tau?

-Aaa, nu...mai bine, sa punem asta pe seama oboselii.

-Vezi ca eu in vreo zece minute ajung la tine...Sper ca nu te superi, ca vin

neinvitata...

-Nu...

Inchizand telefonul, m-am ridicat din pat, am facut un dus foarte rapid cu apa rece,

m-am parfumat, si m-am imbracat cu haine curate, si bineinteles am aruncat sticla

aceea de J&B. Exact la timp, Fabiana deja ciocanea la usa.

-Imi pare rau pentru ce s-a intamplat aseara, pentru cum m-am comportat...

Acestea au fost primele cuvinte pe care le-a zis Fabiana in momentul in care m-a

vazut.

Dupa ce am facut niste cafea, si am mai discutat anumite lucruri pentru a ne lamuri

de ce s-a intamplat ieri, stand amandoi pe marginea patului, Fabiana s-a indreptat

catre mine, luandu-mi cu mana stanga, barbia, tragandu-ma catre ea, provoncandu-

ma s-o sarut. Sarutul inocent de la inceput, s-a transformat apoi intr-unul din ce in

ce mai pervers, fara ca macar pentru o clipa sa ne uitam in alta parte, decat in ochii

Page 34: 110667370 Spin de Trandafir

34

partenerului...Printre toate acestea am reusit sa strecor si o vorbulita, constatand

faptul ca totusi viata inca imi mai face cu ochiul. Fabiana chicotind, mi-a apucat

tricoul de ambele capete, scotandu-l de pe mine, cu un gest plin de vulgaritate.

Punandu-mi mana pe piept, m-a impins usor pe spate, ea continuandu-si sarutarile-i

dulci pe piepte si pe abdomen. Durerea mea de cap, se ameliora treptat, cu cat ea

ma saruta mai des. Am renuntat sa mai fac altceva inafara de-ai raspunde

sarutarilor si mangaierilor, am lasat-o pe ea sa preia controlul, m-am lasat prada ei,

dus de val ca spre un mult visat taram al fagaduintei...

Capitolul 21

Am petrecut restul zilei alaturi de ea. Noaptea la fel. Si ziua urmatoare tot cu ea. Si

totul parea perfect. Pana cand am auzit un ciocanit puternic in usa.

Deschizand vad doi tipi ciudati, bine-facuti, imbracati la costum, si cu ochelari de

soare, exact ca agentii aceia FBI de la televizor.

-Buna ziua. Dumneavoastra sunteti fiul domnului Stelian Marcu?

-Pai...da. Cine sunteti? Si ce doriti?

-Suntem de la importanta firma de recuperari de bani, probabil ati auzit de noi...All

Cash Out, Inc. Ma numesc Sergiu Vasilescu, iar el este Marian Teodor.

In clipa in care cel din stanga vorbea, cel din dreapta mi-a si inmanat o carte de

vizita cu firma lor, All Cash Out, Inc.

-Bun. Cu ce va pot ajuta?

-Mai degraba veti avea nevoie de ajutor. Tatal dumneavoastra a decedat ieri seara.

In urma analizelor s-a constatat ca avea probleme cu inima, iar dupa un consum

excesiv de cafea, inima a cedat. Din pacate noi suntem cei care l-au descoperit,

facandu-i ieri seara o vizita, pentru restituirea banilor datorati la diferite firme.

-Aaa, si ce are asta de-a face cu mine?

Ma prefaceam ca-s dur, desi pe mine ma luase toate caldurile, iar sudoarea imi

curgea de pe frunte, nu numai la vestea ca tatal meu natural murise, ci si la faptul

ca gorilele acestea venise la mine dupa bani.

-Pai dumneavoastra, fiind fiul sau, impreuna cu fratele dumneavoastra, va trebui sa

platiti 113 230 de lei noi, suma ce este datorata mai multor firme. Noi suntem cei

Page 35: 110667370 Spin de Trandafir

35

care se asigura prin orice mijloace, ca acea suma o sa fie restiuita...Cu orice pret.

Ultima lor replica a sunat crunt a amenintare...

-Dar...nu dispun de atatia bani. Sunteti nebuni? Eu abia am aflat cat Stelian Marcu

e...ma rog, a fost tatal meu, si ati si venit la mine, dupa banii ce-i datora el? Nu am

avut de-a face cu firmele sau cu treburile lui.

Numai la auzul acelei sume de bani era sa lesin...Am intrat in bucluc rau de tot!

Dupa aceasta, gorilele au inceput sa-mi expuna conditiile prevazute de lege,

diferite proceduri de plata, implicit aducerea mea si a fratelui meu in fata

procurorilor si a judecatorilor. In urma atator detalii, mi se urca sangele la cap, si

imi venea sa le zic sa ma duca direct la „racoare”. Apoi toata acea palavrageala

nebuneasca, a incetat, spunandu-mi ca vor face o vizita si lui Gabriel, pentru a-l

instiinta, iar periodic vor trece pe la mine...Ceea ce nu suna deloc a bine. Lumea se

invartea cu mine, nu mai ma puteam stapani, nici chiar Fabiana nu reusea.

-Afaceri idioate, datorii tampite si legi sugatoare de bani!

-Calmeaza-te Mihai! Trebuie sa existe o modalitate de a le demonstra astora, ca tu

nu ai avut niciodata de-a face cu tatal tau...Adica, el nici macar nu te-a cunoscut

pana de curand.

-Poate e vreo metoda. Mizerabil ce se intampla...Totul e mizerabil. Era ultimul

lucru de care aveam nevoie. O datorie fabuloasa, care sa ma bage in pamant!

Gorile ticnite! Ce se cred ei? Detectivi FBI?

Capitolul 22 Cat de mult in jos putea sa se duca viata mea? Cat mai aveam oare de gand sa ma

scufund in acest ocean de belele si necazuri. Aveam o nevoie de ceva sa ma scoata

din bucluc, altfel, nu peste mult timp, veneau la usa mea si camatarii. Sunt sigur ca

tata avea datorii si la astfel de persoane. Tata...Murise. Abia daca imi rezervasem

putin timp sa ma gandesc la el, chiar a fost tatal meu...Abia l-am cunoscut si a si

murit. Al naibii noroc! Neobisnuindu-ma cu ideea ca Stelian Marcu era tatal meu,

Page 36: 110667370 Spin de Trandafir

36

in afara de o sincera urma de regret, nu simteam mare lucru. Eram mult mai afectat

de acea datorie imensa. Ce trebuia sa fac? Sa-mi vand casa si masina, si tot nu

faceam rost de acea suma. Ce era de facut acum?

Fabiana, privindu-ma cat de deprimat eram, mi-a pus mana pe umar...

-Nu te mai ingrijora atat...Scapi tu intr-un fel.

-Cum? Ce as putea face. Casa si masina mea nu fac atatia bani!

-Tatal tau iti pusese ceva in plic. Nu crezi ca e momentul sa vezi despre ce e

vorba?

Dintr-o data chipul mi s-a luminat.

-Ai dreptate. Fabiana esti geniala.

-Stiu!

Tata a spus ca plicul trebuie deschis la momentul oportun. Tocmai sosise. Am

cautat plicul, iar dupa ce l-am gasit, l-am desfacut cu nerabdare. Poate era un

testament, prin care imi lasa toata averea. Pana la urma, planuise sa se sinucida?

Band cafea? Asta era cam ciudat.

Extrag cu grija, pretiosul biletel galbui, in capatul caruia scria cu litere de mana,

foarte mici: „Pentru Mihai, fiul meu”. Acela era mesajul pe care eu nu-l vazusem

la inceput, cand Stelian inserase biletul in plic. Mesajul aproape ca m-a facut sa

plang, gandindu-ma, ca cel ce scrisese acele cuvinte, s-a dus. Am despaturit

biletelul, iar in interior, se aflau niste informatii pe care nu prea le intelegeam.

-Ce e? Ma intrebase Fabiana curioasa...

-Un fel de cod...Nu am idee...

I-am aratat si ei biletul, in speranta ca poate ea isi va da seama. Biletelul continea

trei cuvinte: „ spin de trandafir”. Aceste trei cuvinte, pentru mine nu insemnau

absolut nimic. Si nici pentru Fabiana nu insemna mare lucru, din moment ce-mi

daduse inapoi biletul, dand din cap, confuza.

-Cu siguranta „spin de trandafir” inseamna ceva...spuse ea, intr-un stil ce nu o

definea deloc, un stil aproape savant, desi ea nu descoperise nimic.

-Da. Sunt de acord. Trebuie sa existe vreo legatura... „spin de trandafir”, repetam

usor pentru a gasi o conexiune. Nu ajungeam nicaieri...

-Stii, ar putea avea legatura cu...

Capitolul 23

Page 37: 110667370 Spin de Trandafir

37

Fabiana facuse anumite conexiuni, dar parca nu ar fi dorit sa-mi spuna la ce se

gandea. Sau dorea sa ma faca sa inteleg prin alte metode, intuitive. Intotdeauna ma

enervam daca cineva incerca astfel de metode cu mine.

-Cu ce?

Am stat un pic pe ganduri, apoi mi-am dat seama, parca lovit, la ce se refera ea.

-Ah. Te gandesti la sufrageria cu secrete? Am intrebat eu aratand din degete

semnul specific ghilimelor.

-Exact. Cel putin la asta ma gandeam eu.

-Nu stiu ce legatura ar putea avea...

Ma gandeam daca ar trebui sa-i spun sau nu. Aceasta framantare ma scotea din

minti, ma facea uneori sa-mi trec mainile prin par, tragand de el, aproape sa-l rup.

M-am asezat prin urmare pe marginea patului, langa ea, hotarat fiind sa-i spun ce

se ascunde dincolo de acea usa a sufrageriei. Eram gata sa dezvalui totul, pentru ca

aveam nevoie sa spun asta cuiva. Sa scap de povara acelui secret...ce ma

tortura...constant...

Dupa gestul meu, ce indica faptul ca sunt gata sa-i spun, Fabiana dintr-o data

devenise mult mai atenta, privindu-ma cu ardoare, ca pe un maestru ce are de

impartasit niste taine proaspetilor sai ucenici. Privirea ei, ma incanta si amuza.

Parca mai detensiona putin atmosfera greoaie din jur.

-Stiu ca vrei sa...

-Da, vreau! Imi raspunse ea, fara sa mai astepte sa-mi termin ceea ce aveam de zis.

-Bine...

Deja parca totul se oprise, odata cu inima mea, care incetase sa mai bata pentru

cateva clipe, timp in care mintea rememora totul, cu fiecare detaliu...

-Totul s-a intamplat acum o luna...Intr-o vineri dupa amiaza. Eu ma intorceam de

la slujba...da...ironic, aveam o slujba. Am demisionat ulterior. Destul de bucuros ca

venea finele de saptamana. Stiam ca Elena trebuia sa fie acasa, am strigat-o, nu

raspundea, am cautat-o, n-o gaseam. Pana cand am ajuns in fata usii sufrageriei

aceleia. Am intrat, fiind ultima camera pe care n-o verificasem. Privirea mea a

ramas blocata asupra...

-Asupra...? Fabiana ma mangaia pe spate, intr-un fel aparte, ca sa ma faca sa

vorbesc. Probabil a vazut ca ochii mei, deja erau inlacrimati...

-Asupra ei...moarta...atarnata de lustra...strangulata cu o cravata de-a

Page 38: 110667370 Spin de Trandafir

38

mea...deasupra mesei!

In acel moment Fabiana incetase miscarea ei automata de a ma mangaia, fiind

probabil socata...Nu o privisem insa, nu i-am vazut expresia fetei, privirea imi

ramase fixata in gol.

-Imaginea aceea! Dumnezeule, in momentul respectiv mi se blocase respiratia. Imi

venea sa urlu din toti rarunchii, dar nu mai aveam glas, imi venea sa iau, sa sparg

ceva, dar am cazut de pe picioare...In acel moment, murisem. Nu aveam nici o

reactie, pur si simplu stateam, uitandu-ma la ea... Prin capul meu, treceau mii de

momente cu ea, incercam parca s-o mentin in viata, prin amintiri. Si totusi, era

spanzurata in fata mea...

Lacrimile deja se scurgeau pe obrajii mei, schimonositi de durere sufleteasca. Dupa

o scurta pauza am reluat insa...povestirea.

-Tot ce s-a intamplat dupa aceea a fost derizoriu, cu exceptia biletului de adio pe

care l-am gasit, sub masuta deasupra caruia era ea. Doamne, prin ce-am trecut...O

iubeam din tot sufletul meu. Atunci am realizat ca o iubeam cu atat mai mult. Si

totusi, intreaga mea iubire...n-a adus-o inapoi...

Capitolul 24

-Imi pare rau sa aud asta. Si ca te-am facut sa suferi...

In tonul vocii ei, puteai gasi regret...adanc regret. Nu sunt sigur insa, ce regreta ea

mai exact...

-Nu e vina ta.

-Totusi...biletul de adio...

-Nu e relevant. Fapta a fost consumata.

-Inteleg.

-Nu a fost nimic de capul biletului. Scria doar un „Imi pare rau” si semnatura ei in

coada acelei scuze...

Intre timp, ma oprisem si eu din plans. Trecuse furtuna din sufletul meu daca ii pot

spune astfel. Ma calmasem. Dar Fabiana nu mi-a dat clipa de liniste de care aveam

nevoie...

-Stii de ce te-am intrebat de bilet?

Page 39: 110667370 Spin de Trandafir

39

-Ai crezut ca exista vreo legatura intre cele doua bilete...nu-i asa?

-Da...

Intuisem bine ce avea ea de gand...Desi prin asta, ea spera mai degraba sa-mi

readuca macar putin zambetul pe fata. Am ramas insa la fel de posomorat si grav,

de parca acum, mai mult ca niciodata, trebuia sa fiu serios, trebuia sa stiu exact ce

decizii voi lua. Insa, eu eram complet ametit, de la atatea ganduri. Intr-un fel parca

simteam ca omisesem ceva, ca dincolo de perdeaua aparentei se mai ascunde un

mic amanunt ce prima oara nu l-am putut vedea...

-Ar fi mai bine sa te odihnesti...Nu arati prea bine.

-Stiu...De asta mi-era teama...

Saraca fata, in ce incurcaturi o tarasem si pe ea...De cand am cunoscut-o, a fost

alaturi de mine in atatea momente cruciale...

-Pot sa te intreb ceva?

-Normal...raspunse ea, fara ezitare.

-Nu ti-a trecut macar odata prin cap, ca mai bine nu ma cunosteai?

-Nu.

-Te deranjeaza faptul ca situatia mea te afecteaza si pe tine?

-Nu situatia conteaza. Ci tu.

Apoi m-a sarutat usor pe buze...marcand parca finalul acelei conversatii un pic cam

ciudate. Dar eu parca mai aveam cateva cuvinte de spus. Ma rodeau si nu puteam

sa le mai tin ascunse fata de ea...

-Stii, esti persoana care m-a pus pe picioare...

Ramanand putin uimita, m-a intrebat:

-Cum adica?

-Pai, inainte sa te cunosc, eram daramat psihic. Nu era bun de nimic. Mergeam pe

strada, incotro ma indreptau picioarele si fara sa vad oamenii din jurul meu. Plus ca

mi se intamplau numai lucruri ciudate si aveam cosmaruri...

-Ce fel de lucruri ciudate?

Curiozitatea o impingea sa puna tot felul de intrebari ce ma puneau in incurcatura.

-Aveam tot felul de vedenii cu corbi, o vedeam pe Elena, primeam apeluri

dubioase. Sa nu mai mentionez ca l-am intalnit pe tata, deghizat in cersetor...intai

in vis, si abia apoi in realitate. De fapt...nici nu stiu ce a fost real si ce nu...

-Imi pare rau sa aud asta...

Si fara vreun avertisment, m-a imbratisat cu toata dragostea ei, iar eu am raspuns

imbratisarii ei...

Page 40: 110667370 Spin de Trandafir

40

Capitolul 25

Era enervant. Ma stresa faptul ca de vreo 3 zile, imi statea gandul la un singur

lucru si acela era biletul lasat de tatal meu raposat...acel „spin de trandafir”

agasant...

Ca si cum asta nu ar fi fost destul pentru sarmanul de mine, ieri Fabiana a zis ca

trebuie sa plece sa rezolve niste probleme de familie, si promitandu-mi ca se va

intoarce peste vreo 2 zile. Nu acest lucru ma nelinistea. Ci un fapt total bizar. Cand

plecase Fabiana, in jur de ora 21.00, eu ma uitam in urma ei de la fereastra, iar din

cauza felinarelor de pe marginea trotuarelor, pentru o fractiune de secunda, am

vazut umbra ei, cu niste imense aripi de corb in spate...Poate a fost doar un fel de

halucinatie cauzata de griji si probleme. Dar totul pare ciudat. Mi-a adus aminte de

acel hanorac al ei, cu mesajul acela sinistru: „Beware of the Raven”. Fiori.

Iar prin aventurile mele mentale...mi-am dat seama ca solutia cea mai buna este sa

plec din nou la Brasov. Acolo unde am primit acel bilet, adica acasa la Stelian

Marcu. Acum, singura grija era sa se intoarca Fabiana. Nu intelegeam de ce trebuia

sa vina si ea. Simteam ca trebuie sa fie si ea prezenta, poate va dezlega acel mister.

Nu trece insa mult si aud un ciocanit, care parca ma smulsese din transa. Eram

parca hipnotizat, iar mintea imi era scufundata intr-o ceata densa ce nu-mi permitea

sa rationez normal.

M-am indreptat catre usa, am deschis un pic nervos, si in fata mea stateau cele

doua gorile de zilele trecute, si anume Sergiu Vasilescu si Marian Teodor.

-Da?

Iar unul din ei a deschis gura pentru a raspunde, presupun ca era Sergiu

Vasilescu...

-Suntem...

-Stiu prea bine cine sunteti!

-Atunci stiti ca am venit...

-Stiu.

O clipa de liniste mormantala, iar apoi am reluat...

-Ati venit insa degeaba.

Page 41: 110667370 Spin de Trandafir

41

-Nu prea cred ca intelegeti domnule Alexandrescu Mihai...

-Ba da, inteleg.

-Ba nu. Nu intelegeti ca daca nu platiti, vom continua cu procedura de executare

silita, pentru a recupera...

-Am auzit destul...

Ma plictisisem deja de ei, desi era a doua oara cand ii vedeam. Imi devenisera

antipatici.

-O sa mai trecem pe la dumneavoastra...

-Va astept!

Raspunsesem intr-un mod ironic si foarte rautacios, pentru ca eu nu-i asteptam

absolut deloc. Speram chiar sa nu mai treaca pe la mine.

In timp ce ei se indepartau, eu am inchis usa, si incercam sa ma gandesc din nou la

misterul cu „spin de trandafir’’.

Capitolul 26

A doua zi, desi in sila, am iesit din camera, si m-am intors, ce-i drept, destul de

rapid, cu un buchet de trandafiri rosii pentru Fabiana. In centru, se afla, strategic si

simbolic, unul alb. Nu-i luasem niciodata flori. M-am gandit ca era cazul.

Ma asteptam sa revina la mine. Mai exact, eram sigur ca va veni. De aceea ma si

pregatisem.

Am tot asteptat-o vreo ora, apoi primesc un mesaj, prin care mi-a transmis, scurt,

ca in 5 minute e la mine. Eram incantat. Ceea ce, era neobisnuit pentru un individ

de obicei deprimat.

5 minute am mai stat, iar ea a aparut, dar afisa o indispozitie oarecum

ingrijoratoare. Poate era doar obosita. I-am daruit buchetul acela urias de trandafiri.

-Acestia sunt pentru tine!

Un pic surprinsa, si vizibil obosita, abia a mimat un „multumesc”, care pentru

mine, a fost insa mai mult decat suficient, desi sperasem la un raspuns mai dulce.

Dar poate eram prea romantic. Poate visam ceva ce nu era acolo. Sau poate se

epuizase odata cu oboseala acumulata. Eram putin dezamagit de faptul ca o

vedeam pe Fabiana fara chef de viata. Pentru mine, ea reprezenta un fel de simbol

Page 42: 110667370 Spin de Trandafir

42

al energiei. Exulta aproape din orice lucru marunt ce-i putea reda un zambet. Iar

prin exuberanta ei, traiam si eu. Ea era acel strop de fericire din viata mea, imi

umplea golul din inima, si-mi anima acel pat gol si trist. Incetul cu incetul se

infiltrase adanc in sufletul meu, iar acum, aproape ca nu-mi puteam concepe viata

fara ea.

In cele cateva secunde care s-au scurs in care eu am gandit toate acestea, Fabiana

si-a trecut degetul aratator al mainii drepte, printr-un spin de trandafir, si imediat

sangele si-a facut aparitia, prelingandu-se usor pe mana ei fina...Scosese un mic

tipat, ce m-a readus cu picioarele pe pamant.

Dupa ce i-am pansat degetul ranit, am sarutat-o de cateva ori, primind un al doilea

„multumesc”, de data aceasta unul mult mai intens, pentru ca odata cu el, varsase si

o lacrima. La vederea acesteia, am simtit un fel de gheara ce ma sfasia din interior.

Atat de dureros. Ironic se zgariase tocmai in cel alb. Incercase sa-i aseze intr-o

glastra, iar cel alb, se dovedise mai rebel.

Iarasi ironic. Ma zgariasem si eu intr-un trandafir, acum ceva timp, doar ca era

rosu. La Brasov, la tatal meu, erau de asemenea trandafiri, pe care Fabiana ii

admirase. Biletul primit de la Stelian, continea mesajul „spin de trandafir”. Acum,

ea se zgariase in trandafirii cumparati de mine. Peste tot parca, apareau acesti

trandafiri...

Capitolul 27

Toate aceste mici detalii stranse intr-o singura idee, intr-o singura forma, toate

amestecate in capul meu, imi provocau dureri de cap insuportabile. Peste tot

trandafiri, peste tot aripi de corb si tot felul de evenimente misterioase ce nu le pot

intelege, ce nu le pot pune cap la cap, pentru a intelege ce se intampla mai exact cu

mine. Sunt pierdut intr-un ocean, iar de fiecare data cand se mai intampla ceva

care-mi tulbura mie linistea, ma simt dat peste cap de un val urias provocat de

vreun cutremur devastator. Poate ca acesta e rolul meu prin viata, sa traiesc,

constientizand poate prea mult evenimentele ce se petrec dupa o anumita ordine, si

de fiecare data sa fiu dus de val...Pana la urma toti oameni procedeaza in acest fel.

Page 43: 110667370 Spin de Trandafir

43

Toti sunt dusi de val intr-un moment sau altul. Cu totii au avut realizari, au fost in

culmea fericii ori in pragul disperarii, au regretat o vorba aruncata aiurea, au

savurat spusele altora despre ei, au trait fiecare moment, pentru ca s-au lasat dusi

de val. Dar pentru mine, a ma lasa dus de val, insemna a ma pierde pe mine. A-mi

pierde identitatea. Riscam prea mult ca viata mea sa se transforme radical, sa

devina un spin de trandafir, la fel ca si cele trei cuvinte, scrise de tatal meu pe acel

bilet blestemat.

Si toate aceste nebunii mi s-au intamplat din clipa in care a murit Elena.

-Elena...de ce ai plecat? Ce te-a determinat sa te sinucizi? Ce? Inca nu am gasit

motivul pentru care ai facut-o...Presupun ca, in cazul in care il voi gasi, tot nu voi

intelege de ce ai facut-o...Si totusi...

Doamne, m-am luat sa vorbesc si singur. Elena nu ma poate auzi...

Intre timp, Fabiana, tot pregatea ceva in bucatarie. M-am hotarat sa ii spun ceea ce

credeam eu ca trebuie facut. Prin urmare, am intrat in bucatarie, mergand oarecum

leganat. Eram abatut si un pic speriat de faptul ca acum cateva minute, vorbeam

singur, cu Elena, care nu era de fata...

-Fabiana?

-Da?

-Cred ca ar trebui sa mergem la Brasov pentru a afla despre ce-i vorba...

-De ce?

-Pai, biletul e de la tatal meu. Mi l-a dat cand eram la Brasov, deci raspunsuri vom

gasi acolo.

-Inteleg. Si cand te vei duce?

-Maine, daca ma vei insoti si tu?

-De ce sa te insotesc?

-Ai jucat un rol important pana acum in toata aceasta poveste si...

-Inteleg.

-Deci, ma vei insoti?

-O sa vin...

Nu am apucat sa-i multumesc, ca mi-am auzit telefonul sunand. Ma speriasem. M-

am dus in camera alaturata ca sa raspund...

Capitolul 28

Page 44: 110667370 Spin de Trandafir

44

Era un numar de telefon pe care nu-l cunosteam, ceea ce mi-a facut inima sa bata

mai tare decat de obicei. Am raspuns intr-un tarziu, oarecum nesigur pe mine.

-Alo!?

-Buna ziua! Mihai Alexandrescu?

-Da, eu sunt! Cu cine vorbesc?

-Octavian Corbu, medic legist la Spitalul Judetean din Giurgiu.

-Ce s-a intamplat? Am intrebat eu, ingrijorat de faptul ca sunt sunat de un medic, al

carui nume nu facea decat sa ma inspaimante si mai mult, tinand cont de

sentimentele pe care mi le provoca acea pasare sinistra.

-V-am sunat sa va dau o veste rea...

Grozav. O alta veste rea.

-Care anume?

-V-am sunat sa va anunt ca fratele dumneavoastra, Gabriel Alexandrescu, a

decedat, ieri seara.

Imi picase fata. Abia de mi-am gasit cuvintele...

-Cum adica a decedat?

-A murit, domnule. Condoleante!

Era oare posibil? Se pare ca moartea imi era alaturi de fiecare data. Cu o ultima

sfortare, am strans mai tare telefonul pentru a nu-l scapa din mana, acesta parand

sa vrea sa urle de durere. Ulterior, domnul Octavian Corbu, ma inducea in eroare si

mai tare, dezvaluindu-mi ca Gabriel murise in mod natural, nisipul din propria-i

clepsidra risipundu-se in van. De asemenea, mi-a explicat si ceea ce am de facut in

continuare. Cuvinte fara rost, ca eu oricum nu mai eram capabil sa inteleg ce mi se

spunea. Fiecare cuvant mi se stergea din memorie, pe masura ce un altul era rostit.

Le percepeam ca pe un ansamblu ciudat de sunete discordante, ale caror vibratii

asurzitoare faceau parte dintr-o simfonie macabra, ale carei note erau scrijelite ca

epitaf pe piatra-mi funerara. Eram complet pierdut. Transpiram din abundenta si

respiram sacadat. Dupa ce conversatia a luat sfarsit, simteam ca delirez, ca timpul

isi pierde insemnatatea, fiecare secunda, transpunandu-ma intr-o stare de

inconstienta, intr-un final avand sa ma trezesc in propriul sicriu, viu fiind. Ma

simteam prizonier intr-o capcana a mortii, incatusat de cele sapte lanturi ale

pacatelor capitale, ce ma puneau in situatia de a face fata unui torent de sentimente

contradictorii, de fiori reci si ganduri suicidale, ce incet-incet ma indrumau catre o

Page 45: 110667370 Spin de Trandafir

45

ultima alinare iluzorie...dementa.

Moartea lui Gabriel era picatura ce umplea paharul destinului necrutator. La

inceput picatura a fost Elena, apoi Stelian si in cele din urma fratele meu. Nu stiam

de ce, dar banuiam ca eu sunt stropul al carui tremur neindemanatic ar fi facut ca

lichidul din pahar sa se reverse.

Sufletul mi-era distrus, maruntit precum o roca, la finalul anilor de eroziune,

transformata in particule fine de nisip, pierdute undeva intr-un imens desert.

Fiecare eveniment la care luam parte, devenea acum un spin de trandafir. Ratacit

printre ganduri care mai de care mai sfasietoare, corpul meu parand inconjurat de

mii de spini, unii din ei purtand cu mandrie urmele sangelui meu inchegat, nu mai

simteam stransoarea bratelor delicate ale Fabianei, care incerca, fara prea mult

succes sa ma consoleze.

-Nu am observat cand ai venit...

-Am auzit fara sa vreau...

-Ah...

-Imi pare rau...

-Si mie. Imi pare nespus de rau...

Fabiana a mai zis ceva, dar eu nu am reusit sa deslusesc nimic. Gandurile mele

intrasera intr-un fel de taram al umbrelor, iar eu, pana in acel moment ma aflasem

intr-un joc de sah cu destinul.

Nimic nu putea sa imi mai redea fericirea. Nici macar Fabiana.

Mainile ei le simteam lipsite de delicatete, ea insasi parand statuia marmoreana a

unei zeitati grecesti, iar eu vroiam din ce in ce mai mult sa scap din inchisoarea

trupului ei, ce nu mai avea nimic cald, doar raceala cadaverica. Pana si ochii ei,

plini de stralucire, acum pareau goi, lipsiti de culoare si de farmecul ce m-a atras

atunci cand am vazut-o prima oara. Ii asemuiam respiratia, care pana mai atunci

imi mangaia trupul casant, cu niste bice din plumb.

-Lasa-ma o clipa singur!

-Bine...

-Iti multumesc, am raspuns, auzind cum usa se inchide in urma ei.

Apreciam solitudinea din jur. Doar nu mai aveam pe nimeni din familie. Acesta era

cuvantul ce de acum inainte imi va guverna existenta infima. Solitudine...

Page 46: 110667370 Spin de Trandafir

46

Capitolul 29

Ploua. Desi era vara, vremea era tomnatica iar frigul implacabil si dureros, facea ca

pana si aburul ce-mi iesea pe gura sa para trist. Umezeala de pretutindeni dadea

impresia ca natura putrezeste sub ochii oamenilor.

Mergeam in urma sicriului, varsand aproape la fiecare pas cate o lacrima pentru un

frate bun, care mi-a fost alaturi in copilarie, si odata cu timpul am ajuns niste

straini. Si asta doar din cauza unor divergente de ordin ideologic. Niciodata mai

mult ca acum nu mi-am dorit sa il am pe Gabriel alaturi. Imi doream degeaba.

Totul era zadarnic.

L-am adus pe Gabriel de la Spitalul din Giurgiu, in Bucuresti. Cu ultimele mele

economii, am pregatit, ca sa zic asa, o inmormantare religioasa. Cu toate astea, nu

vedeam rostul tuturor acestor lucruri. Totul in jurul meu era confuz. Orice sunet

scos de vreo persoana din jurul meu, imi zgaria creierul, iar cu fiecare zgarietura,

simteam cum ma subrezeam din interior, cum imi pierd identitatea.

Ma cutremuram la fiecare amintire ce-mi trecea prin mintea inghetata, ce-mi revela

cate un moment unic petrecut alaturi de fratele meu. Lacrimile mele fierbinti se

imbinau cu picaturile reci de ploaie. Auzeam clopotele bisericii de care ne

apropiam. Din nou acel zgomot asurzitor si cunoscut. Printre aceste sunete ce imi

pareau infernale, auzeam vocea inconfundabila a preotului.

-In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh...Acum si pururea si-n vecii

vecilor...!!!

Imi venea sa ma duc la el sa-l rog sa opreasca tot acel convoi mortuar. Cu fiecare

pas pe care il faceam, inima imi zvacnea mai tare de durere si cu fiecare zvacnire,

parca muream. La un moment dat ma oprisem. Imi era rau. Aveam ameteli si nu

stiam de ce...poate din cauza ca nu am mancat de aproape o zi. Tot felul de ganduri

ciudate mi se cuibareau prin minte. Eram sigur ca daca nu ma opresc sa-mi cumpar

ceva de mancat, am sa mor de inanitie.

Aveam febra, venele pompau mai mult sange, iar cu fiecare bataie a inimii

simteam cate o vena care ma frigea, fiind gata sa explodeze datorita presiunii. Am

avut un moment in care mi-am pierdut cunostinta, iar daca un individ pe numele

sau Viorel Manea, nu m-ar fi tinut din spate, m-as fi izbit de asfalt ca un cadavru.

Viorel Manea? Dirigintele din liceu al lui Gabriel...Nu-i observasem prezenta. De

Page 47: 110667370 Spin de Trandafir

47

fapt, in ultima vreme prea putine observam. Cum nu observasem nici multitudinea

de coroane cu care era impodobit dricul ce ducea sicriul. Sau faptul ca cea mai

inexpresiva persoana de la inmormantare, era Fabiana. Nu o trada nici un gest, nici

o mimica. Aveam din nou impresia ca seamana cu o statuie a unei zeitati grecesti.

Totul insa era eclipsat de chipul alb, trist al lui Gabriel care parca incepea sa se

invineteasca. Iar deasupra tuturor acestor lucruri pamantene, trona cu o totala

indiscretie, vremea mohorata.

Pentru mine, totul era un cosmar. Corpurile scheletice ce se tot tineau dupa masina

mortuara, preotul ce canta, clopotele bisericii ma aruncau parca, intr-o adanca

uitare de sine. Deliram.

Dupa ce s-a terminat slujba, iesind in cimitir, capacul sicriului a fost pus, iar acesta

lasat cu precautie in pamantul ce mi-a inghitit toti apropiatii. Constientizam ca

aceasta a fost ultima oara cand i-am vazut fata fratelui meu iar acest lucru, m-a

facut sa izbucnesc intr-un plans haotic, sfasietor...

Capitolul 30

Au trecut trei zile de la inmormantare, timp in care am stat singur in camera, ca un

bolnav. I-am lasat vorba Fabianei sa vina la mine abia a patra zi. Vroiam pur si

simplu sa stau in pat, cu fata la perete, fara a deschide ochii, sa vegetez. Cu greu

am mai mancat cate ceva, atunci cand simteam uriase goluri in stomac. In rest,

aveam sticla de apa langa pat. Gandeam totusi, ca moartea nu era o solutie tocmai

rea. Dupa aceea imi spuneam ca o iau razna si ca nu ar trebui sa ma gandesc la

moarte nicidecum. Gandurile ce-mi perindau mintea erau contrarii si teribil de

confuze. Incetul cu incetul am inceput sa vorbesc singur prin camera, ca sa limitez

cat mai mult fluxul de ganduri stranii...

-Sunt atat de singur...

Ziceam asta apoi trageam patura peste mine, de parca mi-ar fi fost frig...

-Elena, cand te vei intoarce oare?

Ochii incepeau sa mi se umezeasca, iar in gat mi se pusese un nod...

-Gabi, de ce si tu?

Si cu ultima intrebare retorica, am inceput sa plang deznadajduit. Nici sa vorbesc

Page 48: 110667370 Spin de Trandafir

48

singur nu mergea.

...

Dupa ce am mi-am varsat toate lacrimile, m-am ridicat din pat cu mare greutate si

sleit de puteri, aproape sa cad pe podea... Observand ca nu ma pot misca normal,

am decis ca mai bine ma asez inapoi, intins de data aceasta cu ochii spre tavan...

Gandurile toate imi pierisera. Ma uitam intr-un loc fix, la lustra, dar n-o vedeam,

vedeam prin ea, si parca eram eu in locul acelei lustre. Se putea vedea prin mine.

Nu-i de mirare, mai ales daca traiesti intr-un continuu cosmar. Pana la urma m-am

ridicat, am mancat nitel si apoi am sunat-o pe Fabiana.

-Mihai, esti bine?

Nu am reusit sa-i raspund imediat, imi era greu sa vorbesc...mai mult mormaiam...

-Mihai?

-Da...am raspuns intr-un final. Nu sunt tocmai bine...

-Vin la tine?

-Nu. Nu...

Mi-ar fi placut sa vina, dar nu aveam de gand s-o las sa ma vada in acest ultim

hal...Trebuia sa-mi revin.

-Te rog, fa-te bine! Imi spuse Fabiana.

-Da. Vroiam sa...

-Ce?

-Sa te intreb ceva...Mai degraba sa-ti zic ceva...

-Spune-mi...

Am stat o clipa pe ganduri ca sa cantaresc bine ce spun. Desi nu doream sa zic

ceva complicat imi gaseam cu greutate cuvintele. Ceea ce ma enerva la culme.

-Maine, cand vei veni la mine, plecam la Brasov...nu?

-Da, mergem. Doar daca te simti bine.

-O sa ma simt bine.

-Sigur?

-Promit...

Dupa ce am mai vorbit niste nimicuri, mi-am lasat telefonul si din nou m-am asezat

in pat. Ma durea capul, si aveam un fel de ameteala si o stare de greata. Eram

bolnav. Nu am mai zabovit, m-am dus in bucatarie sa-mi fac un ceai, cu gandul ca

maine va trebui sa ajung la Brasov, la casa tatalui meu. Ori in starea in care ma

aflam nu prea as putea sa conduc ori sa dezleg misterul ce ma tot

inconjura...Deveneam din ce in ce mai stresat.

Page 49: 110667370 Spin de Trandafir

49

Capitolul 31

De dimineata reusisem sa ma pun pe picioare dupa ce am facut un dus revigorant.

Fabiana si-a facut si ea aparitia in jurul orei pranzului, motiv pentru care ne-am dus

la restaurant sa mancam ceva. A platit ea, avand in vedere ca eu nu prea mai aveam

bani, in urma celor intamplate. Tot ea mi-a dat apoi si bani pentru a alimenta cat sa

ajungem la Brasov. Si nu-mi placea sa raman dator. Dar nu aveam de ales... Daca

acel bilet cu „spin de trandafir” scris pe el, m-ar fi trimis la o avere a tatalui meu, o

parte din probleme financiare ar fi fost rezolvate. Ar fi fost perfect. Dar, mai era-n

joc si fabuloasa datorie a lui Stelian, pe care acei domni binevoitori ale caror nume

nu reusesc sa mi le amintesc, doreau sa o recupereze.

-Mergem? Ma intrerupse Fabiana din sirul gandurilor mele, punand un pas in

interiorul masinii.

-Desigur, am raspuns eu pierzandu-mi intru totul gandurile...

Pe drum, am avut parte de diferite momente de tacere, dar si de conversatie

spontana si interesanta, razand din cand in cand. Fabiana, parea ca da totul ca sa

ma vada fericit.

...

Intrasem in Brasov, iar atmosfera inconjuratoare parea mai animata. Oameni care

mergeau linistiti, vantul care adia usor si toata acea senzatie placuta de vacanta pe

care ti-o dadeau turistii se spulberase atunci cand am intrat pe Strada Nicolae

Iorga, trecand pe langa o biserica alba. Clopotele bateau, scotand niste zgomote ce

pe mine ma scoteau efectiv din minti. Imi rasunau parca in adancul sufletului meu,

fiecare vena pulsa de durere in ritmul clopotului. Fiecare puls era o durere de

nesuportat. Iar eu cum ma simteam, si asa, teribil de bolnav in interior, am actionat

complet instinctual si distructiv, apasand puternic pedala acceleratiei si am trecut

in viteza de biserica, sa scap de acele sunete blestemate, abia evitand cu cativa

centimetri o persoana care era pe trecere, moment in care Fabiana a tipat puternic.

Page 50: 110667370 Spin de Trandafir

50

Cu siguranta, m-am ales si eu cu o sperietura zdravana si cu cateva claxoane si

injuraturi din partea altor soferi.

Ce era cu acea senzatie? Am mai trecut odata prin asa ceva, inainte de a o cunoaste

pe Fabiana. Dar acum parca a fost si mai cumplit...mai dureros. Sa fie asta un

semn? Sa fie oare asta, semnul ca m-am indepartat de Dumnezeu?

Am ajuns pe Strada Lunga, am parcat undeva pe trotuar, si dandu-ne jos din

masina, am intrat in gangul ce ducea spre casa si curtea plina de trandafiri a lui

Stelian. Fabiana, nu a reusit sa nu se abtina si m-a intrebat:

-Mihai, ce se intamplase cu tine?

-Nimic.

-Cum nimic? Reactia ta m-a speriat! Si era sa dai peste femeia aceea...Daca o

loveai?

-N-am lovit-o...

Incercam sa evit orice fel de dialog, dar nu prea reuseam. Fabiana era mult prea

insistenta si ingrijorata...Cel putin asa imi parea.

-Spune-mi, insista ea...

-Clopotele sunt de vina. Nu suport clopotele bisericilor...

Fabiana uimita, aproape socata, nu a mai zis nimic, ceea ce pe mine ma bucura

nespus.

Am intrat in curtea lui Stelian, fiind intampinati de o multime de trandafiri infloriti.

Asta imi aducea amintea de mult prea multe lucruri. Curtea mea era si ea plina de

trandafiri. M-am ranit intr-unul rosu. Fabiana s-a ranit si ea intr-unul alb, dintre cei

oferiti de mine. Mesajul lasat de tatal meu, era „spin de trandafir”... Sa fie asta un

semn? Dar aici parca...se reuneau toti trandafirii de care imi aduceam aminte

vreodata...Inclusiv de cei luati Elenei, cu doua zile inainte sa se sinucida...

Capitolul 32

Curtea cu trandafiri si casa, imi aduceau necontenit aminte de Stelian. De felul cum

mi s-a infatisat el prima data si de felul in care mi-a dezvaluit ca e tatal meu. Ceea

ce ma facea sa ma simt ca un idiot, pentru ca pur si simplu eram un pion pe tabla

de sah a vietii.

Page 51: 110667370 Spin de Trandafir

51

Pe langa asta, parca vroiam sa-i zic ceva Fabianei. Stiam intr-un fel ca toate aceste

ciudatenii cu trandafiri ne-au adus aici, si ca trandafirii sunt cheia acestui mister.

Oare aveam dreptate. Trebuia sa-i spun...

-Fabiana?

-Da.

-Vezi toti acesti trandafiri?

-Da, sunt foarte frumosi...

-Nu ma refeream la frumusetea lor. Mi-am dat seama ca pana acum am avut parte

de foarte multe semne, prin intermediul trandafirilor. Toate aceste semne m-au

adus aici.

-Nu inteleg, spuse ea cu o privire atenta.

-Vreau sa spun...inainte sa te cunosc pe tine, m-am zgariat intr-un trandafir rosu

din curtea mea. Apoi, l-am cunoscut pe tatal meu, aici la Brasov si vazusem

aceasta gradina plina asemenea flori. Ne-a lasat mesajul al carui continut il cunosti,

iar apoi ti-am daruit un buchet, iar intr-unul din acei trandafiri, te-ai ranit si tu.

-Tot nu vad unde vrei sa ajungi...

-Nu vreau sa ajung nicaieri. Suntem deja exact unde trebuie sa fim!

Fabiana parea complet derutata, asa ca am reluat:

-Ceea ce ma intriga insa, e faptul ca singurul trandafir alb, din toata aceasta

inlantuire a fost cel in care te-ai zgariat tu. Si mai interesant e faptul ca toti, dar toti

trandafirii de aici, sunt rosii, cu exceptia aceluia de langa usa...Asta e ceea ce nu

inteleg.

-S-a potrivit...

-Poate. Iar mesajul...mesajul de pe biletel, am zis eu scotand repede biletul din

buzunarul drept al pantalonilor, este codul. Nu stiu inca pentru ce. Dar e un cod.

-Un cod...Mda...Cum spui tu, Sherlock...spuse Fabiana chicotind.

-Nu glumeam.

Am intrat apoi in casa, sa cautam orice ar fi putut avea nevoie de un cod pentru a fi

deschis. Am cautat peste tot, prin sertarele biroului, prin dulapul cu haine, in

sertarele de jos ale patului, in fiecare sertar ce poate fi gasit in bucatarie, in spatele

televizorului, in cuptorul cu microunde, in spatele caloriferelor, in calculatorul

personal...fara vreun rezultat. Nimic, absolut nimic ce ne-ar fi putut duce la

concluzia acestui mister.

-E inutil. Nu e nimic aici...

-Nu e si garajul de verificat? intrebase Fabiana cu simplitate.

Page 52: 110667370 Spin de Trandafir

52

-Uitasem complet.

Iesind din casa, si deschizand garajul prin simpla apasare a unui buton rosu, am

descoperit, in centru, parcat, un Mercedes S550 alb din 2007. Tipic pentru un

afacerist cum era tata. De o parte si de alta gaseai tot felul de instrumente si de

nimicuri ce nu ma interesau, iar in spatele masinii obiectul de interes maxim, un

seif de dimensiuni reduse.

-Asta era! Codul „spin de trandafir” probabil e pentru acest seif.

-Mihai, codul tau e format din litere. Aici ai nevoie de cifre.

-Luam fiecare litera in ordinea alfabetica si le numerotam, am raspuns eu

entuziasmat

Am incercat apoi sa le numerotam. Nu mergea. De fiecare data codul era gresit...

Capitolul 33

Am incercat dupa aceea sa combinam literele, sa adunam apoi cifrele

corespondente, sa le scadem, inmultim si impartim. Nici unul din rezultate nu era

codul care deschidea seiful. Acest lucru era frustrant, de-a dreptul innebunitor, mai

ales pentru mine, care eram sigur ca sunt aproape de a-l descoperi. Insa,

incepusem sa cred ca o sa clachez. Imi venea sa renunt. Mai ales dupa ce ma uitam

cate combinatii diferite una de cealalta, incercasem. Eram complet stors de energie.

Aveam senzatia ca daca nu mananc sau beau ceva, cat mai curand, o sa lesin...Pana

cand nu am mai rezistat, si i-am spus Fabianei ca ar fi bine sa se duca sa cumpere

ceva de mancare...

-Iti e foame?...intrebase Fabiana, aranjandu-si nitel parul, lasandu-si fata in jos.

-Da, nu prea mai rezist...

-Ok. Atunci o sa ies sa iau ceva.

-Bine. Eu o sa mai caut. Poate gasesc ceva.

-Asa sa faci, si m-a sarutat usor si rapid, apoi a plecat.

Ramanand singur, am inceput sa ma gandesc din nou la orice mic detaliu ce poate

mi-a scapat. Orice detaliu, putea sa-mi deschida cu alte cuvinte acel seif. Merita sa

reiau totul de la inceput. Asta daca mai rezistam. Culmea era, ca de cate ori

cuvantul „seif” imi strafulgera mintea, de-atatea ori imi si puneam intrebarea: Oare

ce e in el? Curiozitatea ma omora...

Page 53: 110667370 Spin de Trandafir

53

Toate aceste intrebari, ma macinau. Ma rodeau atat de tare, in cat imi venea sa-mi

smulg parul. Incetul cu incetul incepeam sa vad dublu, iar sirurile de cifre ce se

perindau prin capul meu, ma ameteau si mai tare, dandu-mi o stare ciudata. Pana

cand, o alta idee mi-a trecut prin cap. Si incepusem astfel sa vorbesc cu

mine...Poate am folosit-o deja, iar mintea imi juca feste. Dar nu era folosita...

-Ce-ar fi daca, din acest cod „spin de trandafir”, nu pastrez decat primele litere ale

fiecarui cuvant, si anume s, d, t? Acest ansamblu de litere si cifrele

corespondente...poate combinatia acestui ansamblu ma duce mai departe decat m-

au dus toate celelalte combinatii...Merita sa incerc!

Fara sa mai zabovesc, am inceput sa caut disperat foaia pe care insiruisem literele

in ordine alfabetica si apoi le numerotasem. In sfarsit, o gasisem. Intrase cumva

sub masina, chiar langa roata dreapta din spate. M-am uitat cu atentie pe foaie, am

incercuit literele „s” , „d” si „t” si numerele corespunzatoare 19, 4 si 21. Grozav!

-19421...19421...asta sa fie codul?

M-am indreptat catre seif, si cu mare precautie, am invartit acea rotita pana in

dreptul lui 1, apoi 9 si tot asa pana cand am terminat cifrul, asta nu fara a-mi musca

buzele si a tremura de emotii.

Nu a trecut mult si am auzit un sunet carea parea sa fie aprobator si un led verde,

micut, aprinzandu-se deasupra manerului. Sa fie oare posibil? Am reusit? Da! Am

reusit! Seiful s-a deschis!

Am apucat cu atentie manerul si am tras precaut pentru a-mi potoli curiozitatea

covarsitoare...Nu am apucat insa sa vad ce se afla in interiorul seifului, ca dintr-o

data am simtit parca un fel de izbitura zdravana si o durere agonizanta...

Capitolul 34

Aud incetosat niste strigate de copii...

-Mihai, da odata mingea!

Apoi eram in centrul atentiei dand o pasa de gol...

-Goooool! Bravo Mihaita! venise Gabriel sa ma felicite, iar apoi m-a imbratisat.

Momente ca astea nu puteau fi uitate prea usor. Apoi o aud pe mama...

-Gabi, Mihai, haideti la masa!

Page 54: 110667370 Spin de Trandafir

54

Iar noi veneam nitel mai tarziu, motivand ca oricum ne place supa mai rece. Nu voi

uita niciodata momentul in care, la padure fiind, eu si fratele meu, ne-am inarmat

cu doua cutite, si am cautat crengi de toate tipurile, marimile si formele pentru a ne

face un adapost. „Adapostul” a fost unul cat de cat reusit, arata chiar bine, si te

ferea de intemperii, dar peste cateva saptamani, cand ne-am reintors in acel loc, se

daramase din cine stie ce motiv. Eu si fratele meu, cu ajutorul unui briceag am

scrijelit pe scoarta copacului la baza caruia ne creasem adapostul, numele noastre.

Presupun ca si acum, mai pot fi vazute.

Eram de nedespartit. Pana si la scoala mergeam impreuna, sau ne ajutam. Imi aduc

aminte ca intr-o zi, Gabriel se luase la bataie cu un coleg. Bineinteles, colegul lui a

fost batut mar. Directorul, afland ce s-a intamplat a vrut sa-l exmatriculeze. Insa,

eu am intervenit, si l-am mintit ca eu l-am batut pe acel individ, deoarece il atacase

pe fratele meu. Astfel imi luasem cinci zile libere de la scoala. Imediat dupa asta

incepusem sa ne batem intre noi, desigur in joaca, iar de fiecare data, eu eram cel

care ma alegeam cu o vanataie, vreun deget frant sau vreo durere de coaste, ceea ce

era cam frustrant pentru mine. Ne mai petreceam zilele cu tot felul de jocuri ori cu

bicicletele prin parc.

Totul era fericit, pana cand ne-am gasit tatal mort, iar mama disparuse fara urma...

Am plans in hohote la inmormantare. La fel am plans si dupa mama. Eram singuri

acum, trebuia sa ne descurcam intr-un fel...Si cu ceva ajutor din partea statului si o

bona ce a avut grija de noi pana cand am devenit majori, am reusit.

Imi aduc aminte ca in al doilea meu an de liceu, am avut parte de prima mea

dragoste. Si asta datorita fratelui meu, care mi-a facut cunostinta cu o colega de-a

lui, de clasa. O chema Laura Enache. Imi placea mult de ea, dar totul a durat cam

doua luni, pentru ca si fratele meu se indragostise de ea. Iar ea s-a despartit de

mine, pentru el. Pentru prima oara in viata mea suferisem o dubla dezamagire.

Laura, ca persoana m-a dezamagit; la fel a facut si Gabriel...Incetul cu incetul, am

devenit mai rece fata de el. In acelasi an, am mai avut o relatie care, la fel ca prima,

a durat decat doua luni, terminandu-se din nou cu o dezamagire. Toti nervii mi i-

am varsat pe Gabriel. A fost pentru prima oara cand l-am batut zdravan. Si asta

doar pentru ca eram nervos, frustrat si foarte dezamagit. Mi-am promis atunci ca

nu ma voi mai implica in vreo relatie decat daca simt ca acea persoana, e aleasa. Ei

bine, nu reusisem sa fac asta. In ultimul an de liceu, Gabriel isi gasise deja un job,

iar pentru ca relatia lui si asa destul de indelungata cu Laura nu mergea prea bine,

s-au despartit. Aceasta a venit la mine plangand, in timp ce Gabriel era la serviciul

Page 55: 110667370 Spin de Trandafir

55

sau, iar apoi totul s-a transformat intr-o seara romantica, de-a dreptul pasionala.

Experienta aceasta ma derutase, nu eram obisnuit cu asemenea placeri carnale,

ceea ce m-a facut s-o vreau inapoi pe Laura. Din pacate, Gabriel a aflat ce s-a

intamplat si ne-am certat, chiar daca el si Laura nu mai erau impreuna. Asta l-a

determinat pe fratele meu sa se mute cu chirie, iar pe mine sa rup definitiv orice

legatura cu Laura. Si de atunci, nu prea am mai avut de-a face cu Gabi...Desi,

incepusem sa regret asta, dupa cateva saptamani... Capitolul 35

-Te iubesc, Elena!

-Si eu te iubesc, Mihai!

Cateva cuvinte ce cu greu pot fi uitate, ramanand intiparite adanc in suflet...

Totul devenise si mai clar cand incepusem sa-mi amintesc de primul an de

facultate in care am intalnit-o pe Elena Rizea. Mi se parea o companie cat se poate

de agreabila. De aceea am iesit de cateva ori cu ea in oras, pana cand am constatat

ca suntem impreuna. A fost spontan si complet neasteptat. O vedeam pe ea,

superioara mie, din aproape toate punctele de vedere. Pana cand, ea a facut primul

pas si m-a sarutat... De atunci,viata mea luase o turnura complet diferita. Eram

obisnuit sa resimt in mine un gol sufletesc si mereu aveam nevoie sa-l umplu.

Elena a fost cea care a reusit sa umple acel gol, iar eu devenisem multumit pe

deplin de viata mea.

Toate acele plimbari lungi prin parc, toate acele momente in care radeam cu pofta,

serile in care ieseam sa mancam clatite ori momentele in care ma uitam in ochii ei,

o imbratisam si o sarutam cu pasiune...Toate astea au fost de departe cele mai

deosebite clipe din viata mea.

Odata cu trecerea timpului, relatia noastra a devenit una cat se poate de serioasa.

Ne iubeam cu adevarat si intotdeauna ne simteam impliniti cand ne aveam unul cu

celalalt. Intregul Bucuresti l-am descoperit impreuna cu ea. Incepand din al doilea

an, am mai plecat in weekend-uri la Brasov si Sibiu, iar in vacanta de vara, am fost

la mare, petrecand amintiri de neuitat. Tot din acea vara, ea se mutase practic la

mine. In timpul ultimului an, am cerut-o in casatorie. Acel moment a fost unul

Page 56: 110667370 Spin de Trandafir

56

dintre cele mai frumoase din viata mea, mai ales ca a raspuns da, fara sa ezite nici

macar o clipa... De altfel, ne-am si casatorit dupa ce ne-am terminat facultatile.

Duceam o viata de vis, fara griji.

De la un timp insa, incepuse sa-mi spuna ca se simte urmarita de cineva si ca ii este

tare frica. Am incercat s-o linistesc, ca poate isi face prea multe griji cu slujba ei.

Parea oricum destul de stresata de acest lucru. Ca sa nu mai mentionez, ca intr-o zi

cand am fost la un gratar la padure, cu cativa prieteni de-ai ei si de-ai mei, ea

vazuse un corb, si dintr-o data ii pierise acel zambet dragalas ce-o caracteriza.

Cand am intrebat-o ce-a patit, mi-a spus doar in treacat, ca ea uraste corbii.

Era ciudat sa o vad comportandu-se astfel. Se racise dintr-o data. Desi nu se simtea

tocmai bine, masca acest lucru aproape perfect implicandu-se in discutiile ce au

avut loc sau in jocul de carti de dupa masa. Pentru ceilalalti parea ca se distreaza,

doar eu stiam ca nu era asa. Ajungand acasa am intrebat-o din nou si mi-a raspuns

ca nu are absolut nimic, dupa care am lasat-o in pace...

La inceput am crezut ca trece printr-o perioada mai grea, si i-am dat de inteles ca

sunt si voi fi mereu alaturi de ea. Era gata sa plece la servici si mi-a raspuns:

-Nu vei putea sa faci asta! si a inchis usa in urma ei, lasandu-ma pe mine sa ma

chinui sa inteleg ce era oare in mintea ei. Ceva o macina, era clar, dar nu prea

indrazneam s-o intreb iar. Mi-era teama ca iar imi va da un raspuns ce ma va pune

pe ganduri. Chestia aceasta ma enerva la culme. Nu-mi placea faptul ca mi-era

teama. Stiam ca oamenii tematori sunt oameni slabi, iar eu credeam despre mine ca

nu sunt un om slab. Si totusi dadeam dovada de teama. In ultimele saptamani, devenise parca mai trista decat de obicei si ma nelinistea. La

un moment dat, ma intrebase chiar daca as putea s-o uit vreodata...

-Mihai...daca ar fi sa nu ne mai vedem, oare ma vei uita?

Intrebarea ma lovise in plin, iar daca acea mica discutie ar fi fost un meci de box,

arbitrul ar fi numarat lejer pana la zece, si ar fi dat victoria Elenei. Cu greu mi-am

revenit, si am reusit sa raspund, fara sa ma balbai, ca pentru mine ar fi ceva

imposibil sa o uit.

Doua zile mai tarziu insa, venind acasa de la servici, o gasesc in sufragerie,

spanzurata de lustra, cu o cravata de-a mea...S-a sinucis, aparent fara vreun motiv.

Numai ea stia ce era in capul ei. Niciodata nu a vrut sa-mi marturiseasca prea mult

in legatura cu starile ei, spunandu-mi mereu ca nu-i nimic ori schimba subiectul.

Iar eu, ramasesem complet singur...Nimic din aceasta lume nu se putea compara cu

groaza pe care am simtit-o, vibrand cu putere in fiecare vena a mea, facandu-ma

Page 57: 110667370 Spin de Trandafir

57

sa-mi pierd mintile...Si nu-mi lasase decat un bilet pe care scria: „Imi pare rau...”

Capitolul 36

Imi amintesc ca dupa ceea ce s-a intamplat imi era frica sa mai intru in sufragerie.

Aveam oroare de acea camera, pentru ca acolo imi pierdusem iubirea...Sa intru

acolo, ar fi insemnat sa ma las mereu posedat de crunta agonie si de durerea

tipatoare ce salasuise in mine in acel moment. Puteam ceda psihic oricand, asa ca

am preferat sa-mi dau demisia pentru un timp si sa ies cat mai des sa ma plimb...

Intr-una din seri, mergeam fara vreo tinta catre mausoleu in timp ce cateva ganduri

cu Elena imi invadasera complet mintea. Pana cand am fost oprit de un cersetor ce

ma rugase sa-i dau 3 lei, pomenindu-mi si de Dumnezeu. Eu, nemaiavand credinta,

m-am luat de bietul om, fara motiv, desi am sfarsit prin a-i da cei 3 lei ceruti si

aflandu-i numele...Stelica.

Ajungand la mausoleu, si petrecand acolo o noapte, am fost pus fata in fata cu un

corb ce staruia, parca ma astepta sa mor ca sa se infrupte din trupul meu si asa

vlaguit...Apoi primisem telefoane suspecte, la care daca raspundeam nu auzeam

decat un vajait. Si fara avertisment, trecand prin fata bisericii, aud acele sunete

infernale ale clopotelor, reusind sa ma trezesc din acel cosmar. A fost cosmarul

vietii mele cred. Atat de real. Si tot ce s-a intamplat in acel cosmar, s-a intamplat

apoi si in realitate. M-am trezit insa pentru a intra intr-o realitate asemenea

cosmarului meu pentru ca am primit acele telefoane suspecte ce ma nelinisteau.

Ziua aceea a fost si prima in care m-am zgariat intr-un spin de trandafir, si cea in

care l-am intalnit pe Stelica din vis, in realitate si am vazut si corbul

inspaimantator, dar infatisat pe hanoracul unei brunete, Fabiana...Dupa doar doua

saptamani inlocuisem parul blond, ochii albastri, buzele fine si inocenta Elenei cu

parul brunet, ochi negri, buze mai mari si apetisante si senzualitatea nebuna a

Fabianei...Am avut ulterior diferite cosmaruri legate de pierderea si inlocuirea

Elenei, ceea ce m-a determinat sa fiu scarbit de propria persoana.

Am aflat ulterior, ca o tulburare nu era de ajuns, pentru ca am primit un telefon de

la fratele meu, care avusese accident, o veste care picase ca un trasnet si am pornit

imediat sa-l vad, la un spital in Giurgiu. Dupa o noapte petrecuta in spital, Gabriel

Page 58: 110667370 Spin de Trandafir

58

imi daduse un plic, pe care trebuia sa-l duc la Brasov, mintind in legatura cu o

firma de detergenti si solutii...

La Brasov, am si suferit cred cea mai mare deziluzie a vietii mele. Eu trebuia sa

dau acel plic lui Stelica, adica Stelian Marcu, care nu era un cersetor oarecare, era

un mare om de afaceri si pe deasupra, era si tatal meu natural. Si el era, si cel care

l-a ucis pe tatal meu adoptiv. In acele momente, ma stiam pierdut. Totul se

petrecea mult prea repede iar eu, parca stateam pe loc, nefiind in stare sa ma misc.

Colac peste pupaza, imi inmanase si un biletel cu ajutorul caruia, trebuia sa dezleg

eu nu stiu ce mister din capul tatalui meu, care se va dovedi a fi al vietii mele.

Misterul se limpezise un pic cand am inceput sa fiu vizitat de indivizi care doreau

sa recupereze datoria tatalui meu, una uriasa desigur. Afland apoi, ca tata a murit,

am desfacut acel bilet pe care mi l-a lasat si pe care nu scria altceva decat „spin de

trandafir”. Apoi am avut o halucinatie, vazand in umbra Fabianei niste aripi ca de

corb...ce mi-au ridicat niste semne de intrebare. Dar eram prea ocupat cu altceva...

Zile intregi am incercat sa dezleg acel mister al biletelului iar in momentul crucial

cand am hotarat ca nu pot rezolva nimic decat daca ma reintorc in Brasov, am fost

sunat de un medic legist ca sa-mi zica de Gabriel, care decedase...Nu eram destul

de chinuit sufleteste ca s-a mai si adaugat o tragedie. Pana si fratele mi-a fost luat

de crunta soarta. Nu mai aveam pe nimeni aproape, decat pe Fabiana.

Ajungand intr-un final la Brasov, trecand prin chinul de a auzi clopote de biserica

si prin spaima de a face un accident, am descoperit multitudinea de trandafiri din

curtea tatalui meu, ceea ce mi-a dat de gandit. Am facut o corelatie cu trandafirii si

tot ce mi se intamplase mie in ultima perioada, si totul se lega. Viata mea a fost

parca influentata de ei. Si astfel, in acel „spin de trandafir” din bilet, am descoperit

cifrul ce deschidea seiful...Dar pana sa vad ce e interiorul seifului, s-a lasat

intunericul care de fiecare data parea ca vrea sa-mi devoreze sufletul neajutorat. O

bezna mormantala...

Si totusi, ceva in mine, vrea sa tipe, sa iasa afara cu toata forta...e ceva ce nu se da

batut...Am impresia ca prea multe suflete se bazeaza pe mine acum... Elena,

Gabriel, Stelian...As putea sa ma intorc, vreau sa ma intorc, nu vreau sa mor. Nu

aici, nu acum...

Capitolul 37

Page 59: 110667370 Spin de Trandafir

59

Deschizand ochii si gura, am inhalat cu putere si cu aviditate cat de mult aer am

putut, revenind parca, la viata, dintr-o coma profunda, timp in care am avut un

flash-back cu aproape intreaga mea viata... Apoi am inceput sa rasuflu greu,

sacadat, resimtind ceva vascos ce se prelingea din spatele capului meu, iar

picaturile ce se auzeau lovind cimentul, m-au facut sa realizez ca acela nu era

altceva decat sangele meu. Stiam eu ca am resimtit o lovitura. Ceva sau cineva ma

lovise puternic...Am incercat iar sa-mi deschid ochii, dar vederea mea imi era

incetosata. Nu vedeam mare lucru, si cu disperare doream sa aflu ce ma lovise: Au

picat neoanele? S-au intors recuperatorii de datorii? Gabriel a inviat din morti

pentru a-si revendica partea sa de avere? Stelian nu murise, ci de fapt se ascunsese?

Elena care venise sa ma pedepseasca in sfarsit pentru crima comisa, crima de o

inlocui? Eram complet tulburat si disperat. Am incercat sa ma misc, dar nu am

reusit. Am constatat ca sunt legat de un scaun...Cine ma legase? Cu siguranta,

cineva care m-a urmarit indelung...Incetul cu incetul, vederea mea incepea parca sa

distinga anumite lucruri. Unul dintre ele, foarte socant de altfel, era seiful inca

deschis si gramada de bani, bine aranjati, intr-insul. Nimeni nu-i luase. Apoi, am

auzit pasi...

-Cine-i acolo?

Am stat si am ascultat pasii ce se auzeau din spatele meu. Apoi vad o silueta

feminina cunoscuta. Ai ei erau pasii. Ramasesem inmarmurit si complet lipsit de

cea mai mica idee despre ce se petrece...

-Tu?

-Da, eu.

-Cum? Tu m-ai lovit?

-Da, zise ea aratandu-mi o teava de otel.

Nu puteam sa inteleg nimic, iar capul ma durea ingrozitor; am inceput sa urlu...din

strafundul sufletului meu, care incepea sa simta un profund dezgust si o teama de

moarte...

-Ce se intampla??? Fabianaaaaa!!!

-E foarte simplu, Mihai, spuse ea chicotind. Te-am urmarit de foarte mult

timp...Inca de cand erai casatorit cu Elena. Noi doua, am fost colege la facultate.

Eu insa, am devenit cu totul altceva decat ce-mi propusesem...Imi convine asa insa.

-Cum adica m-ai urmarit? Erai cu...mine! Mi-ai zis ca ma iubesti!

-Ah da. Am mintit. Si am uitat sa-ti mentionez cand ne-am cunoscut ca fac parte

Page 60: 110667370 Spin de Trandafir

60

dintr-o asociatie ce se ocupa de crima organizata pe plan mondial...

-Ce?

-Stelian Marcu, a facut si el parte din aceasta nebunie. Atat ca s-a retras cand a

inteles ca e prea batran. De ce crezi ca a reusit sa il omoare atat de usor pe tatal tau

adoptiv? Si el a uitat sa mentioneze asta, nu?

-Dar cum? Nu a reactionat diferit cand v-am facut cunostinta...Tata, un criminal?

-Asta pentru ca lucram pe diferite departamente. Nu aveam de unde sa ne stim. Eu

eram noua, el se retragea. Asa am aflat de el. Apoi, am primit misiunea...

-Ce misiune? Sa ma omori?

-Cam asa ceva. Dar iti voi lua si banii. Vezi tu, in interior se afla o suma uriasa de

bani, si un card care are atasat niste informatii utile. Cardul respectiv e ca un fel de

card de membru sa zicem. Ori cu acel card si cu banii, oricine se poate impune in

organizatie. Dar, tu nu esti acel gen de om... Esti slab si patetic. Seiful trebuia

deschis de Gabriel. De aceea, Stelian, i-a dat plicul lui. Fratele tau insa, a inteles ca

unul dintre voi poate sa-l duca la Brasov, asa ca ti l-a dat tie, el avand un accident

stupid. Si, oricum, o parte dintre noi, nu-l dorea nici pe el, asa ca a trebuit sa-l

eliminam.

-Ce? L-ati ucis pe Gabriel?

-Mai exact, eu l-am ucis. Atunci cand am plecat de la tine...m-am dus la el, si i-am

injectat clorura de potasiu. Ceva ce nu poate fi depistat de medici.

-Mi-ai ucis unicul frate...Aaaaa!!!

Pur si simplu, turbam pe acel scaun. Dadeam din maini si din picioare incontrolabil

dar mai mult ma oboseam. Daca as fi avut forta necesara as fi rupt acele

sfori...Vederea mi se intuneca din nou, imi pierdeam mintile. Ura din mine,

mocnea...

Capitolul 38

Page 61: 110667370 Spin de Trandafir

61

-Calmeaza-te...nu poti face nimic!

-Daca scap de aici...

-N-ai s-o faci...spuse Fabiana. Chipul ei devenise acum atat de demonic. Cum de

nu mi-am dat seama pana acum? Cum? Am trait cu ea, si nici macar o secunda nu

am banuit ca poate sa-mi faca asa ceva...

-Singurul motiv pentru care am ales sa fiu cu tine, era pentru ca pur si simplu, nu

mai puteam sa stau sa privesc ca un simplu spectator. Am fost un simplu spectator

cat am urmarit-o pe Elena. De aceea s-a si sinucis! Ce sa-i fac daca era slaba de

inger?

-Din cauza ta! Te omor!

-Dupa acel episod, am decis sa ma implic, sa fiu sigura ca totul merge cum trebuie.

Telefoanele primite in care tu auzeai un vajait, erau ale mele. Apoi te-am sedus, si

deja totul a fost mai usor. Esti mult prea credul.

Ma uitam la ea cu o ura nemascata...Cine stie de ce eram in stare daca ma

eliberam...

-Cum poti sa ai atat de multa incredere intr-o persoana pe care ai avut-o in noaptea

in care ai cunoscut-o? Intreba ea, mirandu-se chiar...

M-a jucat pe degete atat de bine iar eu am fost complet orb. Nu am fost in stare sa

vad nimic. Desi erau atat de multe semne care-mi spunea ca e ceva in neregula:

corbul, trandafirul alb, modul ei stangaci de a se comporta cand a fost fata in fata

cu tatal meu, felul in care s-a comportat cand a murit Gabriel, n-am luat vreunul in

seama...Cat de orb am fost!

-N-am avut de-a face cu moartea tatalui tau. El a facut pur si simplu atac de cord.

Din momentul acela,am stiut ca nu mai pot astepta. Pierdeai banii. Ti i-ar fi luat

baietii aia. Trebuia sa fac intr-un fel sa pun mana mai repede pe bani. Faptul ca l-

am ucis pe Gabriel, a inlesnit intamplarea de azi...

Eram cuprins de ura, de regrete si de tot felul de sentimente, unele contradictorii,

altele pe care nici nu le puteam intelege. Inima imi batea sa-mi sara din piept, si

totusi, m-am calmat un pic, am lasat capul in jos, inchizand ochii, pentru ca

lacrimam, si i-am zis Fabianei:

-Esti cea mai josnica persoana pe care am cunoscut-o...

-Pai, se vede ca nu stii nimic despre tatal tau...

Cuvintele ei deja nu prea ma mai atingeau. Singurul lucru la care ma gandeam, era

cum sa scap din aceasta situatie, si ce sa-i fac Fabianei...

De aceea totul era mult prea complicat pentru mine. Pentru ca am fost implicat

Page 62: 110667370 Spin de Trandafir

62

intr-o chestie ce ma depasea. Nu aveam si nu trebuia sa am acces intr-o astfel de

lume, a crimelor, a banilor si intereselor uriase. De fiecare data, cand s-a mai ivit

ceva, am fost acolo, m-am implicat, am vrut practic cu fiecare pas pe care il

faceam, sa ajung aici. Iar acum imi doresc sa scap, indiferent cum...

Sau poate ca asta imi era pedeapsa pentru toate greselile mele? Cum am putut sa

fiu atat de orb? Elena era speriata si mai rece fata de mine si apoi s-a sinucis,

pentru ca era urmarita de Fabiana. Stelian luase legatura cu mine, sub forma acelui

cersetor pentru a vedea daca eu sunt cel ales sa-i fiu urmas in organizatia aceea. Pe

Fabiana am intalnit-o pentru ca nu mai era Elena. L-am intalnit pe Stelian, afland

ca e tatal meu, pentru ca plicul care i-a fost dat lui Gabriel a ajuns la mine.

Neavand de ales, tata mi-a dat mie codul fara sa stie interesele Fabianei. Tata a

murit de la prea multa cafea, inlesnind ceea ce trebuia sa se intample. Gabriel a fost

ucis, fiindca Fabianei nu-i mai era necesar decat sa ma faca pe mine sa inteleg ca

trebuie sa merg de urgenta in Brasov. Toti trandafirii imi aratau practic inamicul,

pentru ca Fabiana se zgariase intr-un trandafir alb, doar unul fiind si in curtea

tatalui meu. Am descoperit codul, pentru ca Fabiana sa ia totul. Fiecare intrebare a

mea, din ultima vreme, a avut ca raspuns pe Fabiana...Corbul existentei mele.

In timp ce am gandit toate acestea, aproape in agonie, Fabiana stransese intr-un sac

toti banii si a luat si cardul despre care imi spusese. A avut timp sa rupa si un

trandafir rosu din curte, ale carui frunze inca mai aveau cateva picaturi de roua pe

ele.

-Esti corbul existentei mele...am zis eu aproape alunecand in nefiinta, fiind prea

ametit de toate gandurile ce ma tulburau.

Apoi, si-a scos o seringa din gentuta ei minuscula.

-Vezi seringa? E plina de clorura de potasiu. E doar pentru tine, Mihai.

S-a dus in spatele meu, si mi-a lasat trandafirul in mainile-mi care erau prea strans

legate, apoi s-a intors in fata mea, pregatind seringa si a inceput sa-mi mangaie

parul, iar eu ma zbateam, nesuferindu-i atingerea rece ca de mort. Pana cand, a

infipt cu putere mana stanga in parul meu, dandu-mi capul usor pe spate pentru a-

mi expune gatul, pentru a ma injecta...Mi-a aratat inca odata seringa, din care mai

tasnea usor cate o picatura...

-Ultime cuvinte?

Dupa o clipa de pauza, in care eu respiram din ce in ce mai greu, am zis aceleasi

cuvinte pe care Elena mi le lasase notate pe biletul final...

-Imi pare rau, Elena...

Page 63: 110667370 Spin de Trandafir

63

-Adio Mihai....

Am simtit apoi, cum mana ei a dat drumul parului, iar eu am lasat usor capul in jos.

Orice gand imi pierise din minte...Am lasat trandafirul sa cada la pamant, frunzele

si petalele-i tremurande in urma impactului, lepadandu-se de cateva picaturi de

roua...Nu imi mai era teama, asa ca am inchis ochii...

[Sfarsit]