Jean-Paul Charles Aymard Sartre(1905-1980) a fost lider in filosofia franceza a vremurilor sale, inexistentialismprecum si in marxism. conceptul delibertate hj\Reflecia asupra libertii este, pentru Sartre, proiectul esenial al filosofiei. definim libertatea ca acea putere care ne permite s ne determinm fr a fi constrni de nimicVertijul existenei l ncerc n msura n care nici o esena nu m determin s fiu ceea cesunt. Dimpotriv, existena mea mi apare ca pur virtualitate, posibilitate permanenta: eu potntotdeauna s fiu ceea ce nu sunt i s nu fiu ceea ce sunt.Sensul existentei mele nu este niciodat dat, ci urmeaz sa fie construit: esena mea, sauceea ce sunt, rmne mereu de neles la captul unui efort.Satre defineste omul ca proiect deoarece acesta considera ca personalitatea unui om nu este construit pe un model deja dat; dimpotriv, fiecare om, alegnd sa serveasc cutrui scop sau sa se angajeze n cutare aciune, i inventeaz o personalitate.Realizarea acestui proiect face omul, i construiete esena si nu invers: "Omul estecondamnat sa fie liber", adic destinat sa-si dea o natura si sa si-o pun fr ncetare nchestiune. Aceasta este condiia sa.

Incepand cu inteleptii din Grecia Antica a fost general acceptat faptul ca omul trebuite sa respecte anumite reguli care se aplica tuturor fiintelor umane, fara exceptii. Cu alte cuvinte, trebuie sa devii ceea ce esti Aceasta idee a fost corelata cu o alta notiune care atesta ca niciun individ au are de ales decat sa incerce si sa copieze, in cel mai inalt grad posibil, acest arhetip sau esenta.Aceasta teorie filosofica are doua: pe de o parte, fiecare fiinta umana trebuie sa tinda spre aceeasi esenta care nu poate fi schimbata si pe de alta parte, omul trebuie sa se regaseasca in ceva exterior fiintei sale. Prin urmare, individul se regaseste in univers (arhetipul umanfiecare i ia singur viaa n grija, fr recurs i fr ajutor, fr s se poat referi la o natura uman dat i fix, fiecare om, crend omul care ar vrea sa fie, creeaz n acelai timp imaginea omului aa cum l estimeaz ca trebuie sa fie. Astfel, el nu duce numai responsabilitatea propriei existente,dar si responsabilitatea totala a existentei tuturor celorlaliCnd afirmm c omul se alege, vrem s spunem c fiecare dintre noi trebuie s se aleag pe sine; dar prin asta vrem de asemenea s spunem c alegndu-se pe sine el alege n acelai timp pentru toi oamenii. Cci ntradevr, din toate aciunile pe care le-ar putea desfura un om pentru a se crea pe sine aa cum i dorete, nu e nici una care s nu fie creatoare, n acelai timp, a unei imaginidespre om aa cum l concepe el c ar trebui sa fie. A alege ntre un lucru i un altul eacelai lucru cu a afirma valoarea a ceea ce a fost pn la urm ales; cci nu putem salegem ce e mai ru. Ceea ce alegem este ntotdeauna mai bun; i nimic nu poate fi maibun pentru noi dac nu este bun pentru toi. Dac, n plus, existena precede esena i noivrem s existm n timp ce ne crem o imagine despre noi, acea imagine e valabil pentrutoi i pentru ntreaga epoc n care ne aflm. Responsabilitatea noastr este astfel cu multmai mare dect am presupus, cci privete umanitatea n ntregul ei. Dac sunt unmuncitor, de pild, pot alege s m nscriu ntr-un sindicat catolic mai degrab dect ntrunulcomunist; i dac, prin acel statut de membru, aleg s hotrsc c demisia e, la urmaurmei, atitudinea care i se potrivete cel mai bine unui om care tie c mpria omului nue pe aceast lume, eu nu m aliniez de unul singur acestei viziuni. Demisia este voina meapentru toi, iar aciunea mea este, n consecin, un angajament n numele ntregiiumaniti. Sau dac, pentru a lua un caz mai personal, hotrsc s m nsor i s am copii,chiar dac aceast hotrre decurge pur i simplu din situaia mea, eu m angajez prinaceasta nu doar pe mine nsumi, ci umanitatea ntreag, n practica monogamiei. Suntastfel responsabil pentru mine nsumi i pentru toi oamenii, i creez o anumit imagine aomului aa dup cum l-a vrea eu s fie. Modelndu-m pe mine, modelez deopotrivomul.

Sartre nu a fost de acord cu predecesorii sai, considerand aproape toate ideile acestora fleacuri". El a respins ideea de arhetip uman. Dupa parerea lui nu poate exista o imagine predeterminata a ceea ce cineva ar trebui sa fie. Mai mult decat atat, pentru ca in esenta omul este liber de a inventa si a se reinventa pe sine. Sartre incearca sa salveze individualul de la unificarea cu generalul si, prin urmare, inceteaza sa mai existe.

Mai mult decat atat, deoarece nu exista nici o ordine umana, in acelasi sens ca exista o ordine a obiectelor studiate si analizate de oamenii de stiinta, omul nu poate fi obiect de observatie sau de studiu stiintific. El este produsul original al unei libere alegeri. Singura credinta pe care o datoreaza este rezervata lui. Singura lege sau regula pe care trebuie sa o respecte este ca si-a acceptat liber propria persoana. Individul lui Sartre este si nu poate fi niciodata altceva decat ceea ce el insusi a hotarat sa devina. Prin urmare, a fi inseamna a alege, deoarece "existenta precede esenta".

Sartre se inscrie astfel in sfera existentialistilor atei prin afirmatia: omul nu are o natura predefinit, dac Dumnezeu nu exist. El nu este dect ceea ce se face. n el, existenta precede esena. Totui, indeterminarea existentei sale este ceea ce confer omului demnitatea de a fi liber. Tocmai pentru ca omul nu este mai nti nimic el va fi prin urmare aa cum se va face.

Cu toate acestea, Sartre nu a negat faptul ca exista anumite constrangeri inevitabile care actioneaza asupra individului: nevoia de a lucra si de a actiona in conditiile impuse de un mediu specific. Fiecare fiinta umana prezenta in aceasta lume este limitata unei situatii. In ciuda acestui fapt, filosoful a argumentat ca fiecare situatie unica este deschisa libertatii, deoarece individul insusi o alege conferindu-i o anumita semnificatie. Rolul principal este detinut de orientarea noastra subiectiva si nu de o necesitate externa.Sa meditam pe un exemplu dat deSartreinsusi: imaginati-va ca sunteti un soldat ce ia parte la un razboi. Ati putea fi tentati sa credeti ca nu aveti nicio alta optiune decat sa luptati si ca sunteti o victima a destinului. Cu toate acestea, Sartre a argumentat ca puteti alege oricand sa va predati, sa renuntati sau chiar sa va sinucideti. Prin refuzul de a opta pentru una dintre aceste solutii acceptati de fapt razboiul in toate formele sale si astfel devine propriul vostru razboi care sprijina ideea de conformare.Deoarece in orice situatie, conform cu spusele lui Sartre, fiecare individ este liber de constrangerea oricarei influente, el este, de asemenea, pe deplin responsabil pentru actiunile si deciziis ale. Deci, poti sa faci ce vrei, dar trebuie sa infrunti toate consecintele. Nu e nimeni sa te apere si singura persoana pe care trebuie sa o condamni esti tu. Greutatea totala a lumii este pe umarul tau si nimeni si nimic nu poate schimba vreodata acest lucru. Libertatea se desfoar n acest act al contiinei care confer sensul sau unei situaii.Astfel, de exemplu, nu exista situaie intolerabila "n sine": ea nu devine astfel dect n msura ncare un proiect de revolta i confer acest sens; este cu totul posibil ca, uznd de alt proiect s seconsidere aceeai situaie ca tolerabil, chiar dezirabil. Nu este deci intolerabil dect aceasituaie pe care am decis sa n-o mai tolerm. Altfel spus, nu exist un prag obiectiv altolerabilitii. Libertatea este deci depirea condiiilor obiective care formeaz situaia mea, iar aceastadepire a unei situaii prezente printr-un proiect viitor este numit de Sartre transcenden.Raportul la situaie fiind ntotdeauna o alegere contient, nimeni nu pare s se poatsustrage exigenelor libertii. Cu ct o situaie este mai presant, dificil, tragic, cu att este mai urgenta decizia, alegerea: libertatea este capacitatea de rezistenta i puterea de autodeterminare,angajament. ntr-o situaie limit, lumea nu este astfel dect oglinda libertii mele. Prin durata einsi, realitatea m condamn la alegere, m constrnge la angajament. Or, a vrea s scapi acestei imperioase exigene mai nseamn nc alegere. Nici o neutralitate nu este posibil: a decide s nu faci nimic, nseamn nc o decizie pentru care mi se poate cere socoteal.Astfel, a cuta explicaii pentru propriile acte, a le justifica (orice explicaie estejustificare) prin circumstane nu este dect o dovada de rea credin, rea credin care nu const dect n a simula alienarea chiar n momentul n care ar fi prea angoasant actul de asumare a libertii. n aceasta privin trebuie s notm c incontientul, ca i circumstanele, nu pot s constituie o scuz, un mijloc de a evita responsabilitatea. De aceea filosofia sartrian se poate defini ca o filosofie a contiinei, filosofie care respinge n fapt ideea dup care sensul poate fi elaborat n afara contiinei. Incontientul este rea credin. n toate actele noastre noi suntem i putem rmne responsabili n mod suveran.

c) Moartea ca limita a libertiiLibertatea mea nu-i gsete limita dect n moarte. Cnd am ncetat s mai exist, viaamea devine fiina i esena; nscris n ntregime n trecut, ea se metamorfozeaz n destin. Ea nu mai este dect o istorie fcut de-a gata, oferit astfel privirilor celor care mi-au supravieuit. "A fi mort, scrie Sartre, nseamn a fi prada celor vii"Fr aceasta contiina a morii, viaa nu ar fi locul cuceririi uneiidentiti, ocazia unei angoase sau a unui act. Imortalitatea presupune de fapt inaciunea,dezmotenirea: scpnd de moarte, am putea fr ndoiala sa ntrevedem toate posibilitile, frca nimic s ne determine vreodat alegerea. Pentru ca omul este muritor, el se tie, c o vrea sau nu, mbarcat ctre o identitate care seva actualiza deplin n ziua dispariiei sale.Nemaiavnd timp naintea lui, el are un viitor de construit. El nu caut s dea sensexistenei sale dect n msura n care are contiina finitudinii sale i pentru c simte momentuln care existena se va converti deodat n esen, ridicndu-se la rangul unui adevr

In concluzie,Jean-Paul Sartrea crezut ca un om nu poate fi vinovat de acte inumane, deoarece nu exista un astfel de lucru. Fiecare miscare facuta este profund umana prin simplul fapt ca el insusi face alegerea. De fapt, fiecare situatie la care un individ participa devine situatia sa.