"Sânge de pasăre pe haine" (fragment) - un roman de Liviu G. Stan

8/12/2019 "Sânge de pasăre pe haine" (fragment) - un roman de Liviu G. Stan

http://slidepdf.com/reader/full/sange-de-pasare-pe-haine-fragment-un-roman-de-liviu-g-stan 1/24



2014



© 2014 Liviu G. Stan© 2014 Herg Benet Publishers, pentru prezenta ediţie

Este interzisă reproducerea totală sau parțială a textelor fără acor-dul deținătorului drepturilor de autor.

Herg Benet PublishersStr. Dr. Burghelea 22, sector 2, Bucureşti, România [email protected]

Copertă: Te Spartan Bureau

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSTAN, LIVIU Sânge de pasăre pe haine / Liviu G. Stan. - Bucureşti :Herg Benet, 2014 ISBN 978-606-8530-10-9

821.135.1-31

ipărit în România



Sânge de pasăre pe haineLiviu G. Stan

roman



Liviu G. Stan s-a născut pe 8 martie 1987 în Brăila.

A fost redactor al revistei „Obiectiv Cultural , iar în prezent esteredactor-şef adjunct al publicaţiei online „Sud-Est Forum .

A publicat interviuri, editoriale, eseu, reportaje, cronici literare,antropologie urbană, poezie, proză în „Obiectiv Cultural”, „Ori-zont , „Cultura , „ iuk , „Europa , „ impul , „Antares , „ViaţaRomânească , „Revista de suspans , „Observator Cultural ,„Discobol etc.

A debutat în volum în 2008 – „Yima , poeme, Ed. Brumar.Este prezent în antologia „Alertă de gradul zero în proza scurtăromânească actuală , Ed. Herg Benet, 2011.



Prin celulele mari ale orelor goale,se caţără, în ploaie, negricios-albăstrui,

gândacul gândului.

Paul Celan

Copilăria mea timpurie a fost marcată de un puţ.Nu mă apropiam de el decât ţinându-l strâns de mână pe bunicul.

Cui îi era mai frică: bunicului sau copilului?

Gaston Bachelard

În inima visului sunt singur.Rămas fără nicio garanţie, despuiat de articiile limbajului,

de protecţiile sociale, de ideologiile liniștitoare, mă găsesc în izolarea totală a făpturii în faţa lumii.Din mine nu mai rămâne decât făptura și soarta ei,

inexplicabila și atotputernica ei soartă.

Albert Beguin



Partea întâi

Pământul



Unu

În buzunarul interior al unui palton, în la unuiportmoneu, se aă un buletin pe care scrie: Nume – Dawid

Prenume – Jarek Prenume părinţi – Ulryk și Irena Domiciliu – Cracovia, str. Florianska nr.47, et. 1,ap.13 Dawid Jarek s-a născut în Cracovia, la data de 29iulie 1980. În 2004, a absolvit cursurile legendarei ȘcoliNaţionale de Film, eleviziune și eatru “Leon Schiller“din Lodz, școală de calibru în domeniul cinematogra-ei, care și-a câștigat renumele oferind cinematogra-fului mondial regizori precum Andrzej Munk, JanuszMorgenstern, Andrzej Wajda, Kazimierz Kutz, JerzySkolimowski sau Roman Polansky.

În prezent, critica de specialitate vede în persoana sao tânără speranţă a cinematograei poloneze.

Dawid Jarek și-a câștigat aprecierea criticilor de lmpolonezi și a celor internaţionali în 2006, debutând



în cadrul Festivalului de Film de la Berlin cu pelicula“ răim numai o dată“, o ecranizare a romanului cu ace-

lași nume al scriitorului suedez Vilhelm Moberg. Milosz Boleslaw, director de imagine polonez, în2007, într-un bar din Cracovia, vorbindu-i unui jurna-list:“Din punctul meu de vedere, <<Trăim numai o dată>> reprezintă primul pas – apăsat, hotărât – al unui regizor cu vocaţia naturii umane. Cu o precizie a staticului pe linia lui Michelangelo Antonioni, cu o eleganţă vizualădemnă de Wim Wenders și cu o combustie existenţială careemană prin toţi porii școala lui Ingmar Bergman, în opi-nia mea Dawid repune în drepturile sale poezia crizei deabsenţă.“

*

Un Ford Focus de culoare gri trecea pe drumul carespintecă pădurea Stejaru. Era iarnă și din cer cădea oninsoare deasă. Pe bancheta din spate stătea un bărbattânăr, în vârstă de treizeci de ani, îmbrăcat într-un pal-

ton negru și cu un fular vișiniu aruncat pe după gât.Părul neîngrijit și începutul de barbă îi dădeau bărbatu-lui un aer boem. Bărbatul privea pe geam. Contemplatrunchiurile zgribulite ale stejarilor, cărora lumina ierniile modica scoarţa, făcându-i să pară negri.

“Iarna este cel mai aluziv anotimp“, gândea bărbatul.În stânga lui, pe banchetă, se aau o agendă și o bri-

chetă. În portbagajul mașinii– trei geamantane de piele.Era obosit, călătoria până în acest oraș părea a-l

secat de energii.



— Giast a secănd end ui uil enter in ză citi, săr, îispuse șoferul.

Bărbatul îi zise cu o urmă de reproș în ton: — Cunosc și limba română. În plus, engleza ta e undezastru.

Șoferul îl privi dușmănos prin oglinda retrovizoare.ăcu mâlc, dar în spatele frunţii, șoferul slobozea înju-

rături de mamă.Peste puţin timp intrară în oraș, trecând pe lângă

un monument construit în stilul realism-socialismului,la baza căruia scria cu litere de tablă mâncate de rugină:BRĂILA – ORAȘ MAR IR.

Ceaţa plutea pe străzi, dilatând timpul, îngreunândmișcările.

— Mergi mai încet, îi zise șoferului bărbatul, bătân-du-l cu două degete pe umăr.

Șoferul își încruntă sprâncenele. Îl ura pe acest băr-bat, despre care nu știa decât ceea ce-i comunicase șefulsău înainte de a-l lua de la Aeroportul Băneasa: că esteun om important care sosește de undeva din Europa,că este un om dicil, că este o persoană care vine cu o“treabă secretă“ în sud-estul României, la Brăila.

De la 80km/h, acul vitezometrului coborî la 40km/h.Mașina rula, pe lângă gardul cimitirului Radu Negru, pelângă blocurile cu opt etaje de pe șoseaua Buzăului, pelângă chioșcuri, pe lângă oameni împachetaţi în geci defâș care mergeau pe trotuare cu capul în pământ: “Caniște căutători de tinichele.“ (Fire de praf zburau peste chipul tatălui.) — Oprește aici! Șoferul apăsă pedala de frână. — Așteaptă-mă!



Coborî din mașină și intră la parterul unui bloc,într-o cârciumă.

Cu talpa încremenită pe pedala de frână, cu pumniiîncordaţi pe volan, șoferul avea o dorinţă: își dorea cabărbatul să e omorât în cârciumă. Bărbatul se așeză la o masă și își comandă trei paharecu votcă. Înainte de a-i lăsa paharele pe masă, chelneriţaîl întrebă: — Sunteţi turist? — Sunt un securist cu inimă mare, domnișoară. — Hai sictir! Chelneriţa îi trânti paharele pe masă și plecă, miș-cându-și repede șoldurile. Bărbatul se uită în jur: în câr-ciumă mai erau doar doi bărbaţi la o masă, beţi amân-doi - unul dormea cu capul căzut într-o parte, în timpce partenerul lui de pahar tăia aerul cu degetul arătător,dirijând parcă o orchestră imaginară. Văzându-i, aveasenzaţia că se uită la staile a doi ocnași cu dinţii stricaţiși cu catul ros de ciroză. Ar vrut să se ducă la ei și, îm-brăţișându-i pe ecare în parte în stil rusesc, să le spună:Prieteni, a bea alcool până te piși pe tine e un act de purăabstracţiune: cauţi să oprești gândurile să ţi se învârtă în

cap, în timp ce totul în jurul tău se învârte . urnă pe gâtcele trei pahare cu votcă, unul după altul și se lăsă purtatde focul plăcut pe care alcoolul i-l trezi în adâncul sto-macului, împrăștiindu-i-se rapid în ecare nerv. Scoaseapoi din buzunarul paltonului un telefon mobil și apăsăpe un buton verde. Ecranul se lumină. Bărbatul formăun număr. Așteptă câteva secunde cu urechea lipită dedifuzor. — Dawid, de ce naiba ai avut telefonul închis? Ţi-am zis să mă anunţi când ajungi în România. Mi-am



făcut griji! Apropo, ai ajuns în România? Vocea din difuzor aparţinea lui Milosz Boleslaw, pri-

etenul său cel mai bun.— Da, am ajuns. Nu-ţi face probleme… Milosz, știide ce îmi place atât de mult Belá arr1 ? Pentru că, odatăajuns în spatele camerei de lmat, Belá arr nu mai areconvingeri, ci lasă mila să iasă la lumină… Apoi apăsă pe un buton roșu.

Vocea lui Milosz dispăru, telefonul se închise. Dawid ieși din cârciumă.

Mașina porni. Se uita în oglinda retrovizoare la ochii șoferului:

— Dragul meu, nu știi că ura de clasă îţi scurteazăviaţa cu trei zile pe minut? îl întrebă, aprinzându-și oţigară.

În oglinda retrovizoare, șoferului începu brusc să i sezbată un ochi.

*

Pe 20 decembrie, seara, Dawid Jarek a ajuns cu ba-gajele în aeroporul din Cracovia. Pe 21 decembrie, dupădouă ore de zbor, avionul a aterizat în București.

În timpul zborului și-a notat în agendă: “Am ajuns la capătul rezistenţei mele morale. Numai pot participa la pomenile organizate pentru su-etul mamei. Doare prea tare, iar mie îmi dă târcoalelașitatea“. Orientarea sa religioasă este creștin-ortodoxă.1. Faimos regizor maghiar contemporan.



*

Oboseala îi închise ușor pleoapele. Adormi în mași-nă, cu falca pe umăr.

De aceea, nu putu să vadă cum, pe străzile din cen-trul Brăilei, odată ieșiţi din aerul cenușiu al periferiei,oamenii treceau printr-un soi de mutaţie, ridicându-șicapetele din pământ, îndreptându-și spatele și adoptândpe chipuri expresia unei mândrii ameninţătoare.

— Domnule, treziţi-vă! Am ajuns, îi spuse peste untimp șoferul, trăgându-l de mâneca paltonului.

Mașina oprise în faţa unei case vechi, construită înstil neobaroc. Casa avea trei etaje. Camera pe care elurma să o ocupe se aa la primul etaj. La intrarea imo-bilului, montaţi pe câte o balustradă masivă de granit,stăteau de strajă doi lei masivi de marmură.

Dawid și șoferul stăteau faţă în faţă. Afară se por-nise un viscol puternic, asurzitor, iar fularul lui uturaîn toate părţile. Pentru a-și auzi vocile în crivăţ, cei doirăcneau unul la celălalt. — Mulţumesc.

— Nu aveţi pentru ce, domnule. Doar sunt un sim-plu proletar, îi zise șoferul, lăsând să se înţeleagă că ati-tudinea lui îi rănise orgoliul. Sub nasul lui Dawid se arcui un zâmbet ironic.

Șoferul se îndreptă spre portbagaj, scoase cele treigeamantane și îl ajută să le care până la ușa apartamen-tului rezervat, înmânându-i apoi cheia.

Dawid introduse cheia în yală, o răsuci.(Copilul văzuse, cândva, puterea tatălui.)

Stăteau, din nou, faţă în faţă, de data aceasta



despărţiţi de pragul ușii. Șoferul aștepta ceva: palma pecare o ţinea întinsă ca o tavă spre el ar trebuit să-i in-

dice că i se oferise șansa să-i bandajeze orgoliul. Dawidîi trânti în palmă o bacnotă șomoiogită de 50 de lei, faptcare – remarcă – îi provocă șoferului o stare lăuntricăsimilară unei tulburări emoţionale: pe frunte îi răsări-ră broboane de transpiraţie, gura i se lumină, iar ochiiprinseră deodată culoare. Dawid nu mai era “domnule“,ci deveni “șefu’“. „Încă trei bancnote și-mi va linge pantoi. Încăcinci, și, ţopăind precum Chaplin, mi-o va aduce și penevastă-sa tăiată la milimetru și împachetată…“ — Ooo, să trăiţi, șefu’! Dacă aveţi nevo… Șoferul nu apucă să-și termine propoziţia, deoareceDawid îi trânti ușa în nas.



Doi

O zi mohorâtă de noiembrie, cu ceaţă și ploaie, aanului 2009. Două umbrele negre se plimbă pe podulPilsudski. Sub o umbrelă se aă Dawid Jarek, iar sub

cealaltă Milosz Boleslaw. — rebuie neapărat să fac acest lm, se oprește bruscDawid, privindu-l în ochi pe Milosz. Este o chestiunede viaţă și de moarte! Ești prietenul meu cel mai bun,am trecut prin atâtea împreună, deci nu te pot minţi…Dacă nu voi face acest lm, mă voi sinucide. Pe materialul umbrelelor se aude răpăitul ploii.Respiraţia lor miroase a alcool.— Nu mai vorbi așa!

— Eu nu mai am creier. De când a murit, mama adevenit creierul meu, continuă, strângându-l pe Miloszde încheietura mâinii.

Se plimbă din nou. — Spune-mi de ce ai nevoie. Nu trebuie să-ţi facinici o problemă în legătură cu nanţarea lmului. Măocup eu de tot!, îi zice Milosz, luându-l de braţ.



— Voi pleca în România, într-un oraș numit Brăila. Acolo s-a născut maică-mea. Știu că ai multe relaţii în

România. Am nevoie să-mi găsești un apartament și unșofer care să mă ia de la aeroport. Însă ai grijă să nuae nici presa de-aici, nici cea de la București de sosireamea în România. Cum ar spune francezul,totul trebuiesă aparţină obscurităţii . — Doar știi că, atunci când contextul o impune,sunt mai strategic decât întreaga securitate poloneză. Încep să râdă, se amuză copios. Deodată, Dawid de-vine serios și rostește cu voce gravă: — Chernie glaza…2 — we usta kłamią…3

După care, cu un gest nonșalant, își aruncă amân-doi umbrelele peste pod, care, plutind pentru câteva se-cunde în aer, cad apoi ușor pe oglinda râului. Dawid îșistrecoară o mână pe după șoldul lui Milosz și îl trage cuo mișcare violentă spre el, încât nasurile lor se ating.

— Aș vrea ca Vistula să e un râu de coniac, îi zicelui Milosz, privindu-și gura în pupilele lui.

Lăsându-și capetele pe spate, cei doi execută câţivapași de tango.

*

Pe sub marginea jaluzelelor pătrundea înăuntru ofâșie strălucitoare de lumină, dizolvând lent întunericul.

2. În traducere „Ochi negri“, este un cunoscut tango rusesc com-pus de Oskar Davidovich Strok.3. În traducere “Buzele tale mint“, tango polonez.



Cuprins

Partea întâi:Pământul................................................ 7Partea a doua:Negura ................................................ 87Partea a treia:Cerul................................................. 207



www.hergbenet.ro

Herg Benet Publishers

Bun de tipar: martie 2014. Apărut: 2014.

Editura Herg BenetBucurești, România.E-mail: [email protected]

"Sânge de pasăre pe haine" (fragment) - un roman de Liviu G. Stan

Documents

Transcript of "Sânge de pasăre pe haine" (fragment) - un roman de Liviu G. Stan