SANATATE PENTRU TOTI IN SECOLUL XXI

Sănătatea reprezintă un bun şi un drept fundamental al omului. Menţinerea sănătăţii într-o stare bună este o condiţie obligatorie pentru dezvoltarea durabilă a oricărei naţiuni. La hotarul dintre milenii, marcat prin atare procese semnificative p e a r e n a m o n d i a l ă , c u m s a n t g l o b a l i z a r e a ş i i n t e g r a r e a , s e r e s i m t e n e c e s i t a t e a elaborării unor noi concepţii, ce ar contribui la asigurarea unui progres continuu în domeniul sanatatii.

870 de milioane de oameni din 51 de state membre ale regiunii europene stau la răscruce de istorie.

Înapoia lor stă secolul XX: prima jumătate este marcată de cele două devastatoare războaie mondiale şi anii recenţi ai acestui secol, dezbinaţi de conflicte armate şi de creşterea inegalităţii în sănătate.

Deşi suntem în secolul XXI, conflictele armate sunt tot mai multe şi criza de sănătate în partea de est a regiunii pare că a ajuns punctul culminant. Regiunea europeană este una a marilor contraste, în care ţările bogate stau umăr la umăr cu ţările sărace, şi cu încercări tot mai multe cu consecinţe de schimbare politice şi sociale, de tranziţie economică şi de creere de instituţii noi. Este una din părţile lumii cu schimbări profunde, unde creşterea globalizării afacerilor poate îngusta diferenţa dintre săraci şi bogaţi. Dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi tehnologiei informaţionale a îndreptat dezvoltări noi şi extinderi care nu se pot prevedea.

Pentru a confrunta această situaţie nouă este nevoie de un model de dezvoltare a politicii sociale, cu sănătatea ca o contribuţie cheie şi cu rezultate. Sănătatea aduce pentru toţi un cadru de siguranţă. Politica „Sanatate pentru toti in sec. XXI ” adoptata de comunitatea mondiala stabileste anumite obiective de urmarit:

Obiectivul 1: Sănătatea globală pentru siguranţa tuturor. Politica pentru sănătate pentru toţi în secolul XXI, adoptată de comunitatea mondială în mai 1998, are ca scop să realizeze viziunea sănătăţii pentru toţi, care este un concept ce a luat naştere în adunarea mondială a sănătăţii în 1997 şi a fost lansată ca o mişcare globală în conferinţa din Alma-Ata 1978. Ea pune priorităţile globale pentru primele două decade ale secolului XXI şi 10 scopuri care ţintesc să creeze condiţiile necesare pentru ca oamenii de pretutindeni să ajungă să reuşească şi să menţină nivelul cel mai înalt de sănătate. Este important să înţelegem că sănătatea pentru toţi nu este singurul scop limitat. Este fundamentală o întărire a dreptăţii sociale de susţinere a principiilor de bază a ştiinţelor pentru o maibună dezvoltare a sănătăţii şi descrierea unui proces care va conduce la o îmbunătăţire progresivă în sănătatea publică. Cum s-a accentuat în declaraţia mondială a sănătăţii, adaptată de O.M.S în mai 1998, realizarea sănătăţii pentru toţi depinde de considerarea sănătăţii ca un drept uman fundamental. Aceasta include aplicarea energică a eticii şi ştiinţei în politica de sănătate şi susţinerea domeniului de cercetare. Cum s-a stabilit în declaraţia mondială a sănătăţii, sănătatea globală pentrutoţi, ca politica secolului XXI, va avea rezultate datorită strategiilor şi politicilor naţionale şi regionale Regiunea europeană a O.M.S. răspunde pentru politica de sănătate globală pentru toţi.De la introducerea sa, în 1980, sănătatea pentru toţi e o încadrare comprehensivă pentru îmbunătăţirea sănătăţii în toată regiunea europeană. O.M.S a avut un impact major în dezvoltarea sănătăţii. Creşterea unei dreptăţi şi solidaritate mai puternică în dezvoltarea între statele membre ale regiunii europene, şi o mai bună dreptate în sănătate printre grupurile din fiecare ţară.

Micşorarea diferenţelor de sănătate între ţări.Sărăcia este o cauză majoră de îmbolnăvire şi de apartenenţă socială. O treime din populaţia

din partea de est a regiunii, 120 de milioane de oameni, trăiesc în extremă sărăcie. Sănătatea a suferit mult acolo, economiile sunt incapabile de a asigura venituri adecvate pentru toţi, unde sistemul social este în colaps şi unde resursele naturale au fost prost folosite. Aceasta este clar demonstrat prin diferenţa mare de sănătate dintre vest şi est. Mortalitatea infantilă s-a ridicat de la 3 la 43 per 1000 nou-născuţi vii şi speranţa de viaţă la naştere de la 79 la 64 de ani. Pentru a reduce

aceste diferenţe, un efort mare şi colectiv trebuie făcut de către instituţiile internaţionale a ţărilor donatoare, agenţiile umanitare, pentru a creşte eficienţa în dezvoltarea sănătăţii în ţările cu mai multe nevoi. Cele 20 de iniţiative afirmate în summit-ul social al Naţiunilor Unite ţinut în Copenhaga, 1995, merită toate consideraţiile. 20% din asistenţa totală de dezvoltare trebuie alocată activităţilor în sectorul social. Suportul extern trebuie mai bine integrat în programele guvernamentale de dezvoltare.

Obiectivul 2: Reducerea disparităţilor în sănătate în fiecare ţară. Sărăcia este factorul de risc cel mai mare pentru sănătate, a cărei întindere şi pe grade diferite ierarhice este o serioasă nedreptate şi reflectă una dintre cele mai puternice influenţe ale sănătăţii. Deprivarea financiară duce la prejudicii şi excludere socială, cu o creştere a ratei de violenţă. Sunt însă şi diferenţe în starea de sănătate între bărbaţi şi femei.

Nivelul educaţional produce un gradient similar de risc de sănătate cu cel produs de clasa socială. O strategie cheie este de a îndepărta barierele financiare, culturale şi alte bariere care împiedică accesul egal pentru educaţie. Aceasta se aplică pentru femei în special, dar şi pentru copiii săraci şi pentru alte grupe dezavantajate.

Este foarte importantă introducerea de programe speciale în ajutorul copiilor săraci pentru a îmbunătăţi handicapul lor iniţial.

Societăţile care includ toţi cetăţenii lor într-un rol util în termeni social, economic şi cultural vor fi mai sănătoase decât altele unde oamenii se confruntă cu securitate, excludere, deprivare.Toate sectoarele societăţii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru a reduce diferenţele sociale şi îmbunătăţirea influenţei lor în sănătate. Perioadele de schimbare critică, copilăria, trecerea de la şcoala primară la un grad mai înalt de educaţie, începutul muncii, părăsirea casei cu formarea familiei, schimbarea locului de muncă şi posibilele accidente, influenţează sănătatea.O bază importantă a sănătăţii adultului este viaţa prenatală şi copilăria precoce.

Obiectivul 3: Debut sănătos în viaţă. Consultul genetic şi dietetic, o graviditate fără fumat şi îngrijirea prenatală evidenţiată, vor preveni naşterile cu greutate mică şi anomaliile congenitale. Politica trebuie să creeze un suport familiar cu copiii doriţi şi capacităţi bune, pentru a creşte copiii, pentru a-i îngriji, şi trebuie să aibă un mediu social care să protejeze drepturile copiilor.Sănătatea şi serviciile sociale trebuie antrenate încunoaşterea şi tratarea cazurilor de abuz a copiilor.

Obiectivul 4: Sănătatea oamenilor tineri. Pe de o parte se tinde la reducerea accidentelor, efectului drogurilor şi sarcinilor nedorite, pe de altă parte politica de sănătate trebuie să ajute copiii şi oamenii tineri să facă alegerea pentru sănătate, o alegere uşoară. Politica educaţională şi de muncă trebuie să facă posibil ca oamenii tineri să profite de cea mai bună educaţie şi de cea mai productivă muncă. Educaţia pentru sănătate şi suportul oamenilor tineri va reduce riscul de sarcini neplanificate şi al bolilor cu transmitere sexuală, incluzând infecţia HIV. Acţiuni puternice trebuie luate pentru a promova un mediu de lucru mai sănătos, prin legislaţie mai bună şi mecanisme obligatorii mai bune.

Întreprinderile trebuie să adopte o campanie de sănătate, concept cu trei elemente:· promovarea sănătăţii pentru stafurile lor;· produsele lor să fie cât mai suportive pentru sănătate;· luarea de responsabilităţi sociale suportând programele comunitare pentru sănătate.Obiectivul 5: Sănătatea oamenilor vârstnici.Politica de sănătate trebuie să pregătească oamenii pentru sănătatea înaintată prin

promovarea şi protejarea planificată sistematică, a sănătăţii lor în viaţă. Posibilităţile sociale, educaţionale şi ocupaţionale, împreună cu activitatea fizică, va îmbunătăţi sănătatea oamenilor bătrâni, încrederea în sine şi independenţa şi contribuţia lor activă în societate.

Programele de regenerare şi de menţinere a sănătăţii fizice, acuitatea, auzul şi mobilitatea înainte ca bătrânul să ajungă dependent, sunt de o importanţă particulară. Serviciile sociale şi comunitatea trebuie să aducă servicii de susţinere a oamenilor bătrâni în viaţa de fiecare zi. Nevoile şi dorinţele lor legate de cămin, venituri şi alţi factori care delimitează autonomia lor şi productibilitatea socială trebuie luată în vedere.

Reducerea incidenţei şi a prevalenţei bolilor şi altor cauze de îmbolnăvire şi de deces în cele mai scăzute nivele. Reducerea îmbolnăvirilor şi injuriilor. Bolile cardiovasculare reprezintă cauza cea

mai frecventă de deces în statele membre europene şi cancerul este în rândul doi. Mortalitatea infantilă şi maternă rămâne o problemă importantă în multe ţări. Altă problemă cheiepentru sănătate sunt probleme de sănătate mentală (10% din totalul îmbolnăvirilor), injuriile şi violenţa (mai mult de 1/2 milion decese per an şi cauza principală de deces între tineri) şi încă alte îmbolnăviri deja uitate, ca malaria, tuberculoza, sifilisul, care au o recrudescenţă acum.

Obiectivul 6: Îmbunătăţirea sănătăţii mentale.Îmbunătăţirea sănătăţii mentale, şi în special reducerea suicidului, cere atenţie, promovare şi

protecţie a sănătăţii mintale în viaţă, în mod particular în grupurile socialeconomicedezavantajate. Rata de suicid poate fi redusă substanţial dacă medicii sunt antrenaţi să depisteze precoce depresia şi tratarea ei cât mai devreme. În multe ţări, pentru a reîmprospăta protecţia sănătăţii mentale, e nevoie de activitate mai largă şi mai echilibrată a departamentelor de psihiatrie acută în spitalele generale şi o asistenţă primară a stării de sănătate mai atentă şi maiaccesibilă. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă va conduce la o clasă muncitoare mai sănătoasă ce va duce la creşterea productivităţii; şomajul pune în risc sănătatea fizică şi mentală. O muncă nesigură şi nesatisfăcătoare poate fi dăunătoare, ca şi şomajul. Având mereu o muncă nu este de ajuns ca să se asigure sănătatea fizică şi mentală, munca de calitate e importantă.

Obiectivul 7: Bolile transmisibile. Îmbunătăţirea condiţiilor igienice de bază, calitatea apei şi siguranţa alimentară sunt esenţiale, aşa cum sunt necesare şi programe efective de imunizare şi un tratament eficient. Poliomielita, tetanosul neonatal, oreionul trebuie să fie eliminate din regiunea europeană (poliomielita şi oreionul ca parte a eradicării globale), iar rubeola congenitală, hepatita B, tusea convulsivă, oreionul şi bolile invazive cauzate de Haemophilus influenzae vor trebui să fiecontrolate prin imunizare. Sunt necesare programe de prevenire sub tratament pentru tuberculoză, malarie, HIV şi bolile cu transmitere sexuală

Obiectivul 8: Bolile netransmisibile. Bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul zaharat, bolile obstructive cronice şi astmul creează cea mai mare problemă în regiune. O mare parte din aceste probleme pot fi eliminate dacă se organizează la nivel de ţară sau de comunitate programe pentru reducerea factorilor de risc comuni acestor boli, cum sunt fumatul, nutriţia nesănătoasă, sedentarismul, folosirea alcoolului şi stresul.

Obiectivul 9: Violenţa şi accidentele. Reducerea injuriilor prin violenţă şi accidente necesită îmbunătăţirea serviciilor de urgenţă şi o mai bună cunoaştere a măsurilor de prevenire. O prioritate mai mare se va atribui cauzelor majore de violenţă, incluzând violenţa domestică, cu particularitate de atenţie pentru alcool. Multe boli au aceeaşi factori de risc, cum sunt sărăcia,deprimarea socio-economică. Este important că pentru aceeaşi nivel de venituri, societăţile cu inegalităţi mai mici în venituri au mai puţine violenţe, crime şi rata de deces mai mică, în special pentru bolile cardiace.

Obiectivul 10: Mediu ambiant sănătos şi sigur.Taxele de mediu promovează sănătatea prin reducerea poluării. Costul de eradicare al

efectului dăunător al poluării este mai mare.Obiectivul 11: Mod de viaţă sănătos. Industria şi agricultura trebuie să promoveze sănătatea

asigurând o alimentaţie sănătoasă şi protejând mediul.Obiectivul 12: Reducerea efectului dăunător ale alcoolului, drogurilor şi fumatului.Obiectivul 13: Mediu sănătos (fizic, social, domiciliu, şcoală, loc de muncă, comunitate).Obiectivul 14: Responsabilitatea tuturor sectoarelor pentru asigurarea sănătăţii.Obiectivul 15: Sector integrat pentru sănătate. Asigurarea unei accesibilităţi şi adresabilităţi

adecvate a întregii populaţii a globului la asistenţa primară a stării de sănătate orientată asupra familiei şi a comunităţii şi sprijinită pe un sistem spitalicesc flexibil.

Obiectivul 16: Managementul sănătăţii. Statele membre trebuie să se asigure că managementul sănătăţii individului şi al populaţiei este orientat către standarde înalte.

Obiectivul 17: Servicii de sănătate şi alocarea resurselor pentru sănătate. Statele membre trebuie să aibă un mecanism al alocării resurselor financiare pentru sănătate bazat pe principii: acces egal, solidaritate şi calitate optimă, raport cost / eficacitate adecvat.

Obiectivul 18: Dezvoltarea resurselor umane. Toate statele membre vor avea asigurate resursele profesionale, mijloacele şi deprinderile de a promova şi proteja sănătatea.

Obiectivul 19: Dezvoltarea cercetării pentru sănătate. Toate statele membre trebuie să deţină date, informaţii despre sănătate şi sisteme de comunicare ca suport pentru culegerea, utilizarea efectivă şi răspândirea noţiunilor de susţinerea sănătăţii.

Obiectivul 20: Dezvoltarea parteneriatelor multidisciplinare. Mobilizarea tuturor celor implicaţi în asigurarea sănătăţii publice (indivizi, grupuri şi organizaţii incluzând sectoarele private şi publice, societatea civilă).

Obiectivul 21: Asigurări şi strategii. Toate statele membre ar trebui să aibă introduse asigurările de sănătate pentru toţi locuitorii la nivel local şi regional, susţinute de infrastructurile şi procesele manageriale adecvate.

Ţelurile pot fi atinse dacă:· Statele membre ar investi în bunăstarea socială şi economică a părinţilor şi familiilor,

implementând o politică ce creează susţinerea familiilor cu copii doriţi şi abilităţi părinteşti şi care să asigure un start sănătos în viaţă pentru toţi copiii;

· Statele membre dezvoltă o politică comprehensivă şi programe locale, comunitare, care să asigure servicii adecvate pentru planificarea familială şi sănătatea reproducerii;

· Sănătatea femeii ar trebui să reprezinte o mare prioritate în politică la nivel naţional şi subnaţional;

· Serviciile de îngrijire primară a sănătăţii să includă o reţea de servicii pentru planificarea familială, îngrijirile sănătăţii prenatale bazate pe tehnologii esenţiale, promovarea sănătăţii copilului, prevenire bolilor copilăriei – incluzând imunizările la cel puţin 95% din copii, un tratament adecvat pentru copiiibolnavi;

· Încurajarea alăptatului natural astfel încât cel puţin 60% din nou născuţi să fie alăptaţi la sân în primele 6 luni de viaţă;

· Acţiuni comunitare susţinute legislativ care să realizeze reducerea drastică a copiilor abuzaţi,maltrataţi, marginalizaţi;

· Respectarea şi protejarea drepturilor copilului;· Autorităţile comunitare să sprijine familia prin crearea unui mediu de viaţă sigur şi

facilitarea promovării sănătăţii copilului;· Colaborare între sectoarele de educaţie, sănătate şi factori decidenţi pentru sprijinul

copiilor pe perioada crizelor în familie.Sanataea grupurilor umane reprezinta o sinteza a sanatatii individuale .Sanatatea reprezinta

marea bogatie a lumii.Dreptul la santate al individului si al colectivitatii umane reprezinta o componenta a eticii intregii societati, determinand acesteia cadrul functionarii sub principiul echitatii.

GRUP SCOLAR POSTLICEAL „PROF. DR. DOC. ENESCU LONGINUS” –BOTOSANI

- REFERAT -

„SANATATE PENTRU TOTI IN SEC. XXI ”

ZALA SMARANDA–IULIANA AMG I-A