S3 Bazele biologice ale psihiatriei: genetica si psihiatria

Genetica populatiei foloseste proprietatile matematice ale transmiterii genetice in familii si populatii.Studiile populationale: prevalenta si incidenta bolilor mintale derivate din studii bazate pe comunitati au importante implicatii stiintifice si de sanatate. Variatiile in acestea pot da indicii asupra cauzelor si pot fi folosite ca aprecieri de baza pentru rezultate comparative in studii genetice familiale.Majoritatea bolilor psihice nu au un substrat genetic simplu , ele se incadreaza in grupa trasaturilor cu determinism ereditar multifactorial .

METODE DE CERCETARE IN GENETICA BOLILOR PSIHICE1. Cercetarea epidemio-familiala arata daca o boala/trasatura psihica prezinta

agregare familiala si care este dimensiunea ei; compara frecventa unei boli la rudele probanzilor (cazurile afectate) cu frecventa ei in esantioanele de control (indivizi din populatia generala extrasi la intamplare, rude ale indivizilor normali sau ale unor indivizi afectati de alta boala).

Metode de investigatie :a) metoda istoricului familial = datele sunt obtinute direct de la proband sau

rudele lui (informanzi). Este aplicabila doar pentru tulburarile psihice majore nu si pentru alte trasaturi (ex QI unde e necesara masurarea directa). Datele obtinute pot subestima frecventa psihopatologiei familiale.

b) Metoda studiului familial – investigatie directa prin interviu clinic (structurat sau semistructurat) sau alta metoda de investigare a tuturor membrilor familiei disponibili; este o metoda de preferat.

Unele boli se manifesta la varste diferite, de aceea se folosesc metode de corectie. Corectia se face prin determinarea riscului morbid (RM)sau de recurenta = Nr de rude afectate vreodata in cursul vietii ;Nr total de rudeRezulta o subestimare a frecventei bolii daca nu e corectata pentru varsta. Corectia varstei tine cont de faptul ca unii indivizi considerati acum neafectati vor dezvolta boala mai tarziu, in timp.Metode de corectie utilizate: Weinberg, Kaplan-Marer, Stömrere, Slater, etc.O forma particulara de investigatie pornind de la datele familiale este distributia cazurilor ancestrale = se cauta descendentii afectati atat unilineal (pe o singura linie – materna sau paterna ) cat si bilineal. Raportul unilineal/bilineal: < 2/1 pledeaza pentru poligenie, >2/1 pledeaza pentru interventia unei gene majore.

2. Studiul gemenilorGemenii monozigoti au zestre genetica comuna 100%, deci orice deosebire rezulta din actiunea mediului pre sau postnatal. In consecinta, orice <100% concordanta exclude factori genetici ca determinanti.Gemenii dizigoti au in comun doar 50% din gene

Determinarea tipurilor de gemeni se face prin:

1

- determinarea sistemelor antigenice sanguine; - determinarea HLA;- determinarea tipurilor enzimatice;- proba suprema – transplant de piele de la unul la celalalt- pentru monozigoti.Critici ale studiului gemenilor:- ereditatea extracromozomiala (dovedita la unele b. neurologice);- conditiile intrauterine inegale (de ex. irigarea sanguina) determina potentialitati

postnatale inegale;- tendinta la asemanare datorita ambientului comun;- cresterea predispozitiei pentru unele tulburari psihice - confuzia de identitate de

exemplu;

3. Studiul adoptatilor Aduce informatii despre riscul aparitiei unei trasaturi patologice la copiii crescuti de parinti biologici in comparatie cu cei adoptati; diferentiaza mai clar efectul mediului familial de efectul genetic.Exista 3 studii:

a) daca adoptatul si parintele biologic au aceeasi trasatura patologica – ea are determinism genetic;

b) daca adoptatul si adoptorul au aceeasi trasatura patologica – ea este determinata de mediu ;

c) daca adoptatul, adoptorul si parintele biologic au aceeasi trasatura - efect aditiv genetic si de mediu (ca in cazul criminalitatii).

4. Studiul de risc(?)- au ca obiectiv descoperirea precursorilor bolilor psihice ale varstei adulte- presupune investigatia descendentilor din parinti cu o anumita boala in comparatie

cu descendentii parintilor neafectati.

5. Studiul de linkage Linkage = 2 gene se afla in starnsa proximitate pe acelasi cromozom si sunt cu dificultate despartite prin crossing-over; in cursul fragmentarii filamentului cromatinian rezulta ca cele doua fenotipuri corolare se vor transmite impreuna; Fenotip = ansamblul trasaturilor unui individ la nivelul aparentei sale dar si al structurilor morfofunctionale interne; rezulta din interactiunea genotipului cu mediul sau e determinat aproape integral de structura genotipuluiGenotip = constitutia genica a unui individ in ansamblu sau doar pentru o anumita trasatura.Metode de linkage :

- tehnica genelor candidat;- tehnica investigarii intregului genom.

Studiile de linkage utilizeaza familii cu afectare multipla si presupun cunoasterea prealabila a modelului de transmitere genetica.

2

6. Determinari enzimatice- se fac in cazul unor boli definite din punct de vedere endofenotipic- efectuarea la probanzi si parintii lor: a) determinari enzimatice; b) ale diferitelor

componente metabolice; c) probe de corectie incrucisata prin culturi de celule; b) culturi celulare studiate cu substante marcate radioactiv etc.

7. Determinarea cariotipului = formula cromozomiala- folosirea tehnicilor de bandare care pot preciza segmentele implicate in remanieri

morfologice sau ce parti ale cromozomilor sunt in plus sau minus;- tehnicile recente au rezolutie foarte ridicata si permit evidentierea unor modificari

minime.

8. Metode de asociere:- compararea celor afectati neinruditi cu cei neafectati si neinruditi din populatia

generala;- o gena e considerata asociata cu o boala daca apare la cei afectati mai frecvent

decat la cei neafectati;- are avantajul ca nu necesita cunoasterea prealabila a modului de transmitere a

bolii;- eficiente in detectarea oligogenelor (cu contributie mica).

GENETICA UNOR AFECTIUNI PSIHICE•Genetica bolii bipolareStudii - familiale: raport egal intre sexe / usor si nesemnificativ crescut pt sexul F;

- pe gemeni: concordanta este 79% la gemenii MZ si 19% la gemenii DZ, variabile in functie de studii; - de adoptiune: depresia unipolara de 8 ori mai frecventa la rudele biologice ale probanzilor bipolari adoptati decat la rudele de adoptiune.

Tulburari psihice cu frecventa crescuta la copiii bipolarilor:- depresia unipolara minora/majora;- sdr. hiperkinetic;- tulburari anxioase;- tulburari de comportament.Riscul pt TAB la rudele de grd I este influenţat de 3 factori:

vârsta de debut a bolii la proband; nr. de rude afectate în familie; severitatea bolii la proband (nr de episoade).

Modele de transmitere genetica a bolii bipolare:1) modelul x dependent: incriminat datorita aparentului exces de femei afectate,

predependentei rudelor afectate pe linie materna, absentei transmiterii tata-fiu in studiile mai vechi.

3

Tulburarea bipolara, cu transmitere x dependenta , are debut precoce – in jur de 25 de ani. Tulburarea bipolara cu alte moduri de transmitere are debut mai tardiv, la aprox 35 ani. 25% din barbatii bipolari si 40% din femeile bipolare au transmitere x dependenta.

2) transmiterea autosomala- sustinuta de studii de linkage si de asociere;- asocierea tulb. bipolare cu diferiti autosomi: perechile 4, 5, 12, 18, 21.

3) modele de praguri cu predispozitie continua:- predispozitia pentru boala e variabila cu distributia gaussiana intr-o populatie iar

boala se manifesta numai la cei care la un anumit moment al vietii depasesc acest prag;

- modelele moderne includ in determinismul bolii atat factori genetici (gena majora, efecte poligenice) cat si efecte de mediu - modelele devin multifactorial-poligenice.

Unele studii (Angst 1995, Gershen 1987) au notat ca prevalenta de-a lungul vietii a tulb. bipolare si schizoafective este mai crescuta in generatiile mai tinere iar varsta de debut descreste, explicatia fiind ca adresabilitatea populatiei catre serviciile de psihiatrie creste iar pedopsihiatria a facut progrese.Fenomenul de imprinting = expresia diferentiata a materialului genetic la proband, fie la nivel cromozomial,fie la nivel alelic in functie de partea parenter de origine. In imprinting, locusul genetic este procesat diferit in meioza la barbati si femei, astfel incat rezulta diferite trasaturi de la trasmiterea materna sau paterna. A fost incriminat in transmiterea tulburarii bipolare, a schizofreniei.- Clinic, probandul are particularitati ale tulburarii referitoare la varsta de debut,

tabloul clinic, severitate, risc de recurenta la rude.- Ar putea fi cauzat de gradul diferit de metilare al ADN in celulele sexuale

masculine ori feminine.

Fenomenul de anticipatie genetica = scaderea varstei de debut si agravarea formei de boala in transmiterea de la o generatie la alta.- Studii recente – exces de transmitere materna a tulb. bipolare in familiile cu

afectare multipla.- La nivel molecular – crs 18 implicat in transmiterea tulb bipolare si prezinta

elemente de imprinting patern.

•Genetica depresiei unipolareDepresia unipolara are o componenta genetica importanta atat forma majora cat si cea minora prezinta o puternica agregare familiala, fiind mai frecventa la rudele depresivilor decat la ale celor normali.Depresia minora de 2 ori mai frecventa la rudele depresivilor –> componenta genetica a depresiei minore, insa ce se transmite in familie nu e predispozitia fata de o anumita forma de depresie ci predispozitia pentru depresie, in general.

4

Raportul intre sexe este in favoarea femeilor 2:1, insa depresia majora este la fel de frecventa la rudele de gr I ale probanzilor.Factorii de mediu par sa fie responsabili pentru prevalenta crescuta a depresiei la femei.Depresia minora e la fel de frecventa la barbati si femei.Riscul morbid - mai crescut pentru tulb depresiva la rudele depresivilor „endogeni” in comparatie cu riscul pentru aceesi boala la rudele depresivilor reactori (nevrotici) => interactiune intre factori genetici si cei de mediu. Varsta de debut a depresiei unipolare e dependenta de incarcatura familiala: risc crescut pentru descendentii parintilor cu debut precoce (sub 30 ani).Datorita predominarii femeilor cu depresie s-au cautata argumente pentru transmiterea x-dependenta dar s-a dovedit ca aceasta nu corespunde decat unei parti din cazurile de boala, mai ales cand probandul e bipolar.Anumite evenimente stresante se asociaza cu debutul depresiei. Genele nu exercita un efect diferentiat asupra simptomelor depresive in comparatie cu simptomele anxioase; in schimb, factorii de mediu par sa influenteze mai degraba simptomele anxioase decat cele depresive.Severitatea psihopatologiei descendentilor din parinti depresivi unipolari este mai crescuta cand depresia parintelui este asociata cu simptome anxioase pregnanate.

•Genetica schizofreniei- Aprox 60% din schizofreni nu au avut rude afectate de sch- Studii recente au aratat o frecventa crescuta a tulburarilor de personalitate

schizotipala la rudele de grd I- Morbiditatea de-a lungul vietii pentru schizofrenie = 1% in populatia generala,

oriunde;- Riscul de morbiditate a rudelor unui pacient cu schizofrenie scade odata cu

cresterea gradului. Astfel: Fratii – risc 8%

Parinti – risc 6% Copiii – risc 13%

Verii primari – risc 2% Frate geaman MZ – risc 48%

- Factorii etiologici incriminati: - factori de mediu non-genetici; -factori psihodinamici generati de parinti

„schizofrenogeni” ; -moduri de comunicare;-traumatisme perinatale;-virusuri.

a) studii pe gemeni – rata de concordanta 65%, 67% (1984); 48% MZ si 4% DZ (1991); 58% MZ crescuti separat (1982)b) studii de adoptiune: afectare crescuta la descendentii parintilor cu schizofrenie in comparatie cu cei ai parintilor non-schizofreni.

5

Majoritatea copiilor schizofreni au tatal afectat si au fost nascuti inaintea debutului bolii parentale => factorii de mediu intrauterin nu pot fi hotaratori pentru etiologia schizofreniei.Studiile pe copiii adoptati de parinti psihotici au aratat ca adoptatii cu parinti biologici schizofreni au avut o rata mai mare de boala, in timp ce adoptatii cu parinti biologici normali nu au prezentata aceste tulb (Rosenthal; Wender 1974).S-au propus (Castle 1992) 3 tipologii de schizofrenie bazate pe varsta de debut si sexul pacientului: - tipul A – neurodevelopmental, predomina la barbati, debutul este inainte de 30

de ani, exista istoric de schizofrenie si de complicatii obstetricale;- tipul B – paranoid; raport intre sexe aproape egal;- tipul C – schizoafectiv: predomina la femei, riscul familial pentru schizofrenie

este scazut dar rudele au risc morbid de tulburari afective.. Vulnerabilitatea pt boală la rudele neafectate clinic ale blv. cu SchStudiul copiilor descendenţi din părinţi cu Sch şi ale rudelor adulte neafectate ale probanzilor cu Sch au arătat că prezintă anumite particularităţi stabile, care pot fi considerate expresia vulnerabilităţii latente pt boală:a. procese cognitive: dificultati de abstractizare, de formare a conceptelor, de

procesare a inf şi rigiditate a gândirii; dificult. de memorie verbala, auditivă şi spaţială; dificult de concentrare a atenţiei şi de selecţie a stimulilor în sarcini complexe; dificult. de planificare a activitatilor; fluenţă verbala scăzută şi bizarerii de limbaj

b. trăsături afective: reactivitate emoţională scăzută şi retagere socială c. plan neurofiziologic: tulb ale mişcarilor oculare de urmărire lentă şi ale

potenţialelor evocated. neurologic – semne neurologice uşoareStudii recente – simpt schizo şi schizotipale izolate, mai frecvent la rudele neafectate ale b. cu Sch

Copiii parintilor schizofreni au „un deficit neurointegrativ”, tulburari usoare de gandire formala, discrepanta intre nivelul de dezvoltare al diferitelor functii cognitive, nivelul de inteligenta scazand pe masura inaintarii in varsta, dezvoltarea emotionala si sociala caracterizata de raceala, rezonanta redusa, indiferenta, instabilitate emotionala, impulsivitate, lipsa de initiativa.

Modele de transmitere genetica a schizofreniei- Modele poligenice – cu praguri de predispozitie: boala se datoreaza mai multor

gene cu efecte mici situate in loci diferiti;Aceste modele explica faptul ca riscul de recurenta la rudele de gr I al schizofreniei creste odata cu severitatea bolii probandului in ipoteza ca severitatea crescuta e data de o incarcatura genetica mai mare.

- Studii de linkage si de asociere – au aratat existenta catorva regiuni cromosomiale care determina vulnerabilitatea pt sch: - bratul scurt (p) crs 6 ;

6

- bratul scurt crs 8;- bratul lung (q) crs 22;- a fost exclusa implicarea crs 5 si 11Alte studii -> se presupune ca regiunea pseudo-autosomala a crs sexual ar putea contine gena sch; aceasta ipoteza se bazeaza pe faptul ca atunci cand tatal e afectat, atunci copiii de acelasi sex sunt mai afectati daca sunt pe crs Y = > baietii sunt mai afectati; daca mama e cu sch, copiii de ambele sexe sunt in aceeasi masura afectati.

Genetica tulburarilor anxioaseElucidarea mecanismelor genetice este diferita datorita contributiei individului in etiologia acestor tulburari.Epidemiologic :

- tulb de anxietate generalizata: 2,5 – 3,1% din populatia generala adulta;- atacurile de panica: 1-2%;- tulb obsesiv-compulsiva: 2-3%.

Concluzii derivate din studii: a) studiile pe gemeni- diverse studii au aratat ca exista o rata de concordanta de 50% /80% ptr MZ, si de 2-3% /45% ptr DZ pentru starile anxioase;- atacurile de panica sunt de 2 ori mai frecvente la MZ fata de DZ probanzilor cu atacuri de panica;- anxietatea generalizata – de 4 ori mai frecventa la MZ ca DZ probanzilor cu aceasta afectiune;- fobia simpla si sociala – prevalenta egala la MZ cu DZ => componenta genetica nu e importanta; la fel si in TOC – nu a relevat o componenta genetica;- tulb posttraumatica de stress – are o componenta genetica.

b) studii familiale1. anxietatea generalizata, atacurile de panica si fobiile: rudele probanzilor au o frecventa crescuta a acestor boli, au si episoade depresive secundare; 60% din probanzi au o tulb de personalitate de tip dependent;2. tulb obsesiv-compulsiva (TOC): rudele de gr I au o morbiditate psihiatrica semnificativa si de 2 ori mai mare decat rudele celor normali; 2/3 din probanzi au o personalitate premorbida de tip obsesiv-compulsiv;3. atacurile de panica si anxietatea generalizata sunt mai frecvente la rudele de gr I de unde ipoteza transmiterii familiale a acestora.- comorbiditatea anxietatii cu tulb afective a aparut numai la rudele celor care au ambele tulburari;- toxicomanii la rudele probanzilor cu toxicomani+anxietate;- cresterea frecventei fobiei simple la rudele tuturor grupelor de probanzi, sprijinind ideea ca exista un risc crescut pentru fobii la rudele diverselor categorii de bolnavi psihici, nu numai celor fobici si anxiosi.

7

Analiza de segregare = studiaza posibilitatea ca distributia bolii intr-o familie studiata sa corespunda expresiei unei gene majore sau , dimpotriva unui sistem poligenic; acest lucru se realizeaza analizand patternul ereditatii unei boli intr-o colectie de familii si comparandu-l cu patternul cunoscut. ( Liana Fodoreanu – Elem.de dg si trat.)Studiile au demonstrat ca:

Diateza alcoolismului se transmite independent de cea a anxietatii; Diateza anxietatii se transmite impreuna cu cea a depresiei; Efectele mediului comun asupra cotransmisiei nu au fost semnificative; Predispozitia pentru anxietate si depresie a fost atribuita si factorilor de

mediu.

Atacurile de panica au cea mai importanta componenta genetica exprimata prin agregare familiala si transmitere parinte-copil.- Sunt transmiteri autosomal dominante (AD), independent de tulburarea anxioasa

generalizata.- Predispozitia pentru atacuri de panica e influentata de „nevrotism” ca trasatura de

personalitate.- Atacurile de panica la o personalitate fara trasaturi nevrotice nu raspund la

psihoterapie.- Determinismul genetic al atacurilor de panica este aditiv poligenic prin implicarea

mai multor cromosomi: - 1p si 20q au transmisie dominanta - 7p, 17p, 18q, 20q, X – cu transmisie recesiva

Un rol important in etiologia atacurilor de panica il are gena receptorului serotoninei 5HT2A.In cazul tulburarilor anxioase in general, ponderea componentei genetice variaza nu numai in functie de tipuri de tulburari ci si in functie de sex, fiind mai crescuta la femei.

Genetica alcoolismuluiAlcoolismul – frecventa la rasa alba 12% la barbati si 2% la femei;- Studiile pe gemeni – concordanta de 56 – 71% ptr MZ si 20-32% ptr DZ.- Studiile familiale – rata la tatii probanzilor 27% iar mame 5%.- Predispozitia pentru alcoolism se suprapune partial cu predispozitia pentru alte

boli psihice, astfel alcoolismul e de 5 ori mai frecvent la barbati ca la femei => de unde se pune problema unei anumite specificitati a factorilor genetici.

Rolul factorilor de mediu in alcoolism:- Studii scandinave de adoptiune arata ca descendentii alcoolicilor au o rata crescuta

de alcoolism, indiferent daca sunt crescuti de parintii biologici sau de parinti adoptivi non –alcoolici.

Exista 2 tipuri de alcoolism:Tipul I in care se asociaza factori de mediu si genetici;- Debut la varsta adulta, nu e insotit de comportament delincvent, afecteaza atat

femeile cat si barbatii.

8

Tipul II – determinism genetic important;- Debut in adolescenta, insotit de comportament delincvent, transmitere tata-fiu

predominanta.

Cauzalitatea alcoolismului:- Sexul probandului – efect asupra mediului de transmitere: la barbati frecvent

transmitere recesiva, la femei frecvent transmitere multifatoriala;- 2 studii (Gilligan 1997, Aston si Hill 1990) de analiza de segregare au demonstrat

ca exista efect de gena majora in transmiterea alcoolismului;- Descendentii probanzilor alcoolici au frecvent modificari de comportament,

impulsivitate, anxietate, depresie, cosmaruri, performante scolare reduse; barbatii au frecvent ADHD, comportament antisocial, crize de afect, iar femeile au frecvent tulburari anxioase si depresive;

- Alcoolismul matern – poate duce la sdr. alcoolic fetal, caracterizat prin anomalii de dezvoltare intrauterina, retard mintal, disfunctii neurologice, tulb. de comportament, malformatii faciale si genitale.

Genetica autismului- Studiile familiale si pe gemeni au demonstrat o puternica componenta genetica

a autismului;- In populatia generala – frecventa de 3-5/ 10000 de copii;- Risc de recurenta in familiile in care exista autisti: 3% in Europa, 6-8% in

America;- Rata de recurenta 60% MZ si 0% DZ. modelul de transmisie pare să fie non –

mendelian şi marcat de heterogenitate genetică; regiuni promiţătoare pt localiz genelor responsabile pt autism: braţul lung crs 7, crs 2, 3, 6, 15, 18, 19, x.

Fenotipul afectat la rude include: Dificultati de comunicare: intarziere in dezvoltarea vorbrii, a cititului (de la 8

ani), tulb de articulare (peste 5 ani); Dificultati sociale: deficit de afectiune, afectarea jocului social, dificultati in a

lega prietenii, lipsa prietenilor, comportament social inadecvat; Comportamente stereotipe.

Studii diverse au aratat ca:- Rate crescute de – afectare a functiilor cognitive la rudele de gr I;

-deficite de comunicare verbala, interactiune sociala, comportament;

-depresie, fobie sociala la rudele de gr I;

- Exista vulnerabilitate crescuta pentru boala psihica in familiile autistilor (datorat stresului de a avea un copil autist);

- Modelul de transmitere – pare sa fie non-mendelian, marcat de heterogenitate genica;

- Studii de linkage au aratat existenta unor regiuni de localizare a genelor pentru autism: 7q, crs 2, 3, 6,15, 18, 19, X;

9

- Wassink 1999 – studiu care a aratat ca in 15% din cazurile de autism sunt implicate si anomalii cromosomiale (deletii, inversiuni, zone fragile).

Genetica tulburarilor de personalitate- Concordanta de 55% la MZ si 29% la DZ- Psihopatia apare de 5 ori mai frecvent la rudele biologice decat la cele adoptive si

sociopatia are preponderenta la barbati.- Cloninger a lansat ipoteza poligeniei psihopatiei.

Delincventa si criminalitatea:-Ar fi caracteristica personalitatilor antisociale;- Unele studii au aratat asocierea actelor antisociale cu alcoolismul de tip II iar

riscul unui comportament similar s-ar explica prin transmiterea genetica la barbati a acestui fenotip alcoolic;

- Ereditatea pentru delincventa e mai mare cu cat faptele sunt mai grave;- Delincventa juvenila: concordanta aprox egala la MZ si DZ;- Exista o posibila legatura intre ADHD si personalitatea antisociala adulta.

Dementele adultului si varstei inaintate- O serie de demente pot avea caracter familial: dementa multiinfarct, angiopatia

angofila ?, glioza subcorticala progresiva, dementa de tip kraepelian etc- Dementa Alzheimer – ipoteza autosomala sau poligenica;- Dementa Huntington – de regula familiala, cu transmitere autosomal-

dominanta, gena responsabila e pe cromosomul 4, poate debuta la orice varsta dar in medie intre 40 si 50 de ani.

- B. Pick – tendinta la agregare familiala, risc mai crescut pentru frati decat pentru descendenti, ceea ce ar sustine ipoteza etiologica virala cu virus lent ce s-a incorporat in genom. ( din Predescu).

Sfatul genetic in bolile psihice Trebuie sa tina cont de modurile frecvent descrise de transmitere a bolii, de

mediul de transmitere care caracterizeaza familia respectiva, de principiul heterogenitatii bolilor psihice majore.

Necesita o buna cunoastere a psihopatologiei si psihologiei dezvoltarii descendentilor, cunostinte de statistica, bioetica, psihologia comunicarii.

Investigarea probanzilor si a familiilor se face utilizand instrumente moderne clinico-psihologice de diagnostic.

O problema importanta a sfatului genetic este teratogenicitatea psihotropelor administrate timp indelungat; pana in prezent, nu exista dovezi certe ale efectelor teratogene ale neurolepticelor si antidepresivelor; valproatul, litiul, carbamazepina au efecte teratogene demonstrate insa .

Sfatul genetic e o activitate care implica o echipa pluridisciplinara.

10

Ereditatea în bolile psihiceArgumente familiale. Incidenta afecţiunilor psihice la rudele pac. noştri este mult mai mare decât în pop. gen. Bolile afective primare prezintă cele mai înalte cote ale corelaţiei ereditare. Riscul tulb. afective în fam. cu pac. psihotici este mai mare decât riscul pt Sch în fam. cu Sch. Prevalenţa pe viaţă în b. afective: rude grd I : 20% b. unipol, 25% b. bipol, 37% b. schizoafectivă; populaţie – 7% Riscul Sch : 1% în pop., rude grd I: 10 – 15%. Argumente ale zigozităţii. Studiul gemelarităţii evidentiaza în cel mai înalt grad rolul fenotipului în transmiterea b. psihice; Gemenii MZ prezinta o concordanţă de 4 ori mai mare faţă de DZ (b.afective). Concordanţa în TAB : 68% la MZ, 19% la DZ

Date genetice şi predicţia riscului pt b. psihiceEstimarea riscului pt o b. psihică a unei pers. ce prez un anumit grad de vulnerabilitate depinde de factori genetici, familiali, evenimenţiali.(in ce limba????) Posibilitatea predicţiei depinde de cunoaşterea „pedigreeului” pac. şi de orientarea psihiatrului.Factori de vulnerabilitate:

carenţa sau deprivarea afectivă în copilărie; decesul unui părinte în copilărie; evenimente de viaţă recente

Fără a putea fi corect evaluat, riscul nu poate fi nici preîntâmpinat – nu se cunoaşte nici o intervenţie terapeutică susceptibilă să reducă riscul de îmbolnăvire.Consilierea genetică – dedramatizarea problemei eredităţii şi furnizarea de informaţii corecte şi cunoscute. Introducerea carbonatului de Li a adus dovezi sub aspectul implicaţiilor genetice, asupra responsivităţii terapeutice:1. pac. depresivi unipolari cu rude cu TAB prezintă o responsivitate terapeutică

superioară la Li 2. răspunsul sau lipsa de răspuns la profilaxia cu Li tinde să reflecte prezenţa

/absenţa TAB în fam. studiate3. pac. cu responsivitate sup la Li au prezentat şi alte caract: debut mai precoce al

bolii, severitate mai mare a simptomelor, incidenţă ↑ a maniei la rude4. sensibilitatea terapeutică specifică a pac. din acelaşi agregat familialPac cu o istorie fam pozitivă sunt mai suscepribili de a răspunde favorabil la TEC, Li, AD triciclice, ceea ce demonstrează că există corelaţie între datele genetice şi răspunsul pac. la terapiile farmacologice.

11