S T E N O G R A M A - senat.ro · S T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 15 februarie 2010 S...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 15 februarie 2010

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii

senatori:

- Gheorghe David (PD-L) – declaraţie politică având

ca titlu „Pregătirea Recensământului General

Agricol a intrat în linie dreaptă”;

- Valer Marian (PSD+PC) – declaraţie politică având

ca titlu ,,A devenit Agenţia Naţională de Integritate

Agenţia Naţională de Imbecilitate?!”;

- Liviu-Titus Paşca (PNL) – declaraţie politică având

ca titlu ,,S.O.S. Barajul Runcu!”;

- Albert Álmos (UDMR) – declaraţie politică având

ca titlu ,,A vindeca rănile naturii!”;

- Grupul parlamentar al PD-L – declaraţie politică

prezentată de domnul senator Tudor Panţuru, având

ca titlu ,,O reformă esenţială pentru români – Legea

pensiilor”;

- Elena Mitrea (PSD+PC) – declaraţie politică având

ca titlu ,,Pensiile militare – drept cuvenit amputat

de actuala putere”;

- Cristian-George Ţopescu (PNL) – declaraţie

politică având ca titlu ,,Drumurile noastre toate”;

- Ion Ruşeţ (PD-L) – declaraţie politică având ca titlu

13

2

,,Corupţia – un fenomen care nu poate fi eradicat?”;

- Marius-Sorin-Ovidiu Bota (PSD+PC) – declaraţie

politică având ca subiect realizarea unui pact

naţional cu privire la construcţia de autostrăzi în

România;

- Mario-Ovidiu Oprea (PNL) – declaraţie politică

având ca temă obiectivele Guvernului Boc versus

problemele curente şi situaţia actuală din ţară;

- Anca-Daniela Boagiu (PD-L) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Aroganţa şi iresponsabilitatea

companiei Enel – un atac asupra drepturilor

cetăţenilor români”;

- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică având ca

titlu ,,În ce ţară trăim?”;

- Dorin Păran (PD-L) – declaraţie politică având ca

titlu ,,Scutul american antirachetă – cazul

României”;

- Dumitru Oprea (PD-L) – declaraţie politică având

ca titlu ,,Atacarea Legii pensiilor – proba

populismului absolut al PSD”;

- Iulian Urban (PD-L) – declaraţie politică referitoare

la dezbaterea în Senatul României a proiectului de

lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a

Guvernului cu privire la ratificarea Aranjamentului

stand-by dintre România şi FMI (declaraţie politică

neprezentată în plen);

3

- Traian-Constantin Igaş (PD-L) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Legea pensiilor – un pas spre

normalitate” (declaraţie politică neprezentată în

plen);

- Marius-Gerard Necula (PD-L) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Domnule prim-ministru,

oportunismul atacă reforma” (declaraţie politică


- Mihaela Popa (PD-L) – declaraţie politică având ca

titlu ,,Grigore Vieru – «Când sunt adevăraţi, poeţii

nu au moarte»” (declaraţie politică neprezentată în

plen);

- Dorel-Constantin-Vasile Borza (PD-L) – declaraţie

politică având ca titlu „O lege echitabilă şi

necesară” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Ion Ariton (PD-L) – declaraţie politică având ca

titlu „Respectarea voinţei românilor, un imperativ

pentru parlamentarii români” (declaraţie politică


- Mihai Niţă (PD-L) – declaraţie politică având ca

titlu ,,Ziua Protecţiei Civile” (declaraţie politică


- Gabriel Mutu (PD-L) – declaraţie politică având ca

titlu ,,Subsidiaritatea sau despre luarea deciziilor la

un alt nivel” (declaraţie politică neprezentată în

plen);

4

- Alexandru Mazăre (PSD+PC) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Zelul lui Boc în interzicerea

drogurilor uşoare – praf în ochii electoratului”

(declaraţie politică neprezentată în plen);

- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Legea pensiilor speciale pe masa

Guvernului sau «Cine seamănă vânt culege

furtună»” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Regionalizarea ţării sau cum să

scoatem castanele UDMR din foc cu mâna PD-L”


- Gavril Mîrza (PSD+PC) – declaraţie politică având

ca titlu ,,Curtea Constituţională trezeşte instincte

histrionice în Emil Boc” (declaraţie politică


- Mihăiţă Găină (PSD+PC) – declaraţie politică

având ca titlu ,,România, încotro?” (declaraţie

politică neprezentată în plen);

- Dan Voiculescu (PSD+PC) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Guvernul din umbră” (declaraţie


- Marian-Cristinel Bîgiu (PNL) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Paradoxul guvernării PD-L”


- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca

5

titlu ,,Profesorul, păcălit de Boc” (declaraţie


- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Case pentru specialiştii de la ţară”


- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca

titlu ,,Am pensionat pân-am dezechilibrat”


- Mircea Diaconu (PNL) – declaraţie politică

referitoare la neconfirmarea istoricului Marius

Oprea în funcţia de preşedinte al nou creatului

Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi

Memoria Exilului Românesc (declaraţie politică


- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie

politică având ca titlu ,,Criza economică, piatră de

moară sau piatră funerară pentru Guvernul Boc?”


- Corneliu Grosu (independent) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Despre starea generală a

învăţământului” (declaraţie politică neprezentată în

plen);

- Liviu Câmpanu (independent) – declaraţie politică

având ca titlu ,,Singurul nostru stăpân e cetăţeanul

român” (declaraţie politică neprezentată în plen);

- Sorin-Serioja Chivu (independent) – declaraţie

6

politică având ca titlu ,,România are nevoie urgentă

de remedieri!” (declaraţie politică neprezentată în

plen);

- Sorin-Serioja Chivu (independent) – declaraţie

politică având ca titlu ,,Simţul civic şi

responsabilitatea la români” (declaraţie politică

neprezentată în plen).

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 118

3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului

de sesizare a Curţii Constituţionale asupra

următoarelor legi depuse la secretarul general al

Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. (2) şi (3)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi

funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr.152/2008 pentru modificarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Internelor şi Reformei Administrative şi pentru

înfiinţarea Fundaţiei Colegiul Naţional de Afaceri

Interne;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr.90/2009 privind reglementarea unor

măsuri în domeniul administraţiei publice;


Guvernului nr.101/2009 referitoare la stabilirea unor

121

7

măsuri privind absolvirea instituţiilor de formare

profesională iniţială din Ministerul Administraţiei şi

Internelor;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr.102/2009 pentru prelungirea termenelor

prevăzute la pct.17.2 lit. g din contractul de privatizare

a Societăţii Comerciale „Electrica Oltenia” - S.A.,

aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi

finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de

distribuţie şi furnizare a energiei electrice „Electrica

Moldova” – S.A. şi „Electrica Oltenia” – S.A.;

- Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 87/2008 privind dotarea cu calculatoare

tip desktop a unităţilor în care se desfăşoară

învăţământul liceal şi profesional de stat;

- Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr.168/2008 pentru completarea art.10 din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.87/2008

privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unităţilor

în care se desfăşoară învăţământ liceal şi profesional

de stat;


Guvernului nr.86/2009 privind reglementarea de

măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri şi prestări

de servicii efectuate de Compania Naţională

8

„Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării

Naţionale;


Guvernului nr.87/2009 privind modificarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2008 pentru

stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a

paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor

documente de călătorie;

- Lege pentru modificarea Legii nr.85/2006 privind

procedura insolvenţei;

- Lege privind construirea unui monument

comemorativ dedicat eroilor musulmani care şi-au dat

viaţa pentru România în cele două războaie mondiale;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului

nr.9/2009 pentru prelungirea termenelor prevăzute la

pct.17.2 lit. g) din contractul de privatizare a Societăţii

Comerciale „Electrica Oltenia”- S.A., aprobat prin


privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea

privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie

şi furnizare a energiei electrice „Electrica Moldova” -

S.A. şi „Electrica Oltenia” - S.A.;

- Lege pentru modificarea şi completarea art.7 din


privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice

dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării

9

animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri

combinate dezafectate;


nr.6/2009 pentru modificarea termenului privind

sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art.14 alin.(1)

lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de

reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a

produselor procesate din cereale;

- Lege pentru modificarea şi completarea Legii

nr.35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de

învăţământ;

- Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr.75/1999 privind

activitatea de audit financiar;

- Lege pentru modificarea şi completarea art.284 din

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal;

- Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind

Codul fiscal;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului

nr.14/2009 privind acordarea unui împrumut

Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri

Naţionale din România S.A. în scopul refinanţării

împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul

2004;


10

nr.12/2009 pentru reglementarea unor măsuri

financiar-contabile aplicabile în implementarea

programului Facilitatea de tranziţie pentru România,

prevăzut în Decizia Comisiei C (2007) 5.793 din 30

noiembrie 2007 privind contribuţia financiară a

Facilităţii de tranziţie pentru întărirea capacităţii

instituţionale din România;


nr.11/2009 privind alocarea de la bugetul de stat a

fondurilor necesare pentru contractarea şi

implementarea proiectelor necontractate din fondurile

Programului PHARE;


nr.24/2009 privind gestionarea financiară a fondurilor

externe nerambursabile aferente Mecanismului

financiar al Spaţiului Economic European;

- Lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind

prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit

de droguri;

- Legea pentru completarea art.7 din Ordonanţa

Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi

fundaţii.

4. Informare cu privire la Scrisoarea Preşedintelui

României referitoare la participarea cu forţe armate la

misiuni în afara teritoriului statului român

în anul 2010.

125

11

5. Aprobarea procedurii de urgenţă pentru dezbaterea

următoarelor iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă pentru abrogarea Cap. IV

(art. 17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,

raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea

mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru

cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar

Internaţional; (L111/1010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 329/2009 privind

reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,

raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea

mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru

cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar

Internaţional. (L114/2010)

126

6. Notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea

termenului la data de 10 februarie 2009, a Propunerii

legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.

315/2004 privind dezvoltarea regională în România cu

modificările şi completările ulterioare. (L432/2009)

136

7. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru

aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-

by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional,

convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de

157

12

autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie

2009 şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului

Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi

a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de

autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi

aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului

Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.

(L565/2009)

8. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru

acceptarea amendamentului la Statutul Băncii

Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

propus prin Rezoluţia nr. 596 din 30 ianuarie 2009,

aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii

Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

(L570/2009)

168

9. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de către

doamnele şi domnii senatori:

Anca-Daniela Boagiu, Doina Silistru, Emilian-Valentin

Frâncu, Ion Ruşeţ, Ion Rotaru, Dumitru Oprea, Florin

Constantinescu, Şerban Rădulescu, Viorel Arcaş,

Gheorghe David, Liviu-Titus Paşca.

Din partea Guvernului au răspuns:

- domnul Anton Marin – secretar de stat în

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;

- domnul Cristian-Anton Irimie – secretar de stat în

Ministerul Sănătăţii.

169

13

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 15 februarie 2010

Şedinţa a început la ora 15.20.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor-Viorel

Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnul senator

Gheorghe David şi doamna senator Doina Silistru, secretari ai

Senatului.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Vă propun să începem

potrivit obiceiului nostru de lucru cu declaraţiile politice, iar apoi să

verificăm cvorumul şi să trecem la adoptarea ordinii de zi.

Pentru început, îl invit la microfonul central pe domnul senator

Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L să

prezinte declaraţia sa politică. Urmează domnul senator Valer

Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC. Vă rog, microfonul central.

Domnul Gheorghe David:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o „Pregătirea

Recensământului General Agricol a intrat în linie dreaptă”.

14

După cum sunt sigur că ştiţi, de la 1 decembrie 2010 şi până la

sfârşitul lunii ianuarie 2011 se va desfăşura Recensământul General

Agricol, iar între 14 şi 23 martie 2011 va avea loc recensământul

populaţiei.

În intervenţia mea de astăzi vreau să vă supun atenţiei câteva

aspecte referitoare la primul recensământ.

Dobândirea de către ţara noastră a calităţii de membru cu

drepturi depline a Uniunii Europene ne obligă să ne respectăm

angajamentele asumate şi cele care decurg din prevederile generic

definite prin Politica agrară comună. Vă reamintesc că recensăminte

agricole sau făcut şi înainte de 2007, inclusiv pe timpul regimului

comunist. Însă, de data aceasta, importanţa unui asemenea act are

semnificaţii sporite.

În cadrul comunitar agricultura reprezintă un segment

economic foarte important, chiar dacă numărul celor ocupaţi cu

realizarea de produse agricole primare – cu mici excepţii, inclusiv

România – este de sub 10% din totalul populaţiei. În schimb, este

sectorul care asigură alimentele pentru restul populaţiei de circa 500

de milioane. Este suportul întreţinerii biologice a oamenilor şi a

unei foarte importante ramuri a economiei, industria alimentară. Din

acest motiv, fermierii din cele 27 de state membre beneficiază de

subvenţii. Comisia Centrală pentru Recensământul General Agricol

constituită deja a elaborat documentaţia necesară pregătirii şi

modului de desfăşurare a acestuia. Ea este accesibilă tuturor celor

interesaţi, aşa că nu mi-am propus să o rezum. Voi insista doar

asupra uneia dintre numeroasele prevederi referitoare la scopul

15

recensământului; furnizarea de date şi informaţii necesare

dezvoltării Reţelei de Informaţii Contabile Agricole şi a Sistemului

Integrat de Administrare şi Control. Fireşte că de toate aceste date

ca, de altfel, ale tuturor statelor membre va beneficia şi Comisia

pentru agricultură din cadrul Uniunii Europene şi de ele se va ţine

seama în elaborarea Politicii agrare comune.

Un motiv în plus care subliniază importanţa recensământului

şi care ne îndeamnă să-l privim cu maximum de seriozitate atât de

către noi, cei din Legislativ, prin activitatea pe care o desfăşurăm în

teritoriu, cât şi de către Executiv, prin actele normative anume

elaborate şi de instituţiile locale în frunte cu primăriile, direcţiile

agricole oficiile de cadastru, camerele agricole etc.

După intrarea în Uniunea Europeană, pe baza actelor depuse,

României i s-au repartizat cote de producţie la cereale, plante

tehnice, lapte, carne, zahăr etc. În funcţie de acestea, participăm la

constituirea fondurilor băneşti comunitare pentru agricultură, dar şi

beneficiem de acestea. Că fermierii noştri primesc mai puţini bani

pe unitatea de suprafaţă sau cap de animal este adevărat. Nu insist

asupra acestui aspect în momentul de faţă. Mă voi limita doar să

comentez puţin o realitate de toată lumea ştiută, privită în contextul

recensământului.

Obişnuim să le spunem celor ce vor să ne asculte că

potenţialul agricol al României, în condiţiile actualelor tehnologii

practicate deja de tot mai mulţi fermieri de la noi, poate asigura

hrana pentru cel puţin 50 de milioane de persoane. Numai judeţul

Timiş, care, ca întindere, este cel mai mare din ţară, potrivit

16

calculelor pe care le-am făcut, poate asigura hrana pentru 2 milioane

de suflete, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât numărul total

al locuitorilor săi. Din păcate, la nivelul întregii ţări, inclusiv în

judeţul pe care îl reprezint, din motive bine ştiute, mari suprafeţe de

teren sunt nelucrate. Se vorbeşte de circa 40%. Să luăm aminte, este

vorba de teren arabil!

A scăzut şi continuă să scadă şi numărul animalelor, îndeosebi

al bovinelor. Prin distrugerea plantaţiilor, s-a împuţinat şi producţia

pomicolă. În regres se află şi legumicultura. În schimb, pieţele

agroalimentare sunt saturate de importuri. Ce legătură au toate

acestea cu Recensământul General Agricol? Au, şi încă foarte

multe. Voi nominaliza două dintre ele.

În primul rând, datele obţinute vor reprezenta baza în

elaborarea politicii agroalimentare la nivel naţional, din care nu pot

lipsi măsurile de sprijinire a fermierilor, a întreprinderilor

procesatoare, a serviciilor şi – de ce nu? – a importurilor.

În al doilea rând, prin datele obţinute ne putem susţine

opţiunile proprii ori de câte ori sunt promovate noi reglementări

privitoare la Politica Agricolă Comună. Vă mulţumesc.

Voi continua data viitoare cu alte date referitoare la acest

recensământ.


Mulţumesc domnului senator David pentru declaraţia dânsului.

Declaraţia a durat 7 minute din timpul alocat Grupului

parlamentar al PD-L.

17

Invit la microfon pe domnul senator Valer Marian, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PDS+PC. Vă rog,

microfonul central.

Domnul Valer Marian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică este intitulată „A devenit Agenţia

Naţională de Integritate Agenţia Naţională de Imbecilitate?!”

ANI, alias Agenţia Naţională de Integritate, a împlinit doi ani

de activitate. Înfiinţată prin Legea nr. 144/2007, Agenţia Naţională

de Integritate constituie o instituţie unică în România şi unicat în

Uniunea Europeană, care are surate în Albania, Muntenegru,

Mauritius, Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud. Copil de suflet

al fostului ministru al justiţiei, Monica Macovei, Agenţia Naţională

de Integritate a fost acceptată şi votată de clasa noastră politică ca să

facă pe plac Europei pe frontul luptei anticorupţie. Societatea civilă

şi opinia publică românească şi-au pus mari speranţe că ANI va

combate şi va contracara corupţia la nivel înalt. După aproape doi

ani de activitate, speranţele par însă a fi deşarte. Deşi are 200 de

angajaţi, mulţi cu salarii peste sau apropiate de cele ale

parlamentarilor, deşi are şef (preşedinte) cu rang de secretar de stat

un fost procuror (Cătălin Macovei) şi deşi a beneficiat în anii de

activitate de un buget de duzină (adică de circa 12 milioane de

euro) ANI a înaintat anul trecut doar circa 10 sesizări (mai puţin de

una pe lună) la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, potrivit unei recente declaraţii a procurorului general al

18

României, iar majoritatea acestor sesizări au fost soluţionate cu

neînceperea urmăririi penale.

În cursul anului trecut, ANI şi-a făcut cea mai mare publicitate

cu cazul fostului ministru al mediului Nicolae Nemirschi, împotriva

căruia a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie sub aspectul infracţiunii de fals în declaraţiile pentru

pretinse neconcordanţe între declaraţiile de avere, depuse de acesta

la data de 5 ianuarie 2009 şi 15 iunie 2009 referitor la imobilele,

autoturismele, dividendele şi conturile deţinute. În prima parte a

lunii ianuarie anul curent, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie a emis soluţia de neîncepere a urmăririi penale în

cazul ex-ministrului Nicolae Nemirschi, cu motivarea că acesta nu

a urmărit, sub aspectul laturii subiective, să comită infracţiunea de

fals în declaraţii. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie a constatat, iniţial, printr-o rezoluţie emisă în data de 17

iulie 2009, săvârşirea unor grave abuzuri procedurale de către ANI

în cazul ex-ministrului Nemirschi, care a sesizat în acest sens şi

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii

din Senatul României.

În primul rând, ANI nu l-a înştiinţat pe Nicolae Nemirschi cu

privire la declanşarea procedurii de verificare împotriva sa, fostul

ministru aflând despre acest lucru din mass-media în data de 23

iunie 2009, fiind privat astfel de dreptul la apărare. ANI avea

obligaţia să-i comunice înştiinţarea la locuinţa de serviciu ori la

locul de muncă din Bucureşti, fiind de notorietate că era membru al

Guvernului şi că locuia în capitală, dar i-a trimis înştiinţarea la

19

locuinţa sa de domiciliu din Constanţa, unde nu a fost găsit în

perioada respectivă.

Potrivit art. 4 alin (8) din Legea nr. 144/2007, după începerea

unei verificări, persoana verificată are dreptul să fie înştiinţată

despre declanşarea procedurii de verificare şi să ia cunoştinţă despre

actele şi lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat

şi să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră

necesare. Alin (9) din acelaşi articol prevede în mod expres că

actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea

verificării, fără ca persoana verificată să fie înştiinţată despre

declanşarea procedurii de verificare, sunt nule de drept.

În al doilea rând, ANI a încălcat dispoziţiile art. 11 alin (3) din

Legea nr. 144/2007, care prevede că, până la expirarea termenului

de depunere a declaraţiei rectificate, care însumează 30 de zile,

potrivit alin (1), Agenţia Naţională de Integritate nu poate declanşa

procedurile prevăzute de lege. Or, în speţă, ANI a declanşat

procedura de verificare a doua zi după actualizarea declaraţiei de

avere, respectiv în data de 16 iunie 2009, în baza unei sesizări din

mass-media şi a finalizat-o în a opta zi de la depunerea declaraţiei,

respectiv în data de 23 iunie 2009, când a sesizat Parchetul. După

NUP-ul pronunţat în cazul Nemirschi, era de aşteptat ca ANI să

tragă anumite învăţăminte, dar această instituţie a declanşat în

ultimele săptămâni o avalanşă de sesizări către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizând foşti sau actuali

demnitari de toate culorile politice: deputatul Eugen Nicolăescu din

Grupul parlamentar al PNL, fost ministru al sănătăţii, senatorul

20

Luminiţa Plăcintă din Grupul parlamentar al PD-L, fost ministru al

tineretului şi sportului, Mircea Geoană din Grupul parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC, preşedintele Senatului, Gheorghe Pogea

din Partidul Democrat Liberal, fost ministru al finanţelor publice şi

poetul Mircea Dinescu membru în Colegiul Consiliului Naţional

pentru Supravegherea Arhivelor Statului.

Şi în aceste cazuri, buna-credinţă şi profesionalismul

angajaţilor şi şefilor ANI sunt puse serios sub semnul întrebării.

În cazul senatorului Luminiţa Plăcintă, a reieşit ulterior că una

din firmele invocate de ANI era înscrisă în declaraţia sa de avere,

iar alta şi-a suspendat activitatea cu câţiva ani în urmă, precum şi că

a renunţat la calitatea de administrator la firmele invocate, dar acest

fapt a fost operat la Registrul Comerţului după completarea

declaraţiei de avere.

Fostul ministru Gheorghe Pogea este acuzat, după încetarea

mandatului ministerial, că a fost în stare de incompatibilitate timp

de două luni la începutul mandatului, (în perioada 22 decembrie

2008 – 26 februarie 2009) când a fost şi ministru şi administrator la

„S.C Titan Mar SRL”, dar acesta a arătat că a renunţat la calitatea de

administrator la data învestirii ca ministru, 22 decembrie 2008, fapt

confirmat de Registrul Comerţului.

În cazul deputatului Eugen Nicolăescu, cotizaţiile şi donaţiile

primite în campania electorală pentru alegerile parlamentare, care se

declară la Autoritatea Electorală Permanentă, au fost asimilate cu

cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit din partea unor

21

persoane, organizaţii, societăţi comerciale care trebuie înscrise în

declaraţia de avere.

Mari dubii ridică sesizarea, de-abia acum a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul poetului Mircea

Dinescu, membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea

Arhivelor Securităţii, asimilat funcţiei de secretar de stat, deşi starea

sa de incompatibilitate a intervenit cu aproape 4 ani în urmă, iar la

27.03.2006 acesta a recunoscut public, cu mult timp în urmă, că

deţine calitatea de administrator la două societăţi agricole şi a

declarat că nu renunţă la aceste funcţii.

În consecinţă, devine plauzibilă versiunea unei comenzi şi

răzbunări politice, ştiut fiind că Mircea Dinescu i-a susţinut pe cei

doi contracandidaţi importanţi ai preşedintelui Traian Băsescu la

recentele alegeri prezidenţiale, Crin Antonescu şi Mircea Geoană.

Comanda şi răzbunarea politică sunt evidente şi în cazul

domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului, acuzele aduse

acestuia fiind vădit nejustificate, de-a dreptul aberante.

Pe de o parte, domnul Mircea Geoană este acuzat că nu a

înscris în declaraţia de avere un teren cumpărat de soţia sa, Mihaela

Geoană, printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare încheiat

în 22 septembrie 2005 la preţul de 48 300 de euro, ţinând cont că

între părţi a intervenit rezilierea contractului de vânzare-cumpărare

printr-o convenţie autentificată în data de 17 ianuarie 2006. Or,

rezilierea contractului de vânzare-cumpărare are ca efecte

desfiinţarea retroactivă a contractului, care se consideră că nu a

existat, şi restabilirea situaţiei anterioare, prin restituirea proprietăţii

22

efectuate între părţi, în speţă, aşa cum se reţine din scrisoarea ANI,

din data de 17 ianuarie 2006 întrucât doamna Mihaela Geoană a

reintrat în posesia preţului plătit (48 300 de euro), iar vânzătorul a

reintra în posesia terenului vândut. În aceste condiţii, domnul

Mircea Geoană nu avea cum să înscrie terenul respectiv în

declaraţia de avere actualizată la finele anului 2006, din moment ce

contractul de vânzare-cumpărare al acestuia era desfiinţat retroactiv,

iar soţia sa nu era proprietar al terenului.

Pe de altă parte, domnul Mircea Geoană, este acuzat că nu a

înscris în declaraţia de avere completată în data de 26 decembrie

2006 suma de 48 300 de euro, reprezentând preţul pentru terenul

cumpărat de soţia sa (bani restituiţi) care, în opinia ANI, ar

constitui venit. Or, preţul care a fost achitat pentru un teren nu poate

fi considerat venit, deoarece banii au fost restituiţi când s-a reziliat

contractul de vânzare-cumpărare,.

Reaua-credinţă sau lipsa de profesionalism juridic a

reprezentanţilor ANI reiese şi din imputarea făcută în actul de

sesizare că un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de

doamna Mihaela Geoană în vederea achiziţionării unui apartament

nu conţine încheierea notarială de autentificare sau o dată certă, în

condiţiile în care potrivit legii şi practicii juridice, un asemenea act

poate fi încheiat şi sub semnătură privată şi nu este translativ de

proprietate.

Precaritatea pregătirii juridice şi constituţionale a

reprezentanţilor ANI este confirmată şi de faptul că aceştia nu

cunosc denumirea oficială şi constituţională a funcţiei ocupate de al

23

doilea om în stat. Aceasta este de preşedinte al Senatului României

nu preşedinte al Biroului permanent al Senatului României, cum au

menţionat în actul de sesizare şi în comunicatul de presă.

Având în vedere multiplele şi gravele abuzuri procedurale şi

gafe profesionale comise de reprezentanţii ANI în ultima perioadă,

solicit sesizarea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea

corupţiei şi petiţii din Senatul României.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din

Legea nr. 144/2007, solicit Senatului României să dispună

efectuarea unui raport de audit extern, independent, privind

activitatea ANI pentru anul 2009. Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu domnului senator Valer Marian. Intervenţia

dumneavoastră a durat 8 minute din timpul rezervat Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Îl invit la microfon pe domnul setator Liviu-Titus Paşca, din

partea Grupului parlamentar al PNL. Urmează domnul senator

Albert Álmos, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Vă rog,

microfonul central.

Domnul Liviu-Titus Paşca:


Declaraţia mea politică se intitulează „S.O.S Barajul Runcu!”.

Doamnelor şi domnilor senatori, prin declaraţia mea politică

de astăzi, chiar dacă vi se va părea puţin prea tehnicistă, îmi propun

să vă supun atenţiei o problemă de maxim interes şi impact pentru

24

locuitorii judeţului Maramureş, şi anume investiţia hidroenergetică

de la Runcu.

Investiţia cunoscută sub numele de „Acumularea

hidroenergetică de la Runcu”, demarată în anul 1987, este

considerată o lucrare vitală pentru judeţ atât pentru atracţia turistică

a zonei în care se execută, respectiv pe râul Mara, cât şi pentru că

determină o suplimentare a producţiei de energie electrică.

Totodată, această investiţie este în deplină concordanţă cu cerinţele

europene atât din punct de vedere tehnic, cât şi ecologic. Pentru a

înţelege temeiul pentru care lucrarea este necesară vă voi prezenta

câteva date semnificative din care rezultă avantajele finalizării

investiţiei pentru întregul judeţ Maramureş.

1. Noul baraj de pe râul Mara va suplimenta debitul celui

amenajat pe râul Firiza, pus în funcţiune în 1965, care nu mai

corespunde nici măcar cerinţelor de alimentare cu apă a

municipiului Baia Mare;

2. Suplimentarea debitului vechiului baraj se va realiza

printr-o galerie cu o lungime de 8473 m, întrucât diferenţa de nivel

dintre cele două acumulări este de peste 350 m, iar potenţialul hidro

va fi valorificat prin două hidrocentrale ce vor permite producerea

de energie electrică şi un consum de 80 gwh pe an;

3. Realizarea Acumulării hidroenergetice de la Runcu ar

rezolva definitiv alimentarea municipiului Baia Mare şi ar permite

totodată extinderea reţelelor de apă potabilă şi în zonele limitrofe

acestuia, întrucât disponibilul de apă va fi sporit cu 950 l/s, iar

25

extinderea s-ar putea face cu investiţii minime, fără a mai fi

necesare alte staţii de tratare sau alte surse de apă brute.

De subliniat este faptul că finalizarea acestui baraj ar asigura

sursa de apă potabilă şi pentru zona de nord-vest a Maramureşului,

ştiut fiind faptul că foarte multe localităţi nu dispun de sisteme

centralizate de alimentare cu apă potabilă.

Pe de altă parte, trebuie avută în vedere şi realizarea unei staţii

de tratare centralizate în apropierea Acumulării hidroenergetice de

la Runcu şi distribuirea directă de apă potabilă către unităţile

administrativ-teritoriale, ceea ce va determina scăderea preţului de

cost al apei potabile.

Stimaţi colegi, regret faptul că, în pofida bunelor intenţii

exprimate de mai toate Guvernele, care s-au succedat la conducerea

ţării, investiţia de la Runcu nu a fost realizată decât în proporţie de

45%, în anul 2009 fiind alocate doar 50 175 000 lei.

Tocmai de aceea doresc să atrag atenţia Guvernului să facă

demersurile necesare astfel încât lucrarea de la Runcu, de

importanţă vitală pentru judeţul Maramureş, să fie inclusă în

proiecte de finanţare europene, întrucât pentru finalizarea acesteia ar

mai fi necesar un capital de peste 50 de milioane de euro.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator Liviu-Titus Paşca pentru

declaraţia prezentată. Aţi consumat 4 minute din timpul alocat

Grupului parlamentar al PNL.

26

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al

UDMR, pe domnul senator Albert Álmos. Se pregăteşte, din partea

Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Panţuru Tudor.

Vă rog, domnule senator. Microfonul central.

Domnul Albert Álmos:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează „A vindeca rănile

naturii!”.

Stimaţi colegi, cu câteva decenii în urmă, din cauza unor

soluţii parţial sau deloc gândite s-au produs perturbări grave în

mersul firesc şi normal al naturii. Nu spun o noutate, cu toţii ştim,

dar acum este momentul să ne implicăm din nou pentru readucerea

la starea de normalitate până ce nu este mult prea târziu.

Având discuţii cu mai mulţi reprezentanţi ai unor comunităţi

locale, mai mult rurale, dintr-o zonă a judeţului Covasna, concret,

pe cursul inferior al râului Negru, şi nu neapărat cu primari, ci şi cu

preoţi, învăţători, producători agricoli, meşteşugari şi alţii, am

considerat că este absolut necesar să se înceapă reamenajarea

cursului râului. Cândva digurile folosite de morile de apă au fost

desfiinţate au fost ridicate diguri împotriva inundaţiilor, cursul apei

a fost dirijat, acţiuni care au dat o siguranţă localităţilor din

apropiere în care s-au mărit într-o oarecare măsură suprafeţele

agricole cultivabile. Dar nu s-au avut în vedere urmările negative

produse în timp de aceste intervenţii.

Pe parcursul a 30-35 de ani, prin sporirea vitezei de curgere a

apei râului, albia s-a adâncit cu 1-1,5, pe alocuri chiar cu 2 m. În

27

prima fază, au dispărut specii de peşti din râu din cauza scăderii

nivelului apei, s-a degradat calitatea solului din cauza micşorării

umezelii lui din straturile superioare, apărând nevoia irigării cu

costuri suplimentare din puţuri din ce în ce mai adânci şi cu mai

puţină apă, dar nenorocirea este una şi mai gravă.

În zona respectivă este pe cale de dispariţie o perlă a naturii, o

rezervaţie floristică cu o suprafaţă de circa 34 de ha, reprezentată de

un complex de mlaştini eutrofe populate de o serie de specii rare,

relicte glaciare, cum sunt: mesteacănul pitic, feriga, angelica

sălbatică. Este cea mai întinsă rezervaţie din judeţul Covasna,

complexă prin caracter geologic, floristic şi faunistic. Acest mediu

este arealul de dezvoltare al broaştei albastre de mlaştină a cărei

limită sudică este tocmai această rezervaţie.

Rezervaţia cuprinde o plantaţie de Pinus banksiana o specie

rară care se adaptează pe terenuri cu condiţii de vegetaţie foarte

vitregă. Vegetaţia rezervaţiei este constituită din păduri de arini în

jurul bălţilor, pin silvestru şi mesteacăn. Pajiştile cu vegetaţie

xerofită prezintă importanţă datorită speciilor Pulsatilla patens şi

Pulsatilla montana, iar în fâneţele umede şi în bălţi pot fi întâlnite

laleaua pestriţă şi nufărul alb. Mlaştinile din rezervaţie reprezintă

locul de întâlnire, dar şi ultimul popas al stolurilor de berze care

pleacă în ţările calde. Rezervaţia prezintă interes botanic, zoologic,

geologic şi peisagistic. În interiorul rezervaţiei s-au identificat o

mare varietate de specii şi asociaţii de plante, de la cele specifice

stepei până la cele specifice zonelor umede.

28

Fauna este variată, începând de la specii de rozătoare: vulpi,

bursuci, dihori, nevăstuici şi castori. Din speciile vânatului mare

putem enumera căpriorul, cerbul lopătar şi mistreţul. Fauna

batracienilor este foarte bogată, aici identificându-se broasca

albastră de mlaştină, cum am amintit, precum şi broasca roşie de

pădure, broasca de baltă, buhaiul de baltă cu burtă galbenă, broasca

râioasă verde, broasca de pământ, precum şi brotăcelul. Dintre

speciile de păsări au fost identificate 147 de specii, dintre care cele

mai importante sunt: barza, stârcul cenuşiu, egreta, diferite specii de

raţe, lişiţa, pescăruşii, chiar lebede în trecere.

Dar, în pofida acestor bogăţii naturale, care au nevoie de

protecţie, rezervaţia este supusă unei puternice presiuni antropice.

Astfel, pajiştile din jur sunt păşunate intens, o parte sunt cultivate cu

culturi agricole. Cum am amintit, rezervaţia a fost afectată de o serie

de lucrări de desecare ce au dus la scăderea nivelului pânzei freatice

şi a afectat nivelul apei din bălţile rezervaţiei, încât unele bălţi au

secat complet.

Care sunt oportunităţile?

În parteneriat, autorităţile locale, autorităţile specializate,

organizaţiile non-guvernamentale, comunităţile locale vor trece la

elaborarea reamenajării cursului inferior al râului Negru pentru a

salva această bijuterie a naturii. Va fi în continuare permisă

practicarea îndeletnicirilor tradiţionale, fără a se supraexploata

potenţialul natural. Aceste practici vor fi încurajate în viitor prin

diferite fonduri atât guvernamentale, cât şi europene, alocate

proprietarilor şi utilizatorilor de terenuri. Menţinerea valorilor

29

atractive din această zonă este importantă nu doar din punct de

vedere ştiinţific, ci şi pentru bunăstarea şi mândria comunităţilor

locale.

Stimaţi colegi, se găsesc multe asemenea situaţii în întreaga

ţară. Doream doar să vă sensibilizez pe dumneavoastră, stimaţi

colegi, ca să vă aplecaţi cu mai multă atenţie asupra acestor răni

încă vindecabile ale naturii. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator Albert Álmos. Aţi epuizat

timpul de 5 minute alocat Grupului parlamentar al UDMR.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit la microfon

pe domnul senator Tudor Panţuru. Se pregăteşte doamna senator

Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

Domnul Tudor Panţuru:


Doamnelor şi domnilor senatori, declaraţia politică, pe care o

voi susţine astăzi în numele Grupului parlamentar al PD-L, se

numeşte „O reformă esenţială pentru români – Legea pensiilor”.

Ştim că, în ultimii 20 de ani, în România, pensiile au fost de

foarte multe ori un subiect aprins de discuţie. S-au disputat, de-a

lungul acestui interval de timp, viziuni diferite asupra acestei

probleme şi s-au produs modificări continue asupra legislaţiei care

reglementa domeniul pensiilor.

Voinţa politică a Guvernului condus de Emil Boc, exprimată

şi la momentul prezentării Programului de guvernare, şi în discuţiile

30

avute cu Fondul Monetar Internaţional, a fost de a se realiza un

proiect legislativ privind sistemul unitar de pensii fundamentat pe

principiul contributivităţii. Dar vâlva pe care a făcut-o acest proiect

de lege este neînchipuit de mare. Deşi nu se află în forma sa finală,

atât mass-media, cât şi reprezentanţii opoziţiei nu au încetat să

critice reforma susţinută de noi. Ceea ce mi se pare însă de

neconceput este faptul că nici partidul de stânga nu este de acord cu

proiectul de lege, deşi acesta elimină diferenţele nejustificate dintre

cea mai mică pensie şi pensia maximă, nici aşa-zisul partid de

dreapta, PNL, nu este de acord, deşi legea elimină privilegiile pe

care le menţiona legislaţia în vigoare la momentul actual.

Din punctul nostru de vedere, ambiţia cu care se opun atât

PSD, cât şi PNL acestui proiect de reformă nu face altceva decât să

ne ofere modelul despre cum nu trebuie să fie făcută opoziţia în

România. Nu trebuie să uităm, doamnelor şi domnilor parlamentari,

aflaţi astăzi în opoziţie, că singura moţiune de cenzură, care a trecut

în Parlamentul României, avea în vizor tocmai proiectul de lege

privind sistemul unitar de pensii publice. Aşadar, nu putem spune că

mizele sunt minore pentru că vom avea de dezbătut în această

sesiune un proiect de lege care modifică esenţial un domeniu

important al vieţii sociale.

Nu cred că ar trebui neglijat faptul că fiecare dintre partidele

politice aflate la guvernare sau în opoziţie au discutat despre

reformarea sistemului de pensii. Din păcate pentru pensionari, mai

toate partidele politice nu au făcut decât să dezbată această

31

problemă de obicei în preajma alegerilor când, pentru a obţine

câteva voturi în plus, erau în stare să promită pensionarilor orice.

Singurul partid politic care a susţinut o reformă reală

concretizată în ceea ce priveşte sistemul de pensii publice a fost

PD-L. Reforma a început încă de anul trecut când a susţinut

necesitatea introducerii unei pensii minime garantate în valoare de

350 de lei. Astfel, PD-L a îndreptat o inechitate reuşind să

transforme pensiile, pe care le primeau cu precădere foştii lucrători

din CAP-uri, cu valori cuprinse între 5-6 lei lunar, într-o amintire

neplăcută. Şi la momentul respectiv am întâmpinat dificultăţi, şi la

momentul respectiv opoziţia spunea că un astfel de proiect nu este

sustenabil din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, Guvernul

susţinut de PD-L a reuşit să implementeze cu succes acest program

prin care, repet, a îndreptat o nedreptate socială.

Nu putem face opoziţie, stimaţi colegi, doar de dragul

oratoriei! Din punctul meu de vedere, şi aceia dintre dumneavoastră

care staţi astăzi pe băncile opoziţiei aveţi o datorie morală faţă de

cetăţenii care v-au acordat votul. Acesta este motivul pentru care nu

înţeleg cum puteţi ignora un proiect care vine în sprijinul

cetăţenilor, doar pentru că el este susţinut de PD-L.

Este nevoie de o regândire a momentului oportun pentru

pensionare. În vederea susţinerii pe termen lung a bugetului

asigurărilor sociale, este nevoie ca fiecare cetăţean să beneficieze de

o pensie pe măsura contribuţiei sale la buget, este nevoie ca pensiile

speciale să fie recalculate, precum este nevoie să comprimăm cele

80 de legi care reglementează în prezent actuala legislaţie.

32

Nu spune nimeni că legea este perfectă în forma sa actuală,

însă principiile de la care porneşte sunt de bună-credinţă, tocmai de

aceea apreciez că dezbaterile din plenul Parlamentului vor reuşi, în

final, să dea o formă agreată de clasa politică, dar mai presus de

aceasta, agreată de cetăţeni, fie ei activi sau beneficiari ai

sistemului. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator Panţuru, pentru declaraţia

făcută în numele Grupului parlamentar al PD-L.

O invit la microfon pe doamna senator Elena Mitrea, din

partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se

pregăteşte domnul senator Cristian Ţopescu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Domnul senator Panţuru a consumat 7 minute din timpul

alocat Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, microfonul central.

Doamna Elena Mitrea:


Declaraţia mea de astăzi se intitulează „Pensiile militare –

drept cuvenit amputat de actuala putere”.

Sunt cunoscute demersurile pe care cadrele militare le fac ca

urmare a nemulţumirilor generate de introducerea pensiilor militare

în sistemul public de pensii. Este un act de nedreptate. Campania de

denigrare a armatei şi a slujitorilor ei de ieri şi de azi este profund

nedreaptă şi nu are decât un singur scop, de a amputa drepturile

personalului ei, drepturi obţinute după o viaţă plină de obiective

33

împlinite în mod exemplar în plan naţional, dar cu preţul unor mari

renunţări, frustrări şi vicisitudini în plan profesional.

În numele parlamentarilor din Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC şi cu îngăduinţa cadrelor militare reprezentate de

Sindicatul cadrelor militare disponibilizate, Filiala 1 – Bacău, voi da

glas, de la tribuna Parlamentului, unei părţi a memoriului adresat

parlamentarilor băcăuani şi scrisorii-apel către Preafericitul Părinte

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ca un prim demers,

prin care mă oblig şi mă alătur celor care vor lupta pentru apărarea

intereselor reprezentanţilor Armatei Române. Astfel:

„În condiţiile procesului general de globalizare, de integrare a

ţării în structurile euroatlantice, fenomenul de criză a generat în

societatea noastră grave disfuncţionalităţi în sistemul de valori. Au

fost actualizate şi puse în practică principii de guvernare ca Divide

et impera!, Homo homini lupus est! principii şi metode demult

apuse în istoria altor neamuri. În contextul excesului de zel şi de

abdicare accelerată de la atributele suveranităţii statului în faţa

intereselor marii finanţe internaţionale, actuala clasă politică este în

stare să sacrifice valorile fundamentale ale statului şi poporului

român.

De la înălţimea funcţiei prim-ministrului, să pui la stâlpul

infamiei personalul activ al armatei, prin expresia „bugetari de lux”,

iar pe cei din rezervă să-i numeşti „pensionari nesimţiţi” este mai

mult decât o jignire sau o ştirbire a demnităţii. Este un fapt

nemaiîntâlnit, care presupune sancţiuni morale deosebite.

34

Această umilire şi stigmatizare a demnităţii instituţiei armatei

nu s-a întâmplat nici când s-a instaurat epoca atee în România, când

majoritatea generalilor şi ofiţerilor superiori au fost arestaţi şi, fără

judecată, au fost trimişi la canalul Dunăre-Marea Neagră, în anii

1945 – 1946.

Se uită că această instituţie a sângerat pe câmpurile de bătălie,

în toate războaiele purtate de statul român pentru independenţă,

întregire şi neatârnare a neamului.

Armata a sângerat şi în vremurile de pace, pe şantierele patriei,

la realizarea unor obiective cu adevărat naţionale, ca drumul

Transfăgărăşan, în minele de cărbune, la obiectivele de energie

electrică, canalul Dunăre-Marea Neagră, la realizarea şi restabilirea

căilor de comunicaţii rutiere şi feroviare, la muncile agricole şi

altele.

Tot în contextul populismului ce a rupt legătura mai marilor

zilei cu realitatea societăţii noastre, s-a renunţat prematur la

serviciul militar obligatoriu, ceea ce a dus la îngroşarea rândurilor

şomerilor, la cheltuieli suplimentare pentru întreţinere, precum şi la

renunţarea funcţiei naţionale şi formativ-educative a armatei. Din a

doua şcoală a poporului, cum a fost supranumită, a ajuns o instituţie

de rang inferior, în care domină frica de a-ţi exprima opinia, în care

politicul s-a amestecat în mod brutal pentru a o transforma în

renumita mare mută.

Generaţiei cadrelor militare disponibilizate la jumătatea crizei,

în numele integrării în NATO şi accederii la Uniunea Europeană, i

s-a produs prea multă suferinţă, îndeosebi familiilor tinere.

35

Interzicerea apoi, prin lege, a cumulului pensiei cu salariul, în anul

2009, a trimis din nou aceste tinere familii, cu copii la şcoli şi

facultăţi, pe culmile disperării. Urmează, în acelaşi spectru de

dezinteres faţă de cadrele militare şi nu numai, Proiectul de lege

privind sistemul unitar de pensii publice, prin care se vor recalcula

pensiile militare în sensul reducerii acestora, după principii şi

consideraţii contradictorii constituţional, discriminatorii, în ciuda

faptului că de la înfiinţarea armatei moderne de către domnitorul

Alexandru Ioan Cuza, cadrele militare au făcut obiectul unor

prevederi legislative specifice, în conformitate cu specificitatea

măsurilor sale în comparaţie cu populaţia civilă.”

Pe lângă toate acestea, putem reaminti că instituţia militară

este prima instituţie a statului care a făcut o reformă reală, obiectiv

despre care abia acum celelalte instituţii îşi pun problema.

Nu trebuie uitat că, în pofida dotării sale stil second hand

(vezi navele achiziţionate din Anglia, TAB-urile care sunt sicrie

mobile, avioanele modernizate, dar matusalemice şi altele)

personalul armatei şi-a îndeplinit cu credinţă şi devotament datoria.

Stimaţi guvernanţi, dragi colegi,

Să nu uităm că militarii români, şi nu alte categorii, se găsesc

în mod sigur în sicriele înfăşurate în tricolor, care vin, din când în

când, din Irak, Afganistan, Bosnia Herţegovina, Kosovo sau din

misiuni ONU din Africa.

Pensia acestor oameni este un drept meritat şi pe care actuala

putere nu-l poate suprima. Armata a avut întotdeauna pensie de

36

serviciu, drept ce nu a fost abrogat la apariţia Legii nr. 19/2000,

când legiuitorul a avut în vedere specificul acestei categorii.

Ceea ce fac militarii prin demersurile lor aminteşte

autorităţilor despre respectarea Constituţiei şi a legalităţii pentru ei

şi semenii lor.

Domnule prim-ministru,

Ca specialist de drept constituţional şi ca autor al mai multor

ordonanţe de urgenţă şi legi neconstituţionale, tocmai sunteţi pe cale

de a emite încă o lege neconstituţională.

Problemele economice ale ţării nu se rezolvă prin

disponibilizări în masă şi reducerea salariilor şi pensiilor. Se impune

identificarea măsurilor de modernizare a României şi de creare a noi

locuri de muncă, aşa cum aţi promis poporului de la tribuna

Parlamentului.

Până în prezent, România nu a nesocotit faptul că în toate

statele europene, dreptul la pensie de serviciu îl au toate forţele de

apărare a ordinii publice – armata, poliţia şi serviciile speciale – şi

ar fi singura ţară din Europa care introduce armata în sistemul

public de pensii.

Până nu de mult, armata ocupa locul cuvenit, iar acordarea

gradelor militare era rezultatul unor realizări, în contextul unei

pregătiri adecvate şi, de ce nu, cu sacrificii numai de ei ştiute. Să nu

analizăm efortul militarilor de până acum după modul cum, astăzi,

unii îşi primesc gradele militare. Nu greşesc cu nimic crezând, la fel

ca mulţi alţii, că nu pensiile militare sunt nesimţite.

Mulţumesc.

37


Mulţumesc şi eu doamnei senator Elena Mitrea.

Aţi consumat 9 minute din timpul care revine Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Îl invit la microfon pe domnul senator Cristian Ţopescu, din

partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul senator

Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PD-L.


Domnul Cristian-George Ţopescu:


Doamnelor şi domnilor senatori care nu străluciţi prin absenţă,

declaraţia politică este intitulată „Drumurile noastre toate”.

Există undeva, în Europa, o ţară cu veche tradiţie democratică,

în care membrilor Guvernului, pe durata mandatelor lor, li se

recomandă să-şi petreacă atât vara, cât şi iarna, concediile în ţara

lor, nu pe alte meleaguri.

Să ne imaginăm că membrilor Guvernului României li se vor

face asemenea recomandări şi vor efectua concediile în ţară, nu pe

Coasta de Azur, la Monte Carlo ori în insule exotice. Ce ar constata

guvernanţii noştri? Ar constata că pe şoselele României nu se mai

poate circula în siguranţă din cauza gropilor care pot produce

accidente tragice.

Îmi imaginez drumul pe singura autostradă care iese din ţară,

un traseu pe care îl parcurge săptămânal colegul nostru, domnul

senator Bîrlea, către un foarte frumos oraş din Maramureş, Vişeu de

Sus. Exasperat în lupta cu gropile, poate va alege ca mijloc de

38

transport trenul, altă aventură, de această dată, pe căile ferate

române. Dacă aş avea posibilitatea, l-aş invita pe domnul ministru

Radu Berceanu la o călătorie cu trenul, să zicem, de la Timişoara la

Iaşi sau de la Bucureşti la Satu Mare. Cunoaşteţi, probabil, în ce

condiţii se călătoreşte pe căile ferate române, unde vara te sufoci de

căldură, iar iarna îngheţi de frig, plus asaltul cerşetorilor şi al

persoanelor handicapate.

Despre avioane nu mai vorbesc, ceaţa şi defecţiunile tehnice

numeroase ne fac din ce în ce mai temători.

Închei solicitând miniştrilor noştri să-şi planifice concediile în

România, fredonând melodia „Drumurile noastre toate”, iar dacă

aleg avionul, să se aşeze pe locurile din spate, fiindcă avioanele nu

cad niciodată în coadă.

(Aplauze)


Mulţumesc domnului senator Cristian Ţopescu. Îl invit la

microfon pe domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului

parlamentar al PD-L. Se pregăteşte domnul senator Sorin Bota, din

partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Ion Ruşeţ:


Mi-am intitulat declaraţia mea politică – de fapt, este o

întrebare – „Corupţia – un fenomen care nu poate fi eradicat?”

Stimaţi colegi,

În ciuda proceselor de democratizare şi transparenţă în viaţa

social-politică a ţărilor aflate în tranziţie, se înmulţesc tot mai mult

39

actele de corupţie. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă

generaţie şi poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice,

sociale şi politice a unei ţări.

Corupţia reprezintă expresia unor manifestări de dereglare

economică, normativă şi morală. Din punct de vedere sociologic,

fenomenul corupţiei include ansamblul de activităţi imorale sau

ilicite realizate de diferite grupuri, organizaţii, indivizi cu funcţii de

conducere în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale

sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de

constrângere: şantaj, înşelăciune, mită şi alte asemenea.

Se creează relaţiile de complicitate, tăinuire şi acoperire

reciprocă în scopul satisfacerii unor interese materiale şi morale

publice sau private.

Fenomenul este atât de vechi ca şi puterea. Elementele de

continuitate vizează menţinerea unor disfuncţionalităţi instituţionale

şi politice, unele preluate de la vechiul sistem, precum şi a unor

factori de risc ce potenţează actele de corupţie în diferite sfere ale

vieţii economice.

Având în vedere amploarea şi complexitatea fenomenului de

corupţie în societatea românească, este foarte necesară analiza

diferitelor criterii de estimare şi evaluare a acestui fenomen din

perspectivă juridică, dar şi sociologică, în vederea identificării

dimensiunilor reale de manifestare a corupţiei la diferite niveluri.

Corupţia, de obicei, se acutizează în perioadele de criză

generalizată, de slăbire a autorităţii legilor şi a instituţiilor statului.

40

Proliferarea ei adânceşte inechităţile sociale, polarizează bogăţiile şi

accentuează paralizia instituţiilor statului, a legilor şi a moralităţii.

Corupţia tinde să devină o structură organizată, personalizată

şi specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale

politicului, legislativului, justiţiei şi administraţiei.

După 1989, în România se constată apariţia unor noi forme ale

corupţiei, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrută

frauduloasă, transferuri ilegale de bunuri şi capitaluri, falsuri în

documente financiar-contabile, trafic de influenţă, scoaterea din ţară

a unor importante bunuri aparţinând patrimoniului cultural etc.

Iată câteva din principalele cauze care afectează societatea

românească sub toate aspectele ei: fiscalitate sufocantă, inflaţie

excesivă, instabilitatea sistemului bancar, instabilitatea legislativă,

uneori, precaritatea pieţelor de capital, tolerarea corupţiei.

Corupţia poate fi sistematizată în corupţie economică, ce

include acţiuni ilicite, comise de diverşi agenţi economici,

corupţie profesională, ce include acte şi fapte imorale şi ilegale

comise de funcţionari publici, corupţie politică, ce include

comportamente care deviază moral şi ilegal de la îndatoririle

oficiale ale unui rol public sau politic sau care încalcă normele

juridice privind exercitarea anumitor forme şi tipuri de influenţă în

scopuri personale.

Tot în cadrul corupţiei politice pot fi incluse şi activităţile de

finanţare ilegală directă sau indirectă a campaniilor electorale a unor

partide: politizarea funcţiilor administrative, promovarea pe bază

de criterii politice şi de partid a anumitor funcţionari în funcţii

41

cheie. Clasa politică poate fi cel mai propice mediu de dezvoltare a

corupţiei şi de manipulare a maselor. Mulţimea, neinformată,

constituie mina de aur a politicienilor corupţi din România.

Politicianul îşi ia, în faţa mulţimii neştiutoare, dar credule,

angajamente pe care niciodată nu se gândeşte să le aducă la

îndeplinire şi foloseşte aşteptările acestora numai în interes

personal.

„Lupta împotriva corupţiei” este laitmotivul salvator al

agendei electorale pe care, de fiecare dată, politicienii îl afişează în

campaniile electorale. Ne convingem pe zi ce trece că toate

resursele de atac împotriva corupţiei par să se fi epuizat, fără ca

măcar să se acţioneze pentru eradicarea acestuia.

În prezent, corupţia constituie principala piedică în calea unui

progres reformator, capabil să genereze dezvoltarea societăţii

româneşti, şi nu regresul acesteia.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator Ruşeţ, pentru declaraţia

politică prezentată. Intervenţia domnului senator Ruşeţ a durat 7

minute.

Îl invit la microfon pe domnul senator Sorin Bota, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Microfonul central, vă rog.

Se pregăteşte domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

42

Domnul Marius-Sorin-Ovidiu Bota:


Stimaţi colegi,

Ca declaraţie politică nescrisă, doresc să vă anunţ un demers

politic pe care îl fac şi să declar în faţa dumneavoastră, ca prioritate

naţională de grad zero, Programul politic şi Pactul naţional politic

cu privire la construcţia de autostrăzi în România.

Suntem în acest an, în toamnă, la jumătatea mandatului

nostru. Cei care, azi, sunt în arcul guvernamental au promis în

campania lor un program politic, un pact politic cu privire la

construcţia de autostrăzi. În Programul de guvernare de anul trecut,

în Programul de guvernare din acest an au promis realizarea

pactului politic cu privire la construcţia de autostrăzi, au promis,

unii 800 de km, alţii 1000 de km, în patru ani şi ne aflăm în ridicola

situaţie de avea astăzi perspectiva, în anul 2010, să construim 14

km, cum spune ministrul transporturilor şi infrastructurii, iar anul

trecut să finalizăm 42 de km, în loc de 200 de km, cât era termenul

pentru Autostrada „Transilvania”.

Prin urmare, am să înmânez liderilor de grup parlamentar o

propunere legislativă care să fie susţinută de toate grupurile politice

şi, într-o săptămână, într-o săptămână şi ceva, să putem strânge

observaţii, pentru ca apoi să o depunem şi să o aprobăm în

Parlament.

Acelaşi demers îl vor face colegii mei, mâine, la Camera

Deputaţilor, astfel încât România să aibă un pact politic cu privire la

construcţia de autostrăzi, indiferent de ce partid se află la guvernare.

43

Vă mulţumesc.

Sper să fiţi alături de mine în acest demers.



Aţi folosit 5 minute din timpul dedicat Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC.

În invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea.

Se pregăteşte domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului


Vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:


Distinşi colegi senatori,

Guvernul Boc 4 a venit la începutul sesiunii parlamentare cu o

serie de obiective prin care doreşte să realizeze, în principiu, până în

vara lui 2010, o parte din ele şi, în general, până la sfârşitul anului

să le finalizeze.

Cu toate planurile îndrăzneţe şi ambiţia premierului, ultimele

două săptămâni au reprezentat un examen nepromovat pentru

Executiv.

Vremea din această lună, cu viscol şi ninsoare, a şters

demagogia vorbelor premierului. Generalul „iarnă” a dovedit, încă o

dată, faptul că, acolo unde un Guvern nu are oameni cu

responsabilitate, pârghiile puterii nu vor funcţiona. Prognoza meteo

anunţată a prins autorităţile statului, ca de obicei, nepregătite. O

serie de drumuri naţionale şi tronsoane din cele două autostrăzi au

44

fost necirculabile în condiţiile în care atât domnul prim-ministru

Emil Boc, cât şi domnul ministru Radu Berceanu vorbesc de

investiţii şi de realizarea unei infrastructuri rutiere ca în basmele cu

Feţi-Frumoşi.

Realitatea este însă în oglindă. Domnul ministru Radu

Berceanu este, de fapt, un ministru al antitransporturilor şi al

non-infrastructurii fiindcă la genul acesta se poate vorbi de

managementul situaţiei drumurilor ţării în momentul de faţă.

Dacă acum o lună sau două luni de zile domnul ministru

Berceanu încerca să se spele pe mâini de haosul rutier provocat de

viscolul din mai multe judeţe ale ţării, dând vina pe şoferii

imprudenţi şi nepregătiţi pentru situaţia de iarnă, de data aceasta,

domnul ministru şi şeful său, pe linie politico-administrativă,

domnul Emil Boc, nu mai au niciun alibi în acest caz.

Pe noi, iarna ne prinde nepregătiţi în lunile decembrie,

ianuarie şi februarie. În rest, suntem pregătiţi.

Dar a trecut şi problema iernii grele şi vine cea a viiturilor şi

inundaţiilor şi, mai nou, a drumurilor asfaltate recent şi care, după

ninsoare, sunt proaspăt găurite. A se observa, ca exemplificare,

DN1, Româneşti-Bărcăneşti, unde şoferii de autovehicule învaţă

cum să facă slalom printre craterele proaspete ca la un nou examen

auto. Şi cazuri de acest gen întâlnim, mai nou, şi pe cele două

autostrăzi A1 şi A2, precum şi pe alte drumuri naţionale.

Cine va rezolva aceste probleme, stimaţi colegi PD-L-işti? Din

nou, Euroconstruct sau alte firme din anturajul dumneavoastră

politic, şi la toamnă iar ne trezim cu probleme în infrastructura

45

rutieră a ţării? Dar deja ne-am obişnuit că „iarna nu-i ca vara” şi că

anumite tronsoane rutiere au microfisuri, nu?!

Pe lângă problemele provocate de iarnă, vine şi avalanşa

concedierilor colective în mediul public şi privat, în această

primăvară.

Pe domnii portocalii-violeţi, mai nou, îi interesează în acest

moment jocuri de culise politice privind racolarea de noi

parlamentari sau aranjarea unor contracte fără licitaţie publică, cum

a fost cel privind deratizarea subsolurilor metroului bucureştean,

contract de aproape 4 milioane de euro oferit unui client politic, aşa

cum comentează şi mass-media românească.

Ca să abată atenţia de la problemele financiare ale ţării şi de la

conflictele sociale ce se pregătesc din cauza ineficienţei

guvernamentale, domnul Boc se trezeşte să vorbească de reforma

statului şi de urgenţa Parlamentului unicameral şi a reducerii

numărului de parlamentari. Vorba aceea „Ţara arde şi…” completaţi

dumneavoastră mai departe.

La sfârşitul acestei săptămâni, încearcă să diminueze efectele

mediatice al tragicului Proiect de lege privind legea sistemului

unitar de pensii publice, proiect de lege, în forma actuală, criticat

chiar şi de reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi de alte organisme

internaţionale. Pentru a distrage atenţia, domnul Boc trimite

ultimatumuri conducerii PNL şi PSD privind dezbaterea de urgenţă

a modificărilor constituţionale privind Parlamentul unicameral şi a

diminuării numărului de parlamentari.

46

Pentru că domnul Boc nu poate să-mi răspundă, îi voi întreba

pe colegii Domniei Sale din Senat.

Conform Constituţiei şi, ca iniţiatori ai acestei modificări, prin

referendumul de anul trecut, un sfert din numărul de parlamentari pe

care PD-L îi are sau Preşedintele României, la propunerea

Guvernului, poate propune un proiect de revizuire a Constituţiei. Aţi

depus un astfel de proiect? Din câte ştiu eu, nu! Şi atunci, eu nu ştiu

ce vrea şeful dumneavoastră de partid să dezbatem? Pentru că, de

fapt, nici dumneavoastră, dragi colegi de la PD-L, nu sunteţi de

acord cu un aşa proiect.

Din păcate, domnul Boc tratează cu superficialitate

problemele curente şi situaţia actuală din ţară, el urmărind doar

trâmbiţarea de mesaje populiste, de genul celor din dictaturile epocii

romane, după celebrul dicton „Pâine şi circ”.

Atunci când nu vom mai pierde 1 000 de locuri de muncă pe

zi, atunci când pensiile îngheţate nu vor mai scădea şi vor fi

indexate măcar cu rata inflaţiei sau măcar atunci când deszăpezirea

nu va mai funcţiona după principiul „Cine a pus zăpada să o ia şi,

dacă nu o ia bunul Dumnezeu, măcar sfântul soare să o ia”,

preşedintele PNL îi va răspunde, îi va comunica oficial domnului

prim-ministru detalii referitoare la părerea sa despre Parlament

unicameral şi, cu certitudine, şi despre Parlament zero cameral.

Stimaţi colegi,

Genul acesta de abordare decizională din partea principalului

manager al ţării îmi aminteşte de o cugetare latină care i se

47

potriveşte domnului Boc şi miniştrilor violeţi în tot ceea ce

realizează. Sigur, aţi auzit de ea.

Sic transit gloria mundi – Aşa trece gloria lumii!

Vă mulţumesc.

(Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule senator Mario-Ovidiu Oprea.

Invit la microfon pe doamna senator Anca-Daniela Boagiu,

din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Microfonul central, vă rog.

Doamna Anca-Daniela Boagiu:


Declaraţia politică pe care doresc să o fac astăzi se numeşte

„Aroganţa şi iresponsabilitatea companiei Enel – un atac asupra

drepturilor cetăţenilor români”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

A devenit aproape un fapt cotidian ca cetăţenii să iasă în stradă

pentru că au rămas fără energie electrică. Un astfel de eveniment nu

cred că trebuie să intre în zona evenimentelor normale.

Lipsa energiei electrice este o caracteristică pentru ţări

subdezvoltate, nu pentru un stat membru al Uniunii Europene, aşa

cum este şi România de mai bine de doi ani de zile.

Dacă discutăm despre privatizarea reţelelor de energie

electrică, ne amintim cu toţii că aceasta a fost realizată cu scopul

48

atragerii de investiţii pentru modernizarea şi extinderea acestor

reţele.

Realizăm însă că aceste companii par a avea drept singur

obiectiv obţinerea unui profit facil de pe urma cetăţenilor români.

Vă daţi seama că nu fac întâmplător această declaraţie politică, o fac

din cauza faptului că cetăţenii din cartierele Andronache şi Creangă,

din sectorul 2 al municipiului Bucureşti, se confruntă cu întreruperi

periodice ale furnizării energiei electrice, mai ales în perioada de

iarnă.

Începând cu data de 16 decembrie 2009, aceste întreruperi au

devenit un fapt cotidian, iar problemele sunt remediate în intervale

care variază de la 3 la 12 ore.

În zilele de 10 şi 11 februarie a.c., furnizarea energiei electrice

a fost întreruptă de la 19.40 până la 4.30. Sistematic, cetăţenii din

aceste cartiere rămân nu numai fără energie electrică, dar rămân,

implicit, fără căldură pentru că majoritatea au încălzire cu centrale .

În această situaţie se află circa 30 000 de locuitori ai sectorului

2 şi, din nefericire, am aflat în acest weekend că situaţia se extinde

şi în alte cartiere ale municipiului Bucureşti.

Compania Enel, cea care ar fi trebuit să modernizeze şi să

extindă reţelele de furnizare a energiei electrice din Bucureşti, i-a

tratat cu total dispreţ, considerând că aceasta este o problemă

minoră şi, prin urmare, inclusiv la telefoanele la care ar fi putut fi

semnalate defecţiunile din reţea, nu se mai răspunde.

În acelaşi timp, nu au dat niciun fel de răspuns tuturor

solicitărilor care au fost făcute de către cetăţenii din această zonă.

49

Ca senator, recunosc, nu ales în colegiul din care fac parte cele

două cartiere, dar, ales în sectorul 2 al municipiului Bucureşti, sper

să se ralieze acestui demers şi ceilalţi colegi care au fost aleşi în

colegiul respectiv. Am adresat solicitări şi Comisiei economice

industrii şi servicii, şi Comisiei pentru drepturile omului, culte şi

minorităţi, precum şi Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,

combaterea corupţiei şi petiţii pentru a chema la audiere pe

reprezentanţii companiei Enel.

Chiar dacă nu are o autoritate directă, am adresat o solicitare

şi Ministerului Economiei, Comer ului i Mediului de Afaceri.

Închei prin a spune că aceste companii care au venit în

România trebuie să înţeleagă că nu au voie să-şi bată joc de cetăţenii

acestei ţări, iar instituţiile statului îşi vor face datoria şi-i vor apăra

pe aceia pe care îi reprezintă.

Menţionez faptul că demersul meu este însoţit de peste 1 000

de semnături culese în ultimele două zile. Vor mai urma şi altele de

la cetăţenii care locuiesc în doar două dintre cartierele bucureştene

afectate de ignoranţa şi indolenţa pe care o manifestă compania

Enel.

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumesc şi eu doamnei senator Anca-Daniela Boagiu pentru

declaraţia prezentată.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe

domnul senator Puiu Haşotti.

50

Se pregăteşte domnul senator Dorin Păran şi domnul senator

Dumitru Oprea.

Rugămintea, întrucât Grupul parlamentar al PD-L mai are doar

6 minute, să vă calibraţi intervenţiile pentru a vă înscrie în timp.

Domnule senator Puiu Haşotti, vă rog.

Domnul Puiu Haşotti :


Doamnelor şi domnilor colegi,

Continui seria de declaraţii politice intitulate „În ce ţară

trăim?”

Să încerci să treci în revistă realizările Guvernului Boc este ca

şi cum ai căuta un ac în carul cu fân. Aş putea irosi ore întregi

enumerând aberaţiile pe care acest Guvern le-a promovat în numele

aşa-zisei reforme, dar nu avem nici timpul, nici energia pentru a

face acest lucru.

Din păcate, Guvernul PD-L, cu Traian Băsescu la timonă, nu

face altceva decât să-şi servească clientela politică, călcând, pur şi

simplu, în picioare interesele a milioane de cetăţeni români. Sfidând

orice regulă a bunului simţ, Boc şi compania par hotărâţi să afunde

România într-o criză tot mai adâncă, nu numai economică, ci şi

morală.

Cel mai recent exemplu de tupeu al guvernării este tocmai ce

se întâmplă în aceste zile la Fondul „Proprietatea”. Cum altfel am

putea numi decât tupeu faptul că bugetul de salarii pentru anul 2010

pentru cei 17, doar 17 angajaţi ai Fondului este de aproape două

milioane de euro. Şeful instituţiei, domnul Ionuţ Popescu, care de

51

altfel deţine şi un procent important din acţiunile Fondului

„Proprietatea”, a declarat că îi este ruşine de propria mamă

pensionară, pentru indemnizaţia şi sporurile pe care le are. Eu spun

că ar trebui să-i fie ruşine de toţi pensionarii. Mai mult, îl întreb

dacă nu-i e ruşine şi de toţi acei oameni care ar trebui despăgubiţi de

instituţia pe care o conduce sau poate cei 17 angajaţi ai Fondului

dorm pe 8 mii de euro pe lună fiecare tocmai pentru a nu face nimic.

Să ne aducem aminte că fostul director al Fondului

„Proprietatea”, faimoasa doamnă Daniela Lulache, a recunoscut că

avea un salariu net lunar de 13 mii de euro, nemaipunând la

socoteală sporurile şi bonusurile. Mai mult, în momentul în care a

fost eliberată din funcţie fără justă cauză, cum instanţa a spus,

doamna Lulache a primit, pe lângă despăgubiri, şi un bonus. Ori eu

mă întreb dacă Domnia Sa merita acest bonus de ce a mai fost

concediată?

Bun, ştim cu toţii că aceste schimbări au avut la bază criterii

politice, dar dacă actualii guvernanţi cunoşteau faptul că

managementul fondului va fi preluat de firma „Templeton” şi că

funcţia de director general devine astfel inutilă, de ce au înlocuit-o

pe doamna Lulache cu domnul Ionuţ Popescu? Pentru ca statul

român să-i acorde primei despăgubiri de peste 400 de mii de euro?

Ce se va întâmpla când va fi schimbat domnul Popescu? Va primi şi

dânsul aceleaşi despăgubiri şi bonusuri ? Până unde poate merge

bătaia de joc în această ţară ? Însuşi domnul Traian Băsescu a spus,

la sfârşitul anului 2008, despre salariul doamnei Daniela Lulache,

citez: „Uitaţi-vă la salariul doamnei de la Fondul „Proprietatea”, un

52

salariu uriaş. Asta este nesimţirea politică şi arată cât de lacomă este

clientela politică, lacomă şi fără respect, dar cu bună tolerare de

către Guvern”, am încheiat citatul. Frumos spus, frumos şi la obiect.

Doar că acum, clientela politică, lacomă şi fără respect, cum

bine spunea domnul Băsescu, şi la care se referea preşedintele

român, este clientela sa politică - la care nu mai avem ce discuta – a

sa şi a apropiaţilor Domniei Sale din Partidul Democrat Liberal.

Poate a fost pur şi simplu vizionar? Dar acum domnul preşedinte

pare a nu mai avea nimic de adăugat, nimic de spus.

De ceva vreme observăm cu tristeţe că, pentru zilele în care

domnul Băsescu vorbea oricând despre orice, s-a aşezat liniştea

peste Dealul Cotrocenilor. Oare nu avem de-a face cu un sistem

politic mai pervers decât oricând, care se dezvoltă tocmai cu girul

preşedintelui Băsescu şi al Partidului Democrat Liberal care invocă

puritatea politică ? Domnia Sa nu mai este un luptător împotriva

sistemului ? Nu-l mai deranjează salariile nesimţite şi alţii şi atâtea

câştiguri de care guvernanţii îşi bat joc?

Este o întreagă armată de oameni care sunt în sute de consilii

de administraţie, inclusiv prea-limbutul domn Hoară, care îşi rupe

cămaşa de pe el la fiecare post de televiziune, arătând că doreşte

reformă, are câştiguri de mii şi mii de euro pe lună din diferite

consilii de administraţie.

Tot domnul Traian Băsescu declara pe 10 noiembrie 2009 :

„Se pare că ieşim din recesiune”. Ei, nu, aici a avut dreptate. Nimic

mai adevărat dacă vorbim despre clientela politică a sa şi a

Partidului Democrat Liberal. Da, dânşii au ieşit din recesiune. Noi

53

însă nu şi, mai presus de toate, România nu. Şi ne afundăm mai tare

în ea.

Aş vrea să vă mai reţin atenţia, stimaţi colegi – poate, în

primul rând, a celor de la Partidul Democrat Liberal – cu un

eveniment petrecut joi. Doamna ministru Elena Udrea a ţinut un

discurs în faţa plenului Academiei Române. Sunteţi în sală

intelectuali de mare valoare, rectori, cercetători… V-aţi imaginat că

veţi avea onoarea să vorbiţi în faţa plenului Academiei Române?

Doar pentru că este ministru? Mi se pare o impietate, o blasfemie ca

cineva să se ducă, de valoarea profesională şi intelectuală a doamnei

Elena Udrea, să se ducă în Academia Română, în plenul ei şi să ţină

un discurs absolut banal. Sigur că principala vinovată este

Academia Română că a permis aşa ceva, principala vinovată este

Academia Română şi academicienii pentru că lasă ca această

instituţie, poate cea mai importantă instituţie pentru un neam, din

punct de vedere al intelighenţiei, să fie pur şi simplu jignită de un

discurs absolut anost.

Sigur, păstrând toate proporţiile, mi-am adus aminte de ce s-a

întâmplat în 1945. În 1945 faimosul ministru Romulus Zaroni,

ministrul agriculturii în Guvernul Petru Groza, se afla în faţa

Universităţii, în caleaşca sa, care era condusă de un aghiotant de-al

lui, şi a văzut în faţa Universităţii o coadă. L-a trimis pe aghiotantul

lui să vadă ce e cu coada aceea. Se împărţeau, se dădeau diplome

absolvenţilor Universităţii. S-a dus Ion, s-a interesat şi a spus:

„Domnule ministru, se dau diplome”. Acum, Romulus Zaroni era el

cum era, dar ştia că diploma e o chestie pozitivă şi l-a trimis şi i-a

54

spus : „Spune, mă, să ne dea şi nouă două diplome”. Deci faptul

acesta s-a întâmplat şi are ceva asemănător cu discursul doamnei

Elena Udrea la Academia Română. S-a dus Ion şi a spus:

„Domnule, uite, domnul ministru Zaroni cere să daţi diplome, şi

pentru dânsul şi pentru mine”. Sigur că profesorii au fost intrigaţi,

dar, până la urmă, acelea erau vremurile, au dat diplome şi pe

numele lui Zaroni şi pe numele lui Ion care conducea birja. Când a

văzut Zaroni despre ce e vorba, că o diplomă nu-i mare lucru, i-a zis

lui Ion: „Bă, noi am luat diplome, dar sărmanii căluţii ăştia, Murgu

şi Roibu, ei nu merită, mă, o diplomă, că ne plimbă tot timpul prin

Bucureşti? Ia să vorbeşti tu acolo să le dea şi lor câte o diplomă”.

S-a dus Ion şi a spus: „Domnule, domnul ministru a spus să daţi şi

cailor câte o diplomă”. Sigur că profesorii au fost extrem, extrem de

intrigaţi. Unul însă a fost mai inteligent şi a spus: „Domnilor, dar nu

mai fiţi aşa supăraţi. Dacă am dat la doi boi, hai să dăm şi la doi

cai”.

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumesc şi eu domnului Haşotti pentru declaraţia politică.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dorin Păran, cu

rugămintea să încerce să se limiteze la 2-3 minute, ca să poată

interveni şi domnul senator Oprea.


Domnul Dorin Păran:


Doamnelor şi domnilor senatori,

55

Mi-am intitulat declaraţia politică „Scutul american

antirachetă – cazul României”.

Strategiile de securitate reprezintă cel mai important pilon

pentru construcţia mecanismelor de protecţie a unei ţări. Privind

retrospectiv, am avut parte ca ţară, în ultima jumătate de secol, de

diverse forme de securitate. Pactul de la Varşovia, din care şi ţara

noastră a făcut parte, a constituit resortul prin care ţările comuniste

ale Europei estice făceau ton comun din perspectiva securităţii pe

muzică sovietică, cu toate efectele ce decurgeau dintr-o astfel de

situaţie.

Într-o cu totul altă perspectivă stăteau lucrurile în tabăra

occidentală. NATO a fost, pe tot parcursul războiului rece,

organizaţia militară care a contribuit la securitatea cetăţenilor din

ţările care au avut ca fundament democraţia.

Schimbările politice şi militare din ultimele decenii au făcut ca

NATO să-şi construiască o viziune de securitate în care să fie

integrate şi fostele state sovietice rivale. România este membru al

NATO. De aici decurge întregul nucleu al securităţii militare şi de

cooperare a ţării noastre în perspectiva viitorului. Să nu uităm că

Parteneriatul pentru pace, iniţiat la începutul anilor '90 cu partenerii

occidentali, a fost un vehicul al integrării noastre euro-atlantice.

Din perspectiva atlantică, relaţiile noastre cu aliaţii americani

au cunoscut, pe parcursul anilor, un raport prin care s-a ajuns într-un

punct al încrederii totale şi al colaborării depline.

Doamnelor şi domnilor senatori, ţara noastră a reuşit, în

ultimii ani, să se integreze perfect în structurile militare şi de

56

securitate occidentale. Pentru a continua arhitectura de stabilitate a

zonei geopolitice din care facem parte a venit momentul să

răspundem unei situaţii noi, prin prisma angajamentelor ce vor fi

asumate, negocieri viitoare cu partenerii americani.

Gândind din punct de vedere strategic, amplasarea scutului

american antirachetă ne conferă garanţia unei poziţii de pragmatism

militar şi de securitate în raport cu orice altă ţară din lume.

Decizia luată de CSAT privind acceptul amplasării sistemului

antirachetă pe teritoriul ţării noastre este o decizie care conturează

în mod clar strategia de securitate pe termen lung a României.

Calitatea noastră de parlamentari ne obligă să ne aplecăm

asupra acestei probleme, aş spune eu, vitală pentru România.

Parlamentul României trebuie să ia decizia finală în ceea ce priveşte

amplasarea scutului american antirachetă pe teritoriul ţării noastre,

având în minte trecutul politic, militar şi de securitate al României.

Ca şi aleşi avem obligaţia de a informa opinia publică cu

privire la ceea ce implică acest scut de securitate. Potrivit

ministrului afacerilor externe al României, sistemul propus este

strict defensiv şi el doar asigură apărarea împotriva oricărui atac.

Ministerul a mai anunţat că pe teritoriul României nu va fi amplasat

niciun radar, iar interceptorii antirachetă nu vor fi amplasaţi pe

mare.

În mod evident, avantajele amplasării acestei umbrele de

securitate, potrivit reprezentanţilor diplomaţiei româneşti ar fi

concretizate prin faptul că, din punctul de vedere al securităţii

naţionale, întreg teritoriul României va fi apărat. În consecinţă va

57

creşte în substanţă şi intensitate parteneriatul strategic cu Statele

Unite, cu beneficii directe importante. Evident va creşte relevanţa

strategică a României în Europa în general şi în NATO în special.

Nefiind un sistem ofensiv, acesta nu poate afecta în mod real

relaţiile cu niciun alt stat.

Într-o relaţie bilaterală directă, în care Statele Unite instalează

un atare scut militar pe teritoriul nostru, raporturile dintre cele două

state se redimensionează.


Îndemnul meu de final adresat dumneavoastră este legat de

faptul că în secolul XXI trebuie, în mod clar, să ne concentrăm

asupra siguranţei ţării noastre, a securităţii zonale şi a cooperării

colective în acord cu angajamentele asumate.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc şi eu, domnule senator Păran.

Îl invit pe domnul senator Dumitru Oprea, cu aceeaşi

rugăminte. Poate am mai mult succes cu dumneavoastră decât cu

domnul Păran.


Domnul Dumitru Oprea:


Titlul declaraţiei este „Atacarea Legii pensiilor – proba

populismului absolut al PSD”.

Demagogia grosieră a PSD a devenit legendară în România.

Cu orice prilej, în orice problemă dezbătută, adevărul nu are nicio

58

relevanţă pentru socialiştii noştri. Totul este pentru ei doar un nou

prilej de exersare a populismului, de aţâţare a oamenilor amărâţi

pentru a le stoarce voturile. Este încă proaspătă în memorie

şantajarea Guvernului Tăriceanu, forţat să adopte măsuri sociale

lipsite de orice acoperire financiară, ori presiunile asupra

premierului Boc, din aceleaşi motive, atunci când reuşiseră să se

agaţe de guvernare. Rezultatul acestui stil sinistru de a face politică

se vede clar. PSD a pierdut toate alegerile, reuşind să agraveze

serios dezechilibrele asigurărilor sociale.

Nicio problemă însă pentru partidul roşu. Legea pensiilor este

un nou prilej de manifestări demagogice pentru partidul amintit.

Acesta se arată scandalizat de mărirea vârstei de pensionare şi

încearcă să sporească spaimele oamenilor. Sperie pensionarii că li se

vor micşora veniturile şi se arată extrem de deranjat de eliminarea

privilegiilor din acest sistem. Mai mult, ameninţă Guvernul Boc şi

cu o moţiune, pentru a da impresia unui lucru grav pe care

Executivul ar fi pe cale să-l comită.

Tocmai de aceea, consider că este absolut necesar ca lucrurile

să fie arătate exact aşa cum sunt ele, nu cum le prezintă opoziţia de

stânga. Mai întâi de toate, această reformă se bazează pe principiul

reflectării corecte a contribuţiilor fiecăruia la fondul de pensii. Cine

doreşte să obţină mai mult la pensie are la dispoziţie sistemele

private. În plus, legea urmăreşte realizarea unui sistem fără

privilegii, fără discriminări, fără excepţii. Aşadar elimină pensiile

speciale, recalculând veniturile persoanelor care au beneficiat de

acestea. Evident, cei mai nemulţumiţi de aceste schimbări sunt

59

tocmai aceia cu pensii speciale, care au drept purtător de cuvânt

PSD-ul, partid care nu vede nicio neregulă în faptul că România este

probabil singura ţară din lume în care pensia e mai mare decât

salariul, şi care nu are, de asemenea, nicio problemă cu

dezechilibrele financiare grave produse de aceste aberaţii pe care

le-a întreţinut cu inconştienţă atâta vreme cât a fost la guvernare.

Populismul extrem al PSD nu ţine cont de „coma” în care se

găseşte sistemul de pensii, ignoră realitatea crizei demografice şi se

mulţumeşte să critice doar efectele sociale. Soluţia sa? Evident că

niciuna. Doar discursuri demagogice care propovăduiesc inconştient

încremenirea în faliment. Dar, în fond, social-democraţii nu fac

acum decât să acopere administrarea catastrofală a acestui domeniu

care, în mod teoretic, ar fi trebuit să fie principala sa preocupare.

Însă, ca întotdeauna, în loc să gestioneze eficient ceva, PSD a fost

preocupat să risipească. Nu contează cum, nu contează din ce

resurse. În cel mai iresponsabil mod cu putinţă, a fost preocupat

doar să creeze privilegii şi să-şi amăgească electoratul.

Acum cineva vrea să readucă lucrurile într-o normalitate

raţională. Din nefericire pentru această ţară, pentru a mia oară,

răspunsul stângii este un enorm populism încununat, fireşte, cu o

moţiune de cenzură. Se vede astfel că PSD nu a înţeles absolut

nimic din efectele măsurilor populiste ale socialiştilor europeni,

efecte vizibile într-o ţară vecină, Grecia, care a ajuns în topul celor

mai îndatorate ţări din lume.

Vă mulţumesc.

60


Vă mulţumesc şi eu, domnule senator Dumitru Oprea.

Cu aceasta am încheiat primul punct din ordinea de zi,

declaraţii politice.

Aş vrea să mai menţionez, pentru stenogramă, că din partea

Grupului parlamentar al PD-L au depus declaraţii politice, fără să le

mai prezinte în plen, domnul senator Iulian Urban, domnul senator

Traian-Constantin Igaş, domnul senator Marius-Gerard Necula,

doamna senator Mihaela Popa, domnul senator Dorel-Constantin-

Vasile Borza, domnul senator Ion Ariton, domnul senator Mihai

Niţă şi domnul senator Gabriel Mutu.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

au depus declaraţii politice, fără să le mai citească în plen, domnul

senator Alexandru Mazăre, domnul senator Nicolae Moga, domnul

senator Alexandru Cordoş, domnul senator Gavril Mîrza, domnul

senator Mihăiţă Găină şi domnul senator Dan Voiculescu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus declaraţii

politice scrise domnul senator Marian-Cristinel Bîgiu, domnul

senator Cornel Popa, domnul senator Marius Nicoară, domnul

senator Paul Ichim, domnul senator Mircea Diaconu şi domnul

senator Emilian-Valentin Frâncu.

De asemenea, au depus declaraţii politice în formă scrisă

senatorii independenţi: Corneliu Grosu, Liviu Câmpanu şi

Sorin-Serioja Chivu.

Vă mulţumesc.

Declaraţii politice neprezentate în plenul Senatului:

61

Domnul Iulian Urban:

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by

dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin

Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la

Bucureşti la 24 aprilie 2009 şi prin Decizia Consiliului director al

Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a

Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la

data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului

director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009

va fi dezbătut în plenul Senatului de luni, 15 februarie 2010.

Legea este una ordinară.

Fac un mic comentariu aici: PSD şi PNL au urlat în campania

electorală pentru prezidenţiale că nu sunt de acord cu acest

împrumut de la FMI.

Hai să vedem dacă îşi menţin „verticalitatea politică” şi să-i

vedem cum vor vota luni în plen. Vor fi nişte biete pisici plouate şi

vor recunoaşte că au zis şi ei aşa sau vor îngropa România

neratificând acest Acord de împrumut.

Atenţie că Senatul este Camera decizională şi neadoptarea

proiectului de lege face ca toţii banii luaţi până acum să trebuiască

returnaţi imediat, întrucât Acordul de împrumut ar rămâne fără bază

legală!

Miau, miau sau dezastru?

Vă mulţumesc.

62

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează ,,Legea pensiilor – un pas

spre normalitate”.


Stimaţi colegi,

În anii care au trecut de la Revoluţia din decembrie 1989 am

căutat cu toţii, poate mai mult decât orice, normalitatea. În tumultul

anilor ce au marcat trecerea de la un sistem totalitar la unul

democratic românii, ca popor, au pierdut uneori sensul normalului,

sensul bunului-simţ. Nu îmi propun în declaraţia mea politică de

astăzi să supun meditaţiei aceşti termeni, cum, de asemenea, nu îmi

propun să arăt obrazul cuiva.

Odată cu avizarea de către Guvern a proiectului de lege

privind sistemul unitar de pensii publice, a început să apară în presă

o serie de comentarii pe care le consider cel puţin ciudate, dacă nu

chiar răutăcioase. Se spunea într-un astfel de comentariu cum că

acest nou sistem de pensii nu este altceva decât o întoarcere la

egalitatea promovată de sistemul abolit în 1989. S-a spus că atunci

oamenii au ieşit în stradă tocmai pentru a nu mai fi puşi pe picior de

egalitate, iar acest sistem nou de pensii tocmai la asta trimite. De

asemenea, s-a mai spus despre această lege cum că ar contraveni

oarecum principiilor liberale, afirmaţie adevărată, de altfel, dacă ar

fi să luăm ad litteram aceste principii.

Consider că noul sistem de pensii vine ca un prim pas spre

normalitate. Făcând referire la comentariile din presă, îmi permit să

le consider nefondate, în condiţiile în care pensiile ce vor fi

63

modificate sunt, majoritatea dintre ele, produsul anilor de după

1989, moment în care o mică parte a românilor au interpretat diferit

ideea abolirii egalităţii dintre clase. Egali la contribuţie, dar speciali

când vine vorba de retribuţie! Astăzi ştim că libertatea a fost

interpretată astfel de aproape 180 000 de semeni de-ai noştri.

Nu mi se părea normal ca, din aproape 6 milioane de

pensionari ce au contribuit fiecare în funcţie de venit, un număr atât

de mic să beneficieze de un tratament special! Nu mi se pare normal

ca statul român să facă eforturi să acopere din credite banii necesari

pentru fondul de pensii, în condiţiile în care majoritatea

pensionarilor are pensii ce o menţin la limita sărăciei! Nu mi se pare

normal ca raportul dintre cea mai mică şi cea mai mare pensie din

cadrul aceluiaşi sistem să fie de peste 1 la 100!

În toate aceste condiţii văd noua lege a pensiilor ca un pas spre

normalitate. Avem în faţă un drum lung şi anevoios. De-a lungul lui

trebuie să încercăm să reparăm greşelile făcute de la Revoluţie

încoace. Nu va fi uşor, dar trebuie să mergem până la capăt. Primul

pas a fost făcut.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Gerard Necula:

Declaraţia politică este intitulată ,,Domnule prim-ministru,

oportunismul atacă reforma”.


Stimaţi colegi,

Reforma statului român nu mai este o strategie postaderare, ci

o necesitate vitală pentru societatea românească mult încercată. Nu

64

cred în silogismul care pornind de la premise false se încearcă a fi

prezentat ca adevărat. Dacă premisele sunt „ceilalţi sunt de vină,

venali şi interesaţi”, iar cea de-a doua „ai noştri sunt singurii morali

şi capabili”, concluzia fiind că suntem singurii care avem dreptate,

suntem pe o pantă descendentă periculoasă.

Ultimele zile au demonstrat că societatea românească, aparent

nepregătită pentru reforme dure, în subconştientul colectiv dă

dreptate acţiunilor guvernamentale, dacă nu la nivel de amănunt, cu

siguranţă la nivel de principiu. Pe toate posturile de televiziune

subiecte legate de „salariile nesimţite” şi averile cercetate de

Agenţia Naţională de Integritate au făcut carieră, punând în

dificultate aparentă actuala guvernare.

De ce aparent? Pentru că acum doi ani discutam de sute, dacă

nu de mii, de salarii şi sporuri „nesimţite”, în timp ce acum sunt

date maximum 10 exemple. Acţiunile Guvernului Boc, culminând

cu mult comentata Lege unică a salarizării, perfectibilă altminteri,

au redus haosul legislativ din această zonă, marcând o nouă linie de

start. Fenomenul s-a restrâns la nivel de excepţie.

Situaţia este similară cu verificarea averilor nejustificate, până

la iniţiativa Monicăi Macovei, doar subiect de supoziţii de presă.

Chiar dacă meritele actualului Guvern sunt îngropate sub acuze

privind perfecţiunea actelor legislative şi administrative, nimeni nu

poate contesta voinţa politică, sinonimă în unele decizii cu

sinuciderea, privind ducerea reformelor statului român până la

capăt.

65

Din nefericire, exemple izolate, de genul membrilor din

Comisiile de supraveghere a asigurărilor, a valorilor mobiliare, a

Fondului „Proprietatea” sau de la băncile CEC Bank şi EximBank,

nu fac decât să afecteze imaginea în ansamblu a măsurilor de

reformă.

Domnule prim-ministru, fac apel la dumneavoastră ca, prin

încărcătura politică şi administrativă cu care sunteţi învestit, să

interveniţi imediat în vederea eliminării grabnice a acestor excepţii

regretabile şi a revenirii în limitele normalului şi ale principiilor pe

care le promovăm. Riscăm, domnule prim-ministru, ca din cauza

unor slăbiciuni nejustificate discursul politic să fie unul dual, care,

în loc să convingă populaţia de buna noastră credinţă şi competenţă,

să ne introducă în aceeaşi oală a complicităţii politice. Se observă

foarte clar dorinţa competitorilor politici să ne facă să eşuăm, ca

partid, odată cu reformele iniţiate în ultimii doi ani.

Nu vom reuşi să facem credibile actele de reformă, care sunt

departe de a fi populare, dacă principiile sub care prezentăm

modernizarea statului îşi vor da duhul pe baricadele înălţate de

oportunişti inconştienţi, cărora le este egal atât de reforme, cât şi de

imaginea acestora. Am plecat pe un drum dur, dar şi ascetic din

punct de vedere moral, în care Guvernul şi dacă va achiziţiona o

ascuţitoare va fi acuzat de „îngheţarea” pensiilor. Este momentul să

arătăm că nu facem excepţii şi abdicări de la principii şi că

Guvernul poate reacţiona imediat la pericolul reprezentat de

oportunism, ca principal inamic în calea morală a aplicării fără

„îngenunchieri” a reformelor.

66

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Popa:

Declaraţia politică este intitulată ,,Grigore Vieru – «Când sunt

adevăraţi, poeţii nu au moarte»”.

Stimaţi colegi,

A fost odată un… „Pod de flori”…

O poveste adevărată şi dureros de frumoasă, în care românii de

dincoace şi de dincolo de Prut au rupt lanţul ce ferecase timp de 50

de ani hotarul dintre cele două părţi ale României, ţara lui Grigore

Vieru şi ţara noastră.

Acum 75 de ani, se năştea Grigore Vieru, cel supranumit „Poet

pe Golgota Basarabiei”, „poetul tuturor românilor, „Poetul cel

Mare”, „poet al lacrimii care mărturiseşte”. Pentru că el a fost

mărturisitorul iubirii de mamă, a iubirii de floare, de copil, de ţară,

de limbă… de Limba Ta în care taci, de Limba Mamei în care te

rogi, de Limba Neamului în care mori…

Grigore Vieru a fost ctitor de cetate. O cetate a rezistenţei

românităţii prin cele cinci turnuri indestructibile.

El a ridicat steagul şi l-a bătut în cuie de martir pe trupul său.

A chemat cântecul pentru a-şi înălţa sufletul peste patimile

mici.

A îmbrăcat straiele străvechi pentru colindul de Crăciun şi

pentru învierea neamului.

S-a împărtăşit în fiecare dimineaţă cu credinţa neştirbită în

Dumnezeu şi a cules florile proaspete ale datinii străbune pentru a le

repune la fereastra ţării.

67

Şi când peste această cetate s-au abătut blestemele, când bietul

popor a trebuit să fie tras pe roata umilinţei secole de istorie, el vine

în cele din urmă, ca un Cavaler al Bunei-credinţe, Străjerul Limbii

Române, alegându-şi drept armă necruţătoare Cuvântul. A ales

Graiul, „purtătorul de steag în vremuri de restrişte”, a ales „vuietul

Limbii Române, tunetul şi fulgerul ei care aduc ploaie şi rod pe un

pământ ars de stele”. A înţeles că „Limba Română este după Cerul

de Sus expresia unei autorităţi supreme” pe care el a slujit-o ca un

Mare Preot la altarul Sacrificiului Suprem. În 1973, după ce a trecut

prima oară Prutul în cadrul unei delegaţii de poeţi sovietici, Vieru a

declarat cu emoţie: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în

Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”

Visul poetului era unirea Românei cu Moldova…

Grigore Vieru însă ne-a părăsit prematur, lăsându-ne un

testament:

„Vă las dorul meu durut

Şi nădejdea de la Prut.”

Opera maestrului va dăinui pururi, odată cu intrarea lui în

panteonul culturii române şi universale. De acum el nu va mai fi

hăituit pentru vina de a fi român, de a simţi româneşte şi de a lupta

pentru dreptate şi adevăr. De acum, Grigore Vieru este contemporan

cu Eminescu şi va veghea asupra noastră dintr-o galaxie în care

fraţii nu sunt despărţiţi de garduri de sârmă ghimpată sau „Siberii

fără de sfârşit”. De acum, el a devenit mesagerul nostru în faţa

Divinităţii pentru idealul secular al Unirii.

68

Grigore Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea

ideii de unitate naţională sub egida limbii române. Cea mai mare

calitate a poetului este iubirea faţă de limba română înţeleasă ca un

respect de sine.

Cea mai mare calitate a scrisului lui Grigore Vieru este marea

iubire pentru limba care ne uneşte şi un acut sentiment al valorilor

naţionale pe care niciun Prut nu le poate şterge.

Plecarea lui Grigore Vieru redeşteaptă, mai ales pentru tânăra

generaţie, năzuinţa istorică a unităţii românităţii. Opera lui rămâne

lampa de veghe pentru nesomnul conştiinţei naţionale, iar moartea

lui întăreşte nemoartea neamului unit.

Avem datoria să-i păstrăm, aşa cum se cuvine, o amintire

luminoasă pentru tot ceea ce a făcut pentru promovarea limbii

române şi culturii acestui popor.

Sunt convinsă că veritabilul testament al poetului „Şi din

mormânt voi spune mulţimii adevărul” se va îndeplini.

Vă mulţumesc.

Domnul Dorel-Constantin-Vasile Borza:

Declaraţia politică se intitulează ,,O lege echitabilă şi

necesară”.

Săptămâna trecută Guvernul României a adoptat proiectul de

lege privind sistemul unitar de pensii publice. Această lege este una

mult aşteptată, corectă şi justă. Ea înseamnă un nou pas pe drumul

reformării din temelii a statului român, drum pe care a pornit

domnul prim-ministru Emil Boc. Ea va elimina, pe de o parte,

discrepanţele din sistemul de pensii, va elimina risipa banului

69

public, dar şi privilegiile unor grupuri. Nu în ultimul rând, această

lege este necesară, chiar indispensabilă României, pentru ca pensiile

şi salariile bugetarilor să poată fi achitate la timp în perioada

următoare. Şi nu este vorba doar de un an sau doi, ci de viitorii 10,

20 sau 40 de ani.

Principiul pe care îl are la bază noua lege este unul cât se poate

de corect şi echitabil. Este vorba de principiul contributivităţii.

Respectiv, ai o contribuţie mai mare la bugetul de pensii în timpul

activităţii, primeşti o pensie mai mare. O contribuţie mai mică va

însemna o pensie mai mică. O muncă onestă, întinsă pe durata a zeci

de ani, trebuie urmată de o pensie onestă. Aici intervine

corectitudinea noii legi.

Noua lege va înlătura profunda inechitate care există în acest

moment între cea mai mică şi cea mai mare pensie. Raportul dintre

cele două este de-a dreptul absurd, respectiv 1 la 100. Cea mai mare

pensie este de 37 000 lei, respectiv 370 de milioane de lei vechi, în

timp ce pensia minimă este de 350 de lei.

Cum s-a ajuns la astfel de pensii imorale? Se ştie. Unii şi-au

pus în ultimele luni de activitate salarii extravagante, cu toate că

până în acel moment contribuţia la bugetul de pensii era una

normală, ca să nu spun modestă. Vechile norme legislative lăsau

astfel de portiţe.

Astfel de inechităţi nu mai pot fi tolerate de nimeni, de niciun

Guvern. Avem nevoie de o lege unitară a sistemului de pensii, lucru

pe care îl face această lege. Până acum existau nu mai puţin de 80

de acte normative care reglementau într-un fel sau altul pensiile din

70

România. Acte normative mai mult sau mai puţin corecte faţă de

marea masă a românilor.

Pe de altă parte s-a vorbit foarte mult în ultimul timp despre

pensiile speciale. Proiectul de lege prevede că acestea vor fi

recalculate, la baza calculului fiind tot principiul contributivităţii.

Acest lucru nu înseamnă automat diminuarea pensiilor speciale

pentru toată lumea. Dar, într-adevăr, unele vor scădea, în raport cu

amintitul principiu al contributivităţii.

Tot în numele corectitudinii, noua lege va descuraja

pensionările anticipate. Ştim cu toţii că se face o imensă risipă

bugetară prin plata unor pensii pentru persoane care, mai mult sau

mai puţin fraudulos, se pensionează şi la 40 de ani, continuând însă

să muncească la negru. În acest moment vârsta medie reală de

pensionare este mai mică cu cinci ani decât vârsta legală, tocmai din

cauza pensionărilor anticipate. Acest lucru duce automat la

diminuarea bugetului de pensii. În noua lege s-a introdus, în

consecinţă, un mecanism corect care să îngrădească portiţele mai

mult sau mai puţin legale prin care se obţineau astfel de pensionări

anticipate.

Nu în ultimul rând, trebuie spus că actul legislativ adoptat de

Guvern vine în concordanţă atât cu cerinţele în domeniu ale Uniunii

Europene, cât şi cu cele ale Fondului Monetar Internaţional.

În consecinţă, actualul sistem inechitabil nu mai poate

continua dacă vrem să avem în continuare bani la bugetul de stat

pentru sănătate, educaţie, infrastructură şi alte domenii importante.

Eu cred că este de datoria tuturor parlamentarilor, indiferent de

71

partidele din care fac parte, să adopte în cel mai scurt timp proiectul

de lege înaintat de Guvernul României.

Domnul Ion Ariton:

Declaraţia politică este intitulată ,,Respectarea voinţei

românilor, un imperativ pentru parlamentarii români”.


Stimaţi colegi,

Într-un interviu acordat recent, premierul Emil Boc preciza că

este nevoie de reluarea urgentă a dezbaterilor cu privire la reducerea

numărului de parlamentari şi trecerea la un sistem parlamentar

unicameral. Drept urmare, atât presa, cât şi cei aflaţi astăzi în

opoziţie au declarat la unison că premierul şi PD-L îi somează

pentru trecerea rapidă la Parlament unicameral.

Indiferenţa de care dau dovadă atât cei din PNL, cât şi cei din

PSD vine, o dată în plus, să ne întărească convingerea că o parte

semnificativă a clasei politice româneşti este indiferentă la votul

românilor. De ce spun toate acestea? Pentru că un alt referendum,

votat masiv de români, în care susţineau reformarea clasei politice

prin introducerea votului majoritar în două tururi de scrutin a fost

ignorat.

Coincidenţă sau nu, aceleaşi partide politice care au ignorat la

momentul respectiv voinţa populară exprimată la referendumul din

25 noiembrie 2007 sunt şi astăzi de aceeaşi parte a baricadei. Atât

PNL, cât şi PSD amână începerea dezbaterilor cu privire la trecerea

la unicameralism şi reducerea numărului de parlamentari. Poate

pentru aceste partide politice voinţa cetăţeanului este de luat în

72

seamă numai la momentul acordării voturilor pentru câştigarea de

mandate. Ulterior, amnezia devine starea generală de lucru care le

coordonează acţiunile. Altfel spus, uită, ignoră şi iau în neserios

voinţa populară.

Ne aducem cu toţii aminte cum adoptarea unui sistem electoral

alambicat a produs o nemulţumire generală în rândul populaţiei.

Poate că aceleaşi partide conlucrează acum, de pe băncile opoziţiei,

pentru a produce oarece modificări, dar fără să fie afectată prea mult

starea actuală de lucru. Printr-o astfel de atitudine, PSD şi PNL îl

fac pe Caragiale mai actual ca oricând, părând că se ghidează după

principiul „să se schimbe accept, dar să nu se revizuiască nimic”.

În condiţiile în care principalele partide politice refuză

începerea unei discuţii serioase, în acord cu votul dat de români pe

22 noiembrie 2009, în cadrul unei comisii a cărei finalitate să fie

modificarea Constituţiei, procesul va fi tergiversat, până la scoaterea

sa din priorităţile agendei publice. În condiţiile în care anul acesta

nu vom organiza un referendum de modificare a Constituţiei, pentru

ca în următoarea legislatură să putem avea un Parlament unicameral

şi un număr mai mic de parlamentari, cei care se fac vinovaţi de

eşecul unei reforme atât de importante vor putea fi uşor identificaţi

de români.

Aşadar, am ţinut să precizez că nu premierul este cel care îi

somează pe liberai şi pe social-democraţi să adopte o poziţie faţă de

această problemă. Astfel, premierul nu face altceva decât să fie o

portavoce a românilor şi să le readucă aminte politicienilor că au o

73

responsabilitate faţă de cei care le-au acordat un mandat să îi

reprezinte în Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează ,,Ziua Protecţiei Civile”.

În fiecare an, la 28 februarie, în România este aniversată Ziua

Protecţiei Civile. Numită şi arma vieţii, având ca deviză motoul „Cu

viaţa mea apăr viaţa”, Protecţia Civilă este o componentă

necombatantă a apărării naţionale, cuprinzând un complex de

măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale în caz de

război, calamităţi sau catastrofe, asigurând condiţiile necesare

supravieţuirii.

Instinctul de conservare şi de apărare a fiinţei umane în situaţii

de pericol, manifestat şi transmis din generaţie în generaţie de către

comandanţii de oşti, de populaţia însăşi, îşi găseşte oficializarea

scrisă, pentru prima dată în istoria poporului român, în Scrisoarea

domnitorului Neagoe Basarab (1512–1521) către fiul său Teodosie,

în care îl sfătuieşte pe acesta şi pe urmaşi ca, în caz de război,

populaţia civilă (copii, bătrâni, femei) să fie dusă (protejată prin

evacuare) în zone inaccesibile cotropitorilor.

La 28 februarie 2010 se împlinesc 77 de ani de la atestarea

documentară a Protecţiei Civile din România, zi în care Regele

României, Carol al II-lea, aproba în anul 1933, prin Înaltul Decret

Regal nr. 468, Regulamentul Apărării Pasive, consfinţind astfel

înfiinţarea primelor structuri de protecţie civilă.

74

Acest moment aniversar constituie un minunat prilej de

omagiere a curajului înaintaşilor care, cu preţul vieţii, au salvat

populaţia aflată în primejdie.

Recentele evenimente cauzate de iarna grea ce s-a abătut peste

ţară relevă încă o dată, dacă mai era necesar, importanţa instituţiei

pe care o aniversăm la 28 februarie. Despre activitatea deosebită a

instituţiei în zilele când ţara s-a aflat sub troiene s-a scris şi s-a spus

suficient, cel mai adesea cu obiectivitate, prin mass-media. La fel

s-au petrecut lucrurile şi în anii precedenţi, când România a fost

năpăstuită de cutremure, inundaţii devastatoare, precum şi în verile

secetoase, la fel de fatidice.

De fiecare dată, personalul instituţiei, la nivel naţional şi local,

împreună cu personalul altor instituţii abilitate, s-a comportat în

mod exemplar la diferitele intervenţii, adesea chiar eroic.

Dar elogierea acestor adevăraţi eroi ai zilelor noastre nu este

suficientă pentru ca instituţia să devină şi mai eficientă în cazul unor

calamităţi şi dezastre de proporţii, de care nimeni nu este ferit.

Important este să prevenim, pe cât posibil, şi să combatem efectele

unor astfel de nenorociri.

Investiţiile necesare pentru eficientizarea activităţii instituţiei

trebuie considerate vitale pentru întreaga naţiune, pentru că sunt

realmente vitale. Sper că sunt în asentimentul colegilor mei venind

cu propunerea ca bugetul alocat pentru protecţia civilă să fie

rectificat pozitiv de fiecare dată când bugetul ţării o permite. Să fie

considerată o prioritate de grad zero.

75

Vă mulţumesc pentru înţelegere şi adresez felicitări pentru

profesionalism salariaţilor instituţiei aniversate la 28 februarie.

Domnul Gabriel Mutu:



Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi ,,Subsidiaritatea

sau despre luarea deciziilor la un alt nivel”.

Pe scena publică din România a fost des invocat acest

principiu, cu precădere în preajma momentului aderării la Uniunea

Europeană sau al alegerilor europarlamentare. Construcţia

europeană nu deţine însă monopolul asupra acestui principiu, acesta

putând fi utilizat pentru domenii diverse.

Propunerea legislativă a Uniunii Democrate a Maghiarilor din

România pentru modificarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea

regională a României pleca, într-o oarecare măsură, de la acest

principiu. UDMR-ul, fiind un partid politic membru al PPE, s-a

simţit apropiat din punct de vedere ideologic cu principiul

subsidiarităţii şi a propus ca România să fie de acum înainte

împărţită în cinci macroregiuni şi 16 regiuni de dezvoltare.

Pentru mulţi poate că este o nedumerire faptul că, la câteva

zile distanţă de când propunerea a fost pe ordinea de zi a Senatului,

reiau acest subiect. Dar nu trebuie să mire pe nimeni acest lucru. Şi

ştiţi de ce?... Pentru că această iniţiativă legislativă, care aduce prin

propunerile sale modificări semnificative organizării administrativ-

teritoriale, chiar şi sub aspectul dezvoltării economice, a trecut

miercuri de Senat prin adoptare tacită. Altfel spus, şi noi,

76

parlamentarii, am aplicat în procesul de legiferare principiul

subsidiarităţii. Ce rost avea să dezbatem noi subiectul acesta când

Cameră decizională este Camera Deputaţilor?

Prin urmare, din varii motive şi în varii forme, noi, senatorii,

am decis că nu mai are niciun sens să ne pronunţăm asupra acestei

propuneri în condiţiile în care acest proces poate fi făcut mult mai

bine de către deputaţi. Nu am făcut altceva decât să dovedim încă o

dată, dacă mai era nevoie, că subsidiaritatea este un principiu

aplicabil şi atunci când vine vorba de procesul de legiferare din

România, trecând legi mai mult sau mai puţin importante prin

adoptare tacită.

Aşadar, nu mai trebuie să ne mire atunci când presa sau, mai

grav, cetăţenii ne numesc iresponsabili. Şi tocmai din această cauză

ţin să precizez că este nevoie de o dezbatere serioasă atunci când

vrem să facem modificări de acest gen. Ştiu şi eu, la fel ca şi

dumneavoastră, că în România ultimilor 20 de ani orice proiect de

împărţire administrativă a fost privit cu suspiciune, mai ales când

propunerea a venit din partea celor de la UDMR. Viziunea arborată

de cele mai multe ori de politicienii români a fost una greşită, pentru

că s-a pornit de la premisa că orice tip de amenajare administrativă

de acest gen presupune un preambul al autonomizării unor regiuni

pe principii etnice.

A trecut însă perioada în care partidele naţionaliste se opuneau

vehement oricărui proiect de reamenajare teritorială. Astăzi, ca parte

a Uniunii Europene, avem datoria de a fi organizaţi în regiuni de

dezvoltare, bine definite de cerinţele Comisiei. Tocmai de aceea, o

77

clasă politică precum cea românească trebuie să dea dovadă de

maturitate, prin acordarea unui interes deosebit unor astfel de

proiecte legislative.


Reorganizarea administrativ-teritorială a României este un

punct important al Programului de guvernare pe care şi l-a asumat

premierul Emil Boc în faţa Parlamentului.

Din punctul meu de vedere, acesta este un motiv în plus pentru

a nu trata cu superficialitate această problemă. Lipsa dezbaterilor

concrete asupra unor astfel de proiecte îşi face resimţite efectele în

timp. Vedem cum Raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a

Regimului Politic şi Constituţional din România semnalează

indirect faptul că regionalizarea de tip benevolă, printr-o simplă

alăturare a unor judeţe, nu a reuşit să producă efectele scontate.

Altfel spus, s-a observat în timp că lipsa unei strategii, a unei viziuni

născute din dezbatere a generat mai degrabă concurenţă în interiorul

regiunilor decât conlucrare în vederea diminuării decalajelor de

dezvoltare economică.

Cu siguranţă că un proiect care propune ca România să fie

împărţită pe regiuni, doar pe baza unor criterii generate de date

statistice, fără a ţine cont de specificul, de istoria şi evoluţia zonelor

ce urmează să compună aceste macroregiuni, nu face altceva decât

să perpetueze o stare de fapt.

Am dorit să fac toate aceste precizări pentru a-mi exprima

explicit poziţia de neacceptare a proiectului propus de UDMR, cel

puţin în forma actuală, şi pentru a susţine nevoia existenţei unei

78

dezbateri serioase pe marginea problemei regionalizării, pentru că

altfel s-ar putea să constatăm prea târziu că şi acest lucru s-a făcut în

pripă, iar efectele nu sunt cele scontate la momentul iniţial. Tocmai

de aceea propun ca fiecare partid politic să îşi asume, la nivel

programatic, viziunea pe care o are asupra organizării administrativ-

teritoriale a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Mazăre:

Declaraţia politică se intitulează ,,Zelul lui Boc în interzicerea

drogurilor uşoare – praf în ochii electoratului”.

Până de curând considerat un fenomen care îi viza pe alţii, nu

şi pe români, consumul de droguri, chiar şi de droguri uşoare, a

şocat recent opinia publică prin moartea unui adolescent de nici 17

ani, săptămâna trecută. Părinţii adolescentului în cauză, resemnaţi în

faţa destinului cumplit, nu au avut decât o remarcă de făcut, în

adânca lor durere: „Au fost mai puternice decât noi.”

Dar noi, noi cei care trebuie să ne preocupăm de soarta tinerei

generaţii, putem trece resemnaţi sau indiferenţi peste pericolul pe

care îl reprezintă acest flagel social? Chiar dacă, în al doisprezecelea

ceas, politicienii noştri din Guvern au catadicsit să pară impresionaţi

de drama tânărului şi au interzis, chipurile, 36 de substanţe

considerate periculoase. Ce s-ar fi întâmplat însă dacă anul trecut

premierul Emil Boc nu ar fi refuzat să interzică aşa-numitele droguri

uşoare?

În august 2009, ministrul sănătăţii de atunci, Ion Bazac, ar fi

prezentat o ordonanţă de urgenţă în Guvern, care prevedea

79

interzicerea produselor etnobotanice periculoase. De ce nu s-a

aprobat acest lucru la acea dată, de ce astăzi, după sacrificiul

adolescentului menţionat, Guvernul pare a lua atitudine, dar palidă

şi permisivă, deoarece vânzătorii de droguri uşoare au timp 10 zile

să îşi lichideze stocurile şi multe „magazine de vise” au redus

preţurile cu 30 până la 50 la sută la produsele care se află pe lista de

substanţe interzise?

Guvernul a interzis comercializarea unui număr de 36 de

substanţe şi plante etnobotanice, care au fost asimilate drogurilor,

printr-o ordonanţă de urgenţă aprobată în şedinţa de miercurea

trecută.

Actul normativ introduce în categoria drogurilor 27 de

substanţe şi nouă plante etnobotanice cu efect halucinogen, care nu

mai pot fi deţinute şi comercializate.

Ordonanţa de urgenţă va intra în vigoare de la data publicării

în Monitorul Oficial, iar pentru distrugerea produselor aflate pe stoc

a fost acordat un anumit interval de tranziţie. Tocmai acest interval

de tranziţie nu ar fi trebuit să fie permis sub nicio formă şi ar fi

trebuit să se acţioneze pentru a se putea verifica ce se ascunde sub

această permisiune cu aspect de nevinovăţie. Faptul că, profitând de

permisivitatea legii, unii comercianţi pot antedata facturile de

vânzare a drogurilor uşoare faţă de termenul de intrare în vigoare a

respectivei legi ne dă impresia că niciun gram de astfel de drog, care

continuă să aducă la spitalele de urgenţă tineri aflaţi la vârsta

incertitudinilor, nu va fi distrus. Va fi doar vândut la preţ redus.

80

Stimaţi colegi, nu doresc să fac proces de intenţie nimănui,

dar, dacă ne autosesizăm prea târziu, dacă până la producerea unor

drame nu ne interesăm de conotaţiile unui flagel până de curând

străin obişnuinţelor acestui popor, nu-mi rămâne decât să acuz de

ipocrizie şi de false intenţii bune un Guvern care aşteaptă

inevitabilul înainte de a lua măsuri.

Să fie doar intenţie depăşită sau să fie mai mult decât atât? În

cel din urmă caz, subscriem la anunţul colegului nostru Mugurel

Surupăceanu de a se înfiinţa o comisie de anchetă parlamentară

pentru a verifica de ce a fost respinsă ordonanţa de urgenţă a

Guvernului din 2009 care ar fi împiedicat poate dezastrul de acum şi

disperarea atâtor familii afectate de interesul negustoresc al unor

traficanţi aşa-zişi „legali”?

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică este intitulată ,,Legea pensiilor speciale pe

masa Guvernului sau «Cine seamănă vânt culege furtună»”.

Una dintre cele mai controversate legi, cea privind sistemul

unitar de pensii publice, a fost avizată de Guvern săptămâna trecută.

Premierul Emil Boc s-a străduit în zadar să explice că reforma

sistemului este necesară pentru a se putea menţine în continuare

plata pensiilor.

Perspectiva prezentată se prezintă de-a dreptul sumbră ca

prognostic: menţinerea actualului sistem va conduce la situaţia în

care, nu peste mulţi ani, România va trebui să împrumute miliarde

de euro pentru a plăti pensiile, fără a mai exista resurse pentru

investiţii şi fără garanţii că tinerii vor beneficia efectiv de sprijinul

81

statului la vârsta ieşirii la pensie, a spus Boc, amintind că de la

bugetul statului au fost alocate către bugetul de pensii, în 2009, 1,5

miliarde de euro.

În urmă cu doar câţiva ani, un viitor pensionar din Germania,

care lucra în sistemul lor bancar, îşi exprima temerile că statul

german nu îşi va mai putea permite să-i plătească pensia peste

câţiva ani, având în vedere situaţia economică şi migrarea forţei de

muncă spre ţări în care impozitarea să nu mai fie atât de drastică.

Este o realitate, în ultima vreme, că nemţii fug de sistemul lor de

impozite încotro văd cu ochii, lăsându-i pe cei care aşteaptă, după o

viaţă de muncă, o pensie decentă la mila destinului. Din păcate, la

noi altele par a fi cauzele de care trebuie să ne temem, într-o ţară în

care numărul de pensionari începe să depăşească numărul populaţiei

active.

Stimaţi colegi,

Măsura care stârneşte cea mai mare nemulţumire este cea

referitoare la eliminarea pensiilor speciale. Aproximativ două sute

de mii de pensii ale magistraţilor, poliţiştilor, militarilor sau

diplomaţilor vor fi recalculate, altfel spus, vor fi reduse.

Nu vreau să mă erijez aici în apărătorul acestor categorii de

pensionari, consideraţi privilegiaţi, mai ales că şi noi, parlamentarii,

suntem incluşi în această categorie, dar acest regim, de pensii

calculate în funcţie de 80% din ultima retribuţie pe luna anterioară

ieşirii la pensie, îl au aceste categorii, adică magistraţii, poliţiştii şi

militarii, în multe dintre ţările Uniunii Europene. Nu la militari

pensionari, la poliţişti sau magistraţi ar trebui să ne concentrăm

82

energia de recalculare, considerată, pe bună dreptate, o încălcare

flagrantă a principiului neretroactivităţii legii, ci la acele salarii puse

la secret în fişa declarativă de avere a şefilor unor bănci sau agenţii

de stat, care, la adăpostul unor subterfugii considerate legale, îşi

păstrează salariul „confidenţial” şi declară că acesta este „conform

fişei fiscale”.

Ca să nu mai vorbim despre bâlbâiala premierului din ultimele

zile. Acesta a declarat că doar pensiile speciale de peste 3 000 de lei

pe lună vor scădea, prin aplicarea viitoarei legi a pensiilor.

Astfel, recalcularea pensiilor speciale va afecta doar 15% din totalul

celor aproximativ 180 000 de beneficiari, iar pentru ceilalţi

pensionari nu vor fi operate diminuări, deoarece pensia nu depăşeşte

valoarea contribuţiei. Praf în ochi, spun eu, unii creduli ar putea

deduce că le va şi creşte pensia prin măsurile luate de Guvern.

Boc a explicat acest mecanism prin faptul că se va aplica

principiul contributivităţii, adică cei care ies la pensie vor încasa

sume direct proporţionale cu banii care li s-au oprit pentru fondul de

pensii, tăindu-li-se astfel sumele aferente contribuţiei statului la

pensia specială. Iar unii ziarişti au şi extrapolat, ca să fiu politicos,

afirmând că unii primesc două pensii lunare: una de stat şi una

specială! Nimeni pare a nu înţelege esenţa legilor speciale sau nu

vrea să le înţeleagă. Nu sunt adeptul discriminărilor, dar nici al

egalitarismului. Ştie cineva care nu a lucrat în sistem militarizat ce

înseamnă să te prezinţi la ordin? Aceşti oameni nu au avut nici pe

jumătate dreptul la viaţa de familie pe care aţi avut-o cei care nu aţi

lucrat în asemenea instituţii. Nu au ştiut ce înseamnă concediu

83

liniştiţi sau un sfârşit de săptămână fără stresul telefonului de

serviciu, au fost, într-un fel sau în altul, „consemnaţi la domiciliu”.

Potrivit premierului, recalcularea pensiilor speciale, în interval

de cinci luni de la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar

de pensii, va aduce la bugetul de stat economii între 500 şi 800 de

milioane de euro. Aceste cifre mi se par de-a dreptul exagerate, dar,

cum nu sunt economist de profesie, las altora privilegiul de a se

îndeletnici cu calculele exacte.

Şeful Executivului a asigurat că proiectul elaborat de Guvern

nu încalcă principiul neretroactivităţii aplicării legii, întrucât cei

care deja au primit pensii speciale mari nu vor fi obligaţi să

returneze statului banii în plus.

Ciudată metodă de interpretare a principiului neretroactivităţii,

cu inducerea ideii de absenţă a penalizării.

Domnul premier se face că nu cunoaşte esenţa principiului, şi

anume că un drept odată câştigat nu mai poate fi invalidat ori

dumnealui tocmai asta va face, indiferent în ce poleială vrea să ne

prezinte Legea pensiilor unice. Ne mai rămâne o speranţă, aceea de

a nu permite aplicarea abuzivă a unei legi care, aparent vrând să

repare nedreptăţi, va naşte „monştri” şi mii de procese la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, al căror cost tot noi îl vom

suporta, la ceasul dreptăţii internaţionale.

Domnul Alexandru Cordoş:

Declaraţia politică se intitulează ,,Regionalizarea ţării sau cum

să scoatem castanele UDMR din foc cu mâna PD-L”.

84

UDMR reia subiectul autonomiei, ascunzându-l ipocrit sub

umbrela diferitelor iniţiative legislative aparent nevinovate, totul cu

complicitatea PD-L.

Deşi se ştie că descentralizarea şi regionalizarea României ar

trebui să fie făcută pe criterii administrative, şi nicidecum etnice,

UDMR caută cu orice preţ şi prilej să obţină, prin politica paşilor

mărunţi, nebăgaţi în seamă de opinia publică, o regionalizare etnică

prin comasarea judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş. Cu alte

cuvinte, crearea HarCovului plus judeţul Mureş ca enclavă a

UDMR-ului şi ca stat în stat! Pentru că cele trei judeţe vor cunoaşte,

odată enclavizate, o prosperitate care nu-i va privi şi pe românii

minoritari în zonă.

Acest lucru este urmărit, de altfel, prin mult vehiculata lege a

minorităţilor, dezgropată cu sprijinul PD-L-ului, care are politica

struţului faţă de atitudinea profund antinaţională a partenerilor ad-

hoc de guvernare.

O altă dovadă, dacă mai era nevoie de probe suplimentare, a

atitudinii antiromâneşti a UDMR, dar şi a complicităţii PD-L, a ieşit

la iveală acum cinci zile, moment în care UDMR a reuşit să treacă

nebăgată în seamă, prin Senat, prin strategia atât de convenabilă

pentru unii a adoptării tacite, o modificare a Legii nr. 315/2004

referitoare la dezvoltarea regională din România.

UDMR propune prin această iniţiativă de modificare a Legii

nr. 315/2004 ca cele opt regiuni de dezvoltare să se dividă în 16, cu

un singur scop, e adevărat, nemărturisit, dar atât de evident, ca o

continuitate a efortului lor de ani buni de a modifica însăşi

85

Constituţia României, de a obţine nici mai mult, nici mai puţin decât

o regiune clară, pe criterii etnice, regiune care le suscită interesul în

mod cu totul special. UDMR este dispusă, de când se ştie ea, să îşi

pună serviciile la dispoziţia oricui vrea să constituie un Guvern doar

pentru a-şi atinge ţelul de autonomie în ţara noastră românească. Şi,

de data aceasta, printr-o politică abilă, este mai aproape ca oricând

de atingerea acestui ţel.

Astfel, în proiectul lor de modificare, regiunea şapte de

dezvoltare aflată în vigoare la această dată, cuprinzând judeţele

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, se împarte de aşa

natură încât să se obţină mai multe regiuni, dintre care, aproape

printr-o „prestidigitaţie, regiunea a paisprezecea să includă

Covasna, Harghita şi Mureş. Regie spectaculoasă şi antiromânească,

o punere în scenă a mult doritului şi invocatului HarCov, cu un

surplus de încărcătură etnică maghiară, cu ajutorul judeţului Mureş.

Mai este vorbă că s-a dorit în mod strategic ca aceasta regiune

14 să fie astfel alcătuită ca să cuprindă o zonă cu cetăţeni de etnie

maghiară majoritari. Pentru UDMR este un pas mai mult decât

simbolic către acela de a pretinde forme de autonomie extinsă,

precum şi posturile de conducere din zonă, pe motiv că trebuie ţinut

cont de principiul majorităţii. Pentru naţionaliştii maghiari,

argumentele europene, care par a veni mănuşă pe mâna multor

interese ascunse, par a servi la reînfiinţarea noii Regiuni Mureş

Autonome Maghiare. Din fericire, legea nu va mai putea trece tacit

şi prin Camera Deputaţilor şi atunci va trebui să fim atenţi şi să

86

veghem la respectarea legalităţii şi a tuturor principiilor

independenţei, inalienabilităţii şi suveranităţii statului roman.

Vă mulţumesc.

Domnul Gavril Mîrza:

Declaraţia politică este intitulată ,,Curtea Constituţională

trezeşte instincte histrionice în Emil Boc”.


Stimaţi colegi,

Premierului nostru îi place să pozeze în om corect, în cetăţean

cu verticalitate, altoit ca un lăstar de încredere pe coloana aplecată

de greutăţi a unui Guvern dornic de capacitatea de decizie a unui om

mic de stat, dar „mare la sfat”. Socotindu-se drept om providenţial,

Emil Boc a învăţat din mers că nu e bine să te pui de-a curmezişul

deciziilor Curţii Constituţionale. Dar nici să le respecţi în litera şi

spiritul legilor, pentru că altfel cum ai putea să te bucuri în

continuare de simpatia olimpiană a fostului şef de partid ajuns şef

peste sectorul „Suflete”?

Se ştie că soarta „deconcentratelor” se joacă mereu la ruleta

rusească pentru oamenii care acceptă pentru scurt timp mărirea şi

apoi decăderea din funcţii. Şi, poate, nicăieri nu este mai vizibil

politicul în toată plenitudinea sa voievodală decât în tărâmul acestor

instituţii deconcentrate din judeţe care, parcă pentru a sublinia

ridicolul denumirii, sunt cât se poate de dependente de decizia şi

mişcările seismice de la centru. Aşadar, şefii politici rămân pe

poziţii în deconcentratele din judeţe, chiar dacă premierul Emil Boc,

descoperindu-şi talentele de actoraş de provincie, a jucat cu ceva

87

timp în urmă rolul promotorului unei legi care îi transformă,

chipurile, în funcţionari publici.

Legea premierului nostru se preface că respectă indicaţiile de

substanţă ale Curţii Constituţionale, care a interzis categoric

modificarea statutului funcţionarului public prin ordonanţă. În data

de 27 februarie, peste aproape două săptămâni, actualii directori din

teritoriu intră în ilegalitate.

Cum le vor fi salvate acestor aşa-zişi câini de pază ai

democraţiei judeţene funcţiile călduţe şi scaunele de pe care pot

intermedia veşnice tranzacţii profitabile? Simplu, printr-un artificiu

cu nimic surprinzător. O ordonanţă de urgenţă ieşită din buzunarele

Guvernului va salva situaţia. Premierul va avea şi circumstanţe

atenuante în cazul în care oamenii în robe stacojii de la Curtea

Constituţională vor protesta. Am încercat să aducem legea pe masa

Parlamentului în timp util, dar ştiţi că procedura nu este simplă şi nu

a fost timp suficient. Interesantă poziţia PD-L-ului, care, când era în

opoziţie, era primul contestatar înrăit al politizării administraţiei.

Cu toate aceste jocuri de culise şi de picioare, Curtea

Constituţională nu glumeşte. Ea a cerut imperativ Guvernului să

transmită în Parlament, ca iniţiativă legislativă, actul care urma să-i

transforme pe directorii de deconcentrate actuali în funcţionari

publici cu un statut special, în sensul că aceştia puteau solicita

Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu minima acoperire a

unor condiţii destul de uşor de îndeplinit, avizul pentru acest statut.

Un mod destul de nedemn de a sări peste faptul că un funcţionar

public nu poate ocupa o funcţie publică decât prin concurs. Sigur, ar

88

fi doar o etapă intermediară, un fel de derogare care să le permită să

rămână pe poziţii până la organizarea concursurilor definitive.

Se încearcă, fără ruşine, aplicarea reţetei de la prefecturi, unde

carnetul de partid a fost o condiţie expresă pentru împărţirea

funcţiilor de prefect şi subprefect, în ciuda aparenţei de funcţionari

publici pentru aceste funcţii. Nimic nou sub soare! Aşa cum pe

vremuri, ca o dovadă de tiranie familială, tatăl îi spunea copilului

său neascultător, care se revolta împotriva deciziilor arbitrale ale

părintelui său: „Eu te-am făcut, eu te omor!”, tot aşa soarta înalţilor

funcţionari din deconcentrate va rămâne la mâna jocului politic şi

azi vor fi pe cai mari, mâine vor reveni cu picioare pe pământ.

Nu soarta lor trebuie să ne preocupe însă, ci lipsa de stabilitate

în nişte instituţii în care, pentru interesul general, pentru ca treaba să

meargă, ar trebui să avem în funcţii de acest gen specialişti, şi nu

politruci cu aviz de funcţionari publici. Vă propun să găsim varianta

de stabilitate a competenţei pe aceste funcţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihăiţă Găină:

Declaraţia politică se intitulează ,,România, încotro?”.

Stimaţi colegi,

Se pare că în această perioadă asistăm la acelaşi spectacol trist

cu care ne-a obişnuit Guvernul Boc, pus în scenă de aceiaşi

protagonişti, adus în faţa spectatorilor de acelaşi regizor…

Iar discursul… discursul este acelaşi pentru toţi, indiferent de

situaţia pusă în scenă! Diferă doar tonalitatea interpretării aceluiaşi

rol de personajele diferite reunite sub aceeaşi mască portocalie.

89

Însă realitatea pe care ne-o prezintă este fracturată, camuflată,

adevărul trist pe care-l trăiesc românii este ascuns în spatele

zidurilor reci construite cu scopul disimulării.

În avalanşa băsesciană a numărului tot mai mare de şomeri, a

oamenilor care nu-şi mai pot achita datoriile, a bugetarilor care se

întreabă cât vor mai avea un loc de muncă, a pensionarilor care-şi

ridică umerii împovăraţi de nevoi în faţa nerecunoaşterii de către

guvernanţi a muncii lor de-o viaţă, societatea îşi creionează

suferinţa nedisimulat, acutizată de jocul stângaci al optimiştilor cu

pelerină portocalie.

La masa „televiziunii poporului”, prim-ministrul, care se vrea

eroul neamului, rosteşte discursul dictat de regizorul-jucător cu

reale veleităţi artistice. Acest discurs nou, dar vechi în acelaşi timp,

reuşeşte să învrăjbească clasele sociale, să-i determine pe bieţii

pensionari cu pensii infime să-şi arunce ura viscerală asupra acelora

care, din pricina „sistemului ticăloşit”, au „pensii nesimţite”.

Interesant scenariu, dar care s-a arătat funcţional de fiecare dată.

Aşadar, de la aceeaşi masă amintită, premierul le arată oamenilor

prin globul de cristal portocaliu doar realitatea care le convine

guvernanţilor, o realitate sfidătoare celei trăite în mod direct.

Toate aceste ieşiri în lumina presei sunt acte fără ecou logic,

menite să contureze marea ambiţie politică a preşedintelui Băsescu

pentru al doilea mandat: reformarea statului (acţiunea de reformare

este doar o poezie-pastel prin care ni se prezintă în culori violet

aceeaşi minciună recitată frumos pentru a fi crezută mai ales de cei

ce-o spun). Aşadar, aşa-zisă reformare a statului se rezumă la

90

mirajul sclipiciului mediatic organizat de şleahta marinarului-şef de

naţiune, ca să ia ochii mulţimii… în plin „cod portocaliu”.

Graiul lui Boc, mijlocit aliodoresc să transmită gândul traianic,

oferă poporului – şi aşa secătuit de atâta gâlceavă politică – mesaje

populiste, construite pentru a impresiona un electorat scăldat în

lacrimi marinăreşti. Mesaje venite pe filiera emoţională, menite să

transfere adevăratele probleme cu care se confruntă românii într-o

sferă a luptei haiducului Traian Băsescu cu ciocoimea din Parlament

şi mogulii din media! Aşa se vrea reformarea statului…

Nu mai contează necinstita ascendenţă a greilor din PD-L –

Blaga, Berceanu şi Videanu, nu mai are importanţă motivul pentru

care doamna Udrea „a achiesat” la un minister voluptos, nu mai au

rost preocupările pentru recompensele celor cu „merite deosebite”

în campania electorală… Acestea sunt doar maliţioase zvâcniri ale

celor ce au pierdut lupta pentru prezidenţiale…

Oamenii de rând, spectatorii teatrului ieftin jucat de

guvernanţi, suferă în masă de sindromul lehamite. S-au săturat să

spere în mai bine şi nu mai aşteaptă „ieşirea din criza financiară” ca

pe o salvare.

Discursul domnului ministru Sebastian Vlădescu i-a convins

încă o dată că nu trebuie să aştepte nimic de la Guvern, că soluţiile

anticriză prezentate în campania electorală nu sunt decât nişte

simple însemnări pe o coală portocalie. Şi totuşi „mugurii

primăverii economice” sunt aşteptaţi de ministrul finanţelor publice,

iar românii sunt sfătuiţi să strângă şi mai tare cureaua pentru „a ieşi

singuri din criza financiara”.

91

Distinşi colegi, vă fac cunoscută maniera în care presa

europeană percepe rolul statului roman în planul decizional al

Uniunii Europene. În acest sens, Rudolf Hermann a publicat în

„Neue Zuricher Zeitung” articolul „România, nuca tare a Europei”.

Acest titlu-metaforă face trimitere la faptul că mentalitatea

românească este ca o nucă tare, n-o spargi fără bătaie de cap. Se

porneşte totuşi de la premisa că miezul este încă bun, altfel efortul

ar fi zadarnic.

La 20 de ani de la Revoluţie, ţara noastră cunoaşte o perioadă

de grele încercări, cu o etiologie bogată: pe de o parte criza

economică severă, pe de altă parte criza morală şi spirituală pe care

o constată chiar şi ochii critici, dar obiectivi ai presei europene.

Acest context ne obligă să fim sinceri, să prezentam oamenilor

care ne-au ales situaţia reală în care ne aflăm. Este de datoria

noastră să prezentăm problemele, să le analizam împreună şi să

găsim o soluţie care să răspundă trebuinţelor de autorealizare ale

neamului romanesc!

Domnul Dan Voiculescu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Guvernul din umbră”.

O analiză lucidă a sistemului instituţional românesc

reconfigurat după rezultatul alegerilor prezidenţiale din decembrie

2009 demonstrează că, practic, dintre cele trei puteri fundamentale

consacrate constituţional, au mai rămas două (executivă şi

judecătorească), ba chiar doar una şi jumătate, pentru că Ministerul

Public funcţionează, de cele mai multe ori, ca o prelungire a

Executivului.

92

Din păcate, în contextul migraţiei constante a parlamentarilor

către putere, forul legislativ pare condamnat la statutul de vasal al

voinţei prezidenţiale şi la un rol strict simbolic. De altfel,

referendumul privind trecerea la un Legislativ unicameral, redus

numeric, se încadrează perfect în logica rudimentară a puterii,

conform căreia Parlamentul este, în esenţă, inutil.

Dar şi în cadrul singurei puteri care rulează la capacitate

maximă – puterea executivă – s-a produs o deplasare previzibilă şi

foarte importantă. Dacă, inclusiv în perioada guvernării

PSD – PD-L, Guvernul, chiar cu domnul Boc în frunte, se bucura de

o oarecare autonomie, actualul Cabinet Boc a devenit o simplă

anexă a Preşedinţiei. Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât este

cunoscută şi, foarte grav, acceptată de majoritatea societăţii

româneşti.

Dacă avem un Guvern, sprijinit de o majoritate construită, abia

acum, prin soluţii profund imorale, domnule Băsescu, ce sens

concret mai are Parlamentul?! În actualul context această întrebare

are doar un caracter retoric.

În aceste condiţii, ce mai poate face opoziţia? Aparent

paradoxal, există un singur răspuns: opoziţia poate şi trebuie să facă

un guvern.

În contextul în care puterea executivă, controlată autoritar de

Traian Băsescu, dictează totul în România, unicul demers eficient al

opoziţiei rămâne crearea unei alte structuri de esenţă executivă,

capabilă să restabilească un foarte necesar echilibru de forţe.

93

Această structură trebuie să fie un guvern din umbră serios,

format din personalităţi politice şi economice, care să răspundă

punctual demersurilor puterii şi să ofere românilor şansa unei

alternative reale la actualul regim. Printre altele, acest guvern

trebuie să propună o nouă viziune bugetară şi să promoveze

perspectiva opoziţiei asupra unor legi fundamentale pentru

societatea românească – Legea unitară a pensiilor, Legea salarizării

unice.

Pentru a depăşi cadrul dezbaterilor de principiu, am

convingerea că PSD+PC şi PNL vor demonstra, încă o dată, că au

înţelepciunea de a depăşi rivalităţile politice şi vor ajunge la un

consens rapid asupra persoanei prim-ministrului. Personal, aş

susţine fără rezerve varianta unui premier independent, după

modelul Johannis.

Acest Guvern din umbră este deja legitimat de cel puţin 50%

dintre românii care s-au prezentat la vot pe 6 decembrie 2009 şi care

şi-au dorit explicit un Guvern format de PSD+PC şi PNL.

După congresele partidelor parlamentare din opoziţie (20

februarie – PSD, 28 februarie – PC şi 5 martie – PNL), trebuie

demarate negocieri transparente (indiferent de locul acestora, chiar

şi la Grivco!) pentru a găsi rapid o soluţie comună, evitând astfel

capcana „rivalităţii pentru statutul de lider al opoziţiei”, care ar servi

doar intereselor puterii.

Dacă, din contră, formaţiunile din opoziţie vor rămâne blocate

în proiecte separate, nimeni şi nimic nu va putea opri abuzurile

actualului regim. De altfel, continuarea fenomenului migraţiei spre

94

putere al parlamentarilor şi aleşilor locali ar putea determina

disoluţia formaţiunilor politice ostile partidului-stat.

Totalitarismul puterii nu poate fi neutralizat decât printr-un

„totalitarism al opoziţiei”.

Domnul Marian-Cristinel Bîgiu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Paradoxul guvernării PD-L”.

Stimaţi colegi,

Suntem într-o perioadă cu adevărat dificilă. Ceea ce nu ne

doream să trăim se întâmplă şi nu văd o ieşire din impas prea

curând. Mai nou, ANAF-ul scoate la licitaţie bunuri sechestrate, de

la parfumuri şi haine până la locuinţe. Pe de altă parte, Guvernul

încurajează programele „Prima casă” şi „Rabla”.

Trăim un adevărat paradox: românii puşi la zid de către aceiaşi

oameni care apoi le pun la dispoziţie oferte atractive de case şi

bunuri.

Nu văd o politică viabilă şi coerentă. Întâi luăm micilor şi

marilor întreprinzători impozitul forfetar, pentru ca mai apoi să ne

plângem de numărul exagerat de mare de firme care au dat faliment

şi care au trimis oamenii în şomaj. Nu vă supăraţi, dar când se va

produce o sincronizare a măsurilor anticriză? Când vom învăţa şi

noi din exemplul statelor din jur, cele care au aplicat cu succes

măsurile la care sperăm şi noi?

Vă mărturisesc faptul că mă simt în continuare în campanie

electorală, mai ales atunci când premierul Boc anunţă cu emfază că

reduce pensiile şi salariile nesimţite. Când, în fapt, tolerează salarii

de mii de euro pentru apropiaţii PD-L şi membrii acestuia. Dacă ar

95

fi să cred declaraţiile guvernanţilor, ar trebui să văd acum „mugurii”

revirimentului economic. În locul lor văd fiscul care ia casele

datornicilor şi oameni din ce în ce mai săraci.

Veniturile salariale ale bugetarilor au scăzut, în ciuda

asigurărilor că nu se va întâmpla asta, pensiile vor scădea, dar nu

cele exagerat de mari, din nefericire. Şi sunt convins că anomaliile

se vor perpetua, pentru că nu se doreşte rezolvarea problemelor, ci

doar se aruncă praf în ochi. Am încercat să fac o listă de măsuri

concrete care au ajutat economia ţării. Nu am reuşit să scriu nimic.

Asta pentru că de la promisiune la faptă drumul este foarte lung şi

fiecare proiect a suferit modificări şi a rezultat cu totul altceva.

Însă declaraţia care m-a speriat într-adevăr a fost cea a

ministrului finanţelor publice, care nu şi-a propus să scoată

România din criză. Am înţeles, astfel, că nici măcar la nivel

declarativ nu există o strategie pentru situaţia critică în care suntem.

Haosul pe care l-au generat ordonanţele neconstituţionale şi

celelalte decizii guvernamentale se explică deci prin faptul că nici

nu există interes pentru a salva ţara.

Aş vrea să mediaţi puţin la acest subiect: dacă se face sau nu

se face ceva în România pentru a combate efectele crizei.

Vă mulţumesc.

Domnul Cornel Popa:

Declaraţia politică este intitulată ,,Profesorul, păcălit de Boc”.

Stimaţi colegi,

Ca profesor şi fost coleg cu cei care încă slujesc la catedră,

sunt foarte interesat de toate schimbările din sistemul de învăţământ.

96

Am mai luat în discuţie şi în alte rânduri calendarul examenului de

bacalaureat, aşa cum se prezintă el în urma modificărilor aduse de

Ministerul Educaţiei. Spuneam şi atunci şi repet: schimbările

acestea, de la an la an, atât de radicale, bulversează elevii. Părinţii

acestora nu mai ştiu cum să se raporteze la examenele propuse,

pentru că nimic nu este sigur de la un semestru la altul. Dar prea

puţin le pasă guvernanţilor actuali de altceva decât de afaceri

dubioase...

Nu discut acum modul în care s-a schimbat evaluarea elevilor

şi nici dacă noul sistem este în avantajul acestora sau dacă îi

afectează. Ceea ce mă interesează astăzi, când elevii susţin proba de

competenţă de comunicare la limba română, este neplata

profesorilor corectori şi supraveghetori. Iar Guvernul PD-L explică

lipsa unei remuneraţii prin faptul că probele se desfăşoară în timpul

anului, deci profesorii sunt oricum la şcoală.

Ce convenabil, nu-i aşa, domnule Boc?

Dar munca acestora suplimentară nu contează? Pregătirea

subiectelor, pregătirea elevilor pentru fiecare probă, susţinerea

examenului în sine nu reprezintă un efort? Sau facem economii

pentru cheltuielile exagerate de la ministere pe spatele altora, prin

şmecherii ieftine?

Înţeleg situaţia de criză pe care o traversează România şi,

odată cu ea, şi cadrele didactice, înţeleg unele reduceri de costuri,

dar nu mai pot înţelege şi tăierea plăţii pentru examinatori şi

supraveghetori. Era şi aşa o sumă infimă. Faptul că li se refuză şi

97

acest drept este o nouă dovadă a lipsei de respect faţă de importanta

muncă pe care ei o prestează pentru societate.

Măsura aceasta vine după ce li s-au redus veniturile salariale

prin tăierea unor sporuri, după scăderea sumei plătite pentru cărţile

de care au nevoie, după eliminarea sumei acordate pentru

vestimentaţie… şi lista poate continua. Profesorii sunt într-o situaţie

mult mai grea decât erau anul trecut, spre exemplu, când au intrat în

grevă. Pot să-mi imaginez cum se raportează acum la dreptul lor de

a manifesta şi de a opri lucrul, în semn de protest. Pentru mine este

evident: Guvernul Boc îi urăşte pe profesori...

Mulţumesc.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică se intitulează ,,Case pentru specialiştii de la

ţară”.

Stimaţi colegi,

Constat că este un obicei al guvernanţilor să respingă ideile

opoziţiei sau ale opiniei publice, pentru ca mai apoi să se declare

iniţiatori ai unui proiect care susţine exact chestiunea pe care o

respingeau. Am avut multe exemple de acest fel, inclusiv de curând,

când Guvernul a respins proiectul de lege care interzicea plantele

etnobotanice, iar acum iese în presă domnul Boc şi ne anunţă că a

dat o ordonanţă de urgenţă cu acelaşi conţinut. Cam nestatornică

politica acestuia, pot spune.

Din aceeaşi categorie face parte şi subiectul declaraţiei mele

de astăzi. Şi anume: casele promise de doamna ministru Elena

Udrea, pe care urmează să le construiască la ţară şi în care vor locui

98

doctorul, preotul, inginerul sau poliţistul detaşat în localitatea

respectivă.

Departe de a fi o idee originală, această iniţiativă a fost luată

anul trecut de primari din diverse sate şi comune. Aşa cum aţi intuit,

Ministerul Mediului a respins ideea şi a considerat că nu are de ce

să se amestece în această chestiune, trimiţând primarii către

prefecturile de care aparţin.

Eu apreciez faptul că miniştrii noştri îşi reconsideră poziţia şi

pot aprecia şi ideile altora, dar ar fi drumul mult mai scurt dacă ar

recunoaşte aceste idei de la început, dacă nu le-ar respinge fără o

analiză preliminară şi, mai ales, dacă nu şi-ar aroga merite care nu le

aparţin.

Ştiu, unii dintre dumneavoastră vor spune că nu ştiu să

apreciez faptul că ministrul Udrea vrea să facă un lucru bun şi că nu

fac altceva decât să critic. Departe de mine aceste gânduri. Eu vreau

doar să semnalez o stare de fapt, o anomalie a sistemului de

guvernare. PD-L-ul pare să-l fi luat pe NU în braţe, după ce a

considerat că a pierdut cu DA în alianţă. Rezultatul: respinge pe

bandă rulantă orice iniţiativă sau proiect legislativ care nu îi

aparţine. Deja sunt sătul de avizele negative pe care le primim de la

Guvern. Mai nou m-am obişnuit şi cu ieşirile la rampă ale lui Emil

Boc lăudând un proiect sau altul din cele pe care le respinsese.

Dincolo de aceste inadvertenţe şi derapaje, sper ca povestea cu

aceste case pentru specialiştii de la ţară să nu fie doar campanie

electorală, ci să se materializeze. Deocamdată nu este clară

finanţarea şi nici participarea autorităţilor locale, dar mă gândesc că

99

vor fi stabilite pe parcurs toate detaliile şi nu va fi sufocat proiectul

de birocraţie şi nerespectarea promisiunii ministeriale.

Vă mulţumesc

Domnul Paul Ichim:

Declaraţia politică este intitulată ,,Am pensionat pân-am

dezechilibrat”.

Cum am amintit în precedenta declaraţie politică, în data de

8 februarie 1990, Consiliul FSN, adică PSD+PD la vremea aceea, a

emis un Decret-lege privind pensionarea cu reducerea de vârstă a

unor categorii de salariaţi.

De frica şomajului şi a unor fenomene sociale, la o populaţie

care abia prinsese gustul rezolvării stradale a nemulţumirilor, am

pensionat prematur categorii importante de salariaţi, fără a ne gândi

prea mult că se dezechilibrează procentul în defavoarea populaţiei

active ce trebuie să susţină sistemul de pensii.

Încetul cu încetul s-a ajuns la Legea nr. 19/2000, una dintre

cele mai amendate legi a pensiilor.

Deşi România se afla într-o perioadă cu un şomaj foarte mare,

au început să se dea legi vizând pensii speciale pentru unele grupuri

socio-profesionale. Toate însă urmau a fi plătite din fondul unic de

pensii.

Atunci pensionam devreme, iar acum, la o populaţie

îmbătrânită şi bolnavă, căutăm să creştem vârsta de pensionare,

poate ca singură soluţie de a scădea pe cale naturală numărul de

pensionari, mai ales că speranţa de viaţă este cât de cât mai mare

doar la cei care au cu ce trăi oricum şi nu depind strict de pensie.

100

În ultimul deceniu au vorbit mulţi politicieni şi analişti

economici despre faptul că sistemul de pensii nu va rezista mult

timp în astfel de condiţii, iar în prezent, peste toate, s-a adăugat şi

criza financiară, precum şi un împrumut devastator atât de la FMI,

cât şi de la Banca Europeană.

Cum să ai un buget suficient de mare cât să permită susţinerea

acestor pensii când el este asigurat preponderent din taxele şi

impozitele plătite de o populaţie activă în continuă scădere, iar mai

nou afectată în parte de şomaj?

Analizând evoluţia şomajului din anul 1991 şi până în prezent

se constată că ratele cele mai ridicate au fost între anii 1993 şi 1996

în primă fază şi 1999 – 2002 în cea de-a doua.

Pe de altă parte, cel mai mic şomaj a fot înregistrat între anii

2003 – 2008.

În prezent ne apropiem, ca număr de şomeri, de ceea ce exista

în România în martie 2003. Astfel, dacă în martie 2003 erau

înregistraţi 779 154 de şomeri, în luna ianuarie 2010 sunt

înregistraţi 740 942 de şomeri.

Numai în luna ianuarie economia noastră a suprimat 31 599 de

locuri de muncă.

În acest context, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale

vine să ne anunţe că rata şomajului va urca în primul trimestru din

2010 la 8% – 8,5%, pentru a scădea pe finalul anului la 7,3%, mai

puţin fată de cele 7,8% din decembrie 2009.

Tot Domnia Sa susţine că se vor pierde circa 70 – 80 000 de

locuri de muncă prin restructurările din sistemul bugetar.

101

Şeful misiunii FMI pentru România, domnul Jeffrey Franks,

anticipa în luna ianuarie că şomajul va creşte până la jumătatea

anului, ajungând la aproximativ un milion de persoane. Se pare că

această declaraţie neîngrădită de necesitatea de cosmetizare politică

indigenă este cea mai aproape de adevăr.

După cum era de aşteptat, premierul Emil Boc l-a contrazis,

însă până în prezent s-a întâmplat exact ceea ce a anticipat FMI-ul.

Mai mult, dacă în prezent înţeleapta guvernare promite că va

proteja locurile de muncă, consider că ar trebui să ştie faptul că

oferta de locuri de muncă de la începutul anului a fost următoarea:

- 07 – 14.01.2010 – 3810;

- 15 – 21.01.2010 – 5813;

- 21 – 28.01.2010 – 6938;

- 29.01 – 12.02.2010 – 7482;

- 09.02 – 12.02.2010 – 7482.

Luând în calcul o medie de 8 000 de locuri de muncă pe lună,

rezultă că într-un an vor fi disponibile mai puţin de 100 000 de

locuri de muncă, adică 10% din necesar, dacă ţinem cont de şomajul

estimat.

Sub acest spectru, acceptând că estimarea mea este eronată şi

că ar fi încadraţi nu 10%, ci 30% dintre şomeri, cum credeţi că se va

echilibra bugetul asigurându-se suficienţi bani pentru pensionari?

La aceasta se adaugă faptul că din ţară, odată cu intrarea în

Uniunea Europeană, au emigrat foarte mulţi oameni, mai ales cei în

plină activitate.

102

O vreme este adevărat că aceştia vor trimite bani în ţară, dar

odată cu asimilarea lor în străinătate, odată cu naşterea copiilor şi cu

integrarea acestora în ţările de adopţie, această resursă va dispărea.

Mulţi dintre cei ieşiţi din evidenţe ca fiind şomeri nu mai sunt

plătitori de taxe, iar statul va trebui să găsească şi pentru ei resurse

spre a-i susţine.

În aceste condiţii te întrebi:

- care este strategia de păstrare a locurilor de muncă despre

care vorbeşte actualul Guvern;

- care este strategia de promovare a sistemului privat ce ar

înfiinţa noi locuri de muncă;

- care este strategia de protejare şi de realizare a unui sistem de

pensii echilibrat şi decent.

Este adevărat şi faptul că tot răul se aruncă pe umerii fostului

Guvern, însă este lesne de văzut, aşa cum am menţionat şi la

începutul prezentării, de unde a început degringolada.

Din studiul ofertei locurilor de muncă anunţate la nivel

naţional de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de

Muncă, ne dăm seama ce perspective are societatea noastră în

prezent.

Dacă analizăm săptămâna 5 – 12 februarie 2010, observăm că

din 7 482 de locuri de muncă la nivel naţional 596 erau pentru cei

cu studii superioare. Dintre acestea 596 doar 121 erau pentru

ingineri, un număr suspect de mic de cereri pentru o categorie de

specialişti ce se poate implica direct în producţie.

103

Aşadar, din această perspectivă, nu se ştie prea bine ce se

produce în ţară şi ce şanse mai au specialiştii ieşiţi de pe băncile

institutelor politehnice.

Culmea ironiei, erau consemnate şi două locuri de medici

specialişti, domeniu în care există un deficit de personal evident şi

cunoscut la nivel naţional.

Restul de 6 593 de locuri de muncă erau pentru cei cu studii

medii în domeniile: tricotaje, confecţii, şoferi, constructori,

manipulanţi marfă, vânzători etc. Aşadar, în ţară mai avem doar

ceva industrie uşoară, construcţii şi servicii.

Şi când ne gândim că în 15.02.1980 la Brăila era lansat primul

pescador oceanic, construit în România, iar in prezent, din păcate,

construcţia navală, în România, lipseşte aproape în totalitate.

Urmează să discutăm despre sublimul ce caracterizează

învăţământul superior românesc, care scoate pe bandă, de pe băncile

facultăţilor de stat, aproximativ 90 000 de absolvenţi, care în

condiţiile actuale se pare că îşi găsesc o deosebită utilitate pe piaţa

muncii.

Domnul Mircea Diaconu:



Pentru a fi scurt şi la obiect şi pentru a pune concluzia înaintea

argumentării, vreau să vă spun – fapt pe care şi dumneavoastră, cu

sau fără îngăduinţă, nu aveţi altceva decât să-l constataţi examinând

cotidianul nostru – că este de-a dreptul intolerabil gradul în care,

sub actuala guvernare Boc, vegheată şi îndrumată pe faţă de la

104

Cotroceni, interferarea politicului în domenii pe care le credeam şi

speram a fi cu totul imune este pe cât de evidentă, pe atât de

păguboasă. Mă refer aici la domeniul cercetării istorice, mai precis

la investigarea cu mijloace specifice anchetei de specialitate a

trecutului României din perioada zisă a „regimului comunist”, în

fapt – după cum au demonstrat cele mai autorizate cercetări în

domeniu – a deceniilor care au corespuns socialismului totalitar în

România (ianuarie 1948 – decembrie 1989).

Nu vă irosesc timpul să explic de ce tocmai eu, de o cu totul

altă profesie, îmi permit să ridic glasul în legătură cu o problemă

care, recunosc, nu intră în competenţa mea. În schimb, ca membru

al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă din

Senat, mă simt dator, moral în primul rând, să spun ceea ce cred în

speţa respectivă şi încă pe faţă.

Concret, mă refer la situaţia absolut intolerabilă, creată din

culpa premierului Emil Boc, la nou creatul Institut de Investigare a

Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, unde

istoricul Marius Oprea (cel care a condus fostul Institut de

Investigare a Crimelor Comunismului, comasat la sfârşitul anului

trecut cu Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc) nu

a fost confirmat în funcţie de către şeful Guvernului (aşa cum

prevede legea), fapt care plasează într-un provizorat deloc productiv

întreaga activitate a instituţiei.

Neconfirmarea lui Marius Oprea are, în opinia mea, dar şi a

confraţilor merituosului istoric, o singură şi evidentă explicaţie:

Marius Oprea, recunoscut ca unul dintre cei mai competenţi

105

cercetători ai regimului zis comunist, este, în calitatea lui de

apropiat militant al PNL, cu totul incomod pentru o altă grupare

politică, anume PD-L, care – cum rezultă din acest caz – urmăreşte

pur şi simplu să-şi arondeze politic şi noul institut.

Cine vrea să se convingă de meritele ştiinţifice, multe şi

însemnate, ale lui Marius Oprea şi ale colaboratorilor săi nu are

decât să consulte orice titlu din impresionanta listă de articole, studii

şi volume (de autor sau colective) apărute sub egida Institutului de

Investigare a Crimelor Comunismului, de la înfiinţarea acestuia,

prin Hotărârea de Guvern nr. 1724/21 decembrie 2005, în timpul

Guvernului Tăriceanu.

Marius Oprea şi colegii săi fac şi vor face şi de aici înainte, în

orice situaţie, o veritabilă muncă de asanare morală a societăţii

noastre, ei acţionând, fără ură şi fără părtinire, în schimb, cu

mijloace specifice profesiei ingrate şi nobile de istoric, pentru

dezvăluirea până la capăt a mecanismului atroce după care a

funcţionat, timp de patru decenii şi jumătate, comunismul în

România (repet, în istoriografia de dată recentă circulă tot mai

serios, pentru perioada 1948 – 1989, conceptul de socialism

totalitar). Alţii au înfiinţat o Comisie prezidenţială, au girat Raportul

ei final (deşi, între noi fie vorba, în istorie, în cercetarea ştiinţifică,

în general, nu există nimic final!) şi au condamnat formal – ce-i

drept, oficial şi încă în plenul Parlamentului – comunismul. Faptul a

rămas, cum bine se ştie, pur formal, fără nicio consecinţă practică

pentru mult clamata asanare morală de care ar avea absolută nevoie

ansamblul nostru social. În vădită opoziţie cu această, repet, formală

106

şi foarte controversată atitudine oficială, tinerii cercetători din jurul

lui Marius Oprea au îndrăznit mai mult şi au sperat ca demersul lor

să fie receptat cu interesul meritat. Au îndrăznit, mai cu seamă, să

afirme deschis şi să demonstreze cu probe materiale de necontestat

(cu documente de arhivă, dar şi cu argumente arheologice) că nu

putem vorbi doar de crime ale comunismului, în general, altfel spus

cu totul difuz şi imprecis, fără responsabilităţi individuale, ci şi sau

mai cu seamă de criminali comunişti, care, din varii motive, au

acţionat, cu sau fără intenţie, în numele doctrinei de la temelia

sistemului politic, social, instituţional etc. de care ne-am debarasat,

prin sânge, în decembrie 1989.

Departe de mine gândul de a face proces de intenţie cuiva

anume, dar nu pot să nu mă gândesc că demersul lui Marius Oprea

şi al devotaţilor săi colaboratori, acela de a face o dată pentru

totdeauna lumină în privinţa raportului victimă – călău din anii de

tristă amintire ai PMR/PCR, demersul lor aşadar, prin posibilele lui

consecinţe personale, deranjează, îngrijorează, poate chiar

panichează pe aceia care, în grade diferite, sunt moştenitori, mai

mult sau mai puţin direct, ai regimului îngropat acum 20 de ani.

Altfel nu îmi pot explica dorinţa tuturor acelora care se simt vizaţi

de a bloca – inclusiv pe cale administrativă – investigarea onestă şi

profesională a unui trecut care, iată, se demonstrează că apasă mai

greu asupra societăţii româneşti decât se acceptă îndeobşte. Dar

atenţie! Repet o vorbă pe care nu ar trebui, niciunul dintre noi, să o

uite vreodată: cine refuză să cunoască trecutul riscă oricând să-l

retrăiască, inclusiv cu toate ororile sale.

107

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Criza economică, piatră de

moară sau piatră funerară pentru Guvernul Boc?”.

Vineri, 12 februarie anul curent, Institutul Naţional de

Statistică şi Banca Naţională a României au anunţat date oficiale

privind evoluţia economică a României în trimestru IV al anului

2009 şi ianuarie 2010. Potrivit acestora, optimismul premierului

Boc de la re-preluarea mandatului este nu numai inexplicabil, ci un

afront adus tuturor românilor care întâmpină dificultăţi financiare în

această perioadă.

Astfel, economia României a scăzut în ultimul trimestru al

anului trecut cu 1,5% faţă de intervalul precedent şi cu 6,6% faţă de

perioada similară din 2008. Inflaţia lunară a crescut de la 0,3% în

decembrie 2009 la 1,68% în luna ianuarie, cel mai ridicat nivel

înregistrat după aprilie 2005 (din cauza majorării preţurilor la tutun,

ţigări, combustibili şi energie electrică), în timp ce rata anuală a

avansat de la 4,74% la 5,2%. În raport cu Uniunea Europeană,

România a înregistrat a patra scădere a produsului intern brut dintre

statele membre – de 6,6% –, de aproape trei ori mai mult decât

media europeană. Aceste valori nu reprezintă doar o înşiruire de

cifre, ele arată magnitudinea dezastrului economic în care ne-a adus

guvernarea Boc.

Cât despre soluţii eficiente la aceste probleme nici nu poate fi

vorba. Cine credeţi că va plăti datoriile de miliarde de euro

contractate? Cumva membrii Cabinetului? Cine va revigora sectorul

privat, cel mai afectat prin împovărarea cu noi taxe şi impozite?

108

Cine va suferi de pe urma celui mai mare deficit bugetar din istoria

României? Aşa cum anunţa zâmbitor domnul ministru Vlădescu,

„niciodată nu va scoate un ministru România din criză, ci cetăţeanul

român sub coordonarea şi cu suportul nostru”. Cu alte cuvinte,

responsabilitatea să revină tot românului de rând; de parcă nu era de

ajuns că i s-a făcut un mare rău printr-o guvernare deficitară pe toate

planurile, acum tot el trebuie să tragă ca să scoată ţara din situaţie.

Soluţiile Partidului Naţional Liberal – reducerea fiscalităţii

pentru încurajarea investiţiilor, stimularea iniţiativei private pentru

crearea de noi locuri de munca şi creşterea veniturilor populaţiei –

par a fi inoperabile de către incompetentul Guvern Boc. Nu ne

rămâne decât să ne întrebăm: criza financiară este piatra de moară

sau piatră funerară pentru actualul Cabinet al României?

Domnul Corneliu Grosu:

Declaraţia politică este intitulată ,,Despre starea generală a

învăţământului”.

Câteva evenimente recente petrecute în colegiul nr. 4 Senat

Mureş mi-au atras atenţia, avertizându-mă asupra problemelor mari

cu care se confruntă învăţământul românesc la această oră.

Suprapuse cu îngrijorarea crescândă manifestată în comunităţile

rurale din cadrul colegiului de către administraţia locală, cu care

sunt în contact permanent, aceste evenimente m-au decis să aduc în

faţa dumneavoastră astăzi o stare de fapt, să trag un semnal asupra

incoerenţei care domină procesul educaţional din România. Această

dezastruoasă stare de fapt poate avea consecinţe extrem de grave în

viitorul apropiat.

109

Sistemul educaţional românesc a trecut prin etape succesive de

reformă. Puţine din aceste reforme au reuşit să urmeze un curs

normal de implementare. Am trecut de la adoptarea unor forme fără

fond împrumutate din alte sisteme educaţionale occidentale la

politici sociale prost aplicate, fără a fi urmărite rezultatele în durata

lungă şi fără a da posibilitatea ca o astfel de reformă să ducă la

transformarea sistemului educaţional. Schimbările politice au

condus la schimbări în educaţie manifestate şi prin zecile de

schimbări ale modului de susţinere a bacalaureatului şi examenelor

de capacitate, ca să dau doar două exemple semnificative.

În toată această perioadă de tranziţie haotică şi de experimente

făcute pe atâtea generaţii de elevi şi studenţi, cei care au avut în

mod constant de suferit au fost cei chemaţi să implementeze

politicile centrale de educaţie şi să se adapteze constant la cerinţele

deseori contradictorii ale administraţiilor centrale: dascălii. Cadrele

didactice au menţinut pe cât a fost posibil un minimum de coerenţă

în sistemul educaţional. Ei au fost cei care au răspuns direct în faţa

elevilor şi familiilor acestora de eşecurile unei administraţii retrase

într-un turn de fildeş al propunerilor utopice care au schimbat de pe

o zi pe alta faţa şcolii româneşti.

Ca fiu de dascăli şi ca dascăl, la rândul meu, pot oferi mărturie

despre munca dificilă pe care aceştia o fac, a responsabilităţilor mari

şi a cerinţelor nenumărate la care trebuie să răspundă. Cu venituri

mici, aceşti oameni se angajează în procesul dificil de luminare a

tinerei generaţii din pasiune şi dintr-un simţ al datoriei. Aceşti

oameni sunt însă desconsideraţi chiar de cei chemaţi să îi protejeze.

110

La adăpostul crizei s-au luat măsuri care vor afecta corpul cadrelor

didactice pe o lungă perioadă de timp. Promisiunile de campanie de

mărire a salariilor, transformate în lege şi mai apoi neaplicate, au

stârnit, pe bună dreptate, revolta corpului profesoral. Joaca statului

cu cetăţenii săi pe cheltuiala acestora din urmă a împins cadrele

didactice la gesturi categorice. De exemplu, în judeţul Mureş,

cadrele didactice grupate în Sindicatul „Spiru Haret” au dat în

judecată statul pentru a-şi recupera mărirea cu 50% a salariului, dată

prin Legea nr. 221/2008. Aceste gesturi dovedesc, pe de o parte,

revolta acestor oameni înşelaţi de propriul stat, dar, pe de altă parte,

vorbesc despre bunul lor simţ, care îi împiedică să îşi câştige

drepturile legale pe cheltuiala elevilor lor, prin greve.

Însă nu numai acest lucru m-a convins să vin astăzi în faţa

dumneavoastră. Restructurările de personal survenite pe fond de

criză au început să îşi facă simţit efectul în mediul rural. Luminători

ai satelor şi păstrători ai tradiţiei, dascălii şi preoţimea au fost cei

care au oferit speranţa, mică, ce-i drept, în zilele noastre, a unei

egalităţi de şanse a copiilor din mediul rural cu cei din mediul

urban. Şi nu doar atât. Aceştia au oferit în mod tradiţional reperul

intelectual pentru lumea satului românesc. Odată cu închiderea

şcolilor din satele româneşti şi comasarea lor în centrele comunale

se încheie un capitol început, aici, în Transilvania, încă din secolul

al XVII-lea. Din această datorie a dascălului faţă de comunitatea

satului s-au născut în Transilvania mari personalităţi culturale.

Prezenţa lor în comunitate a oferit generaţiilor de elevi posibilitatea

de a intra în contact cu progresele modernizării. Reducerea şi

111

centralizarea şcolilor rurale va întrerupe acest proces şi va schimba,

cred eu, lumea satului transilvan, lăsând educaţia pe seama

televizorului. Greutăţile cu care se vor confrunta elevii făcând

naveta pentru a-şi putea completa educaţie pot fi depăşite prin

politici sociale atente. Există însă un impact pe care aceste reduceri

de personal şi desfiinţări de şcoli îl vor avea în durata lungă asupra

satului românesc. Politica statului comunist de a obliga absolvenţii

de facultăţi să petreacă primii ani după terminarea studiilor în

comunităţi rurale a fost abrogată pe bună dreptate. Într-o perioadă

relativ scurtă, satul românesc a pierdut comunitatea intelectuală care

s-a mutat spre oraş. Un sistem de sporuri a fost instituit pentru a

face atractivă pentru tinerii absolvenţi munca în mediul rural.

Acestea însă dispar şi, odată cu dispariţia lor, se lasă întunericul

peste lumea satului românesc. Trag un semnal de alarmă pentru ca

aceste comunităţi să fie ajutate în viitorul apropiat, pentru a nu le

lăsa la adăpostul crizei să moară cultural.

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţia politică se intitulează ,,Singurul nostru stăpân e

cetăţeanul român”.


Stimaţi colegi,

Încă de când am anunţat constituirea grupului senatorilor

independenţi – presa, dar şi unii dintre dumneavoastră – ne-aţi

catalogat drept „o anexă a PD-L”.

Prin declaraţia mea de astăzi vreau să confirm încă o dată

faptul că grupul parlamentarilor independenţi nu are niciun stăpân

112

pe linie politică. Nu suntem coada niciunui partid politic, nici

anticamera nimănui! Nu suntem comandaţi nici de preşedintele

Băsescu, nici de premierul Boc, nici de crini, hrebenciuci sau alte

asemenea personaje. Nu ne vom uita, atunci când va fi vorba de vot,

la degetul nimănui, ci vom acţiona aşa cum vom considera că e mai

bine pentru români. Repet, suntem independenţi, singurii pe care îi

vom asculta mereu fiind alegătorii care ne-au trimis în Parlament.

Sunt singurii în faţa cărora vom da socoteală referitor la munca

noastră.

Întotdeauna am susţinut că înfiinţarea unei organizaţii, a unei

structuri, a unui pol politic ar trebui să aibă la bază programe cu

planuri de acţiune bine definite, cu oameni capabili, care să

coordoneze aceste acţiuni, o logistică bine pusă la punct, o strategie.

Asta facem în noul grup! Ne-am adunat, mai mulţi parlamentari

proveniţi din diferite partide, într-o structură nouă de centru ce

lipsea eşichierului politic românesc şi ne-am unit experienţa pentru

a ne respecta promisiunile faţă de cei care ne-au votat. Vom susţine

proiecte de legi indiferent că vor fi iniţiate de PD-L, UDMR,

Alianţa Politică PSD+PC sau PNL. Atâta timp cât ele vor fi în

folosul românilor, le vom susţine şi le vom vota!

De asemenea, vreau să vă asigur pe toţi colegii – indiferent de

partidul pe care îl reprezentaţi – de întreaga noastră deschidere şi

disponibilitate faţă de orice fel de proiecte care ar putea să uşureze

traiul greu al românilor. Repet, faptul că susţinem Guvernul Boc nu

înseamnă că ne vom da orbeşte votul tuturor proiectelor iniţiate de

PD-L, dacă acestea nu vor fi în folosul românilor, sau că vom vota

113

împotriva tuturor iniţiativelor venite din partea opoziţiei doar de

dragul imaginii de susţinători ai Executivului. Pentru că suntem

independenţi şi ne permitem, spre deosebire de dumneavoastră, noi

vom susţine pe cine merită şi nu vom executa ordine venite „de

sus”.

Pe de altă parte, vă avertizez: nu vă bazaţi pe noi pentru

şantaje politice, afaceri dubioase, jocuri de culise cu mize mari sau

proiecte care vor avea cu totul alt scop decât cel pe care noi vrem să

îl ducem la bun sfârsit: un trai mai bun pentru români. Nu ne

interesează astfel de practici. Tocmai ele ne-au făcut, pe fiecare

dintre senatorii independenţi, să alegem această cale, departe de

partidul alături de care fiecare a câştigat alegerile.

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Declaraţia politică este intitulată ,,România are nevoie urgentă

de remedieri!”.

Nu a trecut mult de când am trecut testul Fondului Monetar

Internaţional, iar sacrificiile care au trebuit făcute sunt bine

cunoscute de către toţi. Există însă o situaţie care trenează şi nu

aduce guvernării niciun beneficiu. Nici pentru buget şi nici pentru

imagine.

Această situaţie priveşte faptul că statul plăteşte acum de trei

ori un salariu pentru persoanele cu funcţii de conducere din cadrul

deconcentratelor.

S-a ajuns aici din cauza unui şir de scăpări ce s-au produs de-a

lungul timpului şi de care acum se profită. Ordonanţa de urgenţă a

114

Guvernului nr. 37/2009 a demis directorii instalaţi de Guvernul

Tăriceanu, însă a fost declarată neconstituţională, motiv pentru care

majoritatea acestor persoane a acţionat în instanţă, având câştig de

cauză, fiind reîncadrate şi plătindu-li-se drepturile salariale.

Ulterior, s-a mai emis o ordonanţă cu prevederi identice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele

măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea

capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice

centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii

publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind

cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală,

cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.

În urma acestei ordonanţe, pesediştii, instalaţi în primăvară şi

demişi în toamnă, cunoscând efectele precedente, au intrat ba în

concediu medical, ba în concediu de odihnă, fiind necesar ca pe

perioade determinate să fie angajate alte persoane.

Prin urmare, pentru o funcţie se plătesc trei salarii plus

indemnizaţia de conducere, iar continuitatea serviciului public nu a

mai putut fi asigurată, ducând la degradarea activităţii din

respectivele deconcentrate.

Pe lângă aceste flagrante încălcări de ordin constituţional şi

legal, trebuie amintit faptul că nu s-a mai asigurat continuitatea

serviciului public, majoritatea posturilor de conducere fiind ocupate

de neprofesionişti, nespecialişti, iar programele şi proiectele

prezentate fiind simpliste şi fără conţinut.

115

Şi oare mă întreb câte cazuri enunţate mai sus există în

România şi câţi bani s-au pierdut astfel în mod inutil, când există

sectoare de activitate în care orice leu este mai mult decât bine-

venit.

A venit vremea să ne trezim, să fim responsabili şi să facem cu

toţii ceea ce trebuie.

Vă mulţumesc.


Declaraţia politică se intitulează ,,Simţul civic şi

responsabilitatea la români”.

Un mare om de stat, devenit o figură marcantă a istoriei

noastre universale – Winston Churchill – a spus odată, în modul său

tipic spiritual, că: „Responsabilitatea este preţul măreţiei. Toate

lucrurile sunt simple şi majoritatea lor pot fi exprimate într-un

singur cuvânt: libertate, justiţie, onoare, datorie, milă, speranţă.”

În iarna aceasta a nins cât pentru cinci ierni din anii trecuţi.

România este sub asediul zăpezii şi măcar în cazul acesta oamenii

nu mai pot da vina pe politicieni că ninge prea mult. Oricum, nu

suntem singurii de pe glob care se chinuiesc cu nişte condiţii

meteorologice vitrege. Noi, ca şi alţii, ne luptăm cu zăpada, dar să

nu uităm că, într-o ţară pe care noi o considerăm pierdută într-un

colţ de lume, nu demult au murit zeci de mii de oameni din cauza

unui seism catastrofal.

Dincolo de a fi senator, sunt om în primul rând, soţ şi tată,

trăiesc normal, fac cumpărături, merg la piaţă, mă plimb.

116

Din maşină nu poţi decât remarca mormanele de zăpadă

strânse în faţa majorităţii caselor sau firmelor, iar când cobori din ea

constaţi pe propria piele cât de greu este să te strecori printre munţii

de zăpadă, ca să nu mai vorbim de păstrarea unui echilibru precar pe

stratul gros de gheaţă aflat dedesubtul ei.

De fiecare dată am fost invidioşi pe străini, arătându-i

admirativ cu degetul. Am admirat de fiecare dată ordinea şi

disciplina lor, neluând în calcul că ei aplică, înainte de orice legi,

ceea ce noi am uitat: spiritul civic.

Nu trebuie să aştepţi pe nimeni ca să îţi cureţi zăpada din faţa

porţii, nu trebuie să ridici din umeri a nepăsare, privind la stratul

gros de gheaţă din faţa magazinului tău şi la trecătorii, potenţiali

clienţi, care cad, aşa cum nu trebuie să aştepţi ameninţarea cu

aplicarea legii ca să pui mâna pe o lopată sau să rupi ţurţurii de

gheaţă, care sunt adevărate pericole.

Înainte de a cere cuiva sau de a critica, este bine să îţi faci o

autoanaliză şi să vezi ce ai făcut tu pentru ca o situaţie să fie mai

bună.

În continuare, prognozele meteo ne sunt defavorabile şi anunţă

condiţii din cele mai vitrege, fără precedent faţă de anii care au

trecut. Valuri de ninsori şi, ca şi cum nu era suficient, ploi în

cantităţi semnificative. Meniul complet pentru ca România să fie

înghiţită de ape.

De aceea, consider că este cazul ca autorităţile să fie, mai mult

ca oricând, vigilente şi să ia toate măsurile posibile pentru a ajuta

117

cetăţenii şi pentru a minimaliza pe cât de mult posibil toate efectele

dezastruoase ale unei astfel de vremi.

Aproape în fiecare an, România se confruntă cu inundaţii, iar

anul acesta, în raport cu vremea, ele pot fi catastrofale dacă nu se

iau măsuri când încă se mai poate face ceva. Trebuie să fim

conştienţi de acest pericol.

Fac un apel la toate autorităţile din domeniu să se îngrijească

ca daunele să fie minime prin intervenirea la timp cu toate forţele de

care dispun.

Este de datoria noastră să luăm primele măsuri şi să tragem

semnale de alarmă. Fie că facem sau nu parte din vreo instituţie, cu

toţii ar trebui să avem la bază simţul civic, responsabilitatea de a ne

uşura unii altora viaţa şi de a ne respecta reciproc.

Şi tragedia noastră, stimaţi colegi, e că nu numai zăpada sau

inundaţiile reprezintă o problemă. Acesta este un caz de sezon, unul

din sutele care se pot da în privinţa gradului de simţ civic al

românilor şi de responsabilizare indiferent de poziţia fiecăruia în

societate. Simţul civic este ingredientul de bază pentru consolidarea

oricărei societăţi, aceea care poate ajuta cel mai bine la creşterea

gradului de civilizaţie şi identitate al unui popor.

*


Stimaţi colegi, vă propun să continuăm cu şedinţa în plen a

Senatului. Şedinţa este condusă de subsemnatul, asistat de domnul

senator Gheorghe David şi doamna senator Doina Silistru, secretari

de şedinţă. Şi-au înregistrat prezenţa la lucrările şedinţei de astăzi

118

102 senatori. Suntem în cvorum. 4 colegi, membri ai Guvernului,

sunt absenţi motivaţi.

*

În documentaţia pentru şedinţa de astăzi aţi primit proiectul

ordinii de zi. Sunt observaţii la ordinea de zi? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi a şedinţei de

astăzi. Vă rog să votaţi.

Cu 55 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,

ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru: după declaraţiile politice de la ora 15.00

la ora 16.30 urmează iniţiativele legislative, cu vot pe legile

organice în intervalul de timp 16.30 – 17.00; în intervalul

17.00 – 18.00 voturi finale pe iniţiative legislative; de la ora 18.00

la ora 19.30, întrebări, interpelări şi răspunsuri.

Dacă nu sunt observaţii în legătură cu programul de lucru, voi

supune votului dumneavoastră programul de lucru pentru şedinţa de

astăzi. Vă rog să votaţi.

Cu 60 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,

programul de lucru a fost aprobat.

Domnul senator Vasile-Cosmin Nicula doreşte să facă o

declaraţie. Vă rog, microfonul central.

Domnul Vasile-Cosmin Nicula:


Stimaţi colegi,

În conformitate cu art. 47 din Regulamentul Senatului, vă

comunicăm modificările operate în componenţa comisiilor

119

permanente, pe locurile care revin Grupului parlamentar al Alianţei

PSD+PC, conform algoritmului, ca urmare a demisionării din

grupul nostru parlamentar a unor senatori, după cum urmează:

La Comisia pentru sănătate publică este numit domnul senator

Crăciun Avram în locul domnului senator Corneliu Grosu.

Subsemnatul îl înlocuieşte pe domnul senator Sorin-Serioja Chivu.

La Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor

statului este numit domnul senator Gheorghe Marcu în locul

domnului senator Chirvăsuţă Laurenţiu şi domnul senator Florin

Constantinescu în locul domnului senator Vasile-Cosmin Nicula.

La Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei

şi petiţii este numit domnul senator Alexandru Cordoş în locul

domnului senator Corneliu Grosu, respectiv domnul senator Valer

Marian va ocupa funcţia de vicepreşedinte al comisiei.

La Comisia economică, industrii şi servicii se numeşte domnul

senator Vasile-Cosmin Nicula în locul domnului senator

Sorin-Serioja Chivu.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi,

Doresc să vă informez … (Discuţii la prezidiu)

Voi supune întâi la vot modificările în comisii.

Îi ofer cuvântul domnului senator Chivu, care doreşte să

intervină pe procedură înainte de vot. Aveţi cuvântul, microfonul 4,

vă rog.

120



Pe procedură, dacă sunteţi amabil. Colegul nostru, domnul

senator Nicula, se prevalează de art. 47 din Regulamentul Senatului,

dar acest articol precizează foarte clar momentul când un lider de

grup poate să-şi exprime un punct de vedere asupra unui

parlamentar ce aparţine grupului respectiv pe care-l reprezintă. Cred

că, în această situaţie a noastră, a parlamentarilor care am

demisionat dintr-un grup parlamentar, trebuia să facă trimitere la

art. 45 din acelaşi Regulament, care spune: „În cazul în care unul

dintre membrii comisiei demisionează din grupul parlamentar care

l-a propus, liderul grupului parlamentar respectiv poate propune un

alt reprezentant”. Dar acest art. 45 este declarat neconstituţional prin

Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006, care, dacă observaţi, este

sesizată de însuşi grupul parlamentar din care au făcut şi fac parte

domnii senatori: Viorel Arcaş, Mircea-Dan Geoană, Ion Chelaru,

Petre Daea, Cristian Diaconescu, Ion Vasile, Radu Cătălin Mardare,

Petru Şerban Mihăilescu, Ilie Sârbu, Doina Silistru şi Ion Toma.

Acest articol, fiind neconstituţional, cred că, distinşi colegi,

trebuie să ţineţi cont că în conformitate cu Constituţia, deputaţii şi

senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare.

Vă mulţumesc.



Stimaţi colegi,

121

Am luat cunoştinţă de argumentele domnului senator Chivu.

Aş fi fost mult mai decis dacă unul din iniţiatorii acestei decizii a

Curţii Constituţionale era chiar doamna senator Doina Silistru.

În aceste condiţii, vă cer îngăduinţa să-mi daţi mandatul să

ridic această problemă în şedinţa Biroului permanent al Senatului şi

să vedem cum rezolvăm. Eventual, să solicităm un aviz de la

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări în

legătură cu modul de a proceda.

Vă rog, domnule senator Nicula, să nu vă supăraţi. Nu voi

putea supune votului aceste modificări în comisiile permanente,

având în vedere problema ridicată de domnul senator Chivu.

Pentru şedinţa de mâine îmi permit să fac o informare pentru a

se decide la nivelul Biroului permanent al Senatului în legătură cu

modul de a proceda şi cu răspunsul la problema ridicată de domnul

senator Chivu.

Dacă nu văd proteste în sală, vom proceda în acest fel.

*

În continuare, doresc să vă informez, stimaţi colegi, despre

posibilitatea exercitării de către dumneavoastră, de către noi,

senatorii, a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale pe un

număr de legi, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) şi (3)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii

Constituţionale:

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.152/2008 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

122

Internelor şi Reformei Administrative şi pentru înfiinţarea Fundaţiei

Colegiul Naţional de Afaceri Interne;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul

administraţiei publice;


nr.101/2009 referitoare la stabilirea unor măsuri privind absolvirea

instituţiilor de formare profesională iniţială din Ministerul

Administraţiei şi Internelor;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.102/2009 pentru prelungirea termenelor prevăzute la pct.17.2 lit.

g din contractul de privatizare a Societăţii Comerciale „Electrica

Oltenia” - S.A., aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr.114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea

privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a

energiei electrice „Electrica Moldova” – S.A. şi „Electrica Oltenia”

– S.A.;

- Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a unităţilor în

care se desfăşoară învăţământul liceal şi profesional de stat;

- Legea privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.168/2008 pentru completarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr.87/2008 privind dotarea cu calculatoare tip desktop a

unităţilor în care se desfăşoară învăţământ liceal şi profesional de

stat;

123


nr.86/2009 privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele

livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate de Compania

Naţională „Romtehnica ” - S.A. către Ministerul Apărării Naţionale;


nr.87/2009 privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în

circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor

documente de călătorie;

- Lege pentru modificarea Legii nr.85/2006 privind procedura

insolvenţei;

- Lege privind construirea unui monument comemorativ dedicat

eroilor musulmani care şi-au dat viaţa pentru România în cele două

războaie mondiale;

- Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2009 pentru

prelungirea termenelor prevăzute la pct.17.2 lit.g) din contractul de

privatizare a Societăţii Comerciale „Electrica Oltenia”- S.A.,

aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.114/2005

privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării

societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei

electrice „Electrica Moldova” - S.A. şi „Electrica Oltenia” - S.A.;

- Lege pentru modificarea şi completarea art.7 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr.168/2001 privind punerea în valoare a

construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi

exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate

dezafectate;

124


modificarea termenului privind sancţionarea contravenţiilor

prevăzute la art.14 alin.(1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de

reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate

din cereale;

- Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2007 privind

creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ;

- Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr.75/1999 privind activitatea de audit financiar;

- Lege pentru modificarea şi completarea art.284 din Legea

nr.571/2003 privind Codul fiscal;

- Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.14/2009 privind

acordarea unui împrumut Companiei Naţionale de Autostrăzi şi

Drumuri Naţionale din România S.A. în scopul refinanţării

împrumutului acordat de Trezoreria Statului în anul 2004;


reglementarea unor măsuri financiar-contabile aplicabile în

implementarea programului Facilitatea de tranziţie pentru România,

prevăzut în Decizia Comisiei C (2007) 5.793 din 30 noiembrie 2007

privind contribuţia financiară a Facilităţii de tranziţie pentru

întărirea capacităţii instituţionale din România;


alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru

125

contractarea şi implementarea proiectelor necontractate din

fondurile Programului PHARE;


gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente

Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European;

- Lege pentru completarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi

combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- Lege pentru completarea art.7 din Ordonanţa Guvernului

nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Aceste informaţii v-au fost aduse la cunoştinţă pentru a vă

exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale.

*

La punctul 2 din ordinea de zi este înscris Informare cu privire

la scrisoarea Preşedintelui României referitoare la participarea cu

forţe armate la misiuni în afara teritoriului statului român

în anul 2010.

Este vorba de un demers al Preşedintelui României care ne

informează pe noi, Parlamentul, că a aprobat participarea României

cu forţe armate în anul 2010 la misiuni înafara teritoriului naţional,

în teatrele de operaţii din Balcani şi Afganistan, la acţiuni sub

mandatul NATO, a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al Uniunii

Europene.

Pentru cei care doresc, în anexă este scrisoarea Preşedintelui

României care conţine numărul de militari cu care se participă la

aceste diverse operaţiuni.

126

V-am adus la cunoştinţă. Aceeaşi procedură de informare,

prevăzută de lege se va aborda şi în Camera Deputaţilor. Vă

mulţumesc.

*

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi care este Aprobarea

procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarelor

iniţiative legislative.

Mai întâi, vă consult dacă dintre iniţiatori există colegi care

doresc să susţină procedura de urgenţă.

Prima este Propunerea legislativă pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor

alimentare.

Doreşte să o susţină cineva? Nu. Nu se supune la vot.

A doua propunere legislativă este Propunerea legislativă

pentru abrogarea Cap. IV (art.17 – 26) din Legea nr. 329/2009

privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice,

raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi

respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul

Monetar Internaţional.

Dintre iniţiatori doreşte cineva să o susţină?

Doamna Doina Silistru (din sală):

Dumneavoastră sunteţi iniţiator.


Dacă îmi permite-ţi, pentru rapiditate, fiind unul dintre

iniţiatori o susţin eu, dacă nu aveţi nimic împotrivă.

127

Supun votului dumneavoastră procedura de urgenţă pentru

această propunere legislativă. Vă rog să votaţi.

Cu 59 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi nicio abţinere,

propunerea de dezbatere şi adoptare în procedură de urgenţă a

propunerii de la punctul 2 a fost aprobată.

A treia propunere este Propunerea legislativă pentru abrogarea

Cap. IV (art.17 – 26) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea

unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor

publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-

cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Domnul deputat Nicolae Mircovici, cred că nu este aici. Nu se

supune la vot.

Domnule senator Günthner vă rog, aveţi cuvântul pe

procedură. Microfonul 2.

Domnul Günthner Tiberiu:


Trebuie să observaţi că cele două iniţiative legislative sunt

perfect identice. Ar trebui procedat la comasarea lor sau ar trebui

discutate împreună. Practic, sunt depuse în aceeaşi zi sau la o zi

diferenţă. Ar fi păcat ca una să aibă procedură de urgenţă şi cealaltă

să meargă cu ... Două iniţiative legislative identice să circule în

Senat pe trasee diferite.


Domnule senator Günthner, cu respect vă spun că nu sunt

identice. Sunt referitoare la aceeaşi lege, dar nu au acelaşi obiect.

Sunt dispus, dacă dumneavoastră doriţi, să susţineţi ideea să fie

128

aprobată procedura de urgenţă şi pentru cea de-a doua lege, în lipsa

iniţiatorului, fără ca acesta să constituie un precedent.

Vă voi supune la vot ... (Discuţii aprinse în sală) De a treia

este vorba, apoi ajungem la a patra.

Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea. Vă rog,

microfonul 2.


Cred că soarta iniţiativei legislative merită să fie cea pe care

iniţiatorul a dat-o, altfel, cred că am fi mai duri. Dumneavoastră

sunteţi întotdeauna un blând. Este un copy-paste. Nu se poate.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu.

O să ne putem pronunţa prin vot având în vedere că domnul

Günthner a cerut acest lucru.

Domnule Günthner, o supun la vot. Nu este nicio problemă.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Günthner Tiberiu:

Dacă se poate, eu aş cere comasarea celor două iniţiative

legislative, pentru că numai iniţiatorii diferă. (Discuţii aprinse în

sală şi la prezidiu) La cele două iniţiative legislative titlul este

identic. Cea de a patra iniţiativă are text diferit.


Titlul legii este identic şi ele sunt identice? Încă o dată,

domnul senator Günthner a cerut, dacă sunteţi de acord ca prin

derogare de la practica noastră, şi anume că orice propunere de

solicitare a procedurii de urgenţă trebuie să fie susţinută în plen, vă

129

întreb dacă sunteţi de acord să facem acest lucru în lipsa oricărei

susţineri. Vă rog să votaţi.

Dacă votaţi „da”, votaţi cu propunerea domnului senator

Günthner, dacă votaţi „nu” votaţi cu respectarea cutumei noastre.

Vă rog să votaţi.

Domnule senator Günthner, propunerea dumneavoastră a

întrunit 19 voturi pentru, 31 de voturi împotrivă şi 7 abţineri, ca

urmare, nu a fost aprobată.

A patra este Propunerea legislativă pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi

şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea

mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia

Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Iniţiatori sunt domnul senator Bîrlea Gheorghe şi domnul

senator Feldman Radu-Alexandru. Cine doreşte să o susţină?

Domnul senator Bîrlea? Vă rog. Microfonul 2.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Ştim cu toţii că legea nr. 329/2009 a fost dată în circumstanţe

economice destul de dificile şi a avut în vedere o raţionalizare

eficientă a cheltuielilor bugetare şi o mai corectă dimensionare a

unor autorităţi şi instituţii publice.

S-a spus încă de atunci că în pofida asumării răspunderii pe

această lege ca şi pe altele, ele nu sunt perfecte, pe parcurs pot fi

propuse amendamente care să genereze ajustări în funcţie de

realităţile economice.

130

Această iniţiativă are în vedere cumulul pensie-salariu, în

beneficiul celor care doresc să-şi continue activitatea cu condiţia

renunţării la diferenţa de salariu care întrece salariul mediu brut pe

economie. Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc.

Procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă a

fost susţinută de domnul senator Bîrlea. Dacă nu mai doreşte nimeni

să intervină vă voi supune la vot aprobarea procedurii de urgenţă

pentru această iniţiativă legislativă. Vă rog să votaţi.

Cu 54 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi 3 abţineri,

procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă a fost

aprobată.

*

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi ... (Domnul senator Igaş

solicită cuvântul) Pe procedură domnule senator Igaş? Aveţi

cuvântul domnule senator. Vă rog, microfonul 2.

Domnul Traian-Constantin Igaş:


Pe procedură.

Avem art. 87 alin (1), în care se spune clar că ordinea de zi

poate fi modificată la propunerea unui grup parlamentar, sigur, cu

majoritatea colegilor senatori prezenţi la şedinţa de plen.

Avem o mică problemă, anume Proiectul de lege pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcţionarilor publici, care a fost trimisă de Guvern către noi, către

131

Senat, a fost dezbătută astăzi în şedinţa Comisiei pentru

administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului,

raportul este deja întocmit de aproximativ două ore şi, aş vrea,

domnule preşedinte de şedinţă, să încercăm să introducem şi acest

punct distinct pe ordinea de zi, chiar dacă ştiu şi ştim cu toţii că

iniţial am aprobat astăzi o ordine de zi. Uzând de art. 87 din

Regulamentul Senatului, cred că putem să introducem şi acest

proiect de lege pe ordinea de zi, ţinând cont că este un proiect

important, este prezent în sala de şedinţe şi reprezentantul

Guvernului care susţine acest proiect de lege. Vă mulţumesc.



Este o singură problemă domnule senator Igaş. Potrivit

Hotărârii Biroului permanent, proiectul de lege a fost transmis

pentru elaborarea unui raport comun la Comisia pentru administraţie

publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Domnul

preşedinte Greblă ar dori să ... Domnul senator Filip a făcut un

raport din partea Comisiei pentru administraţie publică, organizarea

teritoriului şi protecţia mediului. Îl voi ruga pe domnul senator Toni

Greblă să ne precizeze care este situaţia. Vă rog, microfonul 4.

Domnul Toni Greblă:


Stimaţi colegi,

În Biroul permanent, comisia avizatoare a fost desemnată

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi

comisia raportoare a colegului. Din datele verificate de mine, am

132

fost şi la Biroul permanent, noi aveam aviz mâine şi poimâine,

miercuri, colegul avea raport. Drept urmare, faţă de datele stabilite

de ... aici nu este vorba de a fi de acord cu modificarea ordinii de zi.

Este vorba de faptul că faţă de datele stabilite în Biroul permanent,

marţi 16 februarie, termen pentru aviz de la Comisia juridică, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări, Comisia juridică, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări, mâine la ora 14.00 are şedinţă şi

urmează să analizeze proiectul de lege cu prioritate, urmând ca

imediat să depunem avizul. Drept urmare, nu este vorba de

modificarea unei ordini de zi, este vorba de faptul că iniţiativa

legislativă nu a ajuns la maturitate pentru a putea fi inclusă în

ordinea de zi a plenului Senatului.


Domnul senator Haşotti. Vă rog, microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti:


Acum pentru ca toată lumea să fie lămurită, este vorba despre

acel proiect de lege care este aproape identic cu două ordonanţe ale

Guvernului, declarate neconstituţionale, probabil şi acesta va fi

declarat neconstituţional, proiect de lege care prevede înlocuirea

directorilor din deconcentrate, adică politizarea sută la sută a întregii

Românii. Domnul senator Greblă a evocat aici imposibilitatea de a

se modifica ordinea de zi pentru simplu motiv că şi Comisia

juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări trebuie să dea un

aviz. Eu înţeleg graba pe care colegii de la Partidul Democrat

Liberal o manifestă şi însuşi liderul grupului a spus că, forţând un

133

pic înţelegerea Regulamentului nostru, propune acest lucru. Evident,

că nici nu puteţi supune la vot aşa ceva, domnule preşedinte, de

vreme ce o comisie sesizată cu un aviz nu s-a pronunţat. Dar, eu ţin

minte că procedura de urgenţă – s-ar putea să mă înşel – a fost

votată miercuri. De acord? Domnule senator Greblă, când a

repartizat Biroul permanent, după ziua de miercuri, către comisie

acest proiect? Mie îmi este teamă că în Biroul permanent nici măcar

nu a fost repartizat la comisii. Când? (Discuţii aprinse în sală)


Mulţumesc domnului...


Problema este că ceea ce a propus domnul lider al Grupului

parlamentar al PD-L nu se poate propune votului Senatului. Este

neregulamentar.


Vă mulţumesc, domnule senator. Domnul senator Filip.

Microfonul 2.

Domnul Petru Filip:

Îmi asum câteva lucruri legate de acest proiect de lege. În

primul rând, este vorba de modificarea Legii funcţionarului public

nr. 188/1999. Am discutat-o astăzi în Comisia pentru administraţie

publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului şi am

discutat-o din punct de vedere tehnic, nu din punct de vedere politic.

Că ea poate fi interpretată legat de Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 37/2009 sau de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 105/2009, asta este o altă discuţie, dar pe tehnică şi pe conţinut

134

nu are niciun fel de legătură cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

nr. 105/2009 sau cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009,

mai veche.

Acesta este un lucru pe care vreau să-l precizez, fiindcă în

şedinţa Comisiei pentru administraţie publică, organizarea

teritoriului şi protecţia mediului am discutat aproape două ore pe

elementele de modificare a Legii nr. 188/1999 privind funcţionarii

publici. Ca urmare, din acest punct de vedere nu există niciun fel de

dubiu.

Cea de a doua problemă, legată de avizul Comisiei juridice, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări, într-adevăr, au existat

anumite discuţii legate de a se discuta înainte de termenul pe care

Biroul permanent al Senatului l-a stabilit şi am discutat în cursul

zilei de marţi, în care Comisia juridică, de numiri, disciplină,

imunităţi şi validări îşi asumase un termen pentru prima întâlnire în

această săptămână. Sigur, între timp, lucrurile legate de programul

Senatului s-au schimbat, ziua de miercuri a devenit marţi şi sigur că

atunci datele au fost puţin deranjate. Sigur că şedinţa de Birou

permanent care ar fi trebuit să aibă loc mâine cu un eventual

program de dezbateri pentru miercuri nu mai poate avea loc. De

aceea, propunerea din partea Grupului parlamentar al PD-L avea la

bază această realitate. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Eu cred că nu trebuie să intrăm în discuţii cu

caracter politic. Este însă evident că procedura legislativă nu a fost

135

îndeplinită, procedura nu este completă, cum ar spune domnul

senator Greblă.

În al doilea rând, am înţeles că dânsul şi-a asumat, astăzi, în

faţa plenului obligaţia de a aborda în cursul întâlnirii de mâine a

comisiei problema unui aviz pentru proiectul respectiv. În aceste

condiţii, cu tot respectul, domnule senator Igaş, nu pot supune la vot

includerea pe ordinea de zi a unui punct care nu are procedura

legislativă completă, deci nu are raportul Comisiei juridice, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Aşa că vă rog pe toţi să

facem un efort ca să fie cât mai rapid.

Domnule senator Urban, microfonul 2.

Domnul Iulian Urban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. În legătură cu proiectul de

lege care nu a ajuns la maturitate, el este la maturitate, pentru că în

şedinţa Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări

de marţea trecută el a fost pe ordinea de zi. Că nu a fost cvorum la

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări nu este

vina noastră. Eu ştiu că am fost acolo, domnul Greblă a fost acolo.

Faptul că, de exemplu, sunt colegi de la partide politice pe care nu-i

vedem cu lunile nu este vina noastră. De asemenea, eu am căutat o

posibilitate şi am cerut domnului preşedinte al Comisiei juridice, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări ca astăzi, de la ora 13.00, să

încercăm să ţinem o şedinţă la care să discutăm acest proiect de

lege. Iar nu s-a putut. Chiar dacă ne luăm acest angajament, este

posibil să ne trezim, mâine, la Comisia juridică, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări că iar suntem 5 persoane, adică sub

136

cvorum, astfel încât din acest punct de vedere este posibil ca

proiectul de lege să nu ajungă la maturitate nici la anul pe vremea

asta.

Eu vreau să vă spun că, în condiţiile în care marţi a fost pe

ordinea de zi a Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi

validări, iar acolo, ca şi la alte comisii permanente ale Senatului,

lumea nu prea se omoară cu venitul, asta este, nu avem ce să facem.

Este o realitate, dar nu înseamnă că trebuie să blocăm un întreg

proces legislativ, astfel încât eu cred că trebuie să dăm curs cererii

de vot formulată de liderul nostru de grup.


Domnule senator Urban, argumentaţia dumneavoastră este

impecabilă, dacă termenul pentru prezentarea raportului de avizare

al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări ar fi

fost depăşit. În condiţiile în care acest termen este mâine, nu avem

cum să procedăm decât cum v-am spus. Dacă nu va fi respectată

această dată, atunci vom decide prin vot modul în care va trebui să

procedăm.

Aşa că vă cer scuze, dar nu o pot supune votului.

*

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, Notă privind adoptarea

tacită, prin împlinirea termenului la data de 10 februarie 2009, a

următoarei iniţiative legislative: Propunerea legislativă pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea

regională în România cu modificările şi completările ulterioare.

137

Vreau să vă informez că, potrivit art. 75 alin. (2) din

Constituţia României, coroborat cu prevederile art. 141 alin. (2) din

Regulamentul Senatului, Propunerea legislativă pentru modificarea

şi completarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în

România cu modificările şi completările ulterioare se consideră

adoptată prin împlinirea termenului la data de 10 februarie 2010.

(Discuţii, rumoare.)

Domnul senator Corlăţean. Microfonul 3.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Eu am fost mandatat de Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC să formulez următoarea declaraţie.

Teza dezvoltării regionale este un subiect extrem de important

care trebuie tratat cu extrem de mare seriozitate de către

Parlamentul României, cu atât mai mult cu cât perspectivele

financiare ale Uniunii Europene, începând cu 2014, deci noile

perspective financiare, trebuie să găsească România pusă la punct

din acest punct de vedere, deci România va trebui să analizeze, să ia

anumite decizii care să pună în valoare regiunile de dezvoltare

economică, pentru a pune în valoare fondurile europene care ne

stau la dispoziţie, respectiv pentru creşterea gradului de absorbţie a

acestor fonduri.

De aici şi până la trecerea pe şest, prin manevre care nu fac

cinste activităţii parlamentare, a unui proiect de lege care este

138

contestabil pe fond este cale lungă. Şi aici, în numele Grupul

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, continuând ceea ce am

afirmat încă de săptămâna trecută, trebuie să spun foarte clar că

aceste manevre pot fi calificate ca „ruşinoase” şi vor avea anumite

consecinţe. Pentru că solicitarea Grupului parlamentar al PD-L,

săptămâna trecută, de a prelungi termenul până la care plenul

Senatului trebuia să dezbată şi să ia o decizie sub pretextul că vor fi

depuse amendamente la comisia sesizată în fond, acesta a fost

numai un pretext, am verificat şi nu a fost niciun fel de amendament

depus de Grupul parlamentar al PD-L. Ceea ce s-a obţinut a fost

intrarea în procedura de adoptare tacită în condiţiile în care şi

secretarul de stat coordonator, pentru care dumneavoastră, domnule

preşedinte de şedinţă, ne-aţi cerut o amânare de câteva ore a

dezbaterii, pentru ca Domnia Sa să fie prezent, am văzut care au fost

consecinţele: nu a fost întrunit cvorumul de şedinţă după ora 12.30.

Este o declaraţie pe care o fac răspicat, în numele Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, promovarea unui astfel de

proiect de lege care are şi promovează aceste teze autonomiste pe

criterii etnice nu reprezintă o surpriză neapărat din punctul de

vedere al consecvenţei grupului parlamentar care a promovat acest

proiect de lege. Ceea ce este surprinzător şi trebuie notat de opinia

publică astăzi este faptul că PD-L, la guvernare, şi cei care îl

conduc, domnii Băsescu şi Boc, îşi asumă pentru prima oară public

această cosponsorizare a tezelor autonomiste pe criterii etnice.

O regiune de genul celei propuse – Harghita, Covasna şi

Mureş – care reia vechile teze autonomiste şi care merge împotriva

139

logicii economice este o chestiune pe care PD-L-ul şi-o asumă

public. Şi aici voi deschide o foarte scurtă paranteză ca senator de

Braşov.

Întreruperea legăturilor economice între Braşov, Harghita şi

Covasna în condiţiile în care sunt legături economice importante, în

condiţiile în care tranzitul economic se face dinspre Harghita şi

Covasna prin Braşov, în condiţiile în care există companii

braşovene importante care desfăşoară activităţi economice, în

condiţiile în care aeroportul internaţional va fi relevant nu doar

pentru Braşov, ci pentru toată zona, inclusiv pentru Harghita şi

Covasna, ridică probleme, în primul rând, dezvoltării economice a

celor două judeţe menţionate, Harghita şi Covasna. Este un moment

în care noi spunem foarte clar la nivelul Grupul parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC, că PD-L-ul şi-a asumat public aceste teze

autonomiste. Din punctul de vedere al poziţiei Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC, noi vom rămâne consecvenţi în

promovarea acelor modificări legislative care să fie fezabile

economic, care să reprezinte un plus pentru dezvoltarea regională

viitoare a României, dar vom face aceste lucruri, inclusiv în

dezbaterea de la Camera Deputaţilor, cu respectarea strictă a

Constituţiei şi a atributelor pe care Constituţia le oferă teritoriului

suveran, independent, unitar al României. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Declaraţia dumneavoastră a fost notată pentru

stenogramă. Doamna senator Boagiu. Microfonul 2. Urmează un

140

grup compact de trei senatori: Markó Béla, Frunda György,

Verestóy Attila.

Aveţi cuvântul, doamna senator.



Îi mulţumesc şi colegului care a exprimat punctul de vedere al

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Aş spune că nu

era un punct de vedere, ci o declaraţie politică pe care doream să o

aud de la tribună, era mult mai justificată acolo.

Scopul pentru care am luat cuvântul este unul singur. Acest

punct de vedere – şi nu mă refer la persoane pentru că nu vreau să

dezbat ceea ce nu am dezbătut într-o complicitate, dragi colegi,

inclusiv cu serviciile Senatului – este acela de a spune, ceea ce toată

lumea a auzit şi toată lumea ştie, că dacă discutăm despre regiuni de

dezvoltare în România trebuie să discutăm despre ele – şi aici sunt

total de acord cu grupul parlamentar care a exprimat punctul de

vedere anterior – în contextul pregătirii noului buget al Uniunii

Europene, în contextul în care trebuie să judecăm cum vor veni

banii către regiunile de dezvoltare din România. Acesta este punctul

nostru de vedere, punctul oficial al partidului.

Dacă dumneavoastră vreţi să ne puneţi altceva în spinare, pot

să înţeleg, este o problemă legată de faptul că acum nu mai sunteţi

la putere, ci sunteţi în opoziţie şi întotdeauna şi opoziţia trebuie să

aibă un punct de vedere însă el trebuie să fie cel corect şi cel care

reflectă realitatea.

141

Al doilea lucru pe care vreau să-l spun, domnule preşedinte,

dragi colegi, toate grupurile parlamentare sunt reprezentate în

Biroul permanent. Atunci când s-a cerut prelungirea termenului – şi

vă rog să luaţi stenogramele! – a fost acceptată în condiţiile în care

nimeni nu a spus că legea urma să fie adoptată tacit în decursul unei

săptămâni. Vă rog să luaţi stenograma Biroului permanent de

săptămâna trecută în care veţi găsi intervenţia mea prin care am

cerut clar ca atunci când suntem pe punctul de a împlini termenul

adoptării tacite să fim atenţionaţi, atât în plenul Senatului , pentru că

de aceea suntem asistaţi de către colegii noştri din aparatul

Senatului , cât şi din cadrul grupurilor parlamentare, aşa încât astfel

de erori să nu existe. Deci intenţia a fost de foarte mare bună-

credinţă. Aş vrea să ne păstrăm acea verticalitate care s-a manifestat

până acum în Senatul României, aceea de a spune ceea ce s-a

întâmplat cu acurateţe. Altfel, cred că acea imagine pe care ne

străduim să ne-o menţinem de mai bine de un an va fi deteriorată

încercând să dezinformăm şi jucându-ne cu lucrurile care pot fi

verificate prin declaraţiile din stenograme.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Poziţia oficială a grupului

nostru este că regiunile de dezvoltare trebuie desenate în funcţie de

discuţiile şi de negocierile care vor avea loc la nivel european, astfel

încât România să beneficieze de sume consistente pentru asigurarea

coeziunii între regiunile de dezvoltare din România.

Am mai spus-o şi o repet: nu acceptăm politizarea acestui

subiect. Vrem să devină un subiect care să aducă prosperitate în

România. Vă mulţumesc. (Aplauze)

142


Vă mulţumesc. Sunt convins că declaraţia dumneavoastră va

fi reflectată în stenogramă.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator.

Markó Béla. Microfonul 2.

Domnul Markó Béla:


Stimaţi colegi, bineînţeles că aş fi dispus să avem o dezbatere

mai aprofundată în ceea ce priveşte instituţia aprobării tacite a unor

legi din partea primei Camere sesizate. Eu cred că şi în acest

moment, noi, senatorii, Senatul avem posibilitatea să dezbatem o

lege şi să nu o lăsăm să treacă la Camera Deputaţilor prin aprobare

tacită.

Stimaţi colegi, de ce nu aţi încercat să impuneţi o dezbatere

pe această temă atunci când era momentul? Noi am încercat acest

lucru, inclusiv iniţiativa de a amâna termenul respectiv, dar, după

cum ştiţi, nu am reuşit şi îmi pare bine că colegii din PSD –

respectiv domnul senator Corlăţean – totuşi şi-au dat seama că ar

trebui să avem o astfel de dezbatere şi au iniţiat o astfel de dezbatere

astăzi, fiindcă deja s-au făcut referiri la esenţa acestei propuneri

legislative, la detaliile acestei propuneri legislative.

În acest moment, vorbesc nu în calitate de membru al

Guvernului, ci ca unul dintre iniţiatorii acestei propuneri legislative

şi trebuie să resping acele calificative privind o manevră ruşinoasă

şi aşa mai departe.

143

Stimaţi colegi, dacă e o manevră ruşinoasă să încerci să faci un

lucru bun pentru întreaga ţară... Dacă aţi fi citit această propunere

legislativă, aţi fi văzut că nu se referă la Harghita, Covasna, Braşov

şi aşa mai departe. Propunerea legislativă se referă la o problemă

generală a întregii ţări, şi anume, acum vreo zece ani, în mod

artificial, am împărţit ţara în opt regiuni de dezvoltare economică şi

toată lumea ştie foarte bine că aceste regiuni de dezvoltare

economică nu sunt potrivite, prin ele nu se poate crea o coerenţă

economică în anumite zone. Şi întrebaţi-vă colegii, nu din Covasna,

din Harghita şi din Braşov, ci, de exemplu, din Vrancea şi

Constanţa, de ce judeţul Vrancea, o zonă subcarpatică, face parte

din aceeaşi regiune de dezvoltare economică cu Constanţa, care,

oricum, nu e o zonă subcarpatică, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră.

Sau întrebaţi-vă colegii din Oradea dacă sunt de acord să facă parte

din aceeaşi regiune de dezvoltare economică cu o altă zonă foarte

puternică, şi anume Clujul, fiindcă astfel se creează o competiţie

nefastă între două zone. Şi aşa mai departe, aş putea să continui

problemele pe care le avem în acest moment din cauza acestor

regiuni de dezvoltare economică. Şi toată lumea acceptă să

reorganizăm aceste regiuni de dezvoltare economică şi, în locul

celor opt, să încercăm să avem regiuni de dezvoltare economică mai

mici, coerente, care, într-adevăr, să fie capabile de absorbţia acelor

fonduri europene de care avem nevoie cu toţii. Aceasta este esenţa

propunerii legislative, aceasta este intenţia propunerii legislative şi,

dacă o astfel de intenţie este o manevră ruşinoasă, atunci accept cu

plăcere acest calificativ.

144

Vă mulţumesc.



Îl invit la microfon pe domnul senator György Frunda.

Microfonul 2, vă rog. Se pregăteşte domnul senator Attila Verestoy.

Domnul Frunda György :

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Intervenţia mea se vrea a fi o replică la o susţinere la care nu

mă aşteptam. Îl stimez mult pe domnul senator Corlăţean. M-am

luptat de multe ori de aceeaşi parte a baricadei la Strasbourg, am

avut, de multe ori, puncte de vedere comune în diferite probleme.

Nu mă aşteptam şi mă surprinde neplăcut, pentru că sunt convins că

domnul Corlăţean ştie ce înseamnă autonomia teritorială pe criterii

etnice, nu mă aşteptam ca Domnia Sa să încerce să ducă această

discuţie pe o plajă emoţională, nereală, neadevărată.

Domnule Corlăţean, şi dumneavoastră, şi eu ştim că

autonomia teritorială pe criterii etnice înseamnă administrarea unui

anumit teritoriu exclusiv pe criterii etnice şi nu are nimic de-a face

cu crearea unor regiuni economice care să ţină cont de tradiţii,

inclusiv etnice, de pe teritoriul României.

Mai mult decât atât, Uniunea Europeană, Parlamentul

European şi directivele europene fac referire şi sugerează ţărilor

membre ca, atunci când creionează, definesc regiunile economice,

să ţină cont, printre alte probleme – potenţial economic,

infrastructură şi celelalte – şi de tradiţiile economice.

145

Crearea unei regiuni din cele 16, care să aibă o populaţie

substanţială de altă etnie decât cea română, nu înseamnă nici

sfârşitul lumii, nu înseamnă nici ruperea României, nu înseamnă

atingerea niciunuia dintre principiile la care aţi făcut referire. Nici

integritatea naţională, nici suveranitatea şi nici unitatea României nu

sunt atinse de această propunere legislativă. Dimpotrivă, crearea

unor regiuni, dintre care una va avea această majoritate, va face mai

uşoară absorbţia fondurilor europene, şi asta nu din 2014, pentru

care, într-adevăr, trebuie să ne pregătim, ci începând de la adoptarea

legii.

Cred că regiunile astfel definite, cum sunt în proiectul nostru,

care să fie echilibrate şi economic, care să fie mult mai legate prin

activităţi economice, prin scopurile lor, decât sunt astăzi prin cele

opt regiuni, în interiorul cărora, unele judeţe sunt defavorizate, în

detrimentul altora – şi exact asta se întâmplă în regiunea centru...

Judeţele Harghita şi Covasna sunt infinit într-o situaţie mai proastă

decât judeţul Braşov, de exemplu, pentru că, ştim cu toţii, cota

proprie de participaţie este alta la puterea unui judeţ ca Braşovul,

imensă, iar judeţe mici, ca Harghita şi Covasna, nu au posibilităţi

nici măcar să-şi aducă propria contribuţie pentru obţinerea

proiectelor europene.

Iată de ce eu sunt foarte ferm în a respinge asemenea afirmaţii.

Nu cred că PSD şi PC – PSD în principal – au făcut o analiză reală

a propunerii noastre, pentru că propunerea noastră nu face altceva

decât să uşureze absorbţia, proiectarea, desenarea planurilor pentru

absorbţie şi câştigarea acestora şi era în interesul tuturor.

146

Definirea aceasta nu are nimic cu administrarea pe criterii

etnice, pe care o resping în modul cel mai categoric, iar dacă vorbim

concret despre aeroporturi, ştim că în Uniunea Europeană nu ţi se va

aproba nicăieri ca, la mai puţin de 150 de kilometri de cel mai mare

aeroport al ţării, să înfiinţezi un al doilea aeroport, pe când Mureşul

are un aeroport regional care îmbină, care are toate caracteristicile

necesare pentru un aeroport care să poată deservi întreaga regiune

din jurul nostru.

De aceea, propun colegilor ca, în locul unor aprecieri

emoţionale, subiective, în locul încercării de a crea o presiune

politică, etnică, pentru o nedezbatere serioasă a problemei, să avem

un raţionament care să ducă la câştigarea fondurilor europene, la

păstrarea identităţii economice a fiecărei regiuni şi întărirea, din

punct de vedere economic, a tuturor celor 16 regiuni pe care vi le

propunem pentru admitere.

Vă mulţumesc.



Stimaţi colegi, mai am încă patru senatori înscrişi şi o să vă

rog respectuos, dacă se poate, să concentraţi declaraţiile, având în

vedere că este, oricum, un proiect care a fost adoptat tacit.

Domnule senator Attila Verestoy, microfonul 2, vă rog.

Domnul Verestóy Attila:


Onorat Senat,

147

În primul rând, trebuie să fim recunoscători colegului tânăr,

care nu a avut ocazia să participe la şedinţele furtunoase ale

Senatului din anii ’90, pentru faptul că a readus un pic atmosfera pe

care, cu nostalgie, am retrăit-o. Păcat de acest discurs, păcat de acest

tânăr atât de capabil, să readucă mesajul unei perioade pe care am

depăşit-o, am uitat-o şi credeam că o vom uita definitiv!

Aici vorbim de lucruri serioase, argumentele care au fost

prezentate de colegii mei cred că sunt mult mai relevante decât un

discurs cvasipatriotard al unui onorat antevorbitor. Păcat de dânsul!

Nu este vorba de antevorbitorul imediat, este vorba de domnul

senator Corlăţean. Ca să nu trezesc nicio ambiguitate.

Totuşi ţin să mulţumesc acestui tânăr domn că ne-a oferit

ocazia să prezentăm, fără a fi posibil, de fapt, procedural, acest lucru

şi vă mulţumim, domnule preşedinte, că aţi fost atât de îngăduitor,

că ne-aţi lăsat să prezentăm argumente foarte importante, probabil,

pentru dezbaterea din Camera Deputaţilor şi pentru toate discuţiile

pe care le vom avea între lideri, pentru că, într-adevăr, ne-am

convins de faptul că avem nevoie de această lege, avem nevoie de

redesenarea zonelor şi regiunilor de dezvoltare.

Aşa cum au fost concepute iniţial, era un prim pas. S-a

dovedit, din nefericire, că nu suntem exact pe ceea ce doreşte

Europa, nu suntem exact pe dimensiunile care pot fi compatibile cu

ceea ce Europa poate să ofere pentru regiuni de dezvoltare. Iată că

este momentul să regândim, este treaba liderilor politici să se aşeze

şi să gândească, într-adevăr, cum să fie mai bine nu numai pentru o

regiune anume, nu numai pentru un judeţ anume, ci pentru întreaga

148

ţară. În acest proces, suntem parteneri. Drept dovadă, am prezentat o

propunere legislativă şi o ducem mai departe, împreună, sigur, cu

sprijinul tuturor forţelor politice din acest Parlament.

Mulţumesc.



Şi eu mă bucur şi sunt îngăduitor pentru această dezbatere, dar

revin cu apelul meu să încercăm să scurtăm intervenţiile.

Domnul senator Orest Onofrei. Se pregăteşte liderul Grupului

parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Haşotti.

Microfonul 3, vă rog.

Domnul Orest Onofrei:


Stimaţi colegi,

Chiar vreau să fiu scurt. Am două observaţii.

Prima: m-a impresionat puţin neplăcut, când vrei să

argumentezi pro sau contra un proiect de lege, un discurs fatalist şi

panicard, ce s-ar întâmpla dacă s-ar adopta sau nu acel proiect, ca şi

cum s-ar tăia toate legăturile odată cu adoptarea acestui proiect, s-ar

pune graniţe între regiuni, s-ar tăia alimentarea cu energie electrică,

gaz metan, drumurile s-ar întrerupe şi legăturile dintre regiuni şi

judeţe nu vor mai exista.

A doua observaţie – şi cred că ar fi trebuit asumată – este că,

dacă a trecut prin adoptare tacită, vinovaţi suntem toţi, pentru că

nimeni nu a făcut vreo observaţie, nimeni nu a dorit să treacă mai

repede sau să fie dezbătută şi cred că dacă preşedintele Senatului,

149

preşedintele Partidului Social Democrat ar fi fost la serviciu, această

propunere legislativă n-ar fi trecut prin adoptare tacită.


Vă mulţumesc mult pentru modul implicit în care v-aţi referit

pozitiv la activitatea mea, în lipsa preşedintelui Senatului.

Mulţumesc foarte mult, domnule senator Onofrei.

Mai sunt înscrişi domnii senatori Puiu Haşotti, Toni Greblă şi

ultimul pe listă, evident, domnul senator Corlăţean, care doreşte să

răspundă.

Vă rog, domnule senator Puiu Haşotti, microfonul central.



Distins Senat,

În primul rând, haideţi să încetăm o dată să evocăm aici lipsa

unuia sau a altuia. Suntem cu toţii senatori şi trebuie să ne

respectăm. Fiecare dintre noi reprezintă, practic, o instituţie şi nu

este corect, nu este colegial, dar, în primul rând, nu este corect să

spunem că acela lipseşte, acela nu lipseşte. Şi aici evoc şi ceea ce

s-a spus acum vreo jumătate de oră.

De ce am solicitat cuvântul? În primul rând, cu tot respectul,

domnule senator Corlăţean, dumneavoastră aţi avut o declaraţie

politică. Nu îşi acea rostul în acel moment. O pură declaraţie

politică.

În al doilea rând, de vreme ce s-au îndeplinit procedurile

parlamentare, nu există absolut nimic de condamnat. A trecut

propunerea legislativă prin adoptare tacită. Punct. De ce? Pentru că,

150

în momentul respectiv, Senatul nu a mai fost în cvorum. Ce este în

neregulă aici? Ce manevre ascunse s-au făcut? Şi, chiar dacă s-au

făcut, s-au îndeplinit procedurile parlamentare. Şi cu asta, discuţia

se încheie.

Vreau acum, în al doilea rând, foarte pe scurt, să evoc acele

trimiteri la o dezbatere care să nu aibă conotaţii politice, accente

politice. Suntem pe o chestiune administrativă, dar, din păcate, fie

că o spunem, fie că nu, dezbaterea are accente politice.

Şi am să vă dau un singur exemplu. Acum mai bine de patru

ani – şi mă uit la distinşii noştri colegi de la UDMR şi dumnealor

ştiu foarte bine că îi preţuiesc şi îi respect foarte mult – acum patru

ani şi jumătate a trecut de Senat un proiect de lege, deci venit de la

Guvern, referitor la autonomia culturală. Vă mai aduceţi aminte, da?

Cine a blocat acest proiect în Camera Deputaţilor, care e Cameră

decizională? Partidul Democrat, actualmente Democrat Liberal.

Asta apropo de ce spunea distinsa noastră colegă, doamna senator

Anca Boagiu. Şi mă mir că dumneavoastră, distinşi colegi de la

UDMR – încă o dată, ştiţi cât de mult vă preţuiesc – nu v-aţi adus

aminte şi de acest lucru.

Aşadar, când cineva este aliatul dumneavoastră, este în regulă!

Când nu mai este, „nu vă mai dă drumul la Legea autonomiei

culturale din Camera Deputaţilor!”

Vă rog să vă aduceţi aminte că un partid, totuşi, de 20 de ani,

este consecvent în legătură cu consecvenţa dumneavoastră, pe care

v-o respectăm, pentru că dumneavoastră, de 20 de ani, susţineţi un

lucru! Şi aţi avut multe succese şi, probabil, veţi mai avea!

151

Dar, haideţi, să nu fim atât de cinici şi să ne ascundem în

spatele cuvintelor, să recunoaştem că prea mulţi – şi de prea multe

ori – dintre noi declară că nu trebuie să avem niciun fel de accent

politic şi de dezbatere politică pe o anumită temă când, de fapt,

avem şi atitudini politice.

Şi, încă o dată, regret că nu v-aţi adus aminte, stimaţi colegi de

la UDMR, de atitudinea unui partid din Camera Deputaţilor care v-a

ţinut şi care o să vă ţină blocată în continuare Legea referitoare la

autonomia culturală. Şi ştiţi cine a votat atunci!


Vă mulţumesc, domnule senator Haşotti.

Îl invit la microfon pe domnul senator Toni Greblă, şi ultimul,

cred că am făcut un tur destul de complet, domnul senator

Titus Corlăţean.

Vă rog, microfonul 4.



Stimaţi colegi,

În practica tuturor organismelor colegiale există procedeul ca,

după ce este adoptată o anumită lege, hotărâre, decizie să existe

posibilitatea să explici modalitatea, să explici motivele pentru care

ai votat într-un fel sau altul.

Săptămâna trecută a fost adoptată, prin procedura adoptării

tacite, o lege şi este normal ca, un grup parlamentar, astăzi, prin

vocea colegului Corlăţean, să exprime punctul de vedere vizavi de

adoptarea unei legi, astfel încât nu găsesc nimic rău în faptul că a

152

fost exprimat acest punct de vedere. Şi îl întăresc şi eu cu câteva

argumente, foarte scurt.

Cu o săptămână înainte de adoptarea în asemenea manieră a

legii, presa a speculat asupra unui „şantaj” pe care l-ar face UDMR,

vizavi de PD-L, pentru a fi sprijinit în a adopta Legea dezvoltării

regionale. Curios este faptul că, Legea dezvoltării regionale a fost

adoptată, în săptămâna următoare, într-o manieră care creează multă

suspiciune cu privire la complicitatea unor colegi şi, din acest punct

de vedere, întrebările pe care le-a pus PSD-ul sunt justificate. Sunt

justificate mai ales de nevoia de a transmite un mesaj colegilor de la

Camera Deputaţilor.

Închei cu două argumente: dacă actuala hartă a regiunilor de

dezvoltare s-a dovedit a fi greoaie sau nu a dovedit o eficienţă

deosebită în absorbţia fondurilor europene, atunci, eventual, putea fi

pusă în discuţie. De 20 de ani, de 18 ani, se tot discută acest lucru, o

redesenare a regiunilor de dezvoltare dar, întotdeauna, cu

consultarea autorităţilor locale: consilii judeţene, municipii, oraşe şi

comune. Nu, fără avizul acestora, uneori, împotriva dorinţei

acestora, nu putem să redefinim – după un anume interes – regiunile

de dezvoltare a ţării.

În sfârşit, un alt argument pe care pot să-l aduc aici,

necunoscând foarte bine psihologia maghiară, dar cunoscând-o

foarte bine pe a poporului român, lăsaţi-ne măcar să ne vărsăm focul

pentru faptul că nu am fost atât de atenţi încât această dezbatere şi

votul să fi avut loc săptămâna trecută.

Vă mulţumesc.

153


Mulţumesc domnului senator Toni Greblă care a reflectat şi

ceva din psihologia pe care o cunoaşte cel mai bine. Totuşi, e

psihologia oltenească, care face parte din psihologia colectivă.

Îl rog pe domnul senator Titus Corlăţean, pe scurt, să încheie

această minidezbatere.

Microfonul 3, vă rog.

Domnul Titus Corlăţean:


Eu aş face câteva comentarii şi în atenţia Grupului parlamentar

PD-L, şi în atenţia colegilor senatori ai Grupului parlamentar

UDMR, pentru că am impresia că unii se fac că nu înţeleg, iar alţi

colegi chiar nu au înţeles despre ce a fost vorba în această

intervenţie.

Mai întâi, pentru că sunt de acord, memoria noastră şi

memoria stenogramelor trebuie respectate, aş aduce aminte despre

ce este vorba, încă o dată. Exact acum o săptămână, luni, în plenul

Senatului României, aveam programat acest punct, cu două zile

înainte de termenul de adoptare tacită. Luni, 8 februarie a.c., la

intervenţia liderului Grupului parlamentar al PD-L, s-a solicitat

amânarea dezbaterii pe marginea acestui proiect de lege, cu

argumentaţia – şi întotdeauna îi asigur pe colegii din UDMR că sunt

extrem de precis în evaluarea şi în afirmaţiile pe care le fac – că

Grupul parlamentar al PD-L şi-a nuanţat sau şi-a schimbat

atitudinea şi că vor fi prezentate amendamente la comisia sesizată în

154

fond. S-a cerut termen pentru un raport suplimentar, care să fie

prezentat plenului.

Eu, personal, am fost cel care am intervenit de la acest

microfon şi am atras atenţia – aduc aminte colegilor – asupra

riscului adoptării tacite, argumentaţia fiind cea pe care am

menţionat-o, şi anume amendamente din partea Grupului


S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în ziua de 10 februarie a.c.

Am verificat, nu a existat niciun amendament depus la comisia de

fond de către parlamentarii PD-L, astfel încât a devenit foarte clar

că acele manevre ruşinoase, la care eu am făcut referinţă şi pe care

colegii din UDMR nu le-au înţeles, se referă la conduita politică a

Grupului parlamentar PD-L, care a plătit un preţ partenerilor de

coaliţie. Nu este problema UDMR-ului, o spun încă o dată, pe linie

de consecvenţă politică, la nivel de principii şi de acţiune politică,

până la urmă, chiar dacă pe fond, uneori, nu suntem de acord, este o

chestiune de admirat. Ceea ce am condamnat aici a fost această

atitudine care excede unei practici parlamentare corecte, oneste,

care a provenit din partea Grupului parlamentar al PD-L. Şi acesta

era un aspect pe care voiam să-l subliniez pentru că acest preţ plătit

a îmbrăcat această modalitate de a face timpul să treacă. Pe scurt.

În ceea ce priveşte consideraţiile colegilor senatori din

UDMR, vreau să-i spun domnului senator Marko Bela, cu întregul

respect pe care i-l voi păstra şi după această dezbatere şi celorlalţi

colegi din UDMR, care au intervenit, că exact punctele pe care

le-am menţionat la nivel de principiu sunt acceptabile în dezbaterea

155

pe care şi noi am fi dorit să o avem. Însă, atenţie, şi aici este punctul

pe care l-am ridicat PD-L-ului, această dezbatere de luni ne-a fost

refuzată prin nişte tertipuri pe care noi le-am respins. Această

dezbatere serioasă pe care şi noi am dorit-o nu a fost posibilă,

pentru că s-a recurs la aceste manevre pe care noi le-am condamnat,

iar poziţia mea nu este poziţia senatorului Titus Corlăţean, este

poziţia şi mandatul dat de Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

Noi suntem doritori să dezbatem pe fond, foarte serios, un

subiect extrem de important pentru dezvoltarea economică regională

a României în următorii ani şi sper să avem această dezbatere la

Camera Deputaţilor.

Vreau să închei, spunându-i, domnului senator Frunda, pe

care, de asemenea, îl respect: chestiunea aeroportului internaţional

de la Braşov, dincolo de alte interese, este o chestiune extrem de

importantă.

Noi, senatorii de Braşov, de toate culorile politice, ne-am

zbătut. Vă aduc aminte că, anul trecut, în Parlamentul României, am

avut o dezbatere adesea încinsă şi o decizie a Parlamentului care să

faciliteze construirea acestui aeroport internaţional de la Braşov.

Este un interes economic. Deci, din acest punct de vedere, daţi-mi

voie să nu facem ordine de priorităţi cu privire la aeroportul de la

Târgu Mureş. În cazul celui de la Braşov, e un proiect nu doar de

interes local, nu doar de interes regional, e un proiect de dezvoltare

pentru întreaga Românie.

Vă mulţumesc.

156


Vă mulţumesc.

Vă propun să trecem la punctul următor de pe ordinea de zi…

Pe procedură, domnule preşedinte?

Vă rog, domnule preşedinte Petru Filip, microfonul 2.

Domnul Petru Filip:


Voiam să fac o simplă referire la cele spuse de domnul senator

Titus Corlăţean.

În Comisia pentru administraţie publică, organizarea

teritoriului şi protecţia mediului – ca să tranşăm lucrurile şi să le

spunem aşa cum au fost –, unde există majoritate din partea celor

două partide aflate la guvernare, PD-L şi UDMR, raportul a fost de

respingere pentru că am fost de acord că, până la urmă, acest subiect

este un subiect important pentru toată clasa politică şi nu numai

pentru clasa politică, ci şi pentru reprezentanţii din teritoriu.

Ca urmare, nu a fost niciun fel de tertip de vreun anumit fel,

vizavi de ceea ce s-a întâmplat în cursul săptămânii trecute. Am

ţinut să precizez acest lucru pentru că în comisie s-a discutat

fairplay, bărbăteşte, vizavi de importanţa acestui raport.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Sunt convins că şi declaraţia dumneavoastră va fi reflectată în

stenogramă.

*

157

Vă propun să trecem la din ordinea de zi.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009

privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi

Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie

transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie

2009 şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar

Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de

intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie

2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului Director al Fondului

Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.

Este un proiect de lege care a fost deja adoptat de Camera

Deputaţilor.

Domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi va prezenta punctul

de vedere al Guvernului.

Din partea comisiei sesizate pe fond, domnul preşedinte Ion

Ariton.

Vă rog, domnule Drăgoi, aveţi cuvântul. Microfonul 9, vă rog.

Domnul Bogdan Drăgoi – secretar de stat în Ministerul

Finanţelor Publice:


Prezentul act normativ are ca obiect aprobarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului

stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional.

În baza semnării Scrisorii de intenţie, la data de 24 aprilie

2009, şi aprobării acesteia de către Fondul Monetar Internaţional, în

158

data de 6 mai 2009, a fost disponibilizată prima tranşă de 4,37

miliarde DST-uri din împrumutul în valoare de 11,443 miliarde

DST.

În acelaşi document, respectiv Scrisoarea suplimentară de

intenţie, a fost respectată înţelegerea la care s-a ajuns cu privire la

utilizarea a jumătate din sumele aferente tranşelor 2 şi 3, respectiv

1.563.500.000 DST-uri care urmează a fi trase până la finele anului

2009 pentru finanţarea deficitului bugetar.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Finanţelor Publice propune

şi susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului normativ, care

a avut în vedere asigurarea cadrului legal în vederea derulării

creditului contractat cu Fondul Monetar Internaţional.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Vă rog, domnule preşedinte Ariton, raportul comisiei.

Microfonul 7.

Domnul Ion Ariton:


Stimaţi colegi,

Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de

capital a dezbătut proiectul de lege şi a hotărât, în unanimitate, să

adopte raport de admitere.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege, la

fel, Comisia pentru politică externă a avizat favorabil proiectul de

lege.

159

Raportul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi

piaţă de capital a fost un raport de admitere. Are caracter de lege

ordinară, iar Senatul este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.



La dezbateri generale, doreşte să intervină cineva? Vă rog,

domnule senator Toni Greblă şi apoi domnul senator Marcu.

Vă rog, microfonul 4.



Stimaţi colegi,

Un acord de maximă importanţă pentru prezentul şi viitorul

României a fost tratat de reprezentantul Guvernului cu nepermisă

lejeritate.

Eu am studiat cu atenţie Scrisoarea de intenţie din septembrie

2009, iar în această scrisoare de intenţie Guvernul recunoaşte faptul

că nu a reuşit să respecte întrutotul angajamentele asumate prin

Acordul stand-by şi solicită o derogare de la termenele stabilite

acolo, în special o derogare de la criteriul de performanţă de la

sfârşitul lunii iunie, referitor la arieratele bugetului general

consolidat. Apoi, documentul tehnic ne face vorbire de faptul că

România, prin măsurile pe care le-a întreprins şi le va întreprinde

Guvernul Boc, va fi capabilă să respecte înţelegerile stabilite prin

Acordul stand-by. Deci nici pomeneală de faptul că urmează să fie

împărţiţi banii între bugetul statului şi Banca Naţională a României.

160

Din acest punct de vedere aş ruga o clarificare suplimentară, în

special în ceea ce priveşte modul în care România a utilizat banii

din primele tranşe şi modul cum acestea au influenţa evoluţia

economică a României, cu date complete, dacă se poate astăzi, dacă

nu, într-o şedinţă ulterioară, pentru că România s-a angajat la un

împrumut care va afecta pe viitor destinele ţării. Deci modul de

utilizare a fondurilor primite de la organismele internaţionale,

inclusiv de la Fondul Monetar Internaţional, trebuie să ne intereseze

în cel mai înalt grad pe toţi.


Vă mulţumesc.

Domnul senator Marcu, vă rog. Microfonul 3.

Domnul Gheorghe Marcu:


Stimaţi colegi,

Câteva consideraţii, dacă-mi permiteţi.

Această ordonanţă, cele 7 articole, are implicaţii mult mai

mult decât un buget anual. Dacă-mi permiteţi, în calitate de

economist, aş cuantifica echivalentul a şase bugete anuale. De ce fac

această afirmaţie? Din cauza faptului că ultima tranşă de rambursare

către Fondul Monetar Internaţional va avea loc pe data de 15 martie

2016. Pe de altă parte, luna trecută, prin consum de energie şi timp,

mass-media era atenţionată asupra bugetului de stat şi a bugetului

asigurărilor sociale pe 2010, fals. Această ordonanţă are implicaţii

atât în politica bugetară, în politica fiscală, în politica socială, cât şi

în cea monetară.

161

În ce priveşte Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, cele 7

articole, trebuie să vedem ce cuprind cele două scrisori de intenţie:

prima scrisoare din 24 aprilie 2009, cum reprezentantul Guvernului

a specificat, dar şi cea din 8 septembrie 2009. Este foarte clar,

beneficiarii acestei ordonanţe sunt Banca Naţională a României,

care va primi circa 9,8 miliarde drepturi speciale de tragere, şi

Ministerul Finanţelor Publice, cu circa 1,5 miliarde drepturi speciale

de tragere.

Cel mai important pentru noi este ce prevăd cele două scrisori.

De ce? Fiindcă prin cele două scrisori, practic, administratorul

României nu mai este Guvernul Boc, ci Fondul Monetar

Internaţional şi Comisia Europeană. De ce ? Fiindcă întreaga

politică fiscală, bugetară, socială şi bancară trebuie să aibă OK-ul

atât al Fondului Monetar Internaţional, cât şi al Comisiei Europene.

Dacă ne uităm în presa de anul trecut, când Guvernul Boc,

prin ministrul de finanţe de atunci, domnul Pogea, spunea că am

ieşit din criză şi s-a găsit soluţia de rezolvare a crizei sociale,

remarcăm că în prima frază a scrisorii de intenţie se spune, citez:

„România se confruntă cu o recesiune economică severă”.

Întrebarea firească este: când suntem corecţi sau când

cunoaştem adevărata realitate a acestei ţări? Când solicităm aceşti

bani, recunoscând că România se află într-o recesiune economică

severă – şi aceasta este prima frază a scrisorii de intenţie – sau când,

în mass-media centrală, spunem că totul este OK?!

Pe de altă parte, sunt cele 8 tranşe trimestriale. Ştiu că o tranşă

trebuia să fie în luna decembrie. Să se specifice foarte clar ce se

162

întâmplă cu aceste tranşe şi dacă nu sunt modificări. Intrând în

ordonanţă, ce concluzii tragem de aici? Guvernul Boc, cu toate că

este administratorul acestei ţări, nu are capacitatea de a conduce.

Prin cele două scrisori s-a făcut trimitere la politica salarială –

de aceea a apărut această Lege unică de salarizare şi Legea unică a

pensionării –, politica bancară, politica monetară, la modul de

cheltuire a banului public de către autorităţile locale şi la

monitorizarea pe care Fondul Monetar Internaţional şi Comisia

Europeană o fac în fiecare lună.

Sunt revoltat din cauza faptului că nici acum nu avem

capacitatea să recunoaştem că nu putem să administrăm această ţară,

mă refer aici la Guvernul Boc, şi încercăm să-i minţim pe toţi.

Cel mai corect şi mai clar, atât timp cât aceste două scrisori –

deoarece această ordonanţă a fost dată urmare celor două scrisori –

sunt semnate de către Mugur Isărescu şi, respectiv, de către

ministrul finanţelor publice, dânşii trebuiau să fie aici să ne spună

unde au trimis… şi care este viitorul acestei ţări. De ce? Fiindcă

prin acest împrumut amanetăm de fapt generaţiile următoare.

Urmare acestor consideraţii, eu personal nu votez această

ordonanţă. Mulţumesc mult.


Mulţumesc.

Mai doreşte cineva să intervină la dezbateri generale ?

Domnul senator Oprea.

163

După aceea o să-l rog pe domnul secretar de stat, dacă doreşte,

să facă unele comentarii şi să răspundă la întrebarea domnului

senator Greblă.

Domnule senator Oprea, vă rog. Microfonul 2.



Eu aveam o simplă adnotare aici: cred că PSD nu se va dezice

de propriile decizii, luate când a fost la guvernare. Şi m-am oprit.

Dar observ că astăzi, probabil, gen capitolul declaraţii politice 2, se

forţează nota, uitându-se că, de fapt, tot procesul acesta decizional a

fost unul deschis.

Mai mult, pentru cei interesaţi de toate detaliile, acestea sunt

anexate în documentaţie, corespondenţa în totalitate, inclusiv în

limba engleză, ca persoanele interesate, de dincolo de frontierele

României, să vadă în ce condiţii aceste instituţii financiare au

acordat ajutorul.

Aş ruga pe colegii mei să se gândească doar la un lucru: dacă

ar vrea să ia un milion de la o bancă documentaţia ar fi de 30 de ori

mai consistentă decât cea pe care noi o avem aici.

La subiect, cele patru condiţii le ştiam cu toţii: salarizarea,

pensiile, responsabilitatea fiscală şi deficitul bugetar. Nu este

absolut nimic nou.


Mulţumesc domnului senator Oprea.

164

Dacă nu mai doreşte nimeni să intervină, o să-l invit pe

domnul secretar de stat Bogdan Drăgoi să răspundă la problemele

ridicate. Microfonul 9. Vă rog.

Domnul Bogdan Drăgoi:


Aş dori să dau un răspuns comun celor trei interpelări.

Aş începe cu finalul. S-a vorbit despre „amanetarea ţării” şi

despre „îndatorarea generaţiilor viitoare”.

Plecând de la premiza că exista recesiune, iar recesiunea, de

fapt, înseamnă o scădere a veniturilor şi o creştere a deficitului, prin

Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, acest acord asiguratoriu –

pentru că aşa a fost el… s-a vorbit despre 20 de milioane de euro ca

un fel de asigurare pe perioada crizei, până se iese din criză – şi

măsurile structurale care au fost impuse, măsuri structurale care sunt

preponderent pe optimizarea cheltuielilor sociale, noi am reuşit să

reducem acest deficit şi să-l reducem pentru anii care vin şi în

acelaşi timp să optimizăm modul de cheltuire a banilor. Ţin să vă

anunţ că, dacă nu ar fi fost acest acord, deficitul ar fi fost mult mai

mare.

Avem două beneficii principale prin acest acord: credibilitatea

de care România beneficiază, credibilitate în baza căreia se poate

finanţa de pe pieţele interne şi externe în continuare, mai ieftin şi în

al doilea rând condiţiile financiare ale împrumutului cu Fondul

Monetar Internaţional, pentru că la deficitul pe care România îl

avea… Acel deficit era finanţat oricum, dar una este să finanţezi la

dobânzi de 13-14% din piaţa internă şi alta este să finanţezi aceeaşi

165

sumă sau chiar o sumă mai mare la dobânzi de sub 3%. Noi aşa

trebuie să vedem…, nu că am îndatorat pe aceşti bani. Aceşti bani

trebuiau luaţi oricum ca să acoperim deficitul. Întrebarea este cât de

ieftin puteam? Din acest punct de vedere pot spune chiar că am

optimizat costurile, prin extinderea maturităţii şi prin scăderea

randamentelor, pentru generaţiile următoare.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult.

Domnule senator Greblă, vă rog. Microfonul 4.



Stimaţi colegi,

O ţară care are un acord cu Fondul Monetar Internaţional nu

devine, prin acest fapt, foarte credibilă. Ţările în dificultate au

acorduri cu Fondul Monetar Internaţional, iar noi suntem una din

aceste ţări. Acordul cu Fondul Monetar Internaţional nu este privit

ca o mare bucurie pentru niciuna din ţările care intră în relaţii cu

Fondul Monetar Internaţional. Intră de nevoie şi sunt constrânse să

respecte nişte angajamente, care, de obicei, le convin cu Fondul

Monetar Internaţional, dar acest lucru nu trebuie să ne facă să

aplaudăm faptul că ţara a ajuns într-o asemenea situaţie economică

încât a fost nevoie să accepte un împrumut de la Fondul Monetar

Internaţional şi nu altceva, un împrumut cu multe condiţionalităţi.

Asta ca să răspund la divagaţia teoretică făcută de reprezentantul

Guvernului.

166

Întrebarea concretă pe care am adresat-o eu nu şi-a găsit în

niciun fel răspunsul, nici măcar vag. Dacă nu are un răspuns pe date

şi concret, l-aş ruga să ne spună şi, eventual, să vină data viitoare cu

un astfel de răspuns. Dacă îl are, am fi cu toţii bucuroşi să vedem ce

a făcut România cu 9 miliarde de dolari, cum a utilizat Guvernul

Boc aceste 9 miliarde de dolari şi cum se regăseşte această infuzie

de capital prin creditare în bunul mers al economiei româneşti.

Aceasta este întrebarea, asta este ceea ce preocupă România, nu o

defilare triumfalistă vizavi de „uite ce bine suntem noi văzuţi în

ochii Fondului Monetar Internaţional”.

Îngrijorarea senatorilor mai poate fi privită şi sub aspectul că

dacă prima scrisoare de intenţie, transpusă apoi în Acordul stand-by

cu Fondul Monetar Internaţional din aprilie anul trecut, nu a fost

respectată, angajamentele asumate n-au fost respectate în totalitate,

daţi-ne voie să ne îndoim şi să solicităm Guvernului Boc garanţii

suplimentare cu privire la faptul că ceea ce s-a angajat prin

Scrisoarea de intenţie din 8 septembrie 2009 va fi dus la îndeplinire.


Stimaţi colegi, eu o să vă dau cuvântul în continuare, însă am

o rugăminte, dacă am putea, să facem un efort, avem aceste puncte,

pct. 6 şi pct. 7 din ordinea de zi, care sunt probleme de împrumuturi

sau de ratificare a unor modificări, să încercăm măcar unul-două să

trecem, dacă se poate. Dacă nu, nu trecem, nu-i nicio problemă.

Doamna senator Boagiu, mai doriţi să interveniţi sau îmi

permiteţi să supun la vot ? Doriţi să interveniţi?

Vă rog, doamna senator Boagiu. Microfonul 2.

167


Întrebarea era: după vot, îmi permiteţi să motivez votul?

Mulţumesc.


Evident.

Stimaţi colegi, avem un raport favorabil al comisiei, fără

amendamente.

Supun votului raportul comisiei împreună cu proiectul de lege.

Se supun amândouă odată.

Vă rog să votaţi.

Cu 57 de voturi pentru, 32 de voturi împotrivă şi o abţinere,

proiectul de lege a fost adoptat.

Vă cer îngăduinţa măcar pentru următorul punct, acceptarea

unui amendament la Statutul Băncii Internaţionale, dacă putem să-l

trecem. Sper să nu ridice probleme prea mari. Dacă nu, ne oprim şi

trecem la partea de întrebări, interpelări şi răspunsuri.

Pentru explicaţia votului, doamna senator Anca-Daniela

Boagiu. Vă rog.

Doamna Anca-Daniela Boagiu (din sală):

După ce se votează.


S-a votat.

Doamna Anca-Daniela Boagiu (din sală):

Următorul punct.


Următorul.

168

Trecem atunci la punctul următor şi o să o invit pe doamna

senator Boagiu să dea explicaţia în final.

*

Trecem deci la punctul 6 din ordinea de zi Proiectul de lege

pentru acceptarea amendamentului la Statutul Băncii Internaţionale

pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare propus prin Rezoluţia nr. 596 din

30 ianuarie 2009, aprobată de Consiliul Guvernatorilor Băncii

Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Vă rog, domnule secretar de stat Drăgoi, în esenţă şi pe scurt,

fără să ne mai citiţi titlul, că este lung.

Domnul Bogdan Drăgoi:

Vă mulţumesc.

Efectele implementării rezoluţiei sunt următoarele, în

principiu: creşterea ponderii numărului de voturi de la 2,86% la

5,55%. Operaţiunea ar creşte puterea de vot relativă a membrilor cu

un grup…


Este vorba de o redistribuire a voturilor pe capitalul pe care

subscriu diverse ţări. Ar fi firesc să luăm şi noi notă şi să ratificăm

amendamentul.

Îi ofer cuvântul domnului senator Ariton. Vă rog, tot pe scurt.

Domnul Ion Ariton:

Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de

capital a întocmit un raport de admitere, fără amendamente. S-a

primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi de la Comisia

economică, industrii şi servicii.

169


Mulţumesc.

Sunt intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră raportul de admitere al comisiei,

fără amendamente, şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi, stimaţi

colegi.

Cu 69 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi nicio abţinere,

raportul şi proiectul de lege au fost adoptate.

*

Stimaţi colegi, având în vedere că astăzi am avut o şedinţă cu

foarte puţine documente trecute prin procedură legislativă, cer

îngăduinţa liderilor politici ca ordinea de zi de mâine să nu fie

modificată, să rămână cea care a fost aprobată, urmând ca ceea ce a

rămas de astăzi să fie înscris cu prioritate în ordinea de zi a şedinţei

de luni, 22 februarie 2010. Avem de dat şi foarte multe voturi pe

legi organice, pe care le raportăm tot luni. Mâine nu le vom putea

dezbate.

*

Cu aceasta, încheiem cea ce-a doua parte a şedinţei de astăzi şi

vă invit să rămâneţi la partea de Întrebări, interpelări şi răspunsuri,

care este partea cea mai interesantă a dezbaterilor.

Doamna Doina Silistru (de la prezidiu):

Explicarea votului.

170


Explicarea votului. Îi cer scuze doamnei senator Anca-Daniela

Boagiu. Drept recompensă, vă invit să vorbiţi de la microfonul

central.

Doamna senator Anca Boagiu, pentru explicarea votului.



Permiteţi-mi, în primul rând, în numele Grupului parlamentar

al PD-L, să-mi exprim satisfacţia că, în sfârşit, acest proiect de lege

a trecut prin Senatul României. În acelaşi timp, nu pot să nu-mi

exprim mirarea că unii colegi senatori se declară îngrijoraţi, atâta

vreme cât România a depăşit o perioadă de criză, agresivă aş spune,

pentru fiecare cetăţean în parte, cu mult mai multă uşurinţă, tocmai

datorită existenţei acestui Acord. Ce mă şochează, în egală măsură,

este faptul că se fac declaraţii care ne demonstrează că unii au

pierderi de memorie. Dacă în 8 septembrie 2009 declaram că nu

ne-am îndeplinit nişte angajamente, nu ni le-am îndeplinit tot din

cauza politicienilor care au avut grijă să schimbe majoritatea, să

dizolve guverne, să împiedice punerea în practică a angajamentelor

luate prin Acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia

Europeană.

Un ultim lucru pe care vreau să-l spun, Grupul parlamentar al

PD-L se desolidarizează total de acei politicieni care incriminează

instituţiile financiare internaţionale. Am depăşit anul 2000, am

depăşit anul 1999, anul 1989, suntem membri ai Uniunii Europene

şi nici Fondul Monetar Internaţional, nici Comisia Europeană nu

171

sunt instituţii de care unul sau altul să-şi bată joc din plenul

Senatului României. Poate nu ştiu cu ce se ocupă. Eu mă pun la

dispoziţia lor să le explic cu ce se ocupă, dar e un minimum de

decenţă să nu-i mai blamăm, cel puţin de la microfonul acestei

instituţii.

Mulţumesc. (Aplauze în sală)

*


Mulţumesc.

Trecem la punctul 25 din ordinea de zi, Întrebări, interpelări şi

răspunsuri.

Doamnă senator Boagiu, vă rog să nu părăsiţi microfonul

central. Prima întrebare este a dumneavoastră şi se referă la

problema abandonului şcolar. Vă rog să prezentaţi întrebarea

respectivă. (Discuţii la prezidiu)

Îi rog pe colegii din toate partidele, care se retrag din sală, să

se retragă în linişte.

Stimaţi colegi, domnilor preşedinţi, domnule senator Onofrei,

domnule ministru, vă rog frumos să vă retrageţi în linişte, pentru că

am trecut la ultimul punct din ordinea de zi.

Vă mulţumesc din suflet.

Domnilor miniştri, vă mulţumim, de asemenea, că ne-aţi

onorat cu prezenţa dumneavoastră. Domnule ministru Berceanu, vă

mulţumim că ne-aţi onorat cu prezenţa dumneavoastră şi vă rog să

continuaţi consultările pe hol.

Doamnă senator Boagiu, vă rog să adresaţi întrebarea.

172



Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu,

ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Aşa cum aţi menţionat, are ca obiect: Problema abandonului şcolar.

Domnule ministru,

Conform datelor din rapoartele pentru perioada 2007 – 2008

rata abandonului şcolar în ciclul primar şi gimnazial a crescut la

1,9% faţă de 0,6% în perioada 2000 – 2001. 80% din copiii care nu

frecventează nicio formă de educaţie sunt de etnie romă. La fel de

îngrijorător este şi faptul că 88% din copiii care muncesc pe stradă,

în Bucureşti, nu frecventează nicio formă de învăţământ. Excluderea

unor categorii întregi de copii din procesul educaţional îi condamnă

pe aceştia la sărăcie şi creşte probabilitatea comiterii de infracţiuni.

Având în vedere cele expuse, vă rog să răspundeţi la

următoarele întrebări:

Care sunt măsurile pe care intenţionaţi să le luaţi pentru

reducerea ratei abandonului şcolar?

Cum veţi interveni pentru a reduce sau chiar elimina, dacă se

poate, segregarea copiilor romi din şcoală?

Mulţumesc.



Vă informez că sunteţi un număr de 6 colegi senatori din

partea Grupului parlamentar al PD-L care au de pus întrebări. Aveţi

11 minute la dispoziţie. Vă rog să vă încadraţi în două minute.

173

Mai greu este la Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC, unde sunt tot 6 colegi senatori, dar au la dispoziţie numai

10 minute, să încercaţi să vă încadraţi într-un minut şi jumătate

fiecare.

Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, o întrebare

referitoare la: Problema microbuzelor pentru transport şcolar în

judeţul Vaslui.

Vă rog, doamnă senator.

Doamna Doina Silistru:


Am două întrebări. Prima întrebare este adresată domnului

Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

Domnule ministru,

Supun atenţiei dumneavoastră situaţia din comuna Ghergheşti,

judeţul Vaslui, unde elevii din satul Soci sunt nevoiţi să parcurgă,

pe jos sau cu sania, o distanţă de trei kilometri pentru a ajunge la

şcoală. Şcoala Ghergheşti a primit un autoturism ARO pentru

transport şcolar de la comuna Pogana, însă maşina a fost şi a rămas

în stare de avarie. Pentru a acoperi nevoile tuturor elevilor din

comună, care fac naveta, este nevoie de două microbuze şcolare.

Deşi conducerea unităţii şcolare a solicitat în mod repetat

alocarea unor microbuze, inspectoratul şcolar nu a dat curs acestor

cereri.

Vă întreb, domnule ministru, ce măsuri veţi lua pentru

rezolvarea acestei probleme, ţinând cont că situaţia nu este

174

singulară, multe comune din judeţ şi din ţară confruntându-se cu

lipsa microbuzelor atât de necesare pentru a asigura transportul

elevilor.

Solicit răspuns scris.

A doua întrebare este adresată domnului Sebastian Teodor

Gheorghe Vlădescu, ministrul finanţelor publice.

Domnule ministru,

În prezent, numărul copiilor abandonaţi la naştere este în

continuă creştere, iar centrele de plasament, unele suprapopulate, se

confruntă şi cu deficit de personal. O alternativă pentru aceşti copii

defavorizaţi este plasarea lor, spre creştere, unor asistenţi maternali

care, în afara hranei şi a adăpostului, le pot oferi dragoste, afecţiune

şi îndrumare, uneori, alături de propriii lor copii.

Problema este că, deşi legislaţia prevede drepturi salariale

pentru asistenţii maternali – chiar şi sporuri pe care le-au câştigat în

instanţă –, acestea nu le sunt virate la timp, greutăţile ce decurg de

aici fiind acutizate de criza în care ne aflăm.

În urma celor prezentate, vă rog, domnule ministru, să

dispuneţi verificarea şi remedierea acestei situaţii, astfel încât

asistenţii maternali să nu se afle în situaţia de a nu mai putea creşte

aceşti copii, caz în care să nu se producă traume ireversibile atât

pentru aceştia, cât şi pentru copiii care au cunoscut dragostea unei

familii timp de câţiva ani.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.

175


Doamnă senator Doina Silistru, aţi consumat trei minute din

timpul preţios al Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

cu cele două întrebări.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian-Valentin

Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Aveţi cuvântul,

microfonul central, vă rog.



Prima întrebarea este adresată domnului Radu Berceanu,

ministrul transporturilor şi infrastructurii.

Domnule ministru,

Condiţiile meteorologice nefavorabile din această iarnă au

demonstrat încă o dată imposibilitatea autorităţilor de a asigura

circulaţia rutieră în parametri normali. Mai mult, fonduri consistente

se duc în direcţia deszăpezirii drumurilor, pentru ca în primăvara

aceasta să fie distruse de cantitatea prea mare de nisip şi sare

utilizate.

Aceste probleme ar putea fi uşurate prin crearea unor perdele

forestiere de protecţie în zonele unde vântul suflă cu putere, zone

care pot fi depistate cu ajutorul hărţilor de vânt. Perdelele forestiere

de protecţie sunt reglementate în România de Legea

nr. 289/15.05.2002, care, din păcate, nu a fost pusă în aplicare prea

des.

Având în vedere cele mai sus-menţionate, vă rog să-mi

comunicaţi, domnule ministru, dacă Ministerul Transporturilor şi

176

Infrastructurii ia în considerare, împreună cu Ministerul Mediului şi

Pădurilor amplasarea unor astfel de perdele de copaci, care ar uşura

semnificativ sarcinile de deszăpezire din cursul iernilor.

Mulţumesc.

Pot să citesc şi a doua întrebare?


Vă rog să citiţi şi cea de-a doua întrebare.


A doua întrebare este adresată domnului Cătălin Marian

Predoiu, ministrul justiţiei, şi se referă la: Calitatea procesuală a

senatorului în colegiul pe care-l reprezintă.

Domnule ministru,

În calitate de senator ales în Colegiul uninominal nr.2,

Circumscripţia electorală nr. 40, judeţul Vâlcea, am cerut în instanţă

dizolvarea Consiliului local al comunei Goleşti, judeţul Vâlcea, din

colegiul meu, pe motiv că respectivul consiliu nu s-a întrunit două

luni consecutiv, fiind îndeplinite dispoziţiile articolului nr. 55 art. 2

din Legea nr. 215/2001. Tribunalul Vâlcea mi-a dat câştig de cauză,

însă Consiliul local Goleşti a făcut recurs, care a fost admis, unul

din motivele invocate fiind lipsa calităţii procesuale active a

subsemnatului.

Nu doresc să pun în discuţie soluţia juridică adoptată, ci doar

ideea că un parlamentar ales uninominal nu ar putea să se adreseze

justiţiei, în contencios administrativ, în calitate de parte interesată

de bunul mers al activităţii, cetăţenii alegându-mă tocmai pentru a

verifica şi respectarea legii în colegiul meu.

177

Ţinând cont de cele enunţate, aş dori, domnule ministru, să vă

exprimaţi punctul de vedere referitor la calitatea procesuală a unui

senator atunci când acesta apără interesele comunităţii pe care o

reprezintă în Parlament.

Mulţumesc.



Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Ruşeţ, din partea

Grupului parlamentar al PD-L.

Îi rog pe toţi colegii senatori de la PD-L să pună numai

întrebarea propriu-zisă, să mai reducă din motivaţia întrebării, dacă

se poate, pentru a putea adresa întrebările toţi.

Vă rog, domnule senator Ruşeţ, microfonul central.

Domnul Ion Ruşeţ:


Nu voi depăşi un minut. Întrebarea este adresată domnului

Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

Obiectul este următorul: Restructurarea sistemului de

învăţământ a determinat Inspectoratul şcolar Gorj să propună

comasarea a 16 şcoli de pe raza judeţului. Cum majoritatea

unităţilor de învăţământ ce urmează a fi comasate se află în mediul

rural, sute de elevi vor fi nevoiţi să facă naveta la şcoli de centru

pentru a-şi putea continua studiile.

Prin această măsură, problema reducerii cheltuielilor de

personal a fost în mare parte rezolvată, dar pentru cea a

178

transportului elevilor se caută încă soluţii. În aceste condiţii, se

preconizează o creştere semnificativă a numărului de abandonuri

şcolare.

Educaţia reprezintă o condiţie esenţială şi obligatorie pentru

existenţa şi dezvoltarea fiecăruia dintre noi. În conformitate cu

drepturile omului şi ale copilului şi cu prevederile constituţionale,

accesul la educaţie pentru copiii din mediul rural este un lucru

absolut necesar şi garantat.

Vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, ce măsuri veţi lua

pentru soluţionarea acestei situaţii şi pentru a facilita accesul la

învăţământ al elevilor din mediul rural.

Solicit răspuns verbal şi scris.


Vă mulţumesc.

Îi ofer cuvântul domnului senator Ion Rotaru. Vă rog, domnule

senator, adresaţi întrebarea.

Domnul Ion Rotaru:


Întrebarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu,

ministrul finanţelor publice.

Domnule ministru,

Prioritatea Guvernului este de a accesa cât mai multe fonduri

europene. La momentul actual, foarte multe firme, care au câştigat

finanţări europene pe diferite tipuri de proiecte, în baza unor

proiecte de finanţare europeană, după ce au aşteptat mai bine de un

an ca dosarele să le fie evaluate, întâmpină mari dificultăţi în ceea

179

ce priveşte recuperarea banilor investiţi. Acest lucru se datorează

faptului că cei care gestionează fondurile europene nu le decontează

banii în termenul legal, şi anume 90 de zile, prevăzut în contract.

Pentru a lua banii de la Uniunea Europeană, aceste firme, în

baza unor prevederi prevăzute în contractul de finanţare, trebuie să

facă investiţiile din surse proprii, urmând ca, la sfârşitul fiecărei

perioade de implementare, conform cererii de rambursare şi a

facturilor prezentate, sumele cheltuite să fie decontate.

Deoarece firmele care au investit în aceste proiecte nu

beneficiază de plata TVA-ului de către stat în termen sunt în situaţia

de a nu-şi putea onora plăţile către bănci, plătind în acest fel

dobânzi uriaşe.

În aceste condiţii, vă rog, domnule ministru, să-mi comunicaţi

care sunt motivele pentru care se întârzie aceste plăţi şi ce măsuri

intenţionaţi să luaţi pentru a rezolva şi preveni această situaţie.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.

Mulţumesc.



Invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PD-L. Urmează domnul senator Florin

Constantinescu din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC. Vă rog, microfonul central.


Este o scrisoare de la prietenul comun – al meu şi al domnului

Dan Cârlan, secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor, ce

180

se află în sală –, primarul Iaşului, prin care solicită continuarea

realizării unei staţii de tratare a deşeurilor menajere, acest lucru

fiind posibil în urma unei convenţii încheiate cu Ministerul

Mediului şi Pădurilor.

În astfel de condiţii primăria solicită alocarea unor fonduri

pentru achitarea facturilor restante la „Hidroconstrucţia” S.A.

Bucureşti şi acoperirea diferenţei pentru terminarea contractului.

În concluzie, rugăm ministerul să ne comunice măsurile pe

care le va lua pentru alocarea fondurilor necesare proiectului

menţionat, precum şi termenul la care se preconizează a fi virate

sumele solicitate. Dorim răspuns în scris.

Mai am o întrebare.

A doua întrebare este adresată domnului Mihai Constantin

Şeitan, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale. Ea se referă la

cele 900 000 de persoane care beneficiază de pensie de invaliditate

sau handicap.

Se ştie că s-au creat adevărate lanţuri de „trafic” al dosarelor

de pensionare de acest tip, în care sunt implicaţi funcţionari ai

statului şi mulţi alţi intermediari.

Domnule ministru,

Vă rugăm să ne răspundeţi la următoarele trei întrebări:

Care sunt procedurile pe care urmează să le aplicaţi în vederea

analizei dosarelor pentru obţinerea pensiei de invaliditate?

Ce metode de control veţi institui pentru eliminarea factorilor

de corupţie din sistem?

181

Cum veţi asigura eliminarea birocraţiei în analiza dosarelor în

acelaşi timp cu garantarea obiectivităţii şi corectitudinii încadrării în

gradul de invaliditate?

Mulţumim. Solicităm răspuns scris.



Sunteţi o reclamă vie pentru cafeaua trei în unu. Aţi adresat o a

doua întrebare, dar erau trei.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu.

Domnul Florin Constantinscu:


Întrebarea este adresată domnului Borbély László, ministrul

mediului şi pădurilor.

Obiectul întrebării este: Înfiinţarea unui depozit ecologic în

Municipiul Paşcani.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind

depozitarea deşeurilor la 31.12.2009, Depozitul de deşeuri

municipale de clasă B din municipiul Paşcani, judeţul Iaşi şi-a

încetat activitatea.

Având în vedere următoarele: în conformitate cu art. 9 alin. (1)

„Autorităţile publice locale trebuie să ţină seama de prevederile

Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi ale Planului

naţional de gestionare a deşeurilor, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1470 din 2004, precum şi de Planurile regionale de

gestionare a deşeurilor pentru realizarea depozitelor zonale de

182

deşeuri municipale”, pentru judeţul Iaşi, este aprobat un singur

depozit în zona Ţuţora, care va deservi generatorii de deşeuri din

judeţ.

În planul judeţean, pentru zona Paşcani, este prevăzut a se

realiza o staţie de transfer, o staţie de sortare şi una pilot de

compostare a deşeurilor ce vor deservi generatorii de servicii din

municipiu şi din 13 comune din zona de influenţă, finanţare care se

va realiza prin POS de Mediu, planul operaţional teritorial.

În condiţiile sistării activităţii actualului depozit vom fi nevoiţi

să transportăm deşeurile din zonă la o distanţă de 120 km. În lipsa

capacităţii şi a mijloacelor de transport, în conformitate cu

Hotărârea de Guvern nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor

periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, cheltuielile

pentru transport şi depozitare vor depăşi limitele de suportabilitate

ale cetăţenilor.

Domnule ministru,

Vă rugăm, să susţineţi, înfiinţarea unui depozit ecologic în

zona municipiului Paşcani.

Solicit răspuns scris.


Vă mulţumesc.

Au mai depus întrebări în scris, fără să le prezinte în plen, din

partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe

David, domnul senator Ion Ariton şi domnul senator Orest Onofrei.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC au

depus întrebări domnul senator Mihăiţă Găină, domnul senator

183

Gheorghe Pop şi domnul senator Alexandru Cordoş. Din partea

Grupului parlamentar al PNL au depus întrebări domnul senator

Dan-Radu Ruşanu şi domnul senator Paul Ichim. A depus o

întrebare scrisă domnul senator Sorin-Serioja Chivu, senator

independent.

Trecem la partea de interpelări.

Încep prin a-i da cuvântul domnului senator Şerban Rădulescu

din partea Grupului parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul.

Domnul Şerban Rădulescu:


Obiectul interpelării este: Siguranţa consumatorilor, un

obiectiv neglijat de către companiile furnizoare de energie termică şi

gaze naturale.

Întrebările sunt adresate Autorităţii Naţionale de Reglementare

în Domeniul Energiei.

În urma exploziei ce a avut loc în data de 6.02.2010, pe strada

Paris din municipiul Cluj Napoca, trei persoane au fost rănite, un

imobil a fost complet distrus iar, alte 17 clădiri au fost afectate.

Deflagraţia s-a produs în colegiul meu senatorial, motiv pentru

care doresc să vă adresez o serie de întrebări, după cum urmează:

Când s-a făcut verificarea tehnică stradală?

Când s-a făcut verificare instalaţiei de utilizare interioară?

S-au respectat normele tehnice aprobate prin Ordinul

preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul

Energiei nr. 5/2004?

184

S-au depistat defecţiuni? Dacă da, au fost remediate? De ce

natură au fost aceste defecţiuni? S-au adus la cunoştinţă

consumatorului eventualele defecţiuni depistate?

S-au înmânat instrucţiuni consumatorilor de pe strada Paris

privind utilizarea gazelor?

S-a făcut publicitate modului de respectare a instrucţiunilor?

Cu ocazia lucrărilor s-au depistat instalaţii fără forme legale?

Ce măsuri s-au luat împotriva acestora dacă s-au găsit?

Cum au acţionat echipele de intervenţie ale S.C EON Gaz la

sesizarea privind producerea exploziei şi dacă au constatat

defecţiuni?

Doresc să mi se pună la dispoziţie procesul verbal de

constatare a accidentului produs.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaş, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Urmează

domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grpului parlametar al

PNL.

Domnul Viorel Arcaş:


Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Subiectul este centura ocolitoare a oraşului Mediaş.

Domnule prim-ministru,

185

Mă întreb dacă în Guvernul pe care îl conduceţi se practică din

greu demagogia sau este un nemaiîntâlnit vid de informaţie, altfel

nu-mi explic seninătatea cu care, în urmă cu două săptămâni, aţi

declarat la Sibiu că „Proiectul Centura ocolitoare a localităţii

Mediaş”, un proiect prioritar pentru judeţ, se află în plină

desfăşurare, în condiţiile în care Ministerul Transporturilor şi

Infrastructurii a pierdut finanţarea aferentă de la Banca Mondială.

Este de admirat liniştea pe care o afişaţi atunci când faceţi

promisiuni fără acoperire, dar, credeţi-mă, ea nu-şi are locul în

această situaţie. În cazul în care nu a fost vorba doar de declaraţii

sforăitoare, rostite în speranţa sporirii gradului de simpatie printre

sibieni, ci a fost vorba, realmente, de o necunoaştere a situaţiei de

fapt, vă informez, domnule prim-ministru, că împrumutul de la

Banca Mondială contractat de către Compania Naţională de

Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, în sumă de 225 000 000 de dolari,

din care o parte erau destinaţi cofinanţării Proiectului de variantă

ocolitoare pentru oraşul Mediaş, a expirat la data de 31 decembrie

2009, după ce a fost extins cu 5 luni faţă de data iniţială, 31 iulie

2009, şi nu mai poate fi prelungit.

În condiţiile în care Guvernul pierde finanţări externe pentru

că nu este capabil să depună la timp proiectele, mi se pare o

gogomănie fără seamăn să susţineţi că sistaţi investiţiile în

infrastructură pentru că nu aveţi bani. Aţi avut bani la dispoziţie,

domnule prim-ministru, doar că aţi uitat şi nu aţi avut interes să-i

folosiţi.

186

Acestea fiind datele problemei, vă rog să-mi comunicaţi care

este stadiul de desfăşurare al Proiectului Centura ocolitoare a

oraşului Mediaş. Când vor începe lucrările şi când se vor finaliza?

Nu în ultimul rând, domnule prim-ministru, vă rog să nu-mi

răspundeţi cu sintagma „Lucrările vor începe trimestrul următor”,

dat fiind că am auzit acest răspuns de prea multe ori de la domnul

ministru Radu Breceanu, iar de săpat nu s-a săpat nici măcar un

şanţ.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc şi eu, domnule senator.

Invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu.

Urmează domnul senator Gheorghe David. Vă rog, microfonul

central.



Interpelarea de astăzi am adresat-o domnului ministru

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu şi are ca obiect: Stadiul

rezolvării dosarelor înregistrate la Autoritatea Naţională pentru

Restituirea Proprietăţilor.

Domnule ministru,

În data de 14 noiembrie 2009, am adresat domnului Gheorghe

Pogea, ministrul finanţelor publice din precedentul Guvern Boc, o

interpelare în care ceream să prezinte situaţia soluţionării la zi a

cererilor înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea

Proprietăţilor, în virtutea Legii nr. 290/2003.

187

Deoarece, până la această dată, nu am primit niciun răspuns

din partea ministerului pe care îl conduceţi vă rog, domnule

ministru, să-mi comunicaţi numărul de ordine la care s-a ajuns în

prezent, în soluţionarea cererilor depuse de către persoanele

beneficiare ale prevederilor Legii nr. 290/2003, la Autoritatea

Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.


Senator Emilian Frâncu. Mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David.

Urmează domnul senator Florin Constantinescu.

Domnul Gheorghe David:


Interpelarea mea este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale, domnului ministru Mihai Constantin Şeitan.

Obiectul şi conţinutul interpelării mele: Solicitare încadrare

grupe superioare de muncă.

Domnule ministru,

Dorind să vin în sprijinul mai multor cetăţeni care s-au adresat

biroului senatorial unde îmi desfăşor activitatea, respectiv Colegiul

nr. 1, Timişoara, am să vă supun atenţiei următorul caz, care nu este

singular.

Domnul Prună Dumitru, domiciliat în Timişoara, solicită

încadrarea pensiei într-o grupă superioară de muncă, deoarece şi-a

desfăşurat activitatea în cadrul C.F.R. Prezintă anii lucraţi şi funcţia

188

care a deţinut-o, nu le mai menţionez, vor apărea în materialul

trimis la minister.

În acest sens, vă solicit să-mi comunicaţi dacă persoana în

cauză poate beneficia de drepturile conferite de încadrarea într-o

grupă superioară de muncă, luând în considerare ceea ce se

menţionează în documentele privind aplicarea Deciziei nr. 87/1999

a Curţii Constituţionale, care spune că „Persoanele care, la data de

1.02.1990, inclusiv, aveau calitatea de pensionar şi care şi-au

desfăşurat activitatea în locuri de muncă care, potrivit

reglementărilor existente până în 1990, erau prevăzute să fie

încadrate în Grupa I sau Grupa a II de muncă”. Vă mulţumesc.

Solicit răspuns scris. Voi depune această solicitare.



Dau cuvântul domnului senator Florin Constantinescu.

Urmează domnul senator Ion Rotaru.

Domnul Florin Constantinescu:


Interpelarea este adresată domnului Sebastian Teodor

Gheorghe Vlădescu, ministrul finanţelor publice.

Obiectul interpelării: Finanţarea contractelor din Fonduri de

coeziune.

Domnule ministru,

În momentul actual, bugetele de care beneficiază proiectele de

investiţii sunt anunţate ca ferme în lei, în contextul în care sursa de

finanţare este, în cea mai mare măsură, asigurată prin Fondurile de

189

coeziune în euro. Documentaţiile de atribuire pentru aceste

contracte impun însă ca preţul în lei cu care antreprenorii licitează

aceste proiecte să fie ferme, fixe în lei, deci angajate şi

nerevizuibile, în consecinţă.

Astfel, proiectele vizate în prezent în procedura de achiziţii

devin proiecte cu mare risc de schimb valutar, din moment ce o

sumă foarte importantă, o parte din costurile aferente

echipamentelor şi materialelor se va realiza direct în euro. Chiar

dacă furnizorii locali acceptă plata în lei, aceasta este condiţionată,

oarecum, de rata de schimb euro-leu la momentul efectuării plăţii.

Consecinţele acestei realizări pot afecta ambele părţi implicate

în proiect, atât pe beneficiar cât şi pe antreprenor.

Această problemă ar putea fi evitată din start, într-un mod

foarte simplu: atâta timp cât fondurile de coeziune sunt asigurate în

euro, în cazul contractelor care beneficiază de această finanţare s-ar

putea permite decalarea părţii-proporţie din contract, direct

dependentă de euro. Partea respectivă din contract ar trebui să fie

plătită antreprenorilor în lei, la plata de conversie valutare

corespunzătoare zilei în care se efectuează plata. Aceasta este cea

mai simplă posibilitate de a proteja proiectele sau investiţiile atât de

necesare României, asigurând o abordare corectă atât faţă de

beneficiarii proiectelor, cât şi faţă de antreprenorii care le vor

executa.

Domnule ministru,

190

Vă rog să analizaţi această propunere şi să-mi comunicaţi care

sunt măsurile ce intenţionaţi să le luaţi pentru a remedia această

problemă.



Mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu-Titus Paşca.

Urmează domnul senator Ion Rotaru – Grupul parlamentar al PSD.

Vă rog, aveţi cuvântul domnule senator.



Interpelarea mea se adresează domnului



Interpelarea mea este adresată domnului ministru Radu

Berceanu, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Obiectul interpelării: Situaţia deplorabilă a drumurilor

naţionale din judeţul Maramureş.

Cu un relief predominant muntos, judeţul Maramureş dispune

de un număr de drumuri naţionale mult mai redus, comparativ cu

alte zone din ţară, ceea ce face ca transportul persoanelor şi

mărfurilor să se efectueze în totalitate pe acestei căi de rulare.

Ca urmare, sarcina preluată de aceste drumuri este mult mai

mare decât cea dimensionată prin construcţie, întrucât a fost luat în

calcul criteriul de lungime a reţelei, nu şi cel de viabilitate, adică

sarcina preluată. Reamintesc faptul că, în ultimii ani, în judeţul

191

Maramureş, nu a fost reabilitat nici măcar un kilometru de drum

naţional, la ora actuală şoselele fiind în stare deplorabilă.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog, domnule

ministru, să ne informaţi:

Care sunt proiectele sau programele pe care le preconizează

ministerul condus de dumneavoastră în direcţia revitalizării şi

îmbunătăţirii transportului pe drumurile naţionale din judeţul

Maramureş, ţinând seama şi de potenţialul turistic atractiv al acestei

zone?

Care sunt motivele reale pentru care zona de nord-vest a ţării,

respectiv judeţul Maramureş, nu a beneficiat de programe şi fonduri

de reabilitare sau reconstrucţie a drumurilor naţionale, situaţie care

se pare că va continua, având în vedere că proiectele aprobate, aflate

într-un stadiu avansat în legislatura trecută, au fost anulate?

Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris şi oral.



Îl invit la microfon pe domnul senator Rotaru, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Ion Rotaru:


Interpelarea mea este adresată domnului ministru al finanţelor

publice Sebastian Vlădescu.

Domnule ministru, conform Legii nr. 507/2002 „Persoanele

fizice, cetăţeni români sau cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii

Europene şi ale celorlalte state aparţinând spaţiului economic

192

european, pot desfăşura activităţi economice pe teritoriul României

în mod independent.” Acestea pot activa în toate domeniile,

meseriile şi ocupaţiile, cu excepţia celor stabilite sau interzise prin

legi speciale. Vorbim aici, evident, de persoanele fizice autorizate.

La momentul actual, în câmpul muncii sunt angajate tot mai

multe persoane cu un salariu minim pe economie, din cauza

contribuţiilor prea mari datorate statului. În realitate, aceste salarii

sunt completate cu venituri obţinute prin încheierea de contracte de

prestări servicii. Astfel, angajatorul poate obţine economii prin

neplata contribuţiilor atât ale angajatului, cât şi ale angajatorului.

În conformitate cu legislaţia în vigoare, o persoană fizică

autorizată se poate asigura pentru o sumă minimă ce reprezintă un

sfert din salariul mediu brut pe economie, însă nu mai mult de 5

salarii medii brute. În aceste condiţii, dacă majoritatea angajatorilor

ar apela la asemenea modalitate de plată a salariilor – ceea ce, din

păcate, începe să se întâmple tot mai des – încasările bugetare ar

scădea considerabil.

Prin urmare, vă rog să-mi comunicaţi care sunt măsurile pe

care intenţionaţi să le luaţi pentru prevenirea unei asemenea situaţii?

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră în scris.

Vă mulţumesc.



Cu aceasta, s-a încheiat prezentarea orală a interpelărilor.

Au mai prezentat în scris interpelări fără să le susţină în plen,

următorii colegi:

193

Din partea Grupului parlamentar al PD-L: domnul senator

Iulian Urban, doamna senator Mihaela Popa, domnul senator

Traian-Constantin Igaş. Din partea Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC: domnul senator Ilie Sârbu, domnul senator Dan

Voiculescu, domnul senator Marian Valer, domnul senator Mihăiţă

Găină, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Adrian

Ţuţuianu, domnul senator Alexandru Cordoş. Din partea Grupului

parlamentar al PNL: domnul senator Paul Ichim, domnul senator

Varujan Vosganian şi domnul senator Dan-Radu Ruşanu. De

asemenea, senatorii independenţi Sorin-Serioja Chivu, Vasile

Nedelcu şi Liviu Câmpanu au depus interpelări în scris.

Stimaţi colegi, trecem la răspunsuri la întrebări.

Îl invit pe domnul secretar de stat Anton Marin să răspundă la

interpelarea domnului senator Frâncu, referitor la situaţia DN 7

Piteşti-Râmnicu Vâlcea. Microfonul 10.

Domnul Anton Marin – secretar de stat în Ministerul

Transporturilor şi Infrastructurii:


În data de 5 ianuarie 2010, ca urmare a degradărilor apărute la

partea carosabilă, pe DN 7, sectorul Piteşti – Râmnicu Vâlcea, s-a

efectuat o revizie tehnică specială pentru sectorul de drum situat

între km 119+250 şi km 170+750, fiind constituită o comisie din

care au făcut parte reprezentanţi ai Companiei Naţionale de

Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Direcţia Regională

de Drumuri şi Poduri Bucureşti, Direcţia Regională de Drumuri şi

194

Poduri Craiova, Secţia de Drumuri Naţionale Piteşti şi Secţia de

Drumuri Naţionale Râmnicu-Vâlcea.

Comisia a stabilit efectuarea de urgenţă a reparaţiilor părţii

carosabile cu mixtură stocabilă, deoarece condiţiile atmosferice nu

permiteau reparaţii cu mixtură caldă. De la acea dată şi până în

prezent au fost executate reparaţii pe o suprafaţă de 920 m2 care vor

continua şi în zilele următoare, în funcţie de condiţiile atmosferice,

urmând ca, atunci când acestea vor permite, să se execute şi cu

mixtură caldă.

Totodată, în decursul acestui an, se vor executa lucrări de

întreţinere cuprinse în cadrul contractelor de întreţinere multianuală,

în funcţie de fondurile financiare alocate.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Domnule senator Frâncu, aveţi comentarii?

Microfonul 2.


Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Răspunsul este

satisfăcător pentru porţiunea de drum Râmnicu-Vâlcea – limită

judeţ Argeş, dar dacă veţi merge cumva spre Transilvania, pe Valea

Oltului, veţi vedea că de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea este zona din

judeţul Argeş care pur şi simplu este nepracticabilă. Din doi în doi

metri sunt gropi de 10-15-20 cm, care nu pot fi evitate de şoferi,

oricât de buni automobilişti ar fi ei.

Este o situaţie disperată, vă daţi seama, maşinile cu greu trec

de această încercare. Am văzut că, în zona interpelărilor, un coleg

195

de-al meu, din Cluj, v-a adresat, la rândul lui, o interpelare similară.

Rugămintea mea mare ar fi să căutaţi să luaţi legătura cu cei din

Argeş, care nu şi-au făcut absolut deloc datoria, mai ales că în

toamnă, eu reţin, venind mereu în Bucureşti, la Senat, că au fost şi

două momente în care s-au făcut reparaţii la acel drum şi iată că

lucrările au fost făcute cel puţin de mântuială, din punctul meu de

vedere.

Ne-aţi sprijini foarte mult dacă, în cel mai scurt timp posibil,

când vremea permite, s-ar reface rapid porţiunea de drum. Vă

mulţumesc.


Vă mulţumesc. Doriţi să comentaţi?

Domnul Anton Marin (din sală):

Nu.



În continuare, îl invit pe domnul secretar de stat Cristian-

Anton Irimie să răspundă la o interpelare a domnului senator

Frâncu, adresată Ministerului Sănătăţii. Microfonul 9.

Domnul Cristian-Anton Irimie – secretar de stat în

Ministerul Sănătăţii:

Introducerea taxei pentru descurajarea consumului de alimente

nesănătoase este o intenţie a Ministerului Sănătăţii ca urmare a

indicatorilor de morbiditate şi mortalitate înregistraţi în România

prin boli cardiovasculare, obezitate şi diabet zaharat.

196

Având în vedere că proiectul de act normativ nu a fost

finalizat, această taxă nu va fi implementată din luna martie a anului

curent. Estimările realizate şi exprimate de ROMALIMENTA –

Federaţia Industriei Alimentare din România – nu au o bază reală,

având în vedere că Ministerul Sănătăţii nu a definitivat lista

produselor alimentare care vor fi supuse acestei taxări.

În urma analizei efectuate de specialişti, a propunerilor

formulate şi a dezbaterii publice, care a avut loc în data de 4

februarie 2010, Ministerul Sănătăţii, prin Comitetul Naţional pentru

Alimentaţie şi Nutriţie, va reanaliza atât condiţiile, cât şi criteriile pe

baza cărora vor fi introduse în listă alimentele cu risc pentru

sănătate în vederea taxării.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Domnule senator Frâncu, microfonul 2.


Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Întrebarea mea se

referea, evident, la subiectul respectiv, însă era datată 2 februarie

2010. Deci dumneavoastră, într-un fel, aţi anticipat preocupările

mele – şi nu numai ale mele, pentru că întrebările şi interpelările

provin din problemele cetăţenilor pe care le recepţionez la audienţe.

Văd că pe 4 februarie 2010 aţi supus unei discuţii publice şi

probabil că semnalul meu de alarmă – şi al altor colegi – a stat în

atenţia dumneavoastră.

Pe mine m-au speriat puţin estimările făcute, 36 000 de

angajaţi care ar putea să fie disponibilizaţi, şi de aceea v-am adresat

197

această interpelare. Mă bucur că aţi ţinut seama şi m-aş bucura dacă

prevederile actului normativ pe care îl aveţi în vedere ar ţine seama

de aceste prognoze, adică să faceţi şi estimările impactului social al

măsurii. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Cu aceasta, stimaţi colegi, am încheiat sesiunea noastră de

întrebări, interpelări şi răspunsuri la întrebări şi interpelări. Ţin să le

mulţumesc domnului senator Frâncu şi doamnei senator Silistru,

care au rămas alături de noi până la încheierea şedinţei, ca şi

domnului secretar de stat Irimie.

Vă mulţumesc.

Declar închisă şedinţa Senatului de astăzi, 15 februarie 2010.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.40.

S T E N O G R A M A - senat.ro · S T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 15 februarie 2010 S...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A - senat.ro · S T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 15 februarie 2010 S...