S T E N O G R A M A S U M A R 1. 6 2. 6 laS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 7 aprilie...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 7 aprilie 2010

S U M A R

1. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 6

2. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 10/2010 privind ratificarea Scrisorii de intenţie, semnată de autorităţile române la Bucureşti la 5 februarie 2010 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 19 februarie 2010, şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile

6

- 2 -

române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2010 privind ratificarea Memorandumului suplimentar de înţelegere (primul addendum la Memorandumul de înţelegere) dintre Uniunea Europeană şi România, semnat la Bucureşti la 18 februarie 2010 şi la Bruxelles la 22 februarie 2010, la Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de împrumut, în sumă de până la 5.000.000.000 euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de agent al Împrumutatului, şi Comunitatea Europeană, în calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi la Bucureşti la 18 iunie 2009.

3. Domnul senator Ion Toma, liderul Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, anunţă depunerea moţiunii simple „Transporturile din România trase pe dreapta de o guvernare cu aceeaşi orientare”.

8

4. Domnul senator Gabriel Berca anunţă demisia sa din Grupul parlamentar al PNL, urmând să activeze ca senator independent, afiliat Grupului parlamentar al PDL.

9

- 3 -

5. Aprobarea unor modificări în comisiile permanente ale Senatului: - domnul senator Marius-Petre Nicoară (PNL) trece la

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii, în locul domnului senator Cornel Popa, fiind propus preşedinte al comisiei.

9

6. Dezbaterea şi respingerea Moţiunii cu tema „Educaţia - de la supravieţuire la colaps”, semnată de 41 de senatori.

11

7. Notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 1 aprilie 2010, a Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2010 privind modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996. (L119/2010)

122

8. Aprobarea transmiterii Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. (B624/2010)

123

9. Aprobarea retragerii din dezbaterea Senatului, la solicitarea iniţiatorului, a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă.(L134/2010)

123

10. Aprobarea dezbaterii în procedură de urgenţă a următoarelor iniţiative legislative: - Proiectul de lege pentru completarea art. 35 din Legea

nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare. (L167/2010)

- Proiectul de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea

124

- 4 -

României la Sistemul de Informaţii Schengen. (L169/2010) - Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport. (L170/2010)

11. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. (L121/2010)

127

12. Întrebări şi interpelări depuse în scris la secretarul desemnat al Senatului de doamna şi domnii senatori: Petru Başa, Dumitru Oprea, Sorin Fodoreanu, Vasile Nistor, Gheorghe David, Dan Voiculescu, Trifon Belacurencu, Gheorghe Pop, Valer Marian, Mihăiţă Găină, Elena Mitrea, Emilian-Valentin Frâncu, Marius-Petre Nicoară, Iulian Urban, Sorin-Constantin Lazăr, Marian-Cristinel Bîgiu.

129

- 5 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 7 aprilie 2010

Şedinţa a început la ora 15.20 .

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator

Mircea-Dan Geoană, preşedinte al Senatului, asistat de domnul

senator Gheorghe David şi doamna senator Doina Silistru, secretari

ai Senatului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de plen pentru a intra în

ordinea de zi de astăzi, 7 aprilie 2010.

Bună ziua. Mă bucur să ne revedem după Sărbătorile de Paşti.

„Hristos a înviat! ” Să dea Dumnezeu să fim cu toţii mai înţelepţi şi

să ne aplecăm asupra lucrurilor importante cu care suntem sesizaţi!

Aş dori, de asemenea, să îi spun, în numele meu şi al nostru,

„La mulţi ani!” doamnei senator Ecaterina Andronescu, care este

aici, în sală, alături de noi. (Aplauze în sală)

Doresc să vă informez că, în acest moment, în sala de plen au

fost înregistraţi 100 de senatori ai României. Sunt convins că pe

măsură ce vom avansa, numărul acesta va creşte.

- 6 -

În şedinţa de astăzi, 7 aprilie 2010, voi fi asistat de colegii mei,

doamna senator Doina Silistru şi domnul senator Gheorghe David,

secretari ai Senatului României.

Rog toţi colegii să-şi ocupe locurile în sală, pentru că vreau să

supun votului dumneavoastră ordinea de zi de astăzi. Aveţi în mape

ordinea de zi de astăzi, pe care o cunoaşteţi. Vă rog să votaţi ordinea

de zi a şedinţei plenului Senatului României de astăzi, 7 aprilie 2010.

Cu 79 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere,

ordinea de zi a fost aprobată.

Cu privire la programul de lucru de astăzi, supun atenţiei

dumneavoastră următorul program de lucru: din acest moment, să

parcurgem ordinea de zi până la ora 18.00, urmând ca întrebările şi

răspunsurile să le putem parcurge după această oră. Dacă acest lucru

va fi posibil mai devreme, îl vom face fără niciun fel de îndoială.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră programul de

lucru de astăzi. Vă rog să votaţi.

Cu 84 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere,

programul de lucru a fost aprobat.

*

Aş dori ca, înainte să intrăm în ordinea de zi, să dau citire unei

note pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a

Curţii Constituţionale - un lucru obligatoriu.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii

Constituţionale, s-au depus la secretarul general al senatului, în

- 7 -

vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale, următoarele legi:

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 10/2010 privind ratificarea Scrisorii de intenţie, semnată de

autorităţile române la Bucureşti la 5 februarie 2010 şi aprobată prin

Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar Internaţional din

19 februarie 2010, şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by

dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin

Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la

Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului Director al

Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a

Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la

data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului

Director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009;

- Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 11/2010 privind ratificarea Memorandumului suplimentar de

înţelegere (primul addendum la Memorandumul de înţelegere)

dintre Uniunea Europeană şi România, semnat la Bucureşti la 18

februarie 2010 şi la Bruxelles la 22 februarie 2010, la

Memorandumul de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi

România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, şi

pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2009

pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre

Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la

Bruxelles la 23 iunie 2009, şi a Acordului de împrumut, în sumă de

- 8 -

până la 5 000 000 000 euro, dintre România, în calitate de

Împrumutat, Banca Naţională a României, în calitate de agent al

Împrumutatului, şi Comunitatea Europeană, în calitate de

Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 şi la Bucureşti

la 18 iunie 2009.

Aceste două legi pot fi sesizate de către senatorii români la

Curtea Constituţională.

Îi ofer cuvântul domnului senator Toma, liderul Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, pe procedură. Vă rog,

domnule senator.

*

Domnul Ion Toma:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În temeiul art. 67 şi al art. 112 din Constituţia României,

republicate, şi ale art. 153 şi 157 din Regulamentul Senatului, vă

înaintăm prezenta moţiune simplă, cu titlul „Transporturile din

România trase pe dreapta de o guvernare cu aceeaşi orientare”.

Vă rugăm să dispuneţi măsurile necesare în vederea

declanşării procedurilor legale pentru dezbaterea acesteia.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc, domnule senator.

Rog stafful nostru să verifice condiţiile regulamentare cu

privire la depunerea acestei moţiuni simple de către Grupul

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC şi, conform

- 9 -

Regulamentului, voi decide ziua în care vom dezbate această

moţiune simplă.

Mai sunt alte intervenţii pe procedură sau alte anunţuri de făcut?

Domnul senator Berca a solicitat acest lucru. Vă rog, domnule

senator.

*

Domnul Gabriel Berca:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Oficializez trecerea mea în Grupul parlamentar al PDL şi îi rog

pe colegii de la Grupul parlamentar al PNL să facă nominalizarea

pentru funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,

combaterea corupţiei şi petiţii.



Domnule senator Haşotti, vă rog.

*

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Propunerile pe care vi le facem conform Regulamentului sunt

următoarele: în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea

corupţiei şi petiţii, în locul domnului senator Cornel Popa îl

propunem pe domnul senator Marius-Petre Nicoară, pe care-l

desemnăm –aşa cum arăta şi domnul senator Berca – pentru funcţia

de preşedinte al comisiei şi, după vot, permiteţi-mi doar 30 de

secunde să revin la microfon.

- 10 -


Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră această modificare anunţată de

liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Haşotti.

Vă rog să votaţi.

Cu 49 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă şi 5 abţineri,

această modificare a fost aprobată de plenul Senatului.

Domnule senator, dacă doriţi să reveniţi la microfon, vă rog.


Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi mulţumesc şi colegilor

pentru îngăduinţă. Să debutăm într-o atmosferă intelectuală, şi aşa

avem de dezbătut moţiunea pe educaţie.

Daţi-mi voie să vă reţin atenţia 30 de secunde cu ceea ce

spunea Tudor Arghezi („Modă şi român”, 1932). Citez: „În politică

totuşi moda imediată şi ineluctabilă este a omului cu aripi. Un

partizan dintr-un partid politic simte subit că-i cresc aripi la

redingotă şi-i vine să zboare. Şi zboară într-un alt partid. Singurul

inconvenient al trecerii dintr-o colivie într-alta este că, pe măsura

zborului, se modifică şi penele, şi culoarea. Mierla se face

porumbel, porumbelul se face cioară, cioara se face gaiţă şi gaiţa,

papagal”. Am încheiat citatul.

Mulţumesc. (Aplauze în sală)


Vă propun să intrăm pe ordinea de zi, dacă nu mai sunt alte

anunţuri sau intervenţii.

- 11 -

*

La primul punct din ordinea de zi de astăzi este înscrisă

dezbaterea moţiunii cu titlul: „Educaţia – de la supravieţuire la

colaps”, semnată de 41 de senatori.

Vă informez că sunt înscrise, pe partea de legiferare a acestei

zile, sper eu, şi o notă privind adoptarea tacită a unor proiecte de

lege. Sper ca, după ce vom dezbate moţiunea, să putem să ne

aplecăm şi asupra acestui subiect.

Salut prezenţa în plenul Senatului a domnului ministru Funeriu

şi a colegilor care-l însoţesc, din conducerea Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului. De asemenea, salut prezenţa

domnului Teodor Baconschi, ministrul afacerilor externe, aici, în

plenul Senatului României.

Îl invit la microfon pe domnul senator Puiu Haşotti pentru a

prezenta moţiunea pe teme de educaţie. Vă rog, domnule senator.



Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Moţiunea simplă se numeşte „Educaţia – de la supravieţuire la

colaps”.

Sistemul educaţional şi de învăţământ a reprezentat

dintotdeauna un element determinant în evoluţia naţiunilor,

constituind, în egală măsură, un factor de progres şi o investiţie în

viitor. Este bine cunoscut faptul că, în orice democraţie, într-un

Guvern, care vrea să-şi respecte promisiunile asumate, prestaţia

- 12 -

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului este la fel de

importantă ca şi cea a prim-ministrului, pentru că este vorba de

persoana care propune, gestionează şi implementează politici

publice în domeniul educaţiei – un domeniu care înseamnă grijă şi

responsabilitate pentru generaţia de mâine a României europene.

Din păcate, astăzi, în România, prestaţiile prim-ministrului şi

ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului faţă de

tot ceea ce înseamnă sui-generis educaţie sunt identice din punctul

de vedere al competenţei şi performanţei manageriale: adică

aproape de zero, dacă ne raportăm la orice grilă sau la orice sistem

de evaluare folosit de dascăli la notarea elevilor. Tocmai de aceea,

nu credem că există dascăl, în România anului 2010, care să dea

notă de trecere actualului Guvern şi ministrului educaţiei, cercetării,

tineretului şi sportului!

Domnilor guvernanţi,

Nu s-a schimbat şi nu aţi schimbat nimic în învăţământ.

Promovaţi aceeaşi atitudine de dispreţ şi aroganţă faţă de corpul

didactic, faţă de elevi şi studenţi, faţă de părinţi! Nu vă pasă de

problemele din educaţie, nu doriţi reformarea acestui domeniu, ci

aveţi un singur obiectiv: politizarea sistemului în dorinţa de a vă fi

docil, de a-l subordona, aşa cum încercaţi cu toate categoriile

sociale şi în toate segmentele vieţii publice din România!

După pensionari şi salariaţi, după IMM-uri şi şomeri a venit

rândul cadrelor didactice să constate cât de incompetenţi sunteţi!

Mai grav este faptul că, în viziunea Guvernului Boc, situaţia

din educaţie se traduce astăzi cu întrebarea: „Cunoaşteţi vreun

- 13 -

profesor care moare de foame în România?” Se pare însă că numai

domnul ministru Funeriu nu cunoaşte. Altfel cum am putea explica

faptul că, în viziunea ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului, statutul cadrelor didactice trebuie să fie cel de

„supravieţuitor”?!, aşa cum a declarat.

Termenul în care Guvernul Boc defineşte activitatea şi statutul

corpului profesoral, aşa cum recunoaşte ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi spotului, este cel de supravieţuire. „Stimaţi

dascăli, mai supravieţuiţi, şi până când?”


Noi, semnatarii prezentei moţiuni, considerăm că drumul pe

care a pornit actualul Guvern în domeniul educaţiei s-a încheiat.

Domnule ministru Funeriu, direcţia în care doriţi să duceţi educaţia

este greşită. Reforma pe care o duceţi dumneavoastră şi Guvernul

din care faceţi parte este greşită. Acţiunile şi politicile din domeniul

educaţiei se rezumă la:

- disponibilizările în primă fază a 15 000 de cadre didactice, în

baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/23 decembrie 2009

pe criterii arbitrare, cunoscute doar de directorii de şcoli promovaţi

în aceste funcţii pentru „meritul” de a fi membri PDL;

- salarii mai mici, în baza Legii-cadru nr. 330/2009 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege

care dispreţuieşte statutul cadrelor didactice;

- diminuarea resurselor şi a investiţiilor din educaţie, tăiate

prin Legea bugetului de stat de la şcoli şi dirijate către ministerele

bănoase ale PDL;

- 14 -

- lansarea unui Proiect de lege a educaţiei naţionale , care

rămâne sub nivelul nevoilor României, şi în discordanţă cu practica

europeană, şi care va aduce daune elevilor, studenţilor, dascălilor şi

familiilor de cetăţeni români.

Îngăduiţi-ne să ne referim în detaliu, în cele ce urmează, la

aceste măsuri ale Guvernului, ale Ministerului Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului şi, mai ales, la efectele lor dezastruoase.

1. O acţiune aberantă: disponibilizările cadrelor didactice.

Nu se poate face educaţie fără profesor şi fără a avea o

stabilitate a sistemului. Din păcate, Guvernele Boc 2, 3, 4 au dus şi

continuă să promoveze în mod constant o politică de destabilizare

şi nesiguranţă în sistem, care va avea consecinţe incalculabile

asupra elevilor şi, implicit, asupra societăţii.

Eficientizarea cheltuirii banilor publici nu înseamnă reducerea

aleatorie a personalului din sistem. Dar se pare că Guvernul tocmai

acest lucru l-a avut în vedere prin Ordonanţa Guvernului nr. 114/2009,

care a fost concepută la Ministerul Finanţelor Publice şi transmisă

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, fără ca

specialiştii din acest minister să facă un studiu de impact care să

evalueze situaţia actuală din învăţământ şi să ofere baza ştiinţifică

pentru luarea unei decizii. Cu atât mai grav cu cât personalul din

sistem este insuficient.

Ministerul Finanţelor Publice a cerut Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului să reducă 15 000 de posturi.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a transmis

ordinul inspectoratelor şcolare, pe baza unor calcule contabiliceşti şi

- 15 -

împărţind cele 15 000 de posturi tuturor inspectoratelor şcolare.

Mai mult decât atât, a cerut acestora să-şi stabilească singure

criteriile după care urmau să facă reducerile respective. Din acest

motiv, criteriile sunt neunitare, diferite de la judeţ la judeţ.

Rezultatul dureros pentru şcoală este acela că profesori

marcanţi au intrat pe lista restructurărilor.

Reducerea personalului didactic auxiliar şi nedidactic implică

elaborarea unei noi metodologii de normare, lucru care nu s-a

întâmplat, ministerul lăsând la cheremul directorilor de şcoli

metodele „portocalii” de reducere a posturilor.

Haosul de la minister a fost aruncat în curtea inspectoratelor

şcolare. Astfel, unele dintre inspectorate s-au gândit să elimine

predarea limbilor străine pe grupe de elevi şi desfăşurarea instruirii

practice. Ele au trecut la desfiinţarea de şcoli şi clase sau la

comasarea altora. Nu a contat dacă şcolile erau dotate cu microbuze

sau nu. Nu a contat valoarea investiţiilor făcute pentru reabilitarea

şi echiparea acestor scoli. Tot ce a contat a fost numărul de posturi

care trebuiau să dispară. În acest malaxor au intrat şi normele

consilierilor şcolari care, oricum, erau deficitari în sistem, ale

profesorilor documentarişti (la a căror pregătire a contribuit

Guvernul liberal prin protocolul încheiat cu Ambasada Franţei), ale

informaticienilor care, oricum, sunt prea puţini.

Ordonanţa Guvernului loveşte din plin şi comunităţile locale,

desfiinţându-le reperul social, adică şcoala!

Se închide în felul acesta poarta spre viaţa culturală în lumea

satelor, creşte abandonul şcolar, în timp ce Statutul cadrului didactic

- 16 -

este subminat şi, în mod inevitabil, calitatea învăţământului scade.

Aceasta este prezentarea succintă a efectelor aplicării unei

ordonanţe emise pe furiş de Guvernul Boc.

Domnule ministru Funeriu, poate că profesorii nu vor muri de

foame, dar, în mod sigur, sub „conducerea dumneavoastră

înţeleaptă”, educaţia va fi împinsă la moarte sigură!

2. O inacceptabilă diminuare a veniturilor salariaţilor din

educaţie.

În dorinţa de a realiza economii cu orice preţ şi de a aşeza

sistemul bugetar pe o grilă unică, cu dispariţia aşa-ziselor “salarii

nesimţite”, Guvernul Boc a reuşit performanţa de a nemulţumi toate

categoriile de bugetari şi, îndeosebi, pe salariaţii din sistemul

educaţional. Şi toate acestea au loc în condiţiile în care guvernanţii

au susţinut sus şi tare că educaţia este prioritate naţională. Culmea

ipocriziei!

Deşi premierul Boc a garantat, în mod repetat, în declaraţiile

sale publice, că niciun salariat din sistemul de învăţământ nu va

avea veniturile diminuate, aplicarea Legii nr. 330/2009 îl contrazice

în mod evident, pentru că, în realitate, întreg personalul angajat al

sistemului educaţional este afectat în sensul diminuării veniturilor

salariale.

Pe de altă parte, anularea unor drepturi statuate prin Legea

organica nr. 128/1997 (Statutul personalului didactic), care asigurau

calitatea activităţii în domeniul educaţiei, îi afectează atât pe

beneficiarii sistemului de învăţământ (copii şi părinţi), precum şi pe

toţi salariaţii sistemului.

- 17 -

Şi atunci ne întrebăm: cum mai poate fi asigurată starea optimă

de igienă a unităţilor şcolare şi, implicit, starea de sănătate a copiilor,

când o îngrijitoare primeşte un salariu net de doar 551 de lei?

Cum se mai poate desfăşura în bune condiţii activitatea în

laboratoarele şi bibliotecile şcolare, în situaţia în care, prin aplicarea

Legii nr. 330/2009, cadrele didactice auxiliare au mai pierdut 10 - 15 %

din puţinul pe care îl deţineau?

Cum mai poate fi atractiv acest domeniu de activitate pentru

tinerii absolvenţi de studii superioare, atâta vreme cât prin aplicarea

Legii nr. 330/2009, venitul lunar net de 781 de lei este total

insuficient “ supravieţuirii “, cum dumneavoastră spuneţi?

Consecinţa acestei situaţii alarmante este faptul că tot mai

mulţi salariaţi părăsesc sistemul, în timp ce posturile ramase vacante

nu mai pot fi ocupate, din cauza Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 114/2009, emisă tot de Guvernul Boc.

Drept urmare, prin toate actele normative emise şi asumate de

Guvernele Boc, s-a ajuns la „performanţa” unei debandade

financiare cvasitotale în sistemul de învăţământ .

Finanţarea per elev în varianta Boc-Funeriu conduce la

incapacitatea sistemului de a acoperi la nivel minimal costurile

educaţiei.

3. Un buget falsificat al educaţiei

Finanţarea educaţiei, conform Legii bugetului de stat pe 2010,

dezvăluie adevarata faţă a Guvernului Boc şi demonstrează

minciuna servită românilor în campania electorală. Pentru că, în

realitate, bugetul real alocat educaţiei este unul insuficient pentru

- 18 -

salariile profesorilor, şi aşa diminuate. Astfel, bugetul total în 2008

a fost de 11 285 338 000 RON, iar bugetul total în 2010 este de

14 590 490 000 RON.

S-ar putea spune că e o creştere de 29%, dar veniturile proprii

realizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

în 2008, an în care criza nu era încă declarată, au fost de

2 412 131 000 RON. Veniturile proprii previzionate de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru 2010 erau:

8 558 305 000 – total nerealist – , de patru ori mai mult decât într-un

an când nu era criză.

Astfel, din bugetul de stat, în 2008, s-au alocat:

11 285 338 000 – 2 412 131 000 = 8 873 207 000 RON. Pentru

2010 rezultă: 14 590 490 000 – 8 558 305 000 = 6 032 185 000 RON.

Aşadar, în 2010 Guvernul va finanţa educaţia cu 32% mai

puţin în comparaţie cu 2008!

Tot prim-ministrul Boc afirmă că bugetul României pe 2010

este unul cu investiţii care să relanseze economia. În bugetul

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

Programul de investiţii publice, totalul general pentru 2008 a fost de

8 627 641 000 RON. Pentru 2010 se previzionează 1 136 709 000 RON,

de 8 ori mai puţin sau doar 13% din 2008. Nu există alocări în 2010

pentru reparaţii, construcţii şi nici măcar pentru încheierea lucrărilor

începute deja.

De asemenea, pentru 2010 nu este prevăzută achiziţionarea

niciunui microbuz scolar, deşi, în incompetenţa sa, conducerea

ministerului a trecut deja în acest an la desfiinţarea de şcoli, fără însă a

- 19 -

asigura resursele mutării elevilor. Mai mult decât atât, în anul 2011

s-au prevăzut 1 521 086 000 RON şi în 2012 1 573 590 000 RON.

Asadar, pentru perioada 2010–2012, cât va mai exista, probabil,

vreun Guvern al preşedintelui Băsescu, bugetul total de investiţii este

de 1 136 709 000 + 1 521 086 000 + 1 573 590 000 = 4 231 385 000 RON,

adică mai puţin de jumătate decât în 2008.

În ceea ce priveşte cheltuielile de capital pentru învăţământul

preuniversitar:

- în 2008: 627 748 000 RON;

- în 2009: 191 600 000 RON;

- în 2010: zero RON

Cu alte cuvinte, pentru învăţământul preuniversitar nu se vor

mai da bani prin hotărâri de Guvern către primării!

Pentru învăţământul universitar:

- în 2008: 163 642 000 RON ;

- în 2010: 15 000 000 RON sau 150 miliarde lei vechi pentru

tot învăţământul universitar!

Acest lucru înseamnă că, în medie, pentru fiecare din cele 49

de universităţi civile de stat, revin aproape 300 000 lei vechi pentru

reparaţiile clădirilor din proprietate. Aceste cifre exacte ale

educaţiei, domnule ministru al educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului, domnule Funeriu, ilustrează în modul cel mai evident

următoarele adevăruri:

1. Tabloul exact al incapacităţii dumneavoastră de a susţine

domeniul pe care, temporar şi în mod dezastruos, îl gestionaţi;

- 20 -

2. Incapacitatea domnului Emil Boc de a conduce corect acest

Guvern. Şcoala este sacrificată în favoarea turismului, a serviciilor

speciale şi a baronilor asfaltului;

3. După ignorarea cu bună ştiinţă a Pactului Naţional pentru

Educaţie, autorii noii Legi a educaţiei naţionale şi, nu în ultimul

rând, preşedintele Traian Băsescu (al cărui interes pentru educaţie

este doar mimat), continuă să susţină cu ipocrizie că doresc

restructurarea din temelii a acestui domeniu şi că reforma

învăţământului, în viziunea Domniilor Lor, va scoate România din

criză. Nimic mai fals!

Fondurile structurale – resursa care poate să susţină

dezvoltarea sistemului – sunt neglijate total de către ministerul

condus de domnul Funeriu. Guvernarea liberală a lăsat nouă

proiecte strategice derulate prin Programul Operaţional Sectorial de

Dezvoltare a Resurselor Umane, proiecte care aveau prefinanţarea

în cont. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte? Au fost blocate! Din

suma aprobată de aproximativ 300 000 000 RON au fost cheltuiţi

aproximativ 5 000 000 RON. În aceste condiţii, se mai poate vorbi

oare de corelarea utilizării fondurilor structurale cu priorităţile

sistemului educaţional prin proiecte care să asigure punerea în

practică a strategiilor de reformă?

Blocarea vine din lipsa asumării responsabilităţii la nivel

instituţional si din ineficienţa factorilor de decizie.

Câte proiecte are Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului

şi Sportului depuse prin Programul Operaţional Regional, care

permite construirea de campusuri şcolare şi centre de formare?

- 21 -

4. Un Proiect de lege a educaţiei naţionale care politizează,

birocratizează şi subminează educaţia

Partidul Naţional Liberal a recurs în numeroase ocazii la

gesturi publice pentru a-i reaminti premierului Boc că Domnia Sa ar

trebui să se numere printre cei care veghează la respectarea legii şi a

statului de drept în România.

Cu surprindere însă, constat că aţi „discutat şi avizat” deja,

într-o primă lectură, noul Proiect de lege privind educaţia naţională,

deşi Legea privind transparenţa decizională (Legea nr. 52/2003)

prevede în mod clar că „anunţul referitor la elaborarea unui proiect

de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile

alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză,

avizare şi adoptare de către autorităţile publice”.

Mai mult decât atât, aţi decis, domnule Boc, împreună cu

ministrul Funeriu, într-un gest de mare largheţe constituţională, să

supuneţi totuşi noua lege dezbaterii publice, dar pentru o perioadă

de doar două săptămâni. Domnule ministru, vă reamintim şi vă

informăm, că legea nu constituie obiect de negociere, mai ales când

este vorba despre termene atât de clar stipulate.

În plus, cele două săptămâni sunt total insuficiente pentru o

dezbatere serioasă şi aplicată pe marginea unui proiect atât de

important precum cel al educaţiei naţionale cu toţi factorii

implicaţi: sindicate, societate civilă, comisii parlamentare de resort,

directori de şcoli, reprezentanţi ai părinţilor şi, nu în ultimul rând, cu

opoziţia.

- 22 -

Cu totul altul era spiritul Pactului Naţional pentru Educaţie

semnat în 2008 de toate partidele parlamentare - stabilirea unei

strategii comune pe termen lung (2009 - 2015) şi asumarea unor

obiective cel puţin ambiţioase, precum:

- situarea performanţelor elevilor români la testele

internaţionale în topul primelor 10 ţări ale lumii;

- plasarea a cel puţin trei universităţi româneşti în topul

primelor 500 de universităţi din lume;

- creşterea de cinci ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea

indicelui global de inovare;

- reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie

sub 5%;

- eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi

cel urban, dintre oportunităţile de învăţare oferite grupurilor

dezavantajate (grupuri minoritare, copii cu nevoi speciale etc.) şi

cele oferite majorităţii;

- transformarea educaţiei permanente într-o practică socială

curentă la nivelul fiecărei instituţii publice sau private;

- creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilor la

educaţia permanentă;

- transformarea corpului didactic într-o elită profesională a

naţiunii;

- centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi,

angajatori, comunitate);

- alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare.

- 23 -

Acestea erau prevăzute în Pactul Naţional pentru Educaţie şi

nu se regăsesc nici în strategia şi nici în legea propusă de

dumneavoastră.

Câte dintre aceste principii se regăsesc, domnule

prim-ministru şi domnule ministru, în acest nou Proiect de lege a

educaţiei naţionale, elaborat într-o manieră total netransparentă şi

pentru care acordaţi un timp de dezbatere atât de scurt?

Considerăm că aţi invocat Pactul Naţional pentru Educaţie

pentru a vă legitima demersul într-o manieră politicianistă şi că aţi

recurs la aceste două săptămâni pentru că, în realitate, nu doriţi un

dialog serios nici cu sindicatele din învăţământ, nici cu partidele

parlamentare şi nici cu reprezentanţii societăţii civile.

Noi, semnatarii moţiunii, dorim să credem că un ministru de

talia dumneavoastră este conştient de faptul că şi-a asumat un mare

risc în privinţa acestui proiect, neacceptat tocmai de către acei

factori asupra cărora efectele legii se repercutează în mod direct:

sindicate, rectori, părinţi, studenţi, elevi, profesori.

Proiectul legii educaţiei naţionale în concepţia Guvernului Boc

este o probă de diletantism, lipsit de viziune şi perspectivă, este un

colaj peticit, care amestecă termeni juridici cu improvizaţii de

psihologie, pedagogie şi management, fără a ţine seama de tradiţia

şcolii româneşti şi în total dezacord cu realitatea sistemului, cu

specificul naţional, cu nevoile societăţii româneşti şi, nu în ultimul

rând, cu recomandările Uniunii Europene în domeniu.

Cu toate că orice sistem de educaţie este construit din doi

piloni – elev şi profesor – aceştia sunt complet ignoraţi în noul

- 24 -

proiect de lege. Astfel, nu este încurajată nici competenţa, nici

valoarea, ci dimpotrivă, profesorului i se conferă doar un rol

funcţionăresc.

Pe de o parte, dispare noţiunea de titular în sistem, pe de altă

parte, accesul tinerilor în sistem este mult îngreunat, restrictiv şi

descurajat. Astfel, pentru a pătrunde în sistem, într-un an, un tânăr

absolvent are de susţinut masteratul, concursul pentru ocuparea

postului în vederea efectuării stagiului, două inspecţii la clasă,

evaluarea anului de stagiu şi a portofoliului, examenul de definitivat

şi concursul de titularizare.

Din cauza incoerenţei şi a desprinderii de realitate, legea

propusă nu promovează un sistem de educaţie atractiv, nici pentru

elevi, nici pentru profesori.

Părinţii, numiţi cu emfază beneficiari, alături de comunitate,

sunt doar invocaţi, fără a li se oferi nimic din ceea ce ar trebui să

ofere un sistem naţional de învăţământ.

Proiectul propus utilizează concepte, termeni şi noţiuni pe

care nu le defineşte, inducând interpretări şi confuzii sau

suprapuneri cu prevederi legale existente, cu valori şi concepte

recunoscute. Apar multe inconsecvenţe, confuzii conceptuale,

contradicţii, care creeazǎ ambiguitǎţi nedorite. Este evidentă

disproporţia dintre subiectele abordate, în sensul că unele sunt

detaliate excesiv, în vreme ce altele, de aceeaşi importanţă, fac

trimitere la metodologii ulterioare.

Aplicarea legii necesitǎ 136 de hotărâri de Guvern!

- 25 -

Un astfel de exemplu este cel al învăţământului

confesional, care apare meteoric, nefiind inclus nici în învǎţǎmântul

public, nici în cel privat.

Capitolul ,,Curriculum,, este abordat în mod diletant, creându-se

imaginea periculoasă a competenţelor ca organizator de curriculum.

Reducerea finalităţilor sistemului la cele şapte competenţe mereu

repetate restrânge şi minimalizează rolul şi instrumentele unui sistem

coerent şi eficient de educaţie. Găselniţa, numită foarte pretenţios, dar

nefundamentat, ,,consorţiu şcolar,, nu rezolvă problema resursei

umane din sistem şi nici pe cea a finanţării educaţiei. În proiect apar

lacune sau aspecte foarte importante ale educaţiei, care sunt tratate

superficial. Enumăr doar câteva:

1. Problema manualelor alternative, asigurarea calităţii în

învăţământul preuniversitar, care se reduce la birocraţie şi la

multiplicarea inutilă a responsabilităţilor în sistem, modul în care

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi

defineşte funcţiile (unele dintre acestea pot fi realizate numai prin

externalizare, dar nu sunt specificate instituţiile şi mecanismele

respective externe);

2. Prea multe soluţii la tezele propuse sunt lăsate în seama

hotărârilor de Guvern şi a ordinelor de ministru, ceea ce duce la

incoerenţă, subiectivism, destabilizare şi fluctuaţie în minister în

funcţie de evoluţiile politice: formele de învăţământ obligatoriu,

admiterea în liceu, examenul de certificare a competenţelor

profesionale;

- 26 -

3. Structura propusă pentru admiterea în liceu se abate de la

principiul descentralizării, este confuză şi incompletă, la fel ca

prevederile privind mobilitatea personalului didactic;

4. Formarea personalului didactic, care este o componentă de

bază a reformei, este tratată superficial.

Lipsa unor studii de impact si a studiilor specifice face ca

schimbările preconizate să poată produce efecte imprevizibile şi

păguboase. Se invocă principiile descentralizării şi subsidiarităţii,

dar, în fapt, se deschide calea centralizării excesive a sistemului de

educaţie, prin impunerea tuturor deciziilor, metodologiilor şi

ordinelor de sus în jos. Sub acoperirea unor enunţuri formale,

politizarea sistemului devine tot mai acută!

Directorul unităţii de învăţământ are un statut neclar. Acesta

încheie diferite contracte de management şi de performanţă, fiind

subordonat atât consiliului local sau judeţean, cât şi inspectoratului

şcolar, respectiv ministrului educaţiei. Eliberarea din funcţie a unui

director se va face prin liberul arbitraj al politicului, reprezentat de

consiliul local sau judeţean sau al inspectoratului şcolar. Structura

propusă pentru consiliul de administraţie face ca reprezentanţii

şcolii să aibă doar un rol decorativ, atâta timp cât au doar 1/3 din

membri, fără reprezentanţi ai elevilor şi fără dreptul vreunui cadru

didactic de a fi preşedinte.

În ceea ce priveşte finanţarea învăţământului preuniversitar

sunt invocate fel de fel de tipuri de finanţare, cu traseul irealizabil

de la finanţele publice direct la unitatea de învăţământ, dar cu

aprobările tuturor forurilor cu componentă politică. De altfel,

- 27 -

bacalaureatul propus este mult „simplificat”, formal, nerelevant,

discriminatoriu şi încalcă principiul şanselor egale. Legea propusă

nu lasă timp pentru crearea condiţiilor de implementare a

schimbărilor, adică dotare şi formare. Fără resurse umane şi

instituţionale reale necesare unei adevărate reforme, proiectul

rămâne o însăilare din diverse surse, în spatele căreia o mână de

specialişti aparenţi şi veleitari, necunoscători ai realităţii educaţiei

româneşti, caută să exploateze o oportunitate politică.

În ceea ce priveşte învăţământul universitar, Proiectul legii

educaţiei naţionale pe 2010 reflectă o redactare grăbită, de

circumstanţă, în care abundă neconcordanţele între propunerile

referitoare la aceleaşi probleme care apar în titluri sau articole

diferite, formulările neglijente care încalcă nu numai o minimă

coerenţă din punct de vedere juridic, dar chiar şi acurateţea

gramaticală indispensabilă unei Legi a învăţământului.

Dincolo de carenţele evidente, de viziune, de concepţie, de

redactare, de limbaj, se impune luarea în considerare de către

autorităţi a câtorva obiecţii de fond, profund întemeiate, la adresa

acestui proiect:

a) Autonomia universitară, proclamată în mod verbal, formal,

este încălcată flagrant, golită practic de conţinut prin majoritatea

reglementărilor care rezervă rolul decisiv metodologiei de aplicare,

ce provine de la decizia centrală. În locul unui sistem bazat pe

autonomie universitară, proiectul aduce un sistem centralist şi

puternic birocratizat.

- 28 -

b) Rolul şi locul, cu totul marginal, rezervate în proiect

reglementărilor concrete privitoare la cercetarea ştiinţifică contravin

flagrant ideii unor universităţi consacrate prin misiunea educativă şi

ştiinţifică deopotrivă. Ar trebui luat în seamă faptul că orice

societate din era postbelică s-a modernizat folosindu-se de

universităţi, sprijinindu-le şi dezvoltându-le pe acestea, înainte de

toate sub aspectul capacităţii de dezvoltare ştiinţifică. Cine

minimalizează importanţa cercetării ştiinţifice se condamnă la

înapoiere.

c) Mecanismele preconizate în vederea selectării Rectoratelor

deschid în România calea imixtiunii factorului politic, neacademic,

încălcând în mod flagrant principiul esenţial al depolitizării, ca o

componentă indispensabilă a autonomiei universitare. Proiectul legii

educaţiei naţionale pe 2010 trădează voinţa unor grupuri de a

acapara în mod fraudulos conducerea universităţilor, în dauna

intereselor dezvoltării universitare. Politizarea conducerilor

universităţilor, promovată tacit de proiectul de lege, este unul dintre

cele mai grave atentate la dezvoltarea universitară în România de

după 1989!

d) Stabilirea mecanică a unui criteriu de pensionare pentru

profesorii universitari antrenează o hemoragie a valorilor prin

(migrarea efectivă a multor profesori, care nu vor accepta ca soarta

lor să depindă de deciziile a tot felul de amatori ajunşi universitari

sau politruci mascaţi). A forţa pensionarea profesorilor universitari

de înaltă performanţă la 65 de ani, fără a lua în seamă opera şi

valoarea efectivă a fiecăruia, va priva instituţiile româneşti de cea

- 29 -

mai calificată parte a specialiştilor. Acest tip de presiune are multe

implicaţii juridice (de pildă doctoranzii pot acţiona în justiţie

aplicarea contractelor de studii). O astfel de forţare a mai fost

practicată doar de regimurile de dictatură din România (în timpul lui

Carol al II-lea, vezi Reforma din 1948 şi ultimii ani ai regimului

Ceauşescu). Forţarea va afecta grav un sistem aflat în criză de

specialişti, al căror efectiv real este sub nevoile existente.

Expansiunea necesară în vederea depăşirii unor decalaje istorice

presupune păstrarea şi nu îndepărtarea personalităţilor consacrate

printr-o operă relevantă. Forţarea amintită este în evidentă

contradicţie cu tendinţa generală în sistemele avansate din ţările

europene (Germania, Italia etc.) şi cu soluţiile practicate de SUA,

Canada şi alte ţări, de extindere a perioadei în care experienţa unor

generaţii de valoare recunoscută poate fi pusă în folosul asigurării

calităţii învăţământului superior.

e) La finanţare se folosesc termeni sonori, fără acoperire, în

condiţiile în care, este de aşteptat că Guvernul nu va avea

capacitatea de a asigura banii necesari. În preuniversitar se vorbeşte

de „finanţare de bază”, „finanţare complementară”, „finanţare

suplimentară”, „venituri proprii”, în vreme ce nu se asigură salariile.

Acelaşi limbaj se foloseşte în cazul universităţilor, în vreme ce

ministerul nu îşi poate acoperi angajamentele minimale.

Universităţile funcţionează pe bază de „contract instituţional” cu

ministerul, dar acesta blochează posturile didactice! Aşa stând

lucrurile, proiectul de lege pare mai curând o manevră de deturnare

- 30 -

a atenţiei cetăţenilor de la gravele consecinţe ale incompetenţei

administraţiei ţării.

f) Lipseşte abordarea problemelor veritabile ale învăţământului

românesc de azi. În preuniversitar nu se rezolvă nimic dacă nu

întărim statutul social al învăţătorului, al institutorului şi al

profesorului. În universitar, nici o reformă nu reuşeşte fără

autonomia si răspunderea publica a universităţii. Nici un sistem de

educaţie nu reuşeşte, dacă nu încurajează elevul şi studentul la

dezvoltare intelectual-morală. Nici un beneficiar nu va sprijini

şcolile, liceele, facultăţile, dacă acestea nu sunt orientate spre

inovaţie cognitivă, tehnologică, societală. Învăţământul din

România nu se eliberează de tarele care-l împovărează astăzi –

politizarea, corupţia, incompetenţa administraţiei, demotivarea –

fără a reduce birocratizarea, pe care acest proiect de lege ameninţă

să o sporească încă o dată. Cu Proiectul legii educaţiei naţionale pe

2010, în locul unui învăţământ orientat spre inovaţie, România va

avea un învăţământ birocratizat, mai birocratizat ca oricând după

1989, pe care caută să îl controleze tot felul de „experţi” de mâna a

şaptea şi de politruci anacronici.

Trebuie subliniată necesitatea elaborării unui alt Proiect al

legii educaţiei naţionale – de către persoane cu înaltă competenţă –

şi care să ţină seama de interesul public.

Moţiunea pe care v-am prezentat-o astăzi se doreşte a fi,

înainte de orice, un apel la trezirea conştiinţei întregii clase politice,

dată fiind importanţa uriaşă pe care o nouă lege a educaţiei

naţionale o va avea pentru generaţiile viitoare, pentru că o Românie

- 31 -

competitivă într-un sistem european nu poate fi concepută fără un

învăţământ modern.

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule senator. Aş dori să verific şi să întreb

plenul dacă dintre semnatarii acestei moţiuni există senatori care

doresc să-şi retragă adeziunea. După cum ştiţi, din momentul

începerii dezbaterii moţiunii, retragerea semnatarilor nu mai este

posibilă. Constat că nu există retrageri de adeziuni la moţiune.

După cum ştiţi, stimaţi colegi şi stimate colege, Biroul

permanent vă propune metoda obişnuită de alocare a timpilor de

intervenţie din partea grupurilor parlamentare şi, bineînţeles, pentru

Guvern.

Timpul alocat punctului de vedere al Guvernului este de 30

de minute.

Dezbateri pe grupuri parlamentare, 78 de minute, dintre care:

Grupul parlamentar al PDL, 27 de minute;

Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, 26 de

minute;

Grupul parlamentar al PNL, 15 minute;

Grupul parlamentar al UDMR, 5 minute;

Grupul parlamentar al senatorilor independenţi, 5 minute.

În final, Guvernul va mai beneficia de 15 minute pentru

eventuale răspunsuri la problemele ridicate de către cei care vor

interveni.

- 32 -

În aceste condiţii, îl invit la microfon pe domnul ministru

Funeriu pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului cu

privire la moţiunea prezentată în plenul Senatului.

Domnule ministru, vă rog, microfonul central.

Domnul Petru Daniel Funeriu – ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului:


Doamnelor şi domnilor,

Înainte să încep susţinerea punctului de vedere al Guvernului

pe tema moţiunii despre educaţie, permiteţi-mi să o felicit pe

doamna senator Ecaterina Andronescu, fost ministru al educaţiei,

pentru ziua ei de naştere. Să-i urăm „La mulţi ani şi mult succes!” Şi

doamna Andronescu, şi eu suntem născuţi în zodia Berbecului şi,

prin urmare, cred că va ieşi o lege a educaţiei naţionale cât se poate

de bună. (Râsete, discuţii, aplauze)


Constat că Sfintele Sărbători de Paşti au avut un efect pozitiv

asupra atmosferei politice. Poate că trandafiri de altă culoare ar fi

fost mai bine primiţi de doamna senator. (Râsete, discuţii)

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Petru Daniel Funeriu:

Domnule preşedinte, cred că educaţia are un efect pozitiv

asupra dezbaterii politice. Într-o ţară asiatică, florile pe care vi le-am

oferit, doamnă ministru, sunt un simbol al viitorului, al păcii şi al

progresului.


- 33 -


În primul rând, doresc să vă mulţumesc pentru faptul că îmi

daţi posibilitatea să vorbesc despre educaţie în Senatul României.

Indiferent de circumstanţele în care se face acest lucru, a vorbi

despre educaţie în Senat este, până la urmă, cred eu, un câştig

pentru România.

Antevorbitorul meu a spus multe lucruri despre educaţie. Din

păcate, nu a spus un singur lucru, şi anume adevărul. Îmi revine

onoarea, dar şi privilegiul, doamnelor şi domnilor, să spun elevilor,

studenţilor şi profesorilor pe care văd că îi avem printre noi astăzi,

şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, exact ceea ce lipseşte din

moţiune, din punctul meu de vedere, şi anume adevărul.

Încă de la începutul mandatului meu, chiar de la audierea din

Parlamentul României, am afirmat că nu voi face eroarea

predecesorilor mei, a unora dintre ei, de a politiza subiectul

educaţiei. Obişnuiţi să facă acest lucru, contestatarii, astăzi, doresc,

prin gesturile lor politice, să mă târască şi pe mine, şi ministerul pe

care îl conduc, într-o luptă politică anacronică şi să ne deturneze,

printre altele, atenţia de la miza reală, care este modernizarea

educaţiei. Nu vor reuşi acest lucru, pentru că, indiferent cât de mare

este miza politică, la ora actuală, eu şi ministerul pe care îl conduc

avem datoria să apărăm o miză şi mai mare: miza elevilor, miza

părinţilor şi miza dascălilor.

De asemenea, nu voi face nici astăzi un gest de laşitate care,

de multe ori, a fost practicat în politica românească, şi anume să

dăm etern vina pe greaua moştenire. Ar fi comod şi ar fi foarte uşor

- 34 -

să fac acest lucru şi să resping acuzaţiile celor care au condus

destinele educaţiei mulţi ani şi care, astăzi, îmi reproşează că după

trei luni de mandat, nu am făcut ceea ce ei ar fi trebuit să facă timp

de aproape 20 de ani.

Nici acum şi nici în viitor nu voi da vina pe greaua moştenire,

dintr-un motiv simplu: recredibilizarea instituţiilor statului român

trebuie să înceapă prin asumarea trecutului lor, cu bunele şi cu relele

lor, şi, prin urmare, cred că doar aşa oamenii îşi vor recăpăta

încrederea în instituţiile statutului dacă nu vom da, etern, vina pe

greaua moştenire. Cred că trebuie să luăm lucrurile bărbăteşte, aşa

cum ele sunt, şi să le ducem mai departe.

Moţiunea care se discută astăzi atacă ministerul pe care îl

conduc pe patru paliere:

1. finanţarea per elev şi consecinţele acesteia;

2. presupusa reducere a salariilor profesorilor;

3. bugetul educaţiei;

4. Legea educaţiei naţionale, mai precis, Proiectul legii

educaţiei naţionale.

Din start, doamnelor şi domnilor, vreau să resping fiecare

dintre cele patru acuzaţii şi să vă spun că multe lucruri care au fost

prezentate în cuvântul opoziţiei au fost prezentate eronat şi prin

prisma propriilor interese politice, mai degrabă decât prin prisma

intereselor elevilor, studenţilor, părinţilor şi dascălilor.

Mă acuzaţi pe mine şi echipa mea că Legea educaţiei naţionale

are erori gramaticale. În textul dumneavoastră, doamnelor şi

domnilor, aveţi nu mai puţin de 54 de greşeli, unele savuroase. Vă

- 35 -

voi da şi dumneavoastră, şi presei aceste corecturi. Am să vă spun

doar una dintre ele. Spuneţi: „Stabilirea mecanică a unui criteriu de

pensionare pentru profesorii universitari antrenează migrarea

efectivă a foarte mulţi profesori.”

Ştiam, desigur, că, de multe ori, secretarele sunt cele care scriu

discursuri şi moţiuni, ştiu şi că, de multe ori, secretarele sunt foarte

bune, dar vă rog, doamnelor şi domnilor, să nu arătaţi paiul din

ochiul altora până nu aţi rezolvat problema cu bârna din ochii

dumneavoastră.

Să trecem la lucruri serioase. Aţi mai comis o eroare, de data

asta, nu de limbă română, ci de matematică. Nu este nevoie de 136

de hotărâri de Guvern pentru a pune în aplicare legea, este nevoie de

54, dintre care multe sunt deja elaborate.

Să trecem la lucruri serioase şi să discutăm cele patru puncte

care eu cred că sunt foarte importante pentru prezentul şi viitorul

educaţiei româneşti.

1. Finanţarea per elev.

Într-adevăr, am introdus, începând din anul fiscal 2010,

finanţarea salariilor personalului didactic şi, din păcate, nu am

introdus încă şi finanţarea standard pentru alte utilităţi, dar o vom

face în decursul acestui an. Aşadar, am introdus finanţarea per elev

în ceea ce priveşte salariile personalului didactic. Acest lucru se face

în majoritatea ţărilor, doamnelor şi domnilor. Finanţarea se face în

funcţie de numărul copiilor care se află în fiecare şcoală.

Orice sistem şi, mai ales, unul atât de mare, precum sistemul

educaţional din România, are nevoie de un mod de finanţare

- 36 -

previzibil şi sustenabil. Finanţarea per elev aduce, din punct de

vedere financiar, exact ceea ce lipseşte sistemului educaţional din

România, şi anume stabilitate şi predictibilitate. Introducerea

finanţării per elev, doamnelor şi domnilor, nu are scopul de a opera

reduceri. De altfel, bugetul de salarii al ministerului din acest an

este echivalent cu cel al anului trecut.

Acest sistem de finanţare per elev are un rol precis. Este acela

de a închide uşa risipei, de a închide uşa arbitrariului şi de a închide

uşa unei practici bine cunoscute tuturor, poate mai puţin iniţiatorilor

moţiunii.

Atribuirea normelor didactice după alte criterii decât

necesităţile copiilor. Introducerea finanţării per elev nu a fost făcută,

aşa cum opoziţia poate a fost obişnuită în timpul guvernării sale, şi

anume pe picior, ci, dimpotrivă, a fost rezultatul unui efort

îndelungat, de mulţi ani, la care au lucrat experţi atât din minister,

cât şi de la Banca Mondială. Rezultatul acestui nou mod de

finanţare, care este fundamental pentru a avea o sustenabilitate

financiară a sistemului educaţional din România, rezultatul acestui

mod de finanţare este reducerea a aproximativ 15 000 de norme, şi

nu, aşa cum opoziţia afirmă, eronat şi tendenţios, disponibilizarea a

15 000 de cadre didactice într-o primă fază.

Numărul de dascăli care pleacă, efectiv, din sistem, în urma

reducerii acestor posturi, va fi cunoscut în august, când mişcarea

personalului didactic se va fi finalizat. Vă asigur că el va fi foarte mic.

Sunt judeţe care deja îmi raportează că numărul de dascăli disponibilizaţi

în urma Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 va fi de

- 37 -

exact zero, ceea ce ne arată încă o dată, doamnelor şi domnilor, că

sistemul educaţional din România trăieşte într-o minciună care este

întreţinută voit, exact de cei care au interese ca lucrurile să fie

neclare, cei care profită de pe urma normelor date pe şest, cei care

profită de renovarea şcolilor din sate în care nu mai avem copii.

Ce face opoziţia în timpul în care noi încercăm să stopăm

risipa, şi o vom face? Ce face opoziţia? Răspândeşte zvonuri care,

din punctul meu de vedere, nu sunt corecte, pentru a crea în rândul

dascălilor nelinişte, nesiguranţă, pentru a crea dezbinare şi teamă,

într-o perioadă în care România are nevoie de solidaritate,

doamnelor şi domnilor.

Stimaţi dascăli, am un mesaj simplu pentru dumneavoastră.

Atâta timp cât voi fi ministrul educaţiei, nu veţi mai fi o masă de

manevră politică. Cel mai elementar mod de a-ţi arăta respectul faţă

de dascăli este să le spui adevărul.

Să ne uităm puţin la fapte. PSD, într-un elan de generozitate,

justificat, a propus Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei

Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda

în 2008 personalului din învăţământ. La nici două luni, PSD a

preluat Ministerul Educaţiei. Rezultatul a fost că salariile nu au fost

mărite cu niciun leu. Acest lucru înseamnă, simplu: neadevăr.

Desigur, condiţiile financiare s-au schimbat, situaţia s-a îngreunat,

dar acest lucru trebuie spus clar.

La o lună şi jumătate de la preluarea mandatului, am mărit cu

15% salariile a 30 000 de învăţători, 30 000 de oameni, cu nume,

prenume, verificabil. Am făcut acest lucru fără să mă bat cu pumnul

- 38 -

în piept. Este, cred eu, prima dată când o spun public. De ce? Nu am

clamat la televizor dragostea mea fără margini în ce îi priveşte pe

profesori, dar am făcut acest lucru pentru că aşa este legal, pentru că

aşa se respectă profesorii, spunându-le adevărul şi făcând ceea ce

trebuie atunci când acest lucru se poate, doamnelor şi domnilor.

Încă o dată, nu cred că respectul faţă de dascăli ţi-l arăţi la

televizor. Eu cred că îl arăţi atunci când conduci ministerul şi când

faci, repet, ceea ce trebuie făcut şi ceea ce poate fi făcut.

La câteva zile de la preluarea mandatului, am făcut

reîncadrarea personalului didactic conform Legii nr. 330/2009.

Astăzi, doamnelor şi domnilor, 97% dintre dascălii României sunt

încadraţi corect, conform Legii salarizării unitare.

Mesajul meu este, încă o dată, pentru dascăli şi pentru

profesori, foarte simplu: nimeni nu vă apără interesele mai bine

decât ministrul vostru şi ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi

sportului.

Sunt convins că nu vă veţi mai lăsa înşelaţi de cei care v-au

minţit atunci când au promis creşteri salariale pe care şi eu aş dori

să le operez, dar care, astăzi, sunt nesustenabile. Sunt convins că

împreună îi veţi învăţa pe copiii României că minciuna are picioare

scurte, sunt convins că îi vom învăţa pe copiii României ce

înseamnă demnitatea, ce înseamnă rigoarea, decenţa, munca şi, mai

ales, adevărul şi dragostea.

O spun încă o dată, atâta timp cât voi fi ministru, profesorii nu

vor fi o masă de manevră politică. Aţi fost şi sunteţi pentru mine o a

doua familie şi vă asigur că vom ieşi din această criză cu bine, demni

- 39 -

şi, mai ales, mai uniţi decât am intrat în ea. Zvonistica lansată, poate,

şi de unele partide care astăzi sunt în opoziţie este destinată să vă

utilizeze ca o armă într-un război care nu este al vostru.

Mă acuzaţi, doamnelor şi domnilor senatori ai opoziţiei, că

închidem şcoli, că operăm comasări şi că transportăm elevi. Vreau

să vă spun că faceţi confuzii grave între scopuri şi mijloace. Am să

vă dau un exemplu. Ce vi se pare mai bun şi mai raţional: să avem

într-o şcoală trei clase paralele, cu 16 elevi, identice, sau să avem

două clase cu 24 de elevi? Unde este mai mare oportunitatea

educaţională a unor copii într-o şcoală care, cert, poate să fie la 500

de metri de casa lor, dar în care învaţă la simultan copii de clasa

întâi, a doua, a treia, a patra – zece copii în clasă – cu cadre

didactice necalificate sau dacă îl transportăm pe aceşti copii doi-trei

kilometri? În paranteză fie spus, 97% din copiii României merg la

şcoală pe o distanţă mai mică de patru kilometri. Deci unde este

oportunitatea lor educaţională mai mare? Într-o şcoală în care ei

învaţă la simultan, cu cadre didactice necalificate, sau dacă sunt

transportaţi doi-trei kilometri, în clase cu 20 de elevi, fără

învăţământ simultan şi cu dascăli calificaţi?

A fost întreţinut un sistem neviabil, pentru a servi o clientelă,

fie ea politică sau sindicală, sau de altă natură, luând, astfel, dreptul

unor copii să aibă condiţii de învăţare decentă.

Dacă timpul îmi va îngădui, vă voi spune şi care sunt datele în

ceea ce priveşte numărul de profesori necalificaţi, numărul de

dascăli necalificaţi, modul în care am operat reducerea normelor

care nu se mai justificau.

- 40 -

Voi face referire, în mod global, la faptul că aţi spus,

doamnelor şi domnilor, că am luat măsuri neunitare, diferite de la un

judeţ la altul. Da, aşa este, pentru că am gândit global şi am acţionat

local, pentru că fiecare judeţ are particularităţile lui, fiecare judeţ are

reţeaua sa şcolară, fiecare judeţ are o reţea şcolară cu puncte tari şi

puncte slabe şi, de aceea, am dat inspectoratelor şcolare un set de

direcţii care trebuie respectat în fiecare judeţ, dar nu am acceptat

nicio măsură care ar fi putut să ducă la scăderea calităţii actului

educaţional.

Vreau să vă spun că toate măsurile care au fost luate au fost

luate în condiţiile actualei legi, fără a opera nicio modificare

legislativă, nici măcar un ordin de ministru.

2. Să discutăm despre salariile dascălilor.

Afirmaţi în textul moţiunii că sistemul pe care îl punem acum

pe picioare produce debandadă. Să ne uităm puţin la ce am găsit în

sistem în data de 23 decembrie. Nu vreau să acuz pe nimeni, pentru

că ce s-a aflat în sistemul educaţional sau în sistemul bugetar nu este

doar vina punctuală a unui singur ministru. Este, cred, vina întregii

administraţii din ultimii 20 de ani.

Ce am găsit, aşadar? Am găsit nenumărate cazuri de salarizări

diferite pentru aceeaşi muncă prestată. În două comune vecine, în

două judeţe diferite, pentru aceeaşi muncă, salariile profesorilor

puteau varia simţitor. Am găsit vraişte, am găsit inechitate, am găsit

arbitrar, am găsit risipă, am găsit politizare şi am găsit haos.

- 41 -

În mai puţin de două luni, conform Legii salarizării unitare,

i-am încadrat pe 97% dintre dascăli corect şi în mai puţin de o lună,

această cifră va ajunge la 100%.

Avem multă inechitate în sistem. Şi aici vreau să ridic o

problemă, doamnelor şi domnilor, pe care eu cred că o putem

rezolva împreună. Avem salarii foarte mici, într-adevăr, pentru

câteva categorii. Mă refer aici la cei care intră în sistem, mă refer

aici la salariile personalului didactic auxiliar –salariile unora – şi salariile personalului nedidactic. Aceşti oameni au fost uitaţi de

guvernările succesive şi li s-au dat iluzii în loc de salarii. Şi eu, şi

prim-ministrul lucrăm pentru a creşte aceste salarii, dar diferenţa

dintre noi şi opoziţie este că noi vorbim despre lucruri pe care le-am

realizat, şi nu neapărat atunci când le promitem.

(Intervenţie neinteligibilă din sală) Vă mulţumesc. Dumneavoastră îmi puneţi nu doar piedici,

după cât de bine ştim.

Vă asigur că vom găsi la această problemă o soluţie justă şi

echitabilă, chiar dacă opoziţia de astăzi nu a găsit această soluţie

când a fost la guvernare.

Vreau să vă spun încă o dată că acest Guvern, pe care

dumneavoastră îl acuzaţi că nu-i respectă pe dascăli, a crescut cu

15% salariile a 30 000 de învăţătoare şi învăţători care au făcut

studii superioare. Din respect, domnilor şi doamnelor din opoziţie,

ar trebui să vă cereţi scuze atunci când aceste acuzaţii sunt false.

În aplicarea Legii nr. 387/2009, am emis Ordinul nr. 3235/2010,

ordin care acordă această creştere salarială, în medie, cu 14% – 15%

la 30 000 de învăţători şi învăţătoare care au făcut studii superioare.

- 42 -

3. Să discutăm despre bugetul educaţiei, doamnelor şi

domnilor senatori, foşti miniştri ai finanţelor.

Aici, datele pe care le prezentaţi sunt atât de departe de

realitate şi sunt atât de departe de ceea ce scrie în Legea bugetului

de stat pe 2010, încât sunt convins că l-am identificat pe autorul

rândurilor despre buget din această moţiune.

Sunt convins că este vorba despre un fost angajat al

Ministerului Finanţelor Publice, care este probabil liberal şi, şi mai

probabil, poet, iar acest lucru se vede. Doar că bugetul nu este

despre poezie, este despre cifre.

Bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, pe componenta educaţie, nu este de 14,5 miliarde, cum aţi

citit, domnule senator, ci este de 32,3 miliarde.

Bun. Înţeleg, e greu să citim un buget făcut de alţii, dar măcar

citiţi corect bugetul pe care l-aţi făcut dumneavoastră în 2008. El nu

a fost de 11,3 miliarde, cât aţi spus, domnule senator! A fost de

26,14 miliarde. Sigur, suntem o naţiune care, poate, este obişnuită

prea mult cu aproximaţiile, dar nu în Senatul României.

Mai spuneţi că nu am prevăzut bani pentru microbuze. Încă o

dată, ştiu că bugetul e stufos şi greu de citit, dar am să vă rog să vă

cereţi scuze în faţa primarilor României când veţi citi şi veţi vedea

că acum sunt prevăzute, domnule senator, în bugetul educaţiei 10

milioane de lei pentru microbuze şi, mai mult, până la finalul

acestui an vom avea încă 10 sau 15 milioane de lei pentru

microbuze.

- 43 -

Prin urmare, doamnelor şi domnilor, dacă acest text ar fi fost

scris pentru „Caţavencu”, sau mai nou „Kamikaze”, sigur, am fi

putut să râdem, dar totuşi, în Senatul României, vă rog respectuos să

veniţi cu date corecte sau, dacă nu, să-şi ceară scuze cei care au

făcut aceste greşeli în faţa contribuabilului.

Vreau să vă mai spun câteva date legate de buget, pentru că

până la urmă cifrele nu mint.

În anul 2009, a fost prevăzută suma de 191 de milioane de lei

pentru cheltuieli de capital pe învăţământul preuniversitar, dar 127

de milioane de lei din aceste 191 de milioane de lei au fost datorii în

contul anului 2008.

În anul 2010, există 150 de milioane de lei pentru plata

lucrărilor care se fac pe baza Hotărârii de Guvern nr. 655/2009

pentru instituţiile de învăţământ preuniversitar.

Până în prezent, domnule senator, au fost efectuate deschideri

de credite în proporţie de 50%.

Mai mult, pentru instituţiile de învăţământ superior – şi sunt

convins că rectorii din sală, senatori ai opoziţiei şi care, desigur,

sunt convins că nu-şi doresc politizarea universităţilor, deci pentru

informarea corectă a rectorilor din sală, dar nu doar a lor, ci şi a

opiniei publice şi a dumneavoastră, doamnelor şi domnilor senatori

– sunt prevăzute în bugetul ministerului 346 de milioane de lei

pentru obiective de investiţii, reabilitări, consolidări şi reparaţii

capitale pe învăţământ superior, dintre care 80 de milioane de lei vor

fi distribuite în curând.

- 44 -

Totodată, în bugetul actual există fonduri, aşa cum spuneam,

pentru achiziţionarea a aproximativ 100 de microbuze şcolare, iar în

curând vom avea încă 150 de microbuze.

Aţi mai atins un punct sensibil şi vă mulţumesc, pentru că îmi

daţi ocazia, încă o dată, să spun un lucru despre care nu am vorbit

public pentru că am considerat că e datoria mea. Nu este nimic

special în a-ţi face datoria.

Aţi vorbit despre absorbţia fondurilor europene. E un minunat

prilej să vă informez despre situaţia reală. Am datele, vă dau

proiectele şi dumneavoastră, şi presei, cheltuielile făcute, banii

blocaţi, banii deblocaţi, nu e nicio problemă. Să vă spun datele. Aici

suntem de acord. Proiectele au fost blocate, dar până la un punct.

Când am ajuns la minister, am găsit majoritatea proiectelor

blocate, am găsit majoritatea universităţilor sunându-mă şi

trimiţându-mi memorii pentru a le fi rambursaţi banii de proiecte,

bani care erau blocaţi – după ştiinţa mea – încă din luna iunie sau

iulie a anului 2009.

Ce am făcut, domnule senator şi doamnelor şi domnilor rectori?

Am blocat, în două luni, proiecte în valoare de…

Am blocat, doamnelor şi domnilor, proiecte în valoare…

(Replică neinteligibilă din sală)

Nu, dar să nu mai greşiţi data viitoare…

Deci am deblocat proiecte în valoare de 800 de milioane de

lei, adică 200 de milioane de euro… (replică neinteligibilă din sală)

Nu vă luaţi după formă, domnule senator, luaţi-vă după fond.

E mult mai utilă şi mai importantă… (Rumoare în sală)

- 45 -

Organismul intermediar din minister lucrează…


Vă rog să nu mai dialogaţi cu sala…


Organismul intermediar din minister lucrează, doamnelor şi

domnilor, foarte mult şi vreau să le mulţumesc pe această cale

pentru efortul pe care-l fac.

Am mai făcut ceva. Am mai deblocat un program cu finanţare

externă pentru construirea a 750 de grădiniţe. Lista acestor grădiniţe

va fi publicată în curând, lista acestor grădiniţe, veţi vedea, se află

în colegiul fiecăruia dintre dumneavoastră, indiferent de culoarea

politică.

De ce? Pentru că respect ceea ce am spus la audierea din

Parlamentul României, şi anume faptul că copiii noştri, copiii

României nu au culoare politică.

Am colaborat foarte bine cu domnul ministru Şeitan în ceea ce

priveşte fondurile structurale pentru programele de doctorat. Am

realizat două lucruri: am dat drumul la rambursări pentru

programele în curs şi am accelerat semnarea contractelor pentru noi

proiecte, astfel încât doctoranzii să-şi primească banii retroactiv, de

la începutul anului universitar 2009 – 2010, şi nu de la semnarea

contractelor.

Am mai făcut un lucru. Ne-am mai uitat să vedem de ce aceste

proiecte au fost blocate – şi sunt motive serioase pentru care ele au

fost blocate – şi am eliminat, atât la nivelului ministerului, şi

eliminăm şi la nivelul Guvernului, aceste motive.

- 46 -

Unele sunt subiective, altele sunt obiective.

M-am mai uitat să văd şi dacă anumite proiecte nu ascund şi

interese mai mult sau mai puţin legitime ale celor care le-au semnat

sau le-au schimbat strategic echipele de conducere.

Înţeleg, pot să înţeleg că există nelinişte în opoziţie referitor la

acest lucru. Vreau să vă spun că ministerul va fi perfect transparent,

va arăta unde s-a dus fiecare leu cheltuit, iar dacă sunt probleme de

această natură, lor trebuie să li se răspundă în faţa legii.

Ajungem în sfârşit la punctul 4 – Legea Educaţiei Naţionale.

Aici, trebuie să recunosc, opoziţia este expertă. Este expertă în

denaturarea adevărului, aşa cum veţi vedea în continuare, este

expertă în a denatura atât spiritul, cât şi litera legii pe care am

conceput-o şi, mai grav, din punctul meu de vedere, expertă în

baterea pasului pe loc.

Din acest motiv, inclusiv site-ul, inclusiv conceptul în jurul

căruia am lansat această lege a educaţiei este conceptul unui pas

înainte. Site-ul pe care toată lumea poate vedea această Lege a

Educaţiei Naţionale, de când a fost ea lansată, este

unpasinainte.edu.ro şi vă invit, doamnelor şi domnilor, să lăsăm la o

parte bătăliile trecutului şi să câştigăm împreună în jurul acestei

legi, poate, toate provocările viitorului.

De fapt, cred, doamnelor şi domnilor senatori, că majoritatea

dintre dumneavoastră aţi căzut victimă, fără să fi citit amănunţit

legea, interpretărilor foarte aproximative care au fost făcute, uneori,

de colegii dumneavoastră, alteori de presă.

- 47 -

Vă reamintesc 10 puncte pe care dumneavoastră, astăzi, le

criticaţi la Legea Educaţiei Naţionale, lege propusă de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

1. Criticaţi faptul că legea stă în dezbatere publică – citez din

ceea ce aţi spus – „doar două săptămâni”;

2. Ne întrebaţi câte principii din cele 10 care stau la baza

Pactului Naţional pentru Educaţie au fost cuprinse în lege. Aici vă

răspund direct: toate, domnule senator. Şi vă veţi convinge dacă veţi

citi corect legea.

3. Spuneţi că formarea personalului didactic este tratată

superficial.

4. Ne acuzaţi că admiterea în liceu se abate de la principiul

descentralizării.

5. Nu sunteţi de acord cu compoziţia consiliului de

administraţie al şcolilor;

6. Ne acuzaţi că încălcăm autonomia universitară;

7. Ne acuzaţi că nu legiferăm suficient cercetarea ştiinţifică;

8. Nu sunteţi de acord cu modul de selectare a rectorului;

9. Nu sunteţi de acord cu măsurile ce privesc concentrarea

resurselor în domeniul universitar;

10. Ne acuzaţi că nu întărim responsabilitatea publică a

universităţilor.

Domnule senator, doamnelor şi domnilor,

Remarc că semnătura doamnei senator şi ministru Ecaterina

Andronescu lipseşte de pe această moţiune şi-i mulţumesc.

- 48 -

Textul acestei moţiuni – vreau să spun din start, iar bunul

prieten al tuturor cetăţenilor planetei din 2010, şi anume Google, vă

va spune acest lucru –, textul acestei moţiuni este în mare parte

preluat, selectiv şi incomplet, e adevărat, din diversele declaraţii ale

unui rector care, desigur, nici el nu politizează învăţământul, dar

este membru în Biroul Politic Central al Partidului Naţional Liberal.

L-am numit, desigur, pe domnul rector Marga, pe care-l salut,

cu toată stima, şi pe această cale, şi permiteţi-mi să răspund, succint,

celor 10 acuzaţii. Pentru că eu cred că este important să clarificăm

în faţa acestei distinse adunări cele 10 puncte esenţiale pentru

educaţia din România.

1. Spuneţi că legea este în dezbatere publică pentru doar două

săptămâni.

Doamnelor şi domnilor, astăzi intrăm în a patra săptămână a

dezbaterilor publice pe baza Legii Educaţiei Naţionale. Niciodată în

România o lege nu a avut un site propriu pe care fiecare om poate

să-şi exprime punctul de vedere. Niciodată în România o lege nu a

fost dezbătută cu atât de mulţi actori: sindicate, ONG-uri, asociaţii

ale părinţilor, antreprenori şi toţi cei interesaţi de educaţie.

Sunt dispus să vin oricând, doamnelor şi domnilor, aşa cum

v-am invitat – dar, din diferite motive, mai mult sau mai puţin

obiective, nu s-a putut –, sunt deschis să vin oricând la orice grup

parlamentar să discutăm pe opţiuni majore ale acestei legi.

Prin urmare, acuzându-ne că lăsăm o lege în dezbatere timp de

două săptămâni în ziua în care începem a patra săptămână a

- 49 -

dezbaterilor, permiteţi-mi să spun că nu este nevoie de niciun alt

comentariu.

2. Aţi spus că formarea personalului didactic este tratată

superficial.

Doamnelor şi domnilor, aici vă invit să citiţi legea. Este vorba

de art. 207 până la art. 217.

Vreau să vă spun un lucru fundamental, pe care toate teoriile

educaţionale vi-l vor spune. Dacă vrei să modifici un sistem

educaţional, trebuie să investeşti esenţial în două lucruri: formarea

profesională a profesorilor şi calităţile de administrator ale

directorilor. Acolo trebuie investită resursa.

3. Doamnelor şi domnilor,

În această lege propunem un mod nou prin care statul să

sprijine formarea iniţială a profesorilor. Un profesor va intra în

sistemul educaţional după ce a făcut o licenţă şi un masterat didactic

de doi ani, masterat didactic care va fi plătit prin bursă din bugetul

statului, bursă care va avea un cuantum egal cu salariul unui

profesor debutant.

De ce? Pentru a-i încuraja pe tinerii noştri să vină către

educaţie.

Mai mult, după acest masterat didactic, profesorii care vor fi

ieşit din sistem vor beneficia de un an de stagiatură pe lângă un

profesor emerit, un profesor care va face parte dintr-un corp de elită

al profesorilor din România, înainte să-şi ia un post într-o şcoală din

România. Aici trebuie pusă resursa statului: în formarea iniţială şi

- 50 -

continuă a cadrelor didactice şi a directorilor de şcoală. Exact acest

lucru face această lege.

Fiecare măsură, domnule senator, doamnelor şi domnilor

senatori, are la bază o fundamentare precisă şi are la bază un studiu

de impact bine fundamentat.

4. Ne acuzaţi că admiterea la liceu se abate de la principiul

descentralizării.

Vreau să consultaţi art. 62, care reglementează această

chestiune. 30% din nota care fi folosită, din evaluarea care va fi

folosită la admiterea la liceu, va fi printr-o probă organizată la

nivelul liceului, în funcţie de caracteristicile fiecărui liceu. Asta este

descentralizare: acordarea de competenţe şi de resurse liceului şi

şcolilor, acolo unde are loc educaţia.

5. Nu sunteţi de acord cu compoziţia consiliului de

administraţie al şcolilor.

Aici sunt de acord cu dumneavoastră. Există şi va exista o

discuţie. Suntem cu toţii de acord şi vreau să vă spun că în proiectul

asumat inclusiv de PSD şcoala urma să fie condusă de un consiliu

de administraţie în a cărui componenţă să intre o treime profesori, o

treime reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi o treime părinţi. Cei

trei factori trebuie să se afle în consiliul de administraţie. Opţiunea

noastră este o treime – o treime – o treime.

Desigur, am aşteptat trei săptămâni să se vină cu argumente:

de ce nu o treime – o treime – o treime, de ce altceva? Din păcate,

din partea partidelor politice din opoziţie, regret să spun, nu am avut

niciun punct de vedere.

- 51 -

Mai avem timp…

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Sunt şi comisii parlamentare…


Acceptăm şi respectăm munca comisiilor parlamentare.

Ar fi fost util, ar fi fost foarte util, atât pentru noi, cât şi pentru

dumneavoastră, dar mai ales pentru educaţie, doamnelor şi

domnilor, să avem această discuţie în prealabil. În trei săptămâni nu

am primit un punct de vedere.

Aşteptăm. Nu aţi acceptat dezbaterea. Nicio problemă. Uşa

noastră rămâne deschisă până în ultimul minut. Vă asigur de acest

lucru. Vă invit să fiţi parte a soluţiei, şi nu a problemei.

6. Ne acuzaţi că încălcăm autonomia universitară.

Doamnelor şi domnilor, aici vreau să vă spun cum am lucrat.

Vă invit să deschideţi legea la articolele 110, 111 şi 112.

Există un cod de practici în ceea ce priveşte autonomia

universitară, elaborat de Asociaţia Universităţilor Europene, EUA. Îl

găsiţi pe site-ul acestei organizaţii. Am luat acest cod şi am vegheat

ca nimic din acest cod, nimic din ceea ce se întâmplă la nivel

european în ceea ce priveşte autonomia universitară să nu fie

încălcat prin prevederile acestei legi.

Vreau să vă spun că întreaga mea structură ştiinţifică, întreaga

mea structură de universitar m-ar împiedica structural să nu las

universităţile să fie autonome.

Vă citesc, pentru că până la urmă textul este cel care contează.

- 52 -

Art. 110 alin. (1): „Autonomia universitară şi libertatea

academică sunt garantate prin lege. Instituţiile de învăţământ

superior se organizează şi funcţionează independent de orice

ingerinţe ideologice, politice sau religioase.”

Alin. (2): „Autonomia universitară dă dreptul comunităţii

universitare să-şi stabilească misiunea proprie, strategia

instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea

proprie, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.”

Alin. (3), şi am să vă rog să fim atenţi la acest paragraf, pentru

că este deosebit de important: „Aspectele fundamentale ale

autonomiei universitare se exprimă în carta universităţii, aprobată

de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în

vigoare.”

Alin.(4): „Autonomia universitară se exercită numai cu

condiţia asumării răspunderii publice.”

Doamnelor şi domnilor, dacă prin acest articol de lege cineva

vede o încălcare a autonomiei universitare sau dacă cineva îmi poate

arăta un articol din această lege, şi nu un comentariu de făcut pe

televiziuni, prin care se încalcă autonomia universitară, voi fi primul

care va renunţa la el.

Vă citesc şi art. 111, referitor la răspunderea publică a

universităţilor:

„Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ

superior, publică sau privată:

(a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile

naţionale şi europene în domeniul învăţământului superior;

- 53 -

(b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare

referitoare la asigurarea calităţii în învăţământul superior” – că

unele universităţi nu ar vrea să se plieze condiţiilor de calitate

înţeleg, dar că dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, care în

primul rând îi apăraţi pe studenţi, nu consideraţi că acest lucru e

necesar, mă îndoiesc;

(c) „să respecte politicile de echitate şi etică universitară,

cuprinse în codul de etică şi deontologie profesională aprobat de

senatul instituţiei de învăţământ superior;

(d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa cheltuirii

banului public;

(e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor

sale, conform legislaţiei în vigoare;

(f) să respecte libertatea academică a personalului didactic şi

de cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile universităţilor.”

Doamnelor şi domnilor, vă invit să citiţi un articol de lege în

care autonomia universitară este încălcată şi voi fi primul care-l

scoate.

Desigur, la art. 112 prevedem şi care sunt sancţiunile în cazul

în care se încalcă responsabilitatea publică a universităţilor şi în care

se încalcă legea. Este firesc să fie aşa.

Punctul 7. Ne acuzaţi că nu legiferăm suficient cercetarea

universitară.

Mulţi dintre dumneavoastră nu sunteţi cercetători şi ar putea să

vi se pară, într-adevăr, neobişnuit că într-o lege a educaţiei

cercetarea universitară este reglementată, se face vorbire despre ea

- 54 -

în puţine pagini. Acesta a fost cazul şi în legea asumată inclusiv de

PSD, dar vreau să vă spun că cercetarea nu se reglementează prin

Legea educaţiei, ci se reglementează prin Legea cercetării.

Deci răspunsul este simplu: avem Legea cercetării. O vom

îmbunătăţi şi cu ajutorul dumneavoastră, dacă este cazul, şi vă invit

să facem acest lucru, dar cercetarea e cercetare. Cercetarea în

învăţământul superior este fundamentală şi foarte importantă. O

stimulăm prin această lege, dar să lăsăm Legea cercetării să-şi facă

efectul.

Punctul 8…


Domnule ministru, dacă doriţi să şi concentraţi…

Aţi depăşit cu mult timpul alocat. Voi fi obligat după aceea să

aloc timpul…


Da, voi concentra. Vă rog să-mi acordaţi două minute.

Finalizez, domnule preşedinte, în câteva minute.


Bineînţeles, fără discuţie. Doresc doar să vă atrag atenţia.



Punctul 8. Nu sunteţi de acord cu modul de selectare a

rectorului.

Cum este rectorul selectat în virtutea acestei legi? Senatul

universităţii ales democratic desemnează o comisie de concurs

formată din 50% membri interni universităţii şi 50% membri externi

- 55 -

universităţii. Ei selectează rectorul, care apoi este numit, cum este

firesc, prin ordin al ministrului.

Permiteţi-mi să vă citesc, doamnelor şi domnilor, un pasaj din

data de 16 august 2009, scris de domnul rector Marga, cel care a

redactat, cum bine se vede, o parte din această moţiune. El spunea

aşa: „Este ora externalizării instanţelor de decizie privind

conducerea universităţilor. Mecanismul alegerilor colegiale ale

conducerilor academice, aidoma vieţii civice, a fost adecvat, dar nu

poate da alte performanţe acum. Ţările care şi-au dat seama de

această diferenţă au câştigat. O formulă de consiliu extern, şi anume

„board of trustees” va fi indispensabilă şi în România. Sistemul de

ocupare a funcţiilor – şefi de catedră, decani, directori de institut,

rectori – trebuie în întregime schimbat în direcţia externalizării duse

cât mai departe.”

Da, domnule Marga, sunt de acord cu ce aţi spus în data de

16 august 2009. Nu sunt însă de acord cu faptul că la nici câteva

luni v-aţi schimbat diametral poziţia pentru simplul fapt că această

lege, care este justă, corectă şi care este în acord cu practicile

internaţionale, este depusă de un partid căruia dumneavoastră nu îi

sunteţi membru.

Punctul 9, voi încheia curând. Nu sunteţi de acord cu măsurile

ce privesc concentrarea resurselor în domeniul universitar.

Nu voi intra în detalii, dar revin tot cu un citat din domnul

Marga, membru în Biroul Politic Naţional al Partidului Naţional

Liberal, ceea ce-mi spune că poate PNL-ul va vota Legea educaţiei.

- 56 -

Domnul Marga ne spune, tot pe 16 august 2009, următorul

lucru: „România trebuie să-şi asume neîntârziat adevărul că are

prea multe universităţi şi prea puţini studenţi. Fuziunea

universităţilor nu are de fapt alternativă.”

Domnule Marga, suntem de acord. Suntem de acord. Pentru că

suntem de acord, asta prevede legea pe care noi am depus-o.

Domnul Puiu Haşotti :

Deci totul este bine.


Totul este bine dacă citiţi.

Doamnelor şi domnilor, pe parcursul celor aproape trei luni, de

când am avut onoarea să fiu desemnat ministru, am deschis cât am

putut de larg uşa dialogului. Am dorit şi doresc încă şi acum, şi pe

întreaga perioadă a mandatului meu să avem cu toţii o discuţie

sănătoasă despre viitorul educaţiei. Această discuţie trebuie însă să

fie şi cinstită. Eu încerc să fac acest lucru. Vă invit şi pe

dumneavoastră să facem acest lucru împreună, cu mai multă raţiune

şi cu mai puţină pasiune.

Vreau să vă dau un exemplu. La unul dintre cele mai

importante momente internaţionale la care România a fost în lumina

reflectoarelor în domeniul educaţiei după 1989, moment care nu mi

se datorează neapărat mie, România a preluat Secretariatul

Procesului Bologna în 12 martie 2010.

Pentru preţuirea sinceră şi onestă pe care o am faţă de un

rector, senator al Partidului Naţional Liberal, l-am invitat pe acesta

să facă parte, cu onoare, din delegaţia oficială a României. Îi

- 57 -

mulţumesc că a acceptat acest lucru şi cred că a fost un pas înainte

pentru noi toţi să depăşim acest clivaj dintre partide, acest clivaj

dintre doctrine când vine vorba despre educaţie. Este doar un

exemplu de gest transpartinic, pe care l-am făcut tocmai pentru a

încerca să închid, atât cât pot, rănile poate prea adânci ale trecutului.

Vă aştept, doamnelor şi domnilor, în finalul cuvântului meu de

încheiere, vă aştept cu toată deschiderea, cu toată disponibilitatea, să

discutăm pe opţiuni majore, să nu personalizăm această discuţie, să

nu ne gândim că o măsură din această lege este îndreptată împotriva

unuia sau a altuia dintre rectori, a unuia sau a altui profesor.

În paranteză fie spus, profesorii universitari, conform acestei

legi, domnule senator, doamnelor şi domnilor, vor putea, după

vârsta de 65 de ani, să rămână în cadrul universităţii. Aşa scrie în

lege. După vârsta legală de pensionare, 65 de ani, cu acordul

senatului, anual, vor putea să rămână până la vârsta de 70 de ani.

Nimeni nu are un război, nici personal şi nici de grup, cu

profesorii României. Trebuie însă să fim cinstiţi şi să spunem clar că

universităţile din România au nevoie de sânge proaspăt.

Voi încheia spunând că, din punctul nostru de vedere şi din

punctul meu de vedere, România are două resurse imense de

dezvoltare, care sunt astăzi neexploatate.

1 – specialiştii români care se află în marile universităţi şi

marile instituţii de cercetare din străinătate.

În 2008 s-a organizat o primă conferinţă a diasporei ştiinţifice.

Am salutat atunci acest lucru şi îl voi face şi acum. (Replică

neinteligibilă din sală)

- 58 -

Eu m-am întors, domnule Haşotti.

Vom organiza o conferinţă a diasporei ştiinţifice sub

organizarea domnului Curaj, preşedintele Autorităţii Naţionale a

Cercetării Ştiinţifice.

2. Şi mai există o a doua resursă de dezvoltare a României

neutilizată astăzi: copiii care se află în satele şi comunele României

şi care astăzi nu au acces la educaţie.

Aici este conceptul fundamental al acestei legi: nu vom duce

resursa umană întotdeauna acolo unde se află educaţia, şi anume

nu-i vom duce pe toţi cei din comune în oraşe, ci vom aduce

educaţia acolo unde se află resursa umană, vom aduce educaţia cât

mai aproape de copil şi o vom aduce cât se poate mai bine în

comunele şi satele României.

Acestea sunt cele două concepte, doamnelor şi domnilor, pe

care, prin formulările din lege, am să vă invit să le punem în practică.

Vă mulţumesc şi aştept cu nerăbdare remarcile opoziţiei, cât şi

cele ale partidelor aflate la guvernare. Vă mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumesc, domnule ministru.

Intrăm în porţiunea dedicată dezbaterilor şi intervenţiilor din

partea grupurilor parlamentare.


Deci totul e bine. Dar profesorii sunt în stradă.


Domnule senator Haşotti, vă rog să ne pregătim pentru

dezbaterea pe fond.

- 59 -

Din partea Grupului parlamentar al PDL, îl invit la cuvânt pe

domnul senator Mihail Hărdău.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

doamna senator Ecaterina Andronescu se pregăteşte.

Domnul Mihail Hărdău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte al Senatului,

Dragi colegi,

Domnilor miniştri,

Domnilor reprezentanţi ai Guvernului,

Astăzi, cred că ar fi mai potrivit să vorbim despre educaţia pe

drumul regenerării.

Înainte de a intra în fondul problemei, simt nevoia să vă

mărturisesc că moţiunea este redactată, după părerea mea, de

oameni care nu au nicio tangenţă cu şcoala românească în prezent,

oameni care spicuiesc titluri de editoriale sau mai trag cu urechea la

cele spuse pe ecranele distorsionante ale televiziunilor comerciale.

Îndemnul lui Heliade Rădulescu, „Scrieţi, băieţi, orice, numai

scrieţi!”, preluat şi folosit, cu stângăcie atipică liderului dumneavoastră

de grup, pe care, recunosc, îl respect şi îl apreciez… (Aplauze)

Mulţumesc.

Îndemnul, generos în esenţa sa, a fost folosit în accepţiunea sa

cantitativă, astfel încât a condus la un rezultat copleşitor prin

mediocritate, la imitaţii nereuşite, de un populism siropos evident,

un model perfect al modului cum nu trebuie făcută politica. Cred că

- 60 -

totul are ca punct de plecare lipsa de coerenţă şi de continuitate a

grupului politic iniţiator.

Să ne amintim că unul din cei patru cavaleri ai Apocalipsei – şi

aici mă refer la război – declara la Buzău mai demult, citez: „Avem

dreptul la o ţară a curajului, a muncii, a frăţiei între români şi a

onoarei.”

Prin conţinut, moţiunea menţine un singur cuvânt: curajul. Dar

este curajul de a dezinforma cu nonşalanţă.

Am căutat în text, am căutat printre rânduri, dar nu am găsit

îndemnuri şi recomandări la muncă eficientă, la solidaritate. Ce să

mai vorbim de frăţie şi onoare? Nimic din toate acestea.

Acelaşi lider afirma, şi îi dau dreptate integral, că nepăsarea

reprezintă cel mai mare păcat al celor care conduc România de 20

de ani, mai mare decât hoţia, mai mare decât minciuna. Corect.

Şi ce conţine moţiunea în fapt? Vă spun eu. O subtilă susţinere

a imobilismului, coroborat cu un atac direct împotriva schimbărilor

preconizate, de aplicare a principiilor descentralizării. Pot afirma că

este o încercare de blocare a direcţiei spre progres.

Într-un cuvânt, moţiunea face apologia nepăsării.

Domnilor iniţiatori,

Dacă tot aţi fost la Buzău, cu puţin efort aţi fi putut vizita

unele şcoli din mediul rural, pe o rază mai mică de 20 de kilometri

de reşedinţa judeţului. Aţi fi descoperit şcoli virtuale, cu copii care

nu sunt la şcoală, cu elevi care nu sunt la clasă, cu profesori care nu

sunt la ore, deşi este program normal, cu caiete de 50 de file în loc

de catalog, cu clase goale, cu table neutilizate cu zilele, dar cu ştate

- 61 -

de plată complete şi onorate, în care se găsesc salariile cele mai

mari din ţară, ilegale în fapt.

Vă recomand, celor care aţi semnat moţiunea, mai rupeţi-vă

din timp şi mergeţi prin şcoli, neanunţaţi şi neînsoţiţi. Luaţi înainte

un Rudotel pentru a vă ajuta să treceţi mai uşor momentul

adevărului, momentul întâlnirii cu realitatea din multe şcoli

româneşti. Este o recomandare prietenească, care, în mod sigur, vă

va ajuta să regretaţi momentul semnării moţiunii simple pe educaţie.

Educaţia reprezintă unul din cele mai puternice instrumente de

reducere a sărăciei şi inegalităţii sociale. Este baza dezvoltării

economice şi calea spre dezvoltare durabilă, este domeniul în care

efectele oricăror măsuri se resimt de-abia după două, trei cicluri

şcolare complete. Adică după 10, 12 ani, chiar mai mult.

Vă rog amintiţi-vă cine a început. După cine culegem noi,

acum, roadele?

Mai meditaţi puţin înainte de a arunca cu pietre!

Vă reamintesc forţele politice care au condus Ministerul

Educaţiei. Înainte de anul 2000 a fost reformatorul. Nu-i pronunţ

numele. Din anul 2000 până în anul 2004 a fost PSD. În perioada

2005 – 2007 au fost PNL – PD. În perioada 2007 – 2009 a fost PNL.

În anul 2009 au fost PD-L – PSD. În anul 2010, trei luni, este

actualul ministru.

PDL a condus efectiv acest minister doi ani şi trei luni.

Înţelegeţi ce vreau să spun?

Domnilor semnatari ai moţiunii,

- 62 -

Ceea ce avem acum în sistem sunt roadele a ceea ce aţi

semănat şi dumneavoastră cu precădere, chiar şi aceia cu mintea

odihnită, deşi nu este cazul dumneavoastră sau al nostru. Ar trebui

să se înţeleagă că nu cele trei luni ale anului 2010, ci cei peste 12

ani sunt cauză şi efect ale actualei situaţii.

Dorim să extirpăm răul, nu să-l acoperim cu creme şi loţiuni

populiste. Este însă adevărat că, de frica bisturiului, ignorantul

recurge mai degrabă la babe, descântece şi scuipatul în sân.

Observaţi că nu amintesc aici culorile fatidice.

Trebuie să fiţi de acord că reforma este o schimbare

fundamentală, proiectată şi realizată în trei direcţii – îl corectez aici

pe domnul ministru –, nu două direcţii: orientarea sistemului, adică

o schimbare a finalităţilor; structura acestuia, adică relaţii interne şi

de conducere; conţinutul procesului de instruire, adică schimbarea

planurilor de învăţământ, a programelor, a manualelor, a cursurilor

universitare, precum şi a altor materiale destinate învăţării.

Schimbarea, domnilor, acesta este cuvântul cheie al reformei.

Schimbare, nu ajustare, nu retuşare. Asta vă doare, asta vă sperie.

Semnatarii moţiunii pretind că, citez: „Eficientizarea cheltuirii

banilor publici nu înseamnă reducerea aleatoare a personalului din

sistem.” Probabil înseamnă mărirea aleatoare a numărului de

angajaţi, dacă ne referim la funcţionarii publici din perioada

Guvernului liberal.

Se invocă disponibilizările – încă doar estimative – de cadre

didactice. Este o încercare grosolană de captare a bunăvoinţei

acestei categorii profesionale.

- 63 -

Minciună la fel de mare când se spune că, citez, „pentru

pregătirea profesorilor documentarişti a contribuit Guvernul liberal,

prin protocolul încheiat cu Ambasada Franţei”. Adevărul,

consemnat în actele ministerului, este că proiectul bilateral prin care

au fost formaţi profesorii documentarişti a demarat la iniţiativa

franceză în anul 2000 – PSD conducea atunci ministerul – şi s-a

încheiat în anul 2006, iar eu personal am aprobat prelungirea până

în anul 2007. Nici vorbă de liberali!

Mai documentaţi-vă, domnilor! Fiţi mai documentaţi!

Toate argumentele invocate în moţiune suferă, prin similitudine,

cu acest banal exemplu de lipsă de credibilitate evidentă.

Personal, nu cunosc datele de prognoză ştiinţifică pe care se

bazează moţiunea. Bănuiesc că fundamentările sunt nostradamice

atunci când se prezice, chiar înainte de orice acţiune concretă, o

creştere a abandonului şcolar.

Mă bazez pe rapoarte statistice şi solide. Vă informez că pe

perioada 2005 – 2008 există documentul care, prin lege, trebuie să

fie prezentat anual în Parlamentul României şi pe care mulţi şi-l

amintesc dacă vor – Raportul asupra stării sistemului naţional de

învăţământ.

Acolo se evidenţiază, explicit, cu date concrete: în perioada

2000 – 2006, 400 000 de elevi nu au mai frecventat gimnaziul; rata

brută de cuprindere în toate nivelurile de învăţământ este de 71%; în

mediul rural, la învăţământul primar şi gimnazial, raportul elev-

profesor – 10 la 1; în anul 2008, durata medie de frecventare a

- 64 -

învăţământului gimnazial în mediul rural a fost de 6,5 ani, iar în

mediul urban 7,5.

Raportul anului 2008, cu acest indicator preluat prin

copy-paste din raportul anului 2007, precizează că situaţia

pierderilor şcolare evidenţiază o realitate mai îngrijorătoare: aproape

25% sunt pierderile pe parcursul învăţământului primar şi

gimnazial.

Oare domnii liberali sau semnatari ai moţiunii, ca să fiu mai

complet, nu cunosc această tendinţă evidentă? Nu ar fi cazul să

încercăm o schimbare radicală?

Testările internaţionale pentru elevii de gimnaziu, unde ne

regăsim pe ultimele locuri în Europa, sunt de natură să ne

dovedească tuturor că ceva trebuie schimbat.

În opinia semnatarilor moţiunii, în învăţământ calitatea actului

educaţional depinde exclusiv de salariu, nu de pregătire, nu de

profesionalism, nu de talent pedagogic sau managerial.

Este curios că tocmai dumneavoastră puneţi întrebarea: „unde

sunt campusurile şcolare iniţiate de Miclea”, proiectate şi lansate în

execuţie de mine, stopate sau redirecţionate de domnul Adomniţei?

Se pare că, după îngheţarea construcţiilor şi a reabilitărilor

finanţate apolitic în perioada cât am condus Ministerul Educaţiei,

investiţiile în infrastructura şcolară au cunoscut realocări

sincronizate cu alianţa din umbră PNL – PSD, iar dacă urmăresc

harta cromatică a acestor investiţii pot afirma, fără să greşesc, că s-a

îngălbenit câmpia mai ceva ca păpădia.

- 65 -

Culmea relei-credinţe şi a inducerii în eroare este atinsă însă la

capitolul despre Legea educaţiei, a cărei viziune pe termen lung,

evident, nu se vrea a fi înţeleasă.

Domnilor colegi, citiţi mai atent proiectul de lege. Veţi

înţelege, poate, obiectivul de ridicare a calităţii actului didactic,

urmărit prin noutăţile aduse intrării în sistem.

Nu dispare titulatura, adică definitivarea în sistem, aşa cum se

spune corect. Aceasta rămâne, doar că profesorul care nu are gradul

didactic definitiv nu va mai semna, ca acum, un contract de muncă

pe perioadă nedeterminată, ci pe o perioadă determinată, fapt ce va

da posibilitatea directorului de a nu-l menţine în şcoală dacă

activitatea sa nu este de calitate.

Protecţia şi siguranţa postului trebuie să decurgă din faptul că

un profesor bun îşi va putea alege şcoala unde să predea, pe când cel

slab profesional va constata că trebuie să se schimbe. A fi titular pe

vecie, ca un cec în alb, nu este o soluţie nicăieri în lume.

Accesul în sistem da, se doreşte a fi restrictiv. Nu orice absolvent de

liceu sau după trei ani de facultate îşi va găsi un locşor liniştit într-o

şcoală, din care să se pensioneze cu un salariu convenabil, indiferent

de prestaţia didactică.

Pentru orice absolvent, dar mai ales în domeniile în care se

decide soarta oamenilor, masteratul, concursul pentru ocuparea

postului de stagiar, respectiv de rezident, inspecţiile, examenele

finale sunt tot atâtea oportunităţi de profesionalizare, perfecţionare

şi, nu în ultimul rând, responsabilizare.

- 66 -

Semnatarii moţiunii desluşesc în proiectul Legii educaţiei

faptul că, citez, „nu promovează un sistem de educaţie atractiv nici

pentru elevi, nici pentru profesori”. Aflaţi că atractivitatea o creează

ceea ce se întâmplă în şcoli, în clase, la ore, acolo unde noi dorim să

avem profesionişti, şi nu amatori.

Populismul, ipocrizia generalizată, ignorarea cu bună ştiinţă a

realităţii, tăcerea complice cu actori pe care-i regăsim într-o

simbioză perfectă – şi mă refer la unii profesori, la unii elevi, la unii

studenţi şi nu în ultimul rând la unii părinţi – sunt cancerul

învăţământului românesc, cheia propagării şi dezvoltării răului.

Unde este exemplul personal cu puterea cea mai mare, care

sunt valorile transmise tinerilor?

Domnilor semnatari ai moţiunii, atâta vreme cât, în mod

impardonabil, aţi refuzat să participaţi la dezbateri în această

problemă, este de înţeles de ce lectura făcută de dumneavoastră

proiectului de lege este atât de deficitară.

Aţi citit-o, domnilor, în cheia răului, nu în cheia binelui. Nu aţi

înţeles beneficiul pe termen lung pentru calitatea educaţiei şi

funcţionarea sistemului, nici al statutului managerului şcolar, nici al

ciclurilor şcolare, nici al principiului finanţării per capita, deşi

despre aceste lucruri se vorbeşte încă din 1996.

Moţiunea vorbeşte despre finanţarea pe elevi, care va conduce,

citez, „la incapacitatea sistemului de a acoperi la nivel minimal

costurile educaţiei”. Aşa este, vă dau dreptate, dar, atenţie, nu va

acoperi risipa, nu va acoperi dezmăţul şi dezinteresul faţă de banul

public. Într-un cuvânt, nu va acoperi ineficienţa.

- 67 -

Reforma, prin aplicarea finanţării per elev, va impune

recalibrarea sistemelor educaţionale sub toate aspectele. Îmi pare

rău, sincer vă spun, că din interese conjuncturale politice deveniţi

portdrapelul interesului mediocrităţilor din sistemul educaţional.

Sunt la a treia moţiune simplă: două pentru perioada când

eram ministru şi vă aveam pe dumneavoastră, iniţiatorii, alături – ca

să vedeţi cum se schimbă lucrurile în ţară – şi constat la

dumneavoastră acum o timidă maturizare, prin faptul că nu cereţi

demisia ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Mi-aţi oferit plăcutul prilej de a-mi aminti – ce perioadă! – de

perioada când, aproape zilnic, mi se solicita demisia de către

persoane cu educaţie precară, de către mercenarii presei româneşti,

de către oamenii neinformaţi sau incapabili de un asemenea efort.

Un caz similar, umoristic în felul său – şi profit de acest prilej

să-l spun –, este cel în care distinsul meu coleg şi preşedinte al

Senatului mi-a solicitat în public demisia pentru o glumă făcută de

mine la o şcoală din judeţul Vaslui.

Aflată după patru ani de conducere PSD, şcoala, care avea un

singur elev în clasele I-IV, o singură sală, la capătul unui grajd CAP

dezafectat, care nu avea bec la dulia existentă, solicita ministerului

rezolvarea problemei electrificării. La atâta indolenţă, la aşa un

primitivism comportamental, evident, le-am oferit o lumânare. Este

stilul meu. Trebuie să fii isteţ şi informat pentru a pricepe mesajul.

Oportuniştii au fost pe fază, cum se spune, ca la emisiunile radio:

„Alo, aici e Stroe.”

Vă mai amintiţi?

- 68 -

Aveţi în moţiune o frază halucinantă, citez: „Bacalaureatul

propus este mult simplificat, formal, nerelevant, discriminatoriu şi

încalcă principiul şanselor egale.” Vă atenţionez că aţi omis să

spuneţi că nu face bine la sănătate şi că provoacă insomnii.

Îmi amintesc că în anul 2007, după debarcarea din sistem a

conducerilor portocalii din structurile deconcentrate, directorii nou

numiţi au promovat un bacalaureat complicat, neformal, relevant,

nediscriminatoriu şi care a respectat principiul şanselor egale.

Amintiţi-vă, vă rog!

Da, domnilor, aveţi dreptate. Trebuie elaborat un alt proiect de

lege a educaţiei de către persoane cu înaltă competenţă şi care să

ţină seamă de interesul public, ceea ce s-a realizat, dar nu v-aţi dat

seama. Bănuiesc că nu vă referiţi la cei care au condus, vremelnic,

învăţământul românesc şi care nu îndeplineau condiţiile legale

pentru a fi directori de şcoli, dar pe care dumneavoastră i-aţi

promovat în funcţii de miniştri şi secretari de stat.


Prin votul dumneavoastră, evident, de respingere a moţiunii,

daţi o şansă modernizării învăţământului românesc, daţi un impuls

generos începutului de reformă reală, profundă şi de substanţă, o

reformă care trebuie impusă şi asumată în egală măsură.

În încheiere, fac un apel către colegii semnatari ai moţiunii.

Când decideţi în sfera educaţiei, străduiţi-vă să vă dezbrăcaţi haina

politică. Este greu, dar se poate şi vă dau exemplul meu. Las

modestia la o parte, şi toţi de aici, din această aulă, sunteţi

- 69 -

beneficiari direcţi ai corectitudinii mele în domeniul investiţiilor în

învăţământ.

Încercaţi să mă contraziceţi, chiar dacă zâmbiţi, domnule

preşedinte!

Am realizat finanţarea per elev, per student, indiferent de

culorile politice. Se poate, doamnelor şi domnilor senatori!

Vă mulţumesc. (Aplauze în sală)



Îi ofer cuvântul doamnei senator Ecaterina Andronescu, din

partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se

pregăteşte domnul senator şi rector Nicolae Robu, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

Doamnă ministru şi rector Ecaterina Andronescu, aveţi cuvântul.

Doamna Ecaterina Andronescu:


Stimate doamne senatoare,

Stimaţi domni senatori,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor secretar de stat,

Vă mărturisesc că aş începe, şi trebuie să încep aşa, prin a-i

mulţumi ministrului pentru gestul de eleganţă de a-mi oferi un

buchet de flori şi, în acelaşi timp, vă mărturisesc, oarecum, situaţia

inconfortabilă în care mă aflu, pentru că discutăm despre domeniul

educaţiei, un domeniul pentru care, trebuie să mărturisesc din start,

- 70 -

nu există prea multă dragoste în această ţară. Acesta este, poate,

sentimentul meu de tristeţe şi de mare mâhnire.

Domnule ministru, adresându-mă dumneavoastră, vă

mărturisesc că, ascultându-vă, mi-am dat seama că aveţi toate

şansele să deveniţi un politician de vârf în această ţară, pentru că

abordarea dumneavoastră nu porneşte de la realităţile sistemului.

Am considerat că o moţiune nu este un moment în care să ne

împroşcăm cu noroi unii pe alţii, dar este un moment în care

dezbaterea poate să aducă soluţii care să îmbunătăţească

demersurile din acest sistem.

De aceea, daţi-mi voie mai întâi să vă spun că sunt câteva

lucruri pe care trebuie să vi le corectaţi, pe care le-aţi anunţat de la

acest microfon şi care sunt incorecte.

Sigur, poate necunoaşterea lor, vă mărturisesc că este o calitate

şi nu este nicio scuză, de aceea vă atrag atenţia asupra faptului că

Legea nr. 221/2008 a fost votată în unanimitate de Parlamentul

României. Mi-aş dori şi acum să o putem aplica şi mi-am dorit şi m-am

străduit permanent ca pentru educaţie să existe mai mulţi bani.

Mă uit în sală şi văd doi miniştri, al actualului Cabinet şi al

fostului Cabinet, din care am făcut parte, care nu pot să nu spună cât

de mare a fost zbaterea mea pentru un buget mai mare pentru

sistemul de educaţie. Nu nepăsarea, ci lipsa de resurse este adevărul

neaplicării acestei legi şi cred că Parlamentul are obligaţia faţă de

acest sistem şi faţă de profesori ca în momentul ieşirii din criză să

ne întoarcem cu faţa către sistemul de educaţie şi să-i alocăm

resursele necesare.

- 71 -

Are dreptul prin lege la 6% din produsul intern brut. Vă rog să

calculaţi dumneavoastră cât este finanţarea de anul acesta. Nu avem

ce risipi, domnule ministru, pentru că sărăcia nu poate să fie risipită,

iar sistemul de educaţie este un sistem cu un buget subfinanţat, un

buget extrem de sărac.

Veniturile proprii, anul acesta, s-au dublat, în condiţiile în care

în anul 2009 nu s-au realizat nici jumătate din cele care erau

prevăzute în bugetul anului 2009.

Domnule ministru,

Sunt multe proiecte din fondurile europene. A fost una dintre

preocupări. M-aş bucura ca proiectele care au trecut de evaluare să

poată să fie alocate sistemului de învăţământ, pentru că există

această cale de a mai aduce ceva din fondurile structurale către

sistem, dar este corect să spunem că proiecte care au primit

evaluările – celor care au fost în categoria evaluatorilor – la 1

octombrie au fost contractele semnate în urmă cu două sau trei

săptămâni. De aceea, bursele doctoranzilor nu se acordă de şase luni

nu pentru cei care au iniţiat aceste proiecte, ci din vina lor şi, sigur,

din respect pentru adevăr, trebuie să recunoaşteţi că au existat

deficienţe care ne-au adus într-o asemenea situaţie.

Domnule ministru,

Este corect să spuneţi că aţi putut să măriţi salariile

învăţătorilor pentru că a existat o ordonanţă de urgenţă a

Guvernului, aprobată în anul 2009, care vă permitea să faceţi acest

lucru. Deci a fost o iniţiativă înainte de actul dumneavoastră de

mărire a salariilor învăţătorilor.

- 72 -

Aşa cum este corect să spuneţi că proiectul pentru construcţia

de grădiniţe a fost preluat, de dumneavoastră şi de mine, de la

predecesorul meu, respectiv de la ministrul Adomniţei.

Cred că este un moment de corectitudine din partea noastră să

avem respect faţă de adevăr, după cum la fel de corect este să spuneţi

că pentru a avea în România anului 2012 Secretariatul Bologna s-a

lucrat multă vreme în comisiile europene, în organismele europene, în

aşa fel încât în România să creştem prestigiul educaţiei şi prin

prezenţa în anul 2012 a Secretariatului Bologna.

Vorbiţi că universităţile au nevoie de sânge proaspăt. Sunt de

acord cu dumneavoastră, dar aşteptăm deblocarea posturilor de la

1 octombrie. Aşteaptă în primul rând cei tineri, cei tineri pe care dorim

să îi avem în sistem, pentru că un an de pauză la intrarea în sistem este

un an care se răzbună mult mai târziu, când sigur nici eu şi nici

dumneavoastră nu vom mai fi pe poziţiile pe care suntem acum.

Domnule ministru,

Dacă nu aş fi fost obligată într-un fel să corectez lucrurile pe

care le-aţi spus...

Vă rog să nu mai spuneţi niciodată că sistemul de învăţământ

funcţionează pentru o clientelă politică, pentru că acest lucru nu este

corect, după cum, poate nu ştiţi, dar vă rog să vă informaţi, în

oraşele şi în localităţile din România se comasează şcoli care au 650

de elevi. Vă dau două exemple: Deva şi Brad. Numai pe acestea le

ştiu eu, dar ele sunt mult mai multe.

La fel de corect este să spunem că sistemul de învăţământ

avea, la 1 septembrie 2009, datorie de un miliard de euro pe

- 73 -

lucrările de construcţii efectuate şi neplătite. Este o mare sarcină pe

sistemul de învăţământ, pentru care va trebui să găsim soluţii.

Dacă nu aş fi fost obligată să spun aceste lucruri, aş fi început,

domnule ministru, prin a vă spune că atunci când v-aţi prezentat în

faţa Comisiilor reunite pentru învăţământ, comisiile Senatului şi

Camerei Deputaţilor, v-am acordat votul meu, iar votul acela nu a

fost un vot politic, dimpotrivă, dacă vreţi, a fost un vot de

solidaritate cu cel care vremelnic se aşază pe scaunul atât de

cutremurat al lui Spiru Haret.

De aceea, domnule ministru, nu voi înţelege niciodată abordările

dumneavoastră politice şi am să vă rog, de pe acel scaun, să aveţi

abordările slujitorului acestui sistem, să vă consideraţi parte a acestui

sistem, pentru că sistemul educaţiei naţionale, fără eforturile celor care

şi-au închinat mulţi ani din viaţă ca să-l slujească, nu poate să-şi

crească performanţa. De aceea vă adresez cu tot respectul această

rugăminte şi de aceea am venit la acest microfon.

Poate lucrurile pe care vi le mai spun acum în câteva minute

mi-ar fi plăcut să vi le spun – pentru că de felul meu nu sunt un om

conflictual şi nu alerg după imagine publică – într-o discuţie

personală dacă m-aţi fi invitat în aceste trei luni să împărtăşim din

experienţa pe care poate şi eu o am, şi poate că este ceva mai mare

decât a dumneavoastră.

Domnule ministru,

Pentru adevăr vă spun că aţi preluat mandatul de ministru al

educaţiei de la prim-ministrul Emil Boc şi cred că nu este un secret

pentru nimeni acest lucru.

- 74 -

M-aţi surprins pentru prima dată – am considerat că abordarea

dumneavoastră a fost una pur politică – atunci când, la două ore

după ce aţi preluat mandatul prin depunerea jurământului în faţa

Preşedintelui României, aţi semnat o ordonanţă de urgenţă prin care

posturile din învăţământ se diminuau cu 15 000.

Mi-ar fi plăcut, domnule ministru, să aveţi puţină răbdare, să-i

întrebaţi pe cei din minister, să staţi de vorbă cu cei din sistem,

pentru că puteaţi să eficientizaţi cheltuielile şi fără această

ordonanţă de urgenţă. Puteaţi, împreună cu inspectoratele şcolare, să

găsiţi căile de a eficientiza resursele. Acum, din păcate, este

complicat de spus că mai avem ce eficientiza.

Apoi, m-aţi surprins prin modul în care aţi acceptat bugetul

anului 2010, cu fondurile din venituri proprii dublate, care niciodată

nu se vor putea realiza.

Mi-ar plăcea, domnule ministru, să vă văd în prima linie a

bătăliei pentru Legea salarizării unitare mai demnă şi mai corectă

pentru profesori.

Stimaţi colegi, trebuie să recunoaştem, dacă astăzi vorbim de

lipsa performanţelor din învăţământ sau a unor performanţe din

învăţământ, trebuie să recunoaştem că profesorii sunt demotivaţi,

pentru că nu pot să fiu de acord cu dumneavoastră, domnule

ministru, atunci când nu spuneţi de la acest microfon că salariile

profesorilor nu sunt suficiente pentru rolul social pe care îl au şi pe

care trebuie să-l joace în continuare.

Mi-ar plăcea, domnule ministru, să nu vă asociaţi celor care

decredibilizează şcoala românească. Şcoala românească are nevoie

- 75 -

de încredere. Şcoala românească nu este lipsită de performanţă.

Dovadă stau cei trei mii de lucrători de toate gradele profesionale

care muncesc în străinătate şi care reprezintă produsul şcolii

româneşti.

Sigur că ne dorim, fiecare dintre noi, cei care slujim şcoala, să

creştem performanţa în sistem, dar nu putem să spunem că şcoala

românească este de doi bani. Acest lucru eu nu pot să îl accept, aşa

cum nu pot accepta pe cei care spun şi vorbesc despre găştile din

universităţi. Îi rog pe cei care fac asemenea afirmaţii să le

nominalizeze, în aşa fel încât, dacă există, nu au ce căuta şi trebuie

să le eradicăm din sistemul românesc de învăţământ.

Aţi promovat un proiect de lege care, după opinia mea – şi vă

mărturisesc că l-am citit cu toată atenţia şi cu toată grija –, este

incompatibil cu valorile democraţiei şi cu idealul educaţional care

este asumat în prima parte a legii.

Într-adevăr, sunt de acord cu dumneavoastră că o lege trebuie

să dea stabilitate, predictibilitate şi să modernizeze sistemul, dar

acest lucru nu se poate face decât printr-un consens naţional. Altfel,

cel care vine după dumneavoastră va încerca să schimbe legea după

ideile lui. De aceea, această lege are nevoie de dezbatere şi de

consensul naţional de care vorbeam.

Sigur, despre lege sunt multe de spus. Nu sunt de acord cu

regândirea ciclurilor de învăţământ preuniversitar, pentru că nu

există argumente ca să justifice creşterea performanţelor, ci

dimpotrivă, pentru o asemenea regândire a ciclurilor.

- 76 -

Nu sunt de acord cu eliminarea titularizării şi cred că

titularizarea nu este o favoare pe care o facem dascălilor, este o

necesitate pentru stabilitatea sistemului de învăţământ. Este extrem

de important. Uitaţi-vă că şi alte ţări, la a căror performanţă ne place

să ne uităm, au acest subiect bine fixat prin lege.

Sigur că daţi puteri discreţionare şi directorului, şi modului în

care este gândit consiliul de administraţie, cu care să ştiţi că eu personal

nu am fost de acord. Cred că şcoala, comunitatea şcolii trebuie să aibă

mai multă autonomie, trebuie să dăm încredere profesorilor că pot

gestiona problemele şcolii, sigur, cu parteneriatul social din localitate,

dar cred că trebuie să avem mai multă încredere în ei.

Nu pot să fiu de acord că, practic, legea lichidează autonomia

universitară. Degeaba vorbiţi de la acest microfon altceva, pentru că

atâta vreme cât în lege se precizează cum se face accesul într-un

campus universitar, care, după părerea mea, nu este nici măcar de

competenţa cartei universitare, ci de un regulament de ordine

internă şi până la cum să-şi aleagă rectorul... Dar o comunitate

academică, prin libertatea academică pe care o asigură Constituţia –

tocmai de aici rezultă câştigul –, trebuie să se poată autoconduce, ea

trebuie să-şi dezvolte valorile, pentru că valorile academice sunt

valorile acestui neam, pe care trebuie să-l respectăm şi pe care

trebuie să-l înconjurăm cu susţinerea noastră, nu cu un control

excesiv, neobişnuit de 20 de ani încoace.

Deşi am calitatea de rector, nu sunt de acord să daţi puteri

discreţionare rectorului. Nu rectorul trebuie să numească prorectorii,

decanii, prodecanii şi aşa mai departe. Comunităţile academice

- 77 -

trebuie să-şi aleagă funcţiile de conducere, pentru că în felul acesta

cei aleşi se responsabilizează în faţa comunităţilor.

După cum nu pot să fiu de acord nici cu faptul că eliminăm

studenţii din procesul de alegere a tuturor funcţiilor de conducere.

Studenţii sunt parteneri, acesta este un deziderat al Uniunii

Europene şi trebuie să-l respectăm, dar ei sunt parteneri nu numai

declaraţi în vorbe, ei trebuie să aibă dreptul prin lege să participe la

alegerea decanului lor, a rectorului lor şi aşa mai departe, pentru că

aceste funcţii de conducere reprezintă interfaţa directă cu ei.

Sigur, ar fi foarte multe de spus, dar nu vreau să mai lungesc

discursul meu. Aş vrea să termin într-o notă optimistă, să cred,

domnule ministru, că această moţiune, care nu v-a cerut demisia, vă

va pune puţin pe gânduri, vă va da gândurile cele bune de a dialoga

cu toţi cei care slujesc cu bună-credinţă sistemul românesc de

învăţământ, în aşa fel încât împreună, unindu-ne eforturile, să dăm

acestui sistem ceea ce aşteaptă de la noi.

În încheierea spiciului meu, vă mai rog, domnule ministru,

faceţi primul drum la Buzău. Oamenii aceia sunt de o lună în grevă.

Eu cred că aşteaptă dialogul cu dumneavoastră şi nu este necesar să

declaraţi deschiderea dumneavoastră spre dialog, ci trebuie să o

manifestaţi, aşa cum să ştiţi că şi Consiliul Naţional al Rectorilor,

unde nu un rector PSD-ist sau un rector PNL-ist v-a invitat, ci v-au

invitat toţi rectorii din această ţară, v-au aşteptat să intraţi în dialog

direct cu ei. Suntem în continuare deschişi acestui dialog spre binele

şcolii româneşti.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze)

- 78 -


Vă mulţumesc, doamna senator. Îl invit la microfon, din partea

Grupului parlamentar al PNL pe domnul senator Nicolae Robu. Se

pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul

senator Bokor Tiberiu, cu rugămintea ca fiecare dintre cei care

intervin în numele grupului parlamentar să ţină cont şi de faptul că

mai sunt şi alţi vorbitori înscrişi din acelaşi grup.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Nicolae Robu:


Stimaţi colegi,

Domnule ministru Funeriu,

După cum cunoaşteţi, eu sunt unul dintre mai nou-veniţii în

politică, abia am împlinit un an şi jumătate pe acest tărâm. Printre

motivele pentru care, după patru mandate de prorector şi unul şi un

pic de rector, am hotărât să fac acest pas, la loc de frunte a fost

dorinţa de a-mi aduce cât se poate de substanţial contribuţia la mai

binele propriului sector, pentru orice societate care se respectă,

numit educaţie.

Se întâmpla acest lucru în toamna anului 2008 după aproape

patru ani în care am simţit că, după un deceniu şi jumătate în care

una dintre cele mai neruşinate demagogii, la care mi-a fost dat să

asist, a fost aceea dezvoltată în jurul ideii că educaţia ar reprezenta o

prioritate naţională, în sfârşit, chiar s-a şi făcut ceva pentru educaţie.

Salariile profesorilor şi a celorlalte categorii de angajaţi din educaţie

s-au dublat în patru ani. Mii şi mii de şcoli şi zeci de universităţi,

- 79 -

practic toate, au beneficiat de o infuzie de fonduri fără precedent,

schimbându-şi realmente faţa prin proiecte de reabilitare,

modernizare, extindere şi dotare, ce au lăsat în urma lor săli de

clasă, amfiteatre, laboratoare, biblioteci, săli şi terenuri de sport,

internate, cămine şi cantine la standardele lumii civilizate căreia noi,

ca ţară şi popor, am decis să ne alăturăm.

Ei bine, iată-mă astăzi semnatar al unei moţiuni intitulate

„Educaţia, de la supravieţuire la colaps!” Nici în coşmarurile mele,

stimaţi colegi, nu mi-am închipuit că voi ajunge să vorbesc despre

educaţie, din postura de senator, în astfel de termeni. Eu nădăjduiam

că, împreună cu dumneavoastră, cu colegii deputaţi, indiferent de

apartenenţa noastră politică, cu reprezentanţii lucrătorilor din

educaţie, cu reprezentanţii studenţilor, cu societatea civilă ne vom

ocupa să ducem mai departe ceea ce în 2005-2008 s-a făcut bun, să

aşezăm şcoala românească pe baze mai moderne, să o aducem

într-un mai strâns acord cu cerinţele societăţii, să o facem mai

eficientă, mai utilă şi mai atrăgătoare pentru tineri, mai respectată de

aceştia şi de familiile lor, să conferim slujitorilor ei, dascălii, statutul

social pe care ei l-au avut în tradiţia românească.

Nu în termeni de supravieţuire şi de colaps ar trebui să vorbim

despre educaţie în 2010, stimaţi colegi, dar am putea oare să evităm

rămânând în acelaşi timp oneşti după un an şi un trimestru de

guvernare Boc? Pentru mine este de neînţeles cum un om din

domeniul educaţiei, mă refer la premierul Boc, poate fi atât de

nedrept cu acest domeniu şi atât de incompetent în tratarea lui! De

fapt, domnul Boc este nedrept şi incompetent relativ la orice

- 80 -

domeniu, dar asta este altă faţă a dramei pe care o trăieşte societatea

românească actuală.

Am putea noi oare evita termenii supravieţuire şi colaps când

4000 de şantiere, în 2009, necesare – accentuez necesare – deschise

în sistemul naţional de educaţie au rămas de izbelişte în loc să li se

aloce fonduri pentru a fi finalizate cât mai grabnic în folosul elevilor

şi studenţilor, când salariile profesorilor au fost ţinute îngheţate – ba

chiar unele au scăzut, vorbesc despre venituri aici – întru sfidarea

lor, pur şi simplu.

Am putea noi oare evita termenii supravieţuire şi colaps când,

pentru 2010, Guvernul a anunţat, chiar dacă între timp şi-a revizuit

atitudinea un pic, că are în vedere disponibilizarea a 15 000 de cadre

didactice din învăţământul preuniversitar, aşa, pur şi simplu, fără

nicio fundamentare credibilă? Sau când posturile din sistem sunt

blocate, chiar dacă nimeni, la niciun nivel, nu finanţează în educaţie

scheme de personal, ci elevi, respectiv studenţi şcolarizaţi, şi asta cu

consecinţa cheltuirii în final a mai multor bani publici decât în mod

normal, prin externalizarea unor servicii obligatoriu de acoperit,

respectiv cu consecinţa tăierii şanselor pentru cei mai valoroşi

absolvenţi de învăţământ superior din aceşti ani, inclusiv pentru cei

proaspăt deveniţi doctori, de a accede la cariere universitare sau de

cercetare?

Am putea noi oare evita termenii supravieţuire şi colaps când,

în 2010, bugetul educaţiei beneficiază de la stat – accentuez, de la

stat! – de sume care, în comparaţie cu cele din 2008, sunt cu 82%

mai mici la investiţii şi cu 75% mai mici la bunuri şi servicii, pentru

- 81 -

că asta este trista realitate, stimaţi colegi şi stimate domnule

ministru! Nu mă veţi putea contrazice. Desigur că această realitate

pare neverosimilă de bine ce este camuflată în venituri proprii

fantasmagorice, niciodată, nici măcar în vremuri fără criză atinse în

sistem, prevăzute doar ca praf în ochii noştri şi ai concetăţenilor

noştri cu scopul de a fi făcuţi să credem că educaţia ar beneficia de

6% din PIB.

Am putea apoi noi oare evita aceşti termeni supravieţuire şi

colaps când până şi un lucru în principiu bun, finanţarea

învăţământului preuniversitar pe număr de elevi şcolarizaţi, a fost

prost făcut prin neraţionalitatea coeficienţilor utilizaţi, cu consecinţe

negative devastatoare asupra celor mai bune şcoli, a şcolilor cu cadre

didactice cel mai înalt calificate, cu gradele didactice II, I sau chiar cu

titlul de doctor şi cu cea mai bună infrastructură, apoi asupra

învăţământului artistic, asupra învăţământului de informatică, asupra

învăţământului în limbi străine, inclusiv în limbi materne.

Dincolo de toate, acestea, direct sau indirect până la urmă, au

în spate resurse financiare care – hai să admitem – lipsesc, deşi nu

printr-o fatalitate, ci tot din vina Guvernului. Este inacceptabilă

sfidarea la care noi, parlamentarii, lucrătorii din învăţământ,

studenţii, societatea civilă am fost supuşi la lansarea noului Proiect

de lege al educaţiei prin lăsarea, iniţial, doar a două săptămâni de

dezbatere publică a lui, domnule ministru, sigur că, ulterior,

termenul s-a prelungit ca urmare a presiunilor.

Să fim bine înţeleşi, noi suntem de acord că învăţământul

românesc, dincolo de valenţele lui pozitive pe care numai cineva de

- 82 -

rea-credinţă le poate nega, are mari probleme şi, prin urmare, se

impune, printre altele, şi un nou proiect de lege al educaţiei. Dar

nicidecum nu putem fi de acord cu un proiect, mai exact cu

prevederi care:

1. Încalcă grav autonomia universitară, stabilind, de exemplu

că Guvernul înfiinţează, desfiinţează programe de studii, art. 119

alin.(3), domnule ministru.

Guvernul înfiinţează, desfiinţează facultăţi, art. 119 alin. (5).

Guvernul hotărăşte preluarea prin fuziune a unor universităţi

slabe de către universităţi bune, fără a le întreba pe acestea din

urmă dacă sunt interesate de o asemenea măsură şi, evident, care

le-ar putea afecta negativ, art. 112 lit. c).

Guvernul se angajează ca în maxim 12 luni să promoveze o

lege de comasare prin fuziune a universităţilor cu misiuni

asemănătoare de pe o rază de 200 km, art. 172 alin. (3).

2. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

statuează cum să se realizeze în universităţi recunoaşterea şi

echivalarea studiilor, art. 133 alin. (1). Vreau să precizez că

subsemnatul am reglementat asta în Universitatea Politehnica din

Timişoara încă de când eram prorector la al doilea sau al treilea

mandat, prin 1997, dacă nu mă înşel. Conform promisiunii făcute

mai devreme, domnule ministru, aştept să renunţaţi la toate aceste

articole, pentru că în mod evident ele încalcă autonomia

universitară.

Apoi ce mai face acest proiectul de lege? Vulnerabilizează

învăţământul superior, după ce învăţământul preuniversitar este de

- 83 -

mult pradă la politizare prin modul în care se statuează desemnarea

rectorilor.

3. Sistează finanţarea de la stat a întreţinerii căminelor şi

cantinelor, încărcând universităţile cu cheltuieli pe care acestea nu

au cum să le poată onora şi, prin urmare, conduce la degradarea

condiţiilor de viaţă ale studenţilor.

4. Sistează finanţarea de la stat a stagiilor de practică comasată

a studenţilor în afara centrului universitar.

5. Degradează statutul de profesor în învăţământul preuniversitar

mutilându-l de una din şi aşa puţinele valenţe de atractivitate, aceea

de titular al sistemului – al sistemului, nu neapărat al şcolii! – cu

toate consecinţele psihologice şi practice asupra corpului naţional de

cadre didactice.

6. Marginalizează în plus profesorii din învăţământul preuniversitar,

prevăzându-le o reprezentare de doar 33% în consiliul de administraţie

al şcolii şi interzicându-le – foarte ciudat! – să poată fi aleşi în funcţia

de preşedinte de consiliu de administraţie de şcoală.

7. Complică şi îngreunează enorm filiera formatoare de profesori,

făcând învăţământul superior de resort şi mai neatractiv decât este el

oricum în prezent, în condiţiile în care măsurile preconizate nu sunt

însoţite de creşteri salariale substanţiale pentru profesori, plecând de la

nivelul de începător şi terminând cu cel de emerit.

8. Nu tratează aproape deloc cercetarea. Desigur, domnul

ministru a făcut trimitere la o viitoare lege a cercetării unde, să

admitem, cercetarea va fi reglementată.

- 84 -

9. Extrem de important. Defineşte eronat educaţia însăşi, în

opinia mea, restrângând-o la dimensiunea conferitoare de

competenţe, când, de fapt, ea ar trebui avută în vedere cel puţin

tridimensional, cu dimensiunea principală de a cultiva valori,

urmată de aceea de transmitere de cunoştinţe fundamentale cu rol

preponderent formativ şi de bază pentru abilităţi şi competenţe

concrete şi, în fine, cu dimensiunea pragmatică cultivatoare de

cunoştinţe, competenţe şi abilităţi utile direct în viaţa cea de toate

zilele şi în diverse domenii profesionale.

Stimaţi colegi, a sosit vremea ca învăţământul românesc să

înceteze a mai fi teatrul intervenţiilor intempestive, conjuncturale şi al

improvizaţiilor de tot felul. El trebuie reformat profund cu ştiinţa de a

face, pornind de la o viziune clară asupra a ceea ce el trebuie să

devină. Dacă constatăm cu toţii, şi eu cred că o facem, că sistemul

românesc de învăţământ actual încearcă să facă matematicieni, critici

literari, biologi şi alţi savanţi din oameni care nu sunt născuţi pentru

aşa ceva, ignorând să cultive ceea ce ar putea da roade, dar, nefiind

cultivat, lipseşte din greu pe piaţă; onoarea, demnitatea, cinstea,

corectitudinea, dreptatea, adevărul, toleranţa , solidaritatea, curajul,

respectul faţă de mediu, respectul faţă de proprietate, creativitatea,

spiritul de iniţiativă, asumarea, capacitatea şi disponibilitatea de a

învăţa pe tot parcursul vieţii şi, fine, cunoştinţele, competenţele şi

abilităţile utile în viaţa cea de toate zilele, atunci haideţi să punem

umărul împreună la a-l schimba. Să ţinem seama că o schimbare

corectă şi atât de profundă nu poate fi făcută prin acţiuni pripite,

gândite doar de o mână de oameni – posibil chiar competenţi –, ci

- 85 -

printr-un proces mai de durată care implică dezbateri publice, analize

şi deliberări la o cu totul altă scară.

Domnule ministru Funeriu, purtaţi răspunderea unui sistem

vital pentru societate! Onoraţi-o! Eu cred că puteţi! Vă mulţumesc.

(Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule senator. Îl invit la microfon pe

domnul senator Bokor Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al

UDMR. Se pregăteşte doamna senator Mihaela Popa, din partea

Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Bokor Tiberiu:


Domnilor miniştri,


Semnatarii moţiunii simple intitulate „Educaţia, de la

supravieţuire la colaps” recunosc eşecul aşa-ziselor reforme din

ultimii 20 de ani, timp în care învăţământul românesc a involuat în

privinţa calităţii actului educaţional.

Avem un învăţământ subfinanţat, centralizat, neperformant,

imprevizibil şi politizat. Învăţământul românesc s-a rupt de

realitatea economică şi nu răspunde nevoilor societăţii româneşti,

nevoilor comunităţilor locale. Chiar şi iniţiatorii moţiunii simple

subliniază necesitatea elaborării unui nou proiect de lege al

educaţiei. Vă citez, stimaţi colegi:

- 86 -

„O Românie competitivă în sistem european nu poate fi

concepută fără un învăţământ modern”.

Este prima dată după 20 de ani când se încearcă o schimbare

profundă, o schimbare de mentalitate. Niciunui ministru nu i-a

reuşit să atingă fondul problemei. De-abia un sistem care este

capabil să pregătească tineri apţi să participe la competiţia vieţii, de

a face faţă provocărilor concurenţiale, de a dezvolta capacităţi de

aplicare a cunoştinţelor acumulate, vă spun asta din experienţă, fiind

mulţi ani director de liceu.

E prima dată după 20 de ani când se încearcă o descentralizare

financiară şi administrativă. După cum ştiţi, consiliul de

administraţie este organul suprem de conducere al unităţii de

învăţământ, iar, contrar celor afirmate în textul moţiunii, „părinţii

numiţi cu emfază beneficiari alături de comunitate, sunt doar

invocaţi fără a li se oferi nimic din ceea ce ar trebui să ofere un

sistem naţional de învăţământ”, două treimi din componenţa

consiliului de administraţie este formată din reprezentanţii părinţilor

şi reprezentanţii comunităţilor locale. Este pentru prima dată când

beneficiarii indirecţi participă la luarea deciziilor. Prezenţa lor în

forurile de decizie nu va mai fi formală aşa cum se întâmplă acum.

După câteva fraze, afirmaţi că structura propusă pentru consiliul de

administraţie face ca reprezentanţii şcolii să aibă doar un rol

decorativ, atâta timp cât au doar o treime din membri.

Chiar nu mai înţeleg nimic. De partea cui sunteţi?

În ceea ce priveşte finanţarea învăţământului preuniversitar,

care cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară,

- 87 -

finanţarea suplimentară şi veniturile proprii, este o iniţiativă bazată

pe principiile descentralizării şi depolitizării sistemului de

învăţământ. Principala componentă a finanţării este finanţarea de

bază, care acoperă cheltuielile de personal, materiale şi servicii,

manuale, dotări generale, întreţinere curentă, cheltuieli cu

perfecţionarea profesională.

După cum bine ştiţi, în prezent, cheltuielile de întreţinere,

cheltuieli materiale, servicii sunt asigurate de consiliile locale, fără a

avea posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în ceea ce

priveşte administrarea acestor fonduri.

Stimaţi colegi, vă referiţi la formarea personalului didactic,

care este o componentă de bază a reformei. Aveţi dreptate. În sfârşit,

avem un proiect de lege care încearcă să facă un pas important în

privinţa îmbunătăţirii pregătirii pedagogice a cadrelor didactice. Cei

care critică măsura propusă chiar sunt desprinşi de realitate şi nu

cunosc situaţia actuală. Vă referiţi în mod critic la dispariţia noţiunii

de titular în sistem, dar doriţi descentralizarea. Nu credeţi că aceste

afirmaţii se bat cap în cap? Chiar nu aveţi încredere în profesori, în

părinţi şi în consilierii locali? Deciziile luate la Bucureşti

promovează descentralizarea? Eu nu cred. Credeţi că un profesor cu

prestigiu în comunitatea locală se teme de o astfel de măsură? Oare

cine se teme de descentralizare? Oare nu acei oameni care se simt

cu musca pe căciulă?

Mobilitatea personalului didactic se simplifică. Decizia se ia de

către comunitate. Vă mărturisesc că aştept acest lucru de 20 de ani.

- 88 -

V-aţi referit la finanţare, disponibilizare, probleme grave din

învăţământul românesc, dar am citit foarte puţin despre beneficiarii

direcţi, despre elevi. Probabil, sunteţi de acord cu aceste măsuri,

lucru care ne bucură.

Sunteţi de acord cu scăderea numărului de ore concomitent cu

simplificarea programelor şcolare. Programa şcolară va acoperi 75%

din orele de predare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din

timpul alocat disciplinei respective.

Sunteţi de acord cu creşterea ponderii disciplinelor opţionale,

care la nivel gimnazial va fi de 20%, iar la nivel de liceu de 30%.

Aceste ore se decid la nivelul fiecărei şcoli de către Consiliul de

administraţie.

Stimaţi colegi, nu există proiecte de lege perfecte, dar vă invit

să facem o lege mai bună. Legea se va discuta în două comisii de

specialitate, în Camera Deputaţilor şi în Senat. Cu toţii vom avea

posibilitatea să o corectăm. Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu mi se

pare o măsură riscantă. În lipsa unor studii de impact, această

decizie poate genera mai multe probleme. Interzicerea directorului

să facă parte dintr-un partid politic mi se pare anticonstituţională.

Chiar şi alegerea preşedintelui consiliului de administraţie trebuie

discutată de profesionişti din comisiile pentru învăţământ.

Şansa României este legată de educaţie şi vă doresc să avem

discuţii constructive, lăsând politicianismul deoparte. Drumul pe

care a pornit actualul Guvern în domeniul educaţiei abia a început.

Domnul ministru Funeriu este un tânăr ambiţios, capabil să schimbe

- 89 -

sistemul de învăţământ, având în vedere şi perspectiva pe care a

cunoscut-o în Occident şi spre care vrem şi noi să ne îndreptăm.

Actul normativ iniţiat de Guvern sprijină descentralizarea,

principiul respectării identităţii culturale a minorităţilor naţionale,

modernizarea sistemului de învăţământ, formarea de competenţe şi

depolitizarea, fapt pentru care Grupul parlamentar al UDMR nu va

vota moţiunea simplă.

(Aplauze)


Mulţumesc domnului senator.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PDL,

doamna senator Mihaela Popa. Se pregăteşte doamna senator

Lia-Olguţa Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.

Doamna Mihaela Popa:

Mulţumesc.


Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Am dorit să iau cuvântul, astăzi, la tribuna Parlamentului, atât

ca profesor cu peste 20 de ani vechime la catedră, crescută în familii

de cadre didactice, cât şi ca politician şi membru al partidului de

guvernământ, votat în municipiul Iaşi, în special de către colegii mei

profesori, dar mai ales ca mamă.

Am dorit, intrând în politică, să schimb ceva pentru generaţia

fiului meu, pentru care am aşteptat atâţia ani o reformă reală în

- 90 -

educaţie, o reformă care să formeze, să modeleze, cu adevărat,

caractere, o reformă care să facă din şcoala românească un loc unde

orice copil să vină cu bucurie, un loc de unde orice tânăr să

pornească în viaţă cu încredere şi optimism.

Dragi colegi semnatari ai moţiunii,

Nu pot să nu observ, cu tot respectul pe care vi-l port, că astăzi

mimaţi, repet, mimaţi o moţiune care se adresează unui ministru

care se află în funcţie de doar trei luni. Dumneavoastră adresaţi, de

fapt, un reproş indirect colegilor dumneavoastră de partid, foşti

miniştri ai educaţiei, pentru modul în care au gestionat problemele

învăţământului românesc. Altfel, cum aş putea să-mi explic

nemulţumirea dumneavoastră privind accesarea fondurilor

structurale de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, ştiind foarte bine că, după integrarea României în

Uniunea Europeană, acest minister a fost condus de miniştri PSD şi

PNL? Cum aş putea să-mi explic nemulţumirea dumneavoastră

privind finanţarea educaţiei, având în vedere că de 20 de ani numai

un singur ministru al educaţiei, democrat-liberalul Mircea Miclea, a

avut curajul să înfrunte sistemul şi să demisioneze pentru a putea

obţine, astfel, pentru şcoala românească, resursele de care aceasta

avea atâta nevoie? Câţi miniştri din partidele dumneavoastră au avut

forţa de a-şi prezenta demisia de onoare pentru finanţarea

învăţământului românesc? Vă răspund eu: niciunul. A fost mai

important scaunul ministerial decât lupta pentru un ţel nobil.

Cum aş putea să interpretez nemulţumirea dumneavoastră

privind descentralizarea, având în vedere că, de 20 de ani, numai un

- 91 -

singur ministru al educaţiei, tot democrat, acum şi liberal, domnul

Mihail Hărdău, colegul nostru, a avut curajul să spargă monopolul

licitaţiilor centralizate şi să distribuie resursele către şcoli în mod

direct şi transparent, să facă un pas spre descentralizare? Daţi-mi

voie să constat că sunteţi, de fapt, nemulţumiţi de modul centralizat

în care partidele dumneavoastră au gestionat Ministerul Educaţiei.

Stimaţi colegi,

Am căutat, printre rândurile acestei moţiuni, elevul şi

studentul, principalii beneficiari ai unei reforme în educaţie. Nu

i-am găsit. Am căutat părinţii, beneficiarii indirecţi. Nu i-am găsit.

Am găsit, în schimb, nemulţumiri personale privind alegerea

rectorului, vârsta de pensionare a profesorilor universitari, faptul că

directorul nu mai are voie să facă politică în şcoală.

Mi-aş fi dorit ca, dincolo de interesele şi orgoliile personale, să

citesc în această moţiune argumente pro şi contra privind structura

învăţământului preuniversitar, descentralizarea financiară,

managerială şi curriculară, ierarhizarea reală a universităţilor,

stimularea şi încurajarea unui învăţământ performant de calitate.

Aş fi vrut ca semnatarii moţiunii să conştientizeze că elevii din

mediul rural şi copiii cu nevoi speciale continuă să fie, în mare

măsură, dezavantajaţi educaţional, că finanţarea suplimentară a

învăţământului este inutilă dacă banii alocaţi nu ajung acolo unde

este nevoie de ei, că programa este prea încărcată, că evaluările sunt

de slabă calitate, că niciuna dintre universităţile noastre nu se află în

topul primelor 100 de universităţi din lume, că educaţia românească

are, în sfârşit, nevoie de calitate, nu de cantitate, de descentralizare,

- 92 -

dar, mai ales, de o libertate curriculară, de implicarea comunităţii şi,

nu în ultimul rând, de o dimensiune europeană.

Suntem datori toţi cei prezenţi în această sală, pentru generaţia

de mâine, să ne asumăm aceste profunde şi majore schimbări.

Stimaţi colegi semnatari ai moţiunii,

O întrebare retorică, ca un om nou în politică: de ce aţi iniţiat o

moţiune împotriva unui proiect, repet, un proiect aflat încă în

dezbatere publică, şi nu acceptaţi o dezbatere, fără a nega dreptul la

performanţă a unor generaţii întregi de elevi şi studenţi, poate chiar

a copiilor dumneavoastră?

Domnule ministru,

Vă cer ceea ce v-am cerut şi acum două luni, într-o declaraţie

publică: curaj, forţă, dar, mai ales, determinare în a sprijini o

reformă reală a şcolii româneşti pe principii moderne, europene.

Oamenii de educaţie din Senat, din Partidul Democrat Liberal, vă

sunt alături.(Aplauze)

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu.

Se pregăteşte domnul senator Crin Antonescu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,


Profit de faptul că îi avem în sală pe liderii de sindicat, ca să-i

salut şi pe Domniile Lor, şi chiar mi-aş începe discursul cu o

- 93 -

discuţie pe care am avut-o, în urmă cu ceva vreme, cu un lider de

sindicat din Craiova, care îmi spunea că, de fiecare dată când vine

un ministru nou, profesorii spun „Mai slab ca acesta nu se poate!”

şi, de fiecare dată, realitatea îi contrazice. Sunteţi de foarte puţin timp ministru şi credeam, până de

curând, că aveţi atuul că sunteţi tânăr, că aţi umblat prin lume. Mă

aşteptam să aveţi alte reacţii, să veniţi cu idei novatoare, mă

aşteptam ca dumneavoastră să schimbaţi programa şcolară, şi nu să

reduceţi 15 000 de posturi, fără niciun fel de logică şi fără niciun fel

de studiu de impact. Şi vă informez, domnule ministru, dacă nu

ştiaţi cumva, că 15 000 de norme nu înseamnă 15 000 de profesori,

înseamnă mai mult, pentru că un profesor poate să aibă o normă de

9 ore, iar dumneavoastră, anulând 15 000 de norme, de fapt, daţi

afară mai mult de 15 000 de profesori din sistem. Poate nu v-a

comunicat doamna Melania Mandas Vergu.

Mă aşteptam să vă văd protestând pentru faptul că în

manualele de istorie continuă să scrie că doamna Monica Macovei a

fost principalul atu al României în integrarea europeană. Mă

aşteptam, de asemenea, să vă văd bătând cu pumnul în masă pentru

că Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Ştefan Cel Mare, Iancu de

Hunedoara sunt înghesuiţi pe o singură pagină în manualul de

istorie, în timp ce Grupul de Dialog Social se lăfăie pe vreo 20 de

pagini. Mă aşteptam să vă văd strigând pentru faptul că în

manualele de limba română, Blaga beneficiază de 20 de rânduri,

Eminescu de trei pagini, iar un poetaş de curte al actualului

preşedinte beneficiază de vreo şapte pagini.

- 94 -

Sigur, mă aşteptam şi să sesizaţi că în România continuă să se

plătească taxe ilegale, deşi învăţământul este gratuit prin

Constituţie, să se plătească fondul clasei, fondul şcolii, fondul

comitetului de părinţi, chiar dacă copiii nu-şi permit, chiar dacă este

un an de criză.

Mă aşteptam să constataţi faptul că salariile profesorilor sunt

mici, că un vârf de generaţie, care este asistent universitar, are un

salariu minim pe economie, că un profesor care a ajuns la vârsta

pensionării din preuniversitar are un salariu de 22 de milioane de lei

şi mă aşteptam să vedeţi cum cadrele nedidactice, pe noua Lege a

salarizării, pe care şi dumneavoastră aţi girat-o, a ajuns în situaţia în

care are sub salariul minim pe economie.

Şi v-aş ruga să faceţi un test, domnule ministru. O bucătăreasă

are o normă de 40 de copii, ca să gătească pentru ei la cantină. Se

ajunge, de regulă, la vreo 80 de copii. V-aş invita, într-o zi, să

curăţaţi cartofi pentru 80 de copii şi să spuneţi după aceea dacă aţi

prefera să faceţi asta, zilnic, pe un salariu de 6 milioane de lei.


Eu aş fi de acord.

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:

Şi eu, domnule Haşotti, dar nu mai contează ce vrem noi.

Vă previn, de asemenea, de faptul că aţi atacat o temă foarte

importantă, şi anume titularizarea din sistemul de învăţământ. Toţi

miniştrii care au vorbit până acum despre titularizare şi au încercat s-o

scoată au plecat repede. Sigur, nu că ar fi vreo pagubă să plecaţi

dumneavoastră, dar vreau să realizaţi faptul că este singurul lucru care

- 95 -

îi mai reţine pe profesori în învăţământ, în ciuda salariilor mici, pentru

că au un loc de muncă sigur. În momentul în care scoateţi titularizarea

din sistem, nu faceţi altceva decât să-i angajaţi pe perioadă

determinată de muncă, pentru că în fiecare an, la începutul anului,

directorul, care va fi probabil portocaliu sau eu ştiu ce altă culoare, va

decide dacă profesorul respectiv mai rămâne sau nu în sistem, dacă a

fost sau nu cuminte anul trecut, aşa cum directorul va fi schimbat după

bunul plac al unor factori politici – ceea ce cred că nu este în regulă,

aşa cum nu cred că este în regulă nici ca rectorii să fie numiţi de

factori de decizie politică, şi ei să portocalizeze de sus în jos

prorectori, decani, prodecani, şefi de catedră şi aşa mai departe.

Şi ajung la concluzia tristă că se poate, domnule ministru,

apropo de discuţia pe care o aveam cu acel lider de sindicat! Dar

staţi liniştit, pe dumneavoastră nimeni nu vă ia atât de mult în

serios, încât să vă şi înjure pentru măsurile care se iau în sistem!

Se ştie că dumneavoastră sunteţi ministrul formal. Adevăratul

conducător al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, în această perioada, este doamna Melania Mandas Vergu.

Dumneavoastră aţi fost pus, pur şi simplu, în această funcţie

pentru că aţi aplicat nişte idei ale domnului Miclea şi pentru că

aveaţi un CV ceva mai consistent decât al altora. Pe mine însă,

personal, nu aţi reuşit să mă păcăliţi cu acest CV. Poate aţi fi reuşit

să o faceţi, dacă nu mi-aş fi dat seama că nişte ONG-uri în care aţi

activat au fost prezentate ca şcoli înalte şi dacă nu aţi fi făcut o

confuzie gravă.

- 96 -

Dacă aţi fi fost atent, atunci când aţi urmat cursurile acestei

şcoli de „tâmpiţi”, cum o numea Preşedintele României, probabil,

aţi fi aflat că naţionalitatea nu este totuna cu cetăţenia. Pentru că

dumneavoastră spuneţi că aveţi dublă naţionalitate – română şi

franceză – ceea ce grav, domnule ministru! Şi apropo de

naţionalitate.

Vă anunţ că aţi mai reuşit să stabiliţi o premieră, şi anume:

sunteţi primul şi singurul ministru român care, de la Legea

instrucţiunii publice încoace, acceptă ca istoria şi geografia

României să nu se mai studieze în limba română. Mai mult decât

atât, în legea pe care dumneavoastră o giraţi, cu semnătura

dumneavoastră, aţi calculat că drepturile copiilor care sunt de

naţionalitate română nu sunt identice cu drepturile copiilor care sunt

de altă naţionalitate.

Vă citesc din legea dumneavoastră: „Elevii aparţinând

minorităţilor naţionale care, în localitatea de domiciliu, nu au

posibilitatea de a învăţa în limba maternă vor fi sprijiniţi prin

decontul transportului să meargă la cea mai apropiată şcoală cu

predare în limba minorităţii respective sau vor primi cazare, masă

gratuită în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba

minorităţii respective, unde au fost şcolarizaţi”.

Ce frumos! Dar acest principiu de ce nu se aplică şi copiilor

săraci, orfani, care sunt de naţionalitate română?

Mai mult decât atât, aceeaşi discriminare este şi în cadrul

finanţării de bază a unităţii de învăţământ. Cele în care învaţă copii

ai minorităţilor primesc din start sume mai mari decât cele în care

învaţă copii români sadea.

- 97 -

Cum rămâne cu egalitatea de şanse, domnule ministru?

Pe mine, personal, nu ar trebui să mă mire. Şi asta pentru că, în

urmă cu o lună de zile, v-am făcut o interpelare parlamentară în care

v-am spus că cea mai veche şcoală românească, a doua şcoală

românească ca vechime din Ţara Românească, va fi desfiinţată acum

de către ciraci de-ai dumneavoastră, de la inspectoratul şcolar

judeţean. E vorba de Şcoala „Obedeanu”, pe unde au trecut cele mai

mari personalităţi ale Craiovei: Tudor Vladimirescu, Nicolaescu

Plopşor, Nicolae Titulescu, Alexandru Macedonski şi aşa mai departe.

Şi mi-aţi răspuns, domnule ministru, că eu nu ştiu despre ce

este vorba şi că nu se va desfiinţa şcoala respectivă.

Vă dau o veste proastă. Şi-au bătut joc de dumneavoastră cei

care v-au informat, pentru că şcoala respectivă se cheamă acum

„Decebal”. Nu mai există, practic, a doua şcoală românească din

Ţara Românească. Şi atunci vă mai miraţi de ce vă numesc

profesorii „ministrul Funeraliu”, şi nu ministru Funeriu?

Mă opresc aici, deşi aş avea mai multe lucruri de spus, dar am

senzaţia că oricum îmi răcesc gura de pomană cu dumneavoastră.

(Replică neinteligibilă din sală)

Ştiu că am dreptate.

Vă mulţumesc că mi-o daţi, dar, vă întreb, având în vedere

faptul că nu aţi reuşit să rezolvaţi până acum nicio problemă a

învăţământului românesc, ci, dimpotrivă, le-aţi complicat pe toate,

nu ar fi mai onorabilă o demisie?

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

- 98 -


Vă mulţumesc, doamna senator.

Invit la microfon pe domnul senator – şi preşedinte al

Partidului Naţional Liberal – Crin Antonescu.

Se pregăteşte domnul senator Liviu Câmpanu, din partea

Grupului parlamentar al senatorilor independenţi.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

„Hristos a înviat”!

Spre deosebire de doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu, care

are dreptate – zic şi eu, într-o vervă polemică…

De ceva vreme încoace, în fiecare an, de Paşti, sub influenţa

mesajului pascal, îmi propun să privesc cu drag un pedist. Îmi aleg

aşa, în fiecare an. Nu, nu mi-e uşor, din motive care nu scapă

nimănui.

Iată că, acum, discutând această moţiune, nimerindu-ne pe

aici, la începutul Săptămânii Luminate, am zis: de ce nu,

dumneavoastră?! Un pedist, orişicât, mai proaspăt, ceva mai puţin

vinovat de toate relele pe care le ştim, un pedist ingenuu, în mod

evident, dotat cu o agerime care nu-i foarte des răspândită nici în

PD şi nici în altă parte, cu colaboratori pe care, sincer, îi stimez şi în

a căror bună-credinţă, ca şi în buna-credinţa dumneavoastră, până la

alte probe contrarii, cred.

Am urmărit prezentarea dumneavoastră, ca şi cum nu aţi fi fost

un pedist. Exerciţiul meu nu a putut ajunge la bun sfârşit din câteva

- 99 -

motive. Şi ceea ce îmi îngădui acum să spun, domnule ministru,

pentru că, într-adevăr, conduceţi un minister de foarte mare importanţă

şi, deşi eu nu sunt nici în încântarea aproape mistică a unor colegi de-

ai dumneavoastră – şi nu cred că puteţi singur reforma învăţământul

românesc –, nu sunt nici în disperarea altor colegi de-ai mei – nici

nu-l puteţi distruge singur, cât a mai rămas –, cred totuşi că aveţi un

rol important şi, ca atare, ceea ce vă spun, vă spun, la rândul meu,

cu bună-credinţă pentru că – cine ştie – e Săptămâna Luminată.

Domnule ministru, eu vreau să cred şi chiar vă cred, în

anumite pasaje ale discursului dumneavoastră, pasaje frumoase,

pure, ca la începutul lumii, în care ne simţim toţi tineri şi în care

înţelegem cum de acum încolo iar începe.

Eu, mai bătrân, mai copleşit de zgura politicii vremurilor,

diferitelor guvernări, între care şi ale noastre, şi ale mele, sigur că

nu mai pot să am această veselie ca la început de lume, când totul

începe ca şi cum nu ar fi existat nimic.

Îmi aduc aminte că, de 20 de ani, educaţia este poligonul,

terenul de ţintă favorit al demagogiilor noastre. Despre niciun

domeniu de activitate nu s-a vorbit mai cu sârg, mai cu emoţie,

decât despre educaţie. Nicăieri, cuvântul reformă, mitologia

reformei n-au înflorit mai puternic decât aici, în domeniul educaţiei.

Am un soi de junghi de neîncredere, un soi de crispare când aud că

iar vine una.

Necazul dumneavoastră, domnule ministru, în sensul

credibilităţii, care e necesară oricărui reformator, mai ales în

- 100 -

educaţie, se numeşte – ca şi al nostru, e un necaz naţional, temporar,

dar naţional – Emil Boc.

Domnul Emil Boc vă face două necazuri mari dumneavoastră.

Unul, că, dacă nu ştiaţi – vă asigur şi eu că aşa e, cum spune

doamna ministru Andronescu – aţi preluat ministerul de la ministrul

educaţiei, interimar, Emil Boc.

Chiar dacă aţi spus cu o nobilă intenţie că nu veţi invoca

greaua moştenire şi aţi început după aceea să ne povestiţi despre

halul în care aţi moştenit o guvernare, nu aţi moştenit-o de la un

ministru liberal, nu aţi moştenit-o nici de la doamna Ecaterina

Andronescu, ci de la un domn care este prim-ministrul României şi

care se numeşte Emil Boc.

Nu e acesta însă necazul cel mai mare. Necazul cel mai mare

este că mi-e greu, domnule ministru, să cred în discursul

dumneavoastră despre reformă, despre micul miracol care este acest

proiect de lege! Şi ştiţi de ce? Pentru că l-am auzit pe distinsul

dumneavoastră şef, Emil Boc, cu vreo jumătate de an, nici jumătate de

an în urmă, când ne vorbea la fel de entuziast, la fel de hotărât, la fel

de intransigent, la fel de decis să lichideze, împreună cu poporul şi

pentru popor, pe toţi reacţionarii care se opun reformei în educaţie. Şi

o făcea!?…Dar dumneavoastră, ce vi l-aţi depăşit! Şi când mă gândesc

cât mai aveţi de guvernat, e-ngrozitor! (Replici neinteligibile din sală,

în rândul parlamentarilor PDL) Dumneavoastră, în schimb, mă tem

că ştiţi numai Regulamentul Senatului.


Vă rog să nu intraţi în dialog cu sala…

- 101 -


E vorba de faptul că domnul prim-ministru atunci şi

prim-ministru acum vorbea despre o altă lege, cu acelaşi entuziasm, cu

aceeaşi convingere, încât mi-e greu astăzi să iau în serios acest demers.

Fac însă efortul, fără să fie nevoie să luăm Rudotel, şi cred că,

într-un fel, revelaţia… care… n-a fost la guvernare, dar a fost azi

domnul ministru Hărdău… merita o replică. N-o să dăm.

O să spun doar atât, domnule ministru.

Dacă nu vom înţelege, cu dumneavoastră în frunte, în această

privinţă, pentru că presupun şi eu că veţi rămâne o vreme ministru –

şi eu chiar vă urez succes în cele bune – dacă nu veţi înţelege şi vom

înţelege în frunte cu dumneavoastră câteva lucruri:

1. Că ministrul educaţiei face politică şi să lăsăm la o parte

demagogia asta că „nu facem politică, noi facem educaţie”… Nu!

Aveţi curajul şi spuneţi: Fac politică, asta e politica mea în

domeniul învăţământului. Sunt ministru şi nu altceva. (Replici

neinteligibile în sală, vociferări)

2. Altceva cred că-i corect, şi anume de a nu aronda ideea de

reformă – câtă-i ea valabilă – şi ideea de educaţie unui singur partid,

oricare ar fi acela!

În al doilea rând, că profesorii şi slujitorii şcolii nu sunt

birocraţi şi nu trebuie trataţi ca atare. Ei lucrează mai bine sau mai

rău. Ei pot fi concediaţi – unii dintre ei –, dar nu trebuie şi nu pot fi

trataţi ca nişte birocraţi.

În al treilea rând, oricine a făcut undeva reformă cu adevărat,

între altele Andrei Marga – a cărui umbră măricică văd că vă

- 102 -

preocupă nu atât pe dumneavoastră, cât pe ceilalţi colegi – am făcut-

o doar pornind de la ideea că primul actor al procesului de educaţie

e profesorul, care trebuie respectat (Rumoare şi vociferări în partea

Grupului parlamentar al PDL)…


Vă rog să asiguraţi condiţii decente pentru discurs şi domnul

senator să încerce să concluzioneze.


Am plecat… Vă las cu dânşii, cât îi mai suportaţi.

Fără aceste lucruri, dumneavoastră, personal, vă aflaţi sub

riscul de a rămâne în istorie – asta e părerea noastră, mică şi recentă

– drept ministrul educaţiei care a întrebat dacă ştim vreun profesor

care a murit de foame.

Dar nu-i vorba doar de dumneavoastră, ci de tot ceea ce

trebuie să fie cu adevărat şansa unei reforme în educaţie.

Vă mulţumesc pentru răbdare.

Numai dumneavoastră puteaţi să fiţi atât de prietenoşi în

Săptămâna Luminată.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule preşedinte Antonescu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Câmpanu, liderul

Grupului parlamentar al senatorilor independenţi.

Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PDL,

domnul senator Toader Mocanu.

- 103 -

Domnul Liviu Câmpanu:


Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Vă vorbesc astăzi, în numele parlamentarilor independenţi.

Când am făcut acest pas, am decis că toate deciziile politice ne

vor fi guvernate de interesul naţional şi de interesul cetăţeanului. El

se află în centrul tuturor acţiunilor noastre şi el este cel la care ne

raportăm atunci când muncim aici în Parlament.

Astăzi, ne aflăm în faţa celei de-a treia moţiuni simple din

această sesiune. Mai mult întâmplător, acum, opoziţia este

nemulţumită de educaţie şi, din acest motiv, în loc să pună umărul la

reformarea acestui sistem, preferă să dărâme de dragul imaginii o

iniţiativă absolut necesară pentru societatea românească.

În opinia semnatarilor moţiunii, ar fi fost bine ca actualul

ministru să repete greşelile din trecut, să îngroape din nou gunoiul

sub preş şi să nu pună punctul pe „i” când vine vorba de problemele

sistemului.

Am citit proiectul Legii educaţiei naţionale de mai multe ori.

Prima oară l-am lecturat în calitate de tată al unui copil care de

curând a intrat în sistemul educaţional românesc. Ca oricare părinte

din această ţară, vreau ca fiul meu să înveţe într-un sistem stabil,

predictibil, în care fiecare lecţie predată să-i dea competenţe pentru

viaţă normală. Vreau pentru copilul meu o şcoală relaxată,

debarasată de reţelele de meditatori, debarasată de stresul

examenelor ghilotină, debarasată de pseudo-specializări inutile.

- 104 -

Vreau pentru copilul meu şi pentru toţi copiii din România o

universitate accesibilă şi deschisă către lume, în care legea nu este

făcută de către rectozauri, al căror singur interes este menţinerea în

funcţie. Vreau un sistem cu sindicate care apără profesorii atunci

când e cazul şi care nu ameninţă în fiecare moment cheie al anului

şcolar cu proteste, proteste care, în fond, se întorc tot împotriva

profesorilor.

Nu cred că dumneavoastră, stimaţi colegi, şi alegătorii

dumneavoastră nu vă doriţi acelaşi lucru pentru copii. Şi dacă veţi

citi cu atenţie Legea educaţiei naţionale, pusă în dezbatere publică,

veţi vedea că oferă exact aceste perspective. E drept, e nevoie de

timp şi de răbdare pentru a ne adapta schimbărilor însă numai aşa

vom reuşi să avem un sistem educaţional la standarde europene.

A doua oară când am citit proiectul de Lege a educaţiei

naţionale, am făcut-o în calitate de senator al României, ales pentru

a reprezenta interesele românilor. Am constatat că în centrul acestui

proiect se află chiar cetăţeanul român, fie că vorbim de elev,

profesor, părinte sau de angajatorii care vor beneficia mâine de

serviciile elevilor de astăzi.

Avem nevoie de modernizare. Trebuie, odată pentru totdeauna,

să lăsăm deoparte mentalităţile învechite şi să ne însuşim reforma

fiecare dintre noi. O societate sănătoasă porneşte de la o educaţie

sănătoasă.

Nu în ultimul rând, Legea educaţiei naţionale trebuie citită din

perspectiva cetăţeanului.

- 105 -

Am constatat că ne îndreptăm, în sfârşit, spre echitate. În

calitate de plătitor de taxe şi impozite către statul român, mi se pare

perfect normal ca finanţarea să urmeze elevul. Adică o şcoală bună,

în care se pune accent pe studiu, pe siguranţa elevilor şi care este

asaltată de copii, trebuie să primească mai mulţi bani decât o şcoală

slabă în care petrec în mod repetat incidente neplăcute şi care este

evitată. Mai mult, în sfârşit, vom putea vorbi de egalitate între

elevul de la oraş şi cel de la sat. În sfârşit, copilul din mediul rural

va avea aceleaşi condiţii ca şi cel din mediul urban, pentru că

finanţarea îl va urma oriunde ar învăţa el. Gata cu fondurile date pe

criterii clientelare, politice. Adio directorilor care primesc bani

pentru că susţin un anumit partid. La revedere şcolii în care elevii

învaţă în condiţii improprii şi suferă iarna de frig pentru că

profesorii lor au refuzat să se implice în viaţa politică.

Stimaţi colegi, nu înţeleg de ce timp de trei săptămâni opoziţia

nu şi-a găsit timp să stea la masa discuţiilor şi să dezbată acest

proiect, în loc să arunce critici neîntemeiate din scaunele comode

ale televiziunilor. În aceste trei săptămâni, eu am reuşit să înţeleg

logica şi conţinutul reformei promovate de Guvern. Nu am reţinut

însă nicio idee constructivă venită dinspre opoziţie. Am reţinut doar

mult zgomot şi multe proteste neargumentate.

Aşa că vă întreb, stimaţi colegi, ce vreţi de fapt? Cum aţi

gândit finalitatea acestui demers al dumneavoastră ?

Eu şi colegii mei din Grupul parlamentar al independenţilor

susţinem Legea educaţiei naţionale, bineînţeles, cu posibilele

îmbunătăţiri care reies din dezbaterea publică organizată foarte bine,

- 106 -

dar pe care, normal, dumneavoastră aţi criticat-o deşi nu aţi onorat-o

cu prezenţa. Poate că acesta este motivul pentru care şi moţiunea

aflată astăzi în dezbaterea noastră este plină de erori. Vă dau un

singur exemplu: spuneţi că ministerul vrea să disponibilizeze 15 000

de cadre didactice. Domnilor reprezentanţi ai PNL şi ai PSD, vă

anunţ cu respect că, potrivit dicţionarului explicativ al limbii

române, disponibilizarea nu este sinonimă cu desfiinţarea unor

posturi, iar Guvernul, în speţă Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului a vorbit despre desfiinţare, un termen care,

în acest caz nu înseamnă concedierea a 15 000 de profesori. Voi

încerca să mă exprim mai simplu, pe înţelesul tuturor: aceste posturi

ce vor fi desfiinţate pot fi în prezent neocupate, iar desfiinţarea lor

nu presupune nicio disponibilizare.

Noi avem încredere în proiectul asumat de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi în hotărârea cu care

Guvernul susţine reforma învăţământului românesc.

Domnule ministru, senatorii din Grupul parlamentar al

senatorilor independenţi vor fi alături de dumneavoastră atâta timp

cât continuaţi pe această cale justă a dialogului, a moderaţiei, a

interesului cetăţeanului. Şi asta pentru că suntem conştienţi de

nevoia urgentă de reformare a sistemului educaţional românesc.

Îmi exprim încrederea şi speranţa că veţi avea, aşa cum aţi

spus, în continuare uşa deschisă ideilor şi propunerilor noastre cu

privire la acest demers greu, dar cu efecte pozitive pe termen lung.

Vă mulţumesc.

(Aplauze.)

- 107 -


Mulţumesc şi eu.

Domnul senator Toader Mocanu, din partea Grupului

parlamentar al PD-L.

Se pregăteşte domnul senator Ioan Mang în intervalul rămas

Grupului parlamentar al Alianţei politice PSD+PC.

Domnul Toader Mocanu:


Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Mă bucură faptul că s-a depus această moţiune. Până la urmă,

era nevoie să asistăm şi la aşa ceva. Să urmărim cum se declamă

public nerealizările guvernelor anterioare.

Dacă vă ascultăm cu atenţie, descoperim că unii dintre

dumneavoastră asta faceţi de fapt, vă mândriţi public cu ambiţiile

nerealizate ale guvernelor liberale şi social-democrate. Pe de altă

parte, această lipsă de înţelegere a dramei prin care trece educaţia,

după cum vă place să o numiţi, mă îndurerează de fiecare dată când

văd ce se întâmplă în comunităţi şi în special ceea ce se întâmplă în

mediul rural.

De fiecare dată când discut cu oamenii din comunitatea locală,

descopăr că toată lumea aşteaptă pur şi simplu un cadru de stopare a

declinului progresiv din sistemul educaţional. Nimeni nu vrea să vă

mai audă invocând amânări şi blocaje ridicate în numele variantei

sublime, dar care lipseşte cu desăvârşire.

- 108 -

Încercaţi să înţelegeţi. Nu ne deosebim în ceea ce priveşte

spiritul Pactului naţional pentru educaţie, semnat în anul 2008 de

toate partidele parlamentare, aşa cum demagogic susţineţi. Ca şi

dumneavoastră, credem în acest spirit, credem în dezvoltarea unei

strategii comune pe termen lung şi asumarea unor obiective cel

puţin ambiţioase.

Însă dumneavoastră, miniştrii şi guvernările anterioare poate

că aţi cultivat spiritul Pactului naţional pentru educaţie, dar aţi uitat

să-l mai şi întrupaţi, un lucru deosebit de important, ceea ce nu aţi

făcut şi nu vreţi să subscrieţi.

Ei bine, noi ne asumăm aceste obiective şi în plus credem că

acestea nu pot fi atinse prin simpla lor declaraţie. Trebuie să

acceptăm să redăm sistemului educaţional un proiect de lege care să

conţină cadrul de dezbatere şi implicare comunitară permanentă, pe

care îl solicităm şi nu îl tergiversăm ca dumneavoastră, pentru

punerea în aplicare.

Această lege reconstruieşte sistemul prin cooptare, autonomie

şi încredere în copiii noştri şi în cei care-i formează. Comunitatea

este implicată ca partener în formarea tinerilor, în adaptarea

cunoştinţelor acestora la nevoile reale.

Educaţia şi inovarea sunt privite ca parte globală a mediului în

care ne dezvoltăm, a aşteptărilor părinţilor şi educatorilor privind

viitorul nostru, de altfel.

Pentru cei care s-au grăbit să ne critice fără să studieze cu

atenţie proiectul propus de noi, doresc să menţionez că toate

obiectivele şi principiile programului Pactul naţional pentru

- 109 -

educaţie sunt, de altfel, încorporate în noul proiect de lege. Am să

las la aprecierea dumneavoastră pentru a face aceste comparaţii,

datele înscrise în acest pact şi proiectul de lege să faceţi o analiză

pertinentă.

Să dăm României o şansă de dezvoltare pe viitor prin luarea

acestor măsuri de susţinere a procesului de asanare şi de

reconstrucţie a sistemului educaţional, în concordanţă cu

transformările contemporane la nivel european. Aceasta este

viziunea noastră. Ducând mai departe obiectivele şi spiritul Pactului

naţional pentru educaţie, prin proiectul de lege care se dezbate în

continuare, dorim să oprim procesul de decredibilizare a educaţiei

româneşti prin folosirea optimă a resurselor existente şi a rolului pe

care îl avem în faţa propriei naţiuni şi a viitoarelor generaţii.

Mulţumesc. Am să mă opresc aici, ca să aibă timpul necesar şi

domnul rector Oprea să intervină.



Mulţumesc foarte mult.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

politice PSD+PC, pe domnul senator Ioan Mang, cu rugămintea de a

se încadra în cele patru minute care i-au rămas la dispoziţie.

După aceea domnul senator Dumitru Oprea, îl rog, în cele trei

minute care au rămas la dispoziţia Grupului parlamentar al PDL să

intervină, şi cu aceasta vom încheia lista celor care intervin din

partea grupurilor.

Domnule senator Ioan Mang, vă rog.

- 110 -

Domnul Ioan Mang:


Sper să-mi fie suficiente cele patru minute care mi-au rămas,

deşi aş fi avut destul de multe de spus astăzi.

Moţiunea de astăzi vine la aproximativ 100 de zile ale

Guvernului Boc 4, zile marcate, din păcate, de lipsuri şi

nemulţumiri ale cetăţenilor, de măsuri ineficiente, legi şi ordonanţe

făcute în detrimentul societăţii româneşti şi de lipsa unor măsuri

clare de ieşire din criză.

Nu am să ascult de îndemnul domnului senator Antonescu, că

suntem în Săptămâna Luminată, pentru că domnul ministru ne-a

cerut aici să spunem adevărul şi am să mă străduiesc să vă spun,

domnule ministru, câteva adevăruri.

Un prim adevăr este că astăzi, aici, dumneavoastră ne-aţi tratat

cu o totală lipsă de respect, neţinând cont de faptul că reprezentăm

poporul în Senatul României, trimiţându-ne să citim. Nu ştiu,

domnule ministru, dacă dumneavoastră aţi citit cât am citit noi, unii

din această sală. (Aplauze.)

Ca urmare, lipsa aceasta de respect faţă de tot şi de toate

demonstrează clar că sistemul educaţional românesc are o mare

problemă. Nu ne mai miră că astăzi tineri se dau jos din autoturisme

şi bat până la moarte cetăţeanul în vârstă care, ideea acestui tânăr,

traversează strada prea încet în. Probabil că şi dumneavoastră, data

viitoare, o să veniţi cu biciul cumpărat de domnul premier Boc, să

daţi pe noi dacă nu înţelegem că legea este bună.

- 111 -

Sunt de 20 de ani, domnule ministru, în învăţământul superior,

de 8 ani sunt profesor şi nimeni nu mi-a vorbit până acum aşa cum

aţi vorbit dumneavoastră astăzi cu noi, senatorii.

Vă invit să luaţi exemplu de la colegii dumneavoastră, miniştri

cu stadii vechi în toate Guvernele Boc, de la domnul Vasile Blaga

sau de la domnul ministru Berceanu, pe care nu i-am auzit vorbind

în aceşti termeni.

Este păcat să luaţi exemplu de la cei care-şi cumpără bici ca

să-i bată pe parlamentari sau să luaţi exemplu, domnule ministru, de

la cel care spune că profesorii sunt slab pregătiţi, de la cel care

spune că medicii nu sunt profesionişti şi că din şcoală ies numai

tâmpiţi.

Schimbaţi-vă reperele, domnule ministru.

Un alt adevăr, pentru că ne-aţi cerut adevăruri astăzi: pentru

prima dată în ultimii 20 de ani profesorii au ajuns la limita răbdării,

au ieşit în stradă, s-au închis şcolile. Şi tot pentru prima dată în

ultimii 20 de ani ministrul nu merge să discute cu cadrele didactice

aflate la limita răbdării. Acesta este un adevăr al stadiului educaţiei

sub ministeriatul Funeriu.

În 2008, pentru ştiinţa noastră, dacă mai era cazul, Parlamentul

a votat în unanimitate Legea nr. 221/2008, toţi parlamentarii…

(Din sală): Nu toţi.

Domnul Ioan Mang:

Sau aproape toţi, dacă spuneţi că nu…

Această majorare a salariilor trebuia aplicată. Sigur, am intrat

în criză. Din păcate, în schimb, Guvernele Boc 2, 3 şi 4 au tratat cu

- 112 -

indiferenţă acest subiect. Nu a găsit o cale de negociere cu cadrele

didactice, care mai aşteptau eventual un plan de eşalonare – şi ar fi

fost de acord şi cu aceasta – a diferenţei de 33% din majorarea

salarială.

90 000 de profesori, doamnelor şi domnilor senatori, au

câştigat în instanţă drepturile salariale. Drept răspuns la acest lucru,

conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului a făcut o afirmaţie care pe mine m-a zguduit: sentinţele

date de judecători nu sunt legale.


Ţin să vă spun că nici Ceauşescu nu şi-a permis să spună că

judecătorii nu dau sentinţe legale. Probabil nu a ascultat de

îndemnurile politice venite din anumite părţi.

Nerespectând drepturile date de Legea nr. 221/2008, Guvernul

Boc elaborează apoi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2010 prin care

anulează şi drepturile profesorilor şi, desigur, ale celorlalţi bugetari,

drepturi câştigate prin contractul colectiv de muncă. Mai venim apoi

cu o lege a salarizării unice, care face ca dascălii să câştige mai

puţin decât au câştigat în anul trecut. Toate aceste lucruri au făcut ca

limita răbdării personalului didactic să ajungă la capăt şi ei să

protesteze, aşa cum se întâmplă în aceste zile.

La protestele dascălilor privind veniturile salariale, ce ne

spune domnul ministru cu mult cinism? „Nimeni nu a murit de

foame”. Cu regret vă spun, domnule ministru, că de foame nu au

murit, dar, în ultimele trei luni, din păcate, au fost câteva cazuri de

- 113 -

cadre didactice care şi-au luat viaţa pentru că nu-şi mai puteau

achita ratele la bănci. Probabil că nu este suficient.

Domnule ministru,

Aşteptam de la dumneavoastră, care proveniţi din cercetare,

ca, înainte de a pune problema reducerii de personal în învăţământ

cu 15 000 de cadre didactice, după reducerea de 17 000 de anul

trecut, să solicitaţi un studiu de impact, să vedeţi care sunt nevoile

reale în fiecare judeţ, să vedeţi ce va însemna eventuala aplicare a

legii dumneavoastră şi să nu fiţi de acord cu transmiterea către

inspectoratele şcolare judeţene a unor cifre stabilite pe criterii

contabile.

Domnule ministru, educaţia nu este o afacere.

Cele o sută de zile de guvernare Boc 4 mai pot fi caracterizate

şi prin politizarea excesivă a învăţământului preuniversitar. În 24 de

ore au fost înlocuiţi inspectorii şcolari generali, inspectorii generali

adjuncţi, inspectorii şcolari, chiar şi directorii de şcoli, totul sub

pretextul că nu se face politică în şcoli.


Domnule senator, ar trebui să concluzionaţi. Aţi depăşit timpul

alocat.

Domnul Ioan Mang:

Considerând, probabil, că nu este suficient, domnul ministru

ne propune şi un Proiect de lege a educaţiei naţionale. Această lege

aruncă în aer sistemul educaţional şi politizează şi sistemul de

învăţământ universitar.

- 114 -

Chiar dacă spuneţi că nu este aşa, domnule ministru, faptul că

rectorul şi directorii de şcoli vor fi aleşi prin concurs, când astăzi

vedem ce fel de concursuri se organizează, bazate pe un singur

criteriu: al gradului de rudenie şi al prietenilor pe care-i avem în

PDL, ne face să credem că niciun concurs organizat după această

lege nu va fi altceva decât un examen politic. Din această cauză,

domnule ministru, vă rog şi vă solicit să nu înlocuiţi sloganul: „Ai

carte, ai parte!”, cu care am crescut noi şi care ne-a îndemnat să

învăţăm, cu sloganul: „Ai rude, ai prieteni, ai parte!”

Pentru că domnul preşedinte mi-a cerut să mă opresc aici, vă

mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, în

încheierea intervenţiilor, după care îi voi oferi cuvântul domnului

ministru pentru câteva remarci în încheierea dezbaterii noastre.

Domnule rector, vă rog.

Domnul Dumitru Oprea:


(Intervenţie neinteligibilă din sală)

Da, despre timp am să vorbesc. Egiptenii – m-aţi provocat –

spuneau că: „Dacă vreţi să vă fie bine timp de un an, cultivaţi grâu!

Dacă vreţi să vă fie bine timp de 10 ani, cultivaţi pomi! Dacă vreţi

să vă fie bine timp de 100 de ani, cultivaţi-vă copiii!” (Aplauze)

Să-i cultivăm în ce condiţii? Ca dascăl, dar, înainte de toate, ca

părinte, pot să vă spun că educaţia trebuie să fie de secol XXI şi nu

- 115 -

de secol XX. Foarte inspirat diagnosticul pus de colegii autori ai

moţiunii, fiindcă adevărul de multe ori deranjează: „Educaţia –

între supravieţuire şi colaps”. Acesta este diagnosticul, asta este

realitatea, dar tragedie ar fi decât dacă am constata-o şi nu am

acţiona. S-au încercat două variante ale colegilor senatori: una a

colegilor de la PSD, din câte ştiu, au repus proiectul de lege la

Camera Deputaţilor, declarat a fi neconstituţional. Colegii liberali au

încercat şi au depus un pachet, pe care noi, de câteva ori, l-am

respins în Parlament, format din trei componente.

În pachetul pe care-l amintim, de fapt în Proiectul legii

educaţiei naţionale, nu aş vrea să punctez decât trei ţinte deosebite,

lăsând deoparte lucruri ce pot fi amendate. Aş putea vorbi de o

tripletă de lucruri dublu împlinite: integrarea pe verticală şi pe

orizontală a educaţiei. Cred că lucrul acesta înseamnă să vezi o

educaţie care să ţină de o instituţie şi, aici, Cuza a avut un

experiment cu titlul „Cuza pe viaţă”, educaţia de la naşterea

copilului până la sfârşit de viaţă şi asta, prin lege, se numeşte

educaţie permanentă sau educaţia pe orizontală, prin care, în sfârşit,

în România, dispar, cum le zic cei din occident, „silozurile ce

izolează lumea” – catedrele sau departamentele.

De asemenea, o realizare dublă este cea care vizează misiunea.

Cu două probleme vă confruntaţi ca părinţi, ca bunici şi se confruntă

omenirea. Copiii noştri, după ce vin de la şcoală, ne creează

probleme în suficientul timp pentru ei de nesupraveghere. Copiii

noştri ne creează mari probleme atunci când vacanţa este prea lungă,

- 116 -

iar noi, cu toţii, suntem la muncă. Această formă de activitate tip

after school este întreţinută perfect prin proiectul de lege.

O a treia formulă dublă este cea care se referă la normativele

europene şi internaţionale atât pe cadrul calificărilor, cât şi pe ceea

ce toată lumea contestă, şi rog colegii să aibă un pic de răbdare să

verifice clasificarea educaţiei prin prisma standardelor

internaţionale şi o să vadă că modelul propus în lege este cel folosit

la nivel internaţional.

Lucrurile sunt discutabile. Structura acestui proiect este una

amendabilă, dar nu aş putea să închei fără să fac trimitere la modul,

poate abuziv, de exploatare a statisticilor în moţiunea colegilor

noştri şi mă ajută un suedez care, referitor la statistici, făcea

următoarea afirmaţie…

(Discuţii în partea de sală ocupată de domnii senatori ai

Grupului parlamentar al PNL)

Domnule lider de grup, mă adresez şi dumneavoastră.

Statisticile pe care le-aţi folosit dumneavoastră – (Intervenţie

neinteligibilă din sală a domnului senator Puiu Haşotti) – sunt

folosite precum folosesc beţivanii stâlpii de iluminat public: se

reazemă de ei, în loc să le folosească lumina. Cred că în felul acesta

au fost folosite datele de astăzi.

Închei cu gândul transmis de un erudit al Moldovei, născut în

Bucureşti, Ion Ghica, şi cu crezul pe care cred că-l aveţi cu toţii:

„Şcoală dragă, în tine mi-e nădejdea!” (Aplauze)



- 117 -

Cu aceasta, am încheiat partea de dezbateri şi intervenţii din

partea grupurilor parlamentare.

Îl invit pe domnul ministru Funeriu să prezinte, în 10 minute,

reacţiile şi replica pe care o are de dat la ceea ce s-a spus aici.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Daniel-Petru Funeriu:

Doamnelor şi domnilor,

Vă mulţumesc pentru toate lucrurile pe care le-aţi spus despre

educaţie, chiar şi pentru unele remarci care m-au privit. Întotdeauna

te poţi ameliora, mai ales când nu ţi-ai atins maximumul sau simţi

cel puţin că nu ţi-ai atins maximumul la care poţi ajunge.

Vă mulţumesc.

Cred că trebuie să vorbim mai puţin şi să facem mai mult, mai

ales atunci când ocupi un fotoliu ministerial. Prin urmare, voi fi cât

se poate de succint. Voi da câteva răspunsuri punctuale, la probleme

cărora cred că trebuie să le răspundem şi voi fi mult mai bine

judecat după fapte decât după vorbe.

S-a cerut un consens naţional în jurul educaţiei. Aşa este, doar

că aceste consens naţional există deja în jurul Pactului naţional

pentru educaţie din care această lege izvorăşte.

S-a vorbit despre necesitatea de a ne alinia, de exemplu,

ciclurile curriculare, la standardele europene. 21 din 26 de state din

Uniunea Europeană au un ciclu de învăţământ obligatoriu care se

termină la vârsta de 16 ani, cum ne propunem şi noi.

S-a vorbit despre necesitatea includerii studenţilor în procesul

de conducere al universităţilor. Legea pe care v-o supunem

- 118 -

dezbaterii introduce studenţi, vor reprezenta 25% din senatul

universităţii şi a structurilor de conducere. Nu aş fi putut să fac un

proiect de lege fără ca studenţii să se regăsească în el.

Mi s-a reproşat că nu am fost la a doua întâlnire a Consiliului

Naţional al Rectorilor, la care am fost invitat. Un lucru important.

Aşa este, am fost la prima, dar nu am vrut să se interpreteze

prezenţa mea în mijlocul Consiliului Naţional al Rectorilor ca un

gest de politizare. Dimpotrivă, i-am invitat pe rectori, cu o zi

înainte, la o discuţie punctată pe lege. Majoritate a venit şi ne-am

spus ceea ce aveam să ne spunem.

O doamnă senator, expertă în Pareto, a spus o serie de lucruri.

Într-adevăr, aşa cum spunea Pareto, 20% dintre decizii influenţează

80% dintre rezultate. Una dintre cele mai importante decizii, care

este în faţa noastră, în ceea ce priveşte această lege a educaţiei, este

să înţelegem că trebuie să modernizăm motorul sistemului

educaţional din România, şi anume universităţile. Acolo este inima

sistemului şi acolo trebuie să privim înspre viitor.

S-a mai spus că este o greşeală ca istoria şi geografia să fie

studiate în limbile minorităţilor. Cred, doamnelor şi domnilor, că o

naţiune puternică, cred că o naţiune sigură de ea, o naţiune generoasă

nu are de ce să-i fie frică de faptul că o materie sau alta se învaţă într-o

limbă a minorităţilor. Cred că suntem o naţiune puternică pentru că

avem minorităţi printre noi, cred că diversitatea este o bogăţie a

României. Trebuie s-o cultivăm, s-o respectăm şi să tragem toate

foloasele de pe urma ei, noi, ca naţiune. Asta înseamnă o naţiune

puternică, nu o naţiune fricoasă care vrea să îngrădească drepturile

- 119 -

altora. Asta este convingerea mea şi a partidului din care fac parte şi

care se numeşte Partidul Democrat Liberal, domnule preşedinte.

Vreau să răspund foarte scurt şi domnului rector. Sunt de acord

cu dumneavoastră. Nu este absolut nimic rău ca un om din educaţie

să intre în viaţa politică. Cred că este un câştig şi pentru educaţie, şi

pentru lumea politică. Mă bucur că aţi făcut acest gest. Sper ca el să

fie făcut de cât mai mulţi oameni.

Mi-aţi dat o idee foarte bună când aţi spus, domnule

preşedinte, că vă alegeţi în fiecare an un PDL-ist. Cred că şi eu, la

fiecare moţiune, îmi voi alege un lider de partid. Aş fi vrut să-mi

aleg şi astăzi un lider de partid şi, din păcate, nu am avut prea mult

de ales, pentru că, dacă v-aş fi ales, ar fi trebuit să aleg nu un om

care-şi conduce partidul, ci un om care este condus de partidul său.

Asta este problema.

La viitoarea moţiune, dacă lucrurile se vor schimba, poate

atunci alegerea va fi reciprocă, domnule preşedinte.

Voi încheia, invitându-vă, încă o dată, cu toată deschiderea, să

participăm la această dezbatere despre educaţie. Toată lumea este

bine venită, voi veni de câte ori este nevoie şi la Senat, şi la Camera

Deputaţilor, pentru tot cea ce ţine de proiecte educaţionale.

Mai am un cuvânt care vi se adresează direct şi celor care se

regăsesc în cuvintele dumneavoastră. Noi nu ne putem gândi

viitorul tot timpul şi etern prin prisma prejudecăţilor trecutului.

Prejudecăţile trecutului, domnule preşedinte, ne-aţi arătat

astăzi că sunt, uneori, atât de profund înrădăcinate chiar şi în

oameni pe care unii îi consideră ca fiind oameni ai viitorului, încât

- 120 -

dorinţa mea este să fim cu toţii, împreună, oameni ai viitorului şi să

facem acest pas înainte pentru educaţie. Să nu ne mai gândim

viitorul prin prisma prejudecăţilor trecutului, să facem un pas

înainte. Asta este invitaţia mea.

Vă mulţumesc. Vă aştept la dezbaterile despre educaţie.

(Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule ministru.

Pe procedură există vreo intervenţie? Domnul senator Sârbu,

microfonul 3.

Domnul Ilie Sârbu:

Dacă-mi daţi şi microfonul, aş vrea să spun câteva lucruri.

Domnul ministru avea azi o mare şansă să ne demonstreze că

CV-urile, că oamenii tineri despre care vorbim devin celebri peste

noapte, dar vreau să spun că a ratat-o, şi am să explic de ce, pe

procedură. A ratat-o din două motive: primul, că nu a confirmat, ci a

încercat să acopere lacunele pe care le are prin agresivitate, ceea ce

ştim cu toţii: nu se practică în Senatul României – (Rumoare, discuţii) –, prin aroganţă chiar, fiind vorba despre Săptămâna Luminată ar fi

trebuit să fi fost mai modest, fiindcă nu se face corelaţia între ceea ce

reprezintă şi ceea ce doreşte să arate că reprezintă.

Al doilea lucru, pe care nu l-a înţeles şi este bine să nu plece

din Parlament cu el neînţeles: Parlamentul controlează Executivul,

şi nu invers. Dacă de acum aţi pornit cu ideea, cei de la Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, că miniştrii trebuie să

controleze Parlamentul şi să le facă reproşuri, aţi pornit pe un drum

greşit şi nu vă onorează. (Discuţii, aplauze)

- 121 -



Înainte de a vă propune să dăm votul pe această moţiune

simplă, îmi exprim încrederea că, în cele din urmă, vom reuşi să

găsim un just echilibru cu privire la acest subiect, fiindcă, până la

urmă, este o temă mai importantă decât soarta unui ministru sau a

unui Guvern. Eu am semnat Pactul pentru educaţie şi cred cu tărie

că ar trebui să fie un subiect de cât mai larg consens şi cred că este

un lucru care încă nu este pierdut. Dacă se doreşte, cum s-a încercat

anul trecut, să se meargă în forţă şi să se continue un „dialog al

surzilor” pe acest subiect, cred că are de pierdut societatea

românească, copiii şi dascălii noştri.

De aceea, îndrăznesc să spun, dincolo de dezbaterea evident

politică a unei astfel de moţiuni, că această temă rămâne o

preocupare pentru noi toţi. Nimeni nu are apanajul adevărului

absolut. Cred că în Senatul României, atunci când vom fi sesizaţi şi

dacă vom fi sesizaţi cu aceste proiecte, fiindcă sunt proiecte la

plural, sunt convins că vom găsi echilibrul în Camera superioară a

Parlamentului pentru a ne putea apleca asupra soluţiilor corecte

pentru noi toţi.

Din păcate, cred că ne întoarcem la o etapă în care, la fiecare

schimbare de ciclu politic, un nou ministru, şi un nou ministru, şi

încă un nou ministru va veni cu o altă reformă, şi cu o altă reformă

şi apoi, cum spunea domnul senator Oprea, ne vom întreba, peste

încă 20 de ani, de ce nu am făcut suficient de mult pentru acest

domeniu vital pentru societate.

- 122 -

Ca modalitate de vot a acestei moţiuni simple, propun să fie

vot secret electronic şi vă rog să vă pronunţaţi cu privire la această

propunere.

Vot electronic secret pentru această moţiune. Vă rog să votaţi.

Cu 108 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere,

moţiunea simplă va fi votată prin vot electronic secret. (Discuţii.)

Înainte de a vă supune la vot moţiunea simplă, pe care astăzi

am dezbătut-o, am avut-o în atenţia noastră, vreau să vă informez că

o moţiune simplă se adoptă cu votul secret al majorităţii senatorilor,

conform art. 157 alin. (1) din Regulamentul Senatului, ceea ce

înseamnă că votul în favoare presupune adoptarea moţiunii simple,

votul împotrivă este pentru respingerea moţiunii simple.

Vot electronic secret. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 51 de voturi pentru şi 65 de voturi împotrivă, nicio

abţinere, moţiunea simplă pe tema educaţiei nu a întrunit votul

majorităţii senatorilor, fiind, deci, respinsă.

(Discuţii, râsete, aplauze)

Mulţumim domnului ministru şi colegilor săi pentru

participare.

Stimaţi colegi,

Aş dori să nu părăsiţi sala de plen, mai avem două elemente de

natură organizatorică. Rog senatorii să aibă răbdare.

*

Punctul 3 din ordinea de zi. Doresc să vă informez că suntem

în faţa unei Note privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului

la data de 1 aprilie 2010, a următoarei iniţiative legislative:

- 123 -

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 3/2010 privind modificarea şi completarea Legii

apelor nr. 107/1996.

Vă informez că această iniţiativă legislativă va fi transmisă

Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare în calitate de

Cameră decizională.

Acest lucru va fi consemnat şi îl vom trata ca atare.

*

La punctul 5 din ordinea de zi aş dori să vă reţin atenţia cu o

notă privind Aprobarea transmiterii către Camera Deputaţilor, ca

primă Cameră sesizată, a următoarei iniţiative legislative:

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.

188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Este nevoie de votul plenului Senatului, un vot simplu, votul

majorităţii senatorilor prezenţi.

Supun votului dumneavoastră transmiterea către Camera

Deputaţilor a acestei iniţiative legislative. Vă rog să votaţi.

Cu 88 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă şi 3 abţineri, această

propunerea legislativă va fi transmisă Camerei Deputaţilor.

*

La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă Aprobarea

solicitării de retragere a următoarei iniţiative legislative: Propunerea

legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 319/2006

privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retragere a

acestei iniţiative legislative. Vă rog să votaţi.

- 124 -

Cu 88 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă şi 2 abţineri, s-a

aprobat solicitarea de retragere a iniţiativei legislative.

*

La punctul 6 din ordinea de zi este înscrisă Aprobarea

procedurii de urgenţă pentru dezbaterea şi adoptarea următoarelor

iniţiative legislative:

1. Proiectul de lege pentru completarea art. 35 din Legea

nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,

autorizarea şi controlul activităţilor nucleare.

2. Proiectul de lege privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi

participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen.

3. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport.


nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali.


administraţiei publice nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare.

Biroul permanent vă supune atenţiei aceste 5 proiecte de lege,

conform art. 136 alin. (3) din Regulamentul Senatului.

Vă consult dacă iniţiatorii sunt prezenţi. La primele trei

proiecte de lege, iniţiator este Guvernul.

Domnule ministru Iliescu vă rog să veniţi la un microfon sau

la microfonul central şi să prezentaţi primele trei proiecte de lege.

Dau cuvântul domnului ministru Iliescu.

Vă rog, microfonul 10.

- 125 -

Domnul Valentin Adrian Iliescu – şeful Departamentului

pentru Relaţia cu Parlamentul:


Primul proiect în ordinea priorităţilor este Proiectul de lege

pentru completarea art. 35 din Legea nr. 111/1996 privind

desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul

activităţilor nucleare.

Este o măsură pe care CNCAN v-o propune şi care este o

propunere extrem de necesară. Domeniul principal de competenţă

al CNCAN este de reglementare, autorizare şi control al activităţilor

nucleare la nivel departamental.


Mulţumesc, domnule ministru.

Supun votului dumneavoastră aprobarea procedurii de urgenţă

pentru acest proiect de lege. Vă rog să votaţi.

Cu 62 de voturi pentru, 23 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, a fost

aprobată dezbaterea în procedură de urgenţă a acestui proiect de lege.

Vă rog, să susţineţi procedura de urgenţă pentru Proiectul de

lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului

Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la

Sistemul de Informaţii Schengen.

Dau cuvântul doamnei secretar de stat Irina Alexe.

Doamna Irina Alexe – secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor:


Prin acest proiect de lege se propune organizarea şi

funcţionarea Sistemului Naţional Informatic de Semnalări

- 126 -

compatibil din punct de vedere tehnic cu Sistemul de Informaţii

Schengen a doua generaţie. Este un proiect de care avem nevoie

pentru a întreprinde măsurile necesare privind aderarea României la

spaţiul Schengen şi vă rugăm să aprobaţi dezbaterea lui în

procedură de urgenţă. Vă mulţumesc.


Cred că este evident caracterul de urgenţă al acestui proiect de

lege.

Supun votului dumneavoastră dezbaterea acestui proiect de

lege în regim de urgenţă. Vă rog să votaţi.

Cu 59 de voturi pentru, 25 de voturi împotrivă şi o abţinere, a

întrunit votul majorităţii senatorilor.

Al treilea proiect de lege este Proiectul de lege pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea şi

combaterea dopajului în sport.

Dau cuvântul domnului secretar de stat Iliescu pentru a susţine

aprobarea dezbaterii acestui proiect de lege în regim de urgenţă.

Microfonul 10.

Domnul Adrian Valentin Iliescu:


Prezentul proiect de lege vă propune recunoaşterea în condiţii

de reciprocitate de către Agenţia Naţională Antidoping a testărilor

doping efectuate asupra sportivilor români. Este o aliniere a legislaţiei

româneşti la legislaţia europeană şi mondială. Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

- 127 -

Supun votului dumneavoastră dezbaterea acestui proiect de

lege în regim de urgenţă. Vă rog să votaţi.

Cu 61 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă şi o abţinere şi

acest proiect de lege a întrunit votul majorităţii senatorilor pentru a

fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Vă consult dacă, pentru Proiectul de lege pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali şi

pentru Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii

administraţiei publice nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, iniţiatorii sunt prezenţi în plenul nostru?

Constat că nu sunt.

Aceste două proiecte de lege vor urma procedura obişnuită.

*

La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 5/2010

pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale

pentru Cetăţenie.

Dau cuvântul doamnei secretar de stat, microfonul 9.

Doamna Rodica Constantinescu – secretar de stat în

Ministerul Justiţiei:



Obiectul proiectului vizează crearea unei instituţii publice de

interes naţional, cu competenţă generală în materie de cetăţenie,

modificarea Legii cetăţeniei nr. 21/1990, în sensul simplificării

procedurii de redobândire a cetăţeniei române şi adaptarea legii la

- 128 -

reforma instituţională propusă şi, de asemenea, vizează instituirea

unor norme tranzitorii pentru dosarele aflate în curs de soluţionare.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări?

Dau cuvântul domnului senator Urban. Vă rog, microfonul 2.

Domnul Iulian Urban:

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a

întocmit raport de admitere, astfel încât vă propun să votăm în

consecinţă, preşedintele comisiei dezertând la această oră.

Vă mulţumesc.



Vă consult dacă sunt intervenţii din partea grupurilor

parlamentare. Constat că nu sunt.

Suntem în faţa unui proiect de lege cu caracter de lege

organică. Raportul comisiei este de admitere, fără amendamente.

Senatul este primă Cameră sesizată.

Supun votului dumneavoastră, în regim de lege organică,

raportul comisiei şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi.

Cu 70 de voturi pentru, 17 voturi împotrivă şi 6 abţineri,

proiectul de lege a fost adoptat şi va fi transmis Camerei Deputaţilor.

Vă propun să încheiem aici pentru că am depăşit deja

programul de lucru, agenda noastră legislativă.

- 129 -

*

Punctul 27 din ordinea de zi: întrebări, interpelări şi

răspunsuri.

Întrebările şi interpelările au fost depuse în scris la

secretariatul şedinţei şi am să dau citire numelor senatorilor pentru a

fi consemnate în stenogramă.

Au depus întrebări în scris:

Domnul senator Petru Başa, domnul senator Dumitru Oprea,

domnul senator Sorin Fodoreanu, domnul senator Vasile Nistor,

domnul senator Gheorghe David – Grupul parlamentar al PDL.

Domnul senator Dan Voiculescu, două întrebări, domnul

senator Trifon Belacurencu, domnul senator Gheorghe Pop, domnul

senator Valer Marian, domnul senator Mihăiţă Găină, două întrebări,

doamna senator Elena Mitrea, două întrebări – Grupul parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, două întrebări,

domnul senator Marius-Petre Nicoară, domnul senator Cornel Popa

– Grupul parlamentar al PNL.

De asemenea, au depus interpelări în scris:

Din partea Grupului parlamentar al PDL – domnul senator Iulian

Urban, domnul senator Petru Başa, domnul senator Gheorghe David.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC

– domnul senator Dan Voiculescu, domnul senator Sorin-Constantin

Lazăr, domnul senator Trifon Belacurencu, Domnul senator Valer

Marian, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Mihăiţă

Găină.

- 130 -

Din partea Grupului parlamentar al PNL – domnul senator

Marian-Cristinel Bîgiu, domnul senator Emilian-Valentin Frâncu,

domnul senator Marius-Petre Nicoară, două întrebări.

Conform prevederilor Regulamentului Senatului, atât

întrebările cât şi interpelările vor fi transmise instituţiilor vizate cu

operativitate.

De asemenea, vă informez că răspunsurile orale din partea

Guvernului, la întrebările şi interpelările adresate de senatori, vor fi

transmise acestora în scris.

Vă reamintesc faptul că mâine, de la ora 9.00, avem şedinţă de

plen, plenul reportat din ziua de miercuri, în care vă vom comunica

şi programul de săptămâna viitoare pentru a-l putea aproba. Vă

mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19.10.

S T E N O G R A M A S U M A R 1. 6 2. 6 laS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 7 aprilie...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A S U M A R 1. 6 2. 6 laS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 7 aprilie...