RUS Definire JOC

5/7/2018 RUS Definire JOC - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/rus-definire-joc 1/3

Psihologia COPILULUI şi ADOLESCENTULUI Prep. Univ. Adrian V. RUS

Universitatea “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureş Facultatea de Psihologie

Definirea conceptului de JOC

• jocul – în copilăria mică şi mijlocie tipul fundamantal de activitate ,

forma de activitate care susţine în cel mai înalt grad dezvoltarea

psihică prin antrenarea psihomotorie, senzorial ă , intelectual ă ş ii

afectiv ă .

(Claparede, E., 1975; Chateau, J. 1980; Piaget, J., 1973; Vagotski,

L.S., 1971; Huizinga, J., 1998; Rosca, Al., Chircev, A., 1970;

Schiopu U., 1970)

1. Karl Gross (Teoria pre-exercitiului pentru viaţă)

- jocul, un exerci ţ iu preg ă titor pentru via ţ a adultului , prin exersareapredispoziţiilor native în scopul maturizării;

- “teren de exercitare prealabilă a instrumentelor de satisfacere a unor

instincte: cel de atac, de apărare agila etc.” > jocul este o pseudoact.

2. H. Carr

- jocul nu se refer ă la perfecţionarea instinctelor fiindcă are menirea

de a între ţ ine instinctele deja existente > jocul, post exercitiu.

3. V. Stern (Conceptia personalistă)

- jocul, ca exersare anticipativ ă a unor predispozi ţ ii interne ; instinctul de

luptă, de competiţie al viitorului bărbat sau cel de ocrotire al femeii.

4. K. Buhler (Teoria primordialităţii reacţiilor hedonice)

- jocul, ca tendin ţ a spre pl ă cere ;

5. E. Claparede (Ipoteza psihologică)

- jocul, ca reproducere a ceea ce impresioneaz ă copilul, activitate ce

permite asimilarea realităţii, interiorizarea acesteia ca act de tr ăire.

- jocul permite individului să-şi realizeze eul, să-şi manifeste pers.

6. St. Hall (Teoria repetiţiunii )

- jocul efect catartic;

- activitatea ludică este o repetare iner ţ ial ă a unora din manifestarile

primitive ale vietii.

1. “formă fundamentală de activitate, de

acceşi importanţă ca activităţile de

învăţare şi muncă”.

(Dictionar de Psihologie)

2. “mod de activitate polimorf ă, observabil

cu o frecvenţă cu atât mai mare cu cât ne

ridicăm în scara animală şi având un loc

cu atât mai mare în viaţa unui individ cu

cât acesta este mai tânar”.

- “utilizat în terapii pentru a stabili

comunicarea cu copilul şi a-l ajuta să-si

modifice modul de funcţionare mentală”.

(Dictionar de Psihiatrie)

(-) nu identifică prezenţa sent. sau a

ficţiunii în jocul copiilor

(+) evoluţia conduitelor de j. in funcţie de

poziţia pe scara filogenetică.

(+) tendinţa spre joc este ereditar ă.

> 1,2. Teoria exerciţiului complementar

sau a compensaţiei = jocul, ca exerciţiu

de întreţinere a tendinţelor şi instinctelor.

- “satisfac ţ ia func ţ ional ă ” – exprimă pe de

o parte de placere-desfatare, iar pe de

alta parte, de bucuria anticipării

rezultatului activităţii. (-) neaplicabilă,

devreme ce copiii se joacă chiar dacă

unele jocuri crează neplăceri.

(+) jocul cu păpuşile exprimă o gamă largă

de stări afective, de disponibilităţi şi de

tr ăiri necesare în procesul adaptării.

1,2,3,4,5,6 > Teorii biologiste





7. R. S. Lazarus (Teoria recreaţiunii)

- jocul este opus muncii, deci are o func ţ ie exclusiv recreativ ă;

- mijloc de odihnă activă, o modalitate de re-creare a energiei

organismului.

8. Fr. Schiller (Teoria surplusului de energie)

- jocul, o simplă modaliatate de cheltuire a surplusului de energie.

9. Gesell

- jocul, ca adultrism sau cale de socializare şi culturalizare

permanentă a copilului.

10. L. S. Vagotski

- jocul are caracter formativ atunci când cerinţele formulate (prin

reguli, sarcini sau subiect) sunt cu puţin peste posibilităţile copilului,

date de nivelul de dezvoltare atins de acesta.

- vizarea “zonei proximei dezvoltări” face ca sarcinile de joc să

constituie un stimulent pentru dezvoltarea psihofizic ă a copilului .

11. J. Sally

- subliniază doua particularităţi ale formei jocului cu roluri:

a) copilul se transformă pe sine şi obiectele ce-l înconjoar ă, le

transformă într-un univers imaginar;

b) copilul este absorbit profund de creaţ ia şi de viaţ a pe care o

insuflă acesteia.

12. S. Freud

- jocul, ca simbolizare a unei situaţii traumatizante pentru copil, adică plecarea mamei şi repetarea simbolică permanentă a acestei situaţii;

- jocurile primitive ale copiilor, forme de ocolire a barierelor pe care

societatea umană le aşează în calea impulsurilor primare inconştiente

ce caută a se exprima în mod conştient.

= tipul fundamental de activitate în

copilărie, ce favorizează dezvoltarea

psihică generală prin implicarea mec.

senzoriale, intelect., dar şi afective.

(-) nu explica in totalitate conduitele

ludice in sit. de boala sau oboseala in

care jocul totusi se desfasoara

w. Stern explică acest fenomen prinneajutorarea în raport cu lumea reală a

unui copil; se eliberează prin fuga în

lumea fanteziei; cu cât este mai

puternică iluzia, cu atât este mai

profundă bucuria.

S. Isaacs afirmă că jocurile cu masini,

construcţiile cu turnuri înalte, manipu-

larea materialelor de tipul plastilineiexprimă fantezia copilului legată de

raporturile sexuale ale părinţilor, iar

construcţiile cu case mici şi aranjarea

de colţuri intime ar sugera prezenţa

dorinţei ascunse de reîntoarcere în

pântecul mamei, unde copilul poate fi

singur cu aceasta şi unde concurenţa

tatălui dispare.

A. Adler afirmă că tendinţele sexuale

ale copilului sunt exprimate prin joc, ce

creaza posibilitatea afirmării.





13. K. Lewin

- domeniul jocului se află în strânsă legătur ă cu dinamica substituirii ;

- în joc copilul acţionează cu obiecte ce ţin de lumea reală, dar în

acelaşi timp sunt reprezentate obiecte şi operaţii de substituire.

14. J. Piaget

- jocul, o activitate de asimilare ce se complică şi primeşte o

simbolistică largă în decursul etapelor copilăriei;

- jocul simbolic operează cu imagini ce sunt imitaţii interiorizate;

- jocul este legat de lumea iluziilor autiste, de lumea dorinţelor

nesatisf ăcute în realitate, dorinţe ce nu au fost deocamdată

reprimate;

- copilul asimilează realitatea înconjur ătoare în conformitate cu legile

gândirii sale, mai întâi autiste, apoi egocentrice;

- unificarea celor două lumi, cea a adulţilor şi cea personală a

copilului, nu se poate realiza deoarece fiecare se structurează pe

principii diferite, o lume apar ţine principiului satisfacţiei, cealaltă

apar ţine principiului realităţii.

15. J. Chateau

- plăcerea urmarită de copil în joc este o pl ăcere moral ă deoarece

fiecare joc presupune un anumit plan de joc şi nişte reguli.

Respectarea acestora determină o anumită satisfacţie morală.

- jocul, ca modalitate de autoafirmare social ă a copilului îndeosebi

prin intermediul jocurilor cu reguli.

Bibliobrafie:

1. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere in pedagogia prescolara, Editura Daci Educational,

Cluj-Napoca.

2. Korina van Petersen, (1992), Prisma van de psychologie, Ruim 2000 begrippen

van A tot Z.

3. M., Ionescu, I., Radu, D., Salade (Coordonatori), (2000), Studii de pedagogie aplicata,

Editura Presa Univarsitar ă Clujeană, Cluj-Napoca.

4. M., Popa, (2002), Misterioasele faţ ete ale jocului, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureş.

5. U., Şchiopu, (1997), Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti.

6. Jaques Postel, (1998), Dic ţ ionar de psihiatrie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti.

- Copilul învaţă să deseneze, să

modeleze etc., apoi repetă f ăr ă efort

aceste conduite. Jocul devine o

asimilare pentru asimilare.

- Influenţat de Freud şi Koffka

-distinge trei structuri princ. ale jocului:

a) jocurile exerciţiu

b) jocurile simbolicec) jocurile cu reguli

- Tezele sale voluntariste au fost

contrazise, deoarece tendinţa spre

autoperfecţionare apare după vârta

preşcolar ă. Perfecţionarea apre datorită

jocului, nu fiindcă există o tendinţă spre

aşa ceva.

RUS Definire JOC

Documents

Transcript of RUS Definire JOC