Rrrrrrr Rrrrrrr Rrrrrrrr

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

Referat

La conferinta Dreptului International Public, pe tema :Impactul Tratatului de la Lisabona asupra Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Autor

Chirilova Cristina

Gr.22

Porofesor

Olga Benis

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Planul referatului:

1. GeneralităŃi

- Obiectivele Tratatului ;

2. Structura Tratatului ;

3. InovaŃii – prezentare succintă şi temei juridic;

4.Impactul TL asupra Institutiilor UE, si in deosebi Curtii de Justitii a U.E.;

5.Concluzie;

1.Generalităti


Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituŃional european, proiect abandonat ca urmare a respingerii, prin referendum, de către Olanda şi FranŃa. Denumirea sa oficială este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene.

Tratatul a fost semnat la 13 decembrie 2007 , după ratificarea statelor membre, documentul a intrat în vigoare la 01 decembrie 2009, fiind menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale şi la problemele care contează cel mai mult pentru cetăŃeni, aducând Europa mai aproape de aceştia.

Potrivit prevederilor art.1 alin.(4) din acest Tratat, obiectivele acestuia urmăresc:

- formarea unei Uniuni mai democratice şi mai transparente;

- crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituŃii moderne pentru o Uniune Europeană cu 28 de membri, capabilă să acŃioneze mai bine în domenii de prioritate majoră;

- construirea unei Europe a drepturilor, libertăŃii, solidarităŃii şi siguranŃei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta Drepturilor Fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecŃie a cetăŃenilor europeni;

- promovarea Europei ca actor pe scena internaŃională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici;

Din analiza obiectivelor Tratatului, rezultă faptul că, pentru prima oară, Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv protecŃia cetăŃenilor faŃă de efectele globalizării, iar competitivitatea nu mai reprezintă un obiectiv în sine, ci devine un instrument în strategiile de dezvoltare ale mediului economic.

De asemenea, prin utilizarea termenului valori: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităŃii umane, libertăŃii, democraŃiei, egalităŃii, statului de drept” în locul termenului principiu (preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană), este oferită o viziune mai largă asupra obiectivelor Uniunii, aceasta conturându-se atât din punctul de vedere al nuanŃării şi al preciziei acestora în raport cu drepturile omului, cât si în context global, în raport cu dreptul internaŃional. Accentul se mută de pe componenta economică şi socială pe valori, pace si


bunăstare, reprezentând, astfel, noua viziune asupra construcŃiei europene a statelor membre semnatare.

Orientarea spre cetăŃeni este o constantă a modificărilor introduse de Tratatul de la Lisabona, care doreşte să dea Uniunii legitimitatea democratică, aşa cum reiese atât din rolul parlamentelor naŃionale în Uniune, cât şi din rolul sporit al Parlamentului European şi din legătura dintre cele două nivele de reprezentare.

Astfel, se poate considera că Tratatul de la Lisabona constituie fundamentul noilor dimensiunile europene, de natură să conducă la creşterea semnificativă a eficienŃei abordării problematicilor de interes pentru toŃi cetăŃenii, începând de la dimensiunea socio-economică a Strategiei Lisabona şi continuând cu cele privind mediul şi energia, terorismul internaŃional, crima organizată transfrontalieră, azilul şi imigraŃia, precum şi la creşterea influenŃei Uniunii Europene ca actor internaŃional major, în contextul globalizării.

O dată cu intrarea sa în vigoare, prin elementele de inovaŃie aduse, Tratatul contribuie, într-o măsură semnificativă, la întărirea legitimităŃii democratice a Uniunii şi a procesului decizional european, la consolidarea rolului de actor internaŃional, parlamentele naŃionale devenind, la rândul lor, actori importanŃi pentru consolidarea construcŃiei comunitare, iar cetăŃenilor oferindu-li-se posibilitatea implicării în deciziile care îi privesc.

2. Structura Tratatului de la Lisabona

Tratatul conŃine un preambul, şapte articole, două serii de protocoale, o anexă, actul final şi 65 de declaraŃii cu privire la dispoziŃiile tratatelor.

Aşa cum s-a menŃionat, Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente. La intrarea sa în vigoare (01 decembrie 2009), cele două tratate majore ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE, Maastricht, 1992), precum şi Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene (Roma, 1957) au fost amendate potrivit prevederilor incidente. O serie de Protocoale şi de DeclaraŃii sunt anexate Tratatului. Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a fost redenumit Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (TFUE). Cu titlu separat va fi menŃinut Tratatul privind Comunitatea Energiei Atomice Europene (Euratom).

Ca şi structură, Tratatul de la Lisabona are 7 articole, dintre care primele două (alcătuite din numeroase paragrafe) cuprind substanŃa propriu-zisă, în vreme ce ultimele cinci formulează dispoziŃiile finale.


Articolul 1 modifică TUE (Maastricht 1992, cu modificările ulterioare) în ceea ce priveşte instituŃiile, cooperarea consolidată, politica externă si de securitate, politica de apărare, şi reflectă cadrul general al Uniunii şi principiile sale.

Articolul 2 modifică TCE (Roma 1957, iniŃial TCEE) şi îl transformă în TFUE. Acesta cuprinde regulile şi modalităŃile concrete de funcŃionare a Uniunii Europene, transpunând în practică elementele de principiu descrise în cadrul TUE.

3. InovaŃii introduse de Tratatul de la Lisabona

Aşa cum s-a menŃionat, Tratatul de la Lisabona este menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale, precum şi la problemele cu care se confruntă cetăŃenii. InovaŃiile aduse prin acest Tratat sunt esenŃiale în ceea ce priveşte funcŃionarea eficientă a Uniuni, prin noile aranjamente instituŃionale şi mecanisme de lucru, astfel încât Uniunea să devină mai eficientă în luarea deciziilor, promovarea politicilor comune şi reprezentarea externă.

Printre principalele inovaŃii se numără:

1. Acordarea personalităŃii juridice unice Uniunii Europene (art.47 din TUE).Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană nu dispunea de personalitate juridică, aceasta fiind mai mult un concept politic decât unul juridic. Dobândirea personalităŃii juridice prin efectul Tratatului de la Lisabona, care conferă Uniunii o dimensiune juridică alături de cea politică, reprezintă o premisă a creşterii rolului său pe plan internaŃional, inclusiv a capacităŃii sale de reprezentare individuală în organizaŃii şi conferinŃe internaŃionale, Uniunea acŃionând, astfel, ca o singură entitate .

2. Preşedintele Consiliului European (art.15 din TUE)

În domeniul Consiliului European, pe lângă consacrarea instituŃională a acestuia, una dintre cele importante noutăŃi aduse de Tratatul de la Lisabona a fost înfiinŃarea postului de Preşedinte al Consiliului European. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată, şi are rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European şi de a găsi soluŃii care să conducă la obŃinerea consensului.

3. Asigurarea coerenŃei pe plan extern prin redimensionarea Politicii Externe şi de Securitate Comună (prevederile Titlului V din TUE) şi înfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate (art.18 din TUE).


Prin Tratatul de la Lisabona este introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi apărare (cooperarea structurată permanentă). De asemenea, sunt asigurate vizibilitatea şi coerenta acŃiunii europene în aceste domenii, prin înfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de securitate. Înaltul Reprezentant are o dublă misiune: pe de o parte, este împuternicitul Consiliului pe probleme de politică externă şi de securitate comună, iar pe de altă parte, este comisar european pentru relaŃii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, Înaltul Reprezentant prezidează reuniunile periodice ale miniştrilor de externe ai statelor membre („Consiliul Afacerilor Externe”). Totodată, Înaltul Reprezentant este şi vice-preşedinte al Comisiei Europene.

4. Creşterea rolului Parlamentului European (art.14 din TUE şi alte dispoziŃii privind procesul decizional european).

Conform dispoziŃiilor Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European dobândeşte competenŃe sporite la nivel legislativ, bugetar şi în materie de acorduri internaŃionali.

5. Creşterea rolului parlamentelor naŃionale (art.12 din TUE şi alte dispoziŃii specifice)

Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este consolidarea legitimităŃii democratice a Uniunii.

6. IniŃiativa cetăŃenească (art.11 alin.4 din TUE)

Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, cetăŃenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de iniŃiativă legislativă comunitară; în mod similar cu sistemele constituŃionale naŃionale, la solicitarea unui număr de cetăŃeni, Comisia Europeană iniŃiază un proiect legislativ. Astfel, această iniŃiativă reprezintă prima manifestare formală a dreptului cetăŃenilor de a lua parte la procesul decizional comunitar, accentuând legitimitatea democratică a UE.

7. RelaŃia dintre Uniunea Europeană şi drepturile omului (art.6 din TUE)

Tratatul de la Lisabona aduce două inovaŃii extrem de importante în acest domeniu, una referindu-se la forŃa juridică a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, iar cealaltă la relaŃia Uniunii cu ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (CEDO).

8. Simplificarea procesului decizional european


O inovaŃie deosebită adusă de Tratatul de la Lisabona se referă la problematica luării deciziilor la nivelul Consiliului Uniunii Europene, în sensul introducerii votului cu majoritate calificată (art.16 alin.3 şi 4 din TUE), ca regulă generală de vot în Consiliu. Astfel, Consiliul va decide cu majoritate calificată, cu excepŃia cazurilor în care tratatele prevăd o altă procedură. Această inovaŃie are ca obiectiv simplificarea şi eficientizarea procesul legislativ european, cu rezultate concrete la nivelul cetăŃenilor europeni.

9. CompetenŃele Uniunii Europene (art.4 şi 5 din TUE, art.3-6 TFUE)

Tratatul de la Lisabona clarifică tipurile de competenŃe ale Uniunii, stabilind în mod expres tipurile acestora (exclusive, partajate şi de sprijin) şi prevăzând şi o listă a domeniilor care fac obiectul competenŃelor.

10. DispariŃia structurii pe piloni a UE: fostul Pilon III – Cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală este acum complet „comunitarizat" .

Tratatul de la Lisabona defineşte Uniunea drept un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiŃii juridice ale statelor membre (art.67 din TUE).

11. Clauza de solidaritate (art.222 din TFUE)

O premieră adusă de Tratatul de la Lisabona este constituită de introducerea clauzei de solidaritate, ca expresie a viziunii actorilor de decizie europeni, în sensul că, în faŃa unor provocări majore, cel mai bun răspuns poate fi dat printr-o cooperare a statelor membre la nivelul comunitar. Astfel, Uniunea şi statele sale membre acŃionează în comun, în spiritul solidarităŃii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om.

12. Politica de vecinătate a Uniunii (art.8 din TUE)

Tratatul de la Lisabona conferă un cadru juridic stabilirii de relaŃii privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate. Pentru prima data in istoria construcŃiei europene, importanta relaŃiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat. Astfel, potrivit Tratatului, Uniunea dezvoltă relaŃii privilegiate cu Ńările învecinate, în vederea stabilirii unui spaŃiu de prosperitate şi de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaŃii strânse şi paşnice, bazate pe cooperare.

13. Revizuirea tratatelor (art.48 din TUE)


IniŃial, până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Tratatul privind Uniunea Europeană prevedea că orice stat membru sau Comisia poate înainta Consiliului propuneri de modificare a tratatelor.

14. PreeminenŃa dreptului comunitar

Tratatul de la Lisabona continuă tradiŃia celorlalte tratate modificatoare, respectiv de a transpune în legislaŃia primară principii deja formate şi aplicate la nivel comunitar pe cale cutumiară ori jurisprudenŃială

15. Clauza de retragere (art.50 din TUE)

Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dreptul comunitar prevedea modalităŃile prin care un stat poate adera la Uniune, însă nu şi cele prin care ar putea decide să o părăsească. Ori, cum construcŃia europeană se doreşte a fi de natură democratică, posibilitatea de a fi părăsită trebuie lăsată statelor participante, chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat încă la nivel de stat. Tratatul de la Lisabona

introduce o clauză de retragere voluntară.

4.Impactul TL asupra Institutiilor UE, si in deosebi Curtii de Justitii a U.E.

Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura instituŃională a Uniunii, care se va baza, în continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce câteva elemente noi menite să amelioreze eficienŃa, coerenŃa şi transparenŃa instituŃiilor, astfel încât acestea să poată răspunde mai bine exigenŃelor cetăŃenilor europeni. Numărul instituŃiilor se ridică acum la şapte: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană, Curtea Europeană de JustiŃie, Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi.Fiecare instituŃie acŃionează în limitele atribuŃiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiŃiile şi scopurile prevăzute de acestea, cooperând între ele în mod loial.

1. Parlamentul European (art.14 din TUE)

Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European îi reprezintă pe cetăŃenii Uniunii Europene. Aşa cum s-a menŃionat, Tratatul consolidează rolul Parlamentului European şi implicit caracterul democratic al Uniunii, îndeosebi


datorită extinderii procedurii co-deciziei (procedura decizionalăordinară/comună) la noi arii de competenŃa Uniunii.

2. Consiliul European (art.15 din TUE)

Prin Tratatul de la Lisabona, se confirmă pentru Consiliul European apartenenŃa la sistemul instituŃional european. În acelaşi timp, prin tratat este definită şi misiunea noii instituŃii, în sensul că aceasta „oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităŃile politice generale.

3. Consiliul (art.16 din TUE)

Cunoscut mai mult sub denumirea de „Consiliul Uniunii Europene”, această instituŃie este formată din reprezentanŃii guvernelor statelor membre. InovaŃia adusă Consiliului este reprezentată de modul de desfăşurare a procesului decizional, în sensul introducerii votului cu majoritate calificată, ca regulă general.

4. Comisia Europeană (art.17 din TUE)

Tratatul de la Lisabona extinde iniŃiativa legislativă a Comisiei şi în ceea ce priveşte spaŃiul de libertate, securitate şi justiŃie (fostul pilon III - cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală, inclus în politicile Uniunii).

5. Banca Centrală Europeană (art.282 şi 283 din TFUE)

Tratatul de la Lisabona conferă statutul de instituŃie comunitară acestui organism, precum şi puteri sporite de a adopta măsuri privind aspecte internaŃionale legate de uniunea monetară

6. Curtea de Conturi (art.285 şi urm. din TFUE)

Modificarea adusă CurŃii de Conturi prin Tratatul de la Lisabona priveşte accentuarea independenŃei membrilor săi, care acŃionează în interesul general al Uniunii.

7. Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene (art.19 din TUE)

Tratatul de la Lisabona aduce modificări în ceea ce priveşte organizarea şi competenŃele CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. Sistemul jurisdicŃional al Uniunii, în ansamblu, se va numi Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene, aceasta


fiind compusă din trei instanŃe: Curtea de JustiŃie, Tribunalul şi Tribunalul FuncŃiei Publice. În ceea ce priveşte crearea de tribunale specializate, Tratatul de la Lisabona prevede că acestea urmeazăsă fie înfiinŃate potrivit procedurii legislative ordinare . Această procedură se aplică şi în cazul unei cereri de modificare a Statutului CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene, aceasta fiind considerată „proiect de act legislativ”. Statutul judecătorilor şi avocaŃilor generali, precum şi regimul lingvistic al CJUE rămân supuse regulii unanimităŃii. În ceea ce priveşte avocaŃii generali, Tratatul de la Lisabona prevede posibilitatea de a majora numărul acestora de la 8 la 11, la solicitarea CJUE. CompetenŃa CJUE acoperă dreptul Uniunii Europene, cu excepŃia cazului în care Tratatele prevăd contrariul. Astfel, CJUE dobândeşte competenŃă preliminară generală în domeniul spaŃiului de libertate, securitate şi justiŃie, în urma dispariŃiei pilonilor şi a eliminării, prin Tratatul de la Lisabona, a dispoziŃiilor care prevedeau restrângeri ale competenŃei. Prin Tratatul de la Lisabona, domeniul poliŃiei şi justiŃiei penale intră în dreptul comun şi toate instanŃele pot sesiza CJUE. O serie de dispoziŃii tranzitorii prevăd că această competenŃă deplină nu va fi aplicabilă decât după cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Totodată CJUE se poate pronunŃa şi asupra încălcării drepturilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale, întrucât, prin efectul Tratatului de la Lisabona, aceasta intră în sistemul juridic al Uniunii. CJUE nu se pronunŃă asupra cauzelor privind Politica externă şi de securitate comună (PESC), cu excepŃia a două cazuri:

- Curtea este competentă să controleze delimitarea dintre competenŃele Uniunii şi PESC, a cărei punere în aplicare nu trebuie să aducă atingere exercitării competenŃelor Uniunii şi atribuŃiilor instituŃiilor în vederea exercitării competenŃelor exclusive şi partajate ale Uniunii;

- Curtea este competentă să se pronunŃe în ceea ce priveşte acŃiunile în anulare îndreptate împotriva deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu, de exemplu, în cadrul luptei împotriva terorismului (îngheŃarea fondurilor).

Tratatul de la Lisabona reduce stricteŃea condiŃiilor de admisibilitate a acŃiunilor formulate de particulari (persoane fizice sau juridice) împotriva deciziilor instituŃiilor, organelor, oficiilor sau agenŃiilor Uniunii. Particularii pot formula acŃiuni împotriva unui act normativ dacă îi priveste direct şi dacă nu presupune măsuri de executare. Prin urmare, particularii nu mai au obligaŃia de a demonstra că actul respectiv îi priveşte în mod individual.


În cadrul controlului respectării principiului subsidiarităŃii, CJUE poate fi sesizată de un stat membru cu o acŃiune în anularea unui act legislativ pentru încălcarea principiului subsidiarităŃii, act emis de un parlament naŃional sau de una din camerele unui astfel de parlament. Tratatul de la Lisabona accelerează, în plus, mecanismul sancŃiunilor pecuniare în cazul neexecutării unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii obligaŃiilor. Astfel, CJUE poate să aplice, chiar de la prima hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligaŃiilor, sancŃiuni pecuniare în cazul în care nu sunt comunicate Comisiei măsurile naŃionale de transpunere a unei directive.

Curtea de Justiţie va garanta aplicarea corectă a Cartei. Includerea Cartei nu modifică competenţele Uniunii, ci oferă drepturi consolidate şi mai multă libertate cetăţenilor.

Rolul Curţii în viaţa cetăţeanului Uniunii Europene . Deciziile luate în cadrul acestei instanţe juridice internaţionale au consecinţe importante asupra vieţii cetăţenilor Uniunii Europene. Iată câteva exemple din domeniile de mare importanţă pentru Uniunea Europeană: • Libera circulaţie a mărfurilor Hotărârea Cassin de Dijon (1979) prevede că orice comerciant poate importa în ţara lui produse fabricate în orice ţară a Uniunii Europene. Trebuie menţionat faptul că este absolut necesar ca produsul respectiv să fi fost produs în mod legal şi să respecte regulile privitoare la mediul înconjurător şi sănătatea consumatorului. • Libera circulaţie a persoanelor. Hotărârea Krauss (1993) prevede faptul că orice deţinător al unei diplome obţinute pe teritoriul unui stat membru şi care poate fi probată din punct de vedere legal, are dreptul să îşi exercite meseria pe întreg teritoriul Uniunii Europene. O altă hotărâre importantă este Bosman (1995) care prevede libera circulaţie a sportivilor profesionişti în baza liberei circulaţii a lucrătorilor. Astfel, sportul practicat la nivel profesionist este privit ca o activitate economică. • Egalitatea de tratament şi drepturile sociale Curtea de Justiţie a adoptat anumite acte care prevăd tratamentul egal între persoanele de sex masculin şi feminin în câmpul muncii. Tot în acest sens hotărârea BECTU (2001) prevede plătirea unui concediu anual ca drept social conferit de dreptul comunitar. • Cetăţenia Uniunii,Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că orice membru care are cetăţenia unui stat membru are, automat, şi cetăţenia Europeana.


In concluzie pot spune ca datorita Tratatului de la Lisabona, Curtea de Justiţie va garanta aplicarea corectă a Cartei. Includerea Cartei nu modifică competenţele Uniunii, ci oferă drepturi consolidate şi mai multă libertate cetăţenilor. Tratatul de la Lisabona urmăreşte si are ca obiectiv creşterea legitimării democratice a acŃiunilor Uniunii Europene, destinat a se realiza prin mai multe direcŃii principale, şi asigurarea caracterului obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale.


Rrrrrrr Rrrrrrr Rrrrrrrr

Documents

Transcript of Rrrrrrr Rrrrrrr Rrrrrrrr