K m . U ü V L o A ö t u

'BIBER HO 20 •

Nr. 194K Braşov, Vineri In 6 (19) Septemvrie Anul LXXVi

ABONAMENTUL:ftln an . . .2 4 Cor. Piojnm. ds an 12 „ ft trei luni. . „ 8 „

Pentru Român!® şl străinătate:

Pe an an . . . 40 lei. Peo jnm. d& s.t\ 20 „

TELEFON Nr, 226. ZIAR POLITIC NATIONAL.

R E D A C Ţ I A Ş l ADMI NI STRAŢI A

Târgul Inului Nr. 3 0

INSERATELE se primesc ia adminis­traţie. Preţul după tarif

yi Învoială.

Manuscrisele nu se în- napoiaxă.

România si Evreii.B ucureşti, 3 Sept. v.

(np.) Chestia evreiască în Ro­mânia a ajuns iarăş Ia ordinea

. Cei cincisprezece mii de evrei mobilizaţi — cităm cifra după in- iicaţiile jidoveşti —* au ridicat din nou vălul prăfuit, scuturat din 4o4 în când de bătrâna Europă asupra aşanumitelor drepturi poli- iice ale evreimei din regat. E şi aceasta o curioasă coincidenţă, că de câteori România se găseşte totr’u strâmtoare, sau ajunge să i-se audă sopranul ei volu ninos în concertul european, să scârţâie câ un contrabas uricios abrma

i semite: Ce-i cu noi, ee-i cu jfcliii noştri din regatul dunărean?

vDe data aceasta condeele ilus­tre ale Luzzattilor din întreagă Earopa să concurează cu un zel Intr’adevăr jidovesc într’u apărarea drepturilor acelor*, cari şi au văr-

sângele pentru patrie , Ei cer ca inzistjBnţă revizuirea constitu­ţiei şi ştergerea mult urgisitului Articol 7, care păzeşte ca un Cer- berns îngrozitor năvala ovreiască asupra moşiilor strămoşeşti, păs­trate cu atâtea jertfe de harnicii noştri înaintaşi şi care îi opreşte de a-şî vârâ până în coate omule lor hrăpăreţe *n bugetul bogat al'{Mi.

De K -t cvncîu jofitiijcâ «ce te pretenţii cu tratatu l doia Berlin din 1878, care cerea îm păm ânteni­rea în m&ssă a evreilor din ţ ră. Dir noi ştirn ce Însemnează unIT&tttt ţi vai'o cotio u u ia u m ia iO a

lai. Evenimentele din Balcani ne-au dovedit-o cu prisosinţă. Câtă vre­me ai puterea sâ-1 aperi, el este inviolabil.

îndată ce însă norocul îţi în­toarce spatele şi te găseşti deodată in plina harţă a evenimentelor, tratatele de orice natură, încep a pili şi slova îşi pierde conturul.

De realitatea aceasta s au fo­losit cu multă dibăcie evreimea de!a noi. Şi dacă strigatele lor des- nâdăjduite n au avut întotdeauna răsunetul dorit, aceasta se dato reşte faptului, că părintescul tratat dela Berlin, mai conţinea şi alte clanzule în faţa cărora baba Eu­ropă închidea neputincioşii ei ochi

teori să vorbea de rea- izarea lor. Era chestiunea regu-

graniţei româno-bulgare în Dobrogea, care a provocat acţiu nea recentă a României.

Ceea-ce deci diplomaţia a şo­văit «ă Îndeplinească, ţara noastră şi-a asigurat-o cu arma în mână. r -Europa nu putea deci inzista asupra împământenirii evreilor, fără de-a regala mai înainte afacerea graniţei dobrogene, care se im­punea ca atât mai mult, ca cât intervenţia armatei române la 1877 a scăpat o de o înghenunchiare morală sigură, accelerând tranşarea

unei naţionalităţilor din Bal- , care fără o învingere a Ro ilor acum treizeci şi şase de

sui, cine ştie, când şi sub ce for- işi mai putea găsi soluţia. Triumful armatei noastre la

177 a redus graniţele nefireşti ale ulunei şi tot acestui triumf so­ndat de păşirea recentă a doro- ţului nostrn i-se datoreşte schim-

harţei balcanice in condiţiile Ice de astăzi cu mult mai favo- e decât îa trecut.Succesele acestea au impus maţiei europene o altă linie

conduită faţă de regatul român, autoritară, cu tu era până acum,

a devenit mai afabilă, mai blândă, nu se jenează, — cum am zice — să ţină cont şi de glasul nos­tru.

Dacă Ia 1878 Cancelarul de fier ne privea p8siq umăr şi băfcea nervos din picior? când marele Ko- gălniceann expunea cu un prisos bogat de argumente chestia evre- ească din principatul dunărean, as­tăzi urmaşul lui este silit să ţină cont de paginile istoriei noastre glorioase şi să ne lase mână liberă In toate chestiunile noastra in­terne.

România se bucură astăzi de simpatii în ambele grupări politice europene: atât în tripla alianţă, cât şi în sânul întreitei înţelegeri. Şi tocmai faptul ace3ta, asigură şi mai mult independenţa dorinţei gu­vernelor române,

Adevărul acesta pare a-1 fi simţit şi evreii, căci pa când până mai dăunăzi publicistica semită ne dedea ordine şi pretindea imediata revizuire a Constituţiei în favorul evreilor, ameninţâudu-oe chiar cu intervenţia autoritarei Europe, as­tăzi ea a devenit mai conciliantă şi Iasă dreptul revizuirii pe seama guvernelor noastre.

Nu uită însă nici odată să a- mintească de entuziasmul cu care evreii au răspuns la apelul patriei Din fericire noi ştim aprecia acest entuziasm ’şi CHnoaştem de mai înainte epilogul lui. Nu jertfa pen­tru ţară, ci împământenirea era scopul acestei pretin-se vitejii, Pă şiraa României a fost mai mult o demonstraţie, decât un război ade­vărat. Armata noastră să ducea la o victorie sigură şi evreii, cari au pipăit de cu vreme evenimentele se ştiau m?i bine ca ori care sol dat român, puşi la adăpostul ori­cărui pericol

Şi cu toate acestea, ei nu în­târzie să-şi ceară socoteală, o so­coteala cu mult prea exagerată, pen­tru neînsemnatele lor servicii.

Un articol recent al d-lui C. Graur, publicat în ziarul „Adevă­rul“ din Bucureşti ce! puţin dove­deşte aceasta exagerare. Autorul spune anume, că în cazul când gu­vernul român nu s’ar decide la o împământenire în massâ, cei cin- sprezece mii de eroi, a căror soartă ar fi asigurată să renunţe demon­strativ la acest favor.

Vedeţi şi aici solidaritatea e* vreiască. Ori cinci sute de mii de evrei-români, ori nici unul. Renun­ţăm la răsplata chinurilor campa­niei. Na pretindem nimic pentru „enormele servicii“ prestate!

Câtă mândrie idioată, câtă în­gâmfare lipsită de ori ce tem ei!

Dar ridicolul acestor aserţiuni este, că ele transpiră un fel de a- meninţare pentru viitor.

Autorul evreu lasă să se ce­tească printre şire, că pentru vii­tor evreii nu-şi vor mai da tribu­tul pentru patrie, ci vor lăsa Ro­mânia în corn de capră.

Ei bine, acei cari cunosc cali­tăţile ostăşeşti ale rassei semite ştiu să aprecieze ponderositatea a- cestor ameninţări.

Cu toate aforţari’e pressei semite de a justifica prerogativele evreilor din ţară, chestia evreiască în România va trebui să rămână încă multă vreme deschisă. — Ce e drept, după conferinţa din Bu­cureşti, persoane oficiale române au fost asaltate de corespondenţii ziarelor interesate asupra acestor chestiuni, fără însă a se exprima în mod categoric.

însuşi d. Take Ionescu ale

cărui simpatii pentru evrei sunt cunoscute s’a mulţumit, să dea câteva declaraţii vagi, cari nu an­gajează întru nimic linia sa de con- duită. iv

Şi noi credem, că toţi politi- cianii noştri sunt de acord asupra acestei a treia necesităţi imediate pe care d. C. Miile o pune ală­turea de chestia ţărănească şi re- forma electorală, atunci când susţin inoportunitatea ei.

Ar fi de altcum o lipsă de energie şi guvernele noastre ar da cea mai tristă dovadă de nepatrio- tism, atunci, când s’ar încerca să dea o soluţie favorabilă chestiunei evreeşti, înnainte de a regula si- taaţia economică a ţărănime! noastre şi înainte de a-i asigura drepturile ei politice.

Evreii înşişi ştiu, că ţăranul român este îocă rob în propria lui ţară şi că cele şase milioane de desmoşteniţi au ele mai întâi ne voie de încetăţeniră înaintea ori cărui venetic strein. Atunci, de 'ce atâta presiune în regularea uaei poliţe, de complezenţă numai, care încă nici n’a ajun3 la scadenţă.

Dar acei cari cunosc reiaţiu- nile evreilor la noi mai au şi alte motive de a rămânea impresionaţi de inzistenţa cu care evreii caută gâ-şi exopereze titlul de cetăţeni români.

In nici o ţară din Europa ele­mentul semit nu se bucură de a- tâta libertate, ca tocmarîn România „prigonitoare“, dovadă inundaţia abundentă a acestor paraziţi cu deosebire în părţile de nord ale ţării. întreg comerciu! din aceste părţi şi întreagă industria româ­nească este în manile lor. Toate institutele financiare sunt tixite de evrei, cu toată legea de protec- ţiune a d lui Costinescu, care im­punea tuturor instituţiilor comer­ciale şi industriale un procent de 80°/# personal de naţionalitate ro­mână. — Toate oraşele tării sunt stăpânite de streini, în mare parte de evrei.

Bogăţiile Moldovii sunt exploa­tate în întregime de bogata fa­milie e Fi3ehereştilor. Exploatarea pădurilor, a bogăţiilor subsolului românesc sunt cu mici excepţiuni aproape excluziv în mâni evreeşti.

Ei au şcolile lor particulare, în cari se cresc cei mai îndârjiţi duşmani ai ţârii; ei îşi au cultul lor liber. Ce lipseşte acestui popor, care până în prezent nu s’a făcut demn de atenţia noastră?

Din contră. Ori decâteori ţara era în pericol „Ika“ jidovească ca milioanele ei aţâţa întreagă presa europeană împotriva regatului ro­mân.

Dar chiar dacă evreii noştrii ne ar putea inspira o oareşi care simpatie în urma atitudine! lor din timpul din urmă, totuşi nu le-am putea acorda deplină încredere, fără temerea de a fi traşi pe sfoară.

Sunt o rassă masimi abilă, care trăeşte cu caracterul şi obi­ceiurile ei şi Kogălniceanu In ma­gistralul său discurs dela Berlin ştia ce spune, când a declarat, câ o împământenire a evreilor in Ro­mânia ar însemna moartea princi­patelor unite.

S’ar creea prin aceasta un stat în stat, s’ar da naştere unui conflict permanent, unei duşmănii de rassă, care ar jigni în mod simţitor tendinţele de progres ale ţării.

O împământenire în mass** ar mai avea şi alte urmări dezas­

truoase. S’ar deschide anume ză­gazurile puhoiului dela nord, care după ee-ar înghiţi elementul ro­mânesc din Bucovina şi aşa des­tul de strâmtorat s’ar năpusti asu­pra ţarii, luând locul prigoniţilor de astăzi şi aşteptând şi ei ceasul fericit al cetăţeniei.

Iată de ce susţinem cu toată tăria convingerii noastre, că până când ţăranul român nu-şi va creea o siţuaţie demnă în patria lui, până când nu se va întări temeiul naţional al ţării, împământenirea evre lor prezintă un pericol cât se poate de evident nu numai pen­tru existenţa Regatului român, dar pentru existenţa naţionalităţii fra­ţilor de peste graniţă.

Evreul-român dela Iaşi şi-ar întinde peste Carpaţi mâna frate­lui său maghiar dela Pesta, înce­pând acţiunea de exterminare a acelora, cari li-au dat adăpost şi brana zecimi de ani de-arâadul. Acest ruşinos concurs îl vedem şi astăzi zilnic, suntem însă prea în­crezători îa puteri’e noastre, pen­tru a-i da o oare^şi care impor­tanţă.

Dar ce ar zice fraţii noştri din Ardeal şi Ungaria, când ne-am decide la o astfel de nesocotinţă ?

Ei, iloţii chinuiţi ai stăpânirii ungureşti, cari în propria lor ţară na se bucură de atâtea drepturi, câte au evreii în ospitaliera noas­tră Românie? Asemănaţi şcoala şi biserica lor cu instituţiile de cul­tură evreeşti dela noi; cântăriţi libertatea acestor demni şi viteji apărători ai monarhiei Ausfro-un- gare cu independenţa vieţii sociale pe toate terenele a evreilor dela noi şi veţi vedea de cât umanita­rism cat aghios ne-am face ca­pabili.

Cum îmi poate pretinde Eu­ropa acţiuni potrivnice intereselor mele. când ea vede cu ochii ne­dreptatea ce se face unei mari majorităţi de fraţi de ai mei.

Găsise-va oare bărbat de stat român, care să nu ţină seamă de adevărul şi temeinicia acestor a- serţiuni?

Şi dacă s’ar găsi chiar vrua rătăcit, n’ar fi acesta demn de oprobriul public?

înmormântarea.B ucureşti.

Marcuri seara orele 8 prin telefon.

A fost o înmormântare princiară, cum n’a mai văzut capitala Ţârii româneşti! Iar jalea şi doliul mulţimei imense, peste 150.000 de oameni, cari au însoţit carul mortaar nu se pot descrie. N-a rămas oebiu, din care să nu curgă lacrimi de recunoştinţă şi de regrete eterne pentru cel care ne-a înălţat neamul ducându-i faima departe peste graniţele ţării româneşti şi ale Ardealului său iubit. Şi precum sufletele ne erau îndoliate, astfel şi capitala... steagurile tricolore în­doliate şi felinarele cernite pe toate străzile pe cari le-a percurs cor­tegiul imens au însoţit ca un ultim omagiu rămăşiţele lui Aurel Vlaicu până la marginea groapei din cimitirul Bellu...

Cel mai solemn, dar poate şi cel mai emoţionant moment al ce­remoniei funebrale a fost acela, când reprezentantul Maj. Sale re­gelui Caret\ m inistrul de râzboiu generalul Hârjeu s’a prezentat la orele 4 în biserica S f. Gheorghe ş i oprindu se lângă catafalcul cufundat in flori ş i coroane nenumărate a aninat de pieptul mar­tirului unui neam întreg medalia de aur a * V irtu ţii M ilitare«.

Scumpul meu Vlaicu, a zis încărunţitul general român cu vo­cea înăbuşită de durere, apreciând virtuţile tale ostăşeşti, pe cari le-ai dovedit prin sborurile tale neîntrecute de recunoaş­tere in serviciul armatei române pe câmpiile Bulgariei Regele recunoscător îţi trim ite prin mine medalia de aur a > V irtu ţii militare...

Au urmat momente de tăcere, în cari vorbiau numai suspinele şi şiroaiele de lacrimi de pe feţele celor prezenţi la această scenă co­pleşitoare.

In biserică a mai vorbit arhiereul Teofil Mihailescu, care a ofi­ciat cu mare asistenţă prohodul, loc. colonelul Mihail şi părintele asesor Lazar Triteanu în numele Metropoliei române din Ardeal.

Cortegiul a parcurs apoi străzile: Colţei, I. C. Brătianu, Vienei, Lalea Victoriei, strada Carol şi calea Şerban Vodă. Iu tot parcursul cortegiului ofiţerii şcoalei de aviaţie şi ai ligei aeriane au esecutat sbo- ruri deasupra mulţimei imense şi a mormântului.

In faţa palatului poştelor a vorbit d-1 Dr. A urel V lad în nu­mele poporului românesc din Ardeal şi Ungaria, iar la mormânt d-1 Dr. V. Niţescu în numele pressei române din Ardeal.

Sfâşietor de inimi a fost momentul, când căzând primii bulgări de pământ de-asupra sicriului ' d-1 D r. A urel V lad a aruncat in mormânt o mână de ţărână adusă din îndepărtatul păm ânt a l Binţintului...

La înmormântare, pe lângă zecile de mii de cetăţeni ai capitalei române, a participat tot ce ar Bucureştii mai distins în frunte cu generalii şi ofiţerii armatei române. Erau de faţă generalii Hârjeu, Coandă, Socec etc. N-a fost autoritate, instituţiune, societate, corpo- raţiune, care să nu fi fost reprezentată prin delegaţii speciale.

f*«glna 2 a a a s r a t e a r 8 1 l v a s í « 1.

Din partea familiei au urmat carul funebral mama, tatăl, fratele şi cele două surori ale lui Vlaicu.

Dintre reprezentanţii Ardealului s’au remarcat în mulţime dele­gaţia Sibienilor: d-nii L. Triteanu, Dr. Fruma, şi delegatul „A- sociaţiunii“ O. Tăslâuanu.

B inţin ţul a fost reprezentat prin opt feciori.Orăştia a fost reprezentată prin d-nii Dr. A . Vlad, A urel

Cristea şi S . Bornemisa, iar Braşovul şi ziarul „Gazeta Tr.“ prin d-1 Dr. Voicu Niiescu.

Numeroşi delegaţi din Ardeal şi Ungaria, cari voiau să vină la Bucureşti, şi-au scuzat absenţa prin măsurile severe luate la graniţa Ungariei din cauza holerei. Numărul telegramelor şi scrisorilor de condoleanţe sosite la Bucureşti din toate părţile locuite de Români în decursul zilei de eri, este de câteva sute.

Pe laturea dreaptă: Lui Aurel Vlaicu, geniul aviatlunei române, Soc studenţilor In medicină: Desenatorii arsenalului armatei, Jui Vlaicu; Genia­lului Aurel Vlaicu, şoimul Ardealului, Românii din Braşov: Regretele eterne dela Magnani: Deplâng pe creatorul aviaţ’unei româneşti, Zaharia Popescu; Lui Vlaicu, nemuritorul, din partea orăşenilor din Ploeşti;

Pe catafalc: Soldaţii şcoalei de aviaţie Cotroceni; Liga aeriană de­plânge pierderea iui Aurel Vlaicu, ge­niul aviaţiuDei române; Familia Gheor- ghe Bârbulescu, PJoeşti. Regrete eterne genialului aviator al neamutu’ româ­nesc; Şcoala mil’tară de aviaţie Co­troceni.

Neuitatului Aurel Vlaicu, Constan­tin Lupu şi dr U. G. Lupe, jun ior; Pe veci îndureratul prieten dr. U. Lupu,

Gazeta Transilvaniei: Lui Aurel Vlaicu simbolul luptei noastre.

Liga Culturală secţia Ploeşti va fi reprezentată lâ funeraliile lui Vlaicu prihtr’o delegaţieravând în frunte pe preotul Mirică, preşedintele Ligei, cu o panglică tricoloră cu inscripţia : Lui Aurel Vlaicu, geniui Neamului Româ­nesc.

O coroană din aluminium, din par­tea: Reuniunei »Frăţia«, a Românilor din Caţa (Transilvania) stabl'iţi în Bu­cureşti.

Atelierul de focoase şi proiectile al Arsenalului, o coroană din arisau- teme şi pansele cu inscripţia »Iubitu­lui nostru aviator Aurel Vlaicu.«

L’ga Culturală Jui >A. Vlaicu« geniul aviaţiei române.

Macedo românii şi Vlaica.Despre participarea Maeedo-Ro-

nPor !a doliul naţional se scriu din Bucureşti următoarele:

Societatea de cultură macedo­română şi cercul studenţilor macedo­români, imediat după aflarea tristei şti*i au arborat drapel ui îndoliat, şi au trimes câte o telegramă de con­doleanţe familiei şi irunt aşilor de peste munţi, pentru greaua lovitură pe cari o încearcă prin perderea lui Vlaicu.

Pe de altă parte s’a lăcut cunos­cut prin presă tutur r membrilor ce­lor două sorietăţi şi în genere »uturor românilor macedoneni aflători în Ca­pitală, să se întrunească, mâine la se­diul sccietăţei, pentru ca de acolo să asiste în coi por* ia înmormântarea mi relui aviator , român.

S’a mai hotărât ca atât societa­tea de cultură cât şi acea a studenţi­lor să depue câte o coroană de flori naturale.

Un membru a! societăţei d C- Nicolau, a fost delegat să vorbească In numele românilor macedoneni asu­priţi sub atâtea neamuri străine şi să aducă ultimul omagiu de dragoste fiu­lui acelui Ardea), de unde acum un secol a pornit lumina de care se Îm­părtăşesc şi ei acuma.

Monumente lui Vlaicu.Am amintit, că in Câmpina s’a

luat nobila iniţiativă de-a se ridica lui Vlaicu un monument pe locul neno­rocirii.

Spre acest scop, până în prezent s’a strâns suma de 4000 lei, iar în ziua de 4 Septemvrie v. va avea loc la şcoala de băeţi din localitate întrunirea şi sfătuirea cetăţenilor pentru alegerea comitetului destinat cu înfăptuirea ideei.

După cum ara scris, Principele Bibescu a şi cumpărat locul pe care s’a întâm­plat accidentul, tocmai în scopul de a se ridica monunienful.

Din Bucureşti să scrie:D. Hagi Tudorache, preşedintele

Camerei de comerţ, a emis într’un cerc de prieteni următoarea idee cu privire la imortalizarea victimelor aviaţiei ro ­mâne: Să se ridice în Bucureşti în piaţa Victoriei la capătul şoselei Ki- selef un monument comemorativ care să poarte pe o parte o inscripţie pentru Vlaicu, cu locul naşterei şi dala morţe>, iar pe cealaltă parte o inscripţie pen­tru locotenentul G. Cur unda, de ase­menea cu locul naşterei şi datele ne­cesare.

Se ştie că Vlaicu, este născut în Ardeal, iar Caranda la laşi.

Pe acest monument comun, în a- fară de datele cu privire la cele două victime ale aviaţiei române, s’ar mai grava numai următoarele două versuri dm »Doina« lui Mihail Eminescu:

»Dela Nistru până la Tisa»Tot Românul plânsurai-sa.«

Umbrei lai Vlaicu-Nu sunt decât doi ani decând te

purtam pe braţele noastre şi te alintam, la Blaj, în culmea gloriei cucerite aşa de repede, copil drag, adorat de un neam întreg — şi a trebuit, vai, să te pierdem aşa de curând.

Ca un meteor ai apărut pe ori­zontul nostru întunecat şi sărac, tre- zindu-ne încredere şi nădejde în noi şi în viitorul nostru — ca un meteor te-ai şi stins.

Dar nădejdile trezite nu se vor stânge ci vor rămânea

Căci tu n-ai fost un aviator ca alţii, tu n-ai făcut aviaţie pentru a- viaţie, ci ai făcut aviaţia pentru neam. Aşa o dorea şi sufletul nostru însetat, şi tu ne-ai înţeles.

Ai fost cu trupt şi suflet ori unde ne adunam în semnul neamului şi ne ridicai sufleteşte pe aripile geniului tău. Ai fost (mai presus de toate al neamului, al nostru al tuturora, de aceea ne-ai fost aşa de srump şi drag. Noi toţi te-aro pierdut. Neamul nostru nu a vărsat lacrimi mai multe şi mai curate decât ia mormântul tău.

Dupăce ai plutit triumfător de-a- supra câmpiilor Bulgariei, ţi ai luat sborul de şoim îndrăsneţ spre cetăţuia Carpaţilor, spre noi cuceriri. Deja se desluşeau în zare crestele trufaşe ale Carpaţilor şi sufletul tău abia inăbuşia chiotele de luptă şl izbândă şi gândul, că ridici şi însufleţeşti cu triumful tău un neam întreg, îţi da avânturi nouă.

Dar cucerirea Carpaţilor a cerut jertfe — şi tu ai dat cea dintâia şi cea mai nobilă jertfă. Drumul însă e croit şi deşi nesucces, va rămânea un simbol, iar jertfa ta va fi pentru noi un izvor nesecat de sentimente nubile, de simţ de jertfire.

Tragicul nu a ajuns sublimul mai sus decât la tine. Nu puteai avea o moarte mai frumoasă decât in lupta pentru cucerirea Carpaţilor — când la­crimile ne îneacă şi sufletul ni e zdrobit, cugetul acesta e singura noastră mân­gâiere.

Atâta sete de libertate înăduşită în noi de veacuri a izbucnit în tine cu putere elementară, ne mai voind să cunoască hotare. Nu se putea domoli şi sfârşi altcum decât aşa cum s’a sfârşit.

In jarnl morţii lai Vlaica-Românimea se află încă şi

azi sttb impresiunaa deprimătoare a loviturii sorţii, ce ni s’a dat prin moartea lui Vlaicu şi va tre bui să treacă timp la mijloc, pâ­nă ce ne vom împăca cu trista realitate, pe care nu ne stă în pu­tinţă să o schimbăm. In aceasta stare, inimele ne sunt cuprinse de înduioşare, gândindu-ue ia soarta tragică a eroului nostru aerian, r?ar totodată să înstăpâneşte cu putere tot mai mare asupra noas­tră simţul recunoştinţa faţa de marele defunct.

Da, recunoştinţă ! Dar nu nu­mai în inimi, nu numai în vorbe, ci să ne manifestăm recunoştinţa — in fapte.

Trebue să facem, ca memo­ria lui Vlaicu să st eterniseze în bronz, pe pieţele publice ale ora­şelor noastre, ca lumea să aibă totdeauna în privire figura aces­tui genial erou, ca un exemplu de devotament şi iubire de neam, de muncă asidua şi de jertfi; e. Operăm, că poporul român va fi la culmea chemării sale şi de astă dată. Manifestaţiile de durere şi de alipire faţă de amintirea lui Vlaicu, omagiile ce îi s’au adus la îmormâhtare, din partea publi­cului întreg, cum şi diferite pă­reri şi planuri ale oamenilor de inimă ne fac să credem aceasta.

In cele ce urmează, dăm in­formaţiile, ce le avem azi în ju­rul morţii lui Vlaicu.

Condoleanţeie-Adresele de condoleanţă au conti­

nuat şi eri. Remarcăm din aceste, adre­sa trimisă mamei lui Vlaicu de cătră »Reuniunea femeilor române din comi­tatul Hunedoarei«, care ni s’a transmis în copie spre publicare. Este de un cu­prins foarte înduioşător, jlată-o:

Maniei lui Aurel Vlaicu.Binţinţi.

Scumpă Seră !Ne apropiem eu sfială şi cu su­

flet cermt de Tine, cea mai îndurerată mamă din lume şi cercăm noi nemân- găiatele a Ie mângâia pe tine.

Cum a muritAurel Ylaicu-

Dnii M a g n a n i şi S i i i ş t « a n a , cari an Însoţit In automobil pe Aurel Vlaicu până In apropierea locului dezastrului ne trim it spra publicare următoarea scrisoare, din al cărei conţinut reies In mod exaot împrejurările ac­cidentului nenorocit:

încă de acum doi ani îl ademe­nea pe Vlaicu măreţul vis de a trece Cerpaţli în zbor şide-aduce fraţilor săi de dincolo, sa utul cald al lui şi al celor din patria liberă. Visul acesta, ajunsese pentru Vlaicu o necesitate, căci din ce trecea timpul, mizeriile şi umilirile de tot felul, sporeau. Pentru a impune deci, odată pentru totdeau­na ofîciaiităţei noastre calităţile in­comparabile «le aparatului său, s’a hotărât să nu mai aştepte terminarea aparatului Typ No. îl, cu un motor de 80 cai şi 2 locu*i, ci să plece de în dată ce va sosi t mpul prielnic pentru realizarea visului care i a fost fatal.

Decizia.Frământările acestea sufleteşti

ale lui Vlaicu, nu le cunoşteam decât trei prieteni intimi şi vărul lui, Miron D. Nedejcu, coleg de şcoală cu el, d. Magnani, la care venea zilnic şi-i des­tăinuia atât necazur'le cât şi îmbună­tăţirile oe avea de gând să le adu« noului său aparat şi d. Siliş'earu, maestru mecanic electrician la şcoala superioară de arte şi meserii din Bu-

Fiul Tău a fost fiul nostru, dure­rea care sfâşiă inima 2a o sfâşiâ şi pe a noastră, lacrimile Tale să ames­tecă cu lacrimile noastre.

Credinţa aceasta şi bunătatea ce­lui de sus să le întărească 1

Reuniunea femeilor române din comitatul Hunedoarei. Deva 17. Sept. 1913.

*

Prinţul Bibescu, preşedintele Ligei Aeriene din Bucureşti a primit urmă­toarea telegramă de la mitropolitul Moldovei:

Gara Paşcani.Reîntorcându-mă de la mănăsti­

rile Moldovei, în drumul spre Iaşi, am aflat de marea pierdere ce a suferit neamul nostru prin moartea aviatoru­lui Vlaicu. Nu cunosc adresa neferici­tului părinte şi vă telegrafiez d-voastră arătându-vă grozava zguduire ce e în întreaga mea fiinţă de această pierdere. Dar VJaicu nu e numai ai părintelui ci al neamului nostru, care azi plânge pe cel ce-i făcea fala şi mândria lui. Intre alte mândre sboruri făcute de Vlaicu n’o să fie nici odată uitat sborul dela Iaşi, deasupra mănăstirei Cetăţuia, în faţa M, S. Regelui înconjurat de în­treaga familie şi reprezentanţii uviver- sităţiior străine şi a celor două misi­uni Împărăteşti, venite să cinstească ştiinţa şi cultura românească la împli­nirea celor 50 ani dela întemeierea U- niversităţii ieşene. Cred că se cuvine, şi voi stărui ca pentru vecinica lui po­menire să se riiioe un bust pe dealul Mănăstirei Cetăţuia, deasupra căreia Vlaicu a sburat, înlâţişând învăţaţilor streini geniul neamului nostru.

Pimen.Mitropolitul Moldovei.

Coroanele.Sicriul regretatului defunct, cât

timp a stat în capela militară şi în biserica Sfiui Gheorge, a fost acoperit în abundenţă de flori şi coroane. Mulţi necunoscuţi admiratori ai lui Vlaicu veneau cu jerbe şi buchete de flori naturale pe care le depuneau pe sicriu.

Corespondentul rostru ne scrie, că până eri la orele 12. au fost depuse coroane din partea următoarelor per­soane, instituţii şi societăţi:

Şoimului Carpaţilor regrete eterne; Regrete eterne, secţia politehnică a aviaţie' dela Cotroceni. iubitului nos­tru camarad Aurel Vlaicu; Mecanicii şcoaiei de arte şi meserii lui Aurel Vlaicu; Cercul românilor ardeh ni iubi­tului nostru Aurei Vlaicu.

cureşti, cu care legase o strânsă prie­tenie. /ceşti patru trăiam visul lui Vlaicu simultan, şi aveam cuvântul de ordine, ca oricând ne-o spune »azi ple­căm«, să fim gata. Sâmbătă de dimi­neaţă, timpul fiind favorabil pentru zbor, uitâudu-ne în zare, munţii se vedeau limpezi de nori.

Vlaicu îi spune Jui Magnani:»Prepară-ţi automobilul, anunţă

pe Siiişteanu sa vină ţi luaţi benzină, iar la 2 dl a., plec*ţi înainte, să ale­geţi locul de aterizat la vre-o 12 km. dincolo de Ploeşti, unde am să-mi în­carc rezervorul cu benzină. Eu am sâ plec la 3 d. am., ca să vă las vouă timpul să puteţi ajunge şi să alegeţi locul. După ce mi-or da plecarea, Ne- delcn şi cu Miron mă vor urmări cu automobilul meu, până unde voiu ateriza să iau benzină. Din acest punct, eu voiu trece (Jarpăţit şi v iu ateriza la braşov, iar cot veţi veni îm­preună «

Plecarea.La orele 2 şi jum. după amiază,

plecăm cu primul automobil şi ajun­gem fără nici o pană la kilometrul 73 (13) dincolo de Ploeşfi, unde am găsit un Ioc cu mirişte, dar bun pen­tru ateriza4. După 10 minure dela so sirea noastră, vedem aparatul in zaro, la înălţime de 350—-4!)0 ine^ri în linia şoselei. Noi ne-am jalonat în senzul arăturei şi îi făceam semne cu şepcile, unde să aterizeze. Cum venea pe dea­supra şoselei, trece de noi cam 300 me ri înainte, v'rează la dreapta

şi aterizează perpendicular , pe linia brazdelor, pe care noi i-o indicam, în condiţiuni foarte bune. El se dă jos şi începe să joace, foarte bine dispus, neştiind sărmanul că moartea îl pân­deşte. Siiişteanu îi obiectează de ce a aterizat perpendicular pe arătură, căci pământul era moale şi infundându-se rorile, risca sâ-şi strice terenul de aterisaj. La aceasta, Vlaicu îi răs­punse :

->N’aveam cum să aterisez de-alun- gul arăturii, căci aşi fi avut vântul in coasta (lucru la cure Siiişteanu nu se gândise). Deci treahia să aterisez cu vântul in faţă «

Noi am adus rezervorul de ben­zină dela automobil şi Vlaicu împreună cu Magnani, s’au urcat deasupra aripe­lor, să umple rezervorul aparatului. Din neprevedere, noi nu luasem pâlnie, dar Siiişteanu vede un automobil care se oprise pe şosea — probabil mirat că vede un aeroplan pe câmp — şi dă fuga să ceară o pâlnie. In automobil era d-1 general Harţei, însoţit de un d. locotenent, cari veneau dela castelul Peleş. Foarte binevoitori, ne au dat pâlnia, cu ajutorul căreia, In 4—5 mi­nute am umplut rezervorul cu ben­zină. in acest răstimp, automobilul în care erau Nedelcu şi cu Miron. nu mai venea; erau ceasurile 4 şl 30. Ca să nu pierdem timp, căci mai avea aproape 100 km. de parcurs până la Braşov şi voia să ajungă acolo din vreme, n’am mai aşteptat să vină şi celalt automo­bil. I-am dat plecarea, a rulat ca la 40J—500 metri prin arătură, fără să

poată părăsi pământul, căci terenul fiind moale din cauza ploilor, roţile se înfundau până la butuci, şi aparatul nu-şi putea lua viteza necesară, ca să poată decola. Am alergat spre el şi l’am găsit lucrând la şurubul ce fixa cablul frânei care — din cauza rezis­tenţei, a frecărei cu pământul, se des­prinsese şi Înfrâna roata dinapoi. După ce Ta fixat, i am spus noi să ruleze pe partea dreaptă a câmpului, terenul fiind mai rezistent. Am dat direcţia aparatului, Magnani învârteşte helicea, motorul zbârnâie, noi strigăm: »ura şi să ne vedem la BraşovU Iar Vlaicu ne răspunde: *La Hotel Continentali« ru­lează vre o 200 metri, terenul îi opune din nou rezistenţă, în sfârşit decolează şi aparatul începe să se ridice maies- tos în aer.

înainte de plecare, s’a sfătuit cu noi că nu-şi va lua direcţiune, până nu vede automobilul nostru în mers. Dar noi ne găseam la aproape 500 metri de şosea şi până să ajungem, Vlaicu a luat înălţimea de 200-— 250 metri şi a început să vireze ca noi să ajungem ia automobil.

Plecând noi, Vlaicu îşi ia direcţia, având o superioritate de viteză, căci noi întâmpinam obstacolele vehiculelor ce ne încrucişau drumul şi la un cot al şoselei nu i’am mai văzut. După 14 —15 km. de mers, vedem In mijlocul şoselei un automobil şi persoane cari ne făceau semne disperate să oprim. Eram încă în viteză şi un domn—des­pre care am aflat In urmă că se nu­meşte Ferechide, prefect de Buzău — sare din automobil, spunându-ne;

fir 194 —1913.

De-acum n’o să ne mai ridici p« aripile tale de vultp-, dar orizonturile, ce ne-ai făcut să filtrezi' rim şi gustăm, nu le vom uita, tu ne-ai învă\at săli cunoaştem şi să le dorim şi pr n sfâr­şitul tău ne-ai arătat calea pa an trebuie să le ajungem — calea jertfei.

Nu se varsă înza-îar sângele eroii»Al cor,

d e c o r a r e . La 5 Octomvro sín n., se împlinesc 21 ani, do când ?rii- ducele Franz Ferdéi.. 1 face parié din armata prusiana. ( a coastă ocaziune, împăratul Wilhelm va corda arhiduce­lui o înaltă distincţiime. O delegaţiile a Regimentului 10 de ulani, ai cărui comandant onorifl: e arhiduce’e Franj Ferdinand, va prezenta acestuia deco> coraţia, împreună cu scrisoarea de fe­licitare a împăratului WilheJrn.

Arbfducelo SF’cr-di ai aiu l şl «T rL JSsnair.»* Ziarul «Le Temps» este -o format că arhidu­cele moştenitor este favorabil ideii «trialismuîui». «Planurile şi programul — scrio amintitul ziar — sunt iotă neprecizate. Se vorbeşre de o Slavonie; care să aibă ca centru Bosnia şi Her* ţegovina plus Croaţia ş: Dalmaţia, cári ţări ar fi luate din cercul de s -ai?e- tenţă al Austriei şi Ungariei. Desigur însă, că obiecţiui.i mai ca seamă din partea Ungariei, vor fi multe şi inss- tente.

«Le Temps» mai adaugă, că Frânţi dorind să păstreze cu Austro-Ungarii relaţiuni amicabih neuirând în aceli? timp nici simpa .iilo ei pentru Serbia, nu poate decât să aplaude orice silinţă de împăcare, care va satisface dreptele aspiraţiuni ale Skvilor, consolidând iu acelaşi timp situaţiuriea internă a mo­narhiei austro-ungare.

V o u l o b r f z n h i i . Alte două obrăznicii debitează ia adresa »Asocia- ţiunii« şi a adunăni dela Orăştie, ziarul »P. Hirl.« Văzând că autoiită-.ile nu s’au luat după minciunii ' lui şi n’au oprit ţinerea adunării, a scornit uoai minciuni, în raportul, ce 1 iîă despre »■ dunăre.

Spunând, că *.a OrâşZ» ÍV *üuuat vre-o 5000 de Români, zice:

»Toţi aceşti.o bărbaţi , şi femei, aveau pe hainele ' >r tricolorul regalu­lui român. €

Aceasta e o minciună şi perver­sitate. Dacă cineva va îl avut vre-o panglică tricoloră: roşu-gfrfbin-vânăţ acela a purtat tricolorul Ar dealului, la fine »P. Hirl.« zic 3:

»Ultrái ştii români au primit m trurţiile pentru a p Dea impedeca li• ţirea mai departe a maghi rhmii.

Aceasta este iarăş o perversitate, Românii nu urmăresc, ca ungurii per­ciunaţi şi neperciunaţi, împedecarea ii progres a altor popoare. Ei Îşi văd nu? j de progresul şi de nevoile lor ..

înfierăm din nou şi aceste o* brăznicii şi pervertiri sie organului ji­dovesc.

................................................................................................. ... * * ■ * * ■ « « •« « « « -»

*Dv. urmăriţi pe Vlaicuî«»Da« — Ii răspundem noi, ilrl

să presimţim dezastrul.>Nu-l mai urmăriţi, oda a cdzi

cu aparatul şi e m órit.Aceste vorbe au căzut ca o bomb:

asupra noastră. Silişteanul sare ca u; nebun din automobil şi dă fuga po câmp, iar Magnani, iără să’şi mai dai seama de ceea ce face. întră cu auto­mobilul în şanţ, fese de-acolo şi ii o* preşte, alergând ‘după SiLşteanu.

Dezastrul.Era prea târziu. Vlaicu zScei

mort pe ruinele aparatului său, înmăr­muriţi de imensitatea nenorocirei, u uitam năuci şi au ne venea să predea Ni se părea că cate un joc al haluci­naţiei.

Siiişteanu se apleca asupra lui,!! îmbrăţişează, îl strigă pe nume, zadar­nic. Vlaicu nu răspundea, el nu mai era printre cei vil. După tre o 10 ir- nute ne-am msi desmetecit; veden d de faţă mai era şi primarul sătulii Băneşti şi câţiva ţărani, cari ÎDiâiapU- tor se găseau pe câmp. Sosind lumw am hotărât, de a'-ord cu Magnani, $J se ducă la Cân piua. să am nţe autori­tăţile, apoi să cumpere o caudílá şi lumânări.

Aşa cum se găseau după aceea, am examinat toate cablurile, să ve­dem nu cumva 3 f >st vreunul rup' dar nici un cablu, vei o sârmă nu eri ruptă.

Atunci, ca - putem scoate ii sub sfârăm ătui. dagnani tui-a d*.t 111

\

Nr. 194.—1915.

C o m isim * l e b u l g a r ă şi ro -m âuă pentru delimitarea nouei fron­tiere a Dobrogei ii-au terminat lucră­rile. In timpul delimitărei s’au ivit mai multe incidente î itre membrii comi- siunilor. Din cauza neînţelegerilor co- misiunile erau dec ise să suspende chiar lucrările In urma sfaturilor cari s’au primit în;ă atât dela Bucureşti cât şi dela Sofia, comis.unile au continuat lucrările rămânând ca lucrările să fie revizu te de guvernele respective, cari vor transa ultimele diferende prin tri­mişii extr- ord-nad respectivi.

$~a pronunţat B la ju l.. -...dar răspunsul Blajului nu ne

mulţumeşte, lî vorba de teologii români din semmar* l ce ilral din Budapesta, Ia atâtea rânduri şi cu atâta inzistenţă s;a cerut, ca cei chemaţi să ia măsurile de lipsă pentru soartea acestor teolo­gi; iar rezultatul a .fost că Blajul s’a îngrădit în zidurile tăcerii. Era de pre­văzut ce se ascunde după acest para­van al tăcerii, presimţeam că tăcerea aceasta ţine locul unui răspuns, car® va stârni noui valuri de nemulţumire. Şi — nu ne-am înşelat în aşteptările noastre.

Cele câteva rânduri, în cari »Uni­rea« (Nr. 92) ţine să clarifice chestia teologilor români din seminarul central, n’au de Ioc tăria de-a spulbera bănue- Iile şi de a aduce linişte în inimile ce­lor în grij aţi de soartea acestor teo­logi. viitori conducători ai neamului.

Că aceşti i arjorociţi teologi vor Huilra din nou î n acest atelier de ma­ghiarizare o prerimţeam, căci aceasta ne-o confirma pe deplin misterul tăce­rii care se lăsase atât de greu asupra Blajului. Dar nu ştiam măsurile cari s’au luat peniru asigurarea viitorului acestor teologi — şi despre toate acestea »Unim« nu no lămureşte nici acum.

. Era vorba ca teologilor amintiţi ü li se caute adăpost prin alte semi­nar!. Cercatu-s’a aceasta ? Şi nu s’a gă­sit pentru ei nici un alt seminar mai potrivit, decât cel din Pesta, unde se comisese acei atentat ticălos la simţul nostru naţional?

In ioc să răspundă acestor întrebări, »Unirea« — in numele celor din fruntea bisericii române unite — asigură publi­cul românesc. c& »teologii noştri s’au p re ta t |a, r írtori ser inarial şl şi- au reluat studiile in # toată forma ca până acum. Amăsurat hotărârii Co­rului nostru episcopesc însă, nu au sub­scris declaraţia cerută de rectorat şi prin urmare nu s’au supus condiţiilor stipulate de Superioritate împotriva lim- bei româneşti. Chestia conflictului alt- ţnm mi e terminată încă, dar credem câ se poat*> considera ca atare, căci a- faceroa fiind un atac împotriva dreptu­lui limboi româneşti şi un amestec vol­nic în chestii, cari nu aparţin Superio­rităţii, cei ce au comis greşaia au da­torinţa să o repareze. Teologii noştri altcum ştiu ce datoresc chemării Jor şi vor Q Ia culmea datorinţii«.

Acesta-i răspunsul »Unirii«.Da, credem şi noi că »teologii

noştri ştiu ce datoresc chemării lor« — dar întrebăm autorităţile bisericeşti: tie ştiu e- datoresc chemării lor ? Căci dacă ar ti conşfcii de această chemare, nu ne-ar 8 surprins cu acest răspuns in doi peri.

»Unirea« ne asigură, că »teologii

cleşte, cu care am tăiat cablurile şi sârma ce ne împiedicau şi l’am scos. In acest timp i venit ambulanţa soc. Steaua Română din Câmpiniţa şi l’am urcat pe targă. Apoi, după dispoziţiu- nea procurorului de Prahova, l’am tran­sportat la camera mortuară a spitalului.

Reconstituirea cădere!.Înainte de a pleca de unde îl a-

provizionasem cu benzină, Magnani a apus stăruitor, »Vlaicule, caută de ia Înălţime peste 1000 m., căci altfel nu ai s& poţi trece munţii. Dar Vlaicu i a răspuns: »Doar ştii tu cum iau înălţime când vreau«.

Vlaicu av ea de gând să facă acest îndrăzneţ sbor cu noul aparat, care a- reun motor mai puternic, căci înţele­gea greutăţile ce are de învins şi în­cercarea,ie a-I face cu vechiul aparat, e- raprea haza?( ată. Dar cum am spus, timpul trecea şi Îndeplinirea visului, care fi rodea i ufletul, căci de el era le­gat triumful ?i gloria neamului româ­nesc, căruia Vlaicu i-a Închinat toată viaţa iui, — şi timpul ademenitor de prielnic, a contribuit şi el la hotărârea fatală.

Când a ajuns deasupra satului luptând până acolo cu golurile

din aer, căci nu avea înălţimea mai rfflare de 309—350 metri, nu mai era ; hotărât să treacă munţii (aceasta opu- [tem spune cu certitudine) şi probabil voia “ ajungă cât mai departe, unde să a- isezt», căci ne sfătuisem încă dinainte

o vedea, că nu are înălţime su-

Ö A 2 E î A T R A H S I L V A N U L

să răsplătim munca desinteresată şi obositoare a profesorului Iosif Popovici.

Principii români la Livadia. ziareleruseşti ‘»Rieci« şi »Brjevia Viedomosti«

nu s’au supus condiţiilor stipulate de Su- pe-ioritate împotriva limbeiromâneşti«, dar zice mai apoi: chestia conflictului altcum n a e terminată« şi trage con­cluzia că această chestie » ve poate con­sidera ca atare« (adecă încheiată) pen­tru că — ascultaţi pentru c e : yaface- rea fiind un atac împotr.va dreptului limbei româneşti şi un amestec volnic în chestii, ari, nu aparţ'n Superiorită­ţii, cei ce au comis gr- şila au datorinţa să o repareze.

Scurt z is: chestia-i terminată, ches - tia nu-i terminată, dar las’ că o va ter­mina rectoratul seminarului central...

De sus vorbeşte Blajul: »cei ce au comis greşeala au datorinţa să o re ­pare«. Energic ordini Vor alerga în ruptul capului cei dela conducerea se­minarului din Pesta »să repare gre­şaia«, căci au primit ordin din partea... cui? A acelora contra cărora mai în­dreptaseră încă atâtea atacuri şi ames­tecuri volnice fără ca cei loviţi să fi a- vut curajul să le dea răspunsul demn!

Oare Hajdudorogul şi atâtea alte Ia fel nu au fost tot atacuri şi ames­tecuri volnice în chestii cari nu aparţi­neau celor ce le-au dat fiinţă? Pentru ce au rămas aşadară »nereparate« a- ceste »greşeli« — căci în dicţionarul, »Unirii« cuvântul jgreşală<. pare a fi identic cu atac şi amestec volnic.

Aşteptăm să-şi repare şi conducă­torii bisericei noastre unite »greşelile« şi să ia o dispoziţie energică în ches­tia cercetării din partea teologilor noş­tri a seininariilor rom. cat., ca să nu fim purtaţi ca până acum cu asigurări pe hârtia răbdurie şi cu promisiuni fără valoare reală.

X.

Scrisoare din Budapesta.— 16 Sept. 1913.

După trei luni de recreare şi o- dihnă studenţimea româna a a’ergat, ca să-şi înceapă din nou munca obosi­toare.

Pe la universităţi, pe bulevarde, în grădini publice etc. palpită iarăş vi- eaţă românească. Tineri cu sufletele avântate de idealuri se strecoară gră­biţi printr’o lume necunoscută şi stre­ină de sufletul lor. Pare că şi vremea s-a mai înviorat la sosirea lor. Dar de pe feţele lor serioase citeşti regretul după colţişorul părăsit, dorul după a- ceia de cari îl leagă atâtea amintiri plăcute. Sgomotul infernal, uruitul ne­încetat al carălor şi trăsurilor, zângă- nitul tranvaelor şi-al automobilelor con- tribue în măsură şi mai mare la poten­ţarea neliniştii sufleteşti. Doar amin­tirea, că înstrăinarea lor e numai tre­cătoare şi că nizuinţeie lor nu vor fi zădarnice şi vor găsi şi ei cândva vre o mulţumire sufletească, le mai înseni­nează sufletul, dându-le imboldul tre­buincios întru îndeplinirea muncii care i aşteaptă.

*In semestrul acesta — după o

pauză mai lungă — d-1 profesor losif Popoviriu a publicat iarăşi un curs d j literatură română. Nu ar tretSuT să existe stucrent universitar român, care să nu se înscrie, dar mai ales să nu cerceteze cursul interesant al profeso­rului I. Popovici. E ştiut că d-1 Po­povici, aduce o mulţime de jertfe spre a face posibil tinerilor universi­tari români să asculte nişte prelegeri Ia un nivel demn. Noi ar trebui ca cel puţin cu interesul şi sprijinul nostru

ficientă, să ateriseze în apropiere de şosea, ca să-l putem vedea. La înălţi­mea de 300 metri, el a putut vedea cu siguranţă, că dincolo de Băneşti ime­diat începe Valea Prahovei, sondele şi defileuriie dealurilor. Nu rămânea pen­tru el decât să aleagă locul de ateri- saj. Înaintea satului sunt livezi de pruni, în spate şi în lături porumburi, iar între porumburi şi livezile de pruni, se găseşte o poiană lată de 60 metri şi lungă cam de 200 metri. Aci a voit Vlaicu să ateriseze, a stins motorul şi a venit în sbor planat, ca să’şi micşo­reze înălţimea. Apoi, ca să nu capete aparatul viteză şi să nu iasă din pete­cul de pământ, ales pentru aterisaj, a virat în dreapta în cerc strâns şi cam picat. Tocmai în momentul când vira, cu siguranţă, sub aripa dreaptă a gă- sil un gol de aer, care i-a fost fatal, căci aparatul s’a precipitat cu aripa dreaptă în jos, în direcţie perfect per­pendiculară, şi s’a izbit cu putere de pământ, de la o înălţime de cel puţin 50 metri. Prima lovitură cu pământul a avut-o aripa dreaptă, din cauza jo ­cului şi a inerţiei, Vlaicu s’a lovit cu putere cu fruntea de marginea capotei de aluminium, care acoaperă motorul să nu arunce ulei, şi cu gura de volan. Această lovitură i-a provocat fractura bazei craniului. Lovitura aripei cu pă­mântul, din cauza cablurilor şi ancora- mentului cu sârma de oţel care cons­tituia un corp uniformabil prin dispo- ziţiunea legăturilor, fatal a trebuit să simtă ciocnirea cu egală intensitate în I toate direcţiunile, ţinând să scurteze |

Faptul cel mai mult comentat de ziarele budapestene este formarea nou­lui partid al lui Andrássy sau »parti­dul constituţional regnicolar«.

E interesantă vorbirea lui Andrá­ssy făuritorul acestui partid, prin care caută în chip şi fel să justifice dreptul de vieaţă ai noului partid.

Vorbind de problemele noului par­tid Andrássy a fost sincer ca niciodată. Scopul partidului este întărirea consti­tuţională, iar spre acest scop — foarte natural — trebue actualul regim răs­turnat, pentru a ajunge el la putere. Nu uită în acelaş timp să facă paradă cu democraţia. »M-ain născut aristocrat« — a zis Andrássy — şi nu mi-e ru­şine, nu*mi voi nega niciodată sângele şi clasa, dar cu toate acestea o spun din convingere curată (!?), că numai pe baze democratice se jpoate asigura fericirea Ungariei, nefăcând deosebire între clasă, religie sau naţiune«

Ce cuvinte frumoase, cari însă vor fi uitate, îndatăce scopurile tainice şi le vor fi ajuns, priminduşi fiecare osul de ros.

*Eri a încetat din vieaţă cunoscu­

tul învăţat ungur, fost profesor de u« niversitate şi membru al Academiei maghiare, Vámbér f Ármin. Născut prin anii 1832 din jpărm ţrSăraci, nedispu- nând deTmjloacele materiale trebuin­cioase, a fost dat ca ucenic la un croi­tor. Copilul având mare aplicare spre învăţătură, a lăsat meseria continuân- du-şi studiile. Mai târziu a învăţat tu r­ceşte şi a întreprins o călătorie lungă şi împreunată cu o mulţime de pri­mejdii în Asia centrală spre a căuta patria străveche a maghiarilor. N a fost insă norocos, umblând pe căi gre­şite. Totuşi şi-a întemeiat teoria înru­dirii turceşti a maghiarilor, pe care a susţinut-o până la moartea sa, cu toate că lumea ştienţifică maghiară primise deja teoria fin-ugorică a lui Budenz şi Hunfalvy. Ba a tras la îndoială chiar existenţa lui Árpád. A fost cunoscut în lumea ştienţifică ca un mare orien­talist, bucurându-se de multe simpatii şi în apus.

B.

Ş T I R I .— 5 Septemvrie 1913.

Strada Âurol Vlaicu« Din Bucureşti ni se telegr aliază:

Primăria Capitalei a hotărât ca strada Poliţiei să se numească de-acum înainte „Strada Aurel Vlaicu.u

Membrii comitetului centrai al A-SOCiaţiunei. In raportul nostru din nu­mărul de Marţi seara al »Gazetei Tr.« s’au emis din eroare din lista membri­lor noului comitet al »Asociaţiunei« a- Ies la Orăştie d-nii Partenie Cosma şi P. C. Sa arhimandritul Dr. Ilar ion Fuş- cariu.

Darurile României pentru palatulpăcei- Ziarul »Figaro«, care in lista da­rurilor făcute pentru palatul păcii o- misese România, revine menţionând că România a dăruit patru covoare splen­dide, produsele industriei naţionale. Co­mitetul a mulţumit călduros.

axa principală de aluminium, la extre­mităţile căreia se concentrează toate legăturile.

Că aşa trebue să se fi întâmplat accidentul nenorocit, pledează şi faptul că unul din cilindrele motorului a in­trat perfect prin centrul roţei din dreapta a aterisaj ului, a rupt spiţele şi s’a împlântat în pământ până la carter. La atingerea bruscă cu pămân­tul şi din cauza jocului teribil, îi s’a rupt coloana vertebrală, — căci pă­mântul era afundat cu aproape 10 c. m., şi luase forma soldului drept, pe care a căzut — şi-a fracturat mâna dreaptă mai jos de încheietura cotului, piciorul stâng mai sus de genunchi, pi­ciorul drept la genunchi şi coastele din dreapta pieptului.

Ţinem să aducem cele mai for­male dezminţiri pentru cei ce spun câ aparatul i a f,st defectuos şi că i-ar fi eşit vre o aripă pe sus. La orice a- parat, din câte există până in prezent, o fi posibil să iasă vre una din aripi pe sus, dar la aparatul lui Vlaicu e imposibil.

Am ţinut să aducem acestea la cunoştinţa tuturora, ca un ultim oma­giu pentru memoria lui Vlaicu, contra acelora cari din nefericire, — deşi Vlaicu a murit pentru un ideal măreţ şi pentru gloria neamului nostru, — voesc să facă din această nenorocire un obiect de critici, pentru a micşora valoarea creaţiunei sale.

G. M agnani. C. Silişte*mu.

anunţă că principele Ferdinand şi prin­cipele Caro! al României vor face, pe la sfârşitul Junei Septembrie, o vizită familiei imperiale ruseşti la Livadia, unde vor sta mai multe zile. E însă ne­sigur, dacă logodna principelui Carol cu flea cea mai mare a ţarului, va fi publicată cu prilejul acestei vizite.

Oaspeţi distinşi prin Săcelei Eri în3 Sept. pe la oarele 5 ’/2 comunele noas­tre Secelene au fost străbătute în lun­gul lor de 3 automobile regale. In cel dintâi era M. Sa Regele Carol şi M. Sa Regina Elisaveta, cărora atât în trecere cât mai ales la întoarcere li s’au făcut călduroase manifestaţiuni din partea poporaţiunii eşită înaintea iluştrilor oaspeţi. — Zeno.

Protestarea Albanezilor din Româ­nia. Comitetul Albanezilor din Româ­nia, având in vedere atrocităţile ce se comit zilnic de cătră armata şi bandele greceşti în localităţile ocupate de ele în Albania, a expediat următoarea te ­legramă cătră miniştri de externe ai celor şase mari Puteri.

»In numele Albanezilor din Ro­mânia, cu inimile îndurerate protestăm contra atrocităţilor de tot felul comise populaţiunei albaneze de cătră armata şi bandele neregulate greceşti în teri­toriile ocupate de ele şi facem apel la sentimentele nobile ale Excelenţei Voa­stre şi o rugătn cu cel mai profund respect de a interveni în numele urna- nităţei şi al civilizaţiei ca să se sfâr­şească odată această stare de lucruri de nesuferit, şi ca aceste teritorii, cari îi revin Albaniei, să fie evacuate cât mai curând posibil de cătră greci«.

Necrolog. In Năsal a încetat din viaţă proprietarul Ioan Macavei în etate de 59 ani. înmormântarea va avea loc azi, Joi.

0 grevă interesantă. Ziarele din Capstadt (Africa de sud) povestesc u r­mătoarea istorioară, care arată cum au cedat doi miniştri unor grevişti, cari acum trei săptămâni i-au ameninţat cu moartea. Miniştrii Botba şi Smuts ste- teau într-un balcon, sub care s-au adu­nat greviştii dela căile ferate. Deodată sosi infanteria, caro se pregătea să tragă asupra manifestanţilor. Atunci doi de­legaţi ai muncitorilor, cari parlamen-' tau în balcon cu miniştrii, şi-au scos revolverele declarând că dacă armata trage, cei doi miniştri vor cădea şi ei. Botha şi Smuts dându şi seamă de g ra­vitatea situaţiei, au ordonat retragerea trupelor admiţând cererile greviştilor.

AviZ. Un absolvent de gimnaziu cu matura, caută farmacia Nicolae Co- leşiu din Bârlad, (România) ca practi­cant începător. i i—12.

Carte didactică aprobată: Mi-nistru l de culte şi instrucţiune publică a ap robat sub Nrul 141, 325/913: Geografia patriei şi ele­mente din geografia universală pentru şcoalele prim are de 1. Dariu, dir. şcol. penzionar în co­laborare cu D. Lupan , prof. g im ­nazial ediţiunea IX -a . P ân ă la alte di3poziţiuni se poate procura dela Tipografia A- Mureşianu Branişte et comp. B raşov, cu 50 fileri exem plarul.

Cărţi şi reviste.A apărut: Vâduvioara şi alte

şase monoloage, pentru bărbaţi şi dame tinere. Originale şi localizări, de Horia Petra-Petrescv. Editura »Librăriei S. Bornemisa« Orăştie, 1913, (1 coroană -f- porto 10 bani). Monoloagele sunt următoarele: Văduvioara, Kodak, Oche­larii, Mitocanii. Un punct afară de pro­gram, Cireşul, La telefon.

ULTIME ŞTIRI.înmormântarea lui Aurel Vlaicu.

—Amănunte prin telefon. —B ucureşti, 18 Sept. n.

In fruntea cortegiului funebral, după secţia din regimentul de escortă regală, urma aeroplanul lui Fiaicu îm ­podobit cu coroane şi tras de 4 artile- rişti călări, Au urmat apoi carele cu cununile nenumărate şi drapelele îndo­liate ale tuturor corporaţiunilor. După ofiţerii cari purtau perna de decoraţii păşea corul societăţii »Carmen«, care cânta cânteceriunebrale, apoi trăsurile cu clerul, carul funebru, având de dreapta şi de "stânga cordoane de jan­darmi, apoi părinţii şi ‘fraţii, feciorii din Binţinţi şi publicul imens în frunte cu d-i general Hârjeu.

Discursuri au fost rostite în bi­serică de Arhiereul Teohl, generalul Hârjeu în numele regelui şi al armatei, Bărbulescu în numele Ligei şi locot.- colonel Mihail în numele şcoaiei Edili­tare de aviaţiune. La scara bisericei

Pagina 3

■ a vorbit asesorul Triteanu în numele bisericei române din Ungaria şi Dr.

I Tjupu. In faţa palatului poştelor au vorbit prof. univ. Dr. Ursu, Dr. Au- vel Vlad, şi 1. Nioolau în numele Ro­mânilor macedoneni, iar în faţa mor­mântului Dr. V. Niţescu în numele pressei române.

O companie din batalionul de spe­cialităţi a dat onorurile, iar după co­borârea îu pământ a sicriului muzica militară a intonat *Deşteaptă-te Ro­mâne.«

Din discursul d-nului A. Vlad.

„...Vlaicu ne-a întărit forţa de rezistenţă.

In ţăranul român de dincolo el a întărit prin geniul lui credinţa unei mari izbânzi, izbândă pe care Vlaicu a realizat-o numai îu sim­bol, tăind cărare viitorului, zdrobi­tor de graniţe. Mormântul lui va fi zala, care va lega tot mai mult pe românii de dincolo de fraţii de aci.

' O singură mângăere avem : aceea de a şti că poporul din care s’a născut un fiu atât de distins are destinul de a ajunge în fruntea popoarelor civilizate.

In numele partidului naţional- român, în numele românilor de din­colo, îmi ian adio de la defunct zicând: în veci să-i fie slăvită a- mintirea. Odihnească în pace“...

Din discursul d-lui Dr. V. Niţescu.»«.Viu să aduc prinosul presei de

peste munţi. Această presă, pe care o fac mucenicii condeiului, martirii cu spectrul temniţei în spate, a] fost cea dintâi care a înţeles sublimul plan ai lui Vlaicu. Ea l’a încurajat idealistă cum e, a dat tot ajutorul idealistului Vlaicu, ca acesta să-şi desăvârşească opera. Lumea din ţară se purta cu ne­încredere faţă de planurile lui Vlaicu. Când însă acesta a încălecat pe pasărea sa măiastră ş’a pornit să cucerească văzduhul, să rupă gloria din soare şi să se scalde în lumea eterică a văzdu­hului, nepăsarea de până atunci s’a schimbat deodată într’un sentiment de evlavie. Iar astăzi Vlaicu e idolul Ro­mânismului întreg. Acesta vine să-şi plece genunchii la mormântul lui şi să se roage ca unui sfân t. . .

...Presa de peste munţi îşi ia prin glasul meu rămas bun dela tine scum­pul nostru tovarăş de gânduri. Ea nu te va uita niciodată şi în coloanele ei îţi va ridica monumentul neperitor mai tare decât metalul.

Mergi liniştit spre culmile, după cari ai însetat viaţa ta întreagă. Acolo te aşteaptă nemurirea, pe care aşa de mult o meriţi».

Cernăuţi 18 Sept. La aflarea şti- rei despre moartea lui Aurel Vlaicu societatea academică «Junimea» a afi­şat pe zidurile oraşului placate îndo­pate cu următorul cuprins :

Aducem cu jale la cunoştinţa tuturor Românilor ştirea dureroa­să despre moartea tragică şi ne­aşteptată a unuia din cei mai a- leşi şi falnici fii ai neam ului a in­ginerului aviator Vlaicu, care, du­pă ce şi-a făcut o datorie sfântă de Român pe câmpul de răsboiu în ultima campanie, sburând spre căminul părintesc, a murit în u r ­ma unui accident grav căzând vic­timă geniului şi curajului său• Cinste şi veneraţiune martirului, gloria românismului!

POŞTA ADMIN1STRAŢIUNEI.D-lui S e v e r de B a r b a , Reghin. Am

primit suma de 20 cor., din cari am achitat abonamentul d-voastră dela 1 Iulie a. e. p&oă la 31 Decemvrie a. c. 12 co r, iară restul l-am contat ca abonament pentru d-şoara Aurora până la finea anului crt.

Proprletar:Tip. A. Mureşianu: Branisoe & Comp

Redactor responzabll: loan Broteou

Cursul la bursa dia Viena-Din 17 Septemvrie 1913.

Renta ung. de aur 4% . . . . 101.G0 Renta de coroane ung. 4% * • • 81.45Impr. căii. fer. ung. în aur 3V*7u 72.20 Impr. căii. fer. ung. în argint 4% 81,25Bonuri rurale cruate-slavone . . 82.— Impr. ung. cu premii . . . . 452.— Losuri ptr. reg. Tisei şi Seghedin. 294— Renta de hârtie austr. 4*/i0 • • 81.30Renta de argint austr. 4>/10 . . 81.80Renta de aur austr. 4%. , . . 106.10

Pagina 4 G A Z É T A T R A N 'S I L Y A N I E I Nr. 194-1913.

Sanatorium la băile din Baznadeschis din 1 April până în 15 Decemvrie.

In Sanatorul dela băile din Bazna să vor primi şi să vor împărtăşi de îngriji­re medicală mai cu samă cei

ce sufere de următoarele boale:

Boaie in tern e :Diathesă de acid uri­

nar podagra, boala de sa- chăr (diabetes), obozitate generală şi cardială, anemie

slăbire generală, boale de ale organelor glaudural (prostată, tes­ticule, epididyme şi adenoide), diathesă exudativă, raşhitiş, reu­matism muscular, boale de inimă (artero-scleroz) boale de ri­nichi, ăonstipaţie. peritonită chronică, intoxicaţie chronică cu plumb sau mercur; precum şi cei ce fac băi de plăcere.

Morburi femeieşti.Inflamaţiuni chronice ale organelor genitale, endometrită

chronică, inflamaţiunea ovarului, (exudat, parametrită, pyosal- pinx), irregularităţi şi greutăţi în regule, erosiune, cathar, scur­gere.

Boale de oase şi încheieturi*.Rheurnă chronică. inflamaţiuni articulare provenite din po-

dagră, blenorhee şi tuberculoză, precum şi celea ce produc puroiu: inposibilitatea de a umbla în urma fracturei osului, în­ţepenirea (vigor) şi sbâreirea ligamentelor încheieturiler, infla- maţiunnea peliţei tendenilor (tendo vaginitis) exudat fn înche­ieturi, periostita chronică.

Boale de piele:Eccemă chronică, serophulcderma, psoriază. lupus, mâncă-

rime (pruritus vul-ae et ani). Acne, Pityriază, Lichen.Boale de nervi:

Slăbire de nervi (Neurasthenie), insomnie, poluţii, impoten­ţă. batere de inimă, (palpitatio cordis nervosa), durere de cap şi nervi, Migrau, Jsehias, tremurăt^rile nervului facial, paraliză facială, amorţire provenită din imflamaţia nervilor şi a rnădu- vei spinării (paraliză puerilă) precum şi sângerarea cerebrală urmată de paraliză semi-laterală, boaie de şira spinării (Ta- bes, Syringomyelia, Sclorosis, multiplex, etc.

In institut nu se primesc: cei-ce sufăr de tuberculoză pul­monară, sau de vre-un morb lipicios şi infect acut, de epilepsie sau de alienaţie meutală. P reţn r ile: Preţul de zi cam 6 — 7 cor. după mărimea şi poziţia odăii, în care să cuprinde: locuinţă (cu haine de pat) serviciu, luminat şi vipt întreg dejun: cafea, ceai cacao, ciocoladă sau lapte: lângă acestea unt, sau miere şi piă- jitură: prânz: supă o mâncare, friptură, prăjituri, sau poame ; cina: friptură sau mâncări pregătite cu lapte şi dessert. Prospect gratis.

Reprezentanţa principală a

Fabricei de Maşini a Căilor ferate reg. nng. de statpentra Maşini da treerat, motoare — benzin — gaz şi locomobile, instalaţiuni de mori, to t felul d* maşini şi unelte agricole. — V o v i t a t e ! P a t e n t ,/ R e c o r d 1I-* m a ­ş i n ă d e e ă in & ita t , şir pe şir care sam&n& în rânduri şi gunoeşte : 8 maşini îc tr’una

Reprezentant al fabricei de maşini Massej-Harris S. Â.■ • r d pentru legat snopi, maşini de secerat. Aparate de cosit, greblat. H e v l t a t e ! M a e e e y - H a r r i s , G r e b l a d e t r a « b m z d » , e o m b l n a l d ef n t a r e ă t c r d e f â n , S maşini în tr’una coni trust • din oţel.

Reprezeitant al îabricei de maşini Feber Miklds S. A.(şlep.) Benzinlocomobile pentru scopuri de tracţiuni de p l a i u r i ş l Im E n lâ tlt naai dearte pentru mori, sau Hexelmaşini, Benzin-motoare şi articole pentru ma­şini de îmblătit, aparate pentru mori. tăiat blane Instalaţiuni complecte pentru cameră de furaj.

Reprezentant al S. A. Alfa Separator, “ ffi; & f f ieieare, instalaţii complecte pentru iăptării cele mai bune aburitoare de Iuţeală cu maşini de recit aerul.

Automobile, autobuse diverse cu garanţie.

ini de transport povară pentru48—100

vap oare.

cel mai bun coperiş.(trampă) c a maşini de treerat de tot soiul, motoare, maşin agricole şi unelte de agricultură cu condiţii avantagioasAfaceri de schimb

P á r t i c o n s t itu t iv e d e g& aşiaide maşini şi unelte agronomice cu prjţuri ie .tine pria n a jitii <ti jaţi spre acest scop,

ang

deposit* Josef Lányi ^ Telefon 382. InterurlF

A v i z !Aduc la cunoştinţa On. public, pricepător în ale artei, că am deschis în

Sala parter dela Vilia Kertsch Braşov

0 expoziţie de pictură Hautelisse.• Expoziţia reprezintă o invenţie

nouă admirabilă berlinezăpo terenul piUure? pe catifea, mltis«, postav, pâoaă, lemn, sticlă, piolo etc. de un efect miraculos şi frumos, care numai pr.n pictura H a u tc H ş s e se poate produce. Inveoţia /ceasta, rare suplineşte pictura cu acu, Je dă damelor instruc­ţie po un nou teren do pictură de cel m a i d is t in s d e n i e , le s n e d e în v ă ţa t , asa că în tiu p scurt sunt în stare să picteze cele mai frumoase lucruri. Expoziţia va fi deschisă numai t im p scurg, se poate vedea ziinic dela 9—5 oare. Preţul întrărei 29 bani.

La o vizitare numeroasă Invita cu toată stima 3—§

Eduard Ubach.

AVIS!I kl l u m e a î n t r e a b ă , n u a i l ă , n i m e n i :

Albituri, Şurţuri, Corsete, jupoane, bluse, basmal", dantele, perdele, ţân haine de copii şi bărbaţi, diferite stofe, cu preţuri foarte convenabile ca la ••

Magazinul de ConcurentăBraşov Strada Porţii Nr- 35-2-50

MAfi/um a Solide Canapele, iîlUuui llu mese de birou,aranjamente odăi de durmit, lucrate perfect din lemn do stejar, şi alt material modern vinde cu preţurile fabricei

D E L T Aîntreprindere de industrie din lemn, atelier de tâmplărie îa Braşov* Strada Fântânii 52 a) Colţul stradei Erzsébet,

— — — — staţiune de tramvai. —- — — —Tot acolo ae primesc şi comande. 20 - 52

Banca Naţională a României.$ i t u a t i n n e s u m a r ă

1 9 1 225 August

191317 August 24 August

215,295.838

374,318132.282,677J6.868.1C0

13,27«, 740 11.199,854 17.443 877 4 133,3216.2*1,679

320,339 330,937

114.646,225 64.893,860 32,30» 103

8.933,337 4.192,145

744.586.850

153.337838(StOC,I UF. • 155,261.394 61 958000fmet-)trate c. aur 56.66s.ooo

Argint şi dive:s> monede Portofoliu Remân şi străin . 7,875,4001 Ifflpr.58fif.pi.) 29.327,300 8.992,700( , , ÎUCtCrt) 19,277,720mprumutul Statului (tară dobândă). Dfectele capital social . .Sfeclele fondului de rezervă Ufect. fond.dci amoit.im cb.m şi maş. mobile . . . . . . . .Mobilier şi maşini de Imprimerie Cheltueli de Admini Raţiune . Efect6 şi alte valori de păstrare Efecte în gaj şi îa păstrare provizorieUonturi curente ......................Conturi de v a lo r i ......................Conturi diverse ......................

12 000,000 32 481,321

4.834,189 487.399,630

3,035.01 1,124.596 3,773.820

178,540,085 17,717,20

744.583,850

3 ? a , s i v :

Capital ......................................Fond de r e z e r v ă ......................Fond. amort. imoo. irob. şi maşin1 Bilete de bancă în circulaţiuneProfit ?i Perdere..........................)obânzi şi beneficii diversa

Conturi curente şi recep. la vedere Efecte şi alte valori de restituit Conturi diverse . - . , .

Taxa: Scomt 6”/a Dobânda 6*/*

212.058,761

1.625,05k 188.536,89

50.181.750

12.802,059 11.999.757 17.129,877 4104,781 6.457,260

»65,664 665,566

147.350,942 151,786.187 37,844.71» 16.452,74» 4-364.§36

*64.319,561

12.003,000 34608.682

6.151,834 436,339 430

§.646,303 1,787.473

49.526,035 299.137,129

22,813,066

804 31»,551

211.929,394

1,582,347188,585.328

48,605,02012.802,059 11 999,757 17.118,877 4104,781 6.457.984

966*34 678,456

147.557,842 151,987,827 40.046,853 16,233,802 3,701,228

864.35*.9*9

12,000,000 34.3*2,872

5,151 834 435,763,051

3.646,903 1,970.015

49,384 157 299,545,669 9**11,489

864.358.989

tfaasssHanm

Apa minerală. Sooietatt pe acţîi a blrtaşifor.Recomandă apa minerală, sc oasă după cel mai nou sistem din

Isvorul Bodoker Yîlmade medici recomandată pentxu cura catarului organelor de res­

piraţie la boale învechite, are efect alinător şi vindecător.Isvorul „Bodoker Mi Insa* e îngrijit după spiritul tim­

pului de astăzi, apa minerală e eminentă răcoritoare dietetică şi ieftină.Administraţi-a: Stfc&âel O ifâiîlilor Nr. i7, BrRŞOV.

Telefen 509. (87 - 60).

Barczaujfalu község elöljárósága.

745 pz&m ér. 1913.

Árverési hirdetmény.Barczaujfalu község vadászati

jóga 1913 évi október hó 11-én d. e. 9 órakor a község házánál tartandó nyilvános szóbeli árvaré­sen bérbe fog adatni, 6 évre, azaz 1914 évi február 1-töl, 1920 évi január hó 31-ig terjedő időr«.

Kikiáltási ár évi 61 korona, bánatpénz 10 %. Ütó és zárt a- jánlatok nem fogadtatnak el.

Részletesebb feltételek a köz­ség házánál megtudhatók.

Barczaujfalu, 191B szept. 10-én.A községi elöljáróság

TIPARUL TlFUGRAEiEl A. UdURlüÿiANU BRANlÖCE â

Barczaujfalu község elöljáróiig».746 szán ér 1913.Árveréii hirdetmény.

Barczaujfalu'község 1»13 évi okt. hó 11-éa d. e. 10 őr. a község házánál zárt Írásbeli ajánlatokkal egybekötött nyilvános szóbali árve­résen bérbe adja a községi korcs­mát 3 évre, vajis 1 »14 éri janu­ár hó 1-töl 1916 évi december hó 31-ig kiterjendö időre.

Kikiáltási ár évi »00 kerena, bánatpénz 1 0 # . A község fentar- tja magának a jogot, hogy árve- razök közűi szabadon választhat.

Részletesebb feltételek község házánál megtudhatók.

Barczaujfalu, 1913 szept. 13.________ A községi elöljáróság.

Comp. BRA^ÜV

Deschidere de prăvălieSubscrisul adue la ci roşiii ţa On public că am deschis în strada Hirşer Nr. 2

Prăvălie cu alimente.Legumi, zarzavaturi, fructe

sudice, conserve de legumi, de­licatese, precum peşte sărat ia fiecare zi, peşte proaspăt, Brânze­turi, unt cu pioţ ieftin, serviciu solid.

Mă rog de sprijinul on, public80—50 Gecrge Moşom

1frumf*bilate se în­chiriază lu­

nar, sau cu ziua eu preţ ieftin în

Vilia l i r t sch.SHflBSSBBRHBBBCZSBBMiK MEB3S5B

ILUDOVICASOOSfrSsKăriţn d«> .

1— Primu! ateilor öß fr zr/: p, -uru dame —iStr. Mirsciiff 5. vis-L-vn» ele fíe v oută.

împletii.«nunei

u-i d e p?

*j? — ~ -

i r , b u a ’e, .'sor-timent mare A V*. P ’iz u r P9C*tru bal, p â l t d e f>a p c a 0 : alVmodern de uscat m a s a g e de Cl­braz, n u m i e u re , î n g r i j i r e a ara-lui cu a. s te m a m eri a u , v, ősirede păr. r t c . T o i f e iu l > t la-crări de păr so 'a c e î li e 3 ecu-

ţia r» c f* rv- 0 - v_ bG lia c). f ru m o a ş ă

Se cumpără păr căzut.11-50

Din causâ timpuluiÎnaintat

ca preţuri foarte scăznteBluse, şorţuri, mânuşi, Ciorapi Crettone, Toile de laine, Stta- mine, şi diferite stofe de lână la

F&ITZPEEDIGEB,Braşov, Strada Porţii 8. 40-100

Concurs.Pentru ocuparea unui post de

practicant cu un salariu lunar de cor. 100.—la Agentura Generală a băncei de asigurare Transilva­nia îa Cluj.

Dela petenţi să cere să fie absoluţi de o şcoală comercielă şi vor fi preferiţi aceia cari au apli­care şi pentru afaceri eaternt de organizare, acuirare etc.

Pentru aceia cari au eventual praxă pt acest teren se vor sta­bilii emolumentel© prin învoială reciprocă.

După un an de prexă corăs- punzând aşteptărilor alesul va fi definitivat cu drept de p*nziune.

Cererile instruate cu a tele necesare sunt a se înainta nurpitei Agenturi Generale până în 19 Octomvrie n. a. c-

Cluj în 17 Septemvrie 1918,Agentura Generali a b&neei generale de asi­

gurare mutuală.„TRANSILVANIA«

a. • g. 1.

4 ^ ^