Romanul adolecentului miop – comentariu literar

În ”Op iunea pentru metaroman i autenticitate”, Marin Minci afirmă că ”ț ș cele două romane inedited ale lui Eliade, «Romanul adolescentului miop» i ș«Gaudeamus» reprezintă primele texte experimentaliste ce opteză pentru autenticitatea românească în literatura română. Mircea Eliade este mai actual

i mai modern în aceste două romane decât în tot ce a scris el în materie de șproză. Lucrul cel mai original în «Romanul adolescentului miop» este discursul metaromanesc. Insurgentul adolescent sus ine în permanen ă că trebuie să scrieț ț un roman «fără inspira ie» ( « trebuie să scriu doar via a mea, iar via a mi-o ț ț țcunosc i la roman mă gândesc de mult » ) i în vederea acesti scrieri viitoare ș șstrânge materialul necesar; altfel spus, aici nu avem decât dosarul documentar al romanului adolescentului miop. ”

Întrucât ”Romanul adolescentului miop” este un roman-jurnal, scriitorul modern Mircea Eliade se dezice de canoanele literaturii române, aducând o nouă viziune asupra fiin ei umane. El o concepe ca pe un univers al convulsiilor țguvernat de tribul ii, de priva iuni, pe când scriitorul-model percepe omul ca pe ț țo fiin ă a armoniei, aflată într-un nesfâr it echilibru emo ional.ț ș ț

Experien a de via ă a autorului este prezentată în sinceritatea, ț țnaturale ea i sinuozitatea ei printr-o viziune subiectivă, relatarea realizându-ț șse la persoana întâi ( ” am citit”, ”m-am întrebat”, ”eu” ).

Perspectiva naratorului-personaj asupra adolescen ei este redată chiar deț titlu. De i aparent denotativ, aceste este creat în esen a sa pe baza unei ș țmetafore : ”miop”; acest adjectiv nu exprimă doar incapacitatea eului narator de a privi lucrurile cu claritate, ci sugerează inceritudine i confuzie, stări șspecifice adolescen ei, o perioadă a vie ii ce constituie o treaptă de trecere de la ț țcopilărie la vârsta adultă.

În ”Romanul adolescentului miop” imaginea adolescen ei, conturată de țtrăirile, de sentimentele contradictorii ale naratorului-personaj, î i schimbă șnuan ele de la un capitol la altul. Acest interval de tranzi ie scoate la iveala ț țdorin a omului de a se exterioriza, de a se destăinui, de a- i găsi prieteni cărora ț șsă le împărtă ească idealurile i slăbiciunile ( ” Din pricina celor aptesrezece ș ș șani, a nop ii de vară i a muzicii militare cei doi vor deveni melancolici ” ). Ca ț șorice adolescent, eul narator este preocupat de nota sa de originalitate, marea sa năzuin ă este aceea de a se afirma, de a- i dovedi superioritatea. De i ț ș șîncearcă să fie diferit, tocmai această sete de inedit în aseamănă celorlal i țdeoarece, con tient sau nu, fiecare adolescent tinde către extravagan ă ( ” ș ț

Fiecare încearcă să apară în fa a celuilalt mai original : să-l facă să-l admire țsau să-l compătimească. ” ) .

Obi nuita criză a adolescen ei se manifestă i la eul narator, ea fiind ș ț șgenerată de părerea acestuia despre propria persoană. Este nemul umit, țfrustrat, complexat de aspectul său ( ” Am toate simptomele : urâ enie, miopie țprecoce i desfiguratoare...”) .ș

În această operă litarară adolescen a se arată sobră, întunecată, țînfrico ătoare, definindu-se printr-o angoasă existen ială care promovează ș țintrovertismul, senza ia de lipsă de în elegere, de consolare ( ” i acel jurnal de ț ț Șacum doi ani avea un subiect : trebuia să se vădească într-însul via a unui țadolescent suferind de neîn elegerea celorlal i. ” )ț ț

Adolescen a reprezintă, de asemenea, o perioadă în care omul reflectă țasupra adevăratelor valori. Naratorul-personaj i prienii săi pătrund cu sufletul ș

i mintea misterele fumosului, alimentând ” primăvara filosofiei”. Ei răscolesc șenigma fiin elor de sex opus ( ” Femeia... Nimeni nu o cunoa te... ” ) i râvnesc ț ș șdragostea în mod egoist ( ” Nu mă visez săvâr ind fapte eroice i culegând lauriiș ș odată cu sărutările frumoaselor necunoscute ?” ) . Alături de iubire, ca valoare etică, mai apar multe altele, printre care i prietenia i în elepciunea: ei poartă ș ș țdiscu ii pe teme filozofice, au preocupări erudite i încearcă să- i formeze o ț ș șanumită cultură cu ajutorul căreia să- i definitiveze caracterul, dar i să ș șimpresioneze.

” Romanul adolescentului miop” poate fi considerat un dic ionar al țfrustrărilor adolescentine. Eliade descrie cu acurate e amalgamul de țsentimente, explozia de emo ii căreia trebuie să îi facă fa ă omul aflat în ț țperioada critică a existen ei sale. ț

Sinceritatea care alimentează discursul narativ pe întreg parcursul romanului este cea care ne conferă posibilitatea, dreptul de a afirma că această operă literară este i va rămâne o adevărată capodoperă artistică.ș