România și mișcarea francofonă

Organizaţia Internaţională a Francofoniei este o organizaţie internaţională care, pornind

de la afinitatea pentru limba franceză, reuneşte state şi guverne de pe cinci continente : 53 de

state şi guverne cu statutul de membru cu drepturi depline, 2 cu statutul de membru asociat şi 13

cu statutul de observator. 

Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, odată cu

înfiinţarea Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT). Începând de la această dată, ziua

de 20 martie marchează "Ziua Internaţională a Francofoniei". ACCT, ale cărei titulatură şi

portofoliu au evoluat pe parcurs, a devenit "Agenţia Interguvernamentală a Francofoniei" (AIF)

în 1999. Pentru o mai bună vizibilitate şi coerenţă pe scena internaţională, din ianuarie 2006, AIF

s-a transformat în "Organizaţia Internaţională a Francofoniei"(OIF), ca singur organism

interguvernamental al Francofoniei.

Francofonia a decis să-şi aprofundeze dimensiunea politică şi să se transforme dintr-o

agenţie de cooperare interguvernamentală cu un fundament profund cultural, într-o organizaţie

internaţională, cu toate implicaţiile şi transformările necesare acestui scop. Astfel, OIF a jucat un

rol determinant în mobilizarea statelor şi guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul

UNESCO a Convenţiei pentru protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale, care a

intrat în vigoare la 18 martie 2007.

Axele strategice ale evoluţiei OIF, fixate în 2004 pentru următorii zece ani, marchează

angajamentul organizaţiei de a oferi membrilor săi instrumentele necesare pentru o dezvoltare

durabilă şi echitabilă :

Promovarea limbii franceze, a diversităţii culturale şi lingvistice,

Promovarea păcii, democraţiei şi a drepturilor omului,

Sprijinirea educaţiei, a formării, a învăţământului superior şi a cercetării,

Dezvoltarea cooperării în slujba dezvoltării durabile şi a solidarităţii.

România este prezentă în cadrul Francofoniei din 1991, când a obţinut calitatea de

observator, devenind apoi membru cu drepturi depline în 1993. România şi Bulgaria au fost

primele ţări din grupul statelor foste comuniste din Europa Centrală şi de Est care şi-au

manifestat interesul pentru apartenenţa la Organizaţia Internaţională a Francofoniei.

Din decembrie 1994, Bucureştiul găzduieşte sediul Biroului Regional pentru Europa

Centrală şi de Est (BECO) al Agenţiei Universitare a Francofoniei (AUF) - operatorul specializat

al Francofoniei pe probleme de învăţământ superior şi cercetare.

În decembrie 1998 capitala noastră a găzduit Conferinţa ministerială a Francofoniei,

prilej cu care s-a adoptat titulatura de „Organizaţia Internaţională a Francofoniei” (OIF),

interesul pentru o Francofonie consolidată din punct de vedere politic fiind subliniat

prin schimbarea denumirii Agenţiei Francofoniei în Agenția Interguvernamentală a Francofoniei.

În martie 2004 s-a decis instalarea Antenei Regionale a Francofoniei la Bucureşti. Astfel,

crearea unui Pol al Francofoniei în Europa Centrală şi de Est al cărui lider este România arată

atât dorinţa OIF de consolidare a dimensiunii Francofoniei în această zonă, cât şi recunoaşterea

importanţei acţiunilor ţării noastre în acest domeniu.

În cadrul instituţiilor francofone România are statut de secţiune asociată în cadrul

Adunării Parlamentare a Francofoniei - (APF) şi de membru al Asociaţiei Internaţionale a

Primarilor Francofoni (AIMF).

Prezenţa României în toate structurile Francofoniei a reprezentat o ocazie benefică pentru

ca ţara noastră să dezvolte parteneriate de dialog cu state de pe toate continentele. Franţa şi

Belgia au fost printre susţinătorii cei mai entuziaşti ai integrării europene şi euro-atlantice a ţării

noastre.

Organizarea la Bucureşti a celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei în toamna lui 2006,

an multiplu aniversar pentru OIF a fost o oportunitate deosebită pentru noi,  România fiind

primul stat din Europa Centrală şi de Est care a fost ales să găzduiască lucrările Reuniunii. În

acelaşi timp, acest eveniment este unic prin amploarea şi complexitatea sa, organizarea Sommet-

ului asigurând o vizibilitate fără precedent pentru ţara noastră.

În noua etapă din evoluţia Francofoniei instituţionale, marcată de adaptarea structurilor

sale la realităţile politice, economice, tehnologice şi culturale de la începutul noului mileniu,

România continuă să îşi consolideze rolul în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei

(OIF), reafirmându-şi, în mod constant, opţiunea francofonă. 

În perioada 25-29 septembrie 2006, s-a desfăşurat la Bucureşti cea de-a XI-a Conferinţă a

şefilor de stat şi de guvern care au în comun limba franceză - Sommet-ul Francofoniei.

Este primul eveniment de o asemenea anvergură găzduit vreodată de România - cu

participarea a 36 de şefi de stat şi de guvern, 25 miniştri ai Afacerilor externe, 11 miniştri ai

Culturii şi Francofoniei - şi primul Sommet al Francofoniei care a avut loc în Europa Centrală şi

de Sud-Est.

Conferinţa la nivel înalt a inclus reuniunile celor trei Instanţe ale Francofoniei:

25 septembrie 2006 – Consiliul Permanent al Francofoniei – cu participarea reprezentanţilor

personali ai şefilor de stat şi de guvern ai Francofoniei;

26 septembrie 2006 – Conferinţa Ministerială a Francofoniei – cu participarea miniştrilor

afacerilor externe şi ai Francofoniei din statele şi guvernele OIF;

28-29 septembrie 2006 – Sommet-ul propriu-zis – care a reunit şefii de stat şi de guvern ai

Francofoniei.

Bibliografie:

http://oldparis.mae.ro/index.php?lang=ro&id=12891 accesat în data de 04.04. 2014

http://www.francophonie.org/Le-Sommet.html în data de 04.04. 2014

http://www.francophonie.org/La-Conference-ministerielle-de-la.html în data de 04.04. 2014

http://www.francophonie.org/Le-Conseil-permanent-de-la.html în data de 04.04. 2014