România postbelică
description
Transcript of România postbelică
România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste. Pregătire pentru admiterea la Academia de Poliţie
România postbelică
23 august 1944 – lovitura de stat
31 august 1944 – intrarea trupelor sovietice în Bucureşti
23 august – 3 noiembrie 1944 – primul guvern condus de generalul Constantin Sănătescu
4 noiembrie – 5 decembrie 1944 – al doilea guvern condus de generalul Sănătescu
6 decembrie 1944 – guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu
27 februarie 1945 – vizita lui Andrei Vâşinski în România
6 martie 1945 – guvernul condus de Petru Groza
8 mai 1945 – România şi U.R.S.S. au semnat acordul privind înfiinţarea sovromurilor
21 august 1945 – începutul “grevei regale” în România
Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă
1946 – execuţia liderului comunist Ştefan Foriş
19 noiembrie 1946 – alegerile parlamentare câştigate de Blocul Partidelor Democratice (alianţă dominată de comunişti) cu 69,81 % din voturi
14 iulie 1947 – înscenarea de la Tămădău – pretextul interzicerii din viaţa politică a Partidului Naţional Ţărănesc; arestarea lui Iuliu Maniu
30 decembrie 1947 – regele Mihai a fost silit să abdice (abolirea monarhiei şi proclamarea Repubicii Populare Române 1948 – este înfiinţat P.M.R. (Partidul Muncitoresc Român) prin unirea Partidului Comunist cu Partidul Social Democrat. Liderul partidului a fost Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965)
1948 – este înfiinţat la Bucureşti institutul Maxim Gorki
– interzicerea activităţii Bisericii Greco-Catolice
11 iunie 1948 – Legea de naţionalizare a întreprinderilor industriale şi miniere
30 august 1948 – este organizată Direcţia generală a Securităţii poporului
1949 – se înfiinţează C.A.E.R (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc)
3-5 martie 1949 – declanşarea procesului de colectivizare a agriculturii – decizie luată de Plenara C.C. al P.M.R. (colectivizarea s-a încheiat în 1962)
1951 – a fost institută distincţia “Erou al muncii socialiste”
– primele deportări în Bărăgan
1951-1955 – primul plan cincinal
1952 – îndepărtarea “grupării moscovite” din P.M.R.
1953 – Iuliu Maniu moare în închisoarea de la Sighet
1954 – execuţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu
1957 – îndepărtarea din conducerea P.M.R. a lui Miron Constantinescu
1958 – retragerea trupelor sovietice din România
1963 – moare Ion Mihalache în închisoarea din Rm. Sărat
1964 – planul Valev
– eliberarea ultimilor 10.000 deţinuţi politici
aprilie 1964 – Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale
1965-1989 – Nicolae Ceauşescu
1965 – P.M.R. îşi schimbă denumirea în P.C.R. (decizie luată în cadrul Congresului IX)
– R.P.R. se transformă în R.S.R. (Republica Socialistă România)
1968 – Ceauşescu condamnă intervenţia sovietică în Cehoslovacia
– lozinca “Ceauşescu şi poporul” este scandată pentru prima dată
1971 – Tezele din iulie, document lansat de Nicolae Ceauşescu, în urma vizitelor efectuate în China şi Coreea de Nord
1974 – Nicolae Ceauşescu devine preşedinte al R.S.R.
1977 – scriitorul Paul Goma s-a alăturat mişcării reformatoare din Cehoslovacia (“Charta 77”)
august 1977 – revolta minerilor din Valea Jiului
15 noiembrie 1987 – manifestaţia anticomunistă a muncitorilor de la Uzina “Steagul Roşu” din Braşov
martie 1989 – “Scrisoarea celor şase”