Roman
1
Roman I La ani şaptesprezece, nu eşti defel serios. Laşi naibii, într-o seară, şi ţapi şi limonadă: Ieşind din cabaretul cu lustre, zgomotos, Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă. În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat Văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere. Oraşul nu-i departe, iar vântul – încărcat Cu zgomote – miroase a viţă şi a bere. II Te uită, o fâşie de-azur, cât un arnici, S-a agăţat de-o creangă: o stea răutăcioasă O-mpinge şi, cuprinsă de-un dulce tremurici, Pe boltă se topeşte, subţire şi lăptoasă. Şaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut, Laşi să te-mbete seva – e parcă o şampanie. Baţi câmpii; ţi se zbate pe buze un sărut – Îl simţi cum se frământă mereu, ca o gânganie. III Cu inima năucă, prin cărţi robinsonezi Când, în lumina pală-a unui fanar, răsare O fată drăgălaşă, - dar lângă ea mai vezi Şi-al tatălui ei guler, - o umbră-ngrozitoare. Te crede fata foarte copilăros; bătând Din pantofiori, deodată se-ntoarce către tine Cu o mişcare vie, sprinţară lunecând. - Pe buze-ţi mor, atuncea, duioase cavatine. Eşti, până-n luna august, îndrăgostit lulea! Îi scrii sonete: râde de ele, deopotrivă. Amicii toţi, te lasă: prea eşti neghiob. Dar Ea Se-ndură, într-o seară, să-ţi scrie o misivă. În seara ceea intri în birtul zgomotos Şi ceri un ţap de bere, sau poate-o limonadă... La ani şaptesprezece, nu eşti de fel serios, Când ştii că sunt atâţia tei verzi pe promenadă.
-
Upload
iulia-baragan -
Category
Documents
-
view
214 -
download
2
description
Rimbaud
Transcript of Roman
Roman
I
La ani şaptesprezece, nu eşti defel serios.Laşi naibii, într-o seară, şi ţapi şi limonadă:Ieşind din cabaretul cu lustre, zgomotos,Te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.
În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmatVăzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.Oraşul nu-i departe, iar vântul – încărcatCu zgomote – miroase a viţă şi a bere.
II
Te uită, o fâşie de-azur, cât un arnici,S-a agăţat de-o creangă: o stea răutăcioasăO-mpinge şi, cuprinsă de-un dulce tremurici,Pe boltă se topeşte, subţire şi lăptoasă.
Şaptesp'ce ani! O noapte de iunie! Pierdut, Laşi să te-mbete seva – e parcă o şampanie.Baţi câmpii; ţi se zbate pe buze un sărut –Îl simţi cum se frământă mereu, ca o gânganie.
III
Cu inima năucă, prin cărţi robinsoneziCând, în lumina pală-a unui fanar, răsareO fată drăgălaşă, - dar lângă ea mai veziŞi-al tatălui ei guler, - o umbră-ngrozitoare.
Te crede fata foarte copilăros; bătândDin pantofiori, deodată se-ntoarce către tineCu o mişcare vie, sprinţară lunecând.- Pe buze-ţi mor, atuncea, duioase cavatine.
Eşti, până-n luna august, îndrăgostit lulea!Îi scrii sonete: râde de ele, deopotrivă.Amicii toţi, te lasă: prea eşti neghiob. Dar EaSe-ndură, într-o seară, să-ţi scrie o misivă.
În seara ceea intri în birtul zgomotosŞi ceri un ţap de bere, sau poate-o limonadă...La ani şaptesprezece, nu eşti de fel serios,Când ştii că sunt atâţia tei verzi pe promenadă.
