ROLUL RELAŢIEI PROFESOR – ELEVI ÎN ACTUL COMUNICĂRII EDUCAŢIONALE

Fără comunicare nu există o societate. Comunicarea educaţionalăeducaţională se desfaşoară într-un

cadru şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa profesorului de a comunica.

Comunicarea pedagogică se realizează pe trei canale:1. Canalul verbal,2. Canalul paraverbal,3. Canalul nonverbal.

1. COMUNICAREA PROFESOR - ELEV

1.1. 1.1. Comunicarea. Comunicarea educaţionalăComunicarea. Comunicarea educaţională

Elevii şi profesorulprofesorul formează împreună un sistem.

Calităţile personale ale profesorului joacă un rol semnificativ în stilul de conducere pe care îl preconizează:

liderul autoritar: impunător, dominator, aspru;

liderul democratic: stimulativ, grijuliu, amuzant, interesant;

profesorul înclinat spre stilul de conducere laissez-faire: afectuos si permisiv.

1.2. Relaţia profesor – elev

Clasa de elevi este un grup de muncă formal, instituţionalizat, alcătuit din elevi de aceeaşi vârstă care funcţionează în domeniul instructiv educativ cu scopul formării elevilor.

Coeziunea clasei de elevi constituie un obiectiv al muncii profesorului

Clasa de elevi reprezintă „colectiv format” atunci când în rândul membrilor săi domină dorinţa şi bucuria muncii în comun, când membrii săi îşi concentrează eforturile pentru realizarea sarcinilor comune, când decid în comun asupra problemelor clasei, etc.

1. 3. Clasa de elevi

Profesorul conduce si decide, organizează şi influenţează, consiliază şi controlează, apreciază şi îndrumă, este model de conduită civică şi morală.

Pentru o desfăşurare optimă a procesului instructiv-educativ, el trebuie să rezolve câteva probleme:

a. transmiterea cunoştinţelor de specialitate,b. crearea motivaţiei,c. crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale, d. dificultăţi legate de notare.

1.4. Rolul profesorului în clasa de elevi

Relaţiile profesor-clasă se polarizează fie în sentimente de simpatie şi încredere reciprocă; fie în antipatie şi neîncredere; fie în indiferenţă.

Barierele în comunicarea profesor-elev pot se refere la:

emiţător, receptor, relaţia dintre emiţător şi receptor, conţinutul mesajului. Influenţarea elevului de către profesor se face : direct – prin atitudine, mesaj verbal, gestică,

exemplul personal etc, indirect – prin intermediul altor factori

emoţionali: colectivul de elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul de parinţi.

1.5. Interacţiunea profesor – elevi

Controlul pe care profesorul îl exercită asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de autoritate şi putere.

Dozajul autoritate/putere a configurat mai multe tipuri de control:

autoritar, permisiv, centrat pe modificările de comportament, centrat pe cultivarea unor relaţii de parteneriat cu

elevii, ştiinţific, centrat pe conexiuile şcolii cu alte subsisteme

sociale. Nici un tip de control nu subzistă în stare pură şi nu

caracterizează un profesor de la începutul şi până la sfârşitul carierei sale. .

1.6.Profesorul sursă de autoritate şi putere

Climatul afectiv al clasei este rodul atât al comportamentului profesorului, cât şi al conlucrării sale cu elevii.

Profesorul trebuie să sesizeze şi să încurajeze orice încercare a elevilor de a se apropia de el.

Tonul afectiv optim al relaţiei profesor–elevi exclude autoritarismul, înfricoşarea, ameninţarea elevilor, dar şi atmosfera permisivă şi formalismul.

Niciun profesor n-ar trebui să uite că şi el a fost cândva elev!

1.7. Profesorul sfătuitor şi consilier al elevului

Comunicarea cu elevul presupune disponibilitate din partea profesorului, deschidere, abilitaţi de ascultare şi de exprimare verbală si nonverbală a mesajelor.

Ascultarea este o verigă importantă a actului de comunicare Ea poate fi de două feluri :

1. pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este ascultat,

2. activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă şi îl încurajează să continue.

1.8.Modalităţi de comunicare profesor-elev

În familie i se transmit copilului valori morale, culturale, religioase, i se dezvoltă personalitatea, spiritul de iniţiativă şi independenţa.

Părinţii hiperprotectori cresc un copil anxios, lipsit de iniţiativă în timp ce atitudinea prea severă a părinţilor faţă de copil nu lasă loc iniţiativei acestuia.

Într-un stil optim de interacţiune părinte-copil, se combină autoritatea şi fermitatea, cu recunoaşterea şi respectarea personalităţii şi independenţei copilului.

Multe din dificultăţile pe care le întâmpină şcoala cu anumiţi copii îşi au originea în disfuncţionalităţi ale mediului familial.

2. INTERFERENŢE ÎNTRE EDUCAŢIA ÎN FAMILIE

ŞI EDUCAŢIA ŞCOLARĂ

Organizarea si desfăşurarea procesului de învăţământ trebuie să se realizeze pe măsura posibilităţilor reale ale elevilor, ţinandu-se seama de particularitaţile de vârstă, sex, nivelul pregătirii anterioare, precum şi de deosebirile individuale, de potenţialul intelectual şi fizic al fiecarui elev in parte.

3. SCOALĂ PENTRU TOŢI, EDUCAŢIE PENTRU FIECARE

Cauze ale comportamentului inadecvat în clasă:1. antipatie în raport cu şcoala, 2. nevoia de recunoaştere socială, 3. izolarea socială, 4. comportamentul impulsiv, 5. ignorarea regulilor, 6. conflicte între sistemele opuse de reguli, 7. transferul afectiv, 8. agresivitatea umană înnăscută, 9. anxietatea, 10.modul de manifestare al profesorului.

4. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR AL ELEVULUI

4.1. Cauze ale comportamentului perturbator al elevului

Nu există tehnici infailibile de management şi control al clasei

Pentru rezolvarea problemelor apărute la clasă se sugerează:

Intervenţia directă, Admonestarea elevilor care creează

probleme, Tehnicile interviului:

- Interviul investigativ - Interviul bazat pe relaţii de încredere

De o importanţă deosebită este motivarea elevilor

4.2.Modalităţi de intervenţie ale profesorului

Tehnicile modificărilor de comportament cuprind trei componente:

1. Specificarea comportamentului indezirabil care urmează să fie redus la minimum sau înlăturat, ca şi a comportamentului dezirabil care îi va lua locul.

2. Identificarea recompenselor şi întăririlor care susţin comportamentul nedorit, ca să poată fi evitat; identificarea recompenselor şi întăririlor care vor contribui la sporirea frecvenţei comportamentului dezirabil.

3. Evitarea sistematică a primului tip de întăriri şi recompense, simultan cu aplicarea acelor întăriri şi recompense semnificative pentru comportamentul dezirabil.

4.3. Tehnicile modificărilor de comportament şi implicaţiile lor înmanagementul clasei

Pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale profesorul poate recurge la diferite tipuri de strategii:

Strategii de evitare Strategii de diminuare Strategii de confruntare–strategii de putere -strategii de negociere

5. STRATEGII ŞI TEHNICI DE REZOLVARE

A SITUAŢIILOR CONFLICTUALE ÎN SALA DE CLASĂ

O mustrare venită din partea profesorului are un efect puternic nu numai asupra elevului vinovat, ci şi asupra întregului colectiv al clasei.

Este foarte important ca atunci când admonestează în faţa clasei un elev profesorul să ţină cont de personalitatea acestuia.

Cu cât formele de penalizare ( ironia, jignirea, ridiculizarea, notele proaste) sunt mai des folosite, cu atat efectul lor scade.

5.1 Admonestarea si rolul ei in managementul clasei

Pedeapsa, ca remediu, nu are efecte pozitive decât în mod circumstanţial şi pe termen scurt putând produce în schimb reacţii emoţionale negative, cu efecte pe termen lung: anxietate, frustrare, deteriorarea relaţiilor profesor – elev.

Trebuie să se recurgă la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate, şi nu în cazul unor incidente izolate.

5.2.Pedepsele şi rolul lor în managementul clasei

Premierea comportamentelor dezirabile pare a fi cheia unui management eficient al clasei.

Recompensele pot fi: recompense externe: note, diplome, premii,

excursii recompense interne: sentimentul de împlinire,

satisfacerea curiozităţiiExistă două modalităţi de premiere a unui

elev: în public, între patru ochi.Premiul trebuie să fie întotdeauna meritat

5.3. Recompensele şi rolul lor în managementul clasei