PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI sI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

Click here to load reader

Transcript of PERCEPŢIA RELAŢIEI PĂRINŢI-ADOLESCENŢI sI DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII

Universitatea " Andrei saguna "Facultatea de PsihosociologieSpecializarea: Psihologie

PERCEPIA RELAIEI PRINIADOLESCENI sI DEZVOLTAREA PERSONALITIIConstanta 2008

CuprinsCapitolul I I. Aspecte generale privind familia I.1. Definirea familiei.................... 18318k109s .....2 I.2. Structura si functiile familiei contemporane.................3 I.3. Statutul social al familiei n tara noastra.................5 I.4. Responsabilitati specifice ale educatiei copilului n familie.........6 Capitolul II II. Dezvoltarea personalitatii II.1. Definirea personalitatii.................... 18318k109s ...10

II.2. Formarea si dezvoltarea personalitatii..................11 II.3. Dialogul familial, factor important n dezvoltarea personalitatii copilului....13 Capitolul III III. Adolescenta III.1. Adaptologia adolescentului.................... 18318k109s .17 III.2. Adolescenta.................... 18318k109s .......18 III.3. Relatia parinti- adolescenti.................... 18318k109s ..19 Capitolul IV IV. Perceptia IV.1. Locul perceptiei n cadrul mecanismelor cognitive............................................21 Capitolul V V. Metodologia cercetarii........................................................................................23 V.1. Obiectiv general..................................................................................................23 V.2. Obiective specifice...............................................................................................23

V.3. Ipoteze..................................................................................................................2 3 V.4. Participanti la studiu.............................................................................................24 V.5. Instrumente de cercetare.......................................................................................27 V.6. Procedura de lucru..........................30 Capitolul VI VI. Analiza si interpretarea datelor .........................................................................33 Verificarea ipotezelor...................................................................................................40 Concluzii .....................................................................................................................44 Bibliografie ..................................................................................................................46 Anexa..................................................................................................................... ......48

ARGUMENT

Considernd ca dezvoltarea personalitatii este o problema de actualitate datorita faptului ca tot mai multi adolescenti si formeaza o personalitate deficitara, n paginile cercetarii de fata doresc sa descopar si sa evidentiez care sunt motivele pentru care acest fenomen are loc. Diferite studii si cercetari au demonstrat faptul ca dezvoltarea personalitatii adolescentului nu poate fi realizata dect n cadrul matricei familiale, att modelele de educatie ct si calitatile afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a adolescentului, fata de care parintii au o responsabilitate fundamentala. Fiziologia copilului poate fi profund marcata de modul n care parintii raspund trebuintelor sale de hrana, protectie, afectiune si ngrijire, dupa cum dezvoltarea aptitudinilor si atitudinilor sale nu se poate face dect n prezenta ambilor parinti. Daca unul din ei absenteaza din camin sau ntre parinti exista conflicte, copilul va dezvolta tendinte si norme contradictorii care vor mpiedica evolutia sa corespunzatoare. Prin prezenta lucrare doresc sa subliniez rolul important care-l joaca familia n dezvoltarea personalitatii adolescentului, parintii fiind persoanele care trebuie sa se implice activ n clarificarea problemelor si framntarilor adolescentilor, specifice perioadei adolescentei. La nivel empiric este cunoscut faptul ca mama are o mai strnsa relatie cu copilul sau adolescent dect tatal, dar n paginile urmatoare doresc sa evidentiez faptul ca o relatie afectiva pozitiva cu ambii parintii duce la

dezvoltarea armonioasa a personalitatii la adolescenti, totodata, voi ncerca sa validez aceasta afirmatie printr-o cercetare stiintifica.

CAPITOLUL II. ASPECTE GENERALE PRIVIND FAMILIA I.1. Definirea familieiConstituind cea mai veche dintre institutiile create de om de-a lungul existentei sale social-istorice, familia reprezinta o forma de comunicare umana ale carei relatii ntre membrii sai, de esenta natural-biologica, spiritual-afectiva si moral-juridica, permit continuitatea speciei umane si evolutia societatii. Familia este considerata elementul natural si fundamental al societatii, principiu care apare att n cadrul actelor noastre legislative, ct si n actele internationale privind drepturile omului. ntreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de constituirea si evolutia formelor de colectivitatea umana, dintre care familia reprezinta una dintre verigile sociale cele mai vechi si mai specifice n asigurarea continuitatii si afirmarii depline a fiintei umane. Desi relativ independenta n raport cu societatea n interiorul careia se formeaza, familia este determinata n ultima instanta si conditionata, n organizarea si evolutia sa, de modul de organizare a societatii pe care o reflecta. Studiul familiei s-a impus ca necesitate n epoca moderna, desi preocuparile n acest sens sunt foarte vechi, iar multiplele definitii date pna acum familiei au ncercat sa evidentieze o serie de aspecte att de ordin structural ct si functional.

Dupa Levi- Strauss, familia este un grup care si are originea n casatorie, fiind alcatuit din sot, sotie si copiii nascuti din unirea lor pe care-i unesc drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale.1 Vincent defineste familia ca fiind un grup nzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respecta anumite traditii, chiar inconstient, care aplica anumite reguli de educatie.2 Berge3 afirma ca familia este un fel de personalitate colectiva a carei armonie generala influenteaza armonia fiecareia dintre parti. Familia este unitate de interactiuni si intercomunicari personale, cuprinznd rolurile sociale de sot si sotie, mama si tata, fiu si fiica, frate si sora.

I.2. Structura si functiile familiei contemporanePerenitatea oricarei societati este asigurata prin reproducere biologica si sociala, iar aceste functii, de importanta fundamentala pentru viitorul, ei sunt ndeplinite n cadrul familiei. Astfel, casatoria si actul procreerii ofera continuitatea speciei biologice, iar procesul de socializare a descendentilor ofera continuitate structurii sociale si modelului cultural care caracterizeaza societatea respectiva. Pentru orice societate, familia ca institutie nu este doar o simpla existenta exterioara ei, ci mai ales coexistenta, definita prin caracterul comun al relatiilor dintre membri. n toate societatile cunoscute, indivizii participa n comun la procese biologice si sociale, dezvolta relatii ntre ei si manifesta tendinte de adeziune la1 Petrut Ilut, 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti , pag.28 2 Petrut Ilut, 2005, Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Bucuresti , pag.29 3 Ibidem 2

viata de grup facilitata de familie. n ansamblul lor, raporturile familiale reprezinta un tip specific de solidaritate si integrare sociala care implica indivizii aflati intr-o interactiune reciproca si permanenta. Pentru acest motiv, nu relatiile biologice, desi foarte importante, ci relatiile sociale definesc esenta vietii de familie. Aceasta idee nu si-a facut loc prea usor n gndirea istoricilor, psihologilor si a sociologilor, ci de-a lungul timpului. Conceptiile mai vechi sunt marcate, de pilda, de o serie de prejudecati, care acorda fie factorului biologic, fie celui spiritual, rolul de baza n structura familiei4. Att pentru Le Play ct si pentru Proudhon1[5], familia este ,,celula de baza a societatii,, de la care emana ntreaga ordine sau dezordine sociala. Familia constituie deci temelia pe care se edifica celelalte forme de organizare a vietii sociale si care, la rndul lor influenteaza familia, facnd-o sa se transforme si sa evolueze n permanenta. Ca grup natural caracterizat printr-o mare stabilitate structurala si evolutie istorica, ea reuneste femei si barbati, parinti si copIii, bunici, nepoti si unchi prin legaturi trainice de casatorie, snge sau rudenie, ca si prin forme specifice de organizare a relatiilor dintre ei. Reprezentnd cea mai importanta si dinamica structura a vietii sociale, familia este determinata de legile generale de dezvoltare a societatii si de ntreg procesul istoric care o transforma si o face sa evolueze n forme particulare, dar care nu-i modifica esenta. Apare astfel clar faptul ca nu relatiile biologice determina esenta grupului familial, ci n primul rnd relatiile sociale care influenteaza att caracterul istoric al legaturilor familiale, ct si

4Stanciulescu Elisabeta-2002, Sociologia educatiei, Familie si educatie n societatea romneaca, Editura Polirom Bucuresti, pag. 220. 1[5] Neamtu George - 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Bucuresti, pag. 672.

organizarea specifica a acestora, n raport cu modelul social si cultural al societatii n ansamblul sau. Se poate considera ca familia reprezinta o componenta de baza a oricarei societati, functionarea acesteia depinznd n buna parte de realizarea unei functionalitati adecvate a grupului familial. n societatea contemporana unele din functiile familiei au disparut,

altele s-au diminuat sau au fost preluate de alte institutii sociale, ca de exemplu functiile pedagogico-educative si morale2[6]. Cea mai importanta functie, evaluata astfel de mai multi autori este socializarea copilului, deoarece familia constituie mediul cel mai propice pentru educatia acestuia, ntr-o perioada n care este susceptibil de a fi influentat. Caldura si afectiunea oferite de parinti precum si legaturile informale stabilite ntre parinti si copiii reprezinta stimulente puternice pentru formarea deprinderilor si aptitudinilor copilului, pentru dobndirea capacitatilor sale de integrare sociala adecvata3[7]. Socializarea copilului si stabilizarea personalitatii adultului sunt doua functii microsociologice principale, care definesc esenta si importanta familiei conjugale moderne. Specializarea rolurilor masculine si feminine n cadrul familiei are drept scop formarea unei baze de actiune pentru socializarea copilului si pentru dezvoltarea personalitatii tuturor membrilor grupului familial de-a lungul ntregului ciclu al vietii4[8].

2[6] Neamtu George - 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Bucuresti, pag. 673. 3[7] Salade, Dumitru- 2001, Educatie si personalitate , Editura Casa Cartii de stiinta , Cluj- Napoca ,pag. 48. 4[8] Minulescu Mihaela -2006 , Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche Bucuresti, pag. 75.

Consacrnd

principalele

functii

ale

familiei

(biologic-sanitara,

pedagogic-educativa, de solidaritate familiala, de asigurare a nivelului de trai al membrilor sai, de integrare a grupului familial n societate) statul romn reglementeaza statutul acesteia ca fiind institutie sociala n Codul familiei, printr-o serie de acte normative cu privire la casatorie, drepturile sotilor, relatiile parinti-copiii, raporturile de mostenire, adoptiune, alte relatii personale si matrimoniale ce izvorasc din actul de casatorie.

I.3. Statutul social al familiei n tara noastraConstituind principalul factor al dezvoltarii fizice si intelectuale a populatiei, familia influenteaza n mod direct si semnificativ, mai ales prin intermediul functiei sale de socializare, nivelul si profunzimea constiintei morale a descendetilor n acord cu normele, valorile si idealurile societatii noastre. Familia este cea care modeleaza personalitatea copilului, contribuie la formarea unei atitudini pozitive fata de munca, viata si valorile sociale si cultiva responsabilitatea fata de actele proprii n raport cu imperativele participarii la viata sociala. Sarcini de mare raspundere revin n acest sens familiei si celorlalte institutii de ocrotire si supraveghere, chemate sa contribuie la mentinerea climatului vietii de familie, la puritatea morala a relatiilor dintre membrii grupului familial, la asigurarea unor conditii materiale adecvate si a unei ambiante psihosociale care sa favorizeze pe deplin personalitatea copilului, formarea sa n conformitate cu cele mai valoroase si dezirabile modele de conduita sociala.

I.4. Responsabilitati specifice ale educatiei copilului n familientreaga actiune de modelare a personalitatii copilului constituie o opera educativa de anvergura care antreneaza toate directiile cresterii si dezvoltarii sale: fizica, psihica, afectiva, morala si sociala. n aceasta actiune, rolul parintilor are o importanta fundamentala, deoarece nici un copil nu poate fi dirijat si educat dect ntr-o ambianta definita de afectivitate si dragoste. Relatia parinti-copiii detine un rol deosebit att n fixarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale, ct si n asigurarea unei conditii psihologice normale. Dar o asemenea relatie presupune norme precise care corespund unor obiective ce stau la baza rolurilor parintilor si asteptarilor copilului, precum: Dragostea, concretizata n asigurarea protectiei, securitatii si orientarii copilului, n formarea unor aptitudini si atitudini pozitive pornind de la calitatile sale proprii. Dragostea parinteasca presupune ncredere si siguranta din partea copilului, afectiune si ntelegere din partea parintilor, dar ea nu trebuie exagerata fara riscul de a provoca o serie de dificultati evolutiei psihologice normale. Cel mai adesea, copiii lipsiti de dragostea parinteasca sunt timizi, instabili, interiorizati si complexati, n timp ce capriciul, rasfatul, lipsa de vointa caracterizeaza de cele mai multe relatiile exagerate din punct de vedere afectiv ntre parinti si copiii; Asigurarea unor raporturi relationale juste si echilibrate. Parintii trebuie sa ofere modele de conduita corespunzatoare, calitatile si atitudinile lor avnd o influenta formativa decisiva; dimpotriva, divergenta ntre act si cuvinte, ntre atitudine si conduita antreneaza incertitudini si lipsa de discernamnt n aprecierea raului sau a binelui de catre copil. Fiind primele

fiinte cu care copiii se identifica si fata de care si manifesta afectivitatea, parintii trebuie sa fie atenti att la ceea ce spun, ct si la ceea ce fac, deoarece eventualele divergente sau neconcordante provoaca dezorientare si deruta cu efecte negative asupra dezvoltarii personalitatii copilului; Complementaritatea rolurilor parentale. n calitate de ghizi, educatori si modele de urmat, parintii trebuie sa alcatuiasca n raport cu copilul o unitate inseparabila care si mparte nsa rolurile si sarcinile. Diferite, dar nu

divergente, rolurile tatalui si ale mamei trebuie sa se completeze reciproc: mama n calitate de factor afectiv al caminului, iar tatal n calitate de factor instrumental nzestrat cu deplina autoritate. Inversarea rolurilor parentale apare perturbatoare deoarece nu mai corespunde imaginii ideale pe care copilul si-o formeaza n legatura cu comportamentul si actele obisnuite ale mamei sau tatalui, acesta fiind o sursa de dificultati psihologice care se imprima si comportamentului ulterior al copilului. Daca aceste obiective nu sunt

ndeplinite sau daca sunt aplicate n mod unilateral de parinti, procesul educativ implica o serie de sinuozitati. Se releva astfel ca nu simpla existenta a familiei permite un proces adecvat de dezvoltare a personalitatii copilului, ci doar acea familie ale carei functii sunt ndeplinite n mod normal de ambii parinti. O familie normala nseamna pentru copil un mediu afectiv, ocrotitor, avnd o alcatuire si o structura unitara, omogena.5[9] Dezvoltarea personalitatii copilului nu poate fi realizata dect n cadrul matricei familiale. Att modelele de educatie, ct si calitatile afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a copilului, fata de care parintii au o responsabilitate

5[9]Ciofu Carmen- 2000 Interactiunea parinti- copii, editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti ,pag45 .

fundamentala6[10]. Fiziologia copilului poate fi profund marcata de modul n care parintii raspund trebuintelor sale de hrana, protectie, afectiune si ngrijire, dupa cum dezvoltarea aptitudinilor si atitudinilor sale nu se poate face dect n prezenta ambilor parinti. Daca unul din ei absenteaza din camin sau ntre parinti exista conflicte, copilul va dezvolta tendinte si norme contradictorii care vor mpiedica evolutia sa corespunzatoare7[11]. De asemenea, numeroase studii de psihologie a copilului evidentiaza faptul ca ntrzierea achizitiei limbajului poate influenta negativ capacitatea sa de a percepe, a gndi si a ntelege, dupa cum interiorizarea de timpuriu a sensului si continutului normelor si valorilor sociale l determina sa actioneze si sa se comporte ca individ integrat social.8[12] In societatea moderna responsabilitatile familiale ale parintilor sunt definite de norme specifice care reglementeaza conditiile si modul lor particular de ndeplinire n fiecare din cele trei etape de dezvoltare (dependenta absoluta, dependenta relativa si independenta) prin care trece copilul n cursul formarii personalitatii sale. Att parintii, ct si familia ca ntreg au misiunea extrem de importanta de a transmite copiilor norme si reguli morale de conduita si de a asigura internalizarea acestora sub forma de convingeri, atitudini si motivatii. n acest sens, pe lnga comunicarea verbala nemijlocita care favorizeaza dezvoltarea unor atitudini si responsabilitati corespunzatoare asupra notiunilor de " bine" si ,, rau", comportamentul nemijlocit al parintilor, exemplele personale oferite de acestia, exercita o influenta deosebit de importanta asupra conduitei copilului.

6[10] Ciocan I., Negret, I.,- 2000, Formarea personalitatii umane, Bucuresti ,Editura Militara, pag. 68 7[11] Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, ncrederea n sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 82. 8[12] Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psohologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 35.

Se poate considera, din acest punct de vedere, ca totalitatea manifestarilor comportamentale adecvate ale copilului este n functie de integralitatea functionalitatii familiei, iar conduita morala pozitiva prezentata de copil poarta pecetea influentelor favorabile exercitate de anturajul sau familial. Exista nsa si situatii n care absenta realizarii unor functii ale familiei, n special a celei pedagogic-formative, determina tendinte neconforme cu normele de conduita valorizate pozitiv de societate, copilul manifestnd tendinte de marginalizare si devianta care au un impact negativ asupra dezvoltarii armonioase a conduitei9[13]. Majoritatea anomaliilor sale psihice, afective sau caracteriale provin din absenta realizarii functiilor familiei si responsabilitatii parintilor, familia reprezentnd din acest punct de vedere un fel de ,,personalitate colectiva,, a carei armonie sau dizarmonie are rezonanta n structura personalitatii copilului, n sanatatea si echilibrul sau psihic.

9[13] Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psohologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 36.

CAPITOLUL II II. DEZVOLTAREA PERSONALITIIII.1. Definirea personalitatiiPersonalitatea10[14] este organizarea dinamica n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gndirea si comportamentul sau caracteristic. Voi examina pe scurt conceptele- cheie din aceasta definitie: Organizarea dinamica. Problema centrala a psihologiei este formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi care ghideaza n mod dinamic activitatea. Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii. Termenul "organizarea" pe care l intlnim n definitie implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresiva. Sisteme. Un sistem este un complex de elemente ntr-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept, un stil de comportare. Aceste sisteme exista n mod latent n organism chiar cnd nu actioneaza. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gndire specifica atunci cnd intra n actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate tendinte determinante. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adaptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta.

10[14] Allport G.- Structura si dezvoltarea personalitatii ,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991 p. 60.

Psihofizic. Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este exclusiv mentala sau exclusiv nervoasa, ci atrage dupa sine functionarea att a "spiritului" ct si a "trupului". Comportament si gndire. Orice comportament si orice gndire sunt caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta. Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca; ceea ce el face n principal este sa se adapteze mediului, sa reflecteze asupra lui, sa ncerce a-l stapnii.

II.2. Formarea si dezvoltarea personalitatii

Personalitatea, dupa cum afirma Allport11[15], e prezenta n viata individului uman, dar numai potential din momentul nasterii, n mod concret ncepnd sa dea primele semne ale existentei sale n jurul vrstei de trei ani, contur precis capatnd abia la maturitate. Cu toate ca prin intermediul factorului genetic si congenital fiinta umana constituie un ansamblu de virtualitati, ca expresie a unei programari, nou-nascutul nu e o persoana si nu are, cu att mai mult, o personalitate. Personalitatea consta ntr-un tot de trasaturi. n formarea personalitatii, care e o constructie, factorul genetic serveste acesteia ca temelie, si dupa cum se stie orice constructie are o baza solida, o temelie. Dupa nastere, ambianta, ndeosebi cea sociala, capata o pondere din ce n ce mai mare n modelarea personalitatii, implicit a persoanei12[16]. Tot

11[15]Allport G.- Structura si dezvoltarea personalitatii ,Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991 p. 63. 12[16] Pavelcu, Vasile-2001, Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii, Editura Casa Cartii de stiinta, ClujNapoca, pag.53.

dupa nastere, n procesul de personalizare intervine si factorul psihic, acesta avndu-si geneza n raportul organismului cu mediul, dar constituindu-se n factor independent13[17]. La formarea personalitatii concureaza deci factorul organic, factorul social si factorul psihic, factorul organic actionnd ca

potentialitate. Factorul social si factorul psihic sunt factori de ntretinere,de actualizare sau de reprimare si de modelare. Principalul mijloc de construire a personalitatii este constituit din nvatare motivata, ajungndu-se la diferentierea progresiva a comportamentului; prin crearea unui mod de comportament, a unei stereotipii dinamice, a unui sistem prin intermediul caruia actioneaza persoana, se realizeaza o anumita personalitate. n realizarea sa aceasta parcurge doua stadii principale: stadiul personalitatii de baza care se formeaza prin interactiunea primara a copilului cu familia; si stadiul personalitatii individuale care se formeaza prin interactiunea cu grupurile sociale. n prezent personalitatea a devenit un ideal al pedagogiei, scopul educatiei constnd n mare parte n formarea si dezvoltarea personalitatii. Dar formarea personalitatii vizeaza o modelare nu doar pasiva, ci una activa, iar acest proces angajeaza doi factori: factorul modelator si factorul de modelat; factorul modelator implica la rndu-i: modelatorul si modelul14[18]. n primi ani ai copilului, modelatorul si modelul constau n aceleasi persoane, si anume parintii copilului. Odata cu vrsta scolara modelul se schimba: acesta e acum nvatatorul si mai trziu profesorul, iar odata cu pubertatea modelul poate fi luat dintr-un roman, dintr-un film, dintr-o piesa de teatru. Odata cu cresterea, copilul modelat se comporta ca un factor activ,13[17] Linton R.- 2004, Fundamentul cultural al personalitatii, Bucuresti ,Editura stiintifica, pag. 38.

14[18] A., Necula-2000, Psihopedagogie, Iasi, Editura Spiru Haret, pag. 62.

implicndu-se din ce n ce mai mult n procesul de modelare. n toate cazurile, n formarea personalitatii, n afara modelatorului propriu-zis, actioneaza ntreaga ambianta fizica si sociala, perioada n care nu mai intra n discutie numai formarea, ci si dezvoltarea personalitatii15[19]. Dezvoltarea personalitatii are loc din exterior prin actiunea sustinuta a unui educator, concomitent cu actiunea din interior, prin autodezvoltare, stiut fiind faptul ca procesul de autodezvoltare e continuu. Perioada de pubertate, urmata de cea a adolescentei, este perioada cnd copilul, datorita cresterii spiritului de observatie si maturizarii gndirii, nu mai ia ad literam ceea ce i se spune, ci ncepe sa-si formeze pareri care foarte adesea nu mai concorda cu cele ale parintilor. ncercarile acestora de a-si impune punctul de vedere facnd apel la autoritate parinteasca nu fac dect sa zdruncine nsasi temelia autoritatii16[20]. Eliberati de sub tutela invatatorului si obligati sa raspunda cerintelor mai multor discipline, fiecare reprezentata de un profesor de specialitate, puberii si largesc mult orizontul si ncep sa faca aprecieri critice si comparative n ceea ce priveste felul de predare si la comportarea fiecaruia. Memorarea devine din ce n ce mai logica, iar reprezentarile despre lucrurile si fenomenele despre care nvata devin si ele din ce n ce mai bine conturate. Paralel cu simtul critic se dezvolta si cel autocritic, dar nu n egala masura deoarece au tendinta sa fie foarte ngaduitori cu ei nsisi si foarte severi cu ceilalti. Uneori li se pare fie ca adultii exagereaza, fie socotesc ca acestia nu apreciaza la justa valoare actiunile lor, ncercnd sa le minimalizeze importanta.15[19]Minulescu Mihaela -2006 , Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche Bucuresti, pag. 80. 16[20]Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, ncrederea n sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 85.

Apar din ce in ce mai des autoaprecierile relative la felul de a se purta si a se mbraca. Demarcatia dintre baieti si fete devine mai precisa, fiecare avnd constiinta sexului sau si a anumitor particularitati psihice si fizice care decurg de aici. Personalitatea puberului ncepe sa se desavrseasca de la vrsta de 1112 ani, dar aceasta poate fi influentata negativ daca educatia o va mutila din punct de vedere afectiv, ntruct germenii egoismului, timiditatii, fricii si nencrederii gasesc un teren propice. Depinde n cea mai mare masura de adulti sa impiedice aparitia acestor sentimente, sa ncerce sa sadeasca delicatetea, sensibilitatea si nu n ultimul rnd siguranta n fortele proprii. Copiii sunt n general receptivi la frumos, motiv pentru care, pentru atingerea acestui scop, unul din mijloacele cele mai bune l constituie sentimentul estetic care trebuie transmis copilului, sentiment prin intermediul caruia se poate obtine o modelare a personalitatii, n special pe plan afectiv, de acea mai nalta calitate. Ordinea si curatenia, muzica, desenul, pasiunea pentru colectii, literatura, traforajul, excursiile sunt o parte din formele frumosului accesibile copilului, pentru ca adolescentul sa-si dezvolte personalitatea normal si armonios.

II.3. Dialogul familial, factor important n dezvoltarea personalitatii adolescentuluiCercetarea problemelor implicate n dialogul familial vizeaza ameliorarea raporturilor dintre membrii unor familii, evidentierea efectelor negative ale unora dintre masurile si metodele pedagogice folosite de parinti, si recomanda noi atitudini parintesti. Raportarea adolescentului la familie urmareste

precizarea att a locului pe care adolescentul l ocupa n viata grupului familial, ct si a functiilor normale ale acestui grup prin care acesta devine factor de

securitate, de educare a sentimentelor, de initiere n viata sociala si spirituala.17[21] Tulburarile de adaptare de origine familiala care se datoreaza carentelor manifestate n actiune educativa a unor familii, impun gasirea unor raspunsuri adecvate la o serie de ntrebari referitoare la exercitarea autoritatii parintesti, la consecintele pe care actele si atitudinile parintilor le pot avea asupra personalitatii n formare a adolescentului. Severitatea excesiva, de exemplu, la care recurg n mod frecvent unii parinti n raporturile lor cu adolescentii, are drept consecinta cresterea unor adolescenti fie apatici, indiferenti, lipsiti de initiativa, fie impulsivi, recalcitranti, revoltati. Acesti parinti care nu reusesc sa rezolve probleme curente ale educatiei adolescentilor lor altfel dect prin aplicarea unor aspre pedepse si masuri de interdictie, se afla de fapt n fata esecului propriei lor autoritati. Ca si parintii prea severi, cei indiferenti nu-si dau ndeajuns de bine seama de faptul ca n raporturile lor cu adolescentii trebuie sa stie sa se apropie de acestia, dar n acelasi timp sa pastreze o oarecare distanta, deoarece numai atunci cnd se pastreaza anumite limite n apropierea de adolescenti se poate asigura mentinerea prestigiului si autoritatii parintesti. Parintii indiferenti sunt dezamagiti atunci cnd vad cum proprii

adolescenti se nstraineaza de ei cautnd n alta parte satisfactii si mpliniri, de aceea este deosebit de important ca parintii sa fie n pas cu dezvoltarea psihica actuala a adolescentilor lor, sa mentina un dialog intelectual si afectiv mereu deschis. Parintii tematori sau chiar anxiosi, depresivi sau cei egocentrici, nu reusesc sa ntretina acest dialog deoarece nu vor sau nu sunt capabili de empatie vis-a-vis de proprii adolescenti, pentru a adopta la nevoie punctul de

17[21] Rudica Tiberiu-2000 ,Dialogul familial, Bucuresti., Editura Pedagogica si didactica, pag 63.

vedere al acestora, pentru a ntelege trairile si preocuparile specifice vrstei si firii lor. De felul n care se desfasoara dialogul familial depinde, n mare masura, constituirea sentimentului de siguranta al adolescentului att de important pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale, pentru formarea unor raporturi echilibrate ale acestuia cu lumea. n conditiile unui mediu familial excesiv de autoritar sau de indulgent, echilibrul psihic al adolescentului se zdruncina ivindu-se pericolul dezvoltarii unor nevroze. Astfel, ,,supraprotectia autoritara"18[22], prin frecvente interdictii impuse adolescentului,

primejduieste dezvoltarea spiritului de independenta si de responsabilitate ale acestuia, transformndu-l ntr-o personalitate anxioasa, dominata de

sentimentul fricii si al inferioritatii personale. Adolescentul trebuie sa se simta acceptat n familie, iar a se simti acceptat nseamna a se sti iubit, fapt ce presupune nu numai dovezile de tandrete din partea parintilor, dar mai ales acea tonalitate generala afectuoasa si binevoitoare care trebuie sa impregneze toate raporturile dintre adolescent si anturajul sau familial. De-a lungul cercetarii pe care am efectuat-o n sprijinul prezentei lucrari, am constatat ca o parte dintre adolescentii care sunt n mod frecvent coplesiti cu daruri de catre parinti nu au convingerea intima ca sunt iubiti de catre acestia. Adolescentul are nevoie de certitudinea ca parintii sunt bucurosi de existenta sa. Faptul de a se simti iubit, de a fi izvor de bucurie pentru parinti si pentru toti ceilalti din grupul familial, constituie un factor securizant de mare importanta. A respinge un adolescent care se prinde afectuos de gtul parintelui, a-i impune tacere n momentul n care el arde de dorinta de a-si expune propriile framntari sufletesti, a nu-i primi mngierile si sarutarile,

18[22]Tiberiu Rudica- 2000 ,Dialogul familial, Bucuresti., Editura Pedagogica si didactica, pag 62.

nseamna a-i arata ca te poti foarte bine dispensa de el, nseamna a-i refuza dragostea si a-i arata ca nu-l iubesti. Alaturi de scoala, familia reprezinta un principal instrument de reglare a legaturilor adolescentului cu mediul, ea urmnd sa contribuie la formarea sentimentului solidaritatii sociale, n vederea unei corespunzatoare integrari viitoare n mediul profesional si n ntreaga viata sociala n general. Nu mai putin importante pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului sunt si influentele exercitate de tata care, prin intermediul autoritatii pe care o detine, are menirea de a echilibra relatiile din interiorul familiei, de a ntretine sentimentul de siguranta n grupul familial, de a conduce adolescentul catre acceptarea regulilor educative, n special n privinta baietilor deoarece tatal reprezinta un model cu privire la felul n care un barbat trebuie sa se comporte n viata. n ochii adolescentului tatal este fiinta care domina lumea exterioara, care ia decizii n problemele cele mai importante ale familiei, din acest motiv adolescentul are, n prezenta acestuia, un sentiment de siguranta, sentiment care-i va inspira adolescentului dorinta de a deveni ,,ca tata". Cum autoritatea tatalui nu exprima o dovada a lipsei de afectiune, adolescentul asteapta si de la tatal sau, nu doar de la mama, tandretea si afectiunea att de necesare n dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului. Din nefericire nsa, sunt cazuri n unele familii, n care rolul tatalui este complet denaturat, unde se relateaza cu satisfactie deosebita ca adolescentii lor ,,stiu de frica tatalui"19[23]. Tatal nu trebuie sa devina un mijloc de a-l intimida si speria pe adolescent, ntruct tatal care nspaimnta risca sa formeze la fete frica de barbati, iar la baieti refuzul de a-i semana.

19[23] Dr.Puline Moran de Jouffrey-2005, Psihologia copilului, Bucuresti,Editura Teora pag. 38.

Tensiunile, nentelegerile din mediile familiale influenteaza, n special copiii preadolescenti (10-11, 14-15 ani) care, datorita reactivitatii lor afective crescute, lipsei unei solide experiente de viata si a unui spirit critic insuficient dezvoltat, resimt foarte puternic situatiile conflictuale, traumatizante din mediul familial. Observatiile scolare curente evidentiaza faptul ca multi dintre elevii adolescenti cu dificultati de integrare scolara provin n mare parte din mediile familiale cu deficiente grave de ordin educativ, deficiente determinate de raporturile necorespunzatoare dintre parinti, de lipsa de autoritate morala, de dezacordul dintre principiile afisate de ei si conduita reala manifestata. Acesti parinti prezinta de regula atitudini extreme: fie dezinteres total pentru problemele scolii si educatiei, fie suprasolicitarea capacitatilor copilului, n scopul mplinirii propriilor ambitii si vanitati.

CAPITOLUL III III. ADOLESCENAIII.1. Adaptologia adolescentuluiAdolescenta este o perioada de tranzitie ntre vrsta copilariei si adulta, perioada care se caracterizeaza prin importante modificari fizice, dar mai ales psihice (emotionale), cerebrale si sociale20[24]. Fara a fi bine delimitata, se considera ca se sfrseste odata cu ncetarea cresterii organismului, adica ntre 18-20 chiar 24 de ani. Modificarile fizice ncepute n timpul pubertatii se continua n aceasta perioada, fiind foarte evidente n ceea ce priveste cresterea staturala si ponderala, precum si n dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, fiind mai putin evidente modificarile fiziologice si ale maturizarii neuro-gonadale, nsotite de capacitatea de procreare. Cresterea cunoaste unele particularitati legate de sex, realizndu-se n final aspectul masculin sau feminin al tipului constitutional. Este perioada n care capacitatea imunologica si de adaptare la stres atinge maturitatea caracteristica adultului. Adaptarile la solicitarile impuse de efortul fizic, n special la baieti, sunt foarte eficiente si adecvate. Capacitatea cognitiva progreseaza, culminnd cu capacitatea pentru gndirea abstracta, care se extinde si asupra altor persoane; se produce maturizarea dezvoltarii morale, spirituale si emotionale si apar noi aspecte interpersonale n relatiile cu parintii si cu alte persoane.

20[24] Badiu Gheorghe, Papari , A. -1999, Adaptologie la stress uman, Constanta. Editura Fundatiei Andrei saguna,pag.225.

III.2. AdolescentaParintilor le este uneori greu sa creada n capacitatea tinerilor lor de a actiona n mod independent. n realitate, adolescentii sunt foarte rar expansivi n prezenta lor si comunica foarte dificil cu ei. Aceasta dificultate de a comunica provine din faptul ca n toata aceasta perioada tinerii acumuleaza noi capacitati mintale si si doresc sa se desprinda de caminul oferit de parinti, sa se afirme si sa devina autonomi21[25]. n pofida aerului independent, adolescentul are nevoie de dragoste, ntelegere si respect. Toate aceste necesitati sunt, nsa, ascunse si de aceea este necesara o deosebita atentie la maniera n care se comunica cu adolescentul. Pentru ca adolescentul sa-si dezvolte respectul de sine, ambii parinti trebuie sal accepte asa cum este, cu fortele si limitele personale. Acest lucru nu mpiedica pe parintii sa aiba asteptari, numai ca asteptarile trebuie sa se tina cont de personalitatea care se dezvolta n fiecare zi sub ochii lor. Tnarul ncearca continuu sa se defineasca, o face uneori ntr-un mod neasteptat, dar ntotdeauna plin de energie si exuberanta. Adolescentii simt nevoia de a pastra o distanta fizica ntre ei si parinti lor, deoarece pubertatea imprima si caracterul sexual raporturilor dintre oameni si deschide calea fantasmelor oedipiene. Din acest moment, micile dragalasenii de familie pot aparea oricnd sunt mpreuna, dar niciodata de fata cu prietenii, de aceea parintii trebuie sa gaseasca noi mijloace de a-si exprima afectiunea pentru copilul lor, desi le este greu sa depaseasca acest moment si sa renunte la anumite forme de intimitate cu copiii22[26]. Pentru un adolescent este foarte important sa cunoasca trecutul familiei sale, indiferent n ce fel de familie traieste, traditionala, monoparentala sau21[25] Bandiu ,A Dan, Radulescu Sorin M., , Voicu-Marin- 2000, Adolescentii si familia, Bucuresti , Editura stiintifica si Enciclopedica,pag. 39. 22[26] Ibidem 25

recompusa. Este regretabil ca, uneori, adolescentii sunt rupti de trecutul lor doar pentru ca parintii se simt vinovati de unele alegeri personale sau pentru ca nu reusesc sa gaseasca explicatii ale acestor alegeri. Adolescentul trebuie sa-si nteleaga trecutul, nainte de a-si construi viitorul. Pentru a crea legaturi ntre membri unei familii, acestia trebuie sa desfasoare mpreuna ct mai multe lucruri.

III.3. Relatia parinti- adolescentiAdolescenta reprezinta o cotitura n dezvoltarea unui individ, domeniul intereselor sale de pna atunci amplificndu-se si deplasndu-se spre alte zone de interes. Pna la aceasta vrsta adolescentul nu dovedea preocupari pentru rolul pe care-l putea juca n societate, la adolescent remarcndu-se aparitia constiintei sociale, moment n care el devine constient ca este membru al unei colectivitati. Din acest moment se straduieste sa cstige stima colegilor, profesorilor, a parintilor si fratilor mai mari si devine extrem de sensibil la influenta lor. Adolescentul se defineste prin comparatie cu ceilalti membri ai

societatii pe care o frecventeaza; capata sentimentul responsabilitatii, al datoriei si de obicei, include nvatatura ntre sensurile vietii. Este momentul n care adolescentul si alege un idol, devine constient de personalitatea altuia dar si de propria personalitate; apar hobby-urile precum filatelia, muzica, electronica, cinematograf, sport, Internet, valoarea morala si estetica a acestor preocupari ncepnd sa depaseasca interesul pur intelectual23[27]. Adolescenta este perioada n care apare preocuparea pentru tinerii de sex opus, avnd ca suprem tel dorinta de a placea. n acest scop se modifica interesul pentru mbracaminte, coafura si, n general, pentru felul n care arata. Ei trebuie sa se adapteze noii imagini a siluetei lor si, de obicei, nu sunt satisfacuti de felul cum arata. Unii adolescenti devin brusc hiperindependenti si din acest motiv intra n conflict cu scoala si parintii. Alterneaza perioade n care se cred omnipotenti, cu perioade n care se ndoiesc de calitatile si posibilitatile lor,23[27] Germain Duclos, Laporte Dnielle, Ross Jaques - 2006, ncrederea n sine a adolescentului, Editura House of Guides pag. 80.

mai ales, cnd compararea cu performantele grupului i plaseaza n inferioritate. Adolescentii sunt intransigenti, emit judecati aspre despre parinti si profesori, idolatrizeaza vedete ale vietii sportive si muzicale, carora ar dori sa le reediteze succesul. Afirmarea cu orice pret n fata grupului constituie o preocupare de seama a adolescentului. Caracteristica acestei perioade de

dezvoltare este scaderea comunicarii cu membrii familiei si crearea de relatii n medii extrafamiliale, cnd adolescentul se desparte psihologic de familie si si stabileste propria identitate, prefernd compania colegilor si prietenilor n locul familiei. Initial, cel mai bun prieten fata de care si testeaza ideile si competentele este de acelasi sex, fata de acesta si manifesta atasamentul mbracndu-se la fel, imitndu-i gesturile, prelund din preocuparile lui. In acest timp parintii se obisnuiesc greu cu noul tip de relatii ale adolescentilor, au senzatia de frustrare si se simt marginalizati de catre proprii adolescenti.

CAPITOLUL IV IV. PERCEPIAIV.1. Locul perceptiei n cadrul mecanismelor cognitivePerceptia ocupa locul central n cadrul mecanismelor psihice informational-operationale de prelucrare primara a informatiilor, si aceasta deoarece senzatiile n stare pura nu exista dect n primele zile ale existentei sau n cazurile patologice, iar reprezentarile, care urmeaza n ordine ontogenetica dupa ele, nu sunt, n extremis, dect tot perceptii trecute, reactualizate si refolosite n functie de necesitatiile prezentului.

La fel de importante sunt perceptiile si pentru mecanismele psihice informational- operationale de prelucrare secundara a informatiilor. Gndirea, memoria, imaginatia sunt greu de conceput n afara perceptiei. Trecnd dincolo de sfera mecanismelor psihice si intrnd n cea a activitatii psihice, este

aproape imposibil sa se desfasoare o activitate psihica, orict de simpla sau orict de complexa ar fi aceasta, fara suportul perceptiv. Perceptia permite a lua cunostinta de mediu si a interactiona cu acesta sau a actiona asupra lui. Mai mult, se afirma ca perceptia este punctul de plecare al oricarei activitati umane, inclusiv al construtiei unei civilizatii. Astazi studiul perceptiei a depasit cu mult granitele psihologiei generale, patrunznd n psihologia sociala, nu doar pentru simplu fapt ca exista si o perceptie sociala, ci mai ales pentru ca percetia joaca un rol cu totul deosebit n planul interactional si integrativ-grupal. Psihologia muncii si ndeosebi psihologia inginereasca ar fi pur si simplu "pierdute" fara impilcarea perceptiei n sarcinile si activitatile de munca. De fapt, cele patru faze ale perceptiei, si anume detectarea, discriminarea, identificarea, interpretarea, au fost descoperite si amplu cercetate mai ntai n psihologia inginereasca, ele fiind legate de sarcinile de supraveghere ale panourilor si tablourilor din industria automatizata. Cu toate ca perceptia este extrem de importanta pentru ntreaga cunoastere umana si pentru varietatea comportamentelor umane, destinul ei n psihologie a fost destul de sinuos. Cercetata mai nti, nu ca o problema de sine statatoare, distincta, ci n cadrul alteia mai largi si anume a problematicii nvatarii, abordata multa vreme la nivel intrauman, ipostaziata de unele curente si orientari psihologice, minimalizata sau chiar negata de altele, perceptia si-a cstigat cu greu un statut propriu n psihologie.

V. METODOLOGIA CERCETRII

V.1. Obiectiv generalLucrarea de fata si propune sa evidentieze faptul ca o relatie pozitiva parinte- adolescent conduce la dezvoltarea armonioasa a personalitatii adolescentului .

V.2. Obiective specifice- Evidentierea caracteristicilor de personalitate la adolescentii investigati - Evidentierea aspectelor unei relatii afective pozitiva cu parintii, care ajuta la dezvoltarea ncrederii n propria persoana la adolescenti. - Evidentierea aspectelor de perceptie a relatiei dintre, parinti-adolescenti n functie de genul biologic al parintelui.

V.3. IpotezeHs1- Se prezuma ca o relatie pozitiva parinte-adolescent se coreleaza direct cu indicatorii de personalitate ai adolescentului. Hs2 -Se prezuma ca existenta unei relatii afective pozitiva cu parintii conduce la dezvoltarea ncrederii n propria persoana la adolescenti. Hs3- Se prezuma ca exista diferente n ce priveste perceptia relatiei parinti-adolescenti n functie de genul biologic al parintelui.

V.4. Participanti la studiuLotul de subiecti a fost alcatuit din N = 60, 30 subiecti de gen feminin si 30 subiecti de gen masculin ( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vrsta se ncadreaza ntre, 35/65 de ani. (Tabel 2, Figura 2). n ceea ce priveste nivelul de studii avem 2 participanti cu studii gimnaziale, 3 participanti absolventi ai scolii profesionale, 27 absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat si 28 subiecti cu studii superioare. (Tabel 3, Figura 3).Tabel 1-Frecventa de aparitie in functie de genul biologic

Figura1 - Diagrama de structura in functie de genul biologic

n sprijinul cercetarii efectuate, am chestionat un lot de subiecti N = 60, dintre care 15 subiecti au vrste cuprinse ntre 35/45, 18 subiecti se incadreaza n grupa de vrsta 45/55, cea de-a treia grupa alcatuita din 27 subiecti ncadrndu-se n categoria de vrsta 55/65 de ani.(Tabel 2, Figura 2).Tabel 2-Frecventa de aparitie n functie de vrsta

Figura 2 - Diagrama de bare n functie de vrsta

Tabel 3 -Frecventa de aparitie n functie de nivelul de studii

n ceea ce priveste nivelul de studii avem 2 participanti cu studii gimnaziale, 3 participanti absolventi ai scolii profesionale, 27 absolventi de liceu cu diploma de bacalaureat si 28 subiecti cu studii superioare. (Tabel 3, Figura 3).

Figura 3 - Diagrama de structura n functie de nivelul de studii

V.5. Instrumente de cercetaren cadrul cercetarii efectuate am construit un chestionar avnd ca tema Perceptia relatiei parinti-adolescenti, chestionar continnd 2 dimensiuni

(prima dimensiune cuprinde itemii de la 1 la 15 si se numeste Relatia afectiva cu adolescentii iar a doua dimensiune cuprinde itemii de la 16 la 30 si se numeste Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei). Modalitatea de a raspunde a subiectilor investigati este sub forma de scara Likert n cinci puncte si anume: 1.niciodata 2.rareori 3.uneori 4.deseori 5. ntotdeauna

Validarea chestionarului s-a facut prin: 1. Metoda expertilor - chestionarul a fost realizat la nceput din 35

de itemi, iar n urma verificarii lui de catre experti, si anume: Lector universitar doctorand Rus Mihaela, Lector universitar doctor Fratiman Livica, si Asistent universitar Bentu Doinita, au fost eliminati 5 itemi deoarece s-a constatat ca nu au corespuns nici uneia dintre dimensiunile respective, ramannd astfel 30 de itemi. Au fost eliminati urmatorii itemi: La dimensiunea " Relatia afectiva cu adolescentii"a fost eliminati itemii: Adolescentul meu mi reproseaza ca nu reusesc sa-l nteleg. Conduita fata de adolescentul meu este adecvata. l las pe adolescentul meu sa-si execute pedeapsa pna la sfrsit.

La dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei" au fost eliminati itemii: Certurile dintre sot-sotie au loc n fata adolescentului nostru. n educatia adolescentului meu se implica ambii parinti. 2. Testul de fidelitate - metoda test-retest

Pentru a evalua gradul n care scorurile obtinute la chestionar sunt stabile de la o administrare la alta, am folosit metoda test - retest. Astfel am aplicat chestionarul pe un esantion de 60 de subiecti, adica 30 de familii cu vrste cuprinse ntre 35-65 ani. Dupa un interval de doua saptamni am administrat testul acelorasi subiecti. ntre cele doua teste exista un coeficient de concordanta semnificativ: Rf = 0,757, ceea ce reprezinta ca scorul este mai mare dect 0,70 si ca testul este sensibil la caracteristicile masurate.

Al doilea instrument de cercetare folosit este chestionarul HSPQ (high school personality questionnaire) -pentru investigarea trasaturilor de

personalitate la adolescenti. Acest chestionar este compus din 142 de itemi,

modalitatile de a raspunde sunt n numar de trei, iar respondentul trebuie sa aleaga o singura varianta de raspuns. Dimensiunile sunt reprezentate de: Scala a -schizotimie-ciclotimie apare o crestere a sociabilitatii si o reducere a nsingurarii. Scala b- inteligenta, eficienta intelectuala, o crestere stadiala de la 11 la 15 ani. Scala c-forta eului, cresterea nu este semnificativa pentru nici unul dintre sexe. Scala d-flegmatic-excitabil de la 11 la 17 ani, la ambele sexe se noteaza cresterea identitatii si suficientei personale, o scadere a excitabilitatii si nesigurantei. Scala e- submisiv-dominant la ambele sexe de-a lungul perioadei creste dominanta dar cu un model diferit: daca la fete are loc mai nti o crestere ntre 11 si 17 ani, la baieti continua cresterea tendintei de dominare de la 18 la 23 de ani n timp ce la fete se produce o stagnare, chiar o usoara tendinta la unele fete spre submisivitate: pentru toata perioada de vrsta scorurile sunt mai scazute n general ca ale baietilor. Scala f- taciturn-expansiv, expansivitatea creste de la 11 la 17 ani, apoi apare o tendinta spre aplatizare ntre 17 si 19 ani apoi apare o perioada de declin. Scala g- ncrederea n propria persoana - nu apare nici o tendinta semnificativa. Scala h- parmia- therectia usor declin al timiditatii de-a lungul vrstei. Scala i-premsia-harria; n adolescenta timpurie baietii prezinta o crestere clara pe masura ce devin mai realisti, cu ncredere n sine, mai hotarti; cresterea la fete este mai semnificativa ntre15-18 ani .

scala j- coasthenia de la 11 la 17 ani usor declin n coasthenia zeppia Scala o-ncredere-subtilitate o tendinta de crestere a scorurilor n perioada 1117 ani relativ putin. Scala q2 -dependenta independenta la fete apare un declin semnificativ. Scala q3-controlat- necontrolat o tendinta de crestere mai semnificativa de la 15 la 23 ani o tendinta generala de descrestere; la fete de culpabilizarea nregistreaza scoruri mai mari; baietii devin de-a lungul adolescentei n mod semnificativ mai putin nelinistiti fetele sunt mai conservatoare si fara a

prezenta cu adevarat radicalism, exista tendinta de crestere a scorurilor. Scala q4- relaxare tensiune n adolescenta timpurie o crestere la ambele sexe.

V.6. Procedura de lucruCercetarea a fost efectuata n Municipiul Medgidia pe parcursul a doua saptamni n intervalul 14-28 ianuarie, si au fost investigate 30 familii avnd n componenta un copil cu vrsta cuprinsa ntre 14- 18 ani, investigati fiind n numar de 30. Datele obtinute n urma aplicarii chestionarelor au fost introduse n programul de statistica psihologica SPSS versiunea 14.0, obtinndu-se tabele de frecvente a raspunsurilor , tabele ale indicatorilor statistici, diagrame de structura si histograme. Chestionarele au fost aplicate prin autoadministrare, pentru evitarea nonraspunsurilor. Ultima faza a lucrarii a cuprins extragerea concluziilor finale cu privire la ipotezele formulate pentru atingerea obiectivelor initiale. adolescentii

VI. ANALIZA sI INTERPRETAREA DATELORAnaliza primara a datelorA. Dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" La dimensiunea 1: "Relatia afectiva cu adolescentii" observam ca avem o distributie unimodala, modul avnd valoarea 68. Media este de 62,6 ceea ce nseamna ca raspunsurile subiectilor se ncadreaza n cvartila 2, adica parintii percep ca au o relatie afectiva buna cu adolescentii lor.(tabel 1, figura 1).Tabel 1. Dimensiunea 1 "Relatia afectiva cu adolescentii"

Relatia afectiva cu adolescentii

Figura 1. Histograma pentru dimensiunea 1

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie -1,46) si leptokurtica (Coeficientul de boltire 2,23), ceea ce inseamna ca

subiectii au optat pentru scoruri mari, evidentiind o perceptie buna asupra relatiei cu adolescentii. Scorurile obtinute de subiecti n ce priveste dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" releva faptul ca parintii percep relatia afectiva cu adolescentii lor ca fiind buna, deci se poate afirma ca exista o implicare activa a parintilor n educatia si problemele inerente ale adolescentei, implicarea n problemele acestora fiind importanta pentru ei. Parintii sunt interesati sa si ajute adolescentii n rezolvarea problemelor, tin cont de necesitatile si parerile acestora cnd se iau decizii n cadrul familiei, ceea ce conduce la o relatie afectiva buna parinte- adolescent, parintii fiind suport afectiv pentru adolescentii lor. Parintii percep relatia cu adolescentii lor ca fiind buna.

B. Dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei" La dimensiunea 2:"Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei " observam ca avem o distributie unimodala, modul avnd valoarea 70. Media este de 58,76 ceea ce nseamna ca raspunsurile subiectilor se ncadreaza ntre cvartila 1- 2, adica parintii au o perceptie asupra relatiilor interpersonale si rolurilor asumate n cadrul familiei de intensitate buna. (tabel 2, figura 2).Tabel 2. Dimensiunea 2 "Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei "

Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei

Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei Figura 2. Histograma pentru dimensiunea 2

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie -,867) si platikurtica (Coeficientul de boltire -,562), ceea ce inseamna ca

subiectii au optat pentru scoruri medii, evidentiind o perceptie medie asupra relatiilor interpersonale si rolurilor asumate n cadrul familei. Scorurile obtinute de subiecti n ce priveste dimensiunea "Relatiile interpersonale si rolurile asumate n cadrul familiei" releva faptul ca n familie exista o perceptie medie asupra rolurilor asumate n cadrul acesteia. Adolescenti nu si mai petrec timpul liber cu parintii lor ci n compania prietenilor cu care deseori se identifica si carora le adopta polii de interes, explicatia fiind aceea ca adolescenta este perioada n care copiii vor sa devina independenti de parintii lor, sa ia propriile decizii, moment n care rolurile n cadrul familiei nu mai sunt clar stabilite.

Analiza chestionarului "Perceptia relatiei parintiadolescenti"

In ce priveste "Perceptia relatiei parinti-adolescenti" observam ca avem o distributie unimodala, modul avnd valoarea 133. Media este de 121 ceea ce nseamna ca raspunsurile subiectilor se ncadreaza n cvartila 2, adica parintii au o perceptie asupra relatiilor cu copiii lor adolescenti buna. (tabel 3 , figura 3).Tabel 3. Analiza chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

Perceptia relatiei parinti- adolescenti

Figura 3. Histograma chestionarului "Perceptia relatiei parinti- adolescenti"

Observam ca avem o curba asimetrica negativ (Coeficientul de asimetrie -1,115) si leptokurtica (Coeficientul de boltire 290), ceea ce nseamna ca subiectii au optat pentru scoruri mari, evidentiind o perceptie buna asupra relatiilor cu adolescentii lor. Datele obtinute ne indica existenta unei perceptii a relatiei parinti-adolescenti buna, ceea ce conduce la o relatie afectiva buna parinte-adolescent, parintii fiind suport afectiv pentru acestia. Existenta unei perceptii bune, a parintilor asupra relatiei cu adolescentii lor, ne indica existensa unei relatii afective de un nivel bun, parintii prin datele obtinute ne evidentiaza faptul ca se implica activ n rezolvarea problemelor adolescentilor .

ANALIZA CHESTIONARULUI HSPQ (HIGH SCHOOL PERSONALITY QUESTIONNAIRE)Lotul de subiecti chestionati n ce priveste chestionarul HSPQ, a fost alcatuit din N = 30 adolescenti, 12 subiecti de gen feminin si 18 subiecti de gen masculin ( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vrsta se ncadreaza ntre 14-18 ani. (Tabel 2, Figura 2).Tabel 1-Frecventa de aparitie n functie de genul biologic

Figura1 - Diagrama de structura n functie de genul biologic

Lotul chestionat este alcatuit din 12 subiecti de sex feminin si 18 subiecti de sex masculin. ( Tabel 1.Figura 1). Categoriile de vrsta se ncadreaza ntre, 14-18 ani.(Tabel 2, Figura 2).Tabel 2- Frecventa de aparitie n functie de vrsta

Figura 2 - Diagrama de bare n functie de vrsta

Categoriile de vrsta se ncadreaza ntre 14-18 ani, aceasta fiind considerata n lucrarea de fata vrsta adolescentei, avnd n vedere ca perioada adolescentei dureaza pna la vrsta 22-24 ani. (Tabel 2, Figura 2). Esantionul de adolescenti chestionati este alcatuit din: 3 subiecti cu vrsta de 14 ani, 5 subiecti avnd 15 ani, 10 subiecti avnd 15ani, 9 subiecti avnd 16 ani si 3 subiecti avnd 18 ani, esantionul chestionat avnd numarul de 30 de adolescenti.

Verificarea ipotezelor

Pentru verificarea ipotezelor 1 si 2 am realizat corelatia ntre "SCALELE CHESTIONARULUI HSPQ" (scala B aceasta reprezentnd eficenta intelectuala, scala G reprezentnd ncrederea n propria persoana si scala E reprezentnd submisivitatea ) si dimensiunea "RELAIA

AFECTIV CU ADOLESCENII " a chestionarului "PERCEPIA RELAIEI PRINI-ADOLESCENI".

Observam reprezentnd eficienta

corelatii

semnificative

ntre

"Scala

B

aceasta

intelectuala , Scala G reprezentnd ncrederea n

propria persoana, Scala E reprezentnd submisivitatea si Dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" din chestionarul PERCEPIA RELAIEI PRINI-ADOLESCENI fiind o corelatie semnificativa la un prag de 0,05. De asemenea, se observa ca exista corelatii pozitive "384, 368, 389 " ntre scorurile obtinute de subiecti n ce priveste dimensiunea "Relatia

afectiva cu adolescentii" comparativ cu cele obtinute n ce priveste scalele B aceasta fiind reprezentata de eficienta intelectuala, G fiind reprezentata de ncrederea n propria persoana iar scala E fiind reprezentata de submisivitate ale chestionarului HSPQ.

Ceea ce evidentiaza ca relatia afectiva pozitiva a parintilor cu copiii lor adolescenti, conduce la eficienta intelectuala, ncrederea n propria persoana si dezvoltarea submisivitatii. Ceea ce duce la concluzionarea ca indicatorii de personalitate se coreleaza direct cu relatia pozitiva parinte-adolescent, dar si faptul ca relatia afectiva pozitiva a parintilor cu adolescentii conduce la dezvoltarea ncrederii n propria persoana, validndu-se ipotezele 1 si 2. Pentru validarea ipotezei 3 am realizat testul Levene. Testul Levene s-a realizat ntre chestionarul perceptia relatiei parinti- adolescenti si genul biologic al parintilor adolescentilor.Testul Levene- Perceptia relatiei parinti-adolescenti / gen biologic

Media (M=59, SD=8,214) pentru valorile testului n ce priveste predispozitia parintilor de gen masculin asupra relatiei afective cu adolescentii , este mai mica (t=4,579, D=58, two tailed p=0,000 ) fata de parintii de gen feminin (M= 66,30, SD=2,842).

Valoarea semnificatiei pentru Testul Levene este p=0,000 , deci mai mica de 0,05, ceea ce nseamna ca exista diferente n ceea ce priveste perceptia relatiei parintelui de gen feminin, evidentiind o mai buna perceptie a relatiei cu adolescentii lor, comparativ cu parintele de gen masculin, ceea ce duce la confirmarea ipotezei 3, potrivit careia exista diferente semnificative n ce

priveste perceptia relatiei parinti-adolescenti n functie de genul biologic al parintelui, n sensul ca mamele au o mai mai buna perceptie a relatiei lor cu copilul adolescent, comparativ cu parintele de gen masculin.

ConcluziiPentru verificarea ipotezelor cercetarii, au fost utilizate doua instrumente de lucru chestionarul pentru investigarea Perceptiei relatiei parintiadolescenti si al doilea instrument folosit este chestionarul pentru

investigarea personalitatii HSPQ (high school personality questionnaire). Dupa analiza chestionarului Perceptia relatiei parinti-adolescenti, a fost efectuata corelatia scorurilor cu datele obtinute prin aplicarea chestionarului pentru investigarea personalitatii HSPQ. Analiza tabelului de corelatie evidentiaza o corelatie pozitiva ntre

dimensiunea "Relatia afectiva cu adolescentii" si: scala B aceasta reprezentnd eficienta intelectuala, Scala G reprezentnd ncrederea n propria persoana, Scala E reprezentnd scalele chestionarului adolescenti. Existenta acestor corelatii pozitive, demonstreaza ca strnsa legatura ntre relatia afectiva pozitiva a parintilor cu copiii lor adolescenti, conduce la eficienta intelectuala, ncrederea submisivitatii. n propria persoana si dezvoltarea HSPQ, submisivitatea, acestea fiind

pentru investigarea personalitatii la

Dezvoltarea personalitatii adolescentului nu poate fi realizata dect n cadrul matricei familiale. Att modelele de educatie, ct si calitatile afective si instrumentale ale mediului familial creeaza premise puternice pentru evolutia armonioasa a adolescentului, fata de care parintii au o responsabilitate fundamentala. Testul Levene evidentiaza existenta unor diferente semnificative n perceptia parintelui. Prin analizarea tabelelor reiese ca exista diferente semnificative ntre parinti, n sensul ca subiectii de gen feminin evidentiaza o mai buna perceptie a relatiei cu copiii lor adolescenti, comparativ cu parintii de gen masculin. n cercetarea de fata, validarea ipotezelor demonstreaza faptul ca adolescentii apropiati pe plan afectiv de parinti, dezvolta o personalitate normala, parintii reprezentnd suport afectiv pentru adolescentii lor. De asemenea, de-a lungul cercetarii efectuate, am observat ca n familiile n care parintii sunt interesati si se implica activ n rezolvarea problemelor adolescentilor, si tin cont de necesitatile si parerile acestora cnd iau decizii n cadrul familiei, aceastea conduc la o relatie afectiva buna parinti-adolescenti si armonie n familie. VI. Bibliografie 1. Allport, G.: Structura si dezvoltarea personalitatii , Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica ,1991. 2. Badiu, Gheorghe, Papari, A. : Adaptologie la stress uman, Editura Fundatiei Andrei saguna, 1999, Constanta. relatiei parinti-adolescenti n functie de genul biologic al

3. Bandiu, Dan, Radulescu, M., Sorin, Voicu, Marin: Adolescentii si familia, Editura stintifica si Enciclopedica, 2000, Bucuresti. 4. Ciocan, I., Negret, I.,: Formarea personalitatii umane, Editura Militara, Bucuresti , 2000. 5. Ciofu, Carmen: Interactiunea parinti- copii, Bucuresti , Editura Amaltea, reeditata 2000. 6. Germain, Duclos, Laporte, Danielle, Ross, Jaques: ncrederea n sine a adolescentului, Editura House of Guides, 2006. 7. Linton, R.,: Fundamentul cultural al personalitatii, Editura stiintifica, Bucuresti, 2004 8. Ilut, Petrut: Sociopsihologia si antropologia familiei, Bucuresti, Editura Polirom, 2005. 9. Minulescu, Mihaela: Relatia psihologica cu copilul tau, Bucuresti, Editura Psyche, 2006. 10. Dr.-Moran de Jouffrey Puline: Psiohologia copilului, Bucuresti, Editura Teora, 2005. 11. Neamtu, George Coordonator: Tratat de asistenta sociala, Bucuresti, Editura Politom, 2003. 12. Neculau, A., coordonator: Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iasi, 2000. 13. Pavelcu, Vasile: Cunoasterea de sine si sunoasterea personalitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2001.

14. Salade, Dumitru: Educatie si personalitate, Cluj- Napoca, Casa Cartii de stiinta, 2001. 15. Stanciulescu, Elisabeta: Sociologia educatiei, familie si educatie, Bucuresti, Editura Polirom, 2002. 16. Tiger, Paul D.: Descoperirea propriei personalitati ,Bucuresti, Editura Teora, 2002. 17. Rudica, Tiberiu: Dialogul familial, Editura Pedagogica si didactica, Bucuresti 2000. 18.Verza, U., schiopu: Psihologia vrstelor, Editura EDP, Bucuresti, reeditata 2003. 19. Zlate, Mielu: Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 2004 (editia a treia). VII. ANEX PERCEPIA RELAIEI PRINI -ADOLESCENI Va rugam cititi cu atentie fiecare propozitie si indicati prin ncercuire care din cele 5 raspunsuri vi se potrivesc personal. Raspunsurile dumneavoastra sunt confidentiale. I.1 Copilul meu adolescent se simte n siguranta cnd este cu mine . 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

2 Copilul meu adolescent are ncredere sa-mi povesteasca ntmplarile sale. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

3 Copilului meu adolescent, i se ofera atentia de care are nevoie. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

4 Copilul meu adolescent mi spune ca sunt un model de viata pentru el.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori

4. deseori

5.ntotdeauna

5. Copilul meu adolescent, ma consulta atunci cnd apar situatii n viata lui, ce necesita luarea unei decizii importante. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

6. Consider ca-i acord copilului meuadolescent, toata afectiunea de care are nevoie. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

7. Consider ca-i acord copilului meu adolescent, suport cu privire la formarea atitudinilor pozitive. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

8. Consider ca-i acord copilului meu adolescent, suportul necesar pentru formarea aptitudinilor n conformitate cu calitatile sale. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

9. Am ncredere n copilul meu adolescent, sa-i spun anumite confidente. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

10. Copilului meu adolescent i se cere parerea, cnd se iau decizii si consecintele afecteaza ntreaga familie. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

11. mi ajut copilul meu adolescent cnd are de rezolvat o problema . 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna situatiile

12. Discut permanent cu copilul meu adolescent, cu privire la delicate, probleme, subiecte ce-l framnta. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

13. Consider ca-i satisfac, copilului meu adolescent nevoile financiare . 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

14. Cnd greseste , i aplic copilului meu adolescent pedepse usoare pe care le ntelege si le accepta. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

15. Copilul meu adolescent ma consulta cu privire la cariera pe care doreste so urmeze. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

II.16. Mergem n vacante mpreuna cu adolescentul nostru. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

17. Cnd au loc evenimente importante pentru familie , copilul meu adolescent ia parte la ele. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

18. Aniversarile copilului meu adolescent au loc n familie si apoi cu prietenii, colegii lui n oras. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

19. Copilul meu a dolescent mi cere parerea n legatura cu vestimentatia lui . 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

20. Timpul meu liber l petrec mpreuna cu copilul meu adolescent. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

21. Sunt obiectiva atunci cnd analizez nivelul performantei scolare a copilului meu adolescent. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

22. Copilul meu adolescent are clar stabilit programul timpului liber. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

23. Copilul meu adolescent ma ajuta la treburile casnice ,atunci cnd este necesar si nu riposteaza.

1. niciodata 2. rareori 3. uneori

4. deseori 5.ntotdeauna

24. Sarcinile copilului meu adolescent sunt clar stabilite n familie. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

25. Fiecare membru al familiei stie cu exactitate, sarcinile care le are de ndeplinit, n cadrul familiei. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

26. Copilul meu adolescent mi prezinta prietena/prietenul, atunci cnd are o relatie afectiva. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

27. Discut cu copilul meu adolescent, problemele aparute n relatia lui afectiva. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 28. Copilul meu adolescent familie. 4. deseori 5.ntotdeauna

are stabilite clar anumite responsabilitati n 4. deseori 5.ntotdeauna

1. niciodata 2. rareori 3. uneori

29. Copilul meu adolescent mi cere parerea atunci cnd si face schimbare de imagine. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori 4. deseori 5.ntotdeauna

30. n week-and copilul meu adolescent mpreuna cu noi realizeaza unele activitati. 1. niciodata 2. rareori 3. uneori Sex: Vrsta: Mediul de provenienta: Ocupatie: Etnie: Numarul de copiii: 4. deseori 5.ntotdeauna

Studii: