Rolul proteinelor in organism

Principalul rol al proteinelor in organism este rolul plastic (structural), asigurand mentinerea structurilor celulare. Un rol esential este cel catalitic, enzimatic, controland desfasurarea proceselor metabolice. Proteinele intra in alcatuirea unor hormoni produsi de glandele endocrine (hipofiza, pancreas, paratiroida) si au rol in mentinerea constantei pH-ului. Deasemenea, proteinele pot avea un rol energetic secundar (un gram de proteine metabolizat produce 4,1 kcal), desi nu este indicat ca proteinele sa fie destinate acestui scop.

Rolul glucidelor in organism Deşi cantitativ glucidele organismului reprezintă numai 0,3% din greutatea corpului (în valoare absolută, circa 0,2 kg), importanţa lor este extrem de mare, având un dublu rol: energetic şi structural. Hidraţii de carbon reprezintă principala sursă energetică a organismului, acoperind mai mult de jumătate din necesarul caloric. În acest scop, glucoza constituie materialul nutritiv de elecţie, datorită câtorva particularităţi: - având dimensiuni mici şi fiind lipsită de încărcătură electrică, are difuzibilitate bună în ţesuturi, inclusiv în celulă; difuzibilitatea este asigurată de procese active de transport, facilitate de prezenţa insulinei;- o moleculă gram de glucoză (180 g) eliberează prin ardere o cantitate mare de energie (686 000 cal), deşeurile rezultate din acest proces (CO2 şi H2O) fiind netoxice şi uşor de eliminat; - molecula de glucoză conţine o cantitate apreciabilă de oxigen, pe care îl pune la dispoziţie în momentul în care aportul de oxigen devine insuficient nevoilor, motiv pentru care glucoza reprezintă combustibilul de elecţie al contracţiei musculare; - pe lângă glucoza existentă ca atare în lichidele organismului, acesta dispune de o cantitate stocată sub formă de glicogen, uşor mobilizabil atunci când necesităţile organismului o reclamă. Eficienţa energetică a arderii în organism a glucozei este de aproximativ 40% din totalul energiei produse. Restul de 60% din energia produsă se pierde sub formă de căldură (neputând fi recuperată sau transformată în alte energii utilizabile). Pe lângă rolul energetic, glucidele participă şi la alcătuirea membranelor celulare, a ţesutului conjunctiv şi de susţinere, a ţesutului nervos, precum şi a unor componente cu rol funcţional de bază, cum sunt hormonii, enzimele şi anticorpii. Dintre hexoze, alături de glucoză se întâlnesc frecvent fructoza şi galactoza. Fructoza se găseşte în cantitate apreciabilă în sângele fetal şi lichidul seminal, iar galactoza se găseşte fie sub formă de dizaharid (lactoză) în lapte, fie legată de lipide, pentru a forma cerebrozidele sistemului nervos. Dintre pentoze, în ciuda cantităţii lor mici, riboza şi dezoxiriboza joacă un rol capital în organism, participând la formarea acizilor nucleici (elemente de bază în echipamentul biochimic al celulei).

Rolul lipidelor in organism

Lipidele joacă un rol esenţial în producerea de energie, reprezentând forma de stocare energetică cea mai economicoasă, întrucât au densitatea calorică cea mai mare (9,3 kcal/g). La greutate egală, trigliceridele conţin de 2,5 ori mai multă energie decât glicogenul, care este forma de depozit a glucidelor. Mai mult, trigliceridele pot fi stocate ca lipide pure, fără apă, în timp ce glicogenul este hidrofil, conţinând apă în proporţie dublă faţă de greutatea lui. Astfel, pe unitate de greutate trigliceridele oferă, în fapt, de 4 ori mai multă energie decât glicogenul.

Spre deosebire de glicogen, care prin depozitele hepatice şi musculare nu poate susţine metabolismul bazal pentru mai mult de 24 ore, trigliceridele pot asigura necesarul energetic

pentru câteva zile.  Lipidele, ca structuri hidrofobe, participă la delimitarea compartimentelor celulare în sectoare hidroosmolare diferite. Această clasă intră în compoziţia hormonilor steroizi şi a prostaglandinelor. Unele grăsimi conţin sau transportă vitaminele liposolubile A, D, E, K şi acizii graşi esenţiali linolenic şi linoleic. Aceşti acizi graşi esenţiali care intră în compoziţia trigliceridelor sunt necesari pentru sinteza de prostaglandine, care reglează multe funcţii ale organismului: presiunea arterială, coagularea sângelui prin agregarea plachetară, secreţia de acid gastric. Rezistenţa membranelor depinde de acizii graşi esenţiali. Consecinţele reducerii aportului acizilor graşi ω-3 încep de acum să fie înţelese. Creierul uman, sistemul nervos central şi membranele din întreg organismul au nevoie de acizi graşi ω-3, în special EPA (acid eicosapentaenoic) şi DHA (acid docosahexaenoic), pentru a funcţiona normal. Impactul acizilor graşi ω-3 asupra bolilor cardiovasculare, artritelor, cancerului şi altor boli cronice cu alterarea sistemului imun şi a statusului mental, incluzând tulburări de atenţie, este intens studiat în prezent. Raportul anormal ω-6/ω-3 este legat de schimbările în compoziţia lipidelor membranare vasculare şi conduce la creşterea incidenţei bolilor aterosclerotice şi inflamatorii. Lipidele se găsesc în produsele de origine animală, în uleiuri şi lactate. Lipidele se găsesc şi în formă “inaparentă” în prăjituri, creme, mixturi de cereale, snacks-uri. Alimentaţia sănătoasă nu trebuie să conţină un aport de lipide mai mare de 30% din aportul energetic total. Din acestea, sub 10% vor fi furnizate de acizii graşi saturaţi, 10% de acizii graşi mononesaturaţi şi 10% de acizii graşi polinesaturaţi forma cis. În timpul ultimei decade, bogăţia de date a dus la concluzia că un consum de 1-2 g/zi de acizi graşi ω-3 este bun pentru menţinerea stării de sănătate, în timp ce mai mult de 10 g/zi ar avea un impact semnificativ pozitiv asupra altor condiţii specifice, precum sănătatea mentală. S-a arătat că acizii graşi ω-3 au un efect benefic în unele boli cum ar fi artrita reumatoidă şi dermatita atopică. Se pare că peştele consumat de două ori pe săptămână are rolul de a reduce mortalitatea de cauză coronariană, iar consumul de acid docosahexaenoic şi de acid eicosapentaenoic reduce riscul de mortalitate cardiovasculară la cei care au avut deja un eveniment cardiovascular.

Sarurile minerale

Participa la structura celulelor si intra in constitutia unor enzime, vitamine si hormoni.

Saruri minerale:- Calciul si fosforul se gasesc in schelet, dinti si sange si sunt aduse de unele alimente ca: lapte , branzeturi, galbenusuri de ou, varza, conopida, cereale decojite, unele fructe . Cand lipsesc din alimente apare rahitismul la copil si ostemalacia la adult.- Sodiul si clorul, sunt aduse in organism sub forma de clorura de sodiu (sarea de bucatarie), pierderile importante ale acestor Minerale prin vomismente sau diaree pun in pericol viata bolnavului.- Potasiul se gaseste in carne, peste, lapte , legume , fructe , leguminoase uscate. Este principalul ion intracelular spre deosebire de sodiu , care este principalul iod extracelular . intre sodiu si potasiu exista un strans echilibru: scaderea sau cresterea unuia sau altuia produce tulburari grave, Mergand pana la moarte.- Fierul se gaseste in alimente de origine animala, ficat , inima, galbenus de ou, unele legume verzi, spanac, urzici etc. Intra in structura hemoglobinei, iar lipsa lui in sange duce la aparitia anemiei feriprive.- Magneziul se gaseste in carne, viscere, lapte , oua, cartofi , cereale , fasole boabe. Are rol in calmarea (sedarea) sistemului nervos central, lipsa sa duce la aparitia convulsiilor.- Cuprul se gaseste in viscere ( ficat , splina , creier , rinichi) leguminoase uscate, cafea si ceai .- Iodul se gaseste in oua, ceapa , usturoi . Este indispensabil functionarii glandei tiroide . Lipsa duce la aparitia gusei.- Fluorul se gaseste in ceai , lapte , galbenus de ou, carne, viscere, spanac, rosii. Lipsa din alimentatie duce la aparitia cariilor dentare.