Şcoala Naţionalã de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

Masterat Managementul Proiectelor

ROLUL POLITICII DE COEZIUNE ÎN DEZVOLTAREA UNIUNII EUROPENE

Coordonator, Student,

Drd. Bianca Robescu Adelina Enciu

BUCURESTI

2014

ROLUL POLITICII DE COEZIUNE ÎN DEZVOLTAREA UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeană reprezintă una dintre cele mai prospere şi competitive parteneriate

din lume, atât din perspectiva nivelului de dezvoltare economic, cât şi al potenţialului de

dezvoltare. Cu toate acestea, disparităţile privind prosperitatea şi productivitatea dintre statele

membre şi regiunile acestora reprezintă o slăbiciune structurală majoră reală.

Prin această lucrare urmăresc să definesc politica de coeziune prin identificarea rolului

sãu în diminuarea discrepanţelor la nivelul UE, ca, apoi să analizez modul în care aceasta s-a

aplicat în România şi principalele perspective de viitor.

Dezbaterea cu privire la existenţa decalajelor economice şi sociale a însoţit, de la bun

început, procesul de construcţie europeană. Ceea ce astăzi cunoaştem sub numele de Politica

de Coeziune a Uniunii Europene sau Politica Regională şi de Coeziune a Uniunii Europene

este de fapt acea politică structurală care, prin aplicarea sa, s-a urmărit şi se urmăreşte în

continuare diminuarea sau măcar atenuarea disparităţilor de care aminteam anterior, dintre

regiunile şi cetăţenii UE în vederea unei dezvoltări echilibrate.1 Acest lucru a fost afirmat

chiar de Graham Meadows, fost director general pentru politica regională în cadrul Comisiei

Europene în perioada 2003-2006: ,,Uniunea are trei politici care vizează creşterea. Primele

două sunt piaţa unică şi moneda unică [...].Dar din arsenalul pe care îl foloseşte Uniunea

pentru creştere economică face parte şi o a treia politică – Politica de Coeziune –, care ne

furnizează un factor de echilibrare. Politica Regională şi de Coeziune caută să echilibreze

decalajele create în mod constant de creştere şi să sprijine regiunile care cresc mai încet

pentru a atinge nivelul de creştere al Uniunii în ansamblu […]. Această politică există pentru

a echilibra creşterea.“ Deci, prin această politică, Uniunea caută să identifice problemele

structurale cu care se confruntă statele, regiunile sau diferitele grupuri sociale şi care le

frânează dezvoltarea. Pentru aceste probleme „structurale“, sunt căutate răspunsuri

„structurale“, care sunt susţinute prin „cheltuieli/transferuri structurale“.2

Aşa cum aminteam anterior, politica de coeziune este una din cele mai importante şi

complexe politici ale UE care are rolul de a reduce decalajele la nivel economic şi social. Mai

1 Inforegio Panorama, ,,Politica de coeziune a UE intre 1988-2008: o investitie in viitorul Europei’’, ec.europa.eu, Nr. 26, 2008, p. 2, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag26/mag26_ro.pdf2 Alina Bargaoanu, Strategii si tehnici de atragere a finantarii de la UE, Bucuresti, 2013, p. 53

2

mult, politica de coeziune este şi o politică de creştere, însoţită de procesul de extindere.

Obiectivul coeziunii economice şi sociale a fost exprimat în Actul Unic European şi a devenit

realitate în 1988 prin adoptarea primului regulament care a dat naştere politicii de coeziune.

Putem afirma, astfel că avem de-a face cu o piaţă comună la care poate avea acces orice parte

a UE.3

Politica de coeziune este ,,mâna vizibilă’’ a pieţei, care urmăreşte să asigure o

dezvoltare echilibrată şi durabilă, favorizând în acelaşi timp integrarea economică în toate

statele membre UE. În acelaşi timp, este şi o politică locală, care atribuie un rol fiecărui

teritoriu european, în ideea că nu reprezintă un impediment în calea repartizării activităţilor

economice, putând deveni o sursă de dezvoltare în sine.4

Angajamentul în sine de a obţine o dezvoltare armonioasă prin diminuarea

discrepanţelor existente între diversele regiuni şi prevenirea destabilizării celor mai

defavorizate regiuni s-a aflat printre priorităţile europene încă de la momentul semnării

tratatului de la Roma. De-a lungul timpului, pe măsură ce UE s-a extins prin valurile

succesive de aderare, s-au înregistrat progrese semnificative în evoluţia politicii de coeziune.

Dacă la început, politica de coeziune a avu rolul unui mecanism de plăţi, de redistribuire a

contribuţiilor bugetare ale statelor membre, în prezent, această politică, împreună cu

instrumentele sale, respectiv Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, sunt elementele

cheie pentru întărirea convergenţei economice, sociale şi teritoriale.5

În cea de-a doua parte a lucrării vom încerca să analizăm în ce măsură această politică

s-a aplicat în România prin prezentarea principalelor obiective ale planului 2007-2013 pentru

ca, în cele din urmă, să evidenţiem care este planul strategic al politicii de coeziune pentru

perioada 2014-2020.

În perioada 2007-2013, politica de coeziune a avut trei obiective, fiecare beneficiind

de propriile instrumente financiare. Astfel, primul obiectiv a fost reprezentat de convergenţă,

fiind finanţat de Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi

Fondul de Coeziune. Scopul principal a fost acela de a stimula creşterea şi de a încuraja

ocuparea forţei de muncă în regiunile mai puţin dezvoltate ale UE. Domeniile acoperite au

3 Inforegio Panorama, Ibidem, p. 304 Ibidem5 Ibidem

3

cuprins inovaţia, societatea cunoaşterii, calitatea mediului, eficacitatea administrativă şi

adaptabilitatea la schimbările economice.6

Al doilea obiectiv, competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă, a fost

finanţat de Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi din Fondul Social European,

adresându-se regiunilor care nu se încadrau în primul obiectiv. Nu în cele din urmă, ultimul

obiectiv, reprezentat de cooperarea teritorială europeană, a avut rolul de a stimula

consolidarea cooperării transfrontaliere, transnaţionale şi inter-regionale. Au fost promovate

cu prilejul adoptării acestui obiectiv soluţii comune pentru autorităţile din domeniile

dezvoltării rurale, urbane şi de coastã, relaţiilor economice şi a relaţiilor între întreprinderile

mici şi mijlocii (IMM-urile), precum şi cercetarea, societatea informaţională, mediul

înconjurător şi prevenirea riscurilor.7

Alocările de la bugetul UE destinate politicii de coeziune au înregistrat o creştere

constantã a valorilor nominale, însumând aproximativ 348.865 miliarde euro. Dacă în anul

2007, alocarea bugetară a fost de aproximativ 45 miliarde euro, până la sfârşitul perioadei de

programare (2013) a crescut la aproximativ 54 miliarde euro (vezi Anexa 1, Fig. 1).8

În România, alocarea totală din fondurile politicii de coeziune pentru perioada 2007-

2013 a fost de aproximativ 19,7 miliarde euro. Cum România este stat membru al UE din anul

2007, ţara noastră a avut nevoie de timp pentru a se adapta implementării investiţiilor din

cadrul politicii de coeziune a UE. Cu toate acestea, fondurile alocate din politica de coeziune

reprezintă un motor important pentru realizarea reformelor în România, acest rol urmând să

devină tot mai important în perioada 2014-2020.9 De la începutul perioadei de finanţare 2007-

213 investiţiile din politică de coeziune a UE au sprijinit până în prezent în România, printre

altele: crearea a peste 8 151 locuri de muncă, dintre care 617 locuri de muncă în cercetare;

acordarea de ajutor direct pentru investiţii unui număr de 1 253 de IMM-uri; îmbunătăţirea

infrastructurii de transport de bazã şi a accesibilităţii, inclusiv construcţia a 124 km de

autostradã şi reabilitarea a 923 km de drumuri naţionale; sprijinirea modernizării la standarde

europene a 400 de infrastructuri şi servicii sociale, de sănătate şi de educaţie; asigurarea de

instruire, consiliere şi alte tipuri de sprijin individual unui număr de peste 850 000 de 6 Alina Tatulescu, ,,Politica de coeziune la nivelul UE’’, Revista Romana de Statistica, www.revistadestatistica.ro, Nr. 8, 2013, p. 31, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_08_2013_a3_ro.pdf7 Ibidem8 Comisia Europeana, ,,Politica de coeziune 2007-2013’’, ec.europa.eu, 2007, pp. 17-18, accesat la data de 16 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/publications/guide2007_ro.pdf9 Ibidem, pp. 20-23

4

persoane; confinanţarea a 42 de proiecte majore pentru conectarea populaţiei din întreagă ţară

la serviciile de apă de bazã şi a 12 proiecte destinate îmbunătăţirii gestionării deşeurilor în

diferite regiuni.10

În ceea ce priveşte priorităţile politicii de coeziune aferentei perioadei 2014-2020,

stabilite în cadrul Acordului de parteneriat cu Comisia Europeană, în vederea dezvoltării unei

economii moderne şi competitive şi a consolidării dezvoltării regionale şi urbane, România a

identificat cinci provocări. Dintre acestea enumerăm următoarele: oameni şi societate, prin

consolidarea ocupării forţei de muncă, a incluziunii sociale şi a politicilor educaţionale,

contribuind astfel la atingerea ţintelor naţionale UE2020 – creşterea ratei de ocupare a forţei

de muncă până la 70 %, reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie cu 580

000 până în anul 2020, reducerea abandonului şcolar timpuriu la 11,3 % şi sporirea gradului

de participare la educaţia terţiară la 26,7 %; infrastructură, în special în domeniul

transporturilor, prin îmbunătăţirea accesibilităţii regiunilor mai puţin dezvoltate din România

şi a interconectării cu piaţă internaţională, prin sporirea sustenabilităţii mixului din

transporturi, creşterea siguranţei în trafic, scăderea timpului de călătorie şi sporirea

durabilităţii transportului urban; competitivitate economică, printr-un mediu de cercetare şi

dezvoltare (C&D) mai compact şi modern, care pune accentul pe necesităţile

întreprinderilor şi pe sectoarele competitive ale României şi transformarea sectoarelor

tradiţionale prin inovare şi expansiune comercială, urmărind creşterea cotei din PIB alocate

C&D cu 1,5 % până în anul 2020; resurse, prin trecerea la o economie cu emisii reduse

de carbon, inclusiv eficientă energetică în sectorul construcţiilor, prin promovarea adaptării la

schimbările climatice, prevenirea riscurilor, eficientizarea resurselor şi protejarea mediului,

contribuind la atingerea ţintelor naţionale UE 2020: reducerea emisiilor de gaze cu efect de

seră şi a intensităţii energetice cu 19 % şi creşterea cotei energiei regenerabile la 24 %;

administraţie şi guvernare, prin optimizarea mediului instituţional şi îmbunătăţirea calităţii

serviciilor publice oferite de administraţie şi justiţie.(vezi Anexa 2, Fig. 1)11

În ansamblu, politica de coeziune reformată va pune la dispoziţie până la 351,8

miliarde euro în perioada următoare pentru a se investi în regiunile, oraşele şi economia reală

a Europei. Acesta va fi principalul instrument de investiţii al UE pentru a atinge obiectivele

strategiei Europa 2020. Crearea de locuri de muncă şi generarea de creştere economică, 10 Ibidem, pp. 24-2511 Comisia Europeana, ,,Politica de coeziune si Romania’’, ec.europa.eu, 2014, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/romania_ro.pdf

5

abordarea problemei schimbărilor climatice şi a dependenţei energetice, reducerea sărăciei şi

a excluziunii sociale. La aceasta va contribui şi definirea mai corectă a priorităţilor cheie ale

Fondului european de dezvoltare regională, precum sprijinul pentru întreprinderile mici şi

mijlocii, obiectivul fiind de a dubla sprijinul, de la 70 la 140 miliarde euro pe durata a celor 7

ani. În fine, în cadrul politicii de coeziune, al dezvoltării rurale şi al fondului pentru pescuit,

eficienţa va fi corelată, de asemenea, cu guvernanţa economică pentru a încuraja respectarea

de către statele membre a recomandărilor UE din cadrul semestrului european.12

ANEXA 1

12 Comisia Europeana, ,,Politica de coeziune 2014-2020’’, ec.europa.eu, ultima editare la 31.03.2014, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/index_ro.cfm

6

Fig. 1.: Alocare indicativa pe stat membru, 2007-2013 (valori curente, in milioane de

euro).Imagine preluata la data de 16 noiembrie 2014, de pe

http://eufinantare.info/Poze_prima_pagina/alocare-financiara-pe-stat-membru-2007-2013.gif

ANEXA 2

7

Fig.1: România: Zonele eligibile din cadrul Obiectivului „Convergenţă”. Imagine preluata la data de 16 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/maps/ro_en.gif

BIBLIOGRAFIE

8

A. Bibliografie critica si selectiva

Bargaoanu, Alina, Strategii si tehnici de atragere a finantarii de la UE, Bucuresti, 2013;

B. SURSE WEB

COMISIA EUROPEANA, ,,Politica de coeziune 2007-2013’’, ec.europa.eu, 2007, pp. 17-

18,accesat la data de 16 noiembrie 2014, de pe

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/

publications/guide2007_ro.pdf

COMISIA EUROPEANA, ,,Politica de coeziune 2014-2020’’, ec.europa.eu, ultima editare la

31.03.2014, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe

http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/index_ro.cfm

COMISIA EUROPEANA, ,,Politica de coeziune si Romania’’, ec.europa.eu, 2014, accesat la

data de 15 noiembrie 2014, de pe http://ec.europa.eu/regional_policy/information/cohesion-

policy-achievement-and-future-investment/factsheet/romania_ro.pdf

INFOREGIO PANORAMA, ,,Politica de coeziune a UE intre 1988-2008: o investitie in

viitorul Europei’’, ec.europa.eu, Nr. 26, 2008, p. 2, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de

pe http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag26/mag26_ro.pdf

Alina Tatulescu, ,,Politica de coeziune la nivelul UE’’, Revista Romana de Statistica,

www.revistadestatistica.ro, Nr. 8, 2013, p. 31, accesat la data de 15 noiembrie 2014, de pe

http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_08_2013_a3_ro.pdf

9

10