ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT – ADMINISTRAŢIE

PUBLICĂ

Rolul politicii de amenajare a

teritoriului în întărirea coeziunii

teritoriale la nivelul UE

Profesor coordonator:

Conf.Univ.Dr. Alina Profiroiu

Studenţi:

Cuprins

1. Conceptul de amenajare a teritoriului

2. Amenajarea teritoriului în context european

3. Principalele documente europene la care România îşi

aliniază politicile sale în domeniul amenajării teritoriului

3.1. Carta europeană a amenajării teritoriului

3.2. Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC)

3.3. Principii directoare pentru o dezvoltare teritorială

durabilă a continentului european

3.4. Agenda Teritorială a Uniunii Europene - document al

COMISIEI EUROPENE

4. Amenajarea teritoriului în context naţional

4.1. Atribuţiile administraţiei centrale în domeniul

amenajării teritoriului

4.2. Atribuţiile administraţiei publice judeţene în domeniul

amenajării teritoriului

4.3. Atribuţiile administraţiei publice locale în domeniul

amenajării teritoriului

4.4. Structura instituţională

2

5. Bibliografie

1. Conceptul de amenajare a teritoriului

Amenajarea teritoriului urmăreşte obiective de justiţie teritorială şi rentabilitate

economică. Astfel, Legea privind amenajarea teritoriului adoptată în Franţa la 4 februarie

1995, răspunde la două principii cheie, şi anume:

1) principiul echităţii – stipulează că egalitatea şanselor poate fi compatibilă cu

tratamente fiscale inegale, în funcţie de puterea contributivă;

2) principiul eficienţei – conform căruia amenajarea teritoriului trebuie să favorizeze o

dezvoltare echilibrată şi durabilă.

Amenajarea teritoriului reprezintă expresia spaţială a politicilor economice,

sociale, culturale şi ecologice ale societăţii.

Ea este în acelaşi timp o disciplină ştiinţifică, o tehnică administrativă şi o politică

condusă ca o abordare interdisciplinară şi cuprinzătoare îndreptată spre o dezvoltare teritorială

echilibrată şi spre o organizare fizică a spaţiului realizată în interesul colectivităţilor care îl

folosesc, în concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul

european.

2. Amenajarea teritoriului în context european

La începutul anilor `60 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei preocupată de

concentrarea excesivă a disparităţilor regionale, declară în cadrul rezolutiei 210/1961: că este

convinsă că dezvoltarea spaţială armonioasă a activităţilor economice, sociale, culturale

este irealizabilă fără o politică de amenajare a teritoriului .

Prin Rezoluţiile 525 si 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de

Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul

amenajării teritoriului şi să instituie pentru aceasta o conferinţă europeană ministerială

permanentă, însărcinată cu elaborarea noilor orientări politice de dezvoltare teritorială

a continentului european şi să asigure armonizarea politicilor naţionale în domeniul

3

amenajării teritoriului.

Prin Rezoluţiile 525 si 526/1968 Adunarea Parlamentară propune Comitetului de

Miniştri al Consiliului Europei să angajeze o nouă formă de cooperare europeană în domeniul

amenajării teritoriului şi să instituie pentru aceasta Prima Conferinţă Europeană a Miniştrilor

Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) a avut loc în 1970 la Bonn – Germania.

Din 1970 CEMAT s-a reunit în 12 sesiuni şi a adoptat de-a lungul timpului,

documente fundamentale pentru amenajarea teritoriului european. Dupa 1991 România a

participat constant la Sesiunile CEMAT prin reprezentanti ai ministerului responsabil cu

amenajarea teritoriului.

„Carta Europeană a amenajării teritoriului” adoptată în 1983, de CEMAT la

Torremolinos - Spania defineşte amenajarea teritoriului ca « expresia spaţială ale

politicilor economice, sociale, culturale şi ecologice a tuturor societăţilor » cu următoarele

obiective fundamentale:

Dezvoltarea socio-economică echilibrată a regiunilor;

Ameliorarea calităţii vieţii;

Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protectia mediului;

Utilizarea ratională a solului.

3. Principalele documente europene la care România îşi

aliniază politicile sale in domeniul amenajării teritoriului

3.1. Carta   europeană a amenajării teritoriului  – “document al Consiliului Europei, adoptat

de cea de a 6-a Conferinţă Europeană a Ministrilor Responsabili cu Amenajarea

Teritoriului (CEMAT), care a avut loc la Torremolinos, Spania (mai 1983)„1.

La invitaţia Guvernului spaniol, Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili de

Planificarea Regională, care s-a întrunit în mod regulat începând cu 1970, şi-a susţinut cea de-

a VI-a sesiune în Torremolinos (Spania) pe 19 şi 20 mai 1983. Dl. Julian CAMPO, ministrul

spaniol pentru Lucrări Publice şi Planificare Urbană, a prezidat conferinţa, la care au

participat miniştrii şi reprezentanţi din cele 16 State membre în Consiliul Europei ,un stat cu

rol de observator şi reprezentanţi ai două organizaţii europene.

Conferinţa a dispus de următoarele rapoarte:1 Carta Europeană a Amenajării Teritoriului

4

- Perspective de dezvoltare şi amenajare a regiunilor maritime europene

- Carta Europeană pentru Amenajare Teritorial/Spaţială

- Statutul şi Programul de Lucru al Conferinţei.

În urma prezentării şi a dezbaterii asupra rapoartelor conferinţei, miniştrii au adoptat

rezoluţii referitoare la subiectele amintite mai sus şi la Documentul European de Amenajare

Teritorială.

REZOLUŢIA NR. 1 – privind politicile de amenajare a regiunilor maritime

O politică de dezvoltare echilibrată a regiunilor maritime este esenţială. Politicile pentru

transformarea acestor regiuni trebuie să fie monitorizate şi trebuie să fie fixate unele limite ale

obligaţiilor pe care urmează să le suporte. De asemenea, trebuie stabilit un echilibru al

amenajării fizice între regiunile de coastă extrem de populate şi regiunile de la periferie cu o

populaţie mai restrânsă, ţinând cont de relaţiile dintre aceste două tipuri de regiuni.

REZOLUŢIA NR. 2 – privind Carta Europeană pentru amenajarea teritorial-spaţială

Amenajarea teritorial/spaţială este un instrument important pentru evoluţia societăţii europene

şi intensificarea cooperării internaţionale în acest domeniu reprezintă o contribuţie

substanţială la întărirea identităţii europene.

REZOLUŢIA NR. 3 – privind „statutul conferinţei, programul de lucru şi implicaţiile

financiare”

Au în vedere că programul de lucru trebuie să fie implementat pe baza unui dialog şi a unui

schimb de informaţii permanente cu organismele Consiliului Europei, cu celelalte conferinţe

ale miniştrilor specializaţi şi cu alte instituţii internaţionale sau europene, mai ales din

Comunitatea Europeană, a căror activitate priveşte amenajarea teritoriului;

REZOLUŢIA NR. 4 – privind organizarea celei de-a 7-a sesiuni a CEMAT

Ministrii participanţi vor ca cea de-a 7-a Sesiune sa se concentreze asupra evoluţiei

procesului decizional în planificarea spaţială.

3.2.   Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (SDEC) –Dezvoltarea

spaţială echilibrată şi durabilă a teritoriului Uniunii Europene - document al Uniunii

Europene, adoptată la Consiliul Informal al Miniştrilor Responsabili cu Amenajarea

Teritoriului din tările Uniunii Europene – Potsdam, Germania (mai 1999).

Odată cu SDSC, Statele membre şi Comisia s-au pus de acord asupra obiectivelor

spaţiale comune şi asupra liniilor directoare spaţiale comune pentru dezvoltarea viitoare a

teritoriului Uniunii Europene.

5

“ Politicile de dezvoltare spaţială vizează asigurarea unei dezvoltări echilibrate şi

durabile a teritoriului Uniunii. Miniştrii estimează că odată cu aceasta se pot atinge cele trei

obiective fundamentale ale politicii comunitare şi anume:

• coeziunea economică şi socială

• conservarea şi gestionarea bazelor naturale ale vieţii şi a patrimoniului cultural

• competitivitate mai echilibrată a teritoriului european. „2

SDSC constituie un cadru orientativ adecvat pentru politicile sectoriale cu impact

spaţial ale comunităţii şi statelor membre, ca şi pentru colectivităţile regionale şi locale,

pentru a se ajunge la o dezvoltare echilibrată şi durabiă a teritoriului european.

În vederea unei integrări europene mai accelerate, miniştrii consideră ca necesară

cooperarea în materie de dezvoltare spaţială între statele membre pe de o parte şi între

regiunile şi colectivităţile locale ale acestora pe de altă parte. Colectivităţile regionale şi locale

vor trebui să coopereze dincolo de frontierele naţionale. SDSC constituie documentul de

referinţă adecvat pentru încurajarea unei asemenea cooperări, respectându-se totodată

principiul subsidiarităţii.

Participanţii au fost unanimi în a considera că SDSC nu necesită noi competente în

plan comunitar SDSC constituie un cadru de orientare politică pentru statele membre, pentru

regiunile şi colectivităţile lor locale, precum şi pentru Comisia Europeană, în domeniile de

competenţă respective.

3.3.Principii   directoare pentru o dezvoltare teritorială durabilă a continentului  

european – document al Consiliului Europei, adoptat la Conferinta Europeană a Ministrilor

Responsabili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT) – Hanovra, Germania (septembrie 2000).

Integrarea teritorială a Europei este un proces permanent care se realizează cu paşi

mici şi în care cooperarea transfrontalieră între Statele membre ale Consiliului Europei, mai

ales a regiunilor şi municipalităţilor europene, joacă un rol cheie. În acest context, Principiile

directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european, adoptate de

Conferinţa Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului (Hanovra, 7 şi 8

septembrie 2000) constituie, fiind o viziune a unei Europe integrate, un document politic de

referinţă pentru numeroasele acţiuni şi iniţiative de amenajare a teritoriului pe continentul

european şi, în mod deosebit, pentru cooperarea transnaţională şi internaţională. Activităţile

politice de amenajare a teritoriului ale Conferinţei Europene a Miniştrilor responsabili cu

Amenajarea Teritoriului din cadrul Consiliului Europei sunt o condiţie importantă pentru

2 Schema de Dezvoltare a Spatiului Comunitar

6

urmărirea unei integrări armonioase a continentului european, în măsura în care ele atrag

atenţia asupra dimensiunii teritoriale a democraţiei şi a politicii de coeziune socială.

Adoptarea Principiilor directoare şi luarea lor în considerare în deciziile relative la amenajare

contribuie diferenţiat la facilitarea cooperării pe ansamblul Europei vizând să creeze o Europă

mai echilibrată şi mai durabilă din punct de vedere regional.

“Principiile directoare ţin cont, în sensul conceptului de dezvoltare durabilă, de

necesităţile tuturor locuitorilor regiunilor europene fără să compromită drepturile

fundamentale şi perspectivele de dezvoltare ale generaţiilor viitoare. Ele vizează mai ales să

pună în coerenţă aşteptările economice şi sociale în raport cu teritoriul cu funcţiunile

ecologice şi culturale ale acestuia, şi astfel să contribuie la o dezvoltare teritorială la scară

mare, durabilă şi echilibrată. Punerea lor în aplicare necesită în consecinţă o cooperare strânsă

între amenajarea teritoriului şi politicile sectoriale care influenţează prin deciziile lor

structurile teritoriale ale Europei (politica de dezvoltare teritorială). Principiile directoare ţin

cont de asemenea de cooperarea internaţională la nivel global, aşa cum este realizată în cadrul

Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă a Naţiunilor Unite„3.

Pe 30 ianuarie 2002, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat

Recomandarea Rec (2002) 1 către Statele membre privind Principiile directoare pentru

dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european, recunoscând că ele constituie:

- o contribuţie importantă pentru punerea în aplicare a strategiei de coeziune socială

adoptată de şefii de stat şi de guvern ai Statelor membre ale Consiliului Europei la cea de a 2-

a Întâlnire la Vârf din 1997;

- un document de orientare politică luând în considerare lucrările pertinente ale

Consiliului Europei şi organismelor sale, mai ales cele ale Adunării Parlamentare şi a

Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa al acesteia, în domeniul politicii de

amenajare a spaţiului la scara continentului, şi care poate contribui la întărirea procesului de

integrare europeană pe calea unei cooperări transfrontaliere, interregionale şi transnaţionale;

- strategie coerentă de dezvoltare integrată şi echilibrată a continentului european care,

bazându-se pe principiile subsidiarităţii şi reciprocităţii, întăreşte competitivitatea, cooperarea

şi solidaritatea colectivităţilor locale şi regionale dincolo de frontiere, şi care contribuie astfel

la stabilitatea democratică a Europei. Comitetul de Miniştri recomandă astfel Statelor membre

ale Consiliului Europei să folosească Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială

durabilă a continentului european ca document de referinţă pentru măsurile de amenajare şi de

dezvoltare a teritoriului, să le pună în aplicare, într-un mod adecvat, în proiectele de

3 Principii directoare pentru deyvoltarea durabila a continentului european

7

amenajare a teritoriului, şi de a urmări înfiinţarea serviciilor guvernamentale şi administrative

care să permită facilitarea unei mai bune integrări teritoriale ale diferitelor părţi ale Europei.

Viitoarea Conferinţă Europeană a Miniştrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului, care se

va ţine la Liubliana pe 16 şi 17 septembrie 2003, va avea ca scop “Punerea în aplicare a

strategiilor si perspectivelor pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european”.

Principiile directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului

european reprezintă pentru Statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv regiunile şi

localităţile lor, un cadru flexibil şi orientat către viitor în serviciul cooperării. Ele constituie o

viziune sau o concepţie directoare pentru dezvoltarea durabilă şi sunt destinate organelor

politice şi sociale care, prin activităţile lor cotidiene în interiorul şi exteriorul guvernelor şi

administraţiilor, ne pregătesc viitorul.

3.4. Agenda   Teritorială a Uniunii Europene - document al COMISIEI EUROPENE

“Uniunea Europeană priveşte cu încredere la progresele realizate în domeniile

economic, social şi ecologic. Împreună, statele membre operează o economie combinată care

reprezintă aproximativ o treime din Produsul Intern Brut mondial. Ceea ce caracterizează

dimensiunea teritorială a Uniunii este puterea sa economică şi un teritoriu de peste 4 milioane

km2, precum şi o populaţie de 490 milioane„4.

Agenda teritorială reprezintă un cadru politic orientat spre acţiune în vederea

viitoarei cooperări, fiind elaborată împreună cu Comisia Europeană. Prin Agenda teritorială

se contribuie la creşterea economică durabilă şi la crearea de locuri de muncă, precum şi la

dezvoltarea socială şi ecologică în toate regiunile UE.

Agenda teritorială promovează o dezvoltare teritorială policentrică a UE, pentru a

folosi mai bine resursele disponibile în regiunile europene. Un aspect important este

integrarea teritorială a zonelor locuite. Pe această cale se contribuie la construcţia unei Europe

durabile din punct de vedere cultural, social, ecologic şi economic. Este deosebit de important

să se integreze mai bine noile state membre în această politică de dezvoltare policentrică a

aşezărilor umane.

Prin Agenda teritorială se contribuie - în sensul solidarităţii teritoriale – la asigurarea

unor condiţii de locuit mai bune şi a calităţii vieţii cu şanse egale, orientate spre potenţialul

local şi regional, indiferent de locul în care trăiesc oamenii - fie în zona din centrul Europei,

fie la periferie.

4 Agenda Teritorială a Uniunii Europene

8

„Coeziunea teritorială” este un proces de cooperare permanent, care implică diferiţi

actori şi factori interesaţi în dezvoltarea teritorială la nivel politic, administrativ şi tehnic.

Această cooperare este caracterizată de istoria, cultura şi relaţiile instituţionale din fiecare stat

membru. Politicile de coeziune a Uniunii Europene ar trebui să poată răspunde mai eficient,

decât au făcut-o până acum, necesităţilor şi caracteristicilor teritoriale, ca şi provocărilor şi

oportunităţilor geografice specifice ale regiunilor şi oraşelor. Acesta este motivul pentru care

dimensiunea teritorială trebuie să joace un rol mai marcant în viitoarele politici de coeziune,

în scopul promovării bunăstării economice şi sociale.

Coeziunea teritorială poate fi realizată numai printr-un dialog continuu şi intens între

toţi factorii interesaţi în dezvoltarea teritorială.

Provocări teritoriale majore:

- efectele diversificate la nivel regional ale schimbărilor de climă pe teritoriul UE şi al

vecinilor săi, în special având în vedere dezvoltarea durabilă;

- creşterea preţurilor la energie, ineficienţa energetică şi diverse oportunităţi teritoriale pentru

noi;

- accelerarea integrării regiunilor, inclusiv a zonelor transfrontaliere, în competiţia economică

globală şi, în acelaşi timp, creşterea interdependenţei dintre statele şi regiunile lumii;

- efectele extinderii UE asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale, în special în ceea ce

priveşte integrarea Europei de Est şi a noilor state membre, în raport cu infrastructura;

- supraexploatarea resurselor ecologice şi culturale şi pierderea biodiversităţii, în special prin

urbanizare accentuată, în timp ce zonele îndepărtate se confruntă cu depopularea;

- efectele teritoriale ale schimbărilor demografice (în special îmbătrânirea), ale migraţiei spre

şi dinspre Uniunea Europeană şi ale migraţiei interne asupra pieţei muncii, a furnizării de

servicii publice de interes general şi asupra pieţei locuinţelor, a dezvoltării structurii aşezărilor

umane şi a modului în care oamenii locuiesc împreună în oraşele şi regiunile comunitare.

Priorităţi teritoriale ale dezvoltării Uniunii Europene

Agenda teritorială porneşte de la cele trei obiective principale ale Schemei de

Dezvoltare a Spaţiului Comunitar (ESDP), care rămân valabile, şi anume:

• dezvoltarea unui sistem urban policentric şi echilibrat şi un nou parteneriat urban-

rural;

• asigurarea egalităţii în accesul la infrastructură şi cunoaştere;

• dezvoltarea durabilă, managementul prudent şi protejarea naturii şi a moştenirii

culturale.

9

4. Amenajarea teritoriului în context naţional

În România cadrul legal de desfăşurare a activităţilor de amenajare a teritoriului şi de

urbanism a fost completat în anul 2001 odată cu promulgarea Legii 350/2001 privind

amenajarea teritoriului şi urbanismul, care stabileşte obiectivele amenajării teritoriului:

a) dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea

specificului acestora;

b) îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;

c) gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului;

d) utilizarea raţională a teritoriului.

obligativitatea desfăşurării activităţilor de  amenajarea teritoriului, în vederea gestionării

teritoriului continuu şi de perspectivă, în interesul colectivităţilor care îl folosesc, în

concordanţă cu valorile şi aspiraţiile societăţii şi cu cerinţele integrării în spaţiul

european.

structura instituţională şi atribuţiile  în domeniu ale administraţiei publice centrale,

judeţene şi locale.

categoriile de documentaţii de Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, competenţele de

avizare şi aprobare ale acestora. 

Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele

documente europene din acest domeniu.

Acesta se concretizează prin studii, planuri, programe şi proiecte care armonizează la

nivel teritorial   politicile economice, sociale, ecologice şi culturale în vederea asigurării

dezvoltării durabile în profil spaţial a diferitelor zone ale ţării.

Conform Legii 350/2001 activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg

teritoriul României pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale la nivel

naţional, regional, judeţean, orăşenesc şi comunal, creând cadrul adecvat pentru dezvoltarea

echilibrată şi utilizarea raţională a teritoriului precum şi gestionarea responsabilă a resurselor

naturale şi protecţia mediului.

4.1.Atribuţiile administraţiei centrale în domeniul amenajării teritoriului

10

Activitatea în domeniu la nivel naţional este coordonată de către Guvern, care

stabileşte în raport cu conţinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii

directoare şi politici sectoriale. 

Activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată

de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor care reglementează domeniul

şi  exercită şi controlul statului privind aplicarea prevederilor şi reglementărilor cuprinse în

documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor este organul specializat al

Guvernului în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, având în această

calitate următoarele atribuţii principale:

1. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional – PATN ;

2. asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional – PATR –  care

fundamentează dezvoltarea regională;

3. asigură elaborarea Regulamentului General de Urbanism; 

4. asigură colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administraţiei

publice centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajării teritoriului

şi al urbanismului, a programelor strategice sectoriale; 

5. asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judeţene şi

consiliile locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele

guvernamentale şi liniile directoare în domeniul amenajării teritoriului şi al

urbanismului la nivel regional, judeţean şi local;

6. asigură avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit

competenţelor stabilite prin prezenta lege.

4.2.Atribuţiile administraţiei publice judeţene în domeniul amenajării teritoriului

Consiliul judeţean coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism

la nivel judeţean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind amenajarea

teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza planurilor de

amenajare a teritoriului şi de urbanism; coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi

de urbanism la nivel judeţean, conform legii şi stabileşte orientările generale privind

amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza

planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acest scop coordonează activitatea

consiliilor locale şi le acordă asistenţă tehnică de specialitate.

11

Consiliul judeţean asigură preluarea prevederilor cuprinse în planurile de amenajare a

teritoriului naţional, regional şi zonal în cadrul documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi

de urbanism pentru teritoriile administrative ale localităţilor din judeţ, asigură elaborarea

Planului de Amenajare a Teritoriului Judeţean, a planurilor zonale de amenajare a

teritoriului care sunt de interes judeţean şi le aprobă conform prevederilor legii.

4.3.Atributiile administratiei publice locale în domeniul amenajării teritoriului

Consiliul local coordonează şi răspunde de întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe

teritoriul unităţii administrativ-teritoriale şi asigură respectarea prevederilor cuprinse în

documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea

programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau oraşului. În

îndeplinirea atribuţiilor sale în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului consiliul

local utilizează informaţii din toate domeniile de activitate economico-socială.

4.4.Structura instituţională

Serviciul Planificare Teritorială - compartiment funcţional al Direcţiei Generale

Dezvoltare Teritorială care coordonează:

activitatea în domeniul amenajării teritoriului la nivel naţional, zonal – regional;

detalierea conceptului strategic în planuri de amenajare a teritoriului;

activitatea de elaborare a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN) şi a

Planului de Amenajarea Teritoriului Regional (PATZR), precum şi altor planuri şi

proiecte de amenajare a teritoriului conform competenţelor stabilite de lege;

activitatea de reglementare metodologică a elaborării documentaţiilor de amenajare a

teritoriului;

În cadrul Consiliului judeţean, municipal sau orăşenesc şi în cel al Consiliului General

al Municipiului Bucureşti funcţionează potrivit legii structuri specializate în

domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului, conduse de arhitectul şef al judeţului, al

municipiului sau oraşului, respectiv de arhitectul şef al Municipiului Bucureşti. Funcţia de

arhitect şef este îndeplinită de un un funcţionar public având de regulă formaţia de arhitect sau

urbanist licenţiat al invaţământului superior de lungă durată.

12

5.Bibliografie

1. www.mie.ro

2. Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

3. www.mdlpl.ro

4. Carta Europeană a Amenajării Teritoriului

5. Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar

6. Principii directoare pentru dezvoltarea durabila a

continentului european

7. Agenda Teritorială Europeană

13