“Rolul manualului de geografie în procesul educaţional modern”

„Analfabetul viitorului nu va mai fi neştiutorul de carte, ci cel care nu ştie să înveţe singur cu cartea.”

Alvin Toffler

În practica educaţională rolul manualului este cel de a concretiza curriculumul şcolar prin unităţi didactice care pot fi operaţionalizate şi realizate în procesul predării-învăţării: capitole, lecţii, secvenţe de învăţare, manualul reflectînd conţinuturi, contribuind la dezvoltarea capacităţilor prin sisteme de sarcini etc. În viziunea modernă, manualul şcolar este unul din instrumentele de lucru pentru elevi, poate cel mai important, care detaliază în mod sistematic temele recomandate de curriculum şi contribuie la organizarea procesului de învăţămînt. Conceput astfel, manualul trebuie să fie mai puţin un depozitar de informaţii şi să conţină într-o măsură mai mare modalităţi de lucru redate explicit în logica expunerii didactice, fiind un prilej de dezvoltare a gîndirii şi a altor capacităţi intelectuale, morale, estetice, de realizare a transferului de la un învăţămînt axat pe acumulare de cunoştinţe şi capacităţi spre un învăţămînt bazat mai mult pe acumulare de competenţe. Situaţia în care omul trebuie să joace un rol activ şi decisiv în toate sectoarele vieţii social –umane, cerinţele sporite privind capacitatea de gîndire creatoare şi de acţiune constructivă, de cercetare şi de previziune, nevoile crescînde ale nivelului de inteligenţă şi imaginaţie cer mai mult spirit de invenţie şi inovaţie socială, mai mult entuziasm şi curaj, pentru a traduce în viaţă ideile şi iniţiativele, abilităţile de rezolvare a problemelor. Componentele de bază ale manualului de geografie sunt: texte, hărţi, imagini, întrebări.Textul presupune:

- lectura difuză, individuală pentru perceperea textului ca întreg;- lectura analitică pentru conştientizarea textului;- extragerea ideilor principale, a denumirilor şi datelor esenţiale,

eventual sub forma unui plan sau a unui mic rezumat;- transformarea textului iniţial într-un text nou, esenţializat, dar

construit de fiecare elev în parte;- elaborarea unui text nou (fără să se apeleze la suportul textului iniţial).

O astfel de exploatare educaţională a textului evită transcrierea lui mecanică, memorarea şi reproducerea lui ca atare, angajîndu-l pe elev, sub conducerea profesorului, într-un adevărat proces creator şi eficient. Astfel se cere ca funcţia principală a manualului de altă dată – cea de informare (transmitere de cunoştinţe) să fie diminuată în favoarea funcţiilor de formare a capacităţilor şi competenţelor, de fixare şi de consolidare prin realizarea activităţilor, ce mobilizează un ansamblu de resurse: cunoştinţe, experienţe, capacităţi, automatisme, priceperi, asigurînd integrarea lor. Manualul modern trebuie să sprijine transferul cunoştinţelor pe verticală – prin aprofundarea, consolidarea cunoştinţelor esenţiale şi a capacităţilor formate, şi pe orizontală – prin lărgirea cunoştinţelor, completarea conţinuturilor deja însuşite, prin sugerarea indicaţiilor pentru autoevaluare în scopul verificării nivelului de realizare a obiectivelor de referinţă şi generale, prin reintegrarea informaţiilor şi capacităţilor la un nivel optimal, aplicînd tehnici de evaluare sumativă. În condiţiile exploziei informaţionale, este mult mai important ca elevul să-şi formeze abilităţi de a prelucra informaţia, utilizînd tehnologiile moderne, cunoscînd metodele şi formele eficiente de lucru, mobilizînd resursele accesibile şi propriul său potenţial, decît să stocheze informaţii care, cu timpul, vor fi date uitării. Similar textului scris, hărţile trebuie să fie analizate atent, extragîndu-se informaţia utilă şi mai ales raporturile spaţiale care există între diferitele elemente. Obiectivul major al utilizării hărţilor de către elevi este formarea unei percepţii spaţiale corecte, ceea ce înseamnă:

identificarea şi utilizarea elementelor de reper (orientare, localizare, scară);

înţelegerea semnelor cartografice şi citirea legendei hărţilor; sesizarea unor raporturi spaţiale între elementele reprezentate; transpunerea într-un limbaj oral sau scris a principalelor

informaţii identificate în hărţi; transpunerea unor localizări şi denumiri solicitate pe un suport

de referinţă (hărţi-contur). Imaginile sunt utilizate uneori ca decor sau au un caracter indiferent în procesul de instruire. Ele sunt însă purtătoare reale de informaţii latente care pot fi valorificate prin dirijarea atenţiei elevilor spre descoperirea şi descrierea unor elemente observabile. Întrebările din manual au, în cea mai mare parte, un adevărat rol explorator, care presupune antrenarea elevilor într-o activitate de identificare a elementelor ce permit conturarea unui răspuns corespunzător.

Este necesar ca prin intermediul manualului să se inducă individualizare şi diversificare, respectînd un stil cognitiv adecvat vîrstei, asigurîndu-i fiecărui elev instruire în propriul tempou, oferindu-i posibilităţi de a continua studiul în cadrul unor activităţi extraşcolare sau sugerîndu-i un program de activitate în cadrul unui program compensatoriu după lecţii. Manualul de geografie trebuie să permită ca elevul să fie tratat drept subiect al educaţiei sau drept propriul său educator, deoarece prin el sunt finalizate toate eforturile instruirii. Elevul trebuie obişnuit să înveţe singur, să utilizeze în mod independent cartea, să fie considerat un partener activ şi ajutor reciproc. Acesta însă va deveni activ şi îşi va însuşi o gîndire doar dacă i se acordă încrederea pe care o merită. Elevul trebuie încurajat în permanenţă să realizeze de sine stătător multiple activităţi, care să-l familiarizeze cu modul în care trebuie să dobîndească şi să-şi completeze singur cunoştinţele, să le înţeleagă, să le stocheze şi să le aplice în mod independent. Deci, studiul individual capătă o importanţă din ce în ce mai mare în detrimentul predării propriu-zise. Faptul că autoinstruirea se impune tot mai mult justifică în mare măsură caracterul formativ al manualului modern, axat pe dezvoltarea capacităţilor elevilor, deci a puterii, aptitudinii de a realiza ceva prin formarea de competenţe, prin exersarea în cadrul diverselor activităţi de integrare formulate în manual. Astfel vor fi dezvoltate capacităţile intelectuale, spiritul de investigaţie şi de creativitate; elevii vor fi pregătiţi pentru viitor în sensul de a şti cum şi unde să caute informaţii în mod independent. Viitorul nu trebuie aşteptat cu pasivitate, ci pregătit sau construit cu grijă.