Lucrare de Seminar

Vechiul Testament

Isaia – Capitolul 53

“Robul Domnului”

2012

Plan

Autor Opera Limba și stilul literar Pericopa “Robul Domnului “ Prezența in Noul Testament Isaia la Sfinții Părinti

2

AutorulCel despre care vom trata in cele ce urmeaza este profetul Isaia. La nivel morfologic, cuvantul „Isaia” este înrudit cu nume ca: Iosua,

Elisei, Osea și chiarIisus, grație faptului că derivă de la acceași rădăcina. In greacă trascrierea acestui nume apare ca „Ίὶσαῖας”, în latină „Isaias” sau „Iesaias”, iar în română „Isaia” sau „Isaie”.

Isaia (în ebraica הוי& י* ע& ש, , Ieșaiahu = mântuirea lui Iahve ) provenea din pătura aristocratică Ierusalimului. Era fiul lui Amoț (Amos) , care, după cum ne marturisește tradiția, la randul sau pare să fi fost fratele regelui Amasia (informație necertificata istoric). In opinia unor Sfinți Părinti, Amoț ar fi aceeași persoană cu profetul Amos din Tecua, în aceste circumstanțe, Isaia fiind fiul profetului Amos.

Punctăm faptul că Isaia se afla frecvent la curtea regală, oferind chiar îndrumări și sfaturi regelui în situațiile mai dificile pe care acesta le întampina. Se pare că discursul pe care cei doi îl întrețineau era purtat ca de la egal la egal. Deducem de aici faptul că profetul avea o personalitate impozanta, o educație aleasă și că poate aparținea chiar familiei regale.1

Din cuvintele sale desprindem amănunte cu privire la viața personală a sa. Aflăm că era căsatorit și avea doi copii. Soția purta denumirea de ”profetesă”2(cu sensul de soție a profetului; de asemenea o mai gasim menționată și sub denumrea de ”prorociță”3) , iar cei doi copii se numeau : Sear-Iașub4 (“doar un rest se întoarce din luptă’’), respectiv Malel-Șalal-Haș-Baz5 (“iute este jaful, grabnică prada”).

Activitatea sa o găsim situată probabil între anii 742 și 687 î.Hr. Chemarea profetului este facută în contextul viziunii inaugurale din templu ( Is.6 ), unde el îl vede pe Însuși Hristos. Acest moment îl găsim menționat

1 Cristian Bădiliță, Franisca Băltăceanu, Monica Broșteanu (coord.) ”Septuaginta” vol. 6/I, Ed. Polirom, 2011, pg.132 Alexandru Mihaila, “ Introducere in Studiul in Vechiul Testament “, 2006, p. 1323 Maurice Cocagnac, “ Simbolurile Biblice, Lexic Teologic”, Humanitas, București, 1997, p.2894 Alexandru Mihaila, “ Introducere in Studiul in Vechiul Testament “, 2006, p. 1325 Ibidem.

3

chiar în Irmosul cântării a 5-a a cononului de la Întâmpinarea Domnului : “ Când a vazut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de ingerii slavei înconjurat, a grăit : O, eu tiăalosul! Că am vazut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat , Lumina cea neînserata, pe Cel ce stăpanește pacea,.” Făcand o paranteză, trebuie precizat faptul că orice teofanie din Vechiul Testament reprezintă defapt o hristofanie. Marcăm în continuare faptul că Isaia, după cum ne spune și textul se consideră pe sine nedemn de a îi fi împărtășită o taină de o asemenea grandoare. Se numește pe sine “ticălos” și chiar se teme din pricina solidarității pe care o are față de poporul păcătos. Are loc purificarea sa prin așezarea unui cărbune aprins (simbol al cuvânului divin) pe buzele sale de către un înger. În continuare Iahve întreabă pe cine să aleagă pentru misiunea profetică, Isaia asumându-și în final această sarcină, scăpând astfel de spaima ce îl cuprinsese imediat după mareața viziune.

Considerat încă din vechime cel mai mare dintre profeții Vechiului Testament, Isaia a primit denumirea de ”vultur înrte profeți”6

În propovăduirea sa aducea permanent în prim plan supunerea exclusivă fața de Dumnezeu și punerea sub ocrotirea Sa. Ia poziție în fața latifundiarilor și condamnă încrederea în puterea politica. Din punct de vedere religios, îdeplinirea misiunii sale profetice atinge cel mai înalt sens al cuvântului. Înnoiește și întărește viața religioasă a poporului său și prin intermediul descoperirilor ce îi sunt împartașite dezvolta o teologie speculativă despre Dumnezeu și însușirile Sale și despre raporturile Sale cu lumea. Isaia „a prezis pe Mesia și împarația mesianică cu atatea amănunte, încat Sfinții Părinți l-au numit Evanghelistul Vechiului Testament7”.

Nu trebuie omis talentul său oratoric și faptul că era și un poet strălucit. „Importanța rolului său și valoarea literară a cărții sale fac din el genul clasic al lui Israel8” .

Perioada în care a trăit profetul coincide cu momentul de apogeu al asirienilor, care, și-au întins dominația peste țările occidentale vecine, ajungând până la hotarale Egiptului.

Informații referitoare la martiriul lui Isaia găsim în Talmudul Babilonian, care ne face cunoscute amănunte cutremurătoare în legătură cu acest subiect.

6 J.D. Douglas, M.A., B.D., S.T.M., Ph.D.(redactor principal), ”Dicționar Biblic”, Ed. ”Cartea Creștină”, Oradea. 1995, pg.6207 Pr.Prof. Vladimir Prelipcean; Pr.Prof. Nicolae Neaga; Pr.Prof. Gh. Barna; Pr.Prof. Mircea Chialda, “Studiul Vechiului Testament ( pentru institutele teologice), Cluj-Napoca, 2006, p.2258 Ibidem.

4

Odata cu încoronarea lui Manase, eveniment înâmplat imediat după moartea tatălui său, regele Iezechia, sfârșitul vieții profetului se apropia cu pași rapizi. Faptul că noul rege nu urma tatălui său, începînd să slujească idolilor, dar mai ales demonului Veliar a adus după sine o serie de critici dure la adresa sa din parte lui Isaia. Tocmai acesta a fost motivul pentru care profetului îi va fi semnata sentința cu moartea. Execuția sa a fost una de o cruzime inimaginabilă, și anume prin tăierea cu fierăstrăul. Ne mai este impărtășită informația conform căreia, pe tot parcursul chinului, profetul Isaia ar fi vazut pe Dumnezeu, lucru care l-a făcut să nu scoată nici măcar un strigăt de durere.

Din punct de vedere cronologic, găsim acest eveniment gravitand undeva în jurul anului 690 î.Hr..Data prăznuirii sale în Biserica Ortodoxa este situata pe 9 mai.

OperaConform atat tradiției vechi iudaice cât și celei creștine, cartea lui Isaia

este în totalitate pusă pe seama sa, însă majoritatea bibliștilor o consideră ca pe o colecție de trei cărți(Cap. 1-39 – “Proto-Isaia”, Cap. 40-55 –Deutero-Isaia, Cap. 56-66 –Trito-Isaia).Primul care va observa diferențe (de natură istorică) între prima parte a carții și restul acesteia va fi exegetul evreu Abraham Ibn Ezdra (1089 – 1164. Se va ajunge mai târziu, începand cu sec. XVIII ca unitatea literară a acestei cărți să ridice mult mai multe semne de întrebare. În acest sens putem mentiona trei nume care pun la îndoială autenticitatea a diverse parți componente ale cărții. Și anume : B. Koppe, care face contestații cu privire la cap. 50, sau Doederlain și Justi, care susțin că partea a doua a cărții, mai precis capitolele 40-66 nu aparțin profetului Isaia. Un alt nume de o importanță majoră, care nu poate fi omis este Bernhard Duhm, responsabil pentru separarea segmentului 56-66 de restul lucrării, în anul 1892.9

După cuprins, majoritatea exegeților moderni deosebesc doua parti : Cap. 1 – 35 – “proto - Isaia” ; Cap. 40 – 66 – “deutero – Isaia” ;

Unii cercetători vorbesc în schimb și de existența unei a treia părți, anume : “trito – Isaia”, căreia îi rezerevă partea de sfârșit a cărtii, cap 55-66.

9 Cristian Bădiliță, Franisca Băltăceanu, Monica Broșteanu (coord.) ”Septuaginta” vol. 6/I, Ed. Polirom, 2011, pg.13

5

Prima parte (proto – Isaia) este compusă din cuvântari și profeții rostitie în diverse circumstanțe. Ca o scurtă descriere, putem da exemplu de câteva idei și teme regăsite în context, care formează idea fundamentală a acestei prime parți. În capitolele 1-6, care tot odată au rolul unei introduceri generale, regăsim esența acestui prim segment : mustrări, amenințări și promisiunea unui viitor mai bun.

Capitolul întâi nu este primul din punct de vedere cronologic, însa este așezat în fruntea operei datorită faptului că are in componența sa principalele idei regăsite la profetul Isaia. În continuare, în capitolele 2-5 întâlnim profeții din timpul lui Iotam. Capitolul 5 – în care este cuprinsă și parabola viei – vine ca un supliment la introducere. Finalul introducerii, capitolul 6 , “ cuprinde viziunea inaugurală, care, în timp, este prima și care dă cărții un caracter deosebit “ 10.

Distingem în această primă parte a cărtii, trei cicluri de cuvântări : Ciculul întâi (cap. 7 - 12) : Cuvantul de încurajare adresat

regelui Ahaz ; pieirea Isaraelului ; nașterea lui Emanuel din Fecioară ; pustiirea Siriei și a Israelului de catre Asiria, ș.a .

Ciclul al doilea (cap. 13 – 27) : proorciri amenințătoare împotriva mai multor popoare și asupra Ierusalimului. Exemplu: darea Babilonului în mainile mezilor sau întoarcerea Ierusalimului din robie.

Ciclul al treilea (cap. 28 – 35) : prorocii amențătoare ămpotriva lui Efraim și mângâieri (28, 1 – 29); porocie împotriva Ierusalimului, cum va fi asediat și apoi salvat (29, 1 – 24), etc.

Capitolele 36 – 39 reprezintă un adaos istoric, reluând evenimente din capitolele 13, 18, 19 și 20 din cartea IV Regi.

Partea a doua (deutero – Isaia) a cărții conține în special profeții “de mângâiere”11 și îndemnuri profetice. Tonul este dat chiar de prima frază : “Mângâiați, mângâiti poporul meu”(40,1). Centralitatea acestei parți este cuprinsă în următoarele concepte : unicitatea lui Yahve (40,25), facerea lumii (40,12), iubirea lui Yahve fața de poporul Sau (54,8), dezrobirea de sub asuprirea Babilonului (42,7), nimicirea idolilor (40, 19-20), lucrarea atotputernică a lui Yahve în contextul răscumpărării, pedeapsa

10 Pr.Prof. Vladimir Prelipcean; Pr.Prof. Nicolae Neaga; Pr.Prof. Gh. Barna; Pr.Prof. Mircea Chialda, “Studiul Vechiului Testament ( pentru institutele teologice), Cluj-Napoca, 2006, p.22411Idem. p.227

6

păcatului, judecata popoarelor și nu în ultimul rând, Mesia și Împarația mesianica.

Și în acest caz putem spune că deutero – Isaia poare fi delimitat in trei secțiuni, mai precis :

1. Cap. 40 – 48 ; vorbim aici despre deșertăciunea idolilor, depsre eliberarea din captivitatea Babilonului și de sub robia păcatului. Cyrus – alesul lui Dumnezeu

2. Cap. 49 – 57 ; de mare importanță în această secțiune este tema “Robului Domnului”. Alături de acest subiect observam că se mai tratează aici despre chipul lui Mesia în suferință și despre opera Sa mântuitoare; anunțarea slavei noului Ierusalim.

3. Cap. 58 – 66 ; înfăptuirea împărăției mesianice, convertirea popoarelor, adorarea lui Dumnezeu în Ierusalim.

Punctul comun al acestor trei segmente îl reprezintă subiectul “Robul Domnului”(Ebed Iahve). Intâlnim patru locuri unde se vorbește exclusiv despre acest concept, având forma unor poezii: 42, 1-7 ; 49, 4-9 ; 50, 4-9 ; 52, 13-53, 13.

Limbajul si stilul literar

Limba în care cartea este redactată este ebraica clasică. Stilul literar are un puternic impact asupra cititorului facându-se remarcat prin varietatea imaginilor, prin delicatețea expresiilor și tot odata prin adâncimea gândirii. Profetul își adapteaza discursul în funcție de circumstanțele în care se află. Reliefează părțile importante și în același timp știe cum să iși mențina viu auditoriul.”Isaia este poetul mișcării și al culorii”12. Putem spune că Isaia reprezintă pe deplin genul clasic ebraic.

Modul de exprimare al cărții a fost supus unui studiu analitic exhaustiv de către T.K. Cheyene, care ne arată că o parte din cuvinte au

12 Idem. pg. 233

7

un înteles diferit de ce cel obșnuit și că un numar substanțial din ele pun in evidență mai ales contrastul dintre prima parte (cap. 1-39) și ce de-a doua (cap. 40-66), prin modul în care acestea sunt uzitate. Diferențele la nivel de stil literar sunt și mai evidente. Spre exemplu, stilul primei părți este unul concis și compact deopotrivă. Din punct de vedere oratoric remarcăm un discurs solemn si temperat, în timp ce în al doilea segment ne confruntăm cu un discurs mult mai fluent, plin de cordialitate și zel, profetul fiind adeseori cuprins de o dispoziție lirică. În continuare, o diferența notabilă pe care o sesizam este aceea că în prima parte, Isaia, asemenea celorlați profeți contemporani ai săi, este atașat în limbajul său de invective și amenințări, folosindu-le cu regularitate, pe cand, în partea a doua, scriitorul este rezervat în folosirea lor, apelând la alte moduri de exprimare asemenea profețiilor despre mântuire.

Poemele din Deutero-Isaia prezintă o numeroasă serie de mărturii ce denotă un talent și o pricepere grandiosă din punct de vedere literar. Complexitatea alcătuirii lor ne conving de faptul ca sunt mai degrabă prezentate in scris decâ oral. În mod contrar, nu putem presupune ca acest corpus a fost conceput pentru a fi citit, cu toate ca aceasta posibilitate nu poate fi exclusă. Se poate totuși ca autorul sa fi trimis aceste scrieri prietenilor și apropiaților săi aflați în exil sau unor grupuri aflate printre cei exilați.13

Pericopa

Pericopa supusă analizei imediat următoare se află situată între capitolul 52, versetul 13 și capitolul 53, versetul 12. Acest segment, indentificat cu un poem este delimitat conform textului masoretic prin semnul “ ס “ ( sameh ) , având rol de prescurtare pentru cuvântul “ care se traduce prin “ încheiere ”. Aceste secțiuni sunt ,(setîmah) “סתימgasite adesea sub denumirea de “ haftara / haftora “14 ( = încheiere ). Ele au un rol liturgic, fiind recitate în sinagogă după citirea Torei la slujbele

13 Katheryn Pfisterer Darr, Patrick D. Miller, Kathleen M. O’Connor, David L. Petersen, Anthony J. Saldarini, Christopher R. Seitz, and Gene M. Tucker, “The New Interpreter’s Bible, vol. 6: Isaiah to Ezekiel”, Abingdon Press, 2001, pg. 38614 Lect .univ. drd. Florin G. Lăiu, “Poemul imperial al lui Isaia (52, 13 – 53, 12) ” în: “ Analele Universității Ovidius Constanța”, seria: Teologie, nr.1/2005, ed Ovidius University Press, p.195.

8

de Sâmbăta dimineață, de sărbători și la cele din după-amiezele zilelor de post.

În textul masoretic se identifică prezența a 1980 de astfel de semne ele reprezenâand o notație anterioară a textului divizat in ,( sameh ) “ ס “capitole si versete.

Certificarea folosirii haftorei în secolul întâi al erei creștine (înainte de anul 70 ) se regăsește atât la Evanghelistul Luca( 4, 17 ), cât și in Faptele Apostolilor(13, 15).

Din punctul de vedere al tradiției iudaice, această notație apare în perioada persecuției lui Antioh Epifanes ( 165 i.Hr.).

Un fapt straniu, este acela că haftora ce conține poemul Patimilor și Învierii Mântuitorului este omisă la citirea în sinagogă, în timp ce celelalte doua, cea anterioară respectiv cea ulterioară nu au parte de acelasi tratament.15

“Robul Domnului”

Problema identificării “Slujitorului” sau “Robului Domnului” este una care preocupa de foarte mult timp. Părerile sunt împarțite, unii afirmând că reprezintă poprul iudeu, pe însuși Isaia sau pe Mesia.

Aceasta sintagma apare des în Vechiul Testament și desigur sub mai multe ințelesuri. Câteva exemple pentru uzitarea acestui termen ar fi: a) desemnarea oricărui evreu slujitor și slăvitor mai degrabă Domnului decât lui Baal, Zeus, Marduk ori Serapis. ( versete : Gen. 1,7 ; Lev. 25, 42-55; 2Paralip. 6, 14; Ezra 5, 11; Neem.1, 10-11; Iov 1, 8; 42, 7-8; Is. 54, 17; 63, 17; 65, 8-15; 66, 14; Dan. 3, 26). Mai găsim în cartea Apocalipsei, la cap. 7, versetele de la 3 la 8 menționat numărul de 144.000 “robi ai Domnului”, membrii al tuturor semințiilor fiilor lui Israel (Iuda, Ruben, Gad, Așer, Neftali, Manase, Simeon, Levi, Isahar, Zabulon, Iosif și Veniamin); b) prozeliții, care de asemenea slujesc Domnului (Ps. 2, 11), pot fi numiți robii Săi (Is. 56, 6); c) în special preoții și leviții , săvârșitori ai slujbelor divine ( Num. 8, 11; Ios. 22, 27; 2Paralip. 35, 16) sunt numiți astfel mai ales în Psalmi (86, 16; 113, 1; 116,16 ; 134, 1; 135, 1); d) un alt exemplu de “rob al Domnului” poate fi identificat în persoana regelui

15 Idem. Pg.196

9

păgân Nabucodonosor, săvâristor al planului divin, căruia i se atribuie această denumire în Ieremia (25, 9; 27, 6; si 43, 10).

Numeroase figuri vechi-testamentare pot fi identificate ca “robi ai Domnului”, acest atribut având însa potriviri diferite.

În cartea Isaia, acesta sintagma face referire la diferite persoane, precum :

însuși Isaia, la capitolul 20, versetul 3

Eliachim (Is. 22, 20)

Regele David (Is. 37, 35)

Poporul Iudeu (Is. 41, 8-9; 44, 1-2; 45, 4; 48, 20)

Prozeliții (Is. 56, 6)

Indivizi cu o identitate problematică ( Is. 42, 1-19; 43, 10; 49, 3-6; 52, 13; 53, 11). (Studiu – Marco Treves).

Părerile exegetilor sunt și ele diferite. Rabinul Moșe ben Nahman (Nahmanide, sec XIII) influenșat fiind de Midrașuri16, va da acestei sintagme un sens pur mesianic.17

Un alt exeget care identifică persoana “Robului Domnului” cu Mesia este Moșe Kohen ibn Krispin (sec XIV), care înțelegea că Acesta se va jertfi pentru păcatele noastre.18

Verbul “יל כ� ש�� mai înseamna și „va fi ,(yaskîl = va izbandi)”י�inteligent”, lucru care, conform lui Șelomo Astruc, denotă calitatea omenească a lui Mesia, fiind astfel deosebit de celelalte creaturi. Tot Astruc mai observă că expresia ”י ד� ב� mai este (abdi = Robul Meu)”ע�atribuita și poporului Israel. Astfel, el creaza un joc de cuvine destul de interesant spunând că în Israel este conținut și Mesia, dar și in Mesia este conținut Israelul19.

16 Metoda omiletica de exegeza biblica. Are ca scop clarificarea problemelor de interpretare a pasajelor mai dificile din Biblia Hebraica, folosind principiile rabinice ale ermineuticii si filologiei 17 Driver and Neubauer vol 1: p, 322; Abraham S. Halkin, ed., Igeret Teman (NY: American Academy for Jewish Research, 1952). Vezi Soloff. 127-128, apud: Lect .univ. drd. Florin G. Lăiu, “Poemul imperial al lui Isaia (52, 13 – 53, 12) ” în: “ Analele Universității Ovidius Constanța”, seria: Teologie, nr.1/2005, ed Ovidius University Press, p.194.18 Driver and Neubauer, pp. 78 ff., apud: ibidem

10

Despre apartenența acestui segment la Persoana Mesianica ne mai vorbește și Herz Homberg (1749- 1841), care spune că „Mesia va veni în zilele cele din urmă, când Domnul va binevoi să răscumpere pe Israel din mijlocul diferitelor nații ale pământului”.20

Dintr-un punct personal de vedere, abordând aici o viziune strict creștin-ordodoxă, “Robul” la care se face referire în Deutero-Isaia conturează perfect Persoana Mântuitorului Hristos.

În scopul sprijinirii acestei afirmații voi aduce doua exemple ce nu necesită niciun fel de aprofundare în tainele teologiei pentru a fi observate:

a) Prezența în Biblia (cu ilustrații) redactată de IPS Bartolomeu Anania a unei fotografii reprezentând fresca “Chinurile lui Iisus”(Manastirea Vatopedu, Athos), ce delimiteaza capitolul 52 de capitolul 53. Din punctul meu de vedere acest lucru nu este intamplator, dorind sa se faca referie clar la “Robul Domnului”, mai precis Iisus Hristos, tema cuprinsa pe parcursul celor doua capitole.

b) Redactarea cu majusculă a cuvintelor “slugă/rob”(in funcție de ediția biblică), fapt ce ne trimite imediat cu gândul că este vorba de una din Persoanele Treimice, mai precis de cea a Mântuitorului Hristos.

Din dorinta alcatuirii unei analize mai profunde asupta sintagmei „Robul Domnului”, voi selecta din pericopa mai sus amintită (Is. 52, 13 – 53, 12) versetul 13 al capitolului 52, supunându-l pe cat mai complet posibil unei examinari personale.

„Iată că Sluga Mea va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei !” (Biblia Sinodala, 1988).

In cele imediat urmatoare voi prezenta un tabel conținand acest verset aflat in conformitate cu diferite ediții biblice.

Sursa Text Transliterare TraducereTM.(BHS) רום י י* ד_ ב& יל ע, כ_ &dש ה י, fנ ה_

אdד ה מ& ב, ג* א ו& *dש נ_ :ו&Hinneh yaskîl abdî yarum wenissa

Iată, va izbândi Robul Meu, Se va sui, va fi

19 Idem. p. 9; Yalkut II: 571, si in Midrash Tanhuma to Genesis (sec. IX?), ed. John T. Townsend (Hoboken, NJ: Ktav, 1989), p.166. apud: ibidem.20Idem. p. 400-401, apud : Ibidem.

11

wegabah meod ridicat, Se va înălța foarte!

Q. רום י* י ו& ד_ ב& יל ע, כ_ &dש ה י, fנ ה_ה ד* dוא ה מ& ב, ג* א ו& *dש נ_ :ו&

Hinneh yaskîl abdî weyarum wenissa wegabah meodah

Iată, va izbândi Robul Meu, și Se va sui, va fi ridicat, Se va înălța foarte!

G. רום י* י ו& ד_ ב& יל ע, כ_ &dש ה י, fנ ה_אdד ה מ& ב, ג* א ו& *dש נ_ :ו&

Hinneh yaskîl abdî weyarum wenissa wegabah meodg. ἰδοὺ συνήσει ὁ παῖσ μου καὶ ὑψωθήσεται καὶ δοξασθήσεται σφοόδρα

Iată, va pricepe Robul Meu, și va fi înălțat și va fi slăvit foarte !

C. י ירום ד_ ב& יל ע, כ_ &dש ה י, fנ ה_אdד ה מ& ב, ג* א ו& *dש נ_ :ו&

Hinneh yaskîl abdî yarum wenissa wegabah meod

Iată, va izbândi Robul Meu, se va sui, va fi ridicat si se va înășța foarte mult.

Targumul lui Ionatan צל, א י, יח*חה* ש_ י מ& בד_ א ע,ף יתק, י ו& fיסג יראם ו&א חד* :ל,

- Iată, Robul Meu Messia va izbândi, va fi înălțat, va spori și va fi foarte puternic.

B. 1688 Iată, va priceape Fiiul Mieu, și Se va înălța și se va mări și se va rîdica foarte.

- -

B. Blaj 1795 Iată, va cunoaște Fiiul Mieu și Să va înalța și Să va mări și Să va râdica foarte.

- -

B.1914 Iată va cunoaște fiul meu și se va înălța, și se va mări și se va ridica foarte.

- -

B. Cornilescu 1921 Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus

- -

B. Galaction 1939 Și să știți că sluga mea va izbuti, va crește mare și va sta sus de tot.

- -

B. 1988 Iată că Sluga Mea va propăși, Se va sui, mare Se va face și Se va înălța pe culmile slavei !

- -

B. Anania Iată, Fiul Meu va cunoaște și Se va înălța și foarte Se va preamări.

- -

English Standard Version

Behold, my servant shall act wisely; he shall be high and lifted up, and shall be exalted.

- -

The New Revised Standard Version

See, my servant shall prosper; he shall be exalted and lifted up, and shall be very high.

- -

King James Version Behold, my servant shall deal prudently, He shall be exalted and extolled, and be very high.

- -

The New King James Version

Behold, My Servant shall deal prudently; He shall be exalted and extolled and be very high.

- -

The New International Version

See, my servant will act wisely; he will be raised and lifted up and highly exalted.

- -

- Grecescul „συνήσει” echivaleaza cu primul sens al verbului “יל כ_ &dש י,(yaskil)”, anume “ințelege, da pricepere, considera”, al doilea sens fiind “are succes”.

12

- Prin termenul „παῖσ” (baiat, rob) se evita folosirea unui termen mult mai dur, “δουλος”(sclav)

- “δοξασθήσεται” se află în conformitate cu Is. 33, 10, unde “δοξαζω” corespunde unui verb ebraic ce are sensul de “înălțare”

Prezenta in Noul TestamentAcest aspect este incontestabil, după Psalmi, Isaia reprezentând

cartea cea mai des citată în Noul Testament creându-se astfel o alternață între cele doua Testamente ce denotă o coerență biblică în adevăratul sens al cuvântului. Un rol foarte important care stă la baza aceste alternanțe îl joacă pasajul Is.52, 13 – 53,12 unde Persoana Robului este conturată în mod paradoxal, ca batjocorită de oameni, dar slăvită de Dumnezeu, dupa cum spune prorocul: ”Iată că Sluga Mea va propăși, se va sui, mare se va face și se va înălța pe culmile slavei” (Is. 52, 13)”. Mai târziu Sf.Ap. Petru le va spune ierusalimitenilor: ”Dar voi v-ați lepădat de cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș. Iar pe începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai cărui martori suntem noi” (Fapte 3, 14-15)”21

Din temele prezente atat în opera profetului, cât și în diverse circumstanțe ale Noului Testament, amintim în continuare : Vindecările facute de Iisus (Is. 53, 4 – Mt. 8, 17) Învațătura Tatalui ce duce la Iisus (Is. 54, 13 – In. 6, 45) Necredința evreilor (Is. 53, 1 si 6, 9-10 – In. 12, 38-40) Vestea cea bună a lui Iisus (Is. 53, 7-8 – FA. 28, 26-27) Slujirea mesianică a lui Iisus [Is. 42, 1-4(text ce se îndeparteaza ușor

de Septuaginta) – Mt. 12, 18-21 Propovăduirea lui Ioan Botezătorul cf.Lc. 3,46 ( Is. 40, 3 – Mt. 3, 3) Misiunea lui Iisus în Galilea (Is. 8,23-9, 1 –Mt.4, 15-16).

Isaia la Sfintii ParintiPe profetul Isaia il găsim menționat până și de catre primii Părinți ai erei creștine, după cum urmează :

Clement Romanul : pildă de umilinta a lui Hristos ca sluijotor, folosindu-se de pasajul Is. 53, 1-12.

21 Maurice Cocagnac, “ Simbolurile Biblice, Lexic Teologic”, Humanitas, București, 1997, p.359-360

13

Iustin Martirul si Filosoful : se raportează la Is. 7, 14 atunci când aduce în discuție subiectul fecioriei Maicii Domnului

Clement Alexandrinul : păstreaza elemente de pedagogie divină recurgând la o exegeza alegorică. Compară învățătura profetului cu doctrinele gânditorilor greci, poeți sau filosofi.

Ciprian al Lyonului : îl privește pe Isaia ca pe profetul ce vestește pe Mesia, vestește renegarea Israelului și măntuirea neamurilor22

Începând cu secolul III d.Hr. apar diverse comentarii la cartea Isaia. Dintre scriitorii biserisericești si Sfinții Părinți care au fost preocupați și au scris despre opera profetului, trebuie sa îi amintim pe următorii.

Origen – Comentraiu la Cartea Isaia în 30 de volume dintre care s-au mai păstrat doar trei fragmente referitoare la capitolul 26, versetul 19, și noua omilii dintr-un total de douazeci și cinci.

Eusebiu de Cezareea – Primul comentariu de limbă greacă din secolul IV, în care se găsește tratată foarte insistent și problema creștinismului care ia locul iudaismului (în Demonstrația Evanghlică și în Eglogele profetice).

Sfântul Vasile cel Mare – Alcătuiește un comentariu limitat doar la primele șaisprezece caiptole ale cărții, in prologul căruia se iau in discuție aspecte morale și religioase necesare pentru primirea inspirației profetice și a înțelegerii profeției.

Ioan Gură de Aur – Comentariu ce se limiteaza pana la capitolul 8, versetul 10. Conține o exegeza tipic antiohiană și istorico-literală.

Chiril al Alexandriei – Comentariu amanunțit ce pune accentul pe aspectul istoric, în vederea stabilirii conținutului profeției in trecutul lui Israel, citând totodată alte cărți biblice și raportându-se la perioada lui Hristos si a apostolilor ori cea a Bisericii.

Bibliografie1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului

Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București ;

22 Cristian Bădiliță(coord.), “Septuaginta” 6/I, ed. Polirom, 2011, Bucuresti, Iasi, p. 47, apud., Vide M.A. Fahey, Cyprian and the Bible. A Study in Third-century Exegesis, Tubingen, 1971.

14

2. Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București 1688;

3. Biblia de la Blaj, 1795;4. Biblia adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii

Vechi și a Celei Nouă, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1914;

5. Biblia, Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Traducerea: Dumitru Cornilescu, 1921;

6. Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, Traducere: Pr.Prof. Vasile Radu și Pr. Prof. Gala Galaction, Fundația pentru literatură și artă «Carol II» , București, 1939;

7. Biblia cu Ilustrații, vol .4, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul si Mitropolitul Clujului, Ed. Litera, 2011;

8. WWW.BIBLIA.COM;9. Studiul Vechiului Testament, Pr. Prof. Dr. Nicolae

Ciudin, Editura Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002;

10. Studiul Vechiului Testament: Manual pentru Institutele Teologice, Vladimir Prelipceanu, Cluj-Napoca, 2006;

11. Biblia, Personaje si evenimente: de la Regi la Profeți, Dr. Christian Cebulj, Franke Dobek, prof.dr. Ursula Rudnick, Ed. Litera, București, 2010;

12. The Interpreter’s Bible, The Holy Scriptures, George Arthur Buttrick, Ed. Abingdon, Nashville, 2001;

13. Dictionary for Theological Interpretation of thr Bible, Kevin J. Vanhoozer, SPCK, Baker Academic Grand Rapids, Michigan;

15

14. Dictionar Enciclopedic al Bibliei, transpunere de Dan Slușanschi, Coordonarea editiei belgiene-Joseph Longton și R. Ferdinand Poswick, Ed. Humanitas, București;

15. Simbolurile Biblice, Lexic Teologic, Maurice Cocagnac, Humanitas, București;

16. Dictionar Biblic, Redactor principal – J.D. Douglas, Societatea Misionară Română, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 1995;

17. Septuaginta, vol.6/I, volum coordonat de – Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Colegiul Noua Europă, Polirom, 2011;

18. Analele Universității Ovidius Constanța, Seria: Teolgie, Nr.1 (2005), Ed. Ovidius University Press, Constanța, 2005.

16