Emilianos - Ava Isaia

7/21/2019 Emilianos - Ava Isaia

http://slidepdf.com/reader/full/emilianos-ava-isaia 1/447

A r h i m a n d r i t E m i l i a n o s

S im o n o p e t r i t u l

c u v i n t e a s c e t i c e



r Â I C l l I U I I A I I I ( K ' A L I f i

1

A V V A 1 S A I A



ARHIM. EMILIANOSS I M O N O P E T R I T U L

CUVINTE ASCETICETÂLCUIRE LA AVVAISAIA

Traducere din limba greacă de Ierom. Agapie (Corbu)

Tipărită cu binecuvântarea Prea SfinţituluiPărinte T I M O T E I

Episcopul Aradului

«MTVWI SFflîfm MWMWC



Prolog Iu traducerea româncască

Cu un widil inteies salutam traducerea romanească atâlcuirii Cuvintelor Ascet ier alo lui avva Isaia, făcută dePărintele nostru duhovnicesc, arhimandritul Emilianos,traducere care vine să completeze cele două volume deCateheze care circulă deja în România. Aceste omilii,rezumat al tâlcuirii scrierilor lui avva Isaia, au fost rostite înanul 1978 la Mănăstirea Simonos Petras şi exprimă locul pecare îl ocupa în mănăstire cuvântul Părintelui.

entru Gheronda Emilianos, mănăstirea nu este unoarecare aşezământ omenesc, ci constituie o icoană vie aîmpărăţiei lui Dumnezeu, în care locul lui Hnstos îl areStareţul, care alcătuieşte neîncetat obştea prin exemplulvieţuirii sale ascetice şi prin cuvântul său. Aplicândînvăţătura Sfintei Scripturi şi a Bisericii într-un spaţiu

concret, cuvântul Staretului este elementul care adună frăţia7 5 îla un loc şi dă ritmul vieţii ei zilnice.

Astfel, plecând de la elemente din viaţa frăţiei sau,cel mai adesea, de la un text biblic sau patristic, Gherondadesluşea părinţilor frumuseţea vieţii monahale ca pregustarea împărăţiei celei cereşti şi-i întărea pe monahi în luptelecele ascetice. Era un învăţător precis, drept-lămurind în

sinaxe principiile vieţuirii monahale, dar, în acelaşi timp, şitată iubitor, arătând pogorământ faţă de neputinţaomenească a fiecăruia.

Cuvântul despre desăvârşirea îndumnezeirii înHristos nu era o învăţătură nedefinită şi teoretică, ci o' xperientă pe care o traiam în zilnica noastiă pctieceie,,împreună cu toţi sfinţii” . Astfel, manăstiiea este o împit



Cuvinte ascetice

T locuire cerească şi în ea toate se rânduiesc în legăturăcu rugăciunea neîmprăştiată, care este şi epicentrul ei.

Chiar dacă învăţătura şi povăţuirea duhovnicească aPărintelui avea drept scop rugăciunea şi unirea cuDumnezeu, rareori ne \ orbea în grup despre rugăciuneaminţii si căile ei. pentru că lăsa ca acest subiect să fie..murit în cursul legăturilor personale cu monahii, în

funcţie de putenle şi cererile fiecăruia. Acum rânduiacanonul personal al fiecăruia dintre monahi şi le cultivamodul comunicării lor cu Dumnezeu. Ceea ce însă sublinia

motJeauna la sinaxe erau premisele rugăciunii: mai cuseamă isihia - care nu este doar prerogativa pustniciloripsa _e împximire faţă de \reun lucru, bucuria, legătura

paşnici şi armonioasă cu aproapele.în această tâlcuire a lui av\a Isaia. Părintele a ales

maisearria p la je le în care Avva descrie buna cuviinţăduhovnicească si respectul din pustie pentru a atinge

subiectul legăturilor noastre obşteşti, totul cu o maresublirlsţne psihologică şi adâncime duhovnicească. Deexemplu, acceptarea celuilalt şi convieţuirea paşnică, fie

r r-i> lrilne monahală, fie în familie sau în oricare altă obşte- csie un criteriu esenţial al duhovniciei, fară de carerumeni nu poate înainta spre Dumnezeu. Dar perspectivaasupra legaturilor obşteşti este aici exclusiv din punctul

nostru de . eiiere. de pe poziţia noastră. Ceilalţi nu suntresponsabili pentru nimic negativ. Mediul obştesc constituiel i moi:. de ^ununi şi răsplăţi cereşti atunci când este situatduhovniceşte. Când cineva îi priveşte pe oamenii cu care*- te chemat >ă trăiască aşa cum sunt, nu îi judecă şi nucultivă gânduri despre ei, mintea lui rămâne liniştită şi, prin

urmare, poate cu uşurinţă sâ se întoarcă către Dumnezeu.în acelaşi fel. ne sublinia în repetate ori să nu neîndeletnicim cu noi inşine, cu gândurile noastre, cu trecutul



Pi olog la traducerea române, i

nostiu, nici chiar cu păcatele noastre, sâ nu nc măsurăm jrt:noi înşine, ci să piivim spre liristos care sine i autS j. i ţîn inima noastră. Aceste principii >e identifică _u cele pc

care le găsim în Filocalie şi în toate scrierile aceticeînsă sunt exprimate în prezent, într-un mod deosebii «ictonic. Ascultătorii de atunci şi cititorii de acar. ' r..

părtaşi unei experienţe unice. Trecutul şi prezentu kuna. Sfântul nevoitor al veacului IV-V \ine în came ş i ase prin intermediul tâlcuirii contemporane a Părintelui dveacul XX, iar această identitate de trăire şi conţinu taie

armonioasă a tradiţiei ascetice ortodoxe se simte in n>viu. Părintele îl ipostaticizează cu eleganţă, prin cuvântulsău trăit, pe avva Isaia înaintea noastră şi atinge probien e elăuntrice ale firii umane căzute, ale patimilor careîntotdeauna au supărat şi supără pe orice om.

Aceste cuvinte arzătoare, chiar şi acum c*it vi ...devenit un text scris. îşi păstrează actualitatea si putere -

nădăjduim că pentru fraţii cititori români \o r avea acelaşirezultat şi vor aprinde în inimile lor focul pe care a \cnlisus „să-l arunce pe pământ".

în sfârşit, alesului şi iubitului nostru frate. Preaeu-viosul şi învăţatul Părinte Agapie. care s-a ostenit cu traducerea şi tipărirea, i se cuvin mulţumiri şi Juho niccavcârăsplată de la Domnul pentru truda sa. Pentru noi traJ ^erea

acestei cărţi în limba română aduce o deosc . - pentru că astfel continuăm legăturile noastre ^cu fraţii români ai căror voievozi, precum M hai \ 'teazalau ajutat atât Sfântul Munte cât şi Sfânta usira Mâ

Egumenul Sfintei Mânăsiiri sArhimandritul FJisei2b Octombrie 20 n

Pomenirea Sfântului Marc Muje ’

Porunci fraţilor celor dimpreună cu el

Cuvintele avvei Isaia sunt foarte simple, ilâl ca bă cat şi ca înţelesuri, dar adanci ca şi continut. Cine lc ci

teşte se bucură, pentru că are impresia că se află in ....grădini cu flori de diferite culori şi miresme. în uuc m-n a rile sale se veselesc.

Avva Isaia este unul dintre sfinţii despre a căruiţa cunoaştem foane puţine. Trebuie să fi trăit în

patrulea, posibil şi în al cincilea, în Egipt, dar nu ^

cui Isaia din acea epocă. A fost numărat de către . ţiiBisericii împreună cu sfinţii. lntr-ade\ăr, este un sfânt. Jup .cum arată scrierile lui. In ciuda acestor lucrun. u l existăzi de prăznuire a sa, în afara acelei în care sunt prăznuiţi loit Părinţii care au strălucit în asceză.

Se pare că era ascet împreună cu căţi\a ucenucum Petru, Elisei şi alţii pe care îi întâlnim în senei le - -

Exact câţi au fost, nu ştim. Ceea ce ştim este wi .isihast şi se adresează isihaştilor. Ucenicii lui pr *rubiliau împreună cu el, dar se poate să îi a\u t si ch rr< pmalături de chilia dascălului lor. care-i p

duhului său.Aceste cu\inte, deşi sunt adresate t

ceşti, privesc orice suflet care urmează calea - * v c Jîn această viaţă. Să vedem, aşadar, primul cu>ânt u ^ cca-stituie învăţătura începătoare a a\vei Isaia ea . . . -

reşte să-i urmeze calea.

Cu\ inte ascetice

în mod ob\<nu t. Părinţii dădeau câteva îndrumări de b oz i începătorului frate de mănăstire, ca să poată să trăiască iscă lângă ei. Cănd Cuviosul Pavel cel

dus la Marele Antonie, toate câte i-a făcut Marele Antonie >i c iti - -Jătat au de\enit canonul întregii sa-

v cri ace şi Sfântul Isaia. Dintru început., faţa je ucenicii sui.

■ . a< nune, asc..•v ■ : ~t u $ i s>..' >c iu* !ff vhilui lui, în fiica lui Dum-

ntztiL Şi nu dispreţuiţi ha ral wstrii de mână, pentru po- rum >* iu Duwwt'zfu § ' nt '^iiuifi meditaţia voastră şi 9Hgăc itm ta nt inc t tată (1. 1J

( r.- ct . : ?imamii cu mine. Viaîa monahală,. _. - ^ un anume om. Nu este accep

ta i^ iin -■ ai c . .c r . sau saticfacerea anumitor dorinţe pc care lt poale* avea cmc a în inima sa. Nu este îm- p.irarcj pelor pe care le-a citi t în cărţi. Viaţă monahalăinetOHă c i urmezi un om.

hului este un om, Stare-ţul Noima *leţii iui deologia ui dorinţele lui, probleme

l e ! vcJ SrTiplu u L rvcni» bucnic ui Maielui Antonie la

. . îl Prin/andu-şi nevasta,L altul *: jkxjrt in ! ne u. vi arc lui Antonie după o

«prltsiciure [*: are . r n . * j \ jun !a o atat dc mare

ifinfcxtjt utu! . .ipcicT.i! d- a . : jh Lun rii 1 Sfanţul Anionieuu-t scoate.

‘ R<xiiir>c*<_u S.jr ;1 «j ;. , . . i .ouă "a-iu ' grecescul ,,Ghe-

n»* ir.-Tr,.t>ţi bâirâriU\

, f,a»tradiţional c folosit pentru

• . f' {V.-.:. . : «wruccs u j j u u au al unei obşti. Dc

dc-- luftgul iraduccrij ani fuUiî *»>■termenii sinonimi dc Bătrân şi

pcoUu ...... termenul dc „Stareţ1 de conotaţia

i v .ci>. ' , ' n riKnUlitaied românului la

-10-

le lui» bucuriile lui, toate au legătură cu Stareţul. Toate de pind de modul cum le va înfrunta acela, dacă le va primisau le va respinge, dacă va zâmbi sau se va întrista. Deasu

pra a toate este Stareţul, deoarece pe el l-am ales ca să-mi povăţuiască calea duhovnicească.

Problema mea, aşadar, este ca el să stea înainteamea cu putere, ca să pot să fiu şi eu monahul lui. Atuncisunt un adevărat monah. După cum fiecare om este cetăţeanal unei anumite porţiuni de pe pământ, tot aşa fiecare monah trăieşte în jurul unui om şi nu poate să aparţină întregu

lui monahism.Cei ce voiţi să rămâneţi cu mine, ascultaţi pentru

Dumnezeu. Fraza, după cum este construită, arată că Dumnezeu, deocamdată, este de nepipăit pentru ucenicii avveiIsaia, este Cineva la care s-au gândit, dar pe care nu-L cunosc, şi de aceea subliniază ascultaţi pentru Dumnezeu. Nuzice „ascultaţi în Hristos”, cum ar zice Apostolul Pavel.

pentru că „în Hristos” înseamnă împreună cu Hristos. ceva pe care-1 deschide Hristos şi în această deschidere mă aruncşi eu.

Ascultaţi pentru Dumnezeu. Ascultă pe Acela carete-a chemat, pe care nu-L ştii şi nu L-ai văzut, pe care nu-Lînţelegi şi pe care probabil îl aţâţi, călcându-I poruncile, dar

Care este criteriul meu, al Stareţului pe care îl urmezi, şi pecare mă urmezi pentru El.Prin urmare, vieţuirea monahală este una personală,

iubitoare, am zice. Sunt două inimi care merg împreună cutoti fraţii cei trăitori întru Hristos. Dar în timp ce acest lucru

» *

este atât de cald, duios, dulce, înţelegător şi arătat ochilornoştri, totuşi în acelaşi timp este şi o taină, pentru că legătu


fel ca şi celelalte trepte de conducere bisericească. Or, in Biserici, prima grijă a pastorilor, a conducătorilor e cea duho\nice<isci, nJntui ^

a sufletelor, (n. tr.)

-11-



Cuvinte ascetice

ra ucenicului cu Stareţul este chipul legăturii cu Nevăzutul

şi Nepipăitul Dumnezeu.Această legătură are însemnătate pentiu mine când,

într-ade\ ăr. mă conduce către Dumnezeu. Nici iubii ca mea,nici iubirea ta. nici osteneala mea, nici osteneala ta, nicidorinţele noastre, nici asceza noastră, nici virtuţile noastrenu au însemnătate. Singurul lucru care are însemnătate esteleeătura mea cu Stareţul, ca să mă conducă în cele din urmăla un anume Dumnezeu, pe care trebuie să-L pipăi şi să-l

spun: ..Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Când? Când vreadumnezeiescul har. Ceea ce are acum importanţă este săreau să rămân împreună cu Stareţul meu.

Şi fiecare să şadă în chilia lui în frica lui Dumnezeu. Lo.ul luptelor şi al călirii inimii, locul care restrânge gândurile patimile şi pe noi înşine, care le strâmtorează pe toate. ca să ne facă zburători întru cele înalte, este chilia.

în frica lui Dumnezeu. Un începător - şi cu siguranţă e poate ca cineva să fie începător şi după douăzeci sau

patruzeci de ani, deoarece aceasta depinde de modul în careîeţuieşte şi nu de anii pe care îi are ca monah - nu are gus-ul dulceţii şi frumuseţii lui Dumnezeu. Deocamdată acesta

este un \is pentru el, o visare, dar frica lui Dumnezeu poate

să o aibă fiecare. Fiecare suflet simte măreţia lui Dumnezeu1 caracterul Lui înfricoşător. Fiecare om trăieşte un fior

când se gândeşte la caracterul neajuns şi ceresc al lui Dumnezeu. Nu există om care să nu se teamă de Dumnezeuatunci cand se află în clipe grele, chiar şi în cazul când se

prezintă pe sine ca necredincios

Desigur câ avva Isaia nu se referă aici la frica înnăs-' C1,la fnca de bună v°ie, izvorâtă din iubire, care este o

^ DUmneZeU' Când SPUnem ^ fiecare omC !n ' d lui Dumnezeu. înţelegem simţirea că Dumnezeu

este Cel Mare, înaintea căruia tot trupul5, 26). Această trăire o poate avea şi începah il

Când pierd frica Iui Dumne/eu. nu n ai j ot s,: tUu in

mănăstire. N-o să fiu condus nici la dragoste, nici ta împlinire, nici la unirea cu Dumnezeu, deoarece fn t ii [Jumnzeu este începutul înţelepciunii (Ps. 110. 10: Pi 1: :

Şi j iu dispreţuiţi lucrul vostru dc mânj p tn im porunca lui Dumnezeu şi nu neglijaţi meditaţia n tiuimi duhovnicesc) voastră şi rugăciunea neîncetată.

Avva Isaia urcă de la cele mai de jos la celc r: .sus, de Ia muncă la meditaţie şi de la meditatie la ru- c i pentru a înfăţişa monahului începător, mai întâi dc u uescara urcuşului duhovnicesc, dar, în acelaşi timp. şi vc.ir.i dcvalori şi a experienţei.

Meditaţia, studiul duhovnicesc le \oi urni .

cand voi vrea să lucrez rugăciunea neîncetată, părr.i ..cele de sub pământ vor cădea peste mine. O s-o in.es-o las şi întreg mă \oi zbuciuma. în cele din urmâ.ciunea mi-o \a da Dumnezeu. Lucrul de mână. slujirea c<c

Poruncj fraţilor celor di mp re j u d

1 Termenul grecesc fit'AfTrj poate fi tradu prin rr. ■ :cugetare duhovnicească. Am folosit în traducere tot cc>* Tir'rnrn.-

în funcţie de cerinţele contextului, (n. tr.»4 Grecescul iHttKovrjpa l-am tradus în toata carte - rt . . . iftdacest termen în locul îndatinatului usca Furmă în locul şi cu sensul primului, i t u i Iu p j — duce la confuzia dintre ascultare ca ideal dul i _ a cărei pildă desăvârşită e Hristos. «i mii cele .. . .feluritele noastre slujiri faţa de irâiic. îatâ :rui “* rDeoarece ascultarea e una singura, şi ;>n/ . a aflt >u» Vki

pentru mine personal, mijloacele iie .. c j .nunii „ascultări". Această contu/te o ilu- L * ~: *1 *ideii de ascultare, atât din partaj, conducători ,»x. cu* ^ •>

-13-

cel mai simplu lucru pe care cine\a poate să-l facă. Nusl& om care nu lucrează, decât dacă este bolnav. Slujirea

monahuJui este mijlocul mântuirii sale, starea lui înaintea

Iui Dumnezeu, mijlocul desăvârşirii sale, instiumentulindirect al zdrobirii voinţei lui proprii. Este, în plus, şir: , părăsit: saie cu fraţii, locul dialogului său. Acolonoi . are să aibă legături cu fraţii săi. când, desigur, este«ortn de » slujire care presupune conlucrare. De asemenea,

r unificatoare a mădularelor frăţiei,I c pentru ceilalţi, adică pentru ca să

. . . v. or n> ..stre. pentru ca să ne aranjăm _ tr.. ^ a. Munca şi slujirea sunt în mod

. . . comuniune cu oamenii.wîre are încă un cuget lumesc, este

Jeneţ, are caracterul omului căzut şi nu simte toate acestea.De aceea avva rânduieşte pentru porunca lui Dumne

zeu. Adică* chiar daca slujirea i munca ta încă ţi se par gre-

k . wie - " e j U plictisitoare, totuşi, pentru căo rânduieşte Dumnezeu x mai încape nici o discuţie. Dacălaş* iuLTu: tău de mana înseamnă că-L laşi pe Dumnezeul

ebuie sâ daj timpul pe care-1 ai. în felul in care poţi,după puterea pe care o ai. Aceasta dăruire în muncă este

jndarr, i monahale. Din acest motiv,

awa Isaia aşează ta pr mâ ; ru . â pentru ucenicii săi.iţi înseamnă ca să nu lucrezi în mod

simplu, ci sâ lucrezi cu frică. După cum mă tem de Dumnezeu, cu aceeaşi frica irebuie sâ mâ îngrijesc şi de muncamea. Sâ am toata încredinţarea că ceea cc fac este slujire a

Cuvinte ascetice

* t a » :mr,, n,a ,p: bi -ric^ti ca:' ^ “ munca isif.că; e maiS S S Î t ă S l' n- • -d mana (adică pana

una e .iujirca ^ n d i m ca stare aOOVJUţj Cfirn na! al tugăciui.u, (n tr.,

14



Domnului, este lucrarea pe care mi-a incr dini'î * ) trmulPentru mine va fi o cinste când se va întoarce Domnul ^mă găsească ca pe iconomul cel credincios, de care >ort

parabola evanghelică (Lc. 12, 42-44).Aşadar, nu dispreţuiţi munca şi slujirea voastră xi

nimic din ce are legătură cu ea: atelierul, cana. farfuria, hâr-tia, cartea. Lucrarea ce trebuie să o fac nu e-te a mea.

A

mi-a incredintat-o însuşi Dumnezeu şi de ea depinde •luţia legăturii mele cu Dumnezeu; mâinile mele şi toaîâfiinţa mea trebuie să tremure când se apucă de lucru.

Faptul de a-mi săvârşi slujirea mea fără grijă, ă mâia somnul şi să nu apuc să ajung la vreme, să pr iuc pagube, sâ fac cum vreau eu şi nu cum mi s-a spus. să lucrez când am chef, toate acestea reprezintă dispreţuirea slu

jirii . Pentru mine atunci, slujirea este o simplă treabă i nu poruncă a lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus să lucrezi ca uniconom credincios.

Şi nu neglijaţi meditaţia (studiul duhovnicesci voastră şi rugăciunea neîncetată. Este evident cat de drept iş:

povăţuieşte ucenicii acest om care era atât de simplu >i alaide smerit dar care, după cum se vede, avea cunoştinţa înte-

A

lepciunii celei vechi. îndată se referă la cele trei pietre uehotar ale calităţii timpului nostru: slujirea, meditaţia ^ -

ui duhovnicesc), rugăciunea. Nimic altceva nu trebuie sâ ra-că monahul decât acestea trei.Despre meditaţie şi studiul duhovnicesc. M ~ e V

tonie spune că soarele să te găsească cu o carteatunci când răsare. Alţi Părinţi spun să studiezi noaptea, iaralţii, când apune soarele, să Fii aflat cu cartea în mâna.Astfel, ei cuprind toate răstimpurile zilei m iu p ca s

arate că toate, dar mai cu seamă noaptea, sune pom\ite pentru studiu, care este iconomia lui Dumnezeu, expresia

Porunci fraţilor celor dimpreună cu e!

15-

Cuvinte ascetice

ndelundi Sale răbdări faţă de om, ochelarii pe care ni-i pune Dumnezeu din pricina miopiei inimii noastre.

Obiectul căutării noastre este Dumnezeu, deoarece

pentru El l-am urmat pe Stareţ. Dar pe Dumnezeu nu-L văd,nu-L aud. nu-L înţeleg, de multe ori nu cred în El - ch iardacă mi se pare că cred —, nu-L iubesc. Şi totuşi, sunt botezat. sunt monah, sunt ascet, sunt luptător. Dumnezeul acestaeste pentru mine un Dumnezeu oarecare. încă necunoscut.Cu adevărat, locuieşte în cer şi nu este lângă mine. EsteDumnezeul pe care. ca să-L cunosc, „aştept învierea morţi

lor" Este Dumnezeul la care m-am rugat adesea şi nu m-aauzit, adică mi se pare mie că nu m-a auzit. Este Dumneze-u. pe care L-am implorat şi mi-a zâmbit, dar s-a ridicat şi a

p Ea mă lupt. mă îngrozesc de problema mea, de sănă-lat ea mea. de dorinţa mea. de păcatul meu şi Acela doarmein corabie, azi la prora, mâine la pupa, alteori la vâsle. Cevaface toiuşi Dumnezeu. Dar eu nu am putinţa să-L simt şis£-L iubesc precum aş \rea.

Studiul duhovnicesc suplineşte exact această dificultate a noa tră şi, de aceea, spun că este o deşertare a luiiJumnezeu pe care o face pentru noi. Dumnezeu Se deşartăae^coperindu-Se pe Sine în texte, în rânduri, în litere şi înînţelesuri. în duhul autorului sfânt, care şi-a lăsat în scrierile

^ale >inea.lui. legea lui. gândul lui, răsuflarea lui, prezenţalui. Pot ->ă spun că a lăsat ca pe un tezaur pe însuşi Duhul

nl îi astfel citind cartea, mă apropii de harul tainic alautorului ji. cu lucraiea Duhului Sfânt, de Dumnezeu şi deojie ale lui Dumnezeu.

‘ s*udiul duhovnicesc este o îndelungă răbda-

ain, J, Z6U Care ne introduce în spaţiul tainelor, alo Z Z « U I T " ’ CU<P umnezeu ^ de aceea, zice, nulUdlUl voslru- 0nce motiv care m-ar face să negli-

-16-

Porunci fraţilor celor dimpr .

jez studiul, meditaţia, este inconsistent i re..... .studiu este căderea mea de la viaţa duhovnic . \

Ziua noastră, aşadar, să aibă vreme de ! l l * i ic

meditaţie duhovnicească, mai cu seamă no :p’ noustrftDesigur că ce are întâietate este rugăciunea si fericiţi am fisă ajungem odată ca obşte, nu ca persoane, la măsura ic jface din întreaga noastră noapte vreme de rugăciune Dircel puţin deocamdată, cât suntem începători, ni icîmpartă timpul între rugăciune şi studiu, acest mijii c p ic a lui Dumnezeu.

Mai întâi de toate, studiul este căutarea lui Dun ne-zeu. Dar când studiile şi lecturile noastre sunt lumeşu.atunci facem tocmai contrariul: ne umplem de gindur» deîndoieli, de lume şi ne chinuim viaţa. Ca monahi, a::. 1 :tot ceea ce este lumesc în afara mănăstirii. D^r lacâmănăstirea îmi încredinţează ca slu ire un studiu d. t

pot să-l primesc. Altfel, orice lectură sau studiu lum c< j :o ieşire din mănăstire.Şi rugăciunea neîncetată. Cand avva Isaia pu

tăc iune înţelese tendinta de unire a omului cu Du; e eiO ? c «expresia dorinţei lui de a-L cunoaşte prin minte". Ru^nea este elementul uman pe care pot să-l ofer lui Dumne-

în lumea şi scrierile Filocaliei, grecescul voue. trad us _ - r prin minte, numeşte partea cea mai nobilă a suflexlu; <rrvrr ric purtătoare a chipului dumnezeiesc, aproape sinonimi ^ .al cărei adânc este inima duho\ nicească. Viziunea desoitminte nu se acoperă nici măcar aproximaţi', cu cca > *raţiunea este o facultate extrem de superftciaJă a n .toate acestea, după păcat omul trăieşte, cu rarisim* . -

sfera raţiunii. Biserica ne dă putinţa, iar F ik c . _ restaurăm unitatea minţii cu adâncul ei de care s-a - .. 'y pn pdi.itAceasta este esenţa asceticii ortodoxe, tUru de jarc nu w * t cuDumnezeu. Cititorul e rugat să aibă în \eae:-> uc^ic n c iMiniestul traducerii, evitând reducerea minţii la s



Cm inte ascetice

cu. Eu pot sâ mă rog. să comunic cu Dumnezeu prinintermediul mintii şi a inimii mele. Ceea ce pot să fac, şi

:rui cu seamă neîncetat.

\ orbeşte de rugăciune neîncetată pentru că erau ere-miti şi toate lucrările lor se taceau întotdeauna cu rugăciune Munca desisur că nu este rugăciune, dai se poate adăpacin rugăciunea noastră. Rugăciunea neîncetată nu este doaiucrul pustnicului, ci şi al monahului de chinovie. Chilioara

noa'tră este locul rugăciunii noastre şi al desăvârşitei tăceri.Pe lângă acestea. chino\ia are o relativă libertate, o lărgime,o dhersitate. nu este doar o chilioară. Dar fară îndoială că,re cât rămâne cineva singur, pe cât lucrează neîncetat'..^ciunea în chilie şi la slujire, cu atât mai repede ajungela Du: nezeu.

Dar dacă. atunci când merg să-mi spăl rufele şi tăi-fj'uie'*. acolo, când merg la birou să cer ceva şi acolo stau

la pov eşti. când găsesc cu fiecare ieşire din chilie motiv de. orbă. toate aceste discuţii împrăştie rugăciunea, o risipesc.Dacă reţi. discuţiile sunt o dezertare de la rugăciune, pentru că ea »e îndepărtează când intră gura la mijloc şi spunealte cu\ inte. Din pricina râvnei Sale. Dumnezeu nu rabdă să

înă în gura noastră, atunci când aceasta cuprinde alte cuvinte şi, cu atât mai mult, când mintea şi inima noastră seîndeletnicesc cu alte lucruri.

Gura este mijlocul prin care se exteriorizează adâncul inimu omului. Cuvântul este tămâierea sau mireasmainimii. Ce se află tezaurizat în ea, aceea scoate prin cuvânt.

u ^ deschide cineva gura şi îţi dai seama ce are înr":l"CPf Dumiîezeu? Are păcatul? Are duhoare? Are des-

^ e . Are egoism? Are lume? îndată toate devin per-cJoacă în c a J * 66-3’ ' StC PaCat °a gUra noastră să devină o

V S t U S t “ emenea duhori. Este mai bine sămetosă, ca sâ ramană acolo toate acestea, ca să le

IX



găsească Dumnezeu când acă. Deoarece atunci când ie . intră iară înl&untf şi astfel rugăciunea sc pierde cu ade îr.iţ

Munca, aşadar, studiul duhovnicc*L* rugActuncaneîncetată, constituie elementele fundamentale aU- pcAipil rii monahale ale av vei Isaia, Lucrul d n i ni IIunei diversităţi şi de a petrece timpul 1 tihni Sdldfll i i hovnicesc lucrează asupra dispoziţiei noastre, ne tlcsîtade

gustul pentru Dumnezeu, iar rugăciunea contu iâ L*$tc ck- mentul unificator şi nemijlocit al legăturii nou cu fcl De

credem că exista şi altfel de monahism, ne m-.

Porunci lraţil r clor limprcună cu fi

Şi păziţi inima voastră de gânduri m sjcugetaţi ceva despre vreun om sat' t \\ aculu i acestuia . ei totdeauna cerceh siliţi-vâ sâ va îndreptaţi.

Intr-o frază expune elementele vieţiiDe ce spune: pâziţi-\ă inima de gândurile străine7

ori credem ca gândurile periculoase sunt ee eacesta e un fel de somn duhovnicesc Dup.'* cumcă suntem împăraţi, credem că viaţa noas r.i este tihniţi pentru că le avem pe toate, tot astfel Şi . .. .dar în realitate e un somn. credem că . . k !u le per ........sunt cele ale păcatului.

Gândul este întotdeauna ce'.a strain M ii r rpnumai atunci când îmi aţintesc ţintea dc nor j>upra a wOJcare îmi este îngăduit. Dc exe nplu: când fac rucâcitiK. miam dreptul să îngădui ntei ut gâiui

-19-

Cw* nte ascetice

nuntea se abate şi unitatea rugăciunii se pierde. Atunci.4 ol se uneşte cu mintea şi nu poate sâ se despartă. Şi- cfioc lese Stanţa Scriptura sau cartea aw ei Isaia.

^ c. să inie e i sensurile. p3t adică să-mi folosesccer* ^ c ~ îtul sau cugetu meu

Dar a k i nu vorbeşte despre aceasta. Se referă lagândttrile caie intra in minte şi sunt străine de Dumnezeu.Aerul cjst : _ .... - ^ :e ce\ a in. frigul de asemenea Tot astfel şi gându mira in mintea mea este străin

de Dumnezeu. Căruia ii aparţine casa inimii mele. Aşadar, jc £«i/uiuriu •: : ’ _ 1 jepar e de orice gând pentru- r . .. . 'J: cuc spre exemplu, să mă înfăţişez

loiaiiitea Jiu Dumnezeu. Din ciipa in care mi-a intrat în min-~ UB gii cete^ză tarea mea T -ir .ea Lui şi gândul iacrup înaintea iui Diimi>ezeu.

Dacâ insa suntem apăraţi de „înduri. dacă \reau să

r - - rea. să mă eliberez desă-vîiţ;. ac t.z şi du pot, aoe La este luptă, dacă în tr-adevăr

^ t v : ' n~ ' - •• \tunc ^untem înaintea luiDemontai nişie luptători, atunci suniem martiri, eroi, păti-■Mni. Acest război al gândurilor. de regulă, este foarte

W ndica Dumnezeu daca, desigur, avem dispoziţia

m09&un.z _ :]<m Cg gândurilestrăine. Aşadar, nu \ orbim despre omul care se

S " ' * " " ” * va curSt!l *r d Ia pnn urmare, in inim a lui n-o să

c « « c împreuna *i Dumnezeu fi gândurile

cum J m Î 5moUkitun* un străin. Dupăo c t o J - « p a n » mmic străin in el * încearcă să-l

■ ««4- Ciadul intTr£ CUi°Jma * cu minteaun Penlru că găseşte în inima

* < * , unde g£rUl nu cade oriund^ cade*>«m un u.niact. un pom înalt, o bară metali



că. Exact aşa şi gândul cade ca un trăsnet în inima carc ireelemente de contact. Gândurile noastre core^pun . i »nrinimii noastre, precum visele omului, dar in ace tea sufletul

lucrează subconştient, în timp ce în gânduri se amc tecâvoinţa noastră.

*

Gândul este, aşadar, ceva pe care îl iubim şi cu carene-am obişnuit în viaţa noastră. După cum îmi îmbrâu>ezfratele adesea şi apoi vreau să-l îmbrăţişez mereu, exact aşaşi gândul este o persoană, un lucru, o voie ceva ca un ipctas duhovnicesc sau material şi pe care l-am îmbrăţişat,

l-am iubit, l-am trăit. După cum un bărbat lumesc iubeşte şiîmbrăţişează o femeie şi apoi o doreşte neîncetat, tot a^a şieu iubesc lucrul meu cel ipostatic şi vreau să re\ină.

Gândurile noastre nu sunt străine de cele ce există însufletul nostru, ci de firea noastră. In realitate, ele nu au locînlăuntrul nostru. Noi le băeăm. lăsând deschisă fereastra,lucru ce descoperă neputinţele \o inţei noastre, că nu L-amiubit, adică, pe Dumnezeu, cât trebuie, că nu I ne-am preda!încă.

Gândurile vin. de asemenea, când \rem să neîndreptăţim pe noi înşine. De exemplu: nu merg la bi^eric^şi îmi vine gândul că. dacă aş fi mers. de vreme ce mă doaregâtul şi vremea-i rea, aş fi răcit şi seara n-aş fi putut să cim.

Gând? Nu, o simplă îndreptăţire. Urmăriţi-vă gândun’e Osă vedeţi că totdeauna îndreptăţesc ceva pe care- a1e:înlăuntrul vostru, ceva care-i rău şi vreţi ^ă-1 acoperi:Vreau să-mi acopăr păcatul, fapta, lenea, faptul câ nu mârog. Atunci îmi \ in gândurile şi mi le rânduiesc toate

în realitate gândul este o decurgere a unei p.unui păcat, a satanei, a păcatului strămoşesc. ..al p.Kaluiu;

care locuieşte în noi’' (Rom. 7. 17) şi care ne neputincioşi de a-L trăi în întregime pe Dumnezeu, e imt' â~veşte voinţa şi face inima neputincioasa sâ luhc.iscâ pe


-21-

Cin inie ascetice

Dumnezeu, şi ne îmbolnăveşte. După cum picioarele unui bolnav paralizează şi el nu poate să stea diept, exact aşalucrează şi în noi boala păcatului. De aceea, în cele ce

urmează, ne împăcăm cu gândurile. Dai, zice, nu fiţi-ierâsâtori niciodată, păziţi-vă inima de gândurile străine. Nu e îndreptăţiţi, nu le băgaţi înlăuntrul vostru, nu vorbiţici ele. Cu cât \ orbesc cu gândurile, cu atât mă familiarizez

l u cieIn continuare, se referă la gânduri care sunt mai

periculoase. Ce* \ă tiu cugetaţi ceva despre vreun om sau

desprt i ' lucru al veacului acesta. Ne înconjoară oameni şi lucrun. Aşadar, nu cugetaţi nimic, nici despre om,mc» despre lucruri. De la începutul cuvântării sale, avva _ _ jL>ează amenii atât în \iaţa ascetului, cât şi a pustni-

cu ui. deoarece am spus că vieţuirea monahală este socială.Se spune că monahul pleacă din societate. Concepţieui inimi â! Dimpotrivă, monahul activează în societate şi

incu mir- societate cu totul aparte Monahul este epicentrulut^j \ iei< sociale. a unei legături sociale.

Niciodata viaţa monahală n-a fost o viaţă închisă înea însăşi. Acesta nu ^e consideră monahism, este isihasmdevii arşii. Monahul este un om care trăieşte social. DacădORLJ- vu trăi cu cinci sau cu cincizeci şi cinci, aceasta

em^ alegerii lui. întotdeauna însă are de-a face cuoameni şi de aceea chiar din prima zi, avva Isaia le spunecelor care .in să locuiască împreună cu el: nu cugeta ceva despre re un om.

>-■ luăm un e emplu: Fratele meu se află lângă mi-

1 .,YCrfca2â ':are bine: Nu lucrează bine? Este bun? Este

Diimn" ° riC|*l ! '? ’ aţ,eza în fala îndată îl pierzi pe

J"dKi “ •»». < M ^ ce a gandal o A F Cd' * * sa dezamăgire şi o să te cerţi cu Dum-

nezeu. Dacă-1 aşezi mai jos decât tine. o â .azi in t goiunAstfel, judeci omul şi~L pierzi pe Dumne/eu.

Parerea pe care o avem despre cin

gând, devine pricină şi punct de plecare a însingurat n ..î -tre faţă de acela. Atunci sociabilitatea mea devine in r _ rare, în vreme ce monahul este sociabil îndată cc pe mine în faţă cu alt om, în mod critic sau rationa .între mine şi acela ziduri întărite! Din acea zi mâ despart dcfratele meu şi, în continuare, şi de obşte.

De obicei, când judec, pe toţi ii scot răi. Al j

lucrează bine, acela nu se roagă, nu are credinţă, altul n_ aredragoste, nu are nădejde, nu are pe Dumnezeu, e imoral,n-are minte, nu-L iubeşte pe Dumnezeu. în timpul t a:scurt al gândurilor, mintea mea poate deveni un loc pl'n :naufragii, pentru că nu e cu putinţă ca. atunci Land irmfolosesc mintea, să nu-i găsesc pe ceilalţi de răi. Chiar ; .nu ştiu toate relele celuilalt, mi le va găsi satana.

Dar, precum v-am spus, chiar şi cele bune ne separaCele bune ale celuilalt putem doar să le spunem şi nu j le

judecăm. Adică putem să lăudam un om la nevoie. Intr-vconvorbire pe care suntem nevoiţi să o avem. sau intr-rsituaţie similară, dar nu ca să emitem judecăţi despre elCând îl iau pe celălalt în vorbirea mea, îl iau numai en

a-1 lăuda, voi găsi faptele lui cele trupeşti, cele sufle :eharismele cele duhovniceşti, virtuţile şi reuşitele lui şi .spune. Este unul din puţinele lucruri despre careîngăduie omului să vorbească, dar nu să le m judece

Gândul este o preumblare şi o hoinăreală a inimiiDacă cuget ceva, acela va fi „dumnezeul”, care C'îe

prin partea conducătoare a sufletului. La ace<

să ajute gândul, care este un toiag. Dar gânduri c r- istic sunt totdeauna despre lucrurile şi oamenii \ eucuiiu accsiuiit

Porunci fraţilor celor dimpreună u



Cuvinte ascetice

De aceea, nu lega niciodată prietenie sau dragoste cu

gândul. Te va schilodi, te va face cui vai.

Ruoăndpe Dumnezeu întru durerea inimii şi lacrim i Şi întru reaua pătimire, ca să vă ierte şi să vă păzească în

viitor ca sâ nu mai cădeţi în accstea.

Tu poţi să faci un singur lucru. să-L rogi pe D um nezeu întru durerea inimii. Pot să fac inima să mă doaiă? Da

că mă împotrivesc, mă va durea? Dar avva Isaia nu se referăla această durere. întru durerea inimii înseamnă: ceea ce facsă fie o scădere a sinelui meu, o tăgăduire a Iui, să mă coste.Şi pentru că tăgăduirea este legată de inimă, de aceea spun:întru durerea inimii. Să-L rog, aşadar, pe Dumnezeu cu omişcare a mea. După cum II lipsesc pe Dumnezeu de toate,de orice atribut, de orice trăsătură pentru a ajunge la

adevărata concepţie şi adevărul lui Dumnezeu, tot astfel tre buie să lipsesc şinele meu de toate, ca să pot să ajung laadevărul meu constitutiv, la omul lăuntric, cu care Dumnezeu poate să se unească.

Prin urmare, întru durerea inimii este golirea sinelui, este deşertarea care se face în inima mea şi dă rugăciuni» mele hotărârea înaintea lui Dumnezeu. Inima este ceacare îmi mărturiseşte dacă mă iubesc pe mine, sau dacăro am lepădat de mine sau dacă sunt râvnitor sau dacă suntdispus să primesc faptul că sunt un nimic.

^ c^n^nuareî se referă la ceva exterior care are o

estpVotrff01 f1Ca e’ *a *ar aP°i la reaua pătimire, carece cel carTt trupească Ş1 suftetească a omului, deoare-

T e « â ^ ■>» Poate W o viaţă creşti

nare il« m ^ 7 o S î w T h i m h e' “i Ş' -Pr'" laCrimi'ţa, schimbarea şi străpungerea în

faţa lui Dumnezeu, precum şi prin reaua pătimire, ro agâl pe Dumnezeu ca să te ierte şi să te găsească astfel încât sânu mai cazi iarăşi în aceleaşi greşeli.

- fc ir

In fiecare zi să aveţi înaintea ochilor moartea,

îngrijindu-vă despre cum veţi ieşi din trup şi cum veţi trei t de puterile întunericului, care ne vor întâmpina în văzduh şi cum veţi răspunde lui Dumnezeu. Priviţi neîmpiedicat de mai înainte la înfricoşata zi a judecăţii şi a răsplătirii

faptelor , cuvintelor şi gândurilor fiecăruia dintre noi.

După cum am spus, prin aceste cuvinte avva Isai^ îşi

povăţuieşte ucenicii. Din primele rânduri vorbeşte des remoarte, nu ca despre ceva înfricoşător, dureros, care trebuieocolit, ci ca despre ceva dorit, iubit şi îndrăgit^ ca de^rrcceva pe care dorim să-l întâlnim. Mai cu seamă viaţa m< -hală este o moarte.

De asemenea, la mănăstire merge cineva Smtr- dorinţă adâncă de a cunoaşte, de a iubi şi de a vedea peDumnezeu. Chemare monahală nu există fără această i -ţă. D ar când mă duc împovărat de o ideologie, atunci e$uezProbabil că astfel îmi voi crea propriul meu dumnezeucrezând că mă închin adevăratului Dumnezeu. în timp ceslujesc idolului pe care l-am plăsmuit. \ enind la mănăstirecu idealuri o să mă încredinţez că fiecare i a mea se s

devină foarte îndurerată, situaţie în care trebuie să tă putere.Alt motiv pentru care pot să merg la măr*âst;:e

pentru că am păcătuit şi vreau să mă pocăiesc. In c

Porunci fraţilor celor dimpreună ;u

-25-



Cin inte ascetice

KkMiul meu -iu este omul desăvârşit şi omul v irtuţii, ci calean . N u merg deoarece cred ca voi deveni diept şinepicitos. ; pentru că mănăstirea e calea pocăinţei. Vtunci

\ ' - deplsească cele mai mari patimi, cele mai ptflrmice nete ccJe mai mari păcate, şi înti-un timprelativ scurt sâ nu mai aibâ nici urma de v iaţa lui anterioara.

P Ac *semene a, să merg la mănăstire pentru că o^a:w >i prefer: Du mc/cu, însă Iară idealuri. Atunci,

pemru câ unese Mneie icu cu Dumnezeu, pentru că merg

furxlcâ o vrea D um ne. ea. ieeare ’i a mea devine foarte tihnită ş: dragă

Pot incâ si mai ierg şi silit. Avem oameni pe careîmpăraţii i-au obliga .. se l. lugărească. Şi în timp ce prem ia necesari a vieţi - >nahale e voinţa omului - de aceeaOfil ee i Mc t te întrebat nu dintr-o nevoie sau silă?" -

muocaii B seni r j rt ir,- .xestor oameni dreptul de aliroant. ci, dimpotrivă i-a obligat să o primească. Deşi aufon KofKţi cu fcna >i trimişi la mănăstire, totuşi erau egaliin n w e j dan a ceilalţi monahi, şi drumul lor,

pcwfu * putea trăi in mănăstire, era să facă răbdarea

^ sporească in cunoaştere, experienţă, iubire, dor

- 1 1 ni a tau o bună reuşită,i iuse^râ sihti, îşi trâiau viata lor monahală şi

■ to o ajungeau la iiuilie trepte de vieţuire0. Aceasta

. cllfKlj n 018 omul hotărăşte ceva, poate să şi

5 S S ?J!L m‘nunjil Cc ' rca-reu le-dumnezeuoocc vom cert şi once vom voi (Mt 7 7j

« e f c a o a J* ,CI dl,rinlck' noastre, nici pă-

î! T Ji es" p“ ,iru a- * * * *■^ « re ti am en inţ şi care este înclinaţiat




lui sa iubească, să cunoască şi să vadă pe Dumn /Adică, ceea ce Domnul a aşezat înlăuntrul nostru, ni %e t.i •mormânt, dacă aşezarea noastră lăuntrică şi intocmir a

inimii noastre nu sunt bune.Ce a spus Domnul primului zidit cănd l-a făcutTe-am zidit ca să Mâ iubeşti, ca să trăieşti unit cu Mine, casă devii dumnezeu. Te-am zidit ca să ai neîncetata părtaşecu Mine, şi de aceea, ţi-am poruncit să mănânci în fiecare zidin rodul pomului vieţii, încât să ai această părtăşie şiaceastă sporire a cunoştinţei şi a iubirii Mele. De te vei oprisă mănânci, vei muri şi n-o să mai fii dumne/eu.

/V

lndumnezeirea era singurul scop al omului. Iubirealui Dumnezeu care îmbrăţişează toate era atât de mare, încâtnu Se putea imagina pe Sine însuşi iubind şi iubit numai deSine, de către Ipostasurile dumnezeieşti. Şi a voit să zidească şi persoane care să iubească şi să fie iubite şi să fie părtaşe desfătării şi dulceţii dumnezeieşti. Dulceaţa şi desfătarea dumnezeiască şi amestecarea cu ele reprezintă

îndumnezeirea omului. Dumnezeu nu a vrut să fie singurulDumnezeu, ci să facă şi alţi dumnezei. Este iubirea

preaînaltă şi înainte de veci a lui Dumnezeu, care a luat carne şi oase sus pe cruce, prin moartea Domnului pentru

păcatele noastre.Vine satana in rai şi o întreabă pe Eva:- A zis Dum nezeu să deveniţi dumnezei?

- Da, a răspuns Eva.- De ce să vă tot chinuiţi o viaţă întreagă, mâncând

din rodul pe care vi l-a arătat Dumnezeu? Până când să totaşteptaţi ca să fiţi dumnezei? „Vreţi să fiţi dumnezei?”Mâncaţi din acest pom, şi îndată veţi fi. Dumne/eu \- a /Nsă nu mâncaţi din el tocmai ca să nu deveniţi imediatdumnezei, precum este El. (Fc. 3, 1-5).

-27-



O m inte ascetice

Cmc ştie câţi ani va li trăit în rai Eva şi o li obositaşteptând. încât diavolul să-i poată strecura în imaginaţie înacel ceas aşa un gând. Satana, aşadar, a găsit înlauntiul ei

sămânţa, dorinţa îndumnezeirii şi această dorinţă devinemormântul ci.

Acelei lucru îl păţeşte şi monahul. De aceea, avvafelia spune luaţi aminte la dorinţa cunoaşterii, a desfătării>j j \ ederii lui Dumnezeu, pentru care mergi la m ănăstire,sa nu devină ghimpele care să te înţepe. Lcapăd-o! Pune înloc nădejdea. Nu te grăbi să ţi se deschidă ochii ca să v e/iDom îezeirea. Mai bine să te învrednicească Dumnezeu săţi sc închidă ochii şi atunci o să-L \ezi.

Desigur, sensul awei Isaia nu este că în aceastăviaţă nu putem sj-L \edem pe Dumnezeu, nu putem să nede m dc El si să a\em o cunoştinţă simţită despre El.Sen*u[ csic de a trai ca nevrednici, ca netrebnici, păzind în

mod simplu studiul nostru duhovnicesc, slujirea şi lucrul demână şi rugăciunea pe care o facem. De un singur lucruu ic rednici: sâ murim şi să intrăm în pământ. De aceea

spune- în fiecare zi având înaintea ochilor moartea şi în gri- jtndu-vâ despre cum veţi ieşi din trup.

Moartea, după cum ne-o înfăţişează avva Isaia, nureprezintă t>catastrofă pentru om. Monahul vine de voia luia moarte. Doreşte „să se desfacă” (Fii. 1, 23) şi pentru

ceasta îşi programează moartea. Tendinţa omului de a-Iedea pe Dumnezeu se transformă în dorinţa de a muri.

înLcputul^qh'M leVelm î e 'Că L, a Vâ/Ul PC Dumnezcu IaP t o r r 9 , ^ inainte cu Patrusprezece ani,

câu alte « iL o ? ^ ?Ş‘ numeş,e aPosto1- Cine ştie de

arătare a Iu. b u m n e ,^ ' d' n smerenie S* că acea

- « t m ? ' imp"r,an' vi“Ia loi-se intr. , 7 c , -"d Se *oveŞle de rutina zilnică,

“ faC Sa » « mor? Mie îmi eSle

-28-

Porunci fraţilor celor diinpr •una cu cl

dc folos sa mor, dar Dumne/eu să facă cc vrej, oc c*ic itefolos Bisericii (Fii. 1, 21-24) Considera rn<

pom al vieţii care ne dăruieşte constant na

I Iristos, fără altă moarte după aceea.Moartea este punerea in lucrare a puterii jc cart

omul o are înlăuntrul lui pentru Dumne/eu. este e\k nor.zarea tensiunii dorinţei şi a iubirii sale fata de I I I oţiaceasta sunt în marc majoritate oameni împovăraţi,dăjduiţi, rataţi, care exasperează şi se înverşunea/.i In ; tnva lui Dumnezeu, deoarece nu au, chipurile, ceea cc le-a

promis Dumne/eu, pentru că nu-L capătă pe Dumne/eu fciurmăresc să primească ceea ce cer, dar uită că nu acescopul vieţii noastre. Scopul nostru este veşnicia intru •• iţaadevărată, cea întru Hristos. Momentul în care Dumncne va cerceta este o problemă a harului şi a iconomiei li :Dumnezeu.

Deseori întâlnim printre monahi un fel dc ramemcare doresc să facă mai multă asceză, sau mai muliâ rua.:-ciune, sau nu mănânce, numai şi numai ca sa ajungă sâ sodesfăteze de vederea Iui Dumnezeu. Ei se zdrobesc, pe ; pj că Dumnezeu nu poate să le facă nimic, ca într-o arniurîmbracă faţă de Dumnezeu. II îndepărtează de lângă ei pcDum nezeu, după cum paratrăznetul în departe a/a tr... ^ *

Aceştia, dimpotrivă, atrag tră/netul, de\in atrăgători ai păcatului, ai dezamăgirii şi ai satanei. Mai ales in lalKc/c ală şi în depravare, şi din înălţimea sfinţeniei lor. 1. cartdoresc sa îi întâlnească Dumnezeu şi să i Se dv^* vîn cele mai adânci prăpăstii ale păcatului. Şi, în timp > u

judecau pe alţii pentru cea mai mică greşeala. >: \ m......

înşişi să-L vadă pe Dumnezeu, să-l iubească. ' -t

teze de El, să meargă în rai. cad în cele ... r mjI j i k monstruozităţi şi în cele mai înfricoşate p c



Cuvinte ascetice

Dumnezeu ne-a chemat Ia El ca să ne facă dumnezei. Noi trebuie sâ ne facem lucrul nostru, să şedem simplusi frumos în casa noastră şi El va veni în clipa poti ivită şi-Şi

; a race ..locaş la noi’1(In. 14, 23). Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne facă ce \rea. Să ne încredinţăm mâinii Lui. Celelalte, sraba. pretenţia sunt vlăstarele sufletului nostru bolna- de păcate, de ratare, de neştiinţă, de egoism.

Avva Isaia ne împinge însă spre ceva şi mai viu. Ne porunceşte ca moartea să o avem în flecare zi înainteaochilor Având în fiecare zi înain tea ochilor pe Dumnezeu

y îngrijorăndu-vă despre cum veţi ieşi din trup. Probabileste U'Or să ne săpăm mormântul şi să ne gândim că vommuri. a>a cum au făcut şi fac atâţia asceţi, printre care şi- o Ti hon. Stareţul Părintelui Paisie .

De asemenea, ne este uşor să ne amintim că stranain care s ă m este mormântul nostru, care simbolizează învi

erea. deoarece poziţia noastră în ea e aproximativ cea a fa-tului în pântecele mamei. Mormântul vârstei embrionareeste pântecele matern, din care înviem spre o nouă viaţă.Acelaşi lucru se întâmplă şi cu strana noastră, precum şi cu

patul nortru în chilie. Dacă v reţi, chiar şi trupul nostru cel- nc.rios. care va deveni mâncare viermilor, în ciuda duho-

pa imilor lui. a păcatelor lui, a voilor lui şi a poftelor lui,

poale să fie cel mai bun aducător aminte de moarte.In^â, toate acestea sunt o pomenire forţată a morţii,

care nu este cu putinţă, în timp ce cuvintele aw e i Isaia îlarata pe omul care se schimbă, având înaintea ochilor luimoaru». Psalirustul zice: „Văzut-am mai înainte pe Dom-

namtta mea Pururea” (Ps. 15, 8), spunându-ne să avem

copiL La douâz^trrâtradeT ^ 3 iublt V'aţa ascetică de micmare ascc/i pânj j mar1p A ,f. v„emt ln Sfântul Munle trăind înlr-ounea cârei ? J n t i ' * * * m°d deosebit Sfâ™ Cruce îna-

-d-rm' ncnurr>ărate pentru întreaga lume.

-30-



Porunci fraţilor celor dimpr un,: cu cl

înaintea ochilor noştri pe Domnul, 'îngrijorai Imoarte, deoarece moartea este deschiderea ; : i I/upăcum la sfinţirea bisericii episcopul spune: .Ri - -

porţile voastre şi vă ridicaţi porţi vecinice P 2deschide poarta, exact o asemenea ridicare a p m l r _■>tc >imoartea, adică intrarea noastră în adevărata viaţă. In B sc-rica Domnului. Dacă nu trăim astfel moartea, cel puţi vâne gândim la ea, să ne preocupe şi să ne bucurăm \>a iui.de câte ori ne-a interesat felul în care vom muri. ir.vom ieşi din trup? Cum veţi ieşi din trup are un înţeles

duhovnicesc, care dă minţii o îndeletnicire esenţială şi inconţinut inimii. Am putea spune că a avea neîncetat in. ur -tea noastră ceasul morţii înseamnă să ne gândim .tremura, cum ne vom înspăimânta, cum ne vom in fricoşi,cum vom lua m edicamente să ne prelungim viaţa fie >i cucinci minute. Oricum, e folositor să se eândească cine1^ ^acestea, iar un ascet totdeauna le cugetă. Toti sfinţii ne purastfel de gânduri în inimă, dar avva Isaia nu înţeleg num.n

A

aceasta. înţelege modul în care, la sfârşit, vom reali/.: ac u imorţii.

Asceza pentru creştin, precum zic Părinţii, ene .r,mijloc de accelerare a mutării sale în cealaltă viaţa V! -mor din pricina înfrânării de post. de multă şi ^rej munci

Desigur, după cum ne-a arătat istoria umană, cel .... iucco viaţă dură, trăieşte de cele mai multe ori mai mulţi ani.decât cei care duc o viaţă moleşită.

Se întâmplă, însă, şi contrariul. Deoarece asce/a îluzează pe om, îl duce mai aproape de moarte, c \ . . .trăi în cele din urmă o sută cinci ani. ca Ma : c A • c

8 Vezi Sfântul Ioan Sinaitui, Scani 5 F\ "[FR 9, 1980, p. 135 ş.u.]9 Sfântul Atanasie cel Mare, Viaţii C , m * ;/»>, PG 26, 968 (PSB 16, pp. 191-246]

-31-

Cuvinte ascetice

« , oiai mult,. Pnn urmare, cuvântul cum vefi ieş, din rup în lm n i- lucraţi bucuroşi. cu putere, duhovmceşte, adevărat înaintea iui Dumnezeu, faceţi ce puteţi ca să ieşiţi din

Zigj Ţrii-.. in aşteptare f iului in care \eti ieşi.Dup£ cum atunci -and aşteptăm o persoană impor

tam*. programăm modul primirii, darurile pe care le vomC p f c a . pregâpm b c ca. tot aşa şi cum ve\i ieşi din trup înseamnă cum 1! %om întâlni pe Dumnezeu, adică în ce felne vr.rr. înfăţişa goi înaintea Lui Vedeţi că fraza aceasta

respiră un anumit realism. este o faptă de vioiciune, o mfă-ţi^ar înaintea lui Dumnezeu. înaintea oricărei alte înfăţi

şăriCât de limpede este avva Isaia! Nu încearcă să-şi

ipc nea id i ui introduce in spaţiul duhovmciei, acolounde poale fi văzul Unul Dumnezeu. Şi continuă:

î i puterii întunericului care vă■ ■ ' tntâmpina în îzduh i <um veţi răspunde lui Dumne- IW Prii ţi neln pie iicai dt nuii înainte la înfricoşata zi a

t plotirii tuturor fap telor şi cuvintelor şi pandurilor voastre, v -dem câ une te marginile veşniciei cucljpa de fata. Nu vorbeşte de împărăţia de mijloc10 a sufletului. ci uneşte clipa morţii noastre cu cea de a doua venire,când nu va mai fi timp. ci numai veşnicie. împleteşte trăireaclipei prezente, care este o trăire a morţii celei de viaţă purtâtoare. cu ziua aceea în care. mai întâi, morţii vor învia,după cum zice Apostolul Pavel, apoi trupurile celor vii, care

maJ mUri D,ciodată. se vor schimba, şi toţi împreună

c h ! ln ^ T naPe,UUrmiCZeU *. vor Judec^ - Uneşte adicăerca şi orinţa morţii, cu cele din urmă ale lumii. m J S Z r ,eni, 'Ui Hrisu>s’ a ridicăril Lui din iad, îl

"* * ** “ P* D()mnul Pfin^ nd-o cu o mână pe Eva şi cu

C,l"Ue rrMJi"1cil OII1'*lui i ii doua veni-



Porunci fraţii »r celor dimpreună ca el

cealaltă pe Adam. călcând pe>te porţile iadului $1 ndicindtot neamul omenesc Reprezentarea înfăţişează ur momer *eshatologic. pentru că acesta nu a avut loc. dar va avea

Dar, în acelaşi timp. a avut loc în istoria Bisericii 11 «aldavva Isaia îşi întinde mâinile şi uneşte clipii de : .sta. ; ;rintru în chilie, cu veşnicia. îmi dizolvă locul, timpul, jpro

pierea, toate, mă face un om icumenic (universali. ve>mc Nu mai sunt omul superficial care am venit la mănâsure casă mă călugăresc, ci îndată sunt cel care-1 primeşte peDomnul.

Am intiţi-vă icoana celei de a doua \eniri care îiînfăţişează pe sfinţi întâmpinându-L pe Hri- tos. fiecare inceata lui. Intre aceşti sfinţi suntem aşezaţi si noi. Chilianoastră este un preambul al împărăţiei cerurilor. De acum.II primim pe însuşi Dumnezeu Acesta este înţelesultextului. Mai are şi înţelesul duhovnicesc potnvit căruia

Dumnezeu este Dumnezeul prezentului nostru, acum câisuntem în păcat. în durere. în boală, în egoism. în ură -vrem să ne ridicăm. Dumnezeu este în clipa de faţă. esicr >în cea din urmă. Dumnezeu este totul. Nu-L căuta, aşadar, pe Dumnezeu într-un fel care te desparte de El. Yezi-L aşa.în mod ade\ ărat

Avva Isaia împărtăşeşte prin cuvintele sale u l ^ c -

lor săi, trăirile proprii şi. după ce a aşezat pietrele ecele mai de bază, între care \iaţa lor poate >ă seînaintează spre probleme practice.

-33-

Cuvinte ascetice

fă ră de o ntart trebuinţă, să nu vorbiţi în trapeză, far ia Umnthu să nu îndreptaţi pe vreunul care cântă,

daco nu vâ întreba acela ceva.Deoarece onahul aparţine Bisericii, este fîiesc ca

eJ neîncetat împreună cu oameni şi. prin urmare,s* fie sociabil chiar >i atunci cand este sihastru. Aproapeleeste cei mai palpabi si mai real fapt din \iaţa lui. Pentru

pustnicii Răsăritului, încâ de la Marele Antonie şi apoi de la

Vasihe şi d. la ceilalţi Părinţi, care au ctitorit• ul ca monahii să se adune cel puţin

todmniQici şi în sirbâton. dar şi cu alte ocazii, în aşa-ziseledfcnw n. ' putea comunica între ei. Aceastăeonpiucare era ne ntreruptă. Adesea se vizitau unul pe altulşioereăucui . ae mar.tuire, mai ales de la cei bătrâni.

Tcxtai de hul- sus se referă la cazul micii chinovii petare o avea u _ precum şi la mesele obşteşti şisMfâi< • - - - .1. in jare se adunau la chiriacon.

Ca sâ s 3d>eascâ une-va in trapeză trebuia să existe

^ r ‘ : - :e un motiv, de exemplu, săten raca.dacâ nu ii Mân tu e mănâncă şi fără sare. Nu

«ii pâine Nu s-a sfârşii lunvea. O ă mănânci pâine mâine.Daciexisiâ o absoluţi trebuinţă. atunci poţi să vorbeşti.Acelaşi icru e I 1 la adunările de slujbă.

Acestea suim închinarea noastră lujba obştească. De obi-

S * 1? v°rt>ea. Părinţii din vechime îl obligau - şia to n * avea astfel de principii In chinovia lui - să-şi

îa centurii exprimă moartea, adicătt-L n f im ^ r *1 Domnul # M u l că sunt gatat e m incusi ** De aceea monallil întotdeauna

>n încinşi cu uueaua şi cu toiagul lângă ei. Aşadar? când

r,.. ..t ._ .

cialnicr a»r m ia, ;..7 ? ^ rniJ,otuJ ch itului, în care mona-" * * * * ** imprewfi din duminici »i M i o r i



Porunci fraţilor cclor dimpreună cu el

cincva vorbea, ca să-l pedepsească, îi luau centura Era ca jcum i-ar fi spus: dacă ai vorbit înseamnă că nu-L aştepţi pDumnezeu. Aruncă, aşadar, centura. Scoaterea centurii

arată că, prin cuvintele şi flecărelile lor, s-au desfăcut dinlegătura cu Dumnezeu, au pierdut starea de gătire şi aşteptare a lui Dumnezeu. Aşadar, îi scoteau centura şi îl duceauîn faţa altarului, unde îşi arăta în faţa tuturor pocăinţa şifăgăduia că nu va mai vorbi. înţelegeţi ce lucru serios suntcuvintele în viaţa duhovnicească a unui om.

Răul constă în faptul că cel ce vorbeşte îşi îndreptăţeşte, în mod obligatoriu, această faptă în sine însuşi. Proba

bil vreo oarecare simpatie, dragoste sau interes l-au făcut săvorbească. Toate acestea, în realitate, nu sunt decât îndreptăţiri care ne micşorează aripile, deoarece legea luiDumnezeu este mai presus de orice motiv. Cauza întreguluicosmos este Dumnezeu. In faţa Aceluia nu poate să stea

nimic, după cum nici o stea nu poate să şadă în fata luminiisoarelui.Cauza care adesea ne face să vorbim cu ceilalţi este

♦

faptul că donm să-i corectăm. Dar noi nu trebuie nici măcarsă le urmărim viaţa. Avva Isaia ne porunceşte aici să nu-1corectăm pe celălalt, pentru că in majontatea cazurilor cândluăm aminte la aproapele, îl scoatem cu lipsuri.

Se poate ca cineva să fie păcătos, leneş, necredincios, pervers, să nu vrea să asculte de nimeni. Atunci ne

prinde dumnezeiescul zel şi vrem să-l ajutam* Ne amintimtoate cuvintele Evangheliei despre mântuirea fraţilor >iuităm de propria noastră mântuire. Din clipa în care încercăm să-l corectăm ne pierdem pacea, mai ales dacă cel pecare îl corectăm cântă, adică are legătură cu tipiconul si cu

psalmodia. Deoarece întotdeauna au lost păreri di tente înlegătură cu tipiconul şi psalmodia, unii tiind iubitori delibertate, alţii fiind conservatori, lasă-i - zice - să faefi cc

-35-

Cu\inte ascetice

toate si le strice, pe tine să nu te intereseze. Dacă îţicer Părerea, fără să şi-o exprime pe a lor. atunci spune-o.Dacă însă şi-o exprimă şi pe a lor. atunci misiunea ta s-a

er:unat

Câte o sâf tâinână să fa ce ţi Ia buc ătă rie întru n e a

tui Dumnezeu • ă să părăsiţi studiul vostru.

Es’.e . j u în mănăstirile şi schiturile din timpula, ve I '.... se racea de rând cu săptămâna, adică în f iecaresăptămână iş; schimbau slujirile. Prin Marele Vasilie s-ageneralizai -• errul unei singure slujiri. O com binaţie aacestor două :.r».oane este cel aghioritic, care prevedeschimbarea ni în fiecare an. Se consideră mai fo lositorca monanu •: rămână în aceeaşi slujire întreaga lui viaţă

penmj a avea timp să o înveţe, să o studieze, să o îm bună

tăţească, şi astfel ă de mă un elem ent pozitiv şi creato r înmănăstire Când monahul schimbă chiar şi o dată pe an , saula doi şi ia trei ani slujirea, nu are conştiinţa permanenţei şi:;L - îngrijeşte de slujirea lui. deoarece nu ştie ce va vreaurmătorul. Aşadar lucrul cel mai bun este ascu ltarea unică,aşa c.ir: < rânduieşte Marele Vasilie.

■ - ’ a lţi studiu, ostru. Slujirea voastră să

■■ - â de a părăsi studiul vostru cel duhovnicesc. Munca. muncă şi studiul, studiu. Fiecare lucru are

- ■. trebuie ca lujirea să îţi ab soarbă toat«aga trupească şi timpul. încât să nu-ţi mai poţi face studiul

bineînţeles, nici rugăciunea, pentru că atuncirărea principală prin excelenţă, rugăciunea şi studiul,

’ un accesoriu slujirea, care este o trebuintă şi oporuncă a lui Dumnezeu, în mănâncă tot sufletul.

» c iot sâ nu intre cineva in chilia frate lu i său.

Nimeni să nu intre în chilia fratelui său. <and cine

intra în altă chilie, primea canon. Doar o exceptic 1 când se accepta ca un străin să intre în chiliile lor. cândacesta era îngreuiat duhovniceşte.

Faptul de a nu intra nimeni în chilia fratelui este unadevărat monahism. Pentru că, pe cât se apropie cineva decelălalt, cu atât este mai mult împreună cu el, cu cât maimult discută, cu atât se însingurează. Aceasta este o lege de

netrecut a convieţuirii omeneşti, legea sufletelor şi a trupurilor. Pe cât păstrează cineva o distanţă de celălalt şi tace. pe atât se leagă. Distanţa şi tăcerea sunt două elemente care

A

îi leagă pe oameni. In timp ce discuţia şi multul contact,multa conlucrare prin cuvânt sunt toate nişte elemente dizolvante. Ne întâlnim doar la muncă şi la biserică. Aceastaeste o premisă fundam entală a vieţii duhovniceşti.

Munca în comun îi uneşte pe oameni atunci când nudiscută. Cei care sunt întâlniţi adesea pe coridoare, prin chilii şi oriunde, discutând, sunt în mod obligatoriu nişte nefericiţi şi îi fac nefericiţi şi pe ceilalţi. Numai cine trece

prin tr-o criză serioasă fie sufletească, fie de sociabilitate, fiede familie, fie legată de profesie are dispoziţia de a se întâl

ni continuu cu oameni. Cine este în regulă cu viaţa sa. cineeste împlinit, preferă întotdeauna această distanţă şi tăcere,deoarece discuţia şi neîncetata comunicare nu sunt altce\adecât o transmitere a noastră spre celălalt. Unde se împ e-tesc doi acolo intră împărţirea şi dezbinarea, acolo intraegoismul care le desface pe toate. în plus, omul nu mai poate ocoli păcatul, precum zice limpede cuvântul lui Du -

nezeu, păcat care, nu este simplu o dezbinare, ei moarto asufletului, a prieteniei, a frăţietăţii, a toate. De aceea ^ei navorbăreţi sunt cei mai însinguraţi oameni.

*

-37-



Cuvinte ascetice

Se spune că un comediant a umblat în toată lumeaca să flecărească şi să se distreze şi acelaşi a mers la omănăstire ca să-şi găsească pacea şi unitatea sinelui său.Este o realitate Când îl vezi pe cineva discutând ne încetat,să stii că este cu totul destrămat înlăuntrul său şi vrea ca

prin discuţie să ascundă destrămarea sinelui său. In loc să seconcentreze, să se unifice, prin discuţie se răspândeşte cutotul şi nu poate să facă nimic. De aceea, adevăratato' ărăşie este tovărăşia în muncă, în tăcere şi mai ales în

slujba bisericească. Această tovărăşie îl arată pe om înţelept

Când sunt la slujba bisericească acolo este Dumnezeu, sfinţii. întreaga zidire pentru ca zid irea nu lipseşte dinîmpărăţia lui Dumnezeu. Când cineva trăieşte fierb inţealaacestei slujiri bisericeşti, este cu neputinţă să mai dorească

re> ărsăn exterioare. Are întreaga trăire a umlătii Bisericii şia împreună-existenţei cu ceilalţi.

Nici să nu voiţi sâ vă vedeţi înainte de vreme.

înainte de vreme nu trebuie nici să lucraţi, nici sădiscutaţi. înainte de vreme. Cei vechi stabiliseră ca orăaproximativ ceasul şase, adică amiaza. După amiază puteau

L i n t f î ‘re “ N“ am * * «"ai»* * nu,sa deînainte de' eoarece orf*e ^ IJPă slujba bisericească şi

« h n t , P ™ T Partln lLi D m u K m ‘- Vrei ca munci să

*• £ 3 ! S w S r “ r° 8i? R ^ - t e . Vrei

na Ti i,iU m seama n " lscu' la dim ineaţă înseam nă:esmâ, Dumne/eul meu fnr pppu ^ ~ • ** » ^ împuţea pe Dumnezeu ™

Porunci fraţilor celor dimpreună rl

Nic i să voiţi sâ cunoaşteţi h<de a lucrat fra tele tău mai bine • a tine uiu tu iruii hinr «oel

Nu te uita ce face celălalt, daca face hu c. nuj binesau mai rău decât tine, pentru că acc ista te separă Jc cl lălăit. Avva Isaia revine aici la gândul m u de n ai matalelegat de lucrul de mână.

Din toate acestea se vede limpede ce ini; r tanţă ane

adevărata unitate a oamenilor pentru avva Lsatunci când ne sim ţim ca un trup împreuna v.u ceilalţi, ^fraţi iubiţi şi cinstiţi, când nu ne băgăm în viaţa altuia $1 niciaccla într-a noastră, atunci simţim pac . 'figura - .Atunci celălalt nu mai devine o piedică în viaţa ine mai temem de prezenţa lui. nici el de-a noastră Avemtoată tihna să ne trăim viaţa, suntem sinceri mugatori.

Dim potrivă, când există o tulburare intre d* *» siu maimulţi oameni, persoanele acestea nu pot nici 1 IUţţnici să studieze duhovniceşti. Dumne eu >e pier leom ului când se pierde aproapele. Textul care spune .l>a.ânu il iubeşti pe fratele tău, cum îl \ci puica

Dum nezeu?" (cf. 1 loan 4. 20) este toarte itcă omul este ceva \ă/u t. Dacă legătura ia v.: tmiv .strică, crezi că este cu putinţă să-L iubeşti pe PumncfrtiDacă nu poţi să com unici cu cel pe care .arcvorbeşte şi îi vorbeşti, care are inima nervi,nepuî *cvei putea să com unici cu Dum ne /eu Daca nu pi

pătimeşti împreună cu el. precum ptine Dumnezeu, cum îl \ei iubi pe Dunine/cuîn plus, tulburarea relaţiilor omeneai

situaţie cu totul nefirească. Dup.-, c n esic dcmâna mea dreaptă să nu colabore e ci ce.



Cuvinte ascetice

să nu privească împreună, ca picioarele să nu meargă jmnreună în mod asemănător este nefirească dezbinareadint e mădularele aceluiaşi trup a lui Hristos. Din clipa încare pătrunde tulburarea în relaţiile noastre, toate mergstrâmb m anapoda, toate le vom face greşit şi paguba spo-

re^ie neîncetatDe aceea, avva Isaia şi toţi Părinţii asceţi pun pe

aproapele ca şi semn al iubirii noastre pentru Dumnezeu, catemelie şi premisă a iubirii noastre pentru Dumnezeu şi ca

întărire a \ ieţii noastre duhovniceşti, adică locul pe carecelălalt il are in inima noastră şi putinţa împreună-lucrării şitovărăşiei cu el. Tot ce tulbură legătura noastră trebuie săfie îndepărtat pentru că. obligatoriu, va tulbura şi legăturanoastră cu Dumnezeu.

Iar mtălnindu-vă în trecere, sâ nu vorbiţi în deşert, nici iâ nu îndrăzniţi orice, ci fiecare să ia aminte în fr ic a

Dumnezeu la sine j / la lucrul său de mână, şi la mediiafie ţ i la ,ufletul său întru ascuns.

Suntem, de exemplu, în biserică şi aşteptăm să fie

pregătită ma-.a. în vremea de demult, când viaţa era maifirească şi mai simplă, exista un mic interval de timp întrevlujoa de la biserică şi masă, şi in acel timp făceau ceva de

m!La Aşadar, acel ceas nu trebuie să-l fo losim*-ntr. L-rai in deşert. De obicei, nu ştim să discutăm . Cu-

.mtele noastre, convorbirile noastre sunt săbii care taie

vorbim '^ î ,,nlUnecălubirea noastră. în timp ce, dacă nuoc-am desth m," unat1 excepţionali, dar, numai cenc uir> deschis gura, le nimicim pe toate.

«maia nţ. ’nl^ -n‘;sc doi oameni, fiecare doreşte să se

1 cuvânt si ‘" CVK cn| a' astfel încât convorbirea constă1* Wntra Cuvanl- Es»e ca cum s-ar întâlni un



Porunci fraţilor celor dimpreună c *el

naiv cu un prost. Tu, care-ţi spui părerea. e>n pro\t pemrucă nu-ţi dai seama că cea mai mare prostie pentru clâlaiteste ceea ce spui tu, iar celălalt e naiv, pentru câ arc iltA

părere decât tine. Acum mai înţelegeţi-vă, daca 1 f>ichiar dacă ar exista o oarecare nădejde de a vă uniconvorbirea s-a terminat orice nădejde a părtăşiei \ v k co -tă.

Cuvânt şi contra cuvânt înseamnă ciocnire, dezbinare şi nu partaşie a sufletelor între ele. De aceea, de obiceicuvintele sunt nelucrătoare.

Nic i să îndrăzniţi orice. Să nu aveţi îndrăzneala, sânu aveţi simţământul că celălalt este al vostru, că este prietenul vostru, că este fratele vostru şi că puteţi să vă purcu bădărănie.

Ci fiecare să ia aminte la lucrul său de mano şi Io meditaţie şi la studiu şi la sufletul său în ascuns. Să nu cintereseze ce face celălalt. Tu ia aminte la tine însuţi,

munca ta, la studiul tău şi la lucrarea ascunsă a sufleiutău, adică la rugăciune. Acestea trei să te preocupe.

Iar cand se isprăveşte slujba la biserică sau când \ scula ţi de la mâncare nu vă aşezaţi la vorbă lungo n locuvinte despre Dumnezeu , nici despre lume, ci fiecare u. intre în d u lia lui şi să-şi plângă păcatele lu i

Când se term ină slujba de la biserica ^au vâridicaţi de la masă, nu vă adunaţi pentru d i^ poate fi, de exemplu, un soare minunat. \ udiscutaţi. Cât de limpede este! în mod obli» păcat ar face omul, îl face pentru ca este con' ins —

face, pentru Dumnezeu tace. Cu mult mai j

înşelare se strecoară în cuvintele lui. întoiJc ~ o inmotivat de un oarecare motiv. Ca să limpe

-41

Cuvinie ascctice

mine accsl subiect, avva Isaia spune: nici despre lume, nicidespre Dumnezeu, nici despre mântuirea sufletului vostrusă Vorbiţi ci fiecare să meargă la chilioaia lui şi sa-şi plan-

păcatele sale. Pentru că. dacă începeţi să vorbiţi, chipurile. despre Dumnezeu, despre dogme, despre morală, despreslujbe pur şi simplu o să transmiteţi o deşertăciune şi Iu

sfârşit o sâ începeţi să vă sfădiţi. Nu cred că Sfântul s-ar fi putut exprima mai lim pe-

de. Este uimitor in argumentele şi în simplitatea sa.

Iar dc s iveşte trebuinfa să vorbiţi împreună, vorbiţi toane putui cu smerenie şi evlavie, gândindn-vă ca

i n>v zeu ia aminte la voi.

Dacă c nevoie sâ vorbiţi, adică, dacă slujirea o cere

ta in eamnâ .trebuinţa” - atunci vorbiţi fo arte puţin. E pr ia foarte puţin înseamnă scurt, cu voce jo asa IarăînIrăzneală. nu cu glas puternic, ca sa nu fiii auziţi prin grădini şi pe munţi. Adaugă, cu smerenie şi evlavie, gândin- du-\ă că Dumnezeu ia aminte la voi. Gândeşte-tc că în clipaaceasta in care vorbeşti cu celălalt, Dumnezeu ia aminte la

< t pri e te, iar tu îţi intorci privirea în cea laltă parte,irşeşte-ţi deci cuvintele, ca să-L priveşti pe Cel ce te pri-t pe Dumne/eu.

. ...^lUnC' nU Si? O căreşti, pentru că Dum nezeu

imbanfriî °U *™aŞ*neazM i suntem doi şi facem o

şi începi ă ' orbeşti cu J m - U" al şi lu mă laşi,,, , , . d ,n l |mp ce eu aştept. Cum mansuşi Dumnezeu t* ? Vin.CU l' ne- acă înaintea m ea este

aliul, în umP ce D u m n ^ t e 1* Sâ m a‘ d ' SCUli CU U"opreşti ca sâ-ţt vorbească1? prive$te aşteaptă ca sâ le

Porunci fraţilor cclor dimpreună ■ , cl

rfr r}r r}r

u vă sfădiţi intre voi şi nu vorbiţi îny şi nici nu ju decaţi pe cineva, nu cârtiii impotn a cuiva Să nu iasă din gura voastră nici o minciună. SJ nu voiţi Uj vorbiţi sau să auziţi ceva din cele ce nu \\ă folose t .

Sfadirea este tăgăduirea, nu-ul. Dar nu există nu. iţi

spun ei ca măgarul zboara9 Să /ici şi tu c am :, ru l rfnşi discuţia s-a terminat. Nu spune nimic împotri a altu .nu te purta dispreţuitor, închide-ţi urechile şi fă-ţi luerarcata ascunsă.

Sa nu ascundeţi nici un gând şi nici >in o voie şi nici o bănuială, ci descoperiţi Ai cu i

tea Părintelui vostru şi siliţi-vă cu toată cri dinţa <*ăimpli-niţi ceea ce veţi auzi dc la el.

A A

In regulă cu toate de pană acum. Insă nu ajung —nu-1 ai pe A v\a al tău, Staretul tău. căruia să-ti de ^ma şi sa-i spui toate direct, mai întâi fiecare g nd. precum am spus, gândul este o torpilă în sufle . care vutemeliile. Dacă nu mărturiseşti un gând. n-nimic vertical. O dată îl Iaşi, o zi farâ să-l spui, t Jb u r icu totul. Dar dacă va rămâne o săptămână, o lună un in!Spune ce nu se potriveşte cu Dumnezeu fi cu

Apoi continuă. ziefind: şi nici o intnsian jj o

întristare trebuie să o spui Stareţului De ce

întâi dc toate, întristarea o întâlnim neii ceitră. Oriunde ar merge cine\a , găseşte oameni rn>U â|Mvi|iîndureraţi, oameni care suferă întristarea e>te ui îcnimicti



wCu\ inie ascetice

ohiţîiuiit m viaţa omeneasca este. oarecum, mani ai canoastră ilniea Dar întristarea este pacat, dcoaiece, ca lipsă

j păcii şi bucuriei, dovedeşte prezenţa demonului celui râu.

I ‘iiJc este întristare, acolo este demon.în al doilca rând. întristarea este rc/ultatul unei con

strângeri. Mă întristez. înseamnă că suni constrâns dc ceva.Ce constrânge? Egoul împreună cu încă ceva. Se ciocnescuouă lucruri, iar re. uitatul acestei ciocniri este întristareamea. oh-ul pe care-I va spune sufletul meu. Prin urmare, da

că suni trist. înseamnă câ înlăuntrul meu există o lucrare reasi v produce o astfel de constrângere. Cel mai probabil esteî\ m o \oie sau dorinţă de-a mea se ciocneşte cu ceva.D nlăuntrul meu iese omul cel vechi care încă trăieşte, şi deu u ' mă întristez Este omul de jos. instinctele lui, fiinţa

mea care vrea să supravieţuiască şi pe care cineva sau ceva

o chinuie. Trebuie, de exemplu, să mâ culc, dar eu vreau sadiscut. Îndată simt o întristare înlăuntrul meu, cele douăiucriin mă răvăşesc

Prin urmare. întristarea este consecinţa unei ciocnirilăunince Omul, pentru că îşi sprijină gândirea şi voinţa petrăne. nu poate sâ înţeleagă cele ale celuilalt. Recunoaştedo.ir cc este .:1 său şi de aceea nu se poate echilibra. Penii u

sc putea echilibra trebuie sâ înlaţişe e problema Stareţu-’•>. judecata sâ pornească de la acesta şi el sâ rânduiascăuininle Stareţul \ a descoperi ce sc atlâ înlăuntrul lui şi îi- .r a ia . Daca cel întristat va consimţi cu Stareţul, atunci

a su , ,I1M;1 ire va transforma întristarea în martiriu sau.

.Ţ ! !? !k,U>te a Vieţii' L'are înseamnă marti-nu-nurtit ie \ ;i deosebit de întristare.

penm. a mâ d c /k -

nu pot

^ n»ă ducc la o uaie ş, „iui re;i. se fete tot mai mare j

ou m Z S S K S Î r la bucurie $> la reuşiiă.-> x ' lll>er nu sunt. atunci întris-

Porunci fraţilor celor dimpreună m rl

ajung la nebunie, pentru că mâ lovcvc valurile unul dup* altul. De vreme ce există egoul, nu mai e \m l bbctm t* nu există cugetul martiric. al ascultării al primim < fuilalt «i

precum iei pe unul la palme, tot asa 1 cgi • : întristare după alta, până când o sâ mor sau o înţeleg >i u

să spun: „Fie. Doamne, voia i îndată . ne etihcfwe*

lăuntrică. Cum il simt pe Dumne/eu intrând in viaţa mc* ş»

pe mine însumi stând înaintea Lui. de indati nu aromai într-un spaţiu al eliberării.

Oricc gân d şi orice intristan dc un pr nţi-U

Părintelui vostru . întristarea este una din problemele Jc capătai pe care cineva le descoperă St îrcţului sâu Duho%m-

cii cercetea/â întotdeauna întristările, durerile ncreu>iiele

unui om pentru ca acestea. în majoritatea cazurilor, uu

importanţă mai mare decât păcatele Ac ti oca/â mai ;

decât ar putea sa acţioneze păcatul in . iau astra Pnn

urmare. întristarea arc o mare semnificaţie, deoarcv<: repre

intă cea mai mare pre/enţă a cjouIui -•! ilintn mai importante elemente coro/ive j!c comunicării mustre

cu oamenii. Când sporeşte, ne separi ie . <

din urmă. si de Stareţ.

sS7 orice \o n \cc.\tn;. Voia * pne estcv

este ranga pe care o bagi înăuntru ’ i e a/v arie u m u

afară. Ai v oie proprie ’ Toate sunt pterc:ie să-i de/vălui voia ta Stareţului, precui <n* c l\; .........

care are legătură fie cu Stareţul fie cu i\ cmi.

rile ^i ce îţi spune, aceea sâ tac

Ycdcfi să nu tu'S'*ctftiţi ' •

fiindcă, iertaii-mu. dt u

rămâneţi cu mine

-45-



Cuvinte ascetice

--X'i - iertaţi-mă - plecaţi, ca să nu vă alung eu, pentru căatunci -

nu pot să vă ajut.

A' va Isaia a început cu „cei ce vreţi să rămâneţi cumine. ascultaţi-mă pentru Dumnezeu" şi sfârşeşte iarăşi cuaceleaşi cuvinte: aţi venit pentru mine, dar dacă neglijaţitoate ^ate vă spun. eu vă sunt cu totul nefolositor, nu pot săvâ ajut. pentru că nu va exista niciodată Dumnezeu întrenoi. Dacă voi aparţineţi altui duh, altei povăţuiri, altei edu-

caui. iertaţi-mă, vă rog, lăsaţi-mă singur, ca să nu ne pierdem timpul şi să-L batjocorim şi pe Dumnezeu.

Dacă însă xeţi păzi şi cele din ascuns şi cele arătate. eu voi da cuvânt lui Dumnezeu pentru voi, iar de nu le eţi păzi El va cere socoteală despre ne grija mea, ca şi

despre îndemnul meu.

Dacă însă veţi păzi toate câte vă spun, cele în tru ascuns adică rugăciunea şi gândurile, şi cele care se văd,mărturisirea gândurilor, tovărăşia cu oamenii şi tăcerea, euunt răspunzător înaintea lui Dumnezeu, eu am răspunderea

de a da răspuns pentru voi. Dacă însă nu le veti păzi, Dum-np7 #Mi \ ţi f'ava —- — ■ '



Porunci fraţilor celor dimpreună cu

Prin urmare, fiecarc îndemn pentru cel arc nu-I primeşte nu numai că nu e bun, ci face şi râu. Dup* cm i, :.aci continui să-ţi umpli stomacul atunci când nu r , -şt

mâncarea, o să vomiţi, tot aşa se întâmpla y cu StareţulPentru a continua să-şi îndemne copilul şi sâ-i fie Surcţ,Părinte, trebuie ca ucenicul, copilul, să îndeplinească , ■U dintru ascuns şi cele arătate. Atunci îi prieşte şi asimileazăhrana duhovnicească, atunci există părtăşie între cele douâ persoane, atunci putem să înaintăm.

Dacă tu nu le împlineşti, atunci eu. Stareţul, pe de o

parte sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, pentru că :un cuvânt pe care nu-1 împlineşti şi astfel îl aţâţi pe Dumr.c-zcu. Iar pe de altă parte, îţi fac poziţia faţă de Dumnezeu şimai dificilă, deoarece: „Cel ce ştie şi nu face \a fi bălul

a

mult” (Lc. 12, 47). In cele din urmă, tot sfatuindu-te. iesă le lepezi pe toate.

Să presupunem ca-ţi spun să taci. şi-mi ceri sâ-ţia

vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu. Iţi \ orbesc despreiubirea lui Dumnezeu. In continuare, îmi ceri să-ţi vorbescdespre rugăciune, despre harisme, despre împărăţia cemr -lor. îţi vorbesc despre toate acestea. Dacă însă tu nu l cele obligatorii, toate celelalte sunt stânci care 'or peste tine. Nu trebuie să faci nimic. O să fii dezaşi-ntr-o bună zi o să le laşi pe toate. Atunci neamândoi răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Eu.sfaturile pe care ţi le-am dat, tu, pentru ce ai fie ut

Iar cel ce va păzi poruncile ru h . i'i ii>cun arătare, stăpânul Hristos. îl va păzi di \ . . . y acoperi în toată ispita ce va vcîii asupra i

arătare.

-47-



Cuvinte ascetice

Daci cine\a păzeşte poruncile mele, ccle aiătate şicete iscunse. munci. întrucât păzeşte poruncile mele Cela r se învoieşie să ajute es.e Dumnezeu. Eu, ce pot sa lac?

PW s'i va îndemn, să vă ajut, dar Cel pentru care aţi lăsatlumea este Hristos. Voi îmi faceţi mie ascultare, dar Celare intră in data voastră este Dumnezeu, şi El vă va păzi şiv* va acoperi. Acoperământul lui Dumnezeu este simţământul sieuraiiţei. al încredinţării, este faptul de a sta seninm a nu-! avea nimeni treaba; nu te bate soarele, nu vine

ploaia Acolo. Cel care acoperă, care asigură şi rânduieşte,este Dumnezeu.

Vă roi*, fraţii mei. învăţaţi de ce aţi ieşit din lume, şi (ngrijiţi-vu dt mântuirea voastră, ca să nu fie zadarnică gfcgd ^ iră i să nu fiti ruşinaţi înaintea lui D um ne

zeu

Jn> âjati. vă rog, că pentru acest scop am ieşit dinlame ' i ;im venit la mănăstire. Altfel, ce sens ar avea toate?

a ,1 sc" J pentru ca viaţa voastră să nu se irosească şisă fiţj rutinaţi înaintea lui Dumnezeu. Avva Isaia se întoar-

l c iarâţfi L ideea ui de bază. De fiecare dată când se referăia Dumnezeu, o face in legătură cu oamenii, şi, de fiecare

f ‘ia"d vorbe*te dL“’Pre legătura dintre oameni, se M o a rte Dumnezeu Vorbind despre părtăşia eu Stareţul şi apoi

S L ^ T !U,a de Staron ^ înloarce mdată cuvântul■ « Jar acum 11 roagă să se îngrijească să nu

m ilu i t de ta i',. (. £ dreptatea , , • ' um°btinţă, şi neîncrederea în

* p S c m h laie. n m ,lă



Porunci fraţilor celor dimpreună _u :1

să-ţi fie ţintei virtuţii tale, pentru că odihna şi lârytmea slava deşartă pierd toată osteneala monahului

Este nevoie de nesfădire, adică de o deplin;} t irâşie cu ceilalţi, şi nu de o risipire a legăturilor, ci de n . i

pătimire şi smerenie. Accentuează din nou reaua pătimire, precum şi voia. Reaua pătimire, faptul de a ne tăgădui pcnoi înşine în cele trupeşti, ne dă putinţa de a ne tăgădui încele duhovniceşti, iar smerenia, care înseamnă să aibă impietate celălalt şi voia lui, este premisa pentru tăierea voii. Şi

neîncrederea în dreptatea proprie, ci în dreptatea celuilaltîn ce îţi spune celălalt. îţi spune să umbli, umblă. Să pleci, pleacă. Să şezi, şezi. Pentru tine nu există voie, nici dorinţă,ci numai păcatele tale.

Privirea continuă la păcatele tale. Când iţi vezi păcatele, când faci voia celuilalt, când păstrezi to\ărăşia >iunirea cu el, atunci inima îţi respiră, şi simţi libertate, odih

nă, bucurie, prăznuire lăuntrică. Mergi să te culci, adonr'imediat. Mergi să te rogi, mintea îţi zboară direct la Dumnezeu. Mergi să citeşti şi să studiezi, ochii varsă lacrimi.

Când nu există cele de mai sus, atunci în locul niih-nei, în sufletul vostru este întuneric şi în locul lărgimiistrâmtorare, care ne face ca pe munte să ne înăbuşim, vk nesfârşitele câmpii să ne simţim ca închişi în cămări, şi.

stând îm preună cu o sută de oameni, să ne simţim singur Cuvântul de faţă a început cu Stareţul, care esrc cddintâi „ce lăla lt” , şi a sfârşit în unitatea tuturor fraţii* cirt împreună trăind, au ca principală lucrare slujirea prin muncă, studiul şi rugăciunea. De asemenea, au adânc jAi-cinată în ei conştiinţa osebitei importanţe a timpului şi iveşniciei, trăiesc cu gândul că odată şi od.ua •

rugându-se să dea Dumnezeu ca această birev.să vină, şi de aceea nu aşteaptă desfătări. >esc!

Cuvinte ascetice

în viata aceasta. Adică, nu se încredinţează simţirilor şi trăi

rilor lor. pe care le dă Dumnezeu sau le va da.Aşteptarea trăirilor şi a darurilor lui Dumnezeu ne

face să pierdem şi pe cele prezente, şi pe cele viitoare.Atunci Dumnezeu ne pierde cu totul, pentru că nu poate^orbi duhurilor noastre. Intră în joc ceea ce este nouă priin-cios. şi dumnezeul nostru devine lucrul pe care-1 căutăm, şinu Dumnezeul care ni le dă. Tăcerea este spaţiul în caretrăim- iar criteriul nostru este celălalt şi. prin excelenţă, Sta

reţul.Când nu faceţi acestea, zice avva Isaia, iertaţi-mă,

rr^rgeţi în drumul \ostru. ca să nu vă alung eu. Dacă le veţi;a.. iihna i lărgimea vor fi grădina pe care ne-o va dăruiDumnezeu, ca răsplătire pentru ceea ce i-aţi dat cu inima

De la începutul cuvântului său şi până la sfârşit,awa Isaia vorbeşte despre durere, martiriu şi întristare. Inviaţa aceasta, jmului îi este cu neputinţă să se izbăveascăde durere, pentru că, atâta timp cât trăieşte, trăieşte şi egoul.Acele suflete, care il depăşesc şi care reuşesc să-l depăşească. sunt man. Dar. până să ajungă cineva în acel spaţiu, loveşte şi este lovit. Viaţa lui este o rătăcire, o peripeţie, oluptă. Es<.e atiicâ credinţă şi necredinţă, biruinţă şi înfrân

geri >muie şi pâcate. Dacă mai socotim şi patimile, pe care probabil că le-am moştenit, fie le-am cultivat în noi, dacă

socotim şi pocalele pe care, cu voie sau fără voie, cu

au cu neştiinţa, din dispoziţie lăuntrică sau dinuare aminte sau negrijâ le-am fâcut, dacă luăm în



considerare toate cele nearătate şi ase unse ale imnuinoastre, pe care nu le ştim şi ne îngreunează in 2

celor nearătate şi ascunse ale înţelepciunii lui Dumnezeu,

înţelegeţi atunci câte pricini ne fac să suferim.în locul tuturor acestor martirii. Dumnezeu ne dă jn

singur martiriu, cel pentru numele Lui, pentru dr:_ Lui, pentru slava Lui. Toate câte le suferim noi sunt întunecări pe care le emană sufletul nostru. Depinde insă de modul în care le vom întâmpina şi cum le vom vedea.

Am, de exemplu, o patimă: sunt nervos. Patimaaceasta mă face să sufăr, mă întristez şi cad din râu în mairău. Problema nu stă în patima mea, ci în modul în careabordez, cum o judec. De îndată ce mă simt prost din cam patimii mele, aceasta mă şi stăpâneşte.

Alt exemplu: „Am păcătuit Domnului" C împ. 12.13). Dacă mă întorc îndată spre mărturisire, spre descope

rea păcatului, dacă mă întorc către fraţi, dacă ies din eu!meu, din păcatul pe care l-am făcut, atunci mă şi alin. şi numai există păcat. Dacă însă înfrunt păcatul singur, eu ..an păcătuit Dom nului'1, atunci mă închid în mine însumi, iar păcatu l mă omoară şi mă conduce la altele şi mai ucigă

toare.Am diferite dificultăţi. N-am destulă minte s pnce r

problemele duhovniceşti şi mă supăr. \ reau să luc: e . şam dexteritate. Vreau să ajut la arhondaric, nu x>t,faţă. Vreau să fiu sănătos, dar sunt bolna\ şi nu pottesc. Vreau să fiu bucuros, dar inima me^ e^le a/u

Nim ic din toate acestea nu are importanţa decâ: arunci ca:...:le înfrunt singur. De îndată ce îmi îndrept dîîic.. - *. -

Dum nezeu, spre Stareţ, spre oameni, toate acestea v . : .să mai aibă importanţă. Chiar şi moartea mere, iar umbra devine umbra lui Iisu^ Hri' ■s

Porunci fraţilor celor dimpreună cu d



Cin inte ascetice

De aceea. în cele din urmă. c e e a ce are omul a-I dao mne.:eu sunt întristările lui. Vă amintit, cat de frumos

zice psalmistul: ..Pune lacrimile mele înaintea Ta, dupre

t X n:a Ta" (Ps. 55, 9). Eu pun înaintea lui Dumnezeuîntristările mele. durerea mea, lupta mea, osteneala mea şiDumnezeu le aşează pe toate acestea înaintea Lui, dupăcum a tacâduit. Dumne/eu a făgăduit odihnă, iertare şi îşi

impunere in chip desăvârşit făgăduinţa.Tex:liI ebraic. în loc să spună întristarea mea sau

întristările melc 'spune rătăcirile mele. Psalmistul rătăceameivU. cj toii oamenii. A cui \ iaţă nu este o rătăcire? Rătăcire cu si nereuşite, cu mutări de la cer la pământ, cucăderile noxsire. cu durerile noastre. Toate aceste rătăciriak lîeie zice psalmistul. Ţ i le înfăţişez, Dumnezeul meu.Iar Tu. pune-ie ir burduful Tău, precum punem noi brânzaşi iapieie. >. iapă cum agăţăm burdufurile şi urmărim dacă

fkut brânza, dacă e bine laptele, tot aşa şi Tu, să le aiiruintca Tj m si le urmăreşti. Eu nu am nim ic altceva ca

A

-i- f. dau. Iţi cau. aşadar, rătăcirile păcatului meu, ale dure-' r melc ale d rimelor mele, ale dorurilor mele, ale ch inurilor mele. ale mărturisirilor şi ale martiriilor de bună

. . .^re le dau în fiecare zi, mai ales noaptea. A dună-le pe toate in burduful Tău, în carafa Ta. ca să le păzeşti, ca-jţuriLi când \oi vem u/olo sus. în cealaltă viată, să le ai şi săTi le aminteşti.

El asta sunt Dumnezeul meu, acesta este chinul">ct. Cc-tnirămâne? Să-l iei Tu, „întru făgăduinţă Ta”,

Ca * rămân liber’ numai cu T ine. Şile sdu i l a c L « dumnezeul meu, acestea pe care Ti

* depU" la Tine' chi"“rile mele,

ele. (âcauk I’rive8 herile*« le sen, pe a c e s t e i ,w h , 10 Cartea Ta? Dacă

^ alunc‘ * la mine ce vei scrie? Ce



aştepţi? Dacă nu le scrii pe acestea, nu am nimic alic .să-ţi dau. Te rog, scrie-le, ca atunci să-ţi aminteştidatorezi odihna, mântuirea, lărgimea. întrebarea arată sigu

ranţa, încrederea psalmistului în Dumnezeu.De aceea, fraţilor, să-I dăm lui Dumnezeu - mai 1e

iarna - ostenelile nopţii noastre, bucuria noastră, durereanoastră, neputinţele noastre, indispoziţiile noastre, necredinţele noastre, crimele noastre înaintea lui Dumnezeu,când îl răstignim din nou, precum zice Sfânta Scripturî(Evr. 6, 6). Să-I dăm tot ce ne chinuie şi ne face să mărtu

risim. Fiecare păcat nu este o rătăcire? Rătăcire nu înseamnă oare că nu urmez drumul cel drept, că mă înşel?Apostazia nu este acelaşi lucru? Când le vom da toate luiDumnezeu, cine se mai îndoieşte că devenim martiri, cădevenim cuvioşi şi că Dumnezeu este Dumnezeul nostru?

Porunci fraţilor celor dimpreună cu *1

2

Despre starea începătorilor şi a celor

din chilii

Avva Isaia este simplu şi bucuros in cu1*int ri în duhul lui răsună duhul monahilor din primeleEste vorba despre oameni care nu îşi trăiau călugăria ab<u -

lut singuri, ci împreună cu alţii. Se pare că era un minunatsistem de vieţuire călugărească.Cuvântul de faţă se referă acum la cei care intrJ; n

mănăstire şi trebuie să cunoască „cum să vieţuiască încep â-torii”.

A

înainte de toate, avem nevoie de smerita cu :art

gata fiind pururi la orice cuvânt pe care îl auzim sa:> !a orice lucru, să spunem: iartă! Căci, prin smerita cugse strică toate ale vrăjmaşului. [3, 1]

Smerita cugetare constă în aprecierea cu\intefaptelor celuilalt şi răspunsul afirmath la acestea. NLnu spunem nu. Iartă înseamnă da. Toate cursele, pe care le

întinde satana ca să ne prindă, se risipesc, pier în cl pcare nu refuzăm, ci facem ceea ce ne spune ce1 Cspun sau ce fac ceilalţi este pentru noi desă\ârsit.

Sm erita cugetare este existenţa înlăuntrul nostru ~unui cuget smerit, a faptului că nu ne uăm în soo ^noi înşine, ci ne considerăm ca un nimic. Re. u ta ^ ^

nu ne mai interesăm de ce \ a zice altul nuu cum g -despre noi. Dimpotrivă, totdeauna aproba cu' s itc t

-55-



Cuvinte ascelicc

n , C'« toate capcanele diavolului se risipesc când tră-im „ândini în acest fel, pricepeţi că o faptă contrară devine pregătire pentru cursele diavolului. Fiecare discuţie des-

“ S , ce a făcut sau a spus celălalt este o chemare a celuirău ca să ne arunce în ispite. Cine discută ş, nu se înţelege,L continuă discuţia, trebuie să pricepeţi că acest om fărăexcepţie Tară nici un motiv, are să îngăduie contrariul,

pregăteşte războiul împotriva sa. Desigur că cel rău şidispoziţia rea a omului găscsc motive şi cauze ca sa neîmpotrivim în cuvânt, ca să-l combatem pe celălalt şi săcontinuăm discuţia în numele lui Iisus Hiistos. Toate acestea însă nu sunt nimic altceva decât o mai maic incui catui aşi încâlceală în cursele diavolului ca să ne înghită.

A7/ te măsura pe tine în nici o fa p tă a ta ca .să u

netulburat în gândurile tale.

Nu sta să te judeci pe tine însuţi pentru ceva pe carel-ai făcut - bine. rău, virtute, păcat - sau să-l compari cuceilalţi. De câte ori nu avem de a face cu acest lucru! Săuităm cele din urmă şi să nu ne intereseze ce am făcut. Pentru că, analizând, descoperim că am făcut ceva important

sau ceva rău, ceva mare şi frumos şi mai reuşit decât celălalt. sau ceva mai mic. Fie că judecăm lucrul în sine, fie înlegătură cu aproapele, vom cădea în una dintre cele douăcapcane, fie în mândrie, dacă este ceva bun şi mai mare, fiein de/nădăjduire, în mizerie, în degenerarea existenţei noastre dacă nu este bun. Aceasta, deoarece atâta timp cât credem că suntem maturi, atâta timp cât credem că avem putere înăuntrul nostru, purtăm neputinţa lui Adam şi a Evei,eg >u ce şubred pe caie ni l-au lăsat moştenire s trăm oşii.*>adar, ca să rămâi netulburat de gânduri, nu sta niciodată

Despre starea începătorilor ţi i .dor din chilii

să analizezi cc ai făcut. Acesta esu .. .. • • .

ce ni se întâmplă.Dar cum mă voi spovedi d;.c.': nu iude». ’ 1^ spive

danie nu fac anali/a faptelor mele. ci înfătişire-a pjlculckxmele. Acesta e un lucru diferit. deoarece nu jprev icz laptelemele. ci pur şi simplu le relatez. Nu stau ;i mâ gindesc ceam făcut dimineaţa, ce am făcut şi ce n-am tăcut. deoareceacest lucru creează în sufletul meu o atmc- ;c !^ at-x -in tă

Dacă ne încredinţăm că am făcut ceva i ai b - ■\legeţi în ce măsură de egoism putem să cădem. ( u'antu

nu Ic m ăsura pt tine in nici o faptă, este adevărata înţelepciune. Cei mai mulţi, când cădeau, cădeau dinmotiv. Sau îl folosim ca să ne îndrept, ţim ţ u n ii . Deexem plu: am păcătuit o dată şi. după aceea. îmi zic . a cîmi foloseşte pocăinţa? Ce mizerie! Cat de mult zdrenţuieşte astfel fiinţa noastră!1 «

Deşi începătorul merge în pustie ca . : r : j nu

mai cu Dumnezeu, vedeţi cum av va Isaia îi araii Je la irwc put că \a avea de-a face cu persoane. Nici chiar omul din pustie nu poate să se separe de societate. De aceca. < .tul al treilea se referă la legătura cu aproapele

Sa ai faţa ta trista, dar blaiuiâ m wneni urâ m

ca Jr ica lui Dumnezeu sa locuiască in f/m

\c u m ne arată care trebuie să lie sfaţă de oameni. Criteriul este iarăşi apigeneral, /ice, să tie tristă. Dar atribui tn^t nu • • *

leşul de asprime, cum am /.ice noi. ci de — care are tre/vie, străpungere, este c o u c j i ' ^

unul că rade, că se distrea/a. ca nu e >eno>,nici nu se roagă, nici străpungere iu anî

G c* OGnffii srrâtm. cafnca m Du/nnt zt ;< M iacmm d * me. Cfad insâ ce vizitează oameni străini * m m * nri*~ Si Mnd, dulce. Majin. Aşadar, singuri

MmH jW iîrr r trist, dar în faţa străinilor blând, să nu fii < * d « erk ie .c * e se levarsi Sa afară. i

O r i ie perji astfel, nu-ţi >ei lepăda vrednicia firii ^ e m $ L local tte iiopAriiesc pe care-1 ai in sânul zidirii, k pmaieL pnn ta. arâţi comunicare şi cuM u i e . ca sâ b c n sc i in tine frica lui Dumnezeu. ..Ca si în o k frica Iui DomKzax** nu are înţelesul de

şi d fikr. b ioşeJesnl sâ locuiască lângă cine va. adică | I j a lat Dumnezeu si fie mereu înlâuntmJ meu. Cu nepu- tuţâ să ai frici tai Dumrezcu când râzi. discuţi şi te impo ay eşa m cavibl Sâ fii ifx far. on serios, ne vorbăreţ şi cu sadaai dttlce. Winrt. paşnic, hlapn.

Dacă pleci la drum cm fraţii, depâneazâ-te puţin de mea Mă ton fi mergâmlsâ mi pmeşri aici şi acolo. ci medi-

m cugetarea ta sau roagă-te lui Dumnezeu in inima

Când merei Impreuflâ cu fraţii nu fii încontinuu jBBflEBBB od ei ca sâ discuţi, pentru câ va fugi frica luij Dubbczbb

dm ta. De obicei, este cu neputinţă ca o discuţie sâ se in hotarele seriozităţii mai mult decavă sau zece nume. După aceea, va fi o simplă grâire In deşert cu apmnţa duhovniciei. pnn msuflarea satanei.

De aceea, după ce spui cele necesare la început. depâneazâ-te puţtn. adică mergi puţin mai in faţă sau mai

3b spaie. ia funcţie de dne este celălalt. Cine să meargă înainte rvâu înapoi, ia dreapia iau la stânga este rânduit de buna cuviinţă, care. dacâ-i valabilă pentru mireni, cu atât mai

-5&-



mult pentru monahi care. ca nişte oameni rtrtm m i pi « ie cu neputinţă să nu ia aminte La purtarea kr o*>*tr*v_â t> obicei, o trec cu vederea oamenii care au năiavan caprici

oase 1 trăiesc îăra nici un fel (ie duhovmcie. Pentrxi dacă nu există echibbni al legăturii cu ceilalţi nu este ca p a a |l să aibă cineva viaţă duhovnicească. Daci să fii te» inte sau înapoi nu ne-o spune aici. ci esie un lucra cW at de obiceiul obştesc din acel loc şi timp.

Aşadar, tu depărtează-te de celălalt la o trw-mală de aproximativ un braţ, cum zice Sfântul Pahocme şa

să meditezi în cugetarea ta. Cu mintea sptmean mai ca seamă psalmi, pe care-i învăţau pe de rost, dar şi diferite saturn din Sîanta Scriptură, preferând insă psalmii. Sau roaţâ-u lui Dumnezeu in inima ta, adică spune rugăciunea.

Apoi continuă să vorbească despre tcgiaafle dkatft oameni. Ce ciudat, ar putea să spună cineva, lan*păuni aleg pustia, iar avva Isaia. în loc să le vorbească despre

Dumnezeu, despre dragoste, despre Sfanţul Duh. le vorbeşte despre lucruri simple. Şi totuşi, acestea sunt premisele pentru ca cineva să poală trăi o viaţi duhovnicească Cine spune că viata duhovnicească esle deasupra acestora sau independentă de ele. sau că taaa cuviinţă şi subţirimea relaţiilor sociale sunt străine dt monah, cu siguranţă câ îşi ascunde patimile şi ndrctaca

lui pentru a face râul fără nici un fel de vină-

La ce ţi se pune înainte [la masa j întinde u când eşti silit să mănânciL Moi tânăr Jund. să aa îndrăzneşti sâ întinzi inârui ca sâ bagi in gurâ la jdfuL

Despre starea începătorilor ţi ic d o r A i d s

: V d i Poruncile Sfanţului Pohomie 3 & P G 4 0 . 9 5 2

O "-



Cuvinte ascetice

Când mergi undeva şi te pun la masa sa nu mcepide îndată a înfuleca. Aşteaptă puţin, astfel meat teMiesscă. Nu arăta că ri-e foame. Zi: nu conteaza nu va

deranja;:. \ eden subţirimea omului? Cu atat mai mult, daca p-e foame, nu trebuie să începi imediat să mănânci tocmai pentru a-p birui foamea. Foamea nu este atât un fenomen

cat psihologic. De aceea, nu-ţi descoperi goliciuneasufletească. Ca.nd insistă să mănânci, întinde-ţi mâna Io ce ţi St pufu- - , s nu te întinde peste masă la cele de

departe.Dacă eşti mai unăr. nu îndrăzni să bagi mâncare în£ur« aituia. pentru că ^cest lucru este obraznic, nedemn, nuti se potriveşte. în plus. această îndrăzneală, cel mai

pr - j -rej probleme celui ce vă vede. Mai ales, nu tecinsteşte pe tine ca persoană duhovnicească şi chip a luiDumnezeu i_j:rI[orul lui Dumnezeu trebuie să fie

nepnhâwr,

hi locul în cart domn, să nu te acoperi sub acelaşi acoperă/nani cu altui, ci fa muhe rugăciuni în inima ta înainte de a te culca.

Dacă eşti obligat să dormi în aceeaşi cameră cualtcum a. măcar că e -ine să te fereşti de astfel de situatii.- - m u nu \a acoperiţi cu aceeaşi pătură, pentru că apropi-

de natUră morală- TruP«] întotdea-une însuti't i? Păcat’ f> nu poţi să te consideri pe

,nerab,h ,de0areCe’ ln cele dl" urmă, vei că-

m Z i m s s z x z g s s Toa“păcateiep e n t m , i n e

eaşi c a m e r ă * ^ &dormi cu altul în ace-’ Preferdb,) sa ”u domn tu deloc, ci celălalt,

Despre starea începătorilor şi * celor din chilii

decât să vă acoperiţi cu aceeaşi cuvertură. Şi când df»r!: i.Tfiecare în patul său, fă multe rugăciuni în inima ta irun tede a adormi, ca să nu adormi cu simţământul că maicineva lângă tine, un alt om, ci absorbit de rugăciun1-

avându-L tovarăş pe Hristos, şi nu omul, pentru că e pâc^tca monahul să doarm ă cu un om şi nu cu Dumnezeu Vedeţică avva Isaia nu face nici un efort ca să-l înlăture pecelălalt, ca să-l schimbe, ca să-l alunge sau ca să-l îndrepteSingurul lucru pe care-1 face este să te facă pe tine atent laceea ce faci, la ce spui şi la cum te porţi.

Dacă ai ostenit pe drum şi voieşti să fii uns cu pui in untdelemn pentru osteneala drumului, lasă-ţi unse numai

pic io arele , ruşinăndu-te să te descoperi, iar trupul să nu ţi-l ungi decât la trebuinţă sau la boală.

Cei vechi aveau obiceiul, când oboseau, să se ungăcu ulei, pentru că uleiul, ca şi vinul, odihneşte organismul

uman. Astăzi nu mai obişnuim să ne ungem. Totuşi folosimuleiuri aromatice. Aici avva Isaia ne îndeamnă să nu urmă

rim odihna.în orice caz, dacă osteneala este atât de mare încât

să ai nevo ie de odihnă, unge-ţi numai picioarele când te \e iafla singur, nu le dezgoli în faţa celuilalt. Nu stârni trupulcu nimic. Vedeţi că înlătură şi pericolul moral, care se poate

naşte din legăturile sociale, dar şi pe cel sufletesc care i. \ e-răşte din obiceiul de a te odihni.

Dacă şezând tu în chilia ta, va veni un frate st râu fă şi tu cu el aşa: fă iubire şi ia puţin untdelemn <: folo seşte -l. Iar de nu vrea să primească, după o '

odihnit, nu-l sili. Iar de este un bătrân bo&u ■

sileş te-l până ce-l vei unge pe el întreg.

-61-



Cuvinte ascetice

Tu nu vei primi pentru tine nici o odihna Daca vine,a chilia ta un străin, să-i ungi picioarele ca sa -1 odihneştiSâ faci exact inversul decât pentru tine însuţi. Spune-,. „Terog. fa iubire şi ia puţin ulei ca să-ţi ung. trupul, ca sa te

odihneşti”.Dacă \ezi că vizitatorul nu se odihneşte cu cele pe

care i le spui. nu-î sili. Ce bună cuviinţă! Criteriul esteiniotdeauna odihna celuilalt şi subţirimea.

Dacă însă este bătrân şi, mai ales, dintie călugăriiaceia care umblă transpiraţi, sărmanii, şi nu se liniştescnicăieri, sileşte-l să-şi ungă trupul întreg, pentru că arce\oie \edeţi că iarăşi ia aminte şi la siguranţă. Nu ziceâ-1 angi tu. ci să-l sileşti să ia uleiul şi să se ungă singur,

fără ca să fii si tu prezent.

Iar de şezi la masă cu fraţii, de eşti mai tânăr, nu spune in mintea ta, mănâncă, ci adu-ţi aminte de păcatele tale ca să nu mănânci cu plăcere, şi întinde mâna ta numai înaintea ta. Şi de este altceva înaintea altuia, să nu întinzi mâna ta la aceea

Când mănânci cu alţii să-ţi întinzi mâna doar laceeai ce este înaintea ta. La ce este departe să n-o întinzi,(-and facem aşa. ne facem de râs în ochii celorlalţi, nearatam proasta educaţie şi neamul prost. Dăm altora prilej

râs? ? 3502 1UCmn rele deSpre părin*“ no§tri- Facem de

no PC mamtaŞ1’ Pe n0i înşine însâşi familianoa >tra auhov nicească.

nane”. DentrT^T^H^-H11"’*PU1 minte: «acum o să mă-îndată centrii nervoşi ^ r l! ' ■muliumire’ satisfacţie,

u sucurile corespunzătoare ^ 0° ? ’ T - 0rganismu! va secre-oata alcatuirea ta psiho-soma-

Despre starea începătorilor şi a elor in hil *

tică va începe să se schimbe şi vei simţi o plăcere ia gâl »î,cap, in inimă, iar de către oamenii duhovniceşti ci î .derat pământesc în acel ceas. Ca sâ te ajuţi tr

aminteşti de păcatele tale. ocîu-ţi aminte d‘ poc(.>u '< tiilt co să nu mănânci cu plăcere.

Hainele tale să-ţi acopere picioarele şi t fie uniţi între ei.

Hainele tale trebuie să-ti acopere picioarele. Este

lipsit de cuviinţă ca să ţi se vadă picioarele. \ Tu doitf că din punct de vedere moral este aţâţător pentru celălalt - acesta elucrul cel mai puţin important - ci pentru că arată un om knimic, fără subţirime, fără simţul superiorităţii în sufletulsău.

Când şezi, genunchii tai să fie lipiţi unul de Jiulsă-ţi ţii trupul drept. Nimeni să nu-ţi poată găsi un cu^r

Dacă te găseşte cu vreunul, acesta-i de ajuns ca să priceapcâte zac în sufletul tău

Iar când cei ce mănâncă sunt străini, dă-h lor tu de trebuinţă cu o privire veselă. Iar când înceu xză ' î-nâncc, spune-le lor şi a doua şi a treia oară. face ţi iubi mai luaţi puţin.

Adeseori avem \ izitatori în faţa lor stă prerând, de o parte şi de alta monahii, iar în falăcinstiţi în mod special. Trebuie ca pe ce pe care nsă îl aşezăm la masa apostolică1' ca sâ-i dăm c - e. Petru că atunci când ai un străin, acesta este Hn>tv

străin? îi vei da tu vinul, pâinea, o sâ-i pregăteşti icvue

Este o masă osebită la care şade fg

-63-

Cu\ inte ascetice

W tir cele de trebuinţă cu o privire veselă. Slujeşte-1 cuo fată zâmbitoare, cu un ochi treaz şi bmedispus. caie sa le

: „ L • « ie prevadă pe toate: când sa-, tom, apa, candsă-i cu. pai-.. Dă-i pâine în plus ca sa nu faca economie. Şi când încetează mănânce, pentru că s-au săturat, spune-le lor ş i a doua ţi a treia oară: faceţi iubite ş i mai luaţi puţin. Mai lua:;. â : gî Spune-le aşa de două sau de trei o n , dainu mai mu), - ' î nu-i Iaci să se îngreuneze.

Jar când mănânci, să mt-ţi ridici fa ţa ta spre aproa pele şt iâ nu erăiesti cuvânt deşert! Să nu întinzi mâna ta spre ce a, arătand lă o i oieşti, fără să spui:. - V [iand :pă, să nu laşi gâtlejul tău săgâlgâie precum mirenii.

In acest teu - a Jsaia se do\edeşte foarte tipicar, aicane de etic" Mu este însă aşa. Când omul

0 g£ *eşie pe Dumnezeu, se uimeşte, vede că Dumnezeu este plin dc minâcu» intă >i -ubtirime. Cum poale atunci elînsuşi să fie altfel?

Că vd mănânci. nu te uita aici şi acolo, nici nu zicel de iar gâ t.ne cuvinte deşarte pentru că-1 vei deza-

«nag, şi va zice: „eu am venit să mănânc, dar acesta este un

2 2 “ Cum '■». deschizi gura şi zid ceva « răne H ca e>“ mon. De ce să se umple locul

T * “• din cugetul şi dinhem? Sau p„ S S S S - ld,ta PUle,i * * * <“* ^ ta re

« « « w S i “ 8ălâ8‘e'«<e Înfricoşător şi când se • a P“r’e' De asemenea.cuplele in farfurii pn:a are furculiţele şi



Despre starea începătorilor şi a celor din chilii

Vedeţi că acestea se adresează asceţilor încep .din pustiuri. Cu cât mai mult se potrivesc celui ce traichinovie , unde viaţa este mai socială.

Dacă te înăbuşe căscatul, nu-ţi deschide gura i va pleca de la tine. Să nu deschizi gura ta râzând , căci aceasta înseamnă lipsă de sfială.

Când îţi vine să căşti, nu-ţi deschide gura. crezândcă te vei uşura. Se va petrece exact invers. Ochii îţi vor

lăcrima şi o să-ţi vină să căşti din nou. Aşa te vei netrebniciîn faţa altora. Nu-ţi deschide deloc gura, nici ca să căşti,nici ca să râzi.

Căscatul era considerat un efect al acţiunii demoni-1

ce, deşi are şi cauze organice. Legătura cu acţiunea demonică nu este greşită, pentru că demonul îşi are locul său întoate cele omeneşti. Când reuşeşte să te facă să căşti, legă

tura ta cu oamenii îndată se prăbuşeşte. Nu mai poţi să fuserios, nici să înţelegi ce spune celălalt, şi cu atât mai puţinsă te rogi. Se spune că un demon anume atinge organelegâtlejului şi produce căscatul. Din acest motiv, se păstreazăobiceiul de a face cruce peste gură şi, într-adevăr, esteeficace, dar mai eficace este să-ţi ţii gura închisă şi căscatu

va pleca.

Dacă-ţi procuri o carte , să nu o înfrumust t z cu

vreo pod oab ă , căci pa timă este aceasta .

Dacă ai vreo carte care îţi aparţine, nu dori sa l ' ^ .

să o faci frum oasă, să-ţi scrii numele, să imprimi pecop^i

litere aurite, pentru că aceasta este patimă.



Cuvinte ascetice

D, c W « m m mi»H * »>'”« , i greşeala m c e . [— 1

D v â fad \reo greşeală, nu căuu S5 o ascunzi cuCă minciuna este cea ma, mure greşeala,

spune ..iartă-mS" Si Îndată * w O f" extm- j e ■ereilii si rtul pricinuil de ea. In plus. te va preţm ş,ce ăJaiT când va vedea că. deşi ai greşit, spui adevărul,în :rer 2 rea de sine este o neputinţă. E nevoie de sinceri-

lâU

De- spu?u cine\ a un cuvânt aspru, să nu-ţi înalţi inima câct mânie lui Dumnezei vine grabnic.

D-d-ţi spune cine\a un cuvânt aspru, nu te împotri-

. O '5 mă întrebaţi: este cu putinţă ca monahii în pustie săspună v i ‘nte aspre? Desigur, pentru că, oriunde merg, îşiine :_rea .mană. Ce mai aştepţi, de vreme ce trăieşti cuasemenea oameni : Unu] o să te înjure, altul o să te lo\eas-c _ a trei ea o să se poarte sălbatic. Aşa-i toată societatea.Tu să fii in regulă!

Deci. dacă celălalt îţi spune un cuvânt aspru, nu teînălţa cu inima, nu te întărâta împotri\a lui, nu-i spune„auzi acolo, să nu mă cinstească pe mine, care sunt maimare. mai bătrân, proistamen!” Dacă te împotriveşti cuvântului a pru al celuilalt, arăţi că eşti nevrednic de Dumnezeu- e aceea, mânia Lui vine grabnic peste tine. N-o să vină

£ eC2 ® T T ™ Urât faţăde tine’ ci as“Pra ta, pentrur jp* t “ : * fi f0St un 0m V i b r a t , nu s-ar f,cS este îndurerai ^ p0art^ Ur [' ^ur>calomniator înseamnă

E-mc vrednic de soartaluT'dr "-0'1 ^ *** neV° ie de m ilă‘iui. Dacă tu îndrumi 1 1 arnaraciunea lui, de durerea

ucrunle cu propria ta duritate şi împo-

Despre starea începătorii r i a cei< f fen :Mlă

trivire, chiar şi numai în inima ta da..â set zândi .«ideimânia n-o să cadă peste cel nefericit şi îndurera pc d poate să-l slobozească Dumnezeu ci pe Line

De eşti mustrat de cinexa pentru vreun ucru nu u aprinde, ci pune metanie zicând: „Iană-mă < nu v mai

face.'” Fie că ştii că ai făcut acel lucru, fi t câ nu jrii Cât i toate acestea sunt propăşire pentru cel tânăr.

Vine unul şi spune că ai spart un pahar N

„nu l-am spart eu”, nici „nu ştiu despre ce vorbeşti . ci .•îndată: „Iartă-mă, nu voi mai face”. Vedeţi dezlegareahovnicească a faptei?

Nu te aprinde. împotrivirea, apărarea* îndreptăţirea,înverşunarea sunt laşitate. După cum când prinzi o pasăre,aceasta începe sâ tremure de frică, tot aşa tremuri >1 tuverşi necazul pe celalalt cu îndreptăţirea şi împotm i:cminciună şi tu nu ai făcut acel lucru. Ridică tu p \ ara >1 n „frate, iartă-mă, nu mai fac!” Şi dacă îţi cere să-

plăteşte-1. Ce ai de pierdut? Se \a descoperi şu; ^ îtăteuta. Căci toate acestea. adică toate câte am >pt> pă: •sunt propăşire pentru cel tânăr. Dacă tinere e.- c j poate să înainteze duho\ niceşte.

Dc faci luend tău dt mână, nu \ * - * -•: frica de Dumnezeu ca să nu păcătuit y i

Slujirea ta să nu o faci fom îl, ţipi-asta arată dispreţuirea. Trebuie sâ araţi inie o -

ce mănăstirea ţi-a încredinţat, ba eslujire, s-o îmbunătăţeşti, s-o înnoieş s- - * primit grădina, fie arhondancul. fie irape -

____

Cuvinte ascetice

nevoie de * i - <**

e « m T Î v ei în g r i j i tn m , frica lui £ > » « « » « , » " " / « '

S > / « » W > i W - B.e «u să păcătuieşte chmr ş, dmneştiinţă Dacă nu te frământă grija, daca nu te problematizezi pentru slujirea ta. o să faci multe greşeli, multe pagu

be \ei a\ea multe pierderi. Se poate să nu-ţi dai seama, sănu’ţi se spună, să nu ştii. Dar fie şi din neştiinţă dacă păcă-

ime^ti. păcatul tot păcat rămâne.

Când h învaţă cincxa despre orice lucru de mâna,spun -i celui ce re învaţă, fără să te ruşinezi a-i spune în

unuare: „Fo iubire şi vezi de e bun lucrul sau nu !”

Cu\ântul se referă la ceva ce nu mai întâlnim la

monahii contemporani. Nu mai îndrăzneşti sa-i spui vreunuimonah cum să-şi facă munca. Să presupunem că la anul

ir schimba arhondarul. Cel dinainte nu va îndrăzni să-iă ci un cu\ânt celui nou, pentru că va crede că acesta

le -e pe toate, le rezolvă pe toate, pentru că a mai fost şiînainte la această slujire şi, prin urmare, va considera un lu

cru umilitor să-l asculte pe fratele său. Avva Isaia însă spu-ne: fie sui. fie nu şeii. dacă s-a schimbat slujirea şi acum aiaiat-o IU. trebuie nu numai să primeşti învăţătura de la ccl

aceasta^iu^in Ch,ai ^ aCela nU are dispoziţie pentruS „ L - r0g,:. ”le " * • fralele " * “• sPune-mi com ai

. a S S ^ S r 7” 5i “ * * - '»•

Nu , « P ^ eca“ » “î ° e ara*™ m ,"drie'tacă observaţie, j„ realitat(, J Sau cel * * " * « . * »- e r a . pro.ie, ™ £ «

Despre stai ca începători lor .i .1 irlorM n • hilu

să-l asculte pe celălalt. Sur/enia inseamn c i in iulseacă. Şi dacă cel dinainte vrea să ne epunâ cl* . a .u ijrcuacceptăm să-l ascultăm, dacă-1 ascultăm. \ u - i . act vi

Să nu ne simţim îndestulaţi cu ce facem sau :tim noi ii y c

De te cheamă un frate când eşti la lucrul dt mân i al tău, sileşte-te să vezi ce voieşte şi fă-l p< acela cu t1 : and lucrul tău. De încetezi să mănânci, intră in chilia ta >i fă lucrarea ta şi nu şedea vorbind cu cri ce nu t< f) l ■sunt bătrâni care-ţi grăiesc cuvântul lui Dumtnzt i* intri

ba pe Avva al tău: „Rămân să aud sau intru m chiht ’ . fă ce îţi va spune.

Dacă se termină masa. du-te la chilioara ta nu n asta în hol sau pe bancă să discuţi verzi şi uscate. Du-tc achilia ta şi fă-ţi treaba ta. Numai dacă îti \iziteazâ ma j ’i- rea părinţi duhov niceşti, întreabă-1 pe Stareţul tău: ..ST: er _

la cutare părinte care-i un om înţelept şi duhovnices . " Şce îţi spune, aceea să faci.

Dacă Avva al tău te trimite într-un loc străin t n: un lucru spune-i unde voieşti să mergi şi ce trei uinu dacă îţi spune ce să faci, nu adăuga , nici nu-l micşi

Dacă Stareţul tău te trimite pentru oarecareîn afara mănăstirii, tu să-l întrebi îndată unde sâ >unde-ţi spune să mergi, acolo sa rămâi. Da^a te chc iu la wvreun prieten sau cunoscut, nu te duci. De asen e - wduci nici la mese, nici pe la biserici, niciAcestea pentru un om atierosit lui Dumne/culumeşti, păcat şi duhoare. Până ce-ti îiv.icpi» e>

rămâi acolo unde ţi-a spus Stareţul iau \c i ■*m t

- 6 P -

Cuvinte ascetice

pentru cumpărături acolo unde ţi-a spus, sau pentru sarcina

Pe care p-a d a t - ^ ^ ^ ^ ^ ^ s _

joate detaliile despre lucrurile pe care trebuie sa le iei, astfelîncât să nu greşeşti şi să iei ceva care este dupa mintea ta.Pentru ca s-ar putea să cumperi ceva mai bun, dar daca nuw e ceea ce vrea Stareţul, nu va fi mulţumit şi mima lui nu\-3 binecuvânta ceea ce ai făcut, iar osteneala ta va fi degea-

ba. Şi ' J i spune ce să faci, nu adăuga, nici nu-l micşora Să ci. aşadar, ce îţi spune, nici mai mult, nici mai

nutin

Dacă auzi cuvinte din afară, nu le spune altuia . Că az urechile nu-ţi va păcătui limba.

Dacâ mergi la munca ta sau la casa la care te-a trimis Stareţul, nu trebuie să auzi nimic. Dacă totuşi ai auzitce - n e d e a intra în mănăstire, leapădă-1, ca şi cum n-

a n mic. ca şi cum n-ai fi văzut nimic, încât să nuspui n mânui din cele ce ai văzut sau ai auzit.

Da.ă A grijă să-ţi păzeşti urechile ca să nu auzi,âUinci nu-ţi va păcătui nici limba. Dacă ai auzit ceva, nu-'pune nimănui nimic când imn în mănăstire. Cel mult. când

ie înfăţişezi Stareţului, poţi să-i spui unde ai mers şi ce aie a a Pentru că acest lucru este ceva

r r'- Iace r e rU;ine- Ş> meriţi tot dispreţul. Nimic

f X X ' J ™ m :tii' ninuc n-ai cumPărat’ nicăieri n-aio c l T s i In M Vf r " e Staretulu,‘ Ai de exemplu,arăţi sau s-o m i i «j, gă^ tl0 e ,păcat- Cu atât mai mult s-o

surd şj orb. ' * 'Wa 61 lntoarce la mănăstire ca un

He. m c ^ u te e ,n mănâstire nici o informa-° Parere- Da<* cineva face aşa ceva,

-70-



fapta lui constituie un motiv suficient pentru a fi alui ş a dinmănăstire. Trebuie să luăm aminte ca sâ nu fa- m greşc i >jsă păcătuim faţă de celelalte suflete. Gândul omului c

neputincios, inimile neputincioase, sufletele chinuit- Suntem împovăraţi din naştere şi nu ştii ce ruptură, ce furtce ispită o să declanşezi în celălalt. Orice vei spun .vreo problemă bisericeasca, fie politică, fie naţionaladuhovnicească, fie socială, fie despre vreo trebuinţă p*:că, să ştii că va cădea ca o bombă în inimile celorlalţi >i i produce răni înfricoşate, cu diferenţa că tu nu le ştii. ci

duhovnicul acelui suflet, care le trăieşte ca pe nişte urmânînspăimântătoare ale celor auzite de la tine.

Chiar dacă te întreabă unde aţi fost şi cum aţ petrecut, nu trebuie să spuneţi nimic. Pentru că un omduhovnicesc, care are frica lui Dumnezeu şi îşi păzeşte guraşi ochii, va putea oare să-i dea altuia dreptul să-i pună câteîntrebări vrea? Acest lucru ne deprecia/ă. Nu trebuie sâ-idăm celuilalt dreptul să ne întrebe în mod liber onec .re tPoţi, de exemplu, să mergi la un ministru, care este u:conducător mirean, şi să-l întrebi orice vrei? Nu poţi, o sâ-1cinsteşti. Aşa trebuie să te cinstească şi pe tine celălalt daca

eşti om duhovnicesc.Dacă te întreabă înseamnă că te consideră om cl

gura spartă. Trebuie să ne păzim respectul şi demnitate^noastră mai cu seamă în proprii noştri ochi. Pe un om carenu te cinsteşte, nu te respectă, care nu consider , căsuperior nu trebuie să ţi-1 faci tovarăş, pentru ă ema şi te va batjocori. Mai bine să-ţi scoată ochi ilecâzică neîmpiedicat şi liber orice vrea >au a e nvrea. Numai dacă există legături dubioase ndalocu

inimă, sufleteşti, duho\nice^ti şi trupeşti poateîntrebe ce vrea.

Despre starea începătorilor şi a celor din r. . >

-71-



.4 ii‘0''jiunle \ oastre sunt iară4 c e a s t * ibeftatea - . ic-aiuim* ^^ ^ 7 , n .mr,^7 i 'a aveţi o eandire fără mţe-

S S T c « e o e v » « p o f . sâ spui, o vei spune s.ngu. Faptulde a catreba este o siiire Cum îngădui celuilalt sa-ţi punatotrehăn despre luoun care nu le spui tu de la sineţi?Tteboie ti iw ruşiiito dacă ne întrebă. Pentiu că dacă teiaaeahâ unde ai /ost *i ce a. ftcut. o să te întrebe şi alte

Lioi o v* pe cealaltă şi nu ştii unde se va

t&rşi l* â*u u Trebuie v avem respect faţa de noi înşine, j i j l m y |yi7igi oui pe noi înşine, nici Dumnezeu nu pcciie sâ nc

l aicq mef l i sâ st implintd.stă un lucru şi cel cu cmrt tanueţfi nu w/e^ie J \c împlinească, lasă-i lui voia

u l ă nu \c nască itu n u şi sâ se supere»

M-âi întrebat :e -a iei >1 jnde -ă rămâi, şi ţi-amnbpuitw >i iii completezi

r :: wî’ lagosl eme ^ merg la episcop săiau hiriecu văaune ’

- Du-te. iti spun. eşti monah şi e bine să iei blago-skrvctua episcopului

L»-f . că ca. £â/c-!- nu poţi sâ calci politeteam de o m l c « te g to k n e ^ Să «cern că gazda nu se are

* * • - - w m a r r , v A5adar, ,1

t o J ^ 8 13 w x o p să-i pun metanie?

H X * “ bUCWe- + * Dacă vez*că seT 7 2 H .T * £ * ™ 4e « « « f l f i *n t e supe-- act tu tU" *âuntnc de ,ris,eţe din pricina

rfcnfa intr-o ^ a ^ 4^ , ” lpefl0nlate [)in cliPa In care* * " * • omului ş, principiilor

Cu\ mc ascetice



cate domnesc în acea casă. Nu ai dreptul să mergi niciundenici să nu aduci pe alterne a. Poate ca cineva ar putea socoti lucrurile acestea detalii. Nu sunt detalii. Le ştiu şi bebeluşii. Ajunge numai să fim neatinşi de păcat. Păcatul şi lipsa

comuniunii cu Dumnezeu ne fac să le uităm

Când voie.')ti să locuieşti cu un frate in chip trecător, nu-i porunci în vreun lucru oarecare şi să nu voieşti să f ii capul lui. [3, 3]

Dacă locuieşti împreună cu fraţii tăi, să nu voieşti să

le porunceşti, nici să le dai lecţii, nici să fii primul, cu atâtmai mult dacă mergi in altă chilie sau în altă mănăstire, pentru că eşti subordonat celuilalt. întotdeauna, vedeţi, îl

A *

pune pe celălalt înainte. In nici o situaţie nu premerge eul propriu.

De locuieşti cu fraţii, sâ nu voieşti să te masori cu ei şi tu în cuvântul lor.

Dacă locuieşti cu alţi fraţi, sa nu voieşti să te măsoricu ei în cursul discuţiilor. Deschide unul din ei un subiect

’ ateologic, nu voi şi tu să discuţi teologie. Iţi vorbeştefilosofic? Nu voi să araţi că şi tu ştii filozofie Nu voi să iiasemenea. Lasa-1 să-şi spună părerea, filosofia, concepţiile.Asta pentru că oamenii au obiceiul ca, atunci când găsescun nou om, să-i spună în cel mult o oră toate părerile lor.experimentele lor, teologale lor, filosofiile lor şi, tot cee cspun după aceea, vă veţi încredinţa că nu este ecarepetarea celor dinainte. Şi dacă trăieşti 20 de ani cu acelaşiom, 20 de ani n-o să-ţi spună nimic nou, decât aceleaşi

lucruri cu alte cuvinte. Cel mult poate să găsească un nargument ca să repete. Şi aceasta, deoarece hecare om are


-73-

Cuvinte ascetice

d . ca/, ir a fe ratu l Pr iblcma care il interes azu pe autorulnoctru este ca rr* nanul sâ nu dea greş în relaţiile interper-

sooaK'. peflffQ c i al mei d ■~rc ~i in legătura cu Dumnezeu, Dacă se ciocneşte >i se împotriveşte oamenilor, seiengareazâ dc Dumnezeu şi astfel se prăbuşeşte viaţa lui

întreagăDa*i porunceşti cuna, acesta indatâ se va Întrista şi

- j : w produce dezbinare. Dacă incepi o discuţie cu celălalt,

g ra Avva Isaia vrea să înlăture’ : c m / t .. a- .a z i de oameni. Suflete unite

există di-ar &cnk unde împărăteşte upuncrea duhovn i-cemch tăcerea : retpectul per onalităţii celu ila lt, ca părtaşal dumnezeieştii firi <2 Ptr 1 , 4j. ca şi chip al lui Dumnezeu.Uade exista acest respect şi această tăcere, c> istă şi părtaşi a

wfletelor unul cu altul. Acolo simţi câ celălalt este fra teleOn. Pânâşia *1 tovărăşia o simţim la adunarea obştii, la

comună, la biserică şi. mai cu seamă, în smerenie şi însupunere puternică.

li poruncesc sâ taci ceva care intră în- e clar că nu se gândeşte la păcat

TU pe care nu-l voieşti,

CQ>sâ nu-i superi ş i să-i X uirea paşnic a cu ei.

cu tine nu au acest




atunci stâruicşte, luptâ-te cu voia ta ca să nu-i superi Pentru că, dacă-i întristezi, îl vei Întrista şi pe Dumnezeuo să-i pierzi prin descurajare, vei pierde de acum înainte putinţa de a mai lucra împreună cu ei. Când îmi - in v: •a -

te refuz, legătura noastră se clatină şi nu vei mtii a ciicurajul sa-mi ceri cele de care ai nevoie.

Aşadar, sâ i-au aminte să nu fac nimic care-1 intri -teazâ pe celălalt ca să am dreptul să stau înaintea lui cucapul sus. Să fac ce vrea celălalt pentru ca, în orice clipităm-aş apropia de el, să se simtă obligat să-mi împlineascăvoia. Altfel, vei strica locuirea paşnică cu ei, vei pierde pa

cea, unitatea şi te vei însingura. Dacă el o ia la stânga, tu ovei lua la dreapta, dacă el la dreapta, tu la stânga. Precumvedeţi, viaţa sociala este iarăşi problema avvei Isaia.

De locuieşti cu un frate, şi-ţi spune: „Găteşte-mi ceva ”, spune-i lu i: „Voi face ce voieşti” Şi fă ceea ce găseşte el de bine, cu frica lui Dumnezeu.

Dacă locuieşti cu un frate şi îţi cere să faci mâncare.întreabă-1 ce doreşte să mănânce. Dacă spune că vrea ou.fă-i ou. Numai să nu fie zi de post şi să ai ouă. ca să nutrebuiască să mergi să faci rost şi să ţi se tulbure pacea

De locuiţi împreună şi lucrul ce ţi-l cere estt

trecător , fă-L De sunteţi mai mulţi, faceţi-l împreună şi nu cruţa trupul tău, ţinând seama de conştiinţa tuturor.

Dacă este un lucru trecător, fa-1. Nu strica relaţiile

tale cu ceilalţi pentru nici un motiv, pentru ca, de celmulte ori, conflictele noastre sunt pentru lucrun n e u r o nale şi de nimic. Dacă vă veţi urmăn cu atenţie, o >.»v J j..

că, ori de câte ori vă aflaţi într-o s.tuaţ.e dit.ulu u i c i l i i .

-75-

Cuvinte ascetice

a-easta este pentru lucruri neînsemnate şi de nimic. Fa ce-ţ.‘rune celălalt, şi nu te tulbura. Fă lucrul aşa cum socoteştecelălalt chiar dacă sunt detalii. Vet începe mtotdeauna de la-el- pe care ti le spune celălalt. Unul îşi împodobeşte masa,l i l a lăuda pentru asta. Dacă te pune să-i aranjezi masa ovei face precum voieşte. Altul are masa nearanjată - o s oăctre. i nearanjată. Nu vei face ce ştii tu. Vei cerceta con

ştiinţa oamenilor cu care lucrezi. Cum gândesc ceilalţies;e , 012 im Dumnezeu şi mentalitatea Bisericii noastre. A/u

cruţa impui tău. adică nu te întrista din pricina ostenelilor,ci observă cum gândesc ceilalţi.

Când h scoli in fiecare dimineaţă. înainte de a te apuca dt lucru de mână. cugetă la cuvintele Iui Dumnezeu. Iar de este ce.'a de făcut înainte, fie patul fie de spălat niscai vase, fie orice alt lucru, fă aceea cu toată sârguinţa, fă ră zâbaiâ. Dt este un lucru care aduce o plată, să-l fa c i impreunâ cu jratele tău şi să nu-l nedreptăţeşti pe el. Iar ducă lucrul este nuc, şi unul spune altuia: „Pleacă, frate vezi-ţi de lucrul tău, eu il fac acesta singur ”, ascultă-l. Cel ce ascultă este cel mare

Aici este prezentat monahul când se trezeşte dimi-neaţa. înainte să-şi înceapă munca, zice, studiază şi medi-teaza cuvântul lui Dumnezeu Să te scoli noaptea şi să-titacii studiul şi rugăciunea. Imediat după slujbă, fie te odih-

foarte nr^]teŞt1 -mU,nCă-Vei. merge când " vine vre™ a. EArată câ mim ^ Sa n e o c u Păm cu alte lucruri,tul si o uflă * n<iaStră este Ca maturătura pe care o ia vân-

Ş1; f 0ace-. S -.a terminat ^ ujb a la b isezi iă-ţi munc. ' ?1 a rugăciuni sau metanii. După trape-

omul Dl" aCCste deta,li se ve< e limpede ce este

-76-



Despre starea începătorilor >i a dor din chilii

Nu te du la chilia fratelui tău. pentru câ â 3 u Iţi deşti un om nepricopsit şi că nu-l respecţi pe celâla foacel ceas poate că se roagă, poate că citeze, oate

odihneşte.Dacă e vremea pentru muncă, fie de făcut paiul fu

de spălat vase, să lucrezi cu râvnă, fără akidie munca pe care-o faci este plătită, lăudată sau Încununata,împreună cu tine mai este şi un alt frate, n-o fa singurlucrează împreună cu fratele, pentru că. dacă vei fi întrebcine a făcut asta, să-l pui şi pe celălalt ca să audă >i el laudasau să-şi ia şi el plata. Vedeţi cum se gândeşte îndată lacelălalt! Dacă este însă un lucru neînsemnat, fără răsplată.fa-1 singur. De asemenea, în cazul în care celălalt vreafacă ceva singur, spune-i: „Să fie blagoslovit!" Fă ascultarede voia lui. E uimitor modul în care awa Isaia trece decele mai duhovniceşti subiecte, rugăciunea şi meditai.:. -

cele mai simple.

De este cu tine un frate străin, să ai fa;,; ta blânda către el când îl îmbrăţişezi, iar vasul pe cart duc t

poartă-l cu bucurie , şi când pleacă, fă la fel.

Dacă vine un frate străin de mănăstirea ta

fie zâmbitoare, dulce, luminoasă şi sa radiezecând îl îmbrăţişezi. Dacă are vreo greutate în mâna. .valiză, să o iei tu şi să i-o duci în chilia în care \a .la l urx pleacă, iarăşi să-l îmbrăţişezi zâmbind. ^ ^ F vUaducă aminte de dragostea ta, de bunătatea ta. delta. Icoana iubirii tale să rămână intactă oriunde .Plecând, să-i duci tu iarăşi bagajul, sâ nu-l ^ -a- j .

singur.o

i u\ mii' ascetice

, Ah, cu vriiă fi friiW hii l 'wmiczt u. ca

(J fu ; 'ie' '/"<■ 1“

v I iăt Să fio ou hună cin u n a c u s u b l h v n c ş i v :ru. pentru ca oslo o taptă trupeasca şi

«ice r.-.pt.: trupească omo întotdeauna periculoasa. separa

sufletele Cu c it no apropie doi oameni trup eşte, u i atât se

separă cu sufle*clc

AgwfcMr u: nu l înnrhi lucruri carc nu-ţi suni ch* folos j/ s j a* fT'Ji'c /»- Ciitui Svi. <, infrcubu-l: ///// /(v. rftulţufntfU ( -- vV şi du-i (>curîc cu \u

mt'diirzt iu rrlt din ea.

Când vim ii vizitator. ai grija ea după salu tare sa

nu iri.epi cu întrebările, pentru că „mulţimea cuvintelor nutcutcşit ... pfte ; ire‘ Pilde 10 , 19). Nu ştii unde se va

*flry Jiscuţia Să roage mai întâi şi, când şade,

*'■ ■ *' 1 tnii !. . rate \ u cumva \re i ceva'/*' şioprcytr-te aici. Dâ-i v «>cane ca să citească. I bine ca laarhondaric sâ tic eârji pemru vi/iutori

- o sn -n ta h i la I s â u o J i h m a s c ă ,

• ' ‘ nc< uvaiita, roa^ă-l Utand*-Jartă-nui sunt s lah f i „u l pot

<-! să 1 odihneşti, spală i ţţKfpe. vojbeasci despre lucruri necuve-

S g ? » * * ■ « J u I».v m k o h ;,. c u Vii,

............... , 2 ' Î P " 1 ' 1 Dumi,e« “ K -a lacul

>1 nu pol continua discuţia".

Desp re starea începătorilor şi a celor din hihi

lat di tst< slăbit şi hainele n suni mut h spală i-Ie. lai de i lipseşte ceva şi hainele ii \iait rupte, ('(>iist -i~lt. Iar de ( ste drumeţ şi ai la tini niscai cr> ditu t >/

nu l pu ne m ai presus de ei, dar fa mila eu el din iubir n Dumnezeu.

Daca este bolnav şi cu hainele murdare din pricinadrumului străbătut ea sa ajungă la mănăstirea ta, spală-i 1

Şi nu numai atăt, dar dacă sărmanul este şi om simplu - şiea ţi astfel de simpluţi se duc din mănăstire în mănăstire - şi

le are rupte, să i le coşi, pentru că altfel va continua să um ble eu ele rupte.

Dacă este dintre cei care se învârt de colo-colo şi aifii sau fraţi duhovniceşti, nu-l pune împreună cu ei, pentrucă o să-i strice.

Daca un frate îţi oferă ceva. nu-l deschide ca s;â afli ce are în el în absenţa Iui. Dar daca st arata foarti preţios ceea ce (i se oferă . spune-i: M Da-mi sa văd ce este în tl

Dacă fratele a lăsat ceva sau îţi dă un dar, deschide -1

înaintea lui, ea să vezi ce este şi să-l lauzi. Nu e trumos sa-ldeschi/i când el lipseşte. Dacă însă este ceva care pare

scump, nu-l deschide, ci spune-i: „Ie rog, deschide -1 tu şida-m i-l!" Asta-i norma de buna cuviinţa.Am mers odată într-o insula şi am luat ui mn ^ v

xilografie. Caiul l-am vizitat pe mitropolit, i am spus- Părinte, am un dar pentru dumneavoastră ts te o

xilografie de la noi de la mănăstireVă mulţumesc foarte mult, a /is, şi s-a ruliv.it

mi-a dat înapoi darul cu multa cinstire, ca sa I deschid «.*■■■sa i-l dau S a aplecat foarte jos ca sa 1 ia. A l.’ksat im p a ra

79



Cuvinte ascetice

. .. ca teamă. pen.ru că l-am adus special pentru el şiOvculptură foarte fina.

^ Onr i .ccste şua ce este buna cuviinţa, .n timp ce

n.„ monahii nu cunoaştem deloc propria noastră moştenireduh rice: v jj > -^e icâ.

r, */ t hilia ta ca să-ţi fa c i slu jba îa, nu

idMhVM tfi dispreţ s* /V? tu grijă şi iu loc să cinsteşti pe fjnt’Zt'M ^ o/b tmniind pe Dumnezeu, ci stai ai f t ica

lui Dumnezeu. 1?, 4]

Privegherea personală a monahului este numită în

-r . . ce cc zh\c A w a Isaia uneşte aici proble-oe vmt i - p^r nală a monahului şi care îl unesc

cd Dumnezeu, ld teme mre pnvesc viaţa socială, care privea. legâiura c j »amenj! si cu Dumnezeu. Toate au o legături una cu cealaltă.

Când ic . .. pentru privegherea ta, nu începe culenev re. nu spune „Oh! trebuie sâ mă rog pentru că astfel

' - erabi 1 -i nu te plânge că te-ar dureaciupunk capul sau stomacul, ci dă-i drumul cu primele metan» ca să te irc/.e>t, Spalâ-|, iaţa. dacă e nevoie, sau fă ori-- a l p a c a sâ te trezeşn. începe bine. ca să continui bine.

w A S " * Când * te «*** ni*el ca să cu-gândurile, gândurile imaginaţia,

wdeveni un somn plin de

. i f f T ! ! ? ? " indalâ di" som n-

in tinifte cel cu drecw T ?'* nev,)in(e 12- c “'n & dreaptă un:,,leală |I R J0 , m i , p. 76).

-80-

Despre starea Începătorilor şi a cclor din

Sunt multe feluri în care putem sâ ne facerr p n .gherea. Putem şedea fie pe un scaun, fie In pici< are iar c

să se od ihnească puţin unii, se sprijină de perete. A \ i 1 aune spune să nu ne sprijinim de perete. Alţii iarăşi, caodihnească şi mai mult, se lasă când pe un picior, când paltul. Avva Isaia interzice şi aceasta. Nu trebuie să faci :zice, nici la slujba din biserică, nici la privegherea din chilie, pentru că aceste schimbări diminuează dispoziţiainimii tale. Arată bărbăţie şi stai neclintit.

Trezeşte inima ta ca să nu caute la nevoile tale, pentru ca Dumnezeu să prim ească jertfa ta.

Nu te lăsa în voile care ţi se nasc în vremea privegherii Dacă luaţi aminte, o să vedeţi că la privegherea din

chilie ne vin diferite gânduri, ca de exemplu: să schimbămfitilul care fumegă sau să reparăm suportul de carte stricat.Dar toate lucrurile noastre, masa, lumina, cărţile pe care levom citi, ce vom face, trebuie aranjate de cu seara. Dac2 lelaşi pentru vremea privegherii, vei fi târât de voile tale şi.din pricina gândurilor, nu vei putea să faci ce trebuie.

Omul, fie că se află în biserică, fie în chilie, aremisiune esenţială. în chilie, să vadă slava nevăzutului Dum-nezeu, iar în biserică să privească şi să se împărtăşească deslava cea văzută în adunarea bisericească. Este cu ademăreţ să vezi slava Bisericii la slujbe, când acestea sunmos slujite, şi slava lui Dumnezeu la chilie, când rgherea este bine făcută. Dar cum te vei desfăta «c ~• -

nevăzutului Dumnezeu la chilia ta şi cum te \ede slava Bisericii la slujbă, dacă nu ai o astfel de "Urc



Cuvinte ascetice

oară. fără ceartă.

Când cântaţi, fiecare să-şi spună rugăciunile sale,

astfel încât să fie o rânduială. Prin termenul „psa lm odie seînţelese. în seneral, rugăciunea obştească, dar şi cea

personală Psalmodia nu este ca rugăciunea lui Iisus, pentru

că are o anume dhersitate, o anume schimbare. Noi ofacem în biserică după rânduială. Fiecare cântă ce îi revine.Şi primii şi cei de-ai doilea psalţi cântă ceea ce trebuie. Nimeni nu trebuie să ia locul celuilalt, pentru că aceastae^te un egoism arogant şi o nebunie. Aşa n-o să guşti nicislava Bisericii, n-o să afli nici bucurie in suflet.

Când a\ eţi oameni străini, să-i cinstiţi şi să le daţi săcitească ceva. Vizitatorii noştri se simt foarte aproape denoi şi se bucură la slujbă mai ales când le dăm ceva ca săcitească. Când însă nu-i băgăm în seamă, bucuria lor nu-iatd de mare. Pentru că în mănăstirea noastră avem adeseoriizi.atori nu e cu putinţă ca întotdeauna să le dăm ceva să

citească. Dar acesta este adevărul şi este un obicei frumos,urmat cu multă bună cuviinţă în întreg Sfântul M unte şitipicarul trebuie să îl cunoască.

caZul aducerii darului tău, h

v1 • ^ 1i AU W1V4X

n privegherea de noapte, fie la Sfânta

ca sa stai drePt întru frica lui Du m ne-

rogi şi te aduci pe tine însuţi lui



Despre starea începătorilor şi a celor du, chilii

zeu. Verbul „a sta’ înseamnă că gândul meu c te ir :pt şiinima mea cu frica lui Dumnezeu, astfel încât sâ mâ învied-nicesc de Trupul şi de Sângele Domnului şi de descopcriret

tainelor cereşti Dacă nu stai întru cunoştinţă înaintea luiDumnezeu, n-o să primeşti nimic; dacă o să te împărtăşeştio să-L iei pe Hristos, dar pe Hristos n-o să-L ai; da^â eşti Lchilie, orb o să începi şi orb o să termini.

Vezi să nu-ţi laşi trupul tău fără curăţie şi să te fure slava deşartă. Iar cel mai tânăr să se lase în toată lipsa de

frum useţe a trupului. Căci aceasta este în folosul lui. Cel tânăr să nu poarte niciodată haină frumoasă , până ce nu \ a ajunge la vârsta bărbatului. Căci aceasta îi este spre vindecare. Să se folosească vin până la trei pahare, în caz •trebuinţă.

Dacă eşti la o vârstă relativ înaintată, ai grija sâ f 1 curat şi să nu-ţi rămână trupul fără îngrijirea necesară, pentru că te va fura slava deşartă. Tânărul însă să rămână neîngrijit. Aceasta o spune pentru tinerii care în \remea aceeaerau cu toţii nespălaţi. Dar aceasta nu înseamnă câ e îrig3-duit ca c in e \a să pută. Sfinţii practicau nespălarea. dar

jegul şi îm puţoşenia . Hrana şi întreaga lor viaţă erau Jenatură, încât ei răspândeau mireasmă întotdeauna. Nu pu

ţeau ca noi când rămânem nespălaţi. Haină frum oasă să nu porţi. Nu-ţi ale^e ^

interes şi atenţie stofele, nu cerceta calitatca matei - udin cam ilafc ă1 , nici marca pantofilor, pentru a>t:e ~

înşeli pe tine însuţi. Nu e cu putinţă sa te e vhaina şi cu Dumnezeu. Una din cele două e m c

continuare, mincinoasă este îndeletnicirea

15 Camilafca este voalul purtat de monah în timpi- >:u v

-83-

Cuvinte ascclicc

, . . Tn( cinele tă« va fi către accslca. Orice>' nu cu hainc . ' • <.gvârsi rămâne neroditoare şi fărăiiimre duhovniceasca ai savan,I T s n f l c .n l tău care se îndeletniceşte cn hum ele e cn

neputinţă să-L simtă pe Dumnezeu.

Umblând cu unul mai mare decât tine, nu te du deloc înaintea lui. Oprindu-se cel mai mare şi vorbind cu cineva, nu fi i nepăsător şi să te aşezi, ci stai pâna-ţi va Jacc

emn a să faci.

Dacă mergi pe cale cu unul mai mare, nu i-o lua înainte. lasă-1 să meargă el primul, iar tu urmează-1 dinapoi,

jn^.: : se \ adă că-1 cinsteşti şi-i recunoşti întâietatea.Daca eşti aşezat undeva şi intră cel mai mare decât

ire. uehuie să te ridici. Dacă mergi la Stareţul tău sau la.inc a mai mart decât line, fie în vrednicie, fie în treaptă,

ie în preoţie nu poti să te aşezi, dacă nu-ţi spune acela. Aşa porunceşte buna cuviinţă. Dacă din pricina muncii, cel mainurt intră şi iese din încăpere, nu mai eşti obligat să le ridici.



Despre conştiinţa celor ce locuiesc in

chilii

3

Dc ciu i dc vreo scădere a fratt lui tâ i asta nimănui, căci moarte este. [4 , 1 ]

Dc vreme ce în cuvântul anterior avva U;i\areferit la fraţii care călătoresc, între ucenici s-a nâ ^ barca: dacă tovarăşii de călătorie sunt oameni d u h o v n ic iişi tac, este bine, dacă însă nu sunt şi vor sâ discu bârfesc pe cineva, care trebuie să fie po/iţia lor 1

Dacă cineva, zice, îţi vorbeşte despre scăderi lefrate de al tău, nu-l acuza pe acesta, pentru că aeu/a ir-. ; -triva fratelui este propria ta moarte duhovnicească. Sâ luamun exemplu: ies la o plimbare cu un rate şi-miîm potriva unei persoane care nu e de faţă. câ nu sesau că a vorbit urât Ce ţi-a spus despre terţa per .nu spui la nimeni, pentru că astfel îl vei acu/a. il vei judeca

pe cel absent, iară să fii martor ocular al greşelii lui. şîţi vei produce moarte pentru sufletul tău. Judtvaia .moarte. N-are importanţă dacă l-ai judecat

bine sau rău, drept sau strâmb, pe drept ^au re - -Credincioşilor li se interzice să vorbească ce c. *cinsteşte pe celălalt. Ţi se îngăduie sâ vorbeştide cinstire, altfel devii ucigaş al tau însuţi

Ai auzit că a fost închis cutare D, câ u-

pre aceasta înseamnă câ nu te consiita a * ţ* - -sâ. ci ai lăsat impresia unui om nesctios ^

-85



Cuvinte ascetice

j„ 7 ; nrice numai nu te referi larâ-ţi ruşinea şi nu răspunde. Zi orice,

terţa persoană.

D 1 orbesc unii despre gândurile care te ră boiesc pe lini. să doreşti să nu le auzi, ca să nu fii războit de ele.

\ ine. de exemplu, un frate şi-ţi spune cât de grea şiobositoare este slujba. Problema slujbei te preocupă şi pe

ne. "Lxi Nu-i îngădui să continue.

V ine altul, şi-ţi spune că Stareţul e foarte sever şi nuţine seama de noi. dar acest gând îl ai şi tu. Nu-l lăsa săcontinue, pentru că \ei cădea într-o ispită şi mai mare şi nu■.ei puie:vi Sâ te îndreptăţeşti că greşeşte doar fratele tău. Tugrese> penrru că l-ai lăsat să vorbească. Dacă nu se opreşte. iasâ-i şi dt-te. NTu este îngăduit să ascultăm gândurile

sau i p;Lu altcuiva când e pusă în pericol mintea noastră,gancL: nostru. îata noastră.In general, cand un om nu merge bine, când străbate

enză Juho^nicească şi sufletească, are dispoziţia interioa- je a-F1 .pune problemele celorlalţi. O face, probabil, ca

. _fle dihnă în realitate însă, caută îndreptăţire. Omul

întotdeauna umblă după propria sa îndreptăţire. Nimeni însănu trebuie ă-şi dezvăluie războiul din sufletul său altuia, în

n:culu sau la un părinte duhovnicesc, pentruare primeşte binecuvântare specială ca să îi vorbească.>aOar nu-l primi pe omul care vine la tine, chipurile, să-ti

r una durerea lui. problema lui, ispita lui, gândul lui, lupt’a

t se h u 10C Sâ_1 odihneŞti, care în cele din următ ispita. Da-1 afară ca să-ţi mântui sufletul.

mgăciUni’ Câd m ă c iu n e a

îndepărtează- 1 pe omul care este pentru tine o ispită periculoasă şi stai singur, silindu-te să spui de multe <rrugăciunea; căci rugăciunea lumină este sufletului tău. De

sigur că putem să facem ce vrem, de ajuns fiind să uităm cene-a spus celălalt. Cel mai bine e să ne facem rugăciu.noastră, pentru că ea este lumina sufletului. Acum a .Isaia revine la problemele care ne privesc personal.

Referindu-se la rugăciune şi priveghere, Începe dc lalegătura noastră cu oamenii şi sfârşeşte iarăşi cu aceastaRugăciunea noastră depinde de calitatea legăturilor noastre

sociale. Neatenţia în una duce la nereuşita în cealaltă.Sileşte-te deci pe tine să faci ceea ce este lumină sufletuluitău, care-ţi risipeşte întunericul gândurilor şi al ispitelor: farugăciune. Aşa credinciosul revine în sine însuşi şi la rugăciunea sa, care este în fiecare clipă un element unificator cuDumnezeu.

Prin cuvintele sale, Sfântul îşi învaţă ucenicii. Ii

învaţă ce trebuie să creadă, cum să gândească. Dacă eştimonah şi crezi că ai datoria să auzi problema fratelui tău.sau că trebuie să mergi la rude şi să spui câte ţi se întâmpl .aceasta este lipsă de conştiinţă, adică a adevăratei conştiinţe. Când însă ai conştientizat în ce fel trebuie să gândeşti,cum să trăieşti, cum să crezi, ce părere să ai despre <

lucru, atunci vei putea reuşi în viaţă.

De vor locui cu tine niscai fraţi, îngrijeşte-te

ca să audă de la tine cele serioase. [4, 2]

Acum se adresează Stareţului şi spune câ trebu e> i

fie sever cu fiii săi şi să nu facă neîncetat p o p o r a n . . ^

numai untdelemn pe răni, ci şi oţet şi bisturiu Cc,nîn continuare se adresea/a ucenicilor si zice.

Despre conştiinţa celor ce locuiesc In chilii

-87-

• r>umne~eii, nu voi să te De te înstrăinezi pentiu v u m n c ^ ,

amesteci t » ce Jm acel loc.

D a '1 Je înstrăinezi pentru Dumnezeu, nu \of să tea i cei din ,v<v loc, pentru că ar fi preferabil sâ

ca părinţii după trap. Cine sunt cei din acel loc? In primul rând mirenii, care întotdeauna s-au aflat în regiuniledin jimî! mâiristintor. mai ales în părţile răsăritului. Darsici ii are in vedere mai cu seamă pe monahii care se

phn^â încolo şi încoacePentru r>oi înssamnă să nu intrăm într-o legăturăcontinuă - - tăi te . . ^ ri. cu alţi monahi, pentru că în acestir. se le^âtun. se nu se obligaţii Vei merge şi vaveni la hramul tău O sii mergi ?i o să vină la sărbătoarea ta.0 sHP -1 l ' r răspunde. De aceea, să nu ai nici oki'iuiră cu camenii din ]<.ul tău.

Aceasta se poate sâ nu aibă valabilitate absolută peMro obştea aghiontâ. zart e^te ca o familie. Este cu ade-vâral minunată >b ;cj mahilor aghioriţi, atât in pustiurileSfântului Munte, cai ş in mănăstiri. Totuşi, în paralel fiespus. ştiu cai de bine se în ecinează adevărul cu minciuna,idol a binele. Se poate ca viata obştească să devină lu

mească. dacă nu iei aminte. De aceea, trebuie să ne amintimc* e ae foi^ ^ avem legături cu oamenii locului.

De;a oamenii .are suni împreună cu tine la chilieW to ârtnâsure a ta sunt mulţi pentru tine. care ai pornii pe

Aşadar, sâ nu ai legături cu alte mănăstiri^umai dacă mergi - după cum zice şi

' iz*tezi un Stareţ duhovnicesc, impor-greu a n e .a care nu ajungi cu uşurinţă. Şi acestuicm o daxâ la trei bau cinci ani . ’

T 1** “ * Mi,C Cu'â'" ***** 6 ' Wj 3I* MO 1KSB 18,



Ieşirea din mănăstire şi amestecul cu alti monaiîntotdeauna au vatamat şi vatămă pe fiecare lucrător duh'/. -nicesc. Ar fi fost mai bine sâ nu vii la mănăstire şi ă fi

rămas cu rudele după trup, decât să mergi şi să alergi pe lahramuri, întruniri, întâlniri, adunări, vizite de dragoste ifrăţietate.

De voieşti să pleci Ici munte cci să te întâlneşti cu fraţii în mănăstire, rămâi la cel la care mergi şi nu te duce la altul, fără să-l întrebi pe el: „Să merg la acela sau nu?",

iar de nu afli odihnă la el, nu-l supăra până ce pleci de la el.

Despre conştiinţa celor ce locuiesc în chilii

N-ai mai ieşit din mănăstire de şase ani şi-i spuiStareţului: „Părinte, da-mi blagoslovenie să vizitez mănăstirile Sfântului Munte” . Mergi, ţi se dă o chilie, eşti dat îngrija cuiva. Doar cu acesta te vei întovărăşi. N-o să alergi

din chilie în chilie. N-o să ceri să te vezi cu alţi monahi. Nuda prilej să se creadă că umbli de la unul la altul O să rămâiîn aceeaşi chilie şi să nu dai prilejul să-ţi judece viaţaduhovnicească. Dacă vrei să iei blagoslovenie de la unanume părinte, îl vei întreba pe cel căruia ai fost încre iinţat.Dacă îti îngăduie cu bucurie, atunci du-te. Dacă însă >

j o ,

învoieşte cu jumătate de gură, mai bine găseşte un motiv şirenunţă, pentru că Dumnezeu nu te va binecuvânta.

De te linişteşti în chilia ta, să nu ţii la tine vreu i va care te-ar face să nesocoteşti porunca iubirii fratelui dacă fra tele ţi l-ar cere cu împrumut. [4, 3]

în chilie trebuie să ai cele strict necesare. Sa nu aiceva ce nu au ceilalţi, pentru că. daca ţi-1 ceie celăiali. **obligat să-l dai. Dacă refuzi, te separi de fratele iau. > ie

-89-



Cuvinte asceticc

însmcurezi de frăţie şi de H r i s t o s . Aşadar decât să ajungi însituatia Je a produce o separaţie socială, sufleteasca şiduhovnicească, mai bine să nu ţii la tine vreun vas caic it-jr fact sâ tu socoteşti porunca iubirii fw tc lu i tău, dacă

frott n ' ' ( ( eu impiumut. ^ui monah nu poale să spună ,,nu , pentiu că

atunci sufletu; îi este tiranizat, la fel şi conştiinţa, şi nu po3te să J' arm: Lucrul pe care ni-1 cere celălalt este o porunci Chiar Ja^ă nu ţi-1 cere. dar îţi dai seama că i-1

trebuie eşti obligat sâ î-l dai, pentru că întotdeauna premerge ceia)alt Pnn urmare, e mai bine să nu ai nim ic

u ca să existe deplină frăţie.

Dacă j i ceva numai cât îţi trebuie şi nu în chip pn itsixrr, fâ tui mit sâ-l risipeşti şi să te tulburi pentru actosta.

Dacă ai doar lucrurile de strictă necesitate, nu leneglija, pentru tâ. cacă le pierzi, îţi vei pierde pacea. înrr.ijd sigur, eşti dator să păzeşti toate câte îţi sunt necesare şi

P°‘ ; bun • >niun al taturor fraţilor. Foarte înţelept şi foartesîint acest cu\unt!

De aceea, monahul nu poate să aibă avere proprie.Ctad o are. once ar fi. se află in afara rânduielii. Nici nu poale va ceară ceea ce a văzut: o icoană, o carte, o haină,

ânta Scriptură spune: ..Nu vei pofti nimic din ce

? * " ' ,eŞ 2 a î7>- De tem en ea , nu poateBeavând nici drePtul de a da, nici de a

năstirii i u R1*!1IC nu esle ^ s^u- are aparţine mă-S S ’l 'j- ca «8-1 folosească un

loc pentru discuiii f Srf? n"aScS "imic “ "u încaPepentru c i in ■ niama sau un prieten etc. -

v... caz. este rob legilor trupului. Aşa pretind

Despre conştiinţa celor ce locuiesc în chil»

legile duhovniceşti, ca să existe o desăvârşită armonic „tovărăşie în legăturile noastre.

Dacă te nevoieşti, să nu prindă curaj inima ta de aici, cum câ nevoinţa te păzeşte.

Este foaite corect şi important lucrul pe care-I spuneavva Isaia. Uneori avem impresia că asceza şi reaua pătimire creează premisele întăririi duhovniceşti a omului, pentrucă slăbeşte trupul şi se hrăneşte sufletul O asemenea con

cepţie este dezastruoasă. Asceza nu-i vrednică de nici o plată şi nu are nici o putere. Ea este pur şi simplu glasul şi lim

ba pe care le aude şi le pricepe Dumnezeu.Când scoţi un strigăt nearticulat, o să întârzii să-ţi

răspund. Dar când glasul tău este articulat, plin de sens, o sâalerg să te ajut. Asceza este glasul articulat care constituieun simbol, un semn, pe care Dumnezeu îl recunoaşte şi sezoreşte spre el.

Când suntem la chinovie, adeseori ne întrebăm: Cefac aici? Dorm şi mănânc. Mă duc în pustie, să fac maimultă nevointă. Aceasta însă este o voce satanică, cu scopul

*

de a ne tiraniza în toată viaţa noastră.Problema nu este câtă asceză vei face, ci cât te \ei

zbate. Acest lucru poate să fie oriunde împlinit, mai ale:s inchinovie. Aici îl ai deasupra ta pe Stareţ, care-ţi dă câte una pe după cap, alta peste obraz şi nu ştii unde sa mai stai. Iţfaci canonul, îţi zice nu. Faci ceva rău, îţi zice nu. pentru câe rău. Faci ceva bun, îţi zice, lasă-1, că te umflă egoismulTrăieşti cu cincizeci de fraţi şi trebuie să găseşti un mod deconlucrare şi convieţuire cu toţi. Toate acestea sunt o a.^eza

înfricoşătoare . în plus, trebuie sâ-ţi tJ<-i Pr*Vt ^ '**studiul tău, citirea ta şi, mai presus de toate, asa* tareaAceastă rea pătimire o înţelege Dumnezeu.

-91-



Cev, asemănător c valahii pcnlru cel care arc chemare;) pustnicească şi trăieşte în pusl.c, dar caula chinovia,", sâ s!.odihnească de ccaja neagră a pus.,ei, de g,cu.aldc

lucrărilor drăceşti. • ,De aceea, să nu crezi ca asceza este ccva special. C u

asceza ta. cu privegherea ta, cu strigătele laic îndurerate, cutăgăduirea de sine şi cu deşertarea dc sine, strigă cătrcDumnezeu, ca să atragi iubirea Lui.

Asceza este un mijloc, o respiraţie în vi.iţa duhovnicească. Precum nu poţi trăi dacă nu respiri, tot astfel nu poţisă trăieşti o viaţa creştină fără asceză. Când respiraţia nu iţieste fiziologică, le îmbolnăveşti. Când inima nu îţi funcţio-ncază normal, nu poţi să faci plimbări, să te sui pe munţi, sa■■ari iii mare. Aşa se întâmplă şi cu asceza. Ea este inima şi

plămânii .au mai bine . îs, respiraţia .şi lucrarea inimii 111

suflet.

(and omul. aşadar, se nevoieşte pentru ca sufletuliui să lucreze drept, este cu putinţa să urce .şi sa coboare.Omul care st nevoieşte sănătos se întăreşte mai mult. Fieca-r perienţâ şi întărire duhovniceasca devine premisă pen-r J înaintare urcuş vi adâncire.

I 'luşi. această adâncire nu se datorează respiraţieim a i ,, nicj iucram inimjj cj acru|uj ) atjjcă unuj c |c|n cn t

sira.n de tine Inima este a la. plămânii sunt ai lai, dar ce potsa iacă ei daca nu există aer? fi nevoie de un element

i cri de ceva str&in. Acest clement străin, ca să-l am intim pe VHAUI Nil . este harul lui Dumnezeu, Sângele si

UI nau.s. Duhul Slânt care este slrăin faţă dc fiinţa

^ este nevoie ea in a scc/a noaslră să intre>» graiul cel «trt.n, Sffi,ltu| DuI, Ascc, a , slc neccsa .

laStoai. ? ' rfl Ut' A'" ' ii,r ; | imavve. hvajfne * , fe t |Uiae sul) „

Cuvinte ascetice

-92-

ra, penii u ca se (ace început al sporirii, i! ; ,, 3

întăririi, dar cauza acestora este harul lui Duirmi ic\\ \ k eza, în ea însăşi, nu foloseşte la nimic I rin urinare, te (aercu smerita cugetare, atrage harul dumnezeie * ?i arc roade,nu sc piudc, pentiu ca Dumnezeu nu este <• cioplitură -iare urechi şi ochi şi răspunde la asce/a noasu . I r.t lucrul pc care mi-1 da se datorea/ă măsurii în care rrm n nev

Să luăm un exemplu. Mă împărtăşesc Mcare il voi primi şi simţi pe Hristos înlăuntrul meu. dcpir dcde asceza mea. Nu ca asceza mea ar ti cc\a prin ea tiWişi,dar este sita prin caic va trece Hristos ca sâ lucrezc in v aumea. I ste mijlocul prin care primim viaţa dumne/ ...

prin care II chemăm şi II primim pc* Hristos. Ve /deschide plămânii şi pol să primesc înlăuntrul meu : >tacrul.

Nu putem să ne sprijinim pe asceza noastră, ci i

urmărim sa devenim receptacule ale harului, cu ajutorulunei asceze săvârşite în smerenie, in iubire, in pârtihieDum nezeu. Astfel, viaţa noastră devine iiinţială. precumrugăciunea. Deoarece asceza este însoţita de durere,chinuie când trăim în odihna, moleşit anemic. 1 necând avem alta mentalitate. Dar rezultatele ei sunt Mint tecând ne modelăm potrivit cu exigenţele ei şi nu o ukt -•

nani, din pricina împoti ivirilor care există înlăuntrul r

Dacă mergi pc calc cu niscai fraji >'« afla mur ct

vreunul pc carc-l iubeşti pentru Dunvu .» i neşti să i-o ară(i in văzul celorlalţi. <<♦ w* »■între ei vreunul cart sa moară de t uuu*. *

păcatu l lui, pentru că i-ai dat hn sâ pai >aniiM ă

De călătore ai împreună cu alţii >< ' "• * "unul pe care i iubeşti mai mult. nu i ai na ■'

Despre conştiinţa celor tc ]., UIC t!

11;

Cuvinte ascetice

sau îndră -nealâ. ca nu cumva altul să vă in vidieze şi tu să■ "-ispni ător îi 'e i \o rb i frumos şi el iţi va răspunde

-, îi - ,s ă te întrebi ce i-ai făcut. M otivul este pur tarea ta

,-ieocebită pe care i-ai arătat-o celuilalt. O să zici: atat c de; i -■ sunt sufletele omeneşti. Nu po t pre tinde de la' să fie tare. Eu trebuie să fiu tare. D e la celăla lt nu

r jc cea mai mică pretenţie. Pretenţii po t să am

inia - mine. Aşadar, trebuie să iau am inte , pen tru ca- _ e e._ lă faţă de toţi.

De câtă atenţie e nevoie ca să fim cu toţii o frăţie!

Dacu rgi la ci’tcva. să nu aştepţi să se bucure de tme foarte, pentru ca sJ mulţămeşti lui Dumnezeu de te vor

Cânii mergi să \izitezi pe cineva, nu aştepta să se

bucure : _ r . că te vede Poate că e obosit, m âhnit, bolnav>â nu-; dea atenţie. Dacă te aştepţi să fii prim it cu b ucu

rie : d miii pro ba e ; e că vei fi dezam ăgit. D ar chiar dac ăc gaia >1 te primească şi să-şi dea sufletul pentru tine. din

p n .in i . i u i a ■ atât _e optimist, toate o să-ţi pară pe dos

ei pleca nâhm Dacă în«â mergi fără să aştep ţi nim ic,

nditerent cun . *• p u r . - cu atât mai m ult dacă-ţi arată puţină bunăvoinţă, puţină dr.:go<-te - te vei în toarce acasă,

mulţumind lui Dumnezeu pentru m area dragoste şi c inste.arc ii-au arâu:

Minunate şi excepţionale toate acestea! Ne asig ură'■m ;a din toate puncieie de '.edere

Ducă u <apn nde o slăbiciune în timp ce te linişteş ti

\ [ r'1 ' iCl ‘ M curajul, ci mulţumeşte Domnului,vey iufletul tău tulburai, spune-i: nu-fi mai aduce nici

Despre conştiinţa celor ce locuie c in hi Iii

un fo los aceasta în afara de gheena, în car t . .te vei linişti întru tine.

Momentele de boală reprezintă un pericol aut . er -tru viaţa noastră ca obşte, cât şi ca persoane. Când tecuprinde o boală trupească sau sufletească şi te liniştechilie, fii atent să nu te întristezi, sau să te sperii, sau sa tecuprindă agonia, deoarece de aici o să iasă multe pofteanorm ale O să vrei ca fraţii să te viziteze, să trăncăneşti cuei, să-ţi spună glume, să-ţi facă mâncare aparte. O să ţi se pară ca nu te bagă in seamă, că întârzie să vină. Ei se scoalăfoarte de dimineaţa ca să meargă la biserică, şi apoi se vorodihni, dar tu o să spui că au mers la biserică, şi acumdo rm , şi n im eni nu a venit să mă vadă, m-au uitat. în viaţata o să intre un element anormal. De aceea, mai cu seamăcând eşti bolnav, să fii bucuros şi să păstrezi sufletul tău in

lucrare. Nu te descuraja pentru nimic, nici nu ceda. Nici pretenţii să nu ai, nici aşteptări, ci numai să mulţămeşti

Domnului.D acă vezi că din pricina bolii ţi se tulbură sufletul,

gândeşte-te că această tulburare este un egoism, o neputin

ţă. Spune-i: de ce te tulburi, suflete al meu? Şi mulţăme>.e

D om nului şi El înda tă va fi cu tine.

D acă îţi conving demonii inima pentru o . peste puterea ta, nu asculta de ei Căci ei înfii ibantă pţ c

spre tot lucrul pe care nu-l poate, până tt tade

lor şi se bu cură de el. [4, 4]

Dem onii se bucură când facem n 1Există asceza ce lui credincios care se fa^e p<- • -rile omului şi în ascultare. Exista şi a.vce t-

. * n-i i nneva a îo>i ornusatana. D em onii au o caracteristica. L -

Cuvinte ascetice

în privinţa eândului, îl fac să pacatuiasca. Daca insa îşi dăseama de păcat, atunci îl înfierbântă pentru or.ee faptă bună. pentru post. pentru rugăciune, pentru priveghere, până

e;ind < bucură dc cl, adică până îl lac jucăiia lor. Aceastanu este asceză.

Primeşti să mănânci, dând ceea ce e de trebuinţă iranului tău. ca să te susţină în împlinirea slujirii tale şi să nu voicţti sâ ( părăseşti pe aceasta; dar nu m ânca nim ic cu

plăcere, cu poftă în gust , fie că mâncarea e bună , f ie că e

rea.

Pune-ţi măsură ca să mănânci exact cât ai nevoie. Nu pune mă înfrânez şi nu o să mănânc deloc sau o sămânai c mai puţin, pentru că satana o să-ţi dea bucurie şifierbi iţeaiâ. ca să renunţi tot mai mult la mâncare. Astfel,

c ; ie de puterile şi n-o să-ţi mai poţi face privegherea,sau daca o vei face. dimineaţa nu vei putea ieşi la vreomunca neaşteptată, vei fi obosit, vei spune „nu pot” şi, prinurmare, ei fi neascultător faţă de mănăstire.

Mămancă numai o dată pe zi şi dă trupului numai ce de trebuinţă, sculandu-te încă până mai voieşti (să

mănânc n, iar vegherea ta fă -o cu măsură, nelipsind trupul iau de ceea ce e de trebuinţă. Fă liturghiile (rugăciunile) ta e cu măsură $i cunoştinţă, ca nu cumva din multă

prneg ere să se întunece sufletul tău de multă încordare.inf>e 0 jumătate de noapte pentru liturghiile

ruganuntle) laie, lăsând o jumătate pentru odihna trupu-

demf>niC'U ^UnC nou Pr°b lema ascezei. Nu îngăduidemonilor să te înherbânle, ci urmeaZă rânduiala din



Despre conştiinţa celor ce locuiesc ui chil..

mănăstirea ta. în schitul Nitrici'8, unde e nt - .,rânduiala era sa mănânce o dată pe zi. Tu nu dori . •„anei o M l la M sau „ei i ...

urmează această rânduiala, pentru că trăiesc în alt 1 I :trebuie să mănânci in fiecare zi. Să dai trupului ceea trebuinţă, ca să ai putere când e nevoie şi să poţi să—11 î.i. privegherea.

Privegherea să o faci cu măsură, fără să-ti lipseştitrupul de cele necesare. Liturghia ta sâ o faci cu măsură şi cunoştinţă. Să ştii cu ce scop priveghezi şi te nevoieşiiAsceza fără cunoştinţă nu e nimic. E nevoie de înţelegere,de înţelepciune, ca nu cumva din multă priveghere \â se întunece sufletul tău, nu cumva să orbească sufletul tău >i sacazi în întunericul neştiinţei.

Iţi ajunge o jumătate de noapte pentru liturzhiiU (rugăciunile) tale. Părinţii aveau ca măsură să privegheze

iarna o jumătate de noapte, iar vara două treimi din noapte,iar restul se odihneau.

Foloseşte două ore, înainte de a te culca, mgân- du-te şi cântând. Şi odihneşte-te apoi. Şi când Donvi ti u

scoală, fă privegherea ta cu râvnă.

înainte să te culci, afieroseşte două ore rugăj - * Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. precum

rugăciuni. După aceea, odihneşte-te.

18 Schitul Nitrici sc află în Egiptul Inferior in «urJu;■ ^

întemeiat de Sfântul Macarie Egipteanul, c u l ,“ * J ' ‘ .ţime de monahi. Principala preocupau* era iiuru

curăţirea inimii, rugăciunea curata : -contemplării lui Dumnc/cu. Acest centru nn • ^

îndepărtat de Alexandria, asttel încât

-97-



Cuvinte ascetice

Pe omul care se culcă astfel şi întâmpină astfel odih

na canonul, asceza sa. îl trezeşte Domnul. Deoarece devineinsjnimenml Lui. face cu el ce \rea. Dumnezeu îi zice oare

cum. ..în 'lecare zi. fiul meu. înainte să te culci, să te rogi şi■; e es. :ouă ore. Astfel, ai simţământul că nu te trezeştide^tepti lorul. ci Eu te trezesc . Şi. în tr-adevăr, câţi fac

aşa. se obişnuiesc şi se trezesc la ora rânduită, treziţi deDomnu! De ceas are ne\ oie un începător, sau unul care se

: ereu să se trezească, dar niciodată nu se scoală.Pentru câ nu-şi poate obişnui organismul, are nevoie de

deştepţilor D_r şi deşteptătorul, ca să te trezească, zi că; _ ui pe care îl bate Domnul, şi începe-ţi priveghe

rea Li dr noapte.Fi _ inceput efortul de a priveghea două ore seara şi

una înainte de ba de dimineaţă. Mai târziu, străduieşte-te si pn veghezi două şi chiar trei ore înaintea slu jbei de

- t . . . Dacă vezi trupul tău lenevos, întreabă-I: voieşti- - -"a*; — ir- această viaţă scurtă şi să dobândeşti

întunericul cel mai din afară?

Dacă ie sileşn câie puţin, îţi vine puterea.

bi id te trezeşti noaptea şi ţi se pare că nu ai nici unchef. iocepe sâ faci metanii, ca să-ţi uiţi de lene, şi îndată îţiva veni puterea. Şi, într-adevăr. puterea vine. Nim eni nu s-aoe\oit cu acest duh ai cunoştinţei, al răbdării, al înţelepciunii. până astăzi şi să fi dat greş. Dimpotrivă, a dobândit o

rcgujodsă. Ce vrea, omul face. Numai ce nu voim,item sâ facem. Când cineva îşi creează obişnuinţele

corespunzătoare în mănăstirea sa, în chilia sa, toate devinioane uşoare



Despre conştiinţa celor ce loctoiesc în chilii

^ ^

i AT i IS*ia’ in cuvântul său «Despre conştiinţa celorce şed in chilii , nu-şi învaţă ucenicii săi să facâ ceea ce lespune conştiinţa. Uitaţi-le pe acestea, le zice. eu vă voi spune care trebuie să fie conştiinţa voastră. De aceea in monahism, deasupra şi a conştiinţei, se află Stareţul. Conştiinţanoastră este alăptată de voile noastre, de dorinţele noastrede lecturile noastre. Este uşor de modelat, dar şi uşor de

deviat. Ne-a dat-o Dumnezeu, dar constituie o garanţienumai atunci când am cultivat-o corect şi o hrănim corectCele mai multe erezii, cele mai multe schisme, cele maimulte căderi, nereuşite şi abateri demonice ale omului, provin din conştiinţă.

Cum de spune atunci Apostolul Pavel „că neamurilecare nu au lege din fire fac ale legii” (Rom. 2. 14)? Aicispune, neamurile care nu au nici legea scrisă, nicidumnezeiasca Descoperire, din fire fac binele şi se feresc derău. Dar ce este bine şi ce rău e un lucru diferit pentru cel prim itiv , pentru cel civilizat şi pentru cel din lume. potrivitcu locul, cu timpul şi cu felul vieţii. Să nu ne lăsăm înşelat;.conştiinţa este o chestiune foarte fină. altfel n-ar mai avea

rost ascultarea . Cei mai mulţi dintre cei care nu ascultă, ofac în numele conştiinţei.

„Conştiinţă” înseamnă „cunosc bine şi în adâncime”. înlăuntrul nostru există punctul de pornire al binelui. Dar care este binele acela. îl formează iaima noastră, voia noastră, pofta noastră, cartea pe care ani citit o. părinţii care ne-au crescut, fratele nostru care ne-a^ >nui

dem ult nişte vorbe pe care nu le-am uitat niciodată, cwuacestea modelează binele şi noi credem ^că acesta esuconştiinţă. Conştiinţa însăşi este îmbogăţită cu *.i* oonţ

-99-



Cuvinte ascetice

« Adică, nu are conştiinţa conţinut? Binele sau răul

oţiieclh runt aşezate înlăuntrul nostru ulterior?Conştiinţa are un oarecare conţinut moral, iar uneori

si doematic şi de cunoştinţe despre Dumnezeu.^ Chiar şiconştiinţele protopărinţiior conţin o minunată învăţăturădogmatică nediferită de cea ortodoxă, dar învăţătura lor nu

este deplină şi trebuie îmbogăţită.Cine face greşeli in\ocă conştiinţa. Cine vorbeşte,

cine mănâncă pe aproapele cu gura, cine face observaţii, ci

ne pleacă uin tiserică. invocă conştiinţa.C aştiinţa se schimbă cu voie şi fară de voie. Când

aaz: de mic . \ ai celor ce nu binevestesc” şi înveţi că trebuie>â piec; in A nca la misiune, de îndată ce cunoşti monahis-mui. vei suferi un conflict de conştiinţă. E normal. Sufletul

. _ ...Hu a. A-jdar. are importanţă educaţia conştiinţei,

în mod obiectiv există numai cuvântul lui Dumnezeu, pecare : eşteeare îl împropriază potrivit cu Stareţul pe care îlare.

-;i şi-mi spui: sunt ziarist. Ziarul meu are cel mai bun continut. dar nu pot să nu bag şi ceva de scandal,

- - altfel . meni n-o să-l cumpere. O să bag, ca să pot

â trăiesc. Eu iţi pun ,,bine“, altul îţi spune altfel, potr iv itStareţul lui. Care este însă legea obiectivă a lui

umnezeu. care trebuie să ti-o impropriezi prin intermediulStareţilor?

Există o diversitate din pricina libertăţii omului şi nu pentru toate Există iubirea pentru Dumnezeu pe

^ împropriază prin ridicarea crucii Lui. „Să

Domnul T * * Să'™ M ie”’ /Jce

in u lu i . Toate c e le la l t e ^ ^ *** * impreiurârilf- c |te se construiesc potrivit curest. altul pusin^ceş^ahul te .câ'Sătoreşti’ eu mă călugă-

pleacă in Africa. Varnava mer-

Despre conştiinţa celor ce locuiesc in chilii

ge în Cipru, Apostolul Pavel nu e de accrd cu ; - devineapostolul neam urilor (F.A. 15, 37-41). Nu puteri .. ,un stăvilar. Nu există un singur tip pentru toti .ecit M ini

mele şi îndrum ările sunt diverse. Viaţa duhov nicească uo viaţă diversificată.

Misiunea Stareţului este să formeze conştiinţa nv -nahului şi să facă din el un om liber. Misiunea Staret;:.; nueste să-i facă pe oameni scla\i. ci să le dăruiascâ liben ...... pe care ne-a dăruit-o Hristos. Spre acest scop ţinteşte !eeâ-tura cu Stareţul. Dar aceasta este problema Stareţului, nu

poţi tu să doreşti să-ţi povăţuieşti gândirea sau viaţa. Acestînţeles îl are cuvântul conştiinţă.

Daca Stareţul nu dă o povăţuire corectă, monj . poate să se mântu iască prin ascultare? Mai bine să mer^i cuStareţul tău în jos, decât singur în sus. Desigur, dacă orb peorb va povăţui, vor cădea amândoi în groapă (Mt. 15. 14>. şi

de aceea greşeşte şi Stareţul care, fiind orb. a luat asupră-şiconducerea sufletelor, înainte de a-şi vindeca proprii ochi.Şi greşeşte şi ucen icul care şi-a ales un Stareţ orb Dardupă ce l-a ales. subiectul e închis. Acum nu mai poatenu fie de acord, nici să-l schimbe. \ iaţa duhovnice.: nu

este o joacă.Şi dacă, atunci când l-ai ales nu ţi-ai dat sean ... .

abia mai târziu? Dacă nu ţi-ai dat seama, acum subiectuleste închis. Omul se naşte o sigură dată. Din clipa in ca cvei lepăda Stareţul, bun sau rău, începe martiriul ve., ... -începe nereuşita ta. Nu e voie să greşeşti. Pentru că. <— poţi să cântăreşti cine îţi e potrivit de Staret. na -alegi. Ai cântărit? Acum nu mai poţi să nu tu ce - > -

el. Altfel demonii te vor subjuga total. E pre c aîmpreună cu el, decât să te sui pe piscurile \l-ai făcu t Stareţ? El este tatâl tău. Nu poţi sâ spu n i>_

născut domnul cutare. El te-a născut ^ u aU

Cu\ inte ascetice

putem vi 2!urnim şi să spunem luci un ntadevaialc, devastar ă Singurul lucru pe care pot să-l fac este sa ma g ân d esc

i-rinte de" a mă supune cuiva. A dică să -, cu n osc du hu l,

credinţa, dacă cele pe care le spune se găsesc m învăţătură S u p ării şi a Părinţilor B isericii şi dacă vie ţu irea lui e ste

dreaptă. .O sJ-nii spuneţi.’ Ducă pot să le judec pe iicestes şi

O ie cântăresc, la ce-mi mai tiebuie Staieţ?A nevoie ca să-ţi plineşti conştiinţa. Supunerea faţă

ae Stare nu e problemă de hotărâre personală, ci o lege ae. - i monahale. Fiecare monah sau om, care vrea să

devină monah. este povăţuit de cineva, fără să poată să-llase ... sâ - ungă se judece cu el, rămânând nevinovat.Asta ar fi o răsturnare a firii. Este un element anormal în

Ace-i'iâ ctare este. în majoritatea cazurilor, începutul.. . • a durerilor, dar fară naştere şi înviere, şi care

... . ..„ n a -unt acoperite de către conştiinţă. Dar aceastanu es c conştiinţă, ci ascultare faţă de ego. O spune şiStar tal Sime n Noul Teolog 9 şi toţi Părinţii.

Nimeni nu şi-a schimbat Stareţul, ca mai apoi să vadă spor în viaţa ^a. Dimpotrivă, câţi au ascultat un Stareţ,' •'•• •r daci a.e .ta greşea, s-au mântuit, au înaintat şi au fost

ajutat, chiar i când Stareţul s-a pierdut, pentru că fiecareeste j jdecat în mod diferit. Eu, Stareţul, voi fi judecat înruncţie de modul in care am născut şi am hrănit fii duhovni-

ar .u in funcţie de ascultarea ta. Deasupra a toate esteStareţul. \ j este nici Evanghelia, nici Hristos, nici Dumnezeu aici Sfântul Duh, numai Stareţul.

Smereşte-te, aşadar, la picioarele lui şi zi: „Robuliau Pannte mântuieşte-mă” Roagă-1 stăruitor şi te va

SSfN J / Z * ' Cateh‘ (>cner i l l >hd Deisis, Sibiu,P 222 *41. r<*°s pe iingele părintelui duhovnicesc,



Despre conştiinţa celor ce locuia c in chilu

primi. Fă însă voia lui. Pentru că ce să-ti faCă Iacăsminteşti în fiecare zi turma? Dacă tulburi, dacă tri i 'nu eşt, de acord cu duhul frăţiei? Mergi la biserică nu c timulţumit. Se face sinaxă; rugăciune - zici tu - trebuie .sinaxfl. Ce să-ţi facă atunci? O să-ţi dea una ca să a un , n prăpastie, sa se mântuiască cei din jurul tău, să se mânu.-iască şi sufletul tău.

Gheron Iosif l-a izgonit odată pe părintele Efrem pentru că întârziase puţin la slujbă. Nu făcuse nimic serios’„Am căzut atunci —zice papa-Efrem —şi l-am rusat. l-amrugat, ca să mă primească iarăşi. Şi m-a primit”.

De pleci în cetate, vinde lucrul tău de mână. netârguindu-te pentru preţul lui, ca mirenii, ci dă-i-l cuiva

pe 01 ice, ca să nu piei zi putereci adunată în chilia ta. Dt cumperi ceva de caie ai trebuinţă, nu te târgui spunând.' „De nu mi-l dai cu atâta, nu ţi-l iau”; iar dc voieşti aceasta, sileşte-te puţin, şi de nu primeşti preţul lui, lasă-l în tăcere. [4, 5]

Vrei să cumperi ceva. Dacă ai câţi bani ţi se cer,cumpără, dacă n-ai, nu fă tulburare. Taci, spune „mulţumesc mult” şi du-te la altul. Să împărătească pacea şiseninătatea în jurul tău şi înlăuntrul tău. Dacă vezi că vre^

să profite de tine vânzătorul, ori nu mai fă cumpărături, oridu-te acolo unde nu profită.

20 Gheron Iosif (tl959), dc loc din insula Păros a xemt & un i -Sfântul Munte, unde a dus o viaţă foarte aspră şi i^ lu ^ă ^ ^

ucenici cărora le-a împărtăşit duhul isihast. dar a to>tst lul _ al multor monahi şi monahii. Unul dintre ih.uuu * 'Katunakiotul, vrednic fiu al acestui slânt >i cuxio* F.ti* *c

-103-



Cuvinte ascetice

Dar n-a născut lui îacov copii, pană ce n-a născut Lia copiii ei. Şi a împlinit slujirea pentru Ralula alţi şapte

ani. [4. 10]

Se referă la Rahila şi Ia Lia, cele două soţii ale patriarhului Iacov. Rahila era frumoasă, iar Lia avea ochiibolnavi şi Iaco\ nu o iubea. Dumnezeu n-a îngăduit sădobândească copil de la Rahila, înainte de a dobândi copilde la Lia, prima femeie pe care i-a dat-o socrul său când l-aînşelat. Iar ca să o ia pe Rahila, pe care o dorea, a slujit alţi

şapte ani.

înţelesul este acesta: că de nu va săvârşi omul toată

făptuirea, adevărata contemplare nu i se dăruieşte.

Chiar dacă Iacov a iubit-o pe Rahila totuşi a luat-omai întâi de femeie pe Lia. Avva Isaia dă acestui fapt istoricc talcuire simbolică şi mistică. Bine este ca atunci cândcitim Scriptura şi avem o insuflare pentru tâlcuirea ei alegorică şi simbolică să o acceptăm, dar să nu lepădăm niciodată

ideuirea literală, pentru că în ea se află siguranţa.Dumnezeu a închis pântecele Rahilei până ce a năs

cut copii din Lia. Când Lia a terminat de născut copiii ei, aînceput Rahila să nască (Fc. 29, 31 ş.u.). Copiii ei erauiu i i >i de folos. Dar copiii care erau într-adevăr iubiţi dea. jv şi care au jucat un rol important în istoria lui Israil au

născuţi dm Rahila.MSti r L! 7 ' te ,mboluI vietH practice. Trebuie mai întâi să

rusL.i ni .d CU,tani’ ale smereniei’ ale luptei zilnice, alecu care încă nu-L vezi pe Dumnezeu, să fii

-104-



Despre conştiinţa celor ce k u w , - .hilii

binecuvântat, să naşti fii sâ ai mulţime de fn - . lup* ce ■dobândit fii peste fii, adică roadele făptuiri in «aţa taduhovniceasca, atunci să intri în viaţa coni. mf

Şi când a încetat Lia de a mai n tun , • .adus Dumnezeu aminte de Rahila.

Dum nezeu aşteaptă mai întâi să rodim in sia. practică şi după aceea ne dăruieşte contemplaţia. Probabil că fuiavvei Isaia au protestat: Noi am venit în pustie calucruri înalte, am venit pentru contemplaţie, şi tu . b nşi ne vorbeşti despre cum să discutăm, cum să şedeiu cunsă dormim, cum să prindem furculiţa şi lingura? Era pericolul să ajungă a-şi dispreţui Stareţul. Dacă l-ar fi dispreţuit,l-ar fi jignit pe Dumnezeu, ar fi necinstit legea Domnului,ar fi împărţit cuvântul Lui, ca şi cum ar a\ea elemente mai

înalte şi altele mai joase. în timp ce toată propovăduirea luiDumnezeu este duhovnicească, serioasă şi dumnezeiascămod egal. în felul acesta şi-ar fi vătămat ucenicii suflete ePentru ca să-i prevină, aşadar, le spune: simt ispita \oastrâaţi \ enit pentru \ iaţa contemplativă, dar mai ntâaduceţi roadele \ieţii practice, dacă \reţi săînain aţi i

lăuntrică.

înţelesul e acesta: de dobândesc osient hit îr 4prşh

şi sim ţirea se eliberează de patimi, vtJi •adevărată descoperă minţii slavele Siih D i -spre ajutor lui Iacov , totuşi el iubea vt I

pe toţi, adică deşi ostenelii tt

vrăjmaş,totuşi numai adevărata uneşte pe el cu Dumnezt M-



Cuvinte asccticc

caii catul şi nu vă supuneţi şi la cei ae pe urma caiugar almănăstirii, şi dacă nu vă faceţi pământ şi cenuşă la picioarele. la \oia şi la gândul celuilalt, dacă nu învăţaţi să-l vedeţi pe celălalt cu gingăşia despre care am vorbit, dacă nu

primiţi bunul simţal celuilalt, dacă nu aveţi deplină părtăşie

cu ceilalţi Fără acestea, nu veţi putea face nimic. Pentruacestea vă va binecuvânta Dumnezeu. Părinţii au împlinitceea ce ne învaţă maica Biserică, ceea ce ne spune cuvântullui Dumnezeu. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi, ca sădobândim cunoştinţe pentru minte, simţiri duhovniceşti,care reprezintă adâncirea şi vederea chipurilor vieţii luiDumnezeu.

Şi de ia aminte slujitorul la Ilie şi nu vede ceva dincele şapte patimi născându-se, vede „Un nor nuc care

printr-o lucrare a bărbatului aduce apă" (3 împ. 18, 43-45)din mare. ceea ce înseamnă odihna Mângâietorului celui Sfânt. [4. 11]

Dacă nu mai ai patimi, dacă nu ai neputinţe, dacă aidepăşit cele de jos, atunci vei vedea un mic nor aducândapă din mare, care este odihna Duhului Sfânt Atunci îţi vahărăzi Dumnezeu şi odihna desăvârşită.

este al nostru şi adoptând ceea-i iraim lepaaandu-ne de cece este al celuilalt, atunci



Despre conştiinţa celor cc locuie n

avem nădejde că Dumnezeu ne va învrednici v

Altfel, nici dacă ne strâduim, nici dacă strigăm, nu .on putea face nimic. Oricât am vrea, oricât am aler_

n e - a m jertfi, nimic nu vom realiza.Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea bunul iroţa-L găsi pe Fiul lui Dumnezeu, care S-a numit ..FiulOmului , in fiece om pe care-1 avem înaintea noastră -vi ab tatunci vom avea dreptul să pretindem ceva deDumnezeu. Trebuie, odată şi odată, să avem pretenţii de LDumnezeu. Altfel, vom fi tulburaţi de furtuni şi ne vom

afunda neîncetat în neadâncimea noastră zilnică. înmicimile noastre, în gândurile noastre, în păţaniile noastre.Viaţa noastră va fi o pendulă care va merge când încolo,când încoace, fără să facem nimic. Eu voi sui, tu vei cobori,tu vei sui şi eu voi coborî. Această viaţă a noastră va fimincinoasă, în timp ce Dumnezeu ne-a adus aici lamănăstire, ne-a chemat, pentru o viaţă atât de duhovni

cească.



4

Despre poruncile date celor

credincioşi şi despre zidirea celor cc voiesc să locuiască cu pace împreună

Avva Isaia este un om plin de har, vorbeştedulceaţă şi cu dragoste, dar pune întotdeauna ca temelie a

vieţii duhovniceşti pe aproapele.în textul care urmează ne arată cum putem să trăi;

în pace cu ceilalţi, astfel încât viaţa noastră să nu fie ocontinuă confruntare. Se referă la probleme practice car.sunt trăite de toţi cei ce trăiesc lupta vieţii duhovniceşti şide noapte.

De mergeţi împreună pe caley luaţi aminte in toate la cugetarea slabă din voi, f ie că trebuie să şedeţi puţin, ţit că gustaţi ceva înainte de ora cuvenită. [5, 1]

Când călătoriţi cu alţi fraţi, s-ar putea ca unul su fieslab cu trupul sau cu sufletul şi să dorească să se a>e.e

puţin sau să mănânce înainte de ora rânduită. Tu, înairte c iacesta să o ceară, trebuie să-ţi dai seama că acesta v e . ^mănânce sau să se odihnească. Aşadar, prefa-te că eşti

obosit, ca să poată acela să se odihnească.

De ieşiţi împreună pentru un lucru Ht». ’să ia am inte la sine şi nu la fratele său: nu-l in\t,c

-109-



Cm inte ascetice

\ici criteriul iarăşi este celălalt, dar dintr-o perspec-. . r e i Lucrul monahului este studiul, rugăciunea şi

sa Orice altce\a ê consideră a ti o lucrare trecătoa-

•'■ci.că în pauză. A.şadar. când mergeţi la o astfel delucrare, la o i crare a întregii obşti, fiecare să-şi vadă de elînsusi ■ de celălalt. Dacă te uiţi ce face celălalt, o să-ţi

_ . si-l îndrepţi şi să-l înveţi. Face bine ? Face rău? Nu trebuie s5-ri sc^pe nici un cmânt din gură. Şi numaiţaprui că m visat şi te-ai încredinţat că celălalt ce \a nu face

bine. dga ai si căzut. Cel puţin, să nu rodească răul. ' . 1 . •-j. ;âj ş: să sfârşească într-un rău şi mai mare.

De faceţi un lucru trecător în chilie sau zid iţi ceva, dt piidă casa sau n a itcru. Iăsaţi-I pe cel ce lucrează să lucreze cum \ oie.)te.

Să presupunem că faceţi un lucru trecător în chilie şint _ _rl Ll5.i l-! pe cel ce lucrează să lucreze cum ştie el.

De vă aduc niscai fraţi ceva, să nu-i întrebaţi ceva “ ’c' ,l - ' dacă \ă lasă aceasta în chilie şi unul din

''eputăndu-se înfrâna, spune unuia dintre voi ce\a din ceea ce vatămă, să nu spună cel ce a auzit acestea vreunuia dintre fraţi, ci să tacă, până va trece ceea ce au■ âsai act ia de la ei ca să nu umple inima lor de veninulmor i i .

Dacă .ine un ■i/itator. monah sau mirean, să nu-i

? u r '; întrebare lumească, pentru că va intra robia la tine■n dulie şi te vor robi gândurile. Orice ai întreba, vei primiun răspuns lumesc. Nu-ţi ajung ispitele tale şi gândurile

U inlreârea ăâugi căcat peste căcat (Konpov em * o w ) , putregai peste putregai. îţi bagi gânduri. Ce vrei,

Despre poruncite date color ««linei..

de întrebi . No. grecii suntem deştepţi. întreb;, • ..cum sunteţi, ce mai tăceţi, sunteţi bine. părinţii u h„« -Punem şapte, opt întrebări cu acelaşi înţeles si nin

mult. Foarte înţelept acest lucru! Nu-ţi lăigi stei a de interes şi de preocupări, pentru

ca va intra lobia în inima ta. Sa te prindă vrăjmaşii in r f ,chiliei, accept. Dai sa te prindă în chilie prin omul carc ji venit, şi sosirea lui, în loc să fie binecuvântare, devii*: blestem, n-o accept.

Daca vizitatorul nu e înfrânat şi începe sâ-ţi spună

vorbe deşarte, tu nu le răspândi şi la ceilalţi. Ajunge cărobia te-a prins pe tine, să nu ajungă şi la sufletele celorlalţifraţi, care locuiesc împreună cu tine. Fă răbdare, taci, roa-gă-te, până ce robia va trece, astfel încât glonţul cel ucigătorsă nu iasă de la tine şi să intre în ceilalţi fraţi.

Cu cât mai largă este sfera preocupărilor, a lecturilor, a problemelor unui om, cu atât mai mare este robia lacare se supune şi cu atât mai mult se desparte de Dumnezeu. Nimeni nu poate să aducă închinare lui Dumnezeu,decât atunci când se uneşte, se tace un trup şi un duh cu Ei.Orice altceva este o desăvârşită îndepărtare de Dumnezeu.Care vine în mod firesc. De aceea, zice. pe cât poţi. îngus-tează-ţi orizontul. De este cu putinţă, sa nu te interese* e

nimic, nici măcar cele ale lui Dumnezeu, ci doar Insuş.acest Dumnezeu.

Dacă mergi Ia niscai străini pentru vrec ' -de a ta, să nu întrebi pe vreunul de ceva c< nu-:: apar ca să poţi să intri nevătămat m chilia ta.

Dacă ieşi din mănăstire pentruîntreba pe nimeni, pentru ca. atunci caii k muta, să intri sănătos. Ai pus fie şi numa, o nu.......

-U I



noputinii & mai intri sănătos în chilia ta. Vei li legat cu

îniun si lecuituri. . /s ,C ă( de autentic este Slântul Isaia şi cat de detaliat le

spune’ Se ocupă de fiecare detaliu ca să nu poată spunecineva că la asta nu m-ani gândii şi nu am luat aminte. Canj pj/c.iscă de aceeaşi stâncă ascunsă în valuri, continuă:

De o oflaţi Ia străini, să nu îndrăzniţi să rostiţi , reo lujt . despre nici un lucru, în locul unde aţi intrat, cu să h loiosejscă di pilda voastră, mai ales de tăcerea

:, /*;>/>;; i2 M un\ii >'i arătată.

\ici încearcă să dezrădăcineze un gând care poate. \ ma din dreapta, un gând, chipurile, creştinesc. Da, dar

et u: Lâliigâr >i oriunde merg mă aşteaptă cu braţelea să-i în\ăţ, ca să le vorbesc, ca să le spun

ude jru) ca sj le dezleg problemele. Coborâtu-s-a monahulA

-îl dm munţii cei înalţi? II aşteaptă cu toţii, fremătândde nerăbdare.

>u există fantasmagorie mai mare. Nici satana nuo idee jtat de înaltă despre sine însuşi. Nu, zice avva

I : _ a r u-: deschide gura ca unul care are îndrăzneală, caun monah jghiorit. nu spune nimic. Dacă vrei să-i foloseşti

pe aJţji, p j {ace cu un singur lucru: cu exemplul tău, cuherioziiatea u. cu sobrietatea ta şi, mai ales, cu tăcerea ta,care ascunde tăcerea lăuntrică, cu tăcerea minţii tale şi a gu-

• taie. Omul tăcut, cel nepăsător, după cum îl cred alţii,J nu >del şi exemplu de adevărat monah.

- I aia prin cele de mai sus, ne păzeşte

r poate trecură ca să ne facă să vorbim . Dar^vorbeşti, o să-ţi grăiască şi alţii, o să zici şi tu, şi, ca săeşti câ \îaţa rjionahalâ este cea mai înaltă, o să dai şi

exemple, p astfel vei ajunge depane de Dum nezeu.

Cuvinte ascclicc

-1J2-



Despre poruncile date celor credincioşi

„ , ° aca mici me de * 0 «. fratele tău iţi ipunt un

cuvânt, suporta-l cu bucurie. Cuci, de nu cauţi cuvântul ă .în judecata Lui Dumnezeu, te vei afla pâcâîuind. [5 . 2

Dacă lucrezi cu alţi fraţi şi un frate de-al tău dinneputinţă sau din micime de suflet, după cum este fire c sâse întâmple uneori, nu îţi vorbeşte frumos, nu te întristaîndură cuvântul aspru şi amar cu bucurie, pentru că. daci

nu ici aminte, va produce înlăuntrul tău gânduri care de asunt păcat. Dacă îl judeci pentru că s-a purtat urât faţă detine, îţi vei îndoi păcatul, în timp ce săracul acela a arăta:doar o neputinţă.

Prin cuvintele din micime de suflet , avva Isaiaîncearcă să explice şi să justifice de ce se nasc relaţii

proaste între monahi şi între toţi oamenii. Când cine\a se poartă urât, noi ne împotrivim, ca şi cum ne-ar necinsti şine-ar subestima, sau ca şi cum ne-ar fi dat nouă răspunderea, în timp ce, în realitate, se expune el pentru că nu se poartă frumos.

îţi spun să mergi undeva, şi tu mă sudui. Eu îţi zic:

„Iartă!”, şi tu mă blestemi. îţi cer să-mi aduci ce\a şi tu mănumeşti leneş. Atunci mă împotrivesc: „Mie să-mi spunâleneş, care sunt Stareţ! Nu cinsteşte părul meu alb! Tc~ eacestea sunt îndreptăţiri, pentru că felul urât de a >e pu;.^nu are nici o legătură cu ce i-ai spus sau ce i-ai cerut Px >1

simplu arată josnicia lui, moştenirile lui uiâte. sufleui v

îi este neputincios, mintea care nu-i meige bine. p-care viermuiesc înlăuntrul lui şi-l fac să nu >tie ^e spuiK. insfârşit, caracterul lui needucat. Asta înseamnă din de suflet . Şi ceva din toate acestea îl ta^sâ nufrumos. Tu, de ce te împotriveşti? în loc >â-ţi tiv nu a ^

te împotriveşti?



Cuvinte ascetice

Gura vorbeşte întotdeauna din pnsosinţa inimii,Mi P M) Iar omul care ţi-a vorbit astfel îşi descoperădurerea lui, amărăciunea lui. Cine nu vorbeşte cuviincios,cine se împotriveşte în cuvânt, cine protesteaza nu este

bine. Trebuie să-l acoperim, să-i dăm să mănânce şi să seodihnească, iar tu i te împotriveşti? Nu te împotrivi ca să

nu-ţi foci păcatul tău mai mare.Am văzut până aici patru Cuvinte şi, precum vedeţi,

av\a Isaia îl găseşte până acum pe Dumnezeu numai înrelaţiile noastre cu oamenii. Ce realism găsim la cuvioşii

Părinţi!

Dacă un frate străin vine la voi şi aţi auzit mai tnainit despre el că este iubitor de vreo schismă , nu cerce-

. L. asta prin cuvinte, până nu se va arăta vouă scăderi Iui. Păzi i-vă pe voi să nu faceţi ceva ce ştiţi căt de va înţelege fratele, se va năcăji.

Dacă ^ ă vizitează un frate, despre care aţi auzit că arcocheta cu vreo grupare schismatică, că este „semănător decuvinte", adică unde merge produce neorânduială şi probleme, nu-i aţâţaţi partea bolnavă, nu-i aruncaţi momeala, casă vedeţi dacă într-adevăr aşa este, nu-I cercetaţi ca să

vedeţi scăderile Iui. Păziţi-vă pe voi înşivă, pentru că, dacăfratele pricepe că-1 ispitiţi, se va întrista. Se poate să fiesemănător de cuvinte”, dar şi atunci cinstiti-1.

9

De voieşti să iei ceva şi ai nevoie de aceea , să nu nunnuti împotriva fratelui tău, că „de ce n-a înţeles să-mi

Ce\° s*ne? >Ci & cu îndrăzneală, cu simplitate: „ ua iubire da-mi aceea de care am trebuinţă”.

-114-



Despre poruncile date celor crechn

Să presupunem că vine cineva la mân i t - . .să se calugarească şi are nevoie de ceva. Toţi au ck i »atcnumai acesta nu are, însă nu spune nimic. A teapt a ca *

să-i dea ceea ce-i lipseşte, o cere înlăuntrul ufletulu *Lucrul acesta nu este corect, zice avva Isaia. Nu ţine şarpeîn mintea ta. Orice-ţi trebuie, mergi şi spune Staretulusă rânduiască lucrurile, sau să-ţi explice de ce incâ nu ţiVa dat. Să nu ai pretenţia ca, fără să spui ceva, ceilalţi ă-ţi deaLegăturile tale să înceapă de la ceea ce este arătat în ochiicelorlalţi.

De se iveşte între voi întrebarea despre un cuvânt al Scripturii, cel ce cunoaşte cuvântul şi-i ştie înţelesul, după

puterea lui, să lase voia lui în urma fratelui şi să odihni as- că pe frate le lui în bucurie; căci cuvântul care i se a re esit să se smerească în faţa fratelui său. Cel ce gândeşte la

judecata dinaintea scaunului dumnezeiesc, în faţa cărui.; \a avea să se înfăţişeze, să facă tot ce poate ca să nu gre

şească gura lui, căci altfel nu va afla răspuns bun in ceasu acela înfricoşat.

Dacă discutaţi, dacă se deschide un subiect pe marginea unui text din Sfânta Scriptură şi se pun întrebări inlegătură cu înţelesurile lui, să nu crezi că ţi se cere ca ta sătâlcuieşti textul, pentru că astfel dovedeşti că îl ştii >i te pu

pe tine înaintea celorlalţi. Cea mai bună tâlcuire a Sfinte»Scripturi este smerenia. Dacă ceilalţi nu ştiu. sau nu î iamintesc, sau nu înţeleg, nu arăta că ştii tu, pentralalţi se vor simţi mai prejos decât tine. fu sâ Uiu.

pe tine însuţi înapoia celorlalţi şi nu spune înd ^vine, cu gândul că-i \e i odihni pe raţii tăi . *Lrs. icumva înseamnă asta, nu cumva cealaltă.



Cuvinte ascetice

discuţiei se va ivi răspunsul corect, iur fratele tău se va bicura m să fie «nit prin văd,rea „eşcnţet Iul.

Căci cuvântul care i se cere este sa se smerească în fata fratelui său. Dovada că ştii adevărata tâlcuire a Scripturii este dacă ştii să te smereşti şi sa te zdrobeşti înainteaceluilalt. Ia aminte şi la încă ceva: cine vorbeşte arată că nuare în minte înfricoşatul scaun de judecata şi, cand se vaînfăţişa în ceasul acela înfricoşat, nu se va putea apăra. Şi

adaugă:

Să nu roiţi să umblaţi după lucrurile timpului acesta ca să nu vă faceţi ca latrinele în care fiecare varsă cele din pântece. producând multă putoare. Ci vă fa ce ţi mai di grabă altar al lui Dumnezeu în curăţie, făcânclu-vă preoţi lăuntrici, care puneţi totdeauna tămâie pe el dimineaţa şi scara ca să nu rămână altarul fă ră tămâie, ci siliţi-vă să

fin intotdeaina înaintea Domnului în starea de rugăciune totală. [5. 3]

Acum vrea să restrângă orizontul fiecărui monah, casă se îndeletnicească cu principala sa lucrare şi să-şi facălucrul lui în pace. Lucrurile timpului acesta sunt temele

politice, bisericeşti, lumeşti, ştiinţifice, filosofice, ediţiile

care ies pe piaţă, ce se întâmplă în lume, ce este contem poran şi de moment.

După cum se merge laWC şi fiecare îşi deşartăconţinutul puturos al pântecelui său, exact aşa şi tu, cândîngădui să ti se relateze ceva actual, lumesc sau omenesc, teaci ca o latrină în care cel ce îţi vorbeşte îşi deşartă

conţinutu puturos al pântecelui său.Aşadar, în loc să fiţime. mai ine să fiţi altar a] lui Dum nezeu, plin de cură-

să : , r UT ^ nU ave^ n' m‘c lumesc, nim ic străin, ca> P sa aduceţi deasupra altarului vostru, în inima voas

116

Despre poruncile date celor c r ,r,

tră ş. in mintea voastră, jertfe de dimin, , Niciodata altarul vostru să nu rămână fără de imă

Nu cred ca există vreo imagine mai suge* tr â rentr

a arăta pe omul care aude şi întreabă şi se informează de pre lucruri care nu sunt ale lui Dumnezeu. Sfântul I- , . carată aici foarte viu.

D e locuieşti cu Păt intele sau cu fratele tăi. â j iu l h prieten ie cu cineva într-ascuns sau sa scri i scrisoare

în ascuns , nevrănd să ştie fraţii cei cu tine . fiindcă te pie rr:

ş i p e tine şi p e aceia.

Locuieşti împreună cu alţii? Nu trebuie să ai nimicascuns, nici prietenie, fie înăuntrul, fie în afara mănăstiri'nici corespondenţă, pentru că aceasta este mai rău decât ti --te Cine are ceva osebit, mai cu seamă o legătură cu un <m.

şi care este legătură a sufletului, unul ca acesta nu va puie.,niciodată să se înfrâneze. Se va distruge şi pe sine, şi peceilalţi. Cu adevărat, cine are secrete sau scrisori, pe care seteme ca nu cumva să le citească ceilalţi, sau prietenii, ccare vrea să le aibă doar el, deoarece le simte ca personale,sau orice altceva care-i aparţine şi încearcă să ascundâ deceilalţi ca să nu folosească şi ei, acest om este un pier. Aior

şi, în acelaşi timp, şi un pierdut. Junghie şi se junghie.

iG/c-ynffkll

D e locuieşti cu unul mai mare ca unt. >'J >

să f a c i vreo binefacere vreunui sărac, dacă nu-i întâi p e a ce la , ş i să nu o fac i într-ascuns.

Avva Isaia le analizează pe toate dup*** -tăşiei şi al păcii cu celălalt. Inter zice înot . -

milostenia, f ă c u t ă fără ştirea Stareţului Mo r u.

dispoziţia să facă milostenii, să Iaca mu -



Cu\ inte ascetice

dacă are bani. îi dă la săraci, este un administrator, se face pe cine proprietarul lucrurilor mănăstirii şi este ca şi cum şi- ar fi lepădat rasa. De vreme ce eşti monah, şi mai cu seamă

ehinovit. nu poţi să faci asemenea lucruri. Cei de la chilii insă. care trăiau separat, aveau rânduiala să ţină o treime din enituri şi două treimi să împartă la alţii. Vrei, aşadar, să

faci bine unui sărac? Ia aminte să n-o faci singur, ci întreabă pe fratele tău: „Să dăm ceea ce ne prisoseşte?”

De întrebi pe bătrâni despre război, să nu asculţi de cii ce-ti vorbesc înlăuntru, mai mult decât de bătrâni, ci roa^ă-tc mai întâi lui Dumnezeu, zicând: „Fă milă cu mine,

şi ceea ce voieşti, dă Părinţilor mei să-mi spună”. Şi astfel ceea ce îţi vor spune Părinţii, fă cu credinţă, şi te va odihni Dumnezi u. [5. 4]

De multe ori mergem la un Gheronda, şi mai ales la Stareţul nostru ca să-l întrebăm ceva. Acela ne spune păre- ea ui. dar o a\em şi noi pe a noastră. Ne zice el gândul lui, ar i a\em şi noi pe al nostru. Lucrul acesta nu poate să fie,

zice awa Isaia. O să asculţi fie de gândul tău, fie de Stare-

ul .ău. înainte să mergi la Stareţ, roagă-L pe Dumnezeu: "Fă milă cu mine şi care e voia Ta, descoper-o Stareţului ca să rru-o spună acela”. Dacă Stareţul îţi spune ceva contrar aşteptărilor tale şi ţi se pare că este antievanghelic, D”^adiţional, antipatristic, necreştinesc, tu să faci ceea ce îţi pune Altfel, ar fi trebuit să nu-l întrebi deloc şi să faci ce

să trăieşti în propria-ţi duhoare. Odată ce l-ai întrebat!w v 1S.^re^ .e Stareî’ ci faţă de în su şi D um nezeu, j -ţ . n \. a~cuW Pe El, şi asculţi de cei ce-ţi vorbesc

nlauntru. adică de demoni.

Despre poruncile date tel*,r ,n. ,

De locuieşti c u /ra fii „„

penrrw niscai mofive, pildă pentru lucrul de mană ■■

i a (pe care. ------ - sau pentrulenevie, saw pentru ca voieşti să te linişteşti, sau pentru «

pentiu legătma (ce ţi-o impui), sau pentru odihna

nu o vrei), sau pentru neputinţa de a răbda < p, . , ,

nu poţi purta jugul (prezenţei lor), sau pentru că face voia ta, sau pentru că nu-ţi împlineşti trebuinţa ta. au pentiu că voieşti să te dăruieşti mai mult pătimirii fol toate, sau pentru că eşti slab şi nu poţi purta osteneala j t

ţi-o impune prezenţa lor), sau pentru orice motiv ce-:: îndeamnă inima să ieşi, vezi să nu scapi de jug şi să ieşi u întristare, sau să fugi pe ascuns, cu necaz, sau în vreme ce se iveşte între voi vreo lipsă de preţuire şi nu-(i adu aminte de frăţietate, pentru piedica ce ţi-o pune \reo răutate, ci, mai degrabă, caută o vreme de pace.

Vine cineva să rămână în mănăstirea noastră şi apoi vrea să plece, pentru că mâncarea este grea. sau cutare monah nu i-a vorbit frumos. Pretexte. Când \rea cine\a plece găseşte multe pretexte. Se poate, aşadar, si e obosească lucrul, sau să te încurci cu un oarecare frate - cine merge la mănăstire şi se va lega de un frate oarecare,

cu siguranţă se va separa de obşte - sau să nu te odihneau, sau să nu poţi să rabzi jugul călugăresc, să vrei să me g pustie, să nu ai ce ai vrut, sau să vrei să mergi a de să trăieşti o viaţă mai aspră. Ai grijă, toate a^esU-a pretexte. De aceea, cel mai bine este bă nu pled n mănăstire. De vreme ce acolo te-a trimis DumiivZeu ,1 a spus: „O să stau cu voi fraţilor . e ti dator >~ r~l Dacă însă există un oarecare motiv pentru ^-re rămâi, nu-l crede, pentru că este un pretext i u c ca Dumnezeu să vrea să te separe de trarn ta - ............



™ , o ,i-a condus paşii. gând de plec are este

întotdeauna satanic 5i Întotdeauna tc v a m ţpovara.Cu toate acestea, dacă nu poţi sa ramai ş, vrei să

Pie-i dacă ai făcut primul păcat, cel puţin nu-l adăuga şi peî doilea- să nu ieşi cu întristare , să nu pleci trist, ci

bu-uroc Să căseşti un pretext, o îndreptăţire ca să pleci bucuros Să-ri îmbrăţişezi fraţii, să-i săruţi, să le spui c-o săniai 'ii- ^dică să pleci ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,astfel încât să nu laşi în urma ta amărăciune şi cei rămaşi să

:r;mantări de conştiinţă şi să înceap ă să spună unul

către altul că din cauza ta a plecat fratele. Şi aici, precumvedeţi, iarăşi criteriul este celălalt. Chiar şi când păcătuiesc ,trebuie si au aminte să nu-i am ărăsc pe ceilalţi.

Suit Jiă fugi pe ascuns cu necaz - să nu fugi ca unho;, tara ştirea nimănui.

- Unde te duci, copilul meu?- Sunt bolnax şi merg la doctor, Părinte.- D j-te la doctor şi după aceea pleci.Iar dacă \ rei să pleci în pustie, trebuie de asemenea

să iei binecuvântarea bătrânilor şi a Stareţului. Mergi la Bătrân; şi le spui: „nu-mi găsesc odihna!” Ce să-ţi spună sărmanii. Dacă se găseşte \reunul mai naiv o să-ţi spună: ..Pentru odihnă ne-am făcut noi monahi? Dacă nu-ţi găseşti

odmna. pleacă”. D^r îucrul acesta nu este corect.Sau in vreme ce se iveşte între voi o lipsă de preţuire. Dc asemenea, să nu pleci într-o perioadă în care sunt

probleme, pentru câ şi obştea este o familie şi fiecare fam ilie arc greutăţile ei, crizele ei. păţaniile ei. N u pleca în tr-o

perioadă de anomalii pentru că vei adăuga şi tu la acestea,şi o sa Iaci şi mai grele problemele fraţilor tăi, mai ales

câivi ’.u i:-a: genera’Şi mai degrabă caută o vreme de pace. Când frăţia

ll a fi liniştita, bucuroasă, când problema ta va fi uitată, când

Cuvinte ascetice

-120-



™rf.f' Pa5"lce' c»ttd va trece valul, atunci r ■ ,. .„Ah! Fraţt, ntet, m-a pnns ga„d„l s, nu ma, 'VOI .

Pleaca .a şadar, şi du-te altundeva, in câteva zi le \ vei da seama daca locul sau mănăstirea pe care ai ales-reste moartea sau viaţa ta. Ai rămas? Subiectul s-a inchnDe aceea, ai grijă să cunoşti dinainte locul unde mer^i

De iei o chilie ca să rămâi în ea câteva zile să ?u

stf ici in ea ceva, nici să zideşti,

de nu întrebi mai înainte pe

cel ce ţi-a. pi edat-o, fie că e spre odihnă, sau nu, fiindcă aceasta este contra conştiinţei. [5 , 5]

Dacă iei o chilie ca să rămâi în ea puţine zile. nuschimba nimic. Oamenii, şi mai ales tinerii, au o manie*oriunde merg, schimbă lucrurile. Li se pare că nimic nu este

cum trebuie. Soba trebuie mutată acolo, masa nu e bine aici.ci trebuie să stea în mijloc. Icoana de acolo trebuie mutatJ.aici trebuie vopsit, dincolo văruit etc.

Nu! zice avva Isaia, acesta nu este comportamentcălugăresc. Cel care ţi-a dat chilia aşa o vrea să tie Cânemergi tu şi vrei s-o aranjezi e ca şi cum i-ai spune: „Nebune, de atâţia ani şi n-ai văzut asta? Eu numai ce am intratîndată mi-am dat seama”. întreaba-1 mai întâi da ca îi preschimbările la care te gândeşti. Dacă este de aicv.ru.schim bările. Dacă nu-i plac, nu le fă, pentru l a este .conştiinţei, inconştienţă. Minunat cu\ânt ca >ă expnrnccaracterul oamenilor care fac schimbări, tar. >j >seam a că, prin acestea, îi stârnesc pe aceia «.are a -

chilia lor. Acelaşi lucru se poate să ni se întanp- ^slujirile din mănăstire. îţi dau astăzi o . ~ tSlujeşti doi ani. apoi vine altul în locul iau

îşi ia slujirea. începe sa spună - t n

Despre poruncile date celor credincu

-121-



Cuvinte ascetice

cealaltă nu trebuie, asta e în plus . ..” când Iu o să vezi,n «a te simţi9 Te vei amărî, te va durea. Iar tu, frate,

care faci schimbările, om eşti sau dobitoc? Numai dob,toculse uitâ în jurul lui fară să simtă sufletul omenesc. Preferi să-ţiodihneşti ochii mai mult decât sufletul acesta care poate filovit. îndurerat, înlăcrimat, fară ca tu măcar să-ţi dai seama.

De ie linişteşti în chilia ta şi te-ai legat pe tine

pentru ora mâncării, fie că nu mănânci ceva fiert, f ie orice altceva, şi ieşi între st?‘ăini, păzeşte-te să nu spui cuiva ,sezând Ia masă, zicând: „Iartă-mă, nu mănânc aceasta

Altfel toată osteneala ta a ajuns deşartă în mâinile vrăjma şilor.

îţi pui ţie canonul de a nu mai mânca mâncare gătităsau peşte, ou sau ulei. Mergi într-un loc străin şi ţi se dă sămănânci cu ulei. Nu poţi să zici: „Iertaţi-mă, am canon sămănânc fără ulei”. Pentru că îndată ce ai descoperit lucrul,toate comorile pe care le-ai adunat cu asceza ta, le vei arunca în mâinile duşmanilor tăi, demonii. Dumnezeu primeşte\irtutea întru ascuns. Dacă stânga nu trebuie să ştie ce face

dreapta, ce răsplată aştepţi când află de lucrarea ta un omstrăin? Evident, nu este vorba de cazul în care ţi se dă sămănânci cu ulei miercurea. Aceasta ar fi o încălcare a legii,nu este un canon pe care ţi l-ai dat tu. Este o lege a B isericii. De asemenea, nu se referă la situaţia când ţi se dă carne,iar tu să o mănânci. Pentru monah, este păcat să mănânce

carne deoarece este o lege a vieţuirii călugăreşti. Se referă,aşa ar, a canonul pe care ni-1 dăm noi înşine şi îl ştim doarnoi şi uhovnicul, eventual şi fraţii cu care locuim îm preuna. In general, după cum vedeţi, Sfântul Isaia, simte întris-

ydr> n Ca pe 0 seParare de frate, de obşte, de Dumne-e a. .ea. e .te cu mare luare aminte ca să nu fie amărât

celălalt. Daca il amărăşti, in acela>i timp i ............vDumnezeu, chiar şi când vei dori sâ exersezcare ai exersat-o în chilia ta. Câtă impreunâ-pâiimirc

De faceţi un lucru împreună, oriee scădere o >afaiâ la alţii, să nu o laşi să se afle in %ura ia ca . pui

fia ţilo i, căci este moatte sufletului iau, d' t .ţţ itiţt •

Cand faceţi o lucrare împreună, nu urrrir ce facecelălalt, ce scăderi are, ci, şi dacă le vezi. dacă ai înţelept

ne. n-o vei spune nimănui. Dacă nu ai. toată nata iăA

urmăreşti ce fac alţii. In plus, dacă spui estr moarte sufle: <-lui tău. Avva Isaia încearcă întotdeauna să asigure wuţaobştească între fraţi.

De locuiesc cu tine niscai fraţi şi se t^tetn . ;odihneşte-i înainte de ora mesei.

Dacă locuiesc împreună cu tine fraţi şi într-o . i ostenesc mai mult decât de obicei, să-i odihneşti, dandu-lecare mai repede de ora rânduită. Vedeţi dragostea u. Deexemplu, vă trimite iconomul să faceţi o muncă obşteasciîntr-o singură zi, căraţi tone de lemne Asta nu se întâ nplâ

în fiecare zi. Dacă am fi fost Ia chilie, ar ti trebuit săsă mâncaţi mai repede, pentru osteneala zilei. D.:r î;:r,o umănăstire nu poate să o facă. \ a găsi altce\a. îi ^nească cu adevărat sufletele monahilor

De pleci să locuieşti intr-un t>( rî- v ; n .

dinainte de tine, şi vezi acolo vreo ■o <v^

aduce pagubă lucrurilor, fi* Miiamuncruri necălugăreşti, să nu-[i acscr>: "

Cuvinte ascetice

Acum ne spune alt ade\ăr, asemenea cu cel dinainte.Când mergem undeva, de obicei, toate ni se par strâmbe.Ce mese. ce paturi, ce robinete!" De asemenea, dacă mergi

Ia o mănăstire şi te încredinţezi că cei de acolo sunt foartevorbăreţi, nu-ţi deschide gura ca să-i judeci, un cuvânt nu

§r»une

Iar de nu te pori linişti pleacă în alt loc şi păzeşte-ţi limba ca uu-i cmici. căci aceasta moarte îţi este.

Dacă eşti \ zitator sau frate de mănăstire, şi nu-ţi gă->eşi ixiihna in locul în care ai mers să rămâi, scoală-te şi

pieae£ dar nu -”une nimănui nici un cuvânt că acolo ar fihârfuori. rai ticăloşi. Zi numai că sunt sfinţi, deosebiţi, darviaţa lor este aiăt de grea. încât n-am putut să rămân cu ei.

Gâseşie oareşcare mă la tine însuţi, şi nu la ceilalţi.

Dacă boleşti de patimi, păzeşte-te să nu Iaşi pe 1 >punâ paiinule gândurilor lui, ca unuia credin-

c wî căci ac est lucru este pierzător pentru sufletul tău.

lată o altă neputinţă a \ ieţii de obşte a fraţilor. înviata chinontică. există uneori un obicei aducător de moarte. Cine are o boală, ca de exemplu: mândria, egoismul, mâ-wa. judecarea. îndată il descoperă pe cel asemenea lui.

acă sunt l<.ne- si ri.erg intr-o mănăstire cu trei sute de^ maximum cinci minute mă voi îndrepta către

enejul mănăstirii. Dacă am o patimă, o anomalie în inimal jaţa mea. îndată vot fi atras ca de un magnet de cel

CU pat,mile-.cu ideile. cu credinţa. Ca să mă„mL, -• vmceşte chipurile, îi voi spune problemelemr, . 0> vo Stareţul meu, despre mănăstirea«nea. o cer părerea despre ideile şi lecturile rnele.




Aşadar, nu-ţi deschide urechile ca să-l asculţi paltul, dm moment ce ţi-ai dat seama că suferi de aceeaşi patimă, căci pierzanie este sufletului tău acest lucru Vei

săpa şi groapa ta, şi pe a lui. Să nu crezi că eşti omulduhovnicesc capabil să-l ajute pe celălalt. De aceeaînchide-i gura şi spune-i: „Ai Stareţ? Mergi la Stareţul tău.Dacă nu ai, să mergi şi să-ţi găseşti un Stareţ. Eu nu pot săte iau asupra-mi . Orice altceva ii vei spune, vei păcătui cusiguranţă.

De se iveşte între voi vreun cuvânt pricinuitor de râs, păzifi-vă să nu lăsaţi glasul vostru să se facă auzit ,căci este un semn al necunoaşterii şi al netemerii de Dumnezeu, al lipsei de paza în voi.

Avva Isaia continuă atingând o altă temă a vieţii deobşte: râsul. Există oameni care spun cuvinte hazlii ca să-ifacă pe alţii să râdă. Aceştia, pentru că n-au minte, îndatăce-i văd pe alţii râzând, li se pare c-au spus ceva important.Voi însă să nu râdeţi deloc de cuvintele unui astfel de om.Dacă nu puteţi să vă înfrânaţi, cel puţin să nu vi se audărâsul, pentru că îl veţi face de râs, dacă vreodată îşi va daseama. Dar mai întâi de toate vă veţi face de râs voi, deoa

rece faptul de a fi izbucnit în râs la inepţia spusă de altul,arată că sunteţi voi înşivă aşa (inepţi), că nu aveţi pazagândurilor şi a minţii, că sunteţi needucaţi, că nu a\eţi Iricalui Dumnezeu. Cel ce se teme de Dumnezeu este Întotdeauna grijuliu. Astfel şi pe celălalt îl faceţi de îuşine. şi propriavoastră goliciune şi propriul vostru păcat vi le descoperiţi.

lată, nt-am silit să vă scriu, d e o a r e c e cele de nu,înainte nu v-au ajuns. Faceţi deci iubii i şi uptaţt

-125-



Cuvinte ascetice

ocum Sl, nu mai rămâneţi în inima voastră netăiată m p re.

jur |5, 6]

în primul său cuvânt avva Isaia a spus ucenicilor săi:„Dacă nu mă ascultaţi, nu vă voi lăsa să rămâneţi cu mine”.Acum îşi termină prezentul cuvânt adăugând: „Pentru căam văzut că cele de mai înainte nu v-au ajuns, vi le-am scrissi pe acestea, deşi nu am vrut să vi le scriu ca să nu vă întristez. Totuşi am lacut-o, silindu-mi sufletul. De aceea şivoi. vă rog mult. să vă luptaţi de acum înainte ca să nu măamărâţi, căzând în aceleaşi păcate, după toate câte v-amspus' Sfântul cunoaşte cu siguranţă rănile oamenilor cărora

ji se adresează şi de aceea are curajul ca să le dea pe faţa.Si să nu mai rămâneţi în inima voastră nctăiată

împrejur. Dacă nu luaţi aminte la legăturile voastre cu oamenii. dacă nu sunteţi plini de nobleţe, foarte delicaţi unul

uu altul, plini de dulceaţă, foarte sociabili între voi, dar şifiguraţi în mod prevăzător cu pomenirea lui Dumne/cu,daca în viata voastră nu sunteţi /i şi noapte numai voi şiDumne/eu, mă veţi întrista. Asta nu este iubire, este inimănetăiată împrejur, adică inima care nu înţelege nimic.

Ci ajutaţi-\ a în puţinele voastre zile. Şi dc veţi păzi cicc stea. ac easta este smerita cugetare şi pacea şi răbdarea şi taie rea voii şi iubirea. Iar de nu le veţi pazi, ci este în voi pună şi i earta, sau sfada, sau înălţarea mâniei, sau curtina, uiUneascultarea, cheltuiţi vremea în chip râu.

^ ' ' P^-H1 P^ cele de mai sus, veţi avea smerităemuri , Pd*lOSle’ nu şi veţi avea între voirt nnnn/ t ^ in^ r* a*e inimii, cârteli, judecări, murmu-^ a s c u l u r , , timpul o să vă treacă râu, şi pe mine rufi veţi



Despre poruncile date celor croi,n a , M

Puternic este Stăpânul ca săvădra m u r . r .eraţi ţi sa păziţi. Ca a Lui este slava, n m ie a u in ,, iu nea. Anim.

Dar Dumne/eu, care nc-a dat legea iubim , ,dc obşte ca sa o plinim, puternic este ca să vă păzeaţi lacă voi vreţi, pentru că a Lui este slava, cinstea şi inchinăci j -

nea.

Avva Isaia se sprijină pe făptuire, care însă in reali-tate este contemplaţie. Trebuie sâ ostenească cineva pentrua reuşi în contemplaţie, care prin excelenţa caracteri/.ea/ă

viaţa monahului, deoarece viaţa monahala este o preferaredesăvârşită a lui Dumnezeu. Nu exista în viaţa oamenii rceva cu care poţi să o compari, depăşeşte lucrurile fireştiEste cea mai înaltă cinste pe care ne-o face DumnezeuCând omul nu înţelege cinstea împărătească pe care alacut-o Dumnc/eu, atunci caută una şi alta, şuieră diferiteschimbări lăuntrice.

Psalmul Maicii Domnului (Ps. 44) îl întăţişe u ; cîmpărat, scoţând-o înaintea Sa pe împărăteasă v.a >a o ira:eneamurilor - „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Taneamurile se minunea/ă de hainele ei auritefrumuseţea care iese dinlăuntru, cea străina, i a t...*nicească.

Exact aşa este şi monahul. Este nurca',mulţimii, înaintea întiegii Biserici llriMos Ş -j

gele şi i-a răscumpărat pe toţi oamenii, da nunahi, pe care îi are întotdeauna cu Sun

-127-

K 1 Ocaî-o D oc w i cs mooahi u a v e r e a^ „ r i teMâca ocăitor ifiotiJor * i ingenior T reby * 4 r*

Ifaederca fiecârji f lm a h e n r un f z ? m jn m o n e

rrpeJ:v iox*r<*s>rr>d ia 3chii ratare? Mii ^ ^ cunune. c ( w u ti Propria u tirrsckrre e^te cu desâ. kr y r c >

ti w?va u ţxopae p J0 ckH:g pentru x*deauna aig jcx - j Doneze® * câîgax-o cu în* aşi

La~ /? ^ : . - — nottnj

s.f ir- w m ftmu noaMî Şi noi \z rândul nostru trebuieu irîe^gcr. rulU: Dt aceea trebuie >a trăim ca njţte j p w ? r -

Cad pce**u. poanâ veşmântul preoţesc, nu » a i r ii uMbk ornate ţi oncnvyia. Toi aşa aici noi no putem sâ «OTita L- ai fd. deci? cu întregul îmţ£mânî câ ne-arr, o i r c ^ t f r r aaaa oevTX ^ cn-m i.

a -eşxuciei a dumnezeinjLa Cur»c/jc; p ^ e m i trâ rr. i zL v Ii.t . i „ t -

itân, So -ricrn c ^ i' j:t r*jntor. irecăiof,'ttaurâ ou de^nnoe dt virtutea noastrâ si-

*r > r m. * r»oaHrc4 ci de ce ne-a dăruit D um neze u . S e -i ; ? a i cu -a. revăriării de îjm m â. a v es elie i şi a

ezes' A cea £a r .ie cârc ne face următori Lui.

r e m c U z s j f v; y r a w a este care ne dâ vred nicie ţiCttr«le. «4 r i prr^n j " t i ţin u te iau propria ta sfinţen ie

Tf'jpr.c rêa v r r ’it c^jşrciae va j pfopria la ascultare . A ce ues r e c a a r î p »r ţi jimpiu, ca fcâ ne bucuram noi j.^jrrr k 5 > v /a v ^ cu cart ne-a înconjurat D um nezeu .

y’ * #u GMfc a r /a u r i. e*ê a lui Dumnezeu. De aceea .

^ponMiciuded noastră fi măreţia noastră» trebuia *ie .accrr ttifietui ir reu mai *rednic de iubirea şi i-Ûinsa Iu, Dumnezeu

I - *J t ,^ Cr " nmahală. lârn dobândit peJiT* ctl*iiir.'j, ji coaată in vrednicia )ui« în

porwc fe laie ,-r CFţ gg. i /.

faptul c£ - 'r — ’ -fJizcîc Im Hnska r w s . .ca» ia nrrmrV—w b Botz i l __ ~7~. , **- ;=*-4 « a c a n d u jmuierea Im. şj nw în »uca k». as-e rfeâoe o r & s , itâ. ;*•'■•' — ' - - - . i i - .im i-âni i •A m -i-'i >; picat « ni cocsxsx2 a caca ce ce-i

Dcăgmr. am wmem tSbeaă de âTi 9TX*e iTT) fi jC iC-C-"rî >— ’"iî5£.s-mLna măreţiei aoastie.

T underea este o naătnaE ca D^nezea, cap? aa ana-

te fi înlorail ou s b ic ih c n i MobC s-a m pe w k . a pniml poruncile. i s-a hmamt faţa şl a k e ta ^ « i' '; - ' - ^ 'r ^ r r l

ne acoperi ca an vil k n L pe cawt i an taft la hainea noastră. Tunderea noastră a fost a u aek ia care doi k jb %mt şi Prinwrrfi fffr P— armni muri [riiwisl

Ap»: •*'..Li. Pive., t . e: ^ o . l :r E’.rt “-'r i

trebuie sâ lepădăm jtoa& povara şi tot picaarf~ fEv r ML Q şi să ne gândim câ. sos. ta jeitfetecri ori ceresc, se afli KffE» sufletele celor înjnnghiap <Apoc. 6 ,9X. îşpndnhi c a sângele şi lacrimile lor. cate an fok ani a â a t^ a o i, dar care na s-an desăvârşit pentru că aşa a ţii fi M i Sq m noastră, întreagă oştirea aceasta îşi taoapne

privirea către fiecare suflet ce udbb şi se şmpK de feU şilocul vieţuirii lor. _ ,Tunderea este an fapl aniversai pe care 3

Domnul, iar miile de sfinţi slăvesc şi mrtflincs<. Q— pentru lucrarea săvâr l i undaea este o tainâ şi

este o expresie a slavei iu* D-imnezea

-



5

Despre cei ce voiesc să se lini>teasi:» în bună linişte

In ac\st cu\ânt. a Isaia adrcsea/ă uîlur wc vccsa sc liniştească întru isihia cca bunâ. asud incât ic%xrc* kwdin lume sa-i conducă la găsirea lui Dumnezeu

Isihia urmăreşte euraţirea dc paiinu >: ^cdcncs InDumne/eu. Dacă nu reuşeşti nici una. nici alta. înseamnă cinu ai simţit căldura şi lumina lui Dumne/eu. :.m w -m îi*ţişat înaintea Lui Rămâi dobitoce^c. plin de instinctefe CMt

încolţesc în suflet, şi cu cât îmbătrâneşti, nu iurmi . nureuşeşti curăţirea şi vederea lăuntrică a lui Dumnezeu, citrăieşti lot mai mult sub influenţa patimilor şi a insunctclor.care îi chinuie pe toţi oamenii.

Este păcat însă ca un monah v se chinu c mur*nii. Monahul trebuie să reuşească în isihie â dewr â :r , j

curăţit care vede pe Dumne/eu Tema isihiei esie foarte Jn-ga a\ vei lsaia şi. de aceea, o elaborez înînfăţişând scene din \iata monahilor. pe earc e .....

în şederea reuşitei în această îndelem circ

Iubirea cuiva s â cerce s . -naşte* duşm ănit’ şi cearta. Iur plan* dl '> ‘ r *u '* ...... *

pace. [O. 1 ]

A cerceta Scriptura din cuno; tai: in - »- •

va sa o citească şi sa o siuUie/e m ;de a-şi dezlega problemele sale sau ncdi - ■



Cuvinte ascetice

neial nu este interzisă citirea Sfintei Scriptuii, iar studiulmieditatia) e una din cele trei lucrări ale monahului, dar

'are ţinteşte spre ceva diferit, adică spie conştientizarea propriului păcat, al propriului exil, pe care îl îndurăm. întrealtele. Sfânta Scriptură se referă la exilarea noastră şi lareîntoarcerea noastră in şanurile lui Dumnezeu, in şanurile

Bisericii.Când citesc Sfânta Scriptură ştiinţific, ca pe o cerce

tare sub prisma cunoştinţei şi a învăţăturii, sunt în afara citirii fiinţiale. Trebuie să citesc toate capitolele la rând, şi nu pe sărite, după alegerea mea. Citesc şi înaintez fără săurmăresc, să studiez, să cercetez, să descopăr. îmi ajungeceea ce îmi va da Dumnezeu.

Când însă îmi place să iscodesc Scriptura, aceasta,

zice awa Isaia, naşte duşmănie şi ceartă. De ce? Pentru cămoGul cercetării, al iscodirii Scripturii nu ne ajută să neîntoarcem spre propriul nostru păcat, ci spre problemele şichestiunile despre Sfânta Scriptură, situaţie în care ni seai aţă latura noastră raţională şi cunoscătoare, fără nici unrezultat.

Simpla cunoaştere nu aduce nimic în plus. Dimpotrivă, produce încrederea în propriul simţ, îndestularea cusimpla cunoştinţă, pe care vreau să o sprijin şi să o impun şi-e.orati. Este înfricoşător. Lucrul acesta îndată mă face

^ v°inţei aproapelui meu, mă face iubitor

a mC*^ ac vr^lmaŞÎ* După cum atunci

inainteTiPaiT ea mea ^ V°^e ProPrie>nu Pot să mă înfăţişezsă nor vă f mif zeu’ Pentru că nu sunt golit, astfel încât

înaintea Ut ^ ^ t0t aSt e' nu Pot să mă înfăt^ eza mei’ Pentm Că mă voi certa cu dânşii.

catastrofă nentCltlfea mte^ ^cr*Pturi poate să devină osa L lăsăm ne n ^ eStC Să 0 citim cu simplitate şi

pe umnezeu să ne spună ce vrea El. Altceva e



Despre cei ce voiesc să se liniştea câ in hur i Me

să citeşti Sfânta Scriptură ca să înveţi, şi alte ; âi>deşti cunoştinţa pe care ţi-o dă cartea Însăşi, adi că pe Du llui Dumnezeu. Această cunoştinţă este viaţa lui Dai mc/venirea, întinderea, coborârea lui Dumnezeu in m]'!'^.alnostru. Aici avva Isaia loveşte în cunoştinţa înţeleasă ca părere personală a diferitelor teme care pot să reiasă din Scriptură. De aceea, şi Părinţii uneori îndemnau să se stud ezeScriptura, mai ales foarte de dimineaţă sau chiar noapiea.iar alteori le interziceau, în funcţie de monahii ne care

21 ’ raveau .

Dimpotrivă, plânsul pentru păcate aduce pace. înfuncţie de măsura în care Scriptura ne conduce la lacrimi,citirea, studiul şi meditarea noastră sunt adevărate. Potdesigur, să o citesc şi când nu am lacrimi, şi când nu amsimţământul păcatului meu, dar cu nădejdea că învârtoşareainimii mele va fi sfărâmată de către Scriptură, de către harullui Dumnezeu.

Coci este un păcat pentru monahul care şade i chilia lui şi şi-a părăsit păcatele, dar cercetează din c

zitate Scriptura .

Cât de cinstit şi de limpede este avva Isaia! Da. c .citeşte Sfânta Scriptură, dar nu neglija, nu a an i

propriile tale păcate pentru curiozitatea faţa de Scripturănu devină Scriptura obiect de cercetare şi analiză. peMîncetează atunci de a mai fi cuvânt al ui Duconsidera ca pe ceva omenesc. Criteriul că studiezi dapaDumnezeu Sfânta Scriptură este acesta, studiul e. 4» aaduce pace şi părtăşie cu Dumnezeu si cu oauienintermediul ei o să conştientizezi ncviedntua

*’*Nil Ascetul, Epistola 4, 1. Cutri uccrtiiul

Cuvinte ascctice

K(vmvit Si de neîncercat eşti penrn. a «e mttfişa ,nai„tea

lui Dumnezeu.

C d ce h i ocupă mintea lui cu întrebarea cum a spus

s „ r » . r l - <90. « " '• * ” " f i d M n d i ' pe sine- „m curioasă şi .foarte roblla.

Cne îşi întoarce inima spre Scriptură pentru a vedeaa -e intr.o anumita problemă. înainte de a se f i do bâ nd it

pt sint - acest lucru avva Isaia îl pune ca piatră de hotar pentru momentul în care poţi să citeşti Scriptura cu scopulde a-ţi dezlesa problemele —unul ca acesta a ie in im a curi

oasă şi este robi;Muiţi spun că Sfânta Scriptură este cartea care dez-

. ute problemele duhovniceşti, econom ice, fam ilia le ,/*.

sociale, teologice. Intr-adevăr, aceşti oameni pot să-şi soluţioneze LO-ite problemele, dar să-L piardă pe D um nezeu,

pentru câ Dumnezeu nu se află în griji, ci în plecarea capu-lui. exprimată prin stngătul: „Dumnezeul meu, Tu singureşti >iânt cum îndrăznesc să stau cu nev rednicie înain teaiii. De aceea. zice, înainte de a se f i dobândit p e sine.

Adică pot să fac din întreaga Scriptură întregul meu câştig,dobândesc todte cunoştinţele, după cum aş putea să facT - - ea mea întreaga ume dar să nu mă am pe m ine

insumj.

rv - ,nseamnă înainte de a se fi dobândit pe sine ?

tol "7"'.[f J0' cu crfc*onul mână şi fac cu el ce vreau,

meaU0 sT " T ^«âDâncsc W ât - Va Un exemP,u: pot să mămânu'* Pot să zitlT m T gandun’ să nu arn isPite>să nu măintr-adevăr să ie fac' P m Î & g *' V01 dormi’ mă v°i trezi şiînainte, înapoi u fac *Ustâpânul meu? Pun ceasul

r • ,d' ^ vreau Pot oare să mă pun şi pe

mine însumi să fae ce vreau? Dacă „„ ,»„însumi nu am devenit proprietatea mea.

Ştiu că Dumne/eu consideră, ea prim element 1

afierosirii noastre, daruirea sinelui nostru, robirea inehnostru faţă de El. Ba chiar şi sufletul nostru trebuie ^ă-1

lepădăm şi să I-L oferim Lui, precum ne spune Evanghelia(Lc. 14, 26). D ar ca să dau ceva, trebuie să îl am \ u p<>i -ispun că m-arn lepădat de mine însumi şi mi-am dăruit sine-le lui Dumnezeu, câtă vreme nu îl am ca proprietate a mea.

Nu pot să dăruiesc grădina străină. Nu pot să fac parastas cu

co liva altuia, ci doar cu a mea. Trebuie să dobândesc c - putere şinele meu. înain te să dobândesc aceasta, nu pot citiSfânta Scriptură şi să zic aşa sau aşa zice.

Deoarece, precum am văzut, avva Isaia găseşteduhovnicia monahului întotdeauna în relaţiile inter-umane.

prin expresia aşa sau aşa înţelege discuţiile pe care poate -âle aibă omul, fie în mintea sa, fie cu oamenii. Unul crede că

aşa zice Scriptura, altul exact invers. Unul spune că Hristosne-a slobozit (Gal. 5, 1) şi trebuie să fim liberi, celălalt căsuntem robii Domnului (Rom. 6, 22). Fiecare dă câte otâlcuire. Ceea ce trebuie este să te dobândeşti pe tine însu1.adică să devii lăuntric atât de liber, încât să nu fii stăpânitde şin ele tău, ci tu să stăpâneşti asupra lui. Atunci a ■.e

vrei D e ce spune asta? în mod evident pentru că omulnu are nici părere, nici voie proprie. Se zice. ..Iubeşte -ce vre i!” Dar ce o să faci când iubeşti? Singurul ueru ccare poti să-l faci este să poţi să spui. „Dumnezeul nîî.

to npntrn ră Te iubesc’-. Nu doreşti nume ance

Despre cei ce « t a c *9 se li„ivlM,cs

ia-mi viata, pentru că Te iubesc”. Nu doreşti num. a.u,’ - .L de trun si a fi cu HnsU'

-135-



. >unc? Atunci consideri vălămaloare, distiugătoare, oîntoarcere la tine însuţi, consideri o picr/am c a la, alai dis-«j it si convingerea ta personală, cal şi întemeierea pe

propna părere. Chiar simplul fapt de a exprim a o părere, ÎIconsideri n J \ \tunci. ce mai poţi sa Iaci? Cine nu şi-adobândit şinele, ci îl acoperă cu studiul Sfintei Scripturi are inimu eun\h'i\ă. nu are o inimă iubiloaie de Dumne/eu, ci, :oasâ. Unirii robită, adică este cu desăvârşire rob it. Acâ/ulintr-o robie mai rea şi decăt cea vavilonică, în carc

.*»2

udeii ’ur sclavi .

Da cel ct vt hează să nu f ie robit de păcat , iubeşte pi sine pururea înaintea Iui Dumnezeu.

Cuvinte ascclicc

UTIL t

. ej.hu izâ. cine se luptă ca să se ch b ere /e de

sine insuşi. acesta preferă să se arunce pe sine ca un gunoiînaintea lui Dumne. cu. pentru că se socoteşte pe sine caultimul dintre toţi. Lucrul care este aruncai, nu-1 bagi înseamă. Acea tare o iubeşte monahul şi nu aceea care îiasigură y isibihtâţi drepturi de a cunoaşte, de a susţine, dea acţiona.

Ak 1 ;rc locul şi problema studiilor monahilor,ne este in lume c firesc să studie/e Când însă es te mo-

" reprezintă o întoarcere în lume. Ce noimă ausuidnie. C u v iin ţa îngâmfa" (] Cor. 8, ljf problemali-

l)umnw... r ra^Unea f ’ Prm urmare, îndepărtca/.ă de“ ^ - c a d , că e xiS,ă prin

• f t d pnma 1n 597 î-Hr.; a doua, în t* Ubie pe evici tn Vavibn A r Cd a CUCL‘r't Ierusalimul şi i-a dus

Kinii a înviat suini J n "ln 538 Î.Ht. c?md împăratul«.m ite. Ma!ul v.v,l0nK Vi îngăduil îlU()i rcei.ea



Pentru monah euno-tm;:, ,felurile, cu atul mai mult a Sfintei Scnp.,', J .Dacă lectura nu esre o ,e„nomie ..ca .5 n(I,,,nai rău , ,n mod sigur este o cădere şi unpenu*l Mva trebuie sa se smerească şi mai muli ,

periculos este ceea ce face sau ceea ce a n Jî C irv0

dobândeşte cunoştinţe sau face studii, viaţa lui nu mai :vtco lepădare înaintea lui Dumnezeu (Ps. 83, 1 1 ) h r porneşte de la o dispoziţie bună. Un singur lucruîndreptăţească la aceasta, şi anume iconomisirt u i|

său. Dar şi cunoştinţele de mai înainte de tunderea re astrâtrebuie să lc dăm lui Dumne/eu, ca pe o proprietatenoastră, împreună cu toate bunurile şi averile noastre

Cel ce păzeşte cuvintele lui Dumnezeu a ei i v ut pe Dumnezeu şi le împlineşte ca unul ce se foloseşte Sâ cauţi cele înalte , ci roagă-te Lui pentru ajutor, ca sâ rină Ui

tine şi să tc mântuiască de păcat. Căci cele ale lui Dumm - zeu vin de la ele insele , daca locul s-a făcut nepătat i

curat.

Sfântul înaintează acum în gândul lui, el care nu esteun cercetător de birou, aplecat peste scrierile şi peste cârtiiv3

lui. El es te cărturarul Noului Legământ care scoate ne:vechi (M t. 13, 52), ca un râu, ca izvoarele de apă ce işneţe din pântecele lui (In. 7, 38), din inima lui. din adâiuul Li

Copilul meu, zice, te afli aici ca sâ pize.su cu> nucu

lui Dumne/eu? Dacă într-adevăr vrei să Ie pa. c*u.

te-L pe D um ne/eu şi păzeşte-le ca ui dat ^ rcelelalte. De la cunoaşterea din curiozitate, aw ^

la nevoia sunetului de cunoaştere lăuntrica şi ' ' ‘c ă 5i d e eoiuemplalie. I’enuu c i m i * cvpun , doar cei care dobândesc cunoştinţe e. 1

Despre cei ce vot

137

<jin inte ascetice

- - ’neriri d u m n ez eie şti mai a d â n c i şcart jore- ^ * e e Dumnezeu să cunoască, sătfBtfrioe 'a■ ,e jgmiască \edenn şi teofanii.

iaicieagâ- « noastre, de oameni iubitoriuleA** Dumnezeirii Tale neam estecatăSâpâne; — ■^ - Ie stră| ucească Dum nezeu lum ina

extenoa*. să o vadă cu ochii cei

’S Z ^ - < h * fi ™ «* trupeşti. Aceasta tendinţă. W M fir; t :v.e testi si. de aceea, şt păzesc cuvintele

i Dumnezeu, fac asceză. înfrânare. post. rugăciune, privegheri incit Dumnezec sâ ii cunoască şi să dobândeascăteism e precum profeţia, facerea de m inuni,

As va !sjl^ in5ă spune: ia aminte la ce faci, dacă faciintr-âdevâr Dumnezeu, să nu faci ca să-ţi dea Dum-

ansme. contemplaţi înalte, să nu cauţictle inalte.Da: noi pentru cele :riaJte am venit. „Căutaţi cele de

^ . zjl e apostolul Pavel Col. 3, 1). „Sus să avemmimile zice preotul la Dumnezeiasca Litu rghie. Nu,dngule. aceasta este treaba lui Dumnezeu. Tu să te smereşti

pe sneţi şi să păzeşti poruncile, adică înfrânarea, postul,indelunga-răbdare. iubirea, ca un datornic,aettebroce suntem (Le 17. 10). Să zici: ,?Ce să-m i^ umnez^ti mie? Mie sâ mi se arate D um nezeu?

H iM slu c ru . Poţi să dobândeşti această sm erenie?^ h a id e |ie -o . şj ce faci, f& ca robind lui Dum nezeu . Ce

oreptun avea robul, sclavul, faţa de stăpânul său? C hia r şivi*a putea să j-o ia domnul său Aşa să judeci şi tu.

-5 ^ J l f * pemru ajutor, de vrem e ce încă simţide Ei. nu câuia cele înalte. Cine dintre noi poa-

S0Kc L/turgiuf rugâtiubo dinamic de Evanghelie.



te să spună: Dumnezeul meu, acum nu mai am nevoie deTine, de aceea Te rog, de vreme ce şi singur pot să-mi aran

jez viaţa şi lupta, da-mi descoperiri, dă-mi facen de minuni

ca numai sa întind mâna şi să se schimbe vremea, să seoprească marea, să se pornească vântul de miazăzi-miază-noapte. Fiindcă încă mai cauţi ajutorul lui Dumnezeu, sme-reşte-te pe tine însuţi şi te va mântui de păcat. Atunci te . eimântui de păcatul care te ameninţă, de păcatul ucigător almândriei, al cunoştinţei care îngâmfă şi de harismele care

pentru tine vor fi morm ântul tău, ultima cădere a vieţii tale.

Căci cele ale lui Dumnezeu vin de la ele însele, dacă locul s-a făcut nepătat şi curat. Dacă inima ta are între»sim ţământul păcatului, dacă nu o pângăreşti cu pretenţiiletale, cu aşteptările tale, cu ispitele tale, atunci Dumnezeusingur ţi le va da pe toate. Dumnezeu a aşezat înlăuntrulnostru tendinţa, dispoziţia, dorul după cunoaştere şi dupăharisme, dar numai El singur poate să ni le împlinească.

Lasă-L pe D um nezeu să-ţi rânduiască traseul. El ştie înainteca tu să ceri ceva.

Cere, aşadar, ca să-ţi dea pocăinţă, să-ţi ierte căderile şi despre celelalte, El însuşi ştie ce are de făcut. El şuece vânturi să aducă, dacă să-ţi ia întristarea şi să-ţi aducă

bucurie, dacă să-ţi dea reuşită sau eşec. dacă să-ţi taie pati

mile sau să ţi le lase, dacă să-ţi vindece boala şi să-ţi dejsănătate, ori să-ţi ia sănătatea şi să-ţi dea boală.Ceea ce ne dă Dumnezeu este o taină care ne intro

duce în împărăţia cerurilor, în timp ce propriile nca:>tre ţretenţii şi aşteptări şi cereri, de cele mai multe ori. >unt in.,,

părtări de Dum nezeu. Cererile inimii na^ţre. ~ e re^ j

sunt o p ro iecţie a egoului nostru. De aceea.

o parte toate rugăciunile şi ne spune. 71 ’ cVirlisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mme

nimic a ltceva decât mila lui Dumnezeu. - î*1

Despre cei ce voiesc să se liniştească in bună linişte



Cuvinte ascetice

final si curat, adică nu este dcsfeciorit dedoCTu se (ace ni in ' noastre. Atunci poate să intrecine duhoarea şi donnţuc p unimvcu inlăuntrul nostru.

( I a v sprijină pe sine, pe cunoştinţa sa, ş i ţ ine la

yow sa. căştifia duşmănie şi nu poate scăpa dc duhul care-i

a d m întristare în inimă.

Cine se sprijină pe cunoştinţa lui şi răstoarna părerea

i’cluilali in mod uşuratic, cine este dispus să răspundă

prabnic înapoi, sâ sc îndreptăţească, sau are voie proprieizvorâtă din viaţa lui. unul ca acesta dobândeşte ca rod duşmănia. Nu poale să se înţeleagă cu nimeni.

\ii observat care oameni sunt iubiţi şi căutaţi? Toţi

câ|i slujesc, câţi sunt mereu şi mereu liniştiţi şi d ispuşi să primească părerea celuilalt, dorinţa lui, gândul lu i, lucrarea

lui. păcatul lui, patima lui, bună-cuviinţa Iui, mojicia lui, ali ărui bun simţeste întors spre Dumne/eu şi spre oameni.

Dimpotrivă, cei care vor să se apere pe ei înşişi,care vor să aibă o po/iţie, o părere, un gând al lor, să pretindă un drepi. să-şi impună părerea - ascultă-m ă, /,ic ei, apoi!ă ce vrei - devin antipatici. De ce să te ascult, bre frate, eu

asta \reau sâ fac. Desigur, din smerenie sau isteţime, acelaşi lutru este, te \oi asculta, dar tu ai pierdut.

(.ine ii lasă neatinşi pe ceilalţi de p re/e nţa pro prie,cine ii lasă liberi sâ iacă ce vor şi singura legătură cu ei estee tura s ujirii, a muncii, a celui din urmă om , cel s im plu,

i , S 'V * tC* nc,,*eclat>acesta este întotdeaun a ce l iubit.1 cer, pretind, roagă, de departe îi vezi şi fugi de ei

l>e sine J;tLatCSlca nu au *uc într-un suflet care se curăţă atniiuc si U1C’!C Penlru Dumnezeu. Cine nu ia a..,,ia c â l ăUd KV '°ia 1Ui’ cuno?linl** lui, păreţea lui,

* 1 tob ele n imeni. Tot l. ca şi



rnm s-ar demoniza. au a * o \

Duhul Sfânt care aduce zdrobire in inimă.

Cel cc \ ede cuvintele Scripturii şi le unphnt u j u

Aici se iefeiă la alt detaliu al vieţii. De ce.v maimulte ori, tâlcuirea Sfintei Scripturi este un purtăter de c j - vânt al poziţiilor noastre şi al pretenţiilor noastre lăuntricePrin tâlcuirea noastră susţinem modul nostru de viaţă ( -mă preocupă? Ce părere am? Ce poziţii filozofice şi ie -

gice am? Ce concepţii, ce teorii susţin de fiecare dată Cecaut? Cum acţionez ? Pe toate acestea le pot susţine t ane bine prin tâ lcuirea Sfintei Scripturi, după cum f k it şschismaticii şi ereticii. Pe ce se sprijineau? Pe canoane -

Scriptură.Astfel, fiecare vede poziţia lui ca pe o lumina:

Dumnezeu din care îşi îndreptăţeşte apoi \iaţa. S j • > :

că aproape toate lucrurile schimbătoare, potrivnicetuia şi dc neînţeles, pot fi întemeiate pe Stanţa Sc



Cuvinte asccticc

a w ne care mi le spui sunt basme! Nu aceasta este £ 2 Scripturi. Scriptura le spune pentru ca să ne

n0,m3 fim dispuşi să slujim. Ceea ce Iaci tu este 0

Smer n r e a Sfintei Scripturi. Omul care-ş. sprijină pe rjSt' s nntură Mata sa, cunoştinţa sa, părerea sa, voia sa.

â u m cunoaşte şlava lui Dumnezeu şi bogâţia U i,

Iar ccl cc vede şi zice: „nu ştiu, om sunt ”, dă slavă

lui Dumnezeu.

Cine citeşte Sfânta Scriptură şi o stăpâneşte, cândalţii îl întreabă, răspunde: „nu ştiu, pentru că sunt om păcă-)s* dar el este purtător de Dumnezeu şi ştie să citcască cu

aoe' ârat Sfânta Scriptură.

în acesta locuieşte bogăţia lui Dumnezeu , după

puterea şi gândul lui.

Este foarte caracteristic ceea ce spune. Bogăţia luiDumnezeu locuieşte în omul care s-a deşertat pe sine şiciteşte Sfânta Scriptură pentru a-şi găsi păcatul său şifmţema lui Dumnezeu, necinstea lui şi slava lui Dumne

zeu. Acesta primeşte de la Dumnezeu luminare şi harisme

dumnezeieşti. Celui smerit, simplu, neatins. îi dă Dumnezeudarurile Lui. Cum însă?

După puterea şi gândul lui. Adică potrivit cu măsura în care se smereşte şi se predă lui Dumnezeu şi potrivitmodului în care îl înţelege, îl simte pe Dum nezeu. Dum nezeu nu 11 dă omului ceva diferit de ceea ce are el trebuinţă,

de c^ea ce vrea în adâncurile lui. Dar îi dă fiecăruia harismediferite, potrivit cu trebuinţa de zidire a Bisericii4. H-13). Dacă îl veţi compara pe Sfântul Nicod im

Aghioritul24 cu Sfântul Arsenie de Parc,oameni diferiţi erau. Fiecare avea alt eânH 1 ? ~‘ ' "

substrat lăuntric. Adică Dumnezeu r t t t ' , M r c ''gândul omului, eu „„du! * carc " a X c I ' V ....... . ' •

cu predispoziţiile lui, cu puterea lui Unul va l / d 'alri,l mai p;;ţme. Unu, « „ >tdca “

dorinţa f l o a r e ca pe o bucurie, ca pe oc814.fi. « , £frumuseţe. Celalalt ,1 va vedea cu och.i fizici Lnul x ltrei daruri, altul unul, al iubirii sau al smeritei cugetări saual străvederii.

Noi ce facem? De cele mai multe ori. stăm in iaţalui Dumnezeu şi cerem darurile Lui, cu sandul că 1 -merităm, că trebuie să ni le dea. Zicem: „Nu a'zis ApostolulTău, Dumnezeul meu: «Râvniţi harismele cele mai mari':(1 Cor. 12, 31). Dă-mi-le acum când Ţi le cer. Are nevoie

Biserica Ta”. Biserica nu are nevoie de nimic. Mândria taare nevoie de ele. Tu simţi aşa.

Despre cei cc v„icsc « selmis,c j.tiB ih t . ^

Sfântul Nicodim (1749-1S09) s-a născut în Naxos din pir,nuevlavioşi. A avui o educaţie şi cultura strălucita, deoscbin<iu*x* pnrmemoria sa tabuloasă şi judecata limpede. De tânăr a venit Vunde a devenit monah în Mănăstirea Dionisiu. trăind apoi pustnicesc In

diferite alte locuri din Sfanţul Munte. S-a îndeletnicii cu ru^j;minţii şi cu medi tarea Sfintelor Scripturi şi a Părinţilor Bwtr.c Sîngrijit de tipărirea multor scrieri patristice, scriind si el insu$: -t . • ..se cărţi. A fost unul din stâlpii mişcării colixade de înnosa* - •

ceaşcă.25 Sfântul Arsenie (1800-1877) s-a născut în leanuu Fl-a cunoscut pe Stareţul Daniil. faimosul J u l v . n . . .împreună cu el a venit în Athos unde a tosi fans r.»

scandalurilor din Athos, datorate practicilor dtieiue c.c în

- rar) părăseşte Athosul. venind înPăros. Aici este hirotonit preot şi mai t. • aiu '• — nic, a povăţuit mulţimi nenumărate Je cive ^ s ^ radormit în mănăstirea de maici Schimbare^ .a Fa»i ^

se îngrijea.

ms



Cuvinte ascctice

Dună puterea Iui. Se poate, de exemplu, ca eu să fiuun om adâncit în păcat. Să mă hotărăsc sa ies sau sa nu iesde l i . dar să cer de la Dumnezeu sa-m. daru iasca daru nle

o re aparţin oamenilor curăţiţi. Şi pe cat cad , pe ata t măhotărâse să ies din păcat. Pe cât nu mă îndrept, pe atât îmi

sporesc pretenţiile înaintea lui Dumnezeu.O fată care \rea să se mărite se hotărăşte să-şi

construiască o casă cu două etaje, pentiu ca s o ia cineva denevasta. Trec ani şi ea spune acum că trebuie să facă o casă

cu patru etaje. Dar ea nici nu lucrează, nici nu are banii.După aceea spune că trebuie să facă o casă cu şase etaje şitoi aşa până \a îmbătrâni şi \ a muri în bordeiul în care s-anâvcut. Cu ea semănăm şi noi. Pe cât rămânem în cădereanoasiră. pe atât sporim pretenţiile pe care le avem de laDumnezeu

Nu pot, de exemplu, să-mi ţin gândul Intr-un loc,lucru ce arată cât de tulburate îmi sunt minţile. Nu potsă-mi tai mânia, nervii, împotrivirea. Numai ce mi se spuneun cuvânt, şi ceva zvâcneşte înlăuntrul meu. Nici fulgerulru cade cu atâta iuţeală din nori, cum iese din gura m ea răs

punsul. osândirea, judecarea celuilalt. Dacă iese din gură,^u cât mai mult din gând! însă, vreau ca Dumnezeu să facă

ce I spun O să-I spun. descoperă-mi aceasta, şi El trebuiesă mi-o descopere.

Ia stai puţin. Câtă vreme ai atâtea patim i, vrei caumnezeu să-ti dea harisme? Sau vrei să mergi la linişte

n ^ .a e ^ TSe auc*e n| ci clipocitul mării, ca să nu-ţi taie

\ U VC1 aUZ^ c^P0C tuJ mării dar vei auzi zgo-

nezeu h î* ^ A m ă mai întâi smerenia ta lui Dum-vor fi re măc Sa ’* ea Ce Vrea ^ce a- Harismele tale însă

ura puterii tale şi a gândului tău.

Despre cei ce voiesc >ă e linişte-,. - - - l•mişieascâ in bur<â iiniylc

Nu voi să-li dezgoleşti numai in faţa Părm,iior ,ăi. „ s« . / "inima ta.

Nu înţelege aici întristarea care aduce zdrofc re ,tristeţea care aduce moarte (2 Cor. 7 , 1 0 1.

Nu dori să-ţi descoperi gândul, să-ţi arăţi eândunleşi să le spui altora. Când ne dezvelim şi ne descoperim ein-durile noastre? Am, de exemplu, ceva care rai apasă şi

vreau să spun. Cum văd pe cineva, îi \oi spune. î: :r-însă te vei amărî foarte mult pentru ceea ce ai făcut pentrucă respec tivul îşi va pierde respectul faţă de tine şi. c i r j veimerge sa-i ceri ceva, ori te va dispreţui şi n-o ă-ti dea. -te va \ădi şi celorlalţi. Dacă tu n-ai putut -.-o a^cunz;înlăuntrul tău. vrei s-o ascundă gura celuilalt? ..Nimic nueste ascuns care să nu iasă la arătare" (Lc. 8. 1 ” Ci -a

spus în secret o va striga din balcoane ca s-o auo.’ toatălumea. Când îţi spui problema ta, păcatul tău. dificultăţi ;tale, gândurile tale, celălalt încetează să se mai încreadă irtine, să te preţuiască, pentru că îţi vede neputinţele. Ce a iespus, să spui Părinţilor tăi, adică numai Stareţului tău

Alt motiv pentru care ne descoperim >uîle

ispitele, greutăţile. Am greutăţi cu Stareţul meu. - tru >nu îmi dă importanţă. Am mers, i-am ^us de >^

continuă să nu mă bage în seamă. Sau mă intrie faţă de fraţi, pentru că papucii unuia se aud v...altul nu mă ascultă, celălalt, când caii».:. sean

smiorcăială. Dacă descoperi ceea ^ F u " pe alţii, lucrul acesta \ a ti o piatra care. întîntoarce în capul tău. Spune doar SiaMu.a-când este o împotrivire, o dificultate * ^ţintă de convieţuire, de înţelegere. ^

t u\ inie ascetice

d c p ir i-a n: a - ' P 1'" N " nC d<‘s c o ' H‘, i m l K‘ '«•«‘naintea celorlalţi oanu ni.

I S(I mo!lah Şl ai O problemă cu omul de langâ line,flcritru câ /i noapte nu se I i n . \ i/ilc/i altâ mauasv|mm problema \i spus o? \cest cuvânt al tău se

v fttbufi* j i ,nlr o huna /\. ( inc şi dcsthidt inimacelorlalf cmc meivu nefericit şi, oriunde ar merge, de obiceinimeni niH dâ importanţă Reţine ea gândul nostiu se preo

cupi fi dc ceilalţi ni, alunei eând ne exprimam gândul nostru, descopcfim Şi problemele celorlalţi. Aceasta nu esterKim.n prostie, ci i un pâeat dc moarte. I sie o prostie sa isptn crJuilall ce mi se întâmplă, dai esle pâeat sâ exprimvtx\i cc sinii despre ceilalţi, este osândire, biciuire publica,dofolut a aitoru Omul care face aşa ceva va fi lo\it de

Dumnezei i «âdca înlr~o foarte mare supărare( w u; nu n întristate in m im a ta. Vrei sa nu

- învaţă sâ Iu liniştit cu încredinţarea la în

mfonitc lui hun n- cu şi ak Stareţului Celelalte simt ca şi

‘ ufî1 ti{ ,u 1 n ,d!u* Pr *arc o /gandâri neîncetat. (îândul ne

: v fHln 'i i şt tc \ei linişti m loc sa le

!,i probabil ca \a avea probleme : i celalalt şi se va MQ|i *m bnprnjiu cu line in mioapa pc caic ai deschis o

mândrit i laic j egoismului lâu, a micimii minţii

As.kl aio iu nu ai mirat in impfirâţie nici ne al(n nu i«şi să mire <Mi 23, | 4 >

' ‘ 1 : h j' • uchilur poale sa u umple de

" ! 1 *>( •“-'-'<-■•1 nu \ci spune nimănuie. Daci spui, o ,, ,a,,,uil,|„ sj , ,

..........

«**»• < S L l m £ m m i Su,rulul1" i;ul

lănv

I)rsprc cei ce voiesc s/i sc linist*,"tnştuiscfi m bunA bni^c

I Vi zc I c Ru r a la, ca tmr,>(n„.\,. ,

U n s este ccl caic I cinsteşte pe celalalt ( ândaşadar, iţt c leselnz.. gura ca sa vorbit, despre tine In utdespre problemele tale, ilcspre idei, despre păcatele tale ,udespic alţii, îl la i pe ccl cc te aude sa nu te preţuiasea ■inu lic coreei cu tine. Pierzi un om care mâine ţi-ar putea finccesai, piicteu, ajutatoi. 11 Iaci sâ nu te cinstească. Singur

câştigi lipsa tic cinstirc a celuilalt. Aşadar, pa/cşte-ţi gura.ca sa ţi In cinstit apioaţx'lc, ca sa-ţi fie vrednic dc incredc-re. Altfel, n-o sH-ţi lic credincios niciodată, tc va dispreţui. Nu 1judeca atunci, pentru că tu l-ai făcut să nu ic cinstea-ca, sa nu aibă încrcdcrc în tine, să nu tc iubească. Cum sâaibă încrcdcrc în tine? Dacă îţi va spune gândurile lui, le veispune altora, iar el începe să se îndoiască de tine, prefâcân-

du-se însă că-ţi este prieten, aflându-ţi tainele şi apoi desco- perindu-le. Cum să te cinstească, dacă vede ce om deşerteşti? Cum să tc îngrijească, dacă vede că te împleticeşti, cănu ai nici un echilibru în viaţă?

Lasă-le pe acestea. Sprijină-te numai pe Dumne/eu.

Arată-ţi liniştea, seninătatea ta. Dumnezeu esle o staiKă

veşnică în lungime, în adâncime, în înălţime. Pe 11 pot sa st

re/,cmc veacurile, pot sa se rc/eme dumnezeii. Toţi pot Poţi şi tu sa-ţi rezemi neputinţa ta, păcătui tău. căderea tu.

necrctlinţa ta, blasfemia la, iadul iau, patimile talc ( ru*.

re/cmi tic Bl, 1:1 va risipi. Fă numai puţină rălxlare U> -

pe Dumnezeu să-ţi cerceteze inima când \ita şi U ^

icoana, chipul Sau, Stareţul iau, dumiK cui tau

HI sii tc poată înţelege.

.......................................» ■ " " '* w ’ •cun o i i n f ă , i m i n ci u n i i w fuRi </* t l lh

147-

r

Cu\ inie ascetice

..ipitolul antei ior al a w e i Isaia ca

arâtul ?• • însingurează întotdeauna Şi, x ii O illNiUU(pjwcnli u l c, au m n o com unicare

illurilc s,n" ur:" ;l!ii lo r a i CU « . ' » î* M t u. lV uitatul ’ Duşmănia. IV-

Yre. să t.i ..pă„a* dume r i i î - v T I 4, Şi pAuai iubirii omeneşti? \ .vi sâ te u.beas-

“ g S # f i i n ţ ă rm/w w m </mW<7e /w» Dumnezeu intru

jţn, câ ui poţi toci neîncetat, dai cel mat bine

j Ifmr Jsîc V., uo Dai dac5 bre frate, \rci sâ \ orbeşti,

Hmv fn limba a ' trebuit* sa spuua. Pupa cum îţi

iiivcţi mâinile sâ o\eascâ clapele. după cum îşi înveţi limba

$ cânte noca muzicala tot aşa învaţS-ţi limba sa spună şi cuvintele lui DumiK/ru.

Vrei să prtrcn timpul cu alţii0 Spune cuvintele luilAunncveu \ i ih im tine umil cârc de/leagă nedumeririletuturor oamenilor t onţinutul inimii tale sâ fie cuvintele luiDumnezeu, Hnstov cc Ui spune Dumne/eu in rugăciunea

1 I* vHuum ciesc ticam atâ in inim a ta.VL>* L‘i:iî ’ 1 ^'c »va/ut cand nu te inâbuşâ atinos-^puiit Ic. >i prun, u-rui fj,y/ M /(4 /;//< Această \ia ta

"m ' • concepţia talsâ pe care o ai, vad umai in m j spui,c cuvintele lui D um ne/eu

m soaal* * wcufui c to t Dumne/eu

«nul .uhiuM u , u h, ' a ' ' ! i T i ' * ^ p a ra p ra f :Uinliâ lu il i w a , .......... . ' legătura cu ap ro ap ele . Aţi

a ,v " ‘- - Iv J c la lW /c u . coboară

D w o o t , | “ <lsPrOU,f c - su,c >x> oni la‘m iJuumc u i> u •l,m vi spunem cu\ autul

"M l * » 'i t c t t o ip 1ra « o S 4m' ** *****juikvăm-

Catastro fa pe care fiecare cuvânt dc al n« tm <, adu-ce în viaţa celuila lt nu poate li comparată nici cu bumh t uhidrogen. I t a r e cuvânt pe carc-1 spunem este o ucidcrc aceluilalt .şi, mai în tâi de toate, a noastră înşine iu, cau/aclcsn vm şi tc i însinguiaii în caic cădem. Şi deoarece oarrn nucând discuta, de cele mai multe ori fac glume, ironii! batjocuri, grăiri în deşert, ajung la judecarea celuilalt. Pentru ca nu avem conţinutul nosliu propriu, vederea oamenii*>rdin afara dev ine conţinutul nostru.

Dc vorbeşte cineva pe frate le tău cit rău L tim si-.'coboară şi-i arată păcatul, să nu voieşti să te înclini im; -triva aceluia ca să nu tc ia în stăpânire ceh’ce nu voieşti.

De obicei, ne îndreptăţim pe noi înşine, spunând cualtul judecă în faţa noastră pe un frate şi nu noi. Accsta este

un pretex t. Dacă se în tâm plă sa-ţi vină la chilie cineva cuintenţia de a judeca, dacă eşti un domn, spune-i: ..Credeamcă eşti un om al lui Dumne/eu, dar tu eşti tiranul sufletului

meu, te rog, pleacă". Noi însă îl primim şi începem sâcădem împreună cu el. Tu 1111 numai să nu judeci, dar nici sănu asculţi cuvân t de judecată, pentru câ. dacă au /i. o sâ spui

şi tu.

Vşadar, dacă cine\ a descoperă neputinţe, prob e s.dificultăţi de-ale altuia, nu voi şi tu sa iei parte a v.chiar dacă arăţi câ nu este aşa. îţi spune celalalt. ..un ticălos", /ici şi tu: „Nu, este bun, numai câ 11 -nu nul, îi mai scapă câte c e v a '. Cu cuvintele *al^ L

pe toate. Num ai câ nu ai folosit cuvântul ..tuu s

înţelegi. De ace ea, ia am inte sa nu-ţi ^cape .ici

despre celălalt, ca să nu h w m stăpănin coc a1*#*»'insei rea.

Nu vrei păcatul, păcatul tc va ga>i. au \ >.nocinst 1 tea te va câs i, nu vrei boala, boala u ' • .- ■'

Despre coi cc voie sc să se l iniştească în )>«mâ liniţu-r



„ • împotriva aceluia. Poate sa însemne a

'Sâ " lui ce-ti grăieşte şi, în le gătu ră cu accstvttfbi împotriva cc n] j Adicr, nu le pune nici cu

" Z r , ” r n u osii dc acord cu ol, voi

" ’i - a - conirarâ lui şi, din clipa nc cca, va în cep e

iC im v irc a . opoziţia « • * « 1 c c ( i g r Ş i ^

u « iăl!ilt- Sâ m T f" .“uc r l r n . nu-l osândi n,c, pe o l, , . , c po _alt„l C e

J ........ aci este ne sâ Iaci, fio sa plcc. Duca cşli dcşlepl,

vei schimba subiectul discuţiei lără ca el s a şi dea scam a.

Dacă ni esii. spune ccl puţin: „Te rog sa lăsăm asta , pen ii u

vreau si mă împărtăşesc şi, dacă vorbim despre o a treia persoană irebuie ^a mă opresc dc la Slanta lm p ailaşan ie .;i;U nu poţi să iaci nici asta. atunci p leacă. D aca nu poţi

mc: -.i pleci înseamnă că nu vrei să pleci, că îţi place samănânci came dc >ameni şi nu numai de an im ale . N u voi

insă ă . j / i impreunâ cu el în acelaşi păeal.

Ce trumos le zice omul acesta, avva Isaia! Om este?t sic un .mi ccresc şi înger pământesc. C uvin te le lui par

simple, dar ju o atât de mare adâncime.



Despre virtuti

6

Trei sunt virtuţile care necontenit vctfu

minţii .>•/ de care are nevoie: râvna firească i bărba ţi. ,/sârginnţa. [7, 11

L uc rarea duhovnicească a unui credincios se s f â r şeşte prin in term ediu l minţii. Dar pentru ca omul -I ?e poată uni cu D um nezeu prin minte, prin partea conduci'

re, esle nevoie, zice avva Isaia, de trei lucruri: râvna firea -

că, bărbăţia şi sârguinţa. Nu vorbeşte nici despre smerer ie.

nici despre dragoste, nici despre rugăciune. Ne impresio

nează. Dc ce ne pune îna inte aceste virtuţi?

Râvna firească este o însuşire a omului prin care el poate urm ări ceva cu ajutorul voinţei, adică să ştie ce re.,

ce cau tă, şi să-şi îndrepte puterea sa. cunoştinţa sa. w ia sa

spre acest scop. încât în mod firesc să se îndrepte spre e

După cum în clin ă spre iubirea de arginţi sau spre rauU'.e

astfel şi el are această însuşire firească de a-şi îndrepta

tea spre Dumnezeu, iar aceasta să fie o lucrare a intre-, v î-le firi om eneşti şi nu numai a minţii. Ce să-ţi a c .i ...........

dacă tu nu sim ţi în întregim e unirea cu Dumrce. •-

linzi cu totul spre ea? Să şlii că nu exista alt nu\l iL

nezeire decât acesta.Bărbăţia, ca virtute, se găseşte şi la e\t^i. ^

filozo fi26, şi toa te vechile m anuale duhovniceşti ^desp re ea, desigur, sub influenţa împărţiri

orfrest

me a

’ Aristotel, Ei i ca ni coi iu ihwâ, 9-1 —

151-



Cuvinte ascetice

i i„ cazul de fată insă. bărbăţia este ceva care pre-

- « • * 8“ ” ° nce df ’ răM 5nd

j E T u i L adică, să dovedească că ceea ce face, vrea ş,va conlinua sâ o vrea.

Dar orice ar urrnân. îndată întâlneşte opozanţii, carei b o -1 slăbesc. Mai întâi demonul, apoi lumea, in

continuare oamenii şi mai prepus de toate şinele lui, pe careii târăşte cu el până în clipa când se \ a înfăţişă în ain te a luiDumnezeu. is j doua Sa •enire Ş inele nostru e duşm anul■astru de moarte. Prin urmare, creştinul întâmpină mereunecazuri, curse, dureri. întâmplări neaşteptate, condiţiinefavorabile Drumul iu: nu e-te curat şi neted. Va trebui cael însuşi să facă „cele colţuroase netede , sâ echilib reze

iucrunieOmu. care nu are bărbăţie îndată se pierde in m ijlo-

eul pencoluJui. :e paniehează. Trăieşti patruzeci de ani în pustie ca monah, şi după patruzeci de ani cazi intr-un păcat,:r :-- : p i ie pierzi pe toate. De mic copil eşti cura t,fecior, n-ai cunoscut ispita. La cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani. după cum relatează Părinţii, ti se întâmplă oispită de cunie. Inin in panici te pierzi, spui: „Ce-am păţit.

•am tăgăduit pe Hristosui meu, L-am trădat’’ D ar ce e ste**aBta? Pr: ui nereuşitei. Nu! Trebuie să stai cu

p_,_nke ,'n dţa oncănjl lucnj care ti se înfăţişează înainte.

c o o d n ii k ^ ViaUt. duhovnicească* de cele mai m ulte ori,^ ,e « m contrare celor pe c are le

ne dera‘L ’Spiti PC ° Umne/eUJomnezeule, te t ot arată m°H t *xe™Plu- ne r ugâm:

intâlm pe culare sau a ‘ hotărârea mea de a-Jesie corcctă!'! r> dCeea sau de a mă asculta

«Codată cu un om care esieU T U Se 'lndelet"iceşte eSl£ dUt dc meschin, şi vrea sâ aibâ



Despre virtuţi

•continue «ea pe D um nezeu in mâna lui Dumnezeu lice ştie mai dinainte cu atotştiinţa şi iubirea L l

A şad ar , om ul cu bărbăţie este gate "pentru b » e

Pentru că in tim p ce aştepţi pace. vine vijelia. j„ t mp «aştepţi reuşita, v ine dezastrul, in timp ce aştepţi ânâtaevine boala. M ergi la spital, ţi-e şi mai rău Faci operaţie, p-ede trei ori mai rău. Trebuie să le aştepţi pe toate. Bârtâţiaînseamnă: aici stau înaintea Ta. Dumnezeul meu. >1 Tu

fă-mi ce vrei. Eu nu aştept nimic. Aştept numai necazuri, pentru că fără ele nu exis tă rai.

în ţelegeţi, aşada r, că viaţa monahală este aptărăzboi, o apărare sau, mai degrabă, un atac. pentru că cel cese apără nu c âştigă nim ic, numai cel ce atacă va câ>:._a Deaceea, e nevoie de dârzenie şi bărbăţie. Omul care se re:r

şi nu rabdă, om ul care la fiecare problemă şi dificultate Iafiecare în tristare şi boală, la fiecare calomnie, per c

ispită are înd oie li - ..Nu cu m \a nu trebuie, r.u cumvaDumnezeu nu vrea, nu cumva obosesc, nu cumva r.u

scot la ca păt? ’' - nu va putea să facă nimic.în sfâ rşit, sârguinţa e \irtu tea omului -are na este

doborât, nu încetează să-şi urmărească scorul v ei: D-.~orice lucru pretinde muncă şi e o povară asupra-ţi. cu camai m ult viaţa duhovnicească. Aşadar, sârguinţa es.e ? c* - -

rea neo bo sită a obiectului muncii noastre 'au mai deer^ privirea neobosită, şi fară lipsă, şi neîncetata. tara cace

a lui Dumnezeu însuşi. Când te re axcazi in lenevie, în akidie. atunci ton vrăjmaş

rem e ca să intre în viaţa ta şi sâ distrugă once ai .

De aceea, este nevoie dintru încei ut dc pentru lucrarea minţii celui cred in*, iov

Tr ei » / . / «* ** * ; f * ± 2 2 S Î Î■mie. cr ede c a » „cmunr e , t a



Cuvinte ascetice

. nheie a vedea toate mai-nainte de a fi L L teb t p i UHtlf M am u. f, c mamsimri b a m i c srranL [7' ~J

Tre virrati ne încredinţează că am ajuns la nemu-- in » din ele rund discernământul. Omul care nu are

0 ^ — ant se aruncă pe sine întotdeauna în ispite, în caremei Dumnezeii ne po:.;e să-l ajute, nici el însuşi nu se poate

ajota. Lip« de discernământ îl duce pe om la dezamăgire şioboseală Fac o asceză mai mare decât trebuie înaintea lui

Dormeze - cj sî p u să fiu vrednic de o plată mai mare, sau; &X2S nidi mici. ue îeamă ca nu cumva să obosesc. Sin-cui 'ucn; unge :>! mă arunce departe de Dumnezeu,pentru câ. in continuare, oi întâlni înfricoşata realita te pecare eg jismui nu m-a lăsat să o accept.

Omu trebuie -ă :.;că ceea ce îi spune Dumnezeu şi

’ - - Ie :^ jr . Aşadar, discernământul este nece-- fiecare clipă. deosebirea duhurilor, a oamenilor, arezultate u ine acţiuni. Mă încredinţez cuiva, spre exem -: u trei ani de >aiece cred că este un om sfânt. în al treileaar», mă *ncredmţez câ este exact invers decât mi se părea.Unde mft va coodoce? Orb el. orb eu, amândoi vom cădeam groap*. Aia e ne\uie de discernământ. Adică să stau

li nu iau nici o hotărâre, deoarece judecându -1 peini siguranţa judecăţii mele. Este nevoie să-mi

problema aliei peroane, vrednică de toată încrede-

c ’ in funtlie de caz- ^ celălalt îmi va Xa mea si ie»»» . ’ 00 ' 01 c^ ea ln deznădejde, ori dragos-

^ P6 care 0 a»» cu el. mă va arunca în altă

î t ° minui l a t u r i l e cu el.«totului n o ^ este a ^ ! ii ! f S aŞie a Judec^ H discernă‘Oouâ **cut»>un a demonului celui^u *ndepărtea/'ă sabia cu« * * * egoul no>uu p t r i v - 6 mnUC aUceva " U

cernamant, mintea noastră



Despre virtuţi

cade fie în primirea de demoni, fie în simtirea ătj .egoului.

Avva Isa ia continuă cu următoarele virtuţi: a deose

bi pe unele de altele , a vedea toate tnai-nainte de a fi şi a nu consimţi la nimic străin. La început ne vorbeşte de treivirtuţi, iar acum se referă şi la a patra. A deosebi pe unele de altele înseamnă a separa poziţia ta de ceilalţi, încât să poţi să-ţi trăieşti viaţa liber, şi nu în împreunare cu alţii. Amă separa pe mine de ceilalţi însemnă: dacă sunt în lume.să mă separ de tatăl meu, de mama mea, de femeia mea. decopiii mei, de rudele mele, de prietenii mei, de orice iubesc, pentru că cine nu conştientizează prezenţa şi legăturile cuoamenii, adeseori nici nu simte că iubeşte, că este legat deei, că este sclavul lor. Crede că este liber. Numai când sesepară de ei, va înţelege cât de înlănţuită îi este inima.

Când trăiesc cu tatăl meu, cu mama mea, se poate ca

ei să-mi facă observaţie, să-i judec pentru viaţa lor, să nu leîngădui să intre între mine şi Dumnezeu, să-mi urmez libercalea Când mă voi separa, mă voi încredinţa că depindîntru toate de ei şi mă întorc spre ei în mod foarte iubitor.Conştientizez că sunt robit faţă de ei şi că acum îmi amintesc de toate câte mi le spuneau şi eu nu le băgăm în seamă.Acum le înţeleg, descopăr folosul lor. AstfeL nu pot fi sigur

pe cine iubesc şi pe cine nu iubesc. Cine îmi slujeşte şi pecine slujesc. Din acest motiv, trebuie să las deoparte tot ceeste în afara lui Dumnezeu, şi mai întâi de toate oamenii.

Monahul îşi va separa aşezarea lui faţă de veciniimănăstirii sale, de conducători, de toţi cei care merg^i \u 1 tează mănăstirea, pentru că toţi aceştia ^unt o patu a *10

tărăgănire a vieţii lui. în continuare, se ) a. s^ ara P. > uînsuşi de toţi câţi sunt în interiorul mănăstirii. .se va separa de adunarea obşteasca, dar \ iată i ^ ^făşura liberă înaintea lui Dumnezeu, pentiu t

-155-

Cuvinte ascetice

. . . „ie iui părerea lui. Dacă voiesc să îmi ţes viaţafnpreună cu viaţa şi gândirea celuilalt, neîncetat o să rămânn urină. neîncetat mă voi frământa cu probleme, hecare o

o-mi spună propria sa cugetare, şi nu vot putea sa fac nimic Dacă mă hotărăsc să încep o viaţă mai duhovnicească,

ţ'3^ esoist. unul o să-mi spună că fac puţin, altul căfac ca să fiu văzut. Nu ,noi putea să o scot la capăt. TrebuiesăViu liber de gândirea şi viaţa fiecăruia. Unul singur mă

ieaaâ: Stareţul meu.

Ce ălalt nu mă împiedică doar când eu îl bag în viaţamea c: <1 cand el singur se bagă în problemele mele. Vairebui sa reusesc sâ rămân neinfluenţat de influenţele lui,dar 1 vă nu-i îngădui să intre în viaţa mea. Vine cineva şiimj une. ..Ştii, lucrul acesta nu-1 faci cum trebuie şi o săm-rgi in iad" Trebuie să-i spun: „Te rog, du-te şi spune-i

M arelui meu*' Dacă îngădui fiecăruia să-mi dea sfaturi,aibă an cu\ânt în \iaţa mea, îmi voi pierde busola, mălo ? mă \o i chinui şi voi ajunge un mucenic fără nici o

cunună de la Dumnezeu.

Trebuie. în mod obligatoriu, ca fiecare muncitor sătea in atelierul lui şi fiecare călugăr în chilia lui. Nici un

i ionah nu trebuie să aibă treabă cu viaţa ta. Oricine se bagăin viaţa ta personală trebuie de îndată să spună care este- z ii. iui. împăratul are postul lui, căpitanul pe al lui,

^ *na k ^ *U1 ^ 0CU monahuIui este strana lui din bise-i „n'.i! ] 1 a^ternut^l lui, care simbolizează mormântul.

aitui D o ^ ce rc ăT L ri tr* 1111’ CU mai PUţin în viaţaoânesie fw - ta , 1Ş1 conJu8ă viaţa şi nu mai stă-este liber. " ^ U ?‘ sufletul său>ci celălalt. Monahul

degrabă şi a T ie ti^ ' ^ ^ C3UZa S°liciunii lor, sau mai

problemelor a ^ p i t e C T n ? , T ° - dUC’ di" C3UZaînţelegerii, a mândriei lor, a



Despre virtuţi

poticnirilor lor, a stan, care » g5iesc. „„

adevarat război lăuntric, nevăzut, deoarece nuadevărata lucrare duhovnicească lăuntrică şi de ac

îndeletnicesc mereu cu ceilalţi. Discută. îmreabă ; fatu.e______________o l t n H T n r X 1 .

cer una şi alta. Tu să te aştepţi la aşa ceva. dar să nu le dli dreptul şi nici să nu-i împiedici, pentru că oamenii niciodatănu vor înceta să-ţi fie ţie ispită.

în mod obligatoriu, pe cât îi iubeşte Dumnezeu pemonahi şi vrea să-i facă îngeri, pe atât ei tind să devinădemoni şi să cadă~ . După cădere oamenii sunt atât de neputincioşi, încât nu fac ceea ce vor, ci ceea ce nici măcar nucugetă să facă. Diferitele probleme pe care le întâmpină şicaracterul neîmplinit al vieţii lor duhovniceşti, datorat vieţiicreştine mincinoase pe care o duc, îi fac să se îndeletnicească întotdeauna cu celălalt, pentru că aşa găsesc undivertisment, o satisfacţie. De asemenea, descoperă că cei

lalţi nu sunt buni, iar propria lor viaţă este acoperită prinaceasta. Descoperă că ceilalţi sunt mai răi decât ei şi astfese înşeală pe sineşi. „înşeală-mă ca să te înşel", este \iaţaacestor oameni. Şi în loc să meargă în cer. merg pe litoralDar şi pentru aceştia S-a răstignit şi a înviat Hristos. şi firelor a luat-o ca s-o îndumnezeiască şi să-i dăruiască starea

paradisiacă din tru început. Lui Dumnezeu nu l-a o t v âsă-l ia pe omul păcătos, de nimic, căzut, rău miroMtor.Dimpotrivă, primeşte să-l numească fiul Lui, să-l chen ^împărăţia cerurilor şi să-l îmbrăţişeze, chiar şi in cea ma

pe urmă clipă a vieţii lui.Dacă îndelunga răbdare a lui Dumne/eu

mare, omul nu poate să tie decât un imitator al ^

Dumnezeu preabun şi să se poarte precum ^vom imita, pe cât putem, iubirea lui Dumne. eu.

7De exemplu: Sfântul loan Sinaitul. Scdra 1 P*633 |FR 9. p. 43 ş.u.]

Cuvinte ascetice

face ct*vllaltj cinstirea noastră pentru persoana lor va (i

Z av& rlm iubirea noastră întreagă şi încrederea cu d.scer-

nunt'

legaturile noastre vorfi

legăturile mădularelor aceluiaşi trup (Ef. 5. 30). Cea mai mică îndepărtare de acesie cu°etc şi simţiri, precum dispreţuirea, împotrivâ-grăirca, răutatea. ocărârea, osândirea, ne aruncă pe noi, şi nu pe

celălalt, de la Dumnezeu. Niciodată nu suntem îndreptăţiţi din pricina modului

rau in care se poartă celalalt, oricc nc-ai fi făcut saucontinuă să ne facă rău în fiecare /.i. Noi nc separăm viaţa,trăim singuri precum ne spune Stareţul nostru. H sa nelovească, să strige la noi, să nc facă ce vrea. Iar aceasta, cu j uranţă, nu înseamnă că nu suntem liberi.

Cănd, de exemplu, îl văd pe celălalt mânios şi-mi

spune: ,,Adă-mi lucrul acela!” şi nu-mi amintesc că sunt-eparat, „afierosif, şi fac ceva asemănător, această faptă amea e tc o răutate, nu esle o separare duhovnicească dcoameni. Atunci îl voi sluji ca să fac loc maniei. Dacă măbatjocoreşte, nu reprezintă o separaţie sa-i spun: „Scoală to

vi pleacă şi să mă cinsteşti!” . Această purtare uni arată câ

unt o icoană lovită a lui Dumne/eu, şi nu una reala !;i curată. Ah lucru este libertatea pe care o voi avea când

ceilalţi se vor arunca a upra mea şi altul că lăuntric trebuie

sa înainte/ liber de ce şi cum gândesc .şi fac ceilalţi. Când se

arunca asupra mea, trebuie să fiu liniştit, dulce, nepătimas,

a nu ma intereseze dacă mă ocărăsc, dacă se poartă urai.

' u 'd nu <JeV)n 0 poticnire pentru ei (Rom. 14, 13). afll( Aka V,.rtutc csle a ved*a toate mai-nainte dc a /i,

W * UC? m i0“imc * * « ean>h b rc /uhate .iwkriiimi "fi™ ' t ""ii oamcn' '> 'thicei, laccm ccva lic

î h , " ,a * * " * * « w W rohaţlc . Daa,a,„a,. acva 5i J „ |)S m

W , ara* „,mmi ^ nu ^ ^

Despre Ntnuţ»

pacal! in orice lutru Ircbuic , ^din roade, zice Domul, cum ........ , ......Ţ , * ■lui. liste cu putinţă s i lupt ,i __

ir-n î Inctrkt Ci in /Im pentru Hristos. şi in ccic din urmi ;t nu . w , K p T J Jcă Dumne/eu îmi va spun* I ,, j ,, , la* Tufăcut?" Aşadar, este nevoie de un anumit tel <lc dlwu|~?mâni.

A vedea toate nwi-nainte de a fi cred c* avva l u a o leagă de ..a deosebi unele d altele care in n <rclcrâ la legăturile dintre oameni. Comunicarea cu oameni»

este in general o durere, după cum t i ne tliin scama De

aceea, chiar >1 laptele noastre trebuie sâ tic prc\l/iiauc(arul nu sunt. nu put m i ivcin harol iui Inoi şi câdem în greşeli cârc nc Nvlumhâ ?i ne ua- îndrăzneala înaintea Domnului Nu l i nu vom faec grevei* şi nuvom păcătui ca oameni, dar s.: nu pâ. auirn. i i nu

greşim şi a doua our Nu trebuie tne-a spus-o minte.« noasirâ. sau alţii, nju Dumnc/ru. precum poate sâ ni c parâ. ci pentru . ne-aîniajişat-o şi ne a impu t* experienţa, vuţa. ascultarea

Ie vâd câ hatjiH oreşti si vin sâ tc mustru cu gândulcâ. în clipa aceea, eu sunt pre/enja lui HnMov şi â, d sdma asculţi, voi li pricina mântuirii uie i cl nu • *este câ. fiind mânios şi injurios, niâ vei injara şi pc nune ficu devin pricina ca tu *a picâtuic>u de doua u v. atui pot sa spun: ..Dupâ prima si a doua sfiiuire. ckplrteaii(Tit 3. 10 ). Dar în realitate, pe mine a pâr Du pentru ca eu nu am cumpătare şi te am ^lânut ...........înaintea lui Dumne/eu suni eu I* nevoie, jv ^ mî

prevedere în faptele, cuv intelc. pl&nutnlt noa*Sa mai luă un exemplu tţfi ^

s^-ţi schimbi chilia, per.t u c.i i u L 1

cealaltă are mai mult soare IV -e " sJnn.t

Cuvinte ascetice

pj j - igrasie, poţi sa mori. Dar dacă

■* in ral mai repede. Este acesta un motiv ca

«** ;: ; r , a, Sau spui: ..Să scoatem asta de a.ci pen-' « a U a aminteşte de iad" Nu. n-o s-o scoatem.. .. aminteşte şi de rasă. de atierosirea către

Hnstoi . - w .Penai: jnce lucru, chiar şi pentru nuşcarile ce le

_ ^ r:nî [itera pe care o vom scrie, e nevoie sâ ne

<â iasă din ceea ce fac acum? Omul trebuie să' nsiinuş numai în iubirea sa pentru Dumne-7£j £jLr fcinc nepliimaş si greu de urnit spre orice altcexa.Pentru __ mintea, inima sau gândul lui să acţioneze, trebuie

z\ >*e i* nitiune nrin care sa pre\adă rezultatul acesteiS: u i rară roade. Smochinul neroditor, cel

j.' .: ; 1 a rost blestemat de Dumnezeu. Cu câtt.ll r: a.i no: w~~e ^\em cunoştinţă, minte şi pe Dumnezeu,.jj-t p ae >i ne pîzeascâ.

A nu consimţi ia nimic străin. ..Străini" dintru înce-- - — care se ^>cund în spatele unor însuşiri na-arJt. :*r care ;e s:ârne>c. iar noi suntem convinşi de cel rău

^ credem ca este ceva al nostru propriu. Demonul, spre: ■’ -- ose^ie Sîanta Scriptură şi poruncile ei, nenj pri\egnem. să postim. Ne dă sfaturi foarte

y lT' râ-,Uc,p- P™ ghicitori, prin astrologi, dar şi prinLogica este o însuşire firească a omului şi omul o

Wwepe. De asemenea, foloseşte dorul omului, pentruu. t^enini asceză, pentru dragoste, pentru culcarea

pejos. pentru misiune, pentru orice. O însuşire firească a

mi fuii ii ^ m )ească mama şi tatăl. Numai ce aflu că

* ~ r r r .r - * măiuiburMamaa* * °, . ■ re nu poate fi nimic altceva decât o

t e S r **nu_i simt prezenîa ?i să mă facă



Despre \in u ’(i

Bolile suni manifestări fireşti pe cam le folc*e«râu. Ascuns în spatele lor, ni le produce el însuşi h ewefoarte uşor ca, în orice clipa, sâ produci orice K>alâ tretiPoate să aducă chiar şi orbire, sau schimbarea triaturilornoaste caracteristice şi strâmbarea feţei noastre >i a mi>c5.rilor noastre. Dacă poate să producă o ^himt.irc a mintiinoastre, cu cât mai mult a trăsăturilor noastre exterioare

Noi nu vedem demonul ascuns, ci schimbarea. Si alenzimla medici, primim sfaturi, ajungem până la capătul 1 m i casa punem la punct propria tragedie, dar în spatele tutur racestora se poate ascunde rânjetul înfricoşător al demonuluicelui rău. E atât de deştept! Să nu ne lăsăm înşelaţi deviclean care măcelăreşte viaţa noastră şi nici nu prindem deveste.

De asemenea, străin esle şi aproapele care dev.ne periculos pentru \iaţa mea. Este chiar mai rău decâi satana,

pentru că este şi \ ăzut. Odată ce văd că nu mă ajuta în *;.j v . duhovnicească, ci uneori aşa. uneori altfel, trebuie sJl lai

orice legătură cu el.Străin este şi închinătorul sau vizitatorul care vine !a

mănăstire, iar noi îl vedem prin prisma aşa-zisei iub:r aînţelegerii, a simpatiei, a ajutorului, dar. în realitate, toateacestea sunt curse ca să o sfeclim în \iaţa noa>iru da!

nicească. Tot cel de care ţi se pare că are ne\oie de -sfatul tău, de scrisoarea ta. de ajutorul tău bănesc. — orice legăiură cu oamenii, este o înşelare a inimii ^tale, o îndepărtare de Dumnezeul tău. îl arc e D.care se îngrijeşte de el. Tu ori eşti monah, ori nu - »— ai fi fost mirean, ai fi putut cu milostenia s - .... 1-să-i repari casa, să-l înfiezi, sâ ţi-1 taci tata adv pt* ^s-o măriţi sau să-i dai zestre. Dor acum. vâ e>tI ^ ^se mai îndreptăţeşte nici un ames tec m vu u . ■

-161-



Cuvinte ascetice

tr- . suni p e r - t m « - W * * * ■ * * * « *

f spre al treilea mic paragraf. Primul^ af s-a referit la cele prem ergătoare, al doi ea la celeconcomitente, tar acum vorbeşte de trei virtuţi care ajută puntea omului, viaţa lu. înţelegătoare, legătură lu. duhovn,-

cu Dumnezeu.

trei virtuţi care aduc totdeauna lumină minţii:

q fin \Ljc'ci viclenia vreunui om, şi a face bine ccloi cc îţi rac rău si u îndura fără tulburare toate care vin asupra ta.

Aceste u t i virtuţi nasc alte trei mai mari decât ele. Nevecle- rea viclenie unui om naşte iubirea, a face bine răufăcători-l v in aduce pacea şi a răbda cele ce vin asupra ta netulbu- rai aduce blândeţea. [7. 3]

Iz frumos analizează sufletul! Aceasta este adevărat p i . analiză

Aşadar, trei virtuţi aduc lumină în mintea noastră,e^ehid drumul către viaţa noastră duhovnicească. Prima

ef.e a nu ea ea râul la nici un onu a nu intra în viaţa perso-na ă a a, uia, pentru că, oriunde ai săpa, vei găsi pământ,r o păcat. Noi. fie din curiozitate, fie din aşa-zisă iubire- , ş i cum1, a Dumnezeu m-a rânduit să mântuiesc sufleţelulacesta?” fie din grija pentru noi înşine - ce om estea:esia. nu curma e imoral? De ce a zis asta?” păcătuim, pentru ca atunci când îţi separi viaţa ta de a lui şi ai pe

£ anu^tău. ce-ti mai pasă ce face acela? Nimic nu poate

u \ezi ce vezi. Dacă dintr-o dată ti se dovedeşteleeătuS? T -alUnCi H Vd mtreba Pe Părimeie tău ce fel dedat te duofin*1 ^ °Uacf*a' ^ acă vez' că la un momentă-t' Dăzesti v ^ ură Pa5*’> vei pune pe margine ca

* • pazeş» libertatea ta duhovnicească.



Despre mu i

A cunoaşte viclenia unui om este o , j:;, „ inlănu te ajutâ. Mai întâi îţi tulbură raţiunea pe' • care

întrebi„Oare toţi sunt aşa, nu există nimeni bun"’" Aceasta ......o concluzie firească, dar în esenţă este un aând absurdPentru că cine poate să se îndoiască de faptul câ.,r marce cel dintru noi, decât cel din lume ' (1 In 4. [>atHristos este mai mare înseamnă că Hristos are mai mu’* *că Hristos învinge, dar dacă poarta ni se pare strân 1

(Mt. 7, 14), aceasta înseamnă că noi înşine îi vedem pe toţi

ca păcătoşi.Exact aici se află puterea lui Dumnezeu. Pe cei cot par sau care şi sunt păcătoşi, Hristos li face oameni ai raiului. Pe unul prin pocăinţă, pe altul prin iubire, pe al treilea

prin boală, pe al patrulea prin dezbinarea familiei. Pe t :i iiface ai Săi. Şi eu stărui în absurditatea mea cum că tor.i suni păcătoşi. Dacă toţi oamenii sunt păcătoşi, atunci cu ciive se

umple împărăţia cerurilor? Cu aceştia se umple. Ne-a .n-.-lat cel viclean, ne-a distrus fiinţa noastră. Vine însă puterealui Dumnezeu, ne schimbă, ne dă ..inimă nouă şi duh n ^(Iez. 36, 26) şi ..iată, toate le face noi" 2 Cor 5. 171

„Ceruri noi face" (Is. 65, 17; Apoc. 21. 1) şi nu \u putea săfacă nouă şi propria mea \ iaţă?

Aşadar, a cunoaşte viclenia oamenilor, adicâ ..care îl fac ceilalţi, mic sau mare, ne schimbă eârd e~. eslăbeşte puterile, pentru că nu mărturiseşte imp^eDumnezeu. In cele din urmă avem înaintea noastră i**

Aflu că un oarecare monah a ieşit din Sfanţul Muşi şi-a cumpărat un apartament şi zic: „CAI îgâr „

După şase luni, după un an. după douăzeci, b^ - ^ patruzeci de ani, când vei întâmpina o greuta^tău, o criză de conştiinţă, o cădere, o ak — -întâmplă în mănăstire, vei spune: . \ \ văzut Dauacum şi eu ceva, o colibioară. aş ti scăpa', de *r .... J

Cuvinte ascetice

n,r n- i când. aşa dacă n-ai fi aflat ca acela şi-a cumparalîtuaci apartamentul- Deşi l-ai osândit, acum şi tu ai hotărât

Z fa -i ce a făcut acela înainte cu patruzeci de am. Pleci,aşadar din mănăstirea ta ca să-ţi cumperi o colibioară, nucumva să te alunge Stareţul tău. Ce influenţă are înlăuntrulsufletului nostru purtarea celuilalt!

A mi vedea viclenia oamenilor ne ajută ca mintea sănu se răspândească şi inima noastră să nu se mişte, deoareceviaţa monahală este concentrarea minţii şi a tuturor pers

pectivelor noastre. închiderea orizontului nostru, ca să ră-mânS deschis numai orizontul cerului. Şi fecioria monahului nu es.e acar nepăcătuire, nu este numai a nu păcătui cu ofemeie, ci şi să nu \ăd, şi să nu aud femeie - de aceea:;ercem în pustie şi de aceea în mănăstirile de bărbaţi nu

trebuie >ă ::itre :emei - să nu citesc despre femeie, şi să nu-i

âd p zele. chiar dacă este ce\a firesc. Sfântul Atanasie de- Meteore nu a -pus niciodată „femeie”, ci „praştie”28.

Aşadar, viaţa duhovnicească este despărţire de oriceînţeles şi vedere, de orice gând şi conţinut al său. Pot, desi-r_r şă-mi păstrez fecioria şi în mijlocul femeilor, în mijlocul ^-nduriior. dar atunci e valabil ce spune Marele Vasilie:

.emeie nu cunosc, nici fecior nu sunt !”"9 Fecioria nuc"'e loar un faPl natural. în principal, este o legătură netul-Dun*tă, de nezdruncinat, nestricăcioasă cu Dumnezeu, carelegătură be sparge foarte uşor, şi atunci încetezi de a mai firrurtasa curată a lui Hristos şi devii un om al lumii. Câtă

metre uie să aibă omul în viaţa lui duhovnicească!

ue aceea, nu trebuie să ştiu ce face celălalt. Dacă• - <i ' orbesc despre alţii, le voi închide gura sau mă

aninca ** femeie Ca pe 0 Pra?tie Pentru

opt găndun ale ^ Ţ ° pul Caslor- Despre c ele



Despre virtuţi

caun

voi ridica să plec Şi dacă vine cineva să-mi spună durerealui, îi voi zice. „N-ai Stareţ? Stareţului tău sâ-i vorbeai" vdacă-mi răspunde că nu are, o să-i spun: „Găseşte-ti

sunt duhovnic . Şi chiar dacă eşti duhovnic să-i rnw ■» w ^ * pUI ,Jartă-ma, sunt monah, nu pot să continui cu tine, pentru ceu sunt la mănăstire, iar tu în lume. Du-te însă, sâ găseştiduhovnic care va putea să te urmărească”. Fugi, aşadar, tude păcatul celuilalt. Cu cât mai invulnerabil eşti de releleceluilalt, cu atât îl ajuţi.

A nu vedea viclenia oamenilor naşte iubirea pentruoameni. Pentru că îndată ce altul îţi spune ceva rău, imediatşi decade în ochii tăi, şi iubirea ţi se micşorează, oricât aicrede că îl ajuţi. Aşa suntem noi oamenii. întâi de toateînsă, înţelege iubirea lui Dumnezeu. Iubirea noastră pentruDumnezeu şi pentru oameni se distruge în întregime atuncicând ne amestecăm în viaţa lor particulară. Aceasta este o

problemă care o priveşte doar pe o persoană competentă şiniciodată pe mine ca monah. A face bine răufăcătorilor îţi aduce pace. Toţi oa

menii, în cele din urmă, ne pun piedici cu un cuvânt cu o privire, cu mersul lor, cu bucuria lor, cu tristeţea lor. intersectează traseul nostru De aceea e nevoie de teamă şi cutremur, ca nu cumva să ne împotrivim piedicilor pe care ni le

pun şi pacea minţii şi inimii noastre să se topească, adică ^nu declanşăm cumva despărţirea de Dumnezeu. E nevoie ueteamă şi cutiemur, ca nu cumva să-l dispreţuiesc pe trate ~meu, nu cumva să-l fac răspunzător de neca-urile

pentru că asta este căderea mea de la Dumnezeu. ajî*uIsaac subliniază: „Niciodată nu este vinovat

vreo greşeală, întotdeauna tu eşti vinovatvinovat altul, pentru că tu ai obosit, ai p— 1

Sfântul Isaac Şirul, Cuvinu despri muy*h" ^începătorilor şi despre ce Ic ce se cuvin lor [Fk

-165-

Clin inte ascetice

i „ ,-jinjâ :c ai schimbai. \ e/i pe cineva că2 S T - V ' • - v. u «oxoHi \sta arata limpede ca încă

*, c^ i începui Maia ta dulun niecascâ. \sce a ta este laintfixlucrit

^ >v ; O depăşeşti aceste stânci, sa Iaci bineOnevi iu fac* râu imprime pe cat poţi bunâtate. Eşti înlume roti si - •'c" un loc de munca. Locuieşti la odulie. > ,r' să Jaf osicnie Trăieşti în mănăstire, milos-

icni. hl p H j î- • vii. dacă tc blestema, sa-1 bine-cvtioit’/i. dac- tc Ic^cnic pesie obrazul drept, să-l rogi să te,.m si ;vvic c... alt \rau.-ii iubirea potrivit cu modulin c a rr Îiin41.>' Dumezeu iu deschide şi-ţi arată drumul.

.. a vin iiMtpiv ta netu lbunu aducc y u rai" v i . .. Mai inamic ne am referit la bărbăţie, dar neînce

tat m \ ia [a n* >c int Amplu lucruri neaşteptate. \ ii la. t c oi v| ^ \u ţj duhovnicească şi întâlneştiaiokrtu t~. BiJU neaşieptat. Ceri o chilie în latura fără unic-iiaiă j iuta urii. o primeau, dar constaţi că marea îţi pro--u- p XI-,ic. ic i . pc» .. ai pace nici ziua. nici noaptea.

■' : • unui I- ic m te du” , bste neaşteptat.

v * -V-* Jt • i-'arid.......

o u un om bun şi văd că-$ti îxi.iirN pc dos Ncd^tcpiai,

'v' 1 “ l! ' • i'iliitjcai’a inamic lucruri neaşteptate[>tmni • 1 P' <• • dorinţe Lucrurile neaştepla-

l- 1 ^ !,; noastre >1 dc aceca ni se Z ■ ■ ■ n cscnţi nu este işa. Deoarece

« ieşie p nnezeti Ic aşteaptă pe toate şi. \ ‘ 1 V, vină pioaic grindină»

nj(;R;!c Domnului binecuvântat”. Dar g w a — ■ i a n a m , nu|JMC. de ace, :15,

k. vuicnuu tic^icpuic

* ■ • > • ^ 0 * 0 * 1 n u ^ T U tUlbUn dt ),ocaa‘ dată şi să le• ca si nu ie chinu. * sâ-ţ. f e r , llNeme. ca t f k



Despre virtuţi

aştepţi PC toalc' să Ppt1 Ş* rabzi orice îţi vine, întotdeauna/ici: „bine ai venit, boala; bine ai venit, tieălosule - bunuleoin al lui Dumnezeu, înger al lui Dumnezeu, bine ai venitdc/astru; bine ai venit, martiriu”. Asta aduce blândeţea, fărădo care nu poate sa existe nici o viaţă duhovnicească

Patru sunt virtuţile care fac sufletul neprihănit: tăcerea, păzi rea poruncilor, strâmtorarea şi smerita cugetare. [7, 4]

Ce înseamnă neprihănit31? Neprihănit este, desigur,cel curat, dar curăţia omului are legătură cu neprihănirea.care este separaţie de celălalt. Cunoştinţa este o corelaţie.

Aflu că s-a scufundat cutare vapor pe care lucra X.îndată mă întreb ce s-a întâmplat oare cu el. Aceasta este oconexiune. Dacă nu l-aş fi cunoscut, nimic nu m-ar fi legat

de acest evenim ent lumesc. Prin urmare, neştiinţa este ocurăţie şi, în consecinţă, are legătură cu separaţia. Adică

neprihănit (ayvoc) înseamnă sfânt, separat de oameni.Patru virtuţi fac sufletul neprihănit. întâi tăcerea.

Tăcerea, din punct de vedere lăuntric, este separaţia sufletului de cuvânt, de dorinţe, de ce am înlăuntrul meu, iar exte

rior, este o separaţie de oameni. Al doilea lucru, a p^. poruncile. Nepăzirea poruncilor aduce tulburare, iar tulburarea mă face să caut sprijin. Şi unde să caut? La oameni,

lucruri, în idei, in situaţii, în tilosolii.

M Am tradus cu „neprihănit” grecescul voc. care livrainoseâtor. Comentariul porneşte, mai departe, tio !»• ^

etimologia cuvintelor din aceasta tanti lic '

na cunoaşte), â y v o u x (neştiinţă). t r ; wtace neprihănit) ş. a ţn. ti )

-ie>7

Cu\ inte ascetice

Trei. strâmtorarea şi merita cugetare. Strâmtorarea -> uv: strâmtStrâmtorarea nu înseamnă

c' «K "1 d t a trăi. cu m ăsM ’S l « * * <Il5,rae- S0 t * 0^ m. f am" ă. s‘ -fo med îiber orizontul, astfel meat sa trăiescrr vmuniuiCii . ‘i 0 t ifiri nicicea mai mică tihnă. Mi-e somn? Ia sa nu beau7 Aven. du ^ ia să nu cer. Să nu vreau să am

iucniI je care am re\oie. care mă odihneşte. Amncaroaoe de la o fabrică din Tesalonic şi aflu că la Atena^ mult Tiai bune nu comand din Atena. Lucrurileacestea bw deschid orizontul. în timp ce eu trebuie să învăţ

.rlT .: far! multe bunuri materiale, fără:irl aer.â'ări. Pe cât mă extind, pe atât sufletul

e r c _ : !â - :ii ş: altele şi îşi pierde neprihănirea.ir . mai rie aparat de oameni şi lucruri, şi îşi

. ;.r .'a Dumnezeu.5 rin rare înseamnă să nu am cărţi, să nu folosesc

-:aţâ mea. să fiu cât mai simplu cu putinţăin imbrăcânunte. în hrană. Am smântână. La ce-mi mai tre-

boie şi orezul cu lapte? imi ajunge smântână. Să nu dau demacare sinelui meu. nici cu oameni, nici cu păreri, nici cu

:aei raLi -J cunoşunte. ^ trăiesc pe cât se poate strâmtoratşi supus, subjdgându-mi trupul şi şinele. Strâmtorând ori-zootuL râmau singur eu şi Dumnezeu.

Din pâcaie insa, trebuie să acceptăm că toţi oamenii* dispoziţie spre tihna, care este opusă neprihănirii lui

Dumnezeu.

im un ^ } nl€a ? re nev^ie întotdeauna de aceste patru ifininif'fi i ru^ CiiUiea câtre Dumnezeu, cazând neîncetat nezriia fat/i A aruncarea lui Dunmezeu, de

“ ,4 m i * * * ■ ^ m PatuniU care u grâietc.



Despre virtuţi

Mintea are nevoie de aceste virtuţi ca ^zboare totdeauna către Dumnezeu. Dacă atuncidoare puţ.n urechea, iau un medicament, dacă du£Su Z inima, iau un medicament, dacă la fiecare durere duh ^ceaşcă, sufletească sau trupească, îndată mă organizăatunci cand elimin toate aceste înlesniri, simt un eolProblemele, greutăţile, lipsa oamenilor îmi produc demenea un gol. Cum îl voi umple? Tocmai acest gol este

premisa ca să-l umplu cu Dumnezeirea. Unde sâ intre D -

nezeu, dacă eu nu m-am golit? în locul plin nu încapenimic, nici măcar Dumnezeu.

Mintea, aşadar, are nevoie de patru virtuţi. Mai în:âi:de rugăciunea către Dumnezeu, căzând neîncetat înainte^Lui. în al doilea rând: de aruncarea înaintea lui Dumnezeu,adică să ocupi locul cel de pe urmă. Eşti la mănăstire' E-iiîn lume? Să ocupi ultimul loc (Lc. 14. 8). Pe cât te ariu

primul înain tea celorlalţi, pe cât stai drept şi băţos, pe atât tecoboară Dumnezeu Tu pune-te pe tine însuţi la periierie. şiDumnezeu te va slăvi.

In al treilea rând. este necesară negrija faţă de orice om, adică să fii lipsit de griji în ceea ce priveşte tot omul. s3nu te arunci în griji din pricina oamenilor. Ce va îl

acela? Ce se va întâmpla cu celălalt? De ce este sărmanul? Lasă-1 lui Dumnezeu. Stareţului său. igumenu.u. sâutu nu te amesteca, pentru că lucrul acesta e te cel ^ demonic. Şi pe cât crezi că ai dragoste şi interes pentrucu atât mai mult cazi în cursele celui viclear C *

judeci. Nu doar să nu ai grija altuia, ci >i ca nu- jadec.. pentru că judecata este cea mai rea îndeletnicire

în al patrulea rând. mintej are ne\oîc ♦*’*' j* fota de patimile care ii grăiesc, adicâ să nu a>vu 1 .ci si usurd faţă de patimile care îţi spun una > al(i- Ca nk nepătimire e nevoie de atâta luptă de auiea



Cuvinte ascclicc

- Hesi spunem că o vom face, nu ne hotărâm premise ca, dc ^ nu acccplăm. Mă hotărăsc,mciodata N - şi îndată aud înlăuntrul meu un

fLs cSm i'spune: „Nu o să poţi dormi aşa. O să le întorcii nat după ce o oră sau două o să te ch.nu. pe jos, ş, apoivei fi oblicat multă vreme să pierzi, recuperând orele desomn nedormit. în timp ce stând in pat, îndata tc va luasomnul şi o să-ţi ajungă două ore”. Gândul parc logic, dar

în realitate ni-1 strecoară patima. ^Mă doare stomacul. Auzi iarăşi acelaşi glas înăun

tru: ..Trebuie să te tratezi. Timpul pc care-1 cheltui îngrijin-du-te de stomac, de ce să nu i-1 dai lui Dumne/eu? Opcrea-ză-te şi fii gata să-i dai tot timpul lui Dumnezeu. în plus,

banii pe care-i cheltuieşti pe medicamente o să-i poţi da lasăraci'’. Iarăşi este patima omului, care vrea sa trăim iară

durere.Sunt obosit şi zic: „Să beau puţin vin, ca să prind

puterT. Patima îmi spune să beau vin şi nu adevărata measănătate. Adică, orice lucru pe care îl trăiesc, îl iubesc, îlurmăresc, poate să fie o patima care vorbeşte.

Mă rog de două, trei, patru ori, dar Dumnezeu nu-mi

vorbeşte, nu se întâmplă înlăuntrul meu nici o schimbare,nu \ăd să am bucurie, şi zic: „Oare trebuie să mă opresc?”atima iubirii de slavă e cea care îmi sugerează acest gând.

^ Cea ma* ™Portanţă gândului meu, el continua. „ u-i exclus să aibă dreptate cei ce zic că nu există

7 pu îîfZeU‘. a nu’ £reu este cuvântul acesta, există Dumne-

nici n w ? 1 CarC S Un Că ^ umnezeu este absolut şi nu areuntrul menUHCU°mU' au. drePtate”- Toate par fireşti înlă- patima ^ 16 m^ acă Scudul, în esenţă cel viclean,

descoper im .™ ° r‘Ce C,ipă‘ Să °e unde porneşte ceea ce ni se



întâmpla. Găsim insă toate patimile înlâu itruîtăcem şi nu deschidem nici o discuţie u •

Sâ ne cercetăm deci pe noi, iubt(ilor, dac* w t w rdintre noi împlineşte poruncile dan lui dupâ puterea Ud sau nu. [7, 14]

Felul în care avva Isaia îşi începe suhuxiul cuc foarte dinamic. Se \ede limpede câ e>te umunt an u amn

ră/boi la care, fie luăm parte ca adevăraţi luptfton. fie ncdăm la o parte, stând in peluze. Să ne ccrceiim pc : »înşine: suntem adevăraţi luptători ai căn ;v vc*adeschis-o Dumne/eu, sau nici măcar nu nc gândim vă irwc* pem lupta duhov niceaseă.

Căci top suntem datori să U imţ mm lupa pu

noastră, cel mii după micinu i1 lui şt a ! nmrt dup ; mJfi*mea lui.

Nu este cu putinţă ca cineva să -puni cJ. r.L poau v*se lupte, câ nu poate >â facă nimic Nu este cu mjcreadă câ el va rămâne 111 urmă în lupt.'i Numai :ci ic nu

vrea poate să facă aceasta. Prin urmare. to;i ^măm calea pe care ne-a introdus Dumnezeu. - - ş-c ^avem smerenia de a ne accepta p^ n»n nşi c înoastre, de a accepta că suntem mici -au tnai. stare f

cu care, va fi şi rodirea noastră.De multe ori credem -d esi^ u w.

la harul lui Dum nezeu - câ puterile .t>:*

Dumnezeu sunt mari \tunci Dumnezeu cere potrivit cu părerea noastră, multă duho\ nicie -i -

late. Fără îndoială că. in acest c.■ - ' ' ^ne dovedim nouă înşine daca s

Despre >. inijtj

-171-



Despre virtuţi

Mulţi bogaţi aruncă comori întreb în • plului, dar Domnul a lăudat văduva car! a tem" bănuţi. S-a întors cu bunâvoiţă spre VMuva

care dăduse un dar foarte sărac (Mc 12 41 44, nDomnul cercetează dispoziţia noastră şi lupta n o a s t r ătnva akidiei in imma noastră, adică dacă ne împotnvim

posomorarn, dezamagim , nestatorniciei, faptului că una ho tărâm şi alta facem, una spunem şi alta lucrăm, una credemdespre noi că am fi în stare să facem şi altfel ne aflămDumnezeu are în vedere dispoziţia noastră. Lucrul spre careai dispoziţie, pe care crezi că vei reuşi să-l faci, acela fa-1

Şi ce faci cu desăvârşită libertate a voinţei tale’ acela esteiubit lui Dumnezeu. Ci să împlinim slujiîile noastre după sărăcia noastiă. Cel neputincios, cel mai puţin capabil,zeroul, poate să ajungă tocmai acela la care Dumnezeu iaaminte, ajunge numai să ducă această luptă.

Avva Isaia începe într-un mod care aminteşte de unimn războinic, ca şi cum ar trâmbiţa cu o trompetă ca sâ necreeze simţământul că, numai dacă sunt sărac, pot să măînfăţişez înaintea Domnului şi să fac o minune. Şi minuneanimic altceva nu este, decât propria mea îndumnezeire

Intrăm în perioada Triodului, etapă a luptei de-a lungul căreia Părinţii ne ung cu înţelesurile sărbătorilor ca sâ ne pregătească să dobândim izbânda cea mai mare. adică să

ne desfătăm de vederea feţei lui Dumnezeu, care ne-o va dacu desăvârşire în ziua aceea.Chiar şi numai existenţa Triodului dovedeşte duho\~

n,cia Bisericii noastre, apostolia ei harismatică. caracterul ci

-173-



Cuvinte ascetice

io r ’l k ,ul e cu neputinţa sa nu ucviua un om

elaşi timp atât de omenesc, orizontul esha-i - T n n i n t e a noastră. Omul care reu-

i irăiasca triouu,

[dl l«3 Ul.l miuv. ------- , ,se poâiă ani în Ipostasul dumnezeiesc al Cuvântului, şi

Dumnezeu să dobundeascâ dreptul de a fi Dumnezeul lui.Si edem ce spune despre acest subiect avva Isaia,

. :>rbeşte atât de simplu, dar atât de dinamic şi deruceşie.

Patru suni virtuţile care ajută tinereţii după Dumntztu: tuduu şi mediiatia duhovnicească în toată

■*.. nelene\itea privegherea şi a nu se măsura pe sine." 6j

" caja analizează viaţa adevăratului monah în jtenieie ei aspecte trecând-o pnn prisma simţirii lui

vreme&luptei sale duhovniceşti, monahul^ ară ^inutile nici nu zice: „Acum sunt la cutare

cutare a-pect al virtuţii’ . îşi trăieşte în modul cel mai

V]a*u Sd 91; arn z*ce‘ gândească şi fără deose-

174



Despre virtuţi

Aici se referă la tinereţe, pentru că roada .depinde mai ales de aceşti ani. Cănd cineva seamăn;,’ :,tinereţea lui, va secera când va îmbătrâni. Este perioada oe

care Dumnezeu i-o dă omului ca să poată să-şi cree/e viito-ful său duhovnicesc, veşnicia. Dacă tinereţea se prosteştesau se ofileşte, bătrâneţea va fi osteneală şi durere fărămultă bucurie.

După Dumnezeu, patru virtuţi ajută tinereţea Prinurmare, Dumnezeu nu poate să facă nimic dacă tânărul şi.în general, fiecare om, nu are aceste patru virtuţi: studiul si meditaţia duhovnicească in toată vremea, nelenevirea,

privegherea,Despre unele dintre ele, avva Isaia ne-a vorbit de

multe ori, el, care este un realist, aşa cum ne-am încredinţat. Nu scrie un manual ştiinţific, ci, ca un părinte, loveşte şiiarăşi loveşte, spune şi iar spune toate câte sunt de trebuinţă

şi câte ies din experienţa sa personală, a patimii şi a \ ieţii pe care a dus-o în tinereţea sa.Prima virtute este: meditaţia în toată vremea. Părin

ţii, prin meditaţie, înţelegeau întâi de toate Psaltirea, citireade bază a monahilor, dar şi a întregii Biserici; de asemenea.Sfânta Scriptură, cărţile patristice şi canonice, dar şi oricecitire hrănitoare cu înţelesul de contemplaţie, de înainte ve

dere a minţii şi a sufletului omului.Prin urmare, a medita, meditaţia arată încotro pri

veşte omul în toată clipa, încotro i se îndreaptă minteao luptă de bunăvoie, la început dureroasă, pentru ca min^asă nu se împrăştie, ci să cugete neîncetat la Dumne e

Adică, nu trebuie să ni se pară că Dumnezeu este pr^Mwiiia

câtorva clipe, a câtorva ore din noapte sau din ^ 1neîncetată împărtăşire a Sa cu omul. peste tot la vu

mişcare, în bucurie, în întristare, în sânatate. 11

urcuş, în coborâş. Meditare în toată vremea.

-175'



Cu> inie ascetice

wwwini-trăire ia Dumnc/cu.•. . . . . tu 'c Lnc\i cineva, este a doua virtu

, ^ loveşte boala mortală a akidiei. Nu /.ce ni modsâ nu nc cupnndâ ak.d.a c. să avem nclcnevirea

S T « a energiei active a sufletului ca să putem să Iu-

C±ma sâ nc îmfx>«'iv'm la uncc sc infâţ,Şca/ă înaintea■OBOI Em cu putinţă ca omul să doarmă, dar să aibă»unţur:i- treze. precun dimpotrivă, să aiba ochii deschişi,Vl doitrmii

NeJeocv irea invciifnnâ cu 'mul sâ «iiba simţurile salem .ure de veghe, incăt să poată surprinde repede sensul lle-cjxei Jtpc v, vi s..i.«ne/x* Adică, să ştiu câ acum trebuie să

^;urr vă vocteve. acum ă mă rog, acum să răspund, ca• i tu cad in isare puturoşeală. Nelenevirea este

pnveţhcrea o .HuJ j i or j Iu i, astfel încât să facă tot lucrul in

f'nvexhereu Alli virtutePnve*how. in înţelesul de canor

fTtil f _ __

-are gută tinereţea este



Despre viiiuţi

care se plângea la s f a n ţ u l vieţii sale câ nu rra. - ««■; -stăpânească mintea, obosea şi-i fugea rugăciunea Z x Z Z ţca nu vine n,codată singură, aduce cu ea toate g r e S f c

Adunarea minţii la tinereţe alungă bătrăneţea >i îi dă orr u .o marc putere de rezistenţă

A patra virtute este: a nu se măsura pe une Nu privi unde te afli, ce ai reuşit, ce ai făcut. Nu te uita dacăţi-ai atins idealurile, dorinţele. Mai întâi de toate, nu tecompara cu alţii, nu eşti nimic altceva decât un mort un păcătos care încă nu a pus început pocăinţei Când teînfrunţi pe tine însuţi astfel, atunci ai reuşit. Aceste patruvirtuţi sunt temeliile pe care se întemeiază tinereţea şi cuacestea poate să inainteze. Una dacă lipseşte cu adevărat, nu poate să trăiască.

C and cineva se măsoară pe sine însuşi în orice lucru,va cădea fie în mândrie, fie in întristare. Când nu prive

ghea/ă, in zadar lucrează orice altceva. Cand nu este neleneş, este mort. Cand nu are meditaţia duhovnicească in toată vremea, armele lui sunt o intoarcere spre exterior. Da.jnu avem înlăuntrul nostru mangaierea lui Dumnezeu, dacânu avem simţire, dacă nu avem lacrimi, dacâ nu avem apro

pierea de Dumnezeu, dacâ pentru noi nu există Dumnezeu,este pentru câ nu există meditaţia şi celelalte despre care

vorbeşte aici. Urm ându-le pe acestea, îndată ai întreg -imţul prinderii lui Dumnezeu, şi simţi câ ai duhul tău in manj taşi faci cu el ce vrei. Prin urmare, calea îţi este deschid cătreDomnul.

Prin patru lucruri se întinează sufletul

preuniblarea prin oraş, prin nepăzirea oc Iul1 P r -nia cu o fem eie şi, in general, prin prietenul cuci i l lumii, $i prin iubirea părinţilor după tru[> ftl m J[7,7]

-177-



Cuvinte ascetice

întinarea sufletului ne aminteşte im ediat de desăvâr-

uratie. de neprihănirea şi integritatea monahiilui, carenu reprezintă o simplă abţinere de la pacat, ci şi de la prici

nile păcatului Aşadar, patru lucruri murdăresc sufletul unui

nunah. . . ~Primul este! a umbla prin oraş şi a nu-ţi păzi ochii.

C a n d esti în oraş, nu e cu putinţă să-ţi păzeşti ochii Nuînţelese aici faptul că-ţi laşi ochii liberi, iar păcatul se

destrăbălează înlăuntrul tău. Se presupune că ai toată bunadispoziţie ca să te păzeşti pe tine însuţi, dar, orice ai face, teîntinezi, pentru că nu poţi să te păzeşti. Orice vezi estestrăin de tine şi. dacă nu este păcătos, este totuşi lumesc. Nueste al veacului la care tu meditezi şi pentru care te

pregăteşti. Este o distragere, un bombardament, făcut prin

intermediul ochilor, prin care intră, ca prin nişte porţi,moartea. Astfel, in mod obligatoriu, îţi pierzi curăţia şi:ntegntatea sufletului. De aici izvorăşte virtutea monahalăde a nu ieşi monahul afară din mănăstire.

Astăzi probabil este un lucru rar să nu mai iasă» nahuL dar după cum vă daţi seama, ieşirea în lume este o

ne oie neplăcută care trebuie, pe cât se poate, evitată. Poateînsă să fie o dragoste a inimii, o respiraţie a sufletului caren- a in* ă.at să trăiască cu Dumnezeu, şi de aceea are nevoiee Outâ acea ă lume ca să-şi risipească dificultatea pe care

o întâlneşte în legătura sa cu Dumnezeu.

Ieşirea in oraş, atunci când nu este o nevoie presantă

r C e ° a omului bolnav şi, cu sigu-ascuitare ţ. Pentru un monah, fie c-o face din bisericească ~U 6 a sine Putere. în viziunea monahală

1 ? r inţă Sâ Slea îraPreu" â monahismulcare e un no^orâ 6 - le ref uItatul unei ad evă rate trebu inţe,

POg râmant al lui D um ne zeu fie rez ulta tul

De pp; virtuţi

propriei noastre nevoi, care in eamnă p r . •. l .

lui Dum ne/eu. De exemplu, mă imbolnâve 'reboiemă duc Ia doctor. In general faptul de a fl ,j|„ ^ *

lume. reprezintă o lipsire de împărăţie un j , <fie c-o simţim, fie că n-o simţim. Cel puţin ă : .em • . r ’inia s-o mărturisim.

Prin prietenia cu o femeie Sufletul c inimcază :i prin a avea prie tenie cu orice femeie. Aici se referi tafemeia care putea apărea în pustia unde trăiau asceţii. Cin ;cineva are legătură cu o femeie şi, mai ales. când are ; m u - nic cu o fem eie , ad ică o legătură, un interes pentru ea. . . aei pentru el, atunci in faţa sa se găseşte o privelişte diferităde ceea ce îi este lui rânduit. Inima lui. vrând >i ne.răr i.are o flecăreală cu cineva, pentru că femeia este ce asubţire, nobil, cu bun simţ, gingaş, fraged, frum . .opusul a ceea ce trebuie să aibă inaintea lui bărbatul. ma

ales monahul, a cărui viaţă trebuie sâ fie austerăsmerenie, o durere .

Femeia este o inimă care se dă. Să nu uit-rr că euefăcută de D um ne/eu ca să înfrumuseţeze viaţa uni-i m. si-iţină tovărăşie, să dăruiască iubire, odihnă, lucrur opu*:celor pentru care monahul a ieşit din lume încetează asprimea vieţii lui. încetează şi singurătatea, pe c j :c o -a-..:

trebuie să o aibă. Femeia este mângâiere şi ajutOi. A>t el.monahul care este un înger, se amestec , in r-mod duhovnicesc cu femeia. şi-Şi pierde

sufletului.Poate ca cineva să aibă posibilitatea «ie a — •

în mijlocul femeilor şi să nu păcătuia>că We- ......

în seamnă că prie tenia şi preumblarea cu t^meie nusufletul chiar atunci când acesta W curăţă pe i

feciorelnic. De aceea, singura femeie pc care au inahii a fost Preasfânta Născătoare de Du i i u k c u .

( inie a cetit (

aicig ^ M u n » ci şi în întreaga lum e. Luc rul a ce sm

, „ ,|c .1.11 (i.- ;■«**•* "• '■ " s " " 0<"' -"\'u . .

S||fl< tul < inlinea/a />//'»» i>iu tema >u ret .slavifi aiau avui întotdeauna înc linaţia sf. se aibă bine

U r , iiâviţi .i p'i.niinl.ilui Avv a I aia es l. un pu sl ni i , un

, . t u '(-<i f'*a.t<- hun,i v. ea sa pun ă .id.-va

i„l ( ci vlâMH ai lumii il tlisliajî pe cm , il o d ih n e sc , il in g ii,,.v ,i apar.. ;i puii urmau nu lă manc el s i n ;• ui i Mj'uian|a om e n e a s c ă sau,

tlimp anva, < li meniul pei ipe| nlo i in funcţ ie de o a m e n ii euini S( i himh i co nd iţ iil e, p recu m se

iiumpiii t i'jN.i iar monahul i i pierde* ech ili br ul şi

UnificiA | >1 Icre prin <an sull elu l e m l in e a /a es le :

• f ’ r titijhi trup in mod fu r se, J n m o d f i r e s c ”

iriM<itfinâ cximA relaţii noi înalţ indrâ/.neahi , c uraj, mirepif.ndiiiMfiali ;i tl< 1 im at e>.isţâ o legătură contin ua inlre

! p ' 1 Ii ' >n< n u / a la prin contacte c o i c sp o uI' î 'Mvi/.Mr r<( îpp »: r

111 1Imunul luciu pt care I pâ râs cs le m oi ia

" ,l părinţii fi in le ics iin du -s e de ei , să’l 1 pentru t pănule le dev ine fem eia1 •' . Va vru. c l ipa L;ue | „ Va

' 1 *' •' ' •' «' n ni'Mmhalr ,c va iâ / ln m a M on ah u l i m

' ' 11 l ’ U " HtisloMil sftnva începe7 1lMf,nh J * : alui;t « ii pâiinţji esle* o mlan

........ ' ’ “I • ml HitMu. , |, b u n m e / e u , pent ru C§

.................... * ...........*l"1 '1' I" "p' ln odată eu boli le

........... 1 : ; r ’ Dor , i d up ă

................. - , u " r " u , m a r ' ^ "

Despre virtuţi

Legăturile şi dragostea faţă <le pănnţ, wru

adevărat cui veasca . Aju nge ;i ne .'andin numai ! j

Hristos, ch ia r i mi ien ilo r, le impune emuirea po nţil o r

dar nu vo rbeşte des pr e o asemenea iubire r , . ; primul e lement pentru o vi aţa reuşita. Ia m eâsâtor e. -Ie in

neciisătorie, este deplina şi desăvârşita păr : ir , : ; ; ■. ••

închiderea och il o r faţă de părinţi. A pune că relaţiile n r le

suni l'ireşli şi nu m ă absorb este o îndreptăţire Inima deja a(ost înlănţuiţ i şi, lie nu-mi dau seama, fit nu .tm smerenia

să mărturi sesc că mă aflu in pacat. De ace a. in . 1 n ai bunk . «r** 1 j» ^ . jaz, nu U- îndreptăţi şi nu-ţi mai îngădui legături cu ; ărir ţn.

deoarece pentru line nu mai exista părinţi trupeşti

Prin putut lucruri \c intc(eşt<f curv'ui in truţ /donau ca pc saturate, prin mâncarea pană ia uu pnn grai rea .<Ilcmitoan ţ i prin împodobire [7, 8]

Patru lucruri produc stârniri păcătoase în trup t are

sunt acestea? \ dormi pc sat mau înseamnă somn mult înli adevăr, somnul mult hrăneşte trupul şi nu mai poaîe

trăiască o viaţă curată, \t un ci monahul dobamk^etrândăvie .şi îşi pierde nelenevirea, de care am vorh

înainte, pierde privegherea, pierde meditaţia. Suni ui alt

vatămă pe fiecare om care voieşte să reuşeasca O \ â ceva

în viaţa sa.\ manca pana la saţ Porunca Paiii •

uiananci doar atat cal să ţi menţii viaţa mereu' . Toaniea es te un clement al pomenim lw I* n*v

/l'U. Invers, burduşirea stomacului este cai

fui care trăieşte fără Dumnezeu, vai' c--tc ^ ^duhovniceasca şi nu săvârşeşte nimic duh»

l <‘ exemplu: Sfanţul \ .isiie «.el Ma . A •I^SIi IX, p. |

I M



Cuvinte ascetice

niicste firesc şi echilibrat şi. de aceea, încearcă să înlocu-iascâ firescul \ ierii cu multa mâncare. Mai ales dacă manca-

rcu fie place, atunci avem de-a face cu un păcat deplin.Grăirea zeflemitoare. Zeflemeaua nu este doar a

spune cuvinte nepotrivite, ci şi grabnica alunecare spre vor be. Un om înclinat spre vorbe, chiar dacă nu se află îndispoziţii desfrânate, fie şi acoperit cu mii de acoperăminte,\ _ cădea cu siguranţă. Aceasta pentru că înclinaţia spre vor

bire este unul din elementele cele mai chinuitoare din viaţaL-umerilor care vor să se afierosească lui Dumnezeu, şidescoperii in artoşarea inimii şi absenţa lui Dumnezeu.

Cand te afli în faţa cuiva mare, nu v orbeşti, ci doar pn eşii >1 asculţi, sau răspunzi la ce te întreabă. Faptul de a

că nu am înaintea mea vederea lui Dumnezeu,

nu ^ . perspectiva care mă conduce la cer. Cuvintele sunt>emne ~>~re ascund toate păcatele, interioare şi exterioare,

pcriira c2 şi mintea, şi inima, şi judecata omului suntneurcate. \ orbind sau ascultând pe alţii care vorbesc, te

lesieci cu întreaga lume pe care o aduci înaintea ta sau-- ei. Atunci ţi se pustieşte sufletul, ţi se dezgoleşte

du 111 iar trupul neputincios să compenseze binele, ce vaace \ a ^âdea în toate împuţiciunile.

n împodobire. împodobirea este grija şi aranjarea- mediului în care trăim, a oricărui lucru de-al nos-

' nn~ a ^ toate im o a s e . Mai cu seamă, împodo-•lne “ sPâlatul, pieptănatul, haina migălită

>rTj sPune ne-o impune timpul sau locul, în realita-r : . r"n T*urenisrn lăuntric. Aşadar, mâncarea peste mă-

SDoresr riif-v i zeflemitoare şi împodobirea,sporesc curvia in trup

Despre virtuti

Prin patru lucruri se întuneca sufletul pnn aproapelui, pun dispreţuirea şi pizmuirea /<„ , nrin cârtire. [7,9]

Una urmează după cealaltă, pentru că av.a Isaiavrea să ne arate legătura lor şi modul în care ele producîntunericul în suflet. De la începutul cuvintelor sale spunecă, pentru ca omul să aibă viaţă duhovnicească, să aibălumina in viaţa sa, trebuie să aibă o comunicare desăvârşită

cu mediul său. Din clipa în care nu mai are această simplă,firească şi tihnită lepădare de sine şi predare faţă de celălaltşi, prin urmare, trăirea celuilalt ca pe un mădular propriu,nu poate să-l aibă pe Dumnezeu. De aceea, sufletul seîntunecă când se clatină legătura lui cu oamenii.

Cum însă se clatină? Prin urăreci aproapelui. A uri pe aproapele are ca principal înţeles un sens acti\ şi

înseamnă: a lovi, a tăgădui, a mă pune împotriva celuilaltExprimă dispoziţia agresivă a sufletului. In loc sâ am orelaţie firească cu celălalt, să-l pun la inimă, eu am ura careeste ieşire a celuilalt din inima mea şi din viaţa mea. Lra.aşadar, este să-l v ăd pe celălalt ca pe unul diferit, să-l aruncafară din inima mea, să nu-1 mai văd ca pe tirea mea. E>testricarea vederii omului care ajunge să vadă lucrurile dubluîn loc să văd că celălalt sunt eu, văd că este ce\a diferitAsta poate să fie firesc pentru oamenii lumii, dar pentrunoi, care suntem trupul lui Hristos, este netiresc.

Ura este dintre păcatele cele mari, pentru^izvorăşte dintr-o mare împătimire. arată că omu Jmulţi ani păcatului şi patimilor, iar inima i s a nu a . _

atât de mult, încât a devenit oarecum anormala $1. n -ca nu poate să iubească, dar şi urăşte. «tiune Jc olacrimi ca să scape cineva de ură. Nu e>tco ^ :simplă hotărâre sau de luptă de o zi. Cân ur '

-183-



Cuvinte ascctice

nn rol sâ spun că mă hotărăsc să nu-1 mai urase. 1 ot sa spun-â rm hotărăsc să nu-1 Ion esc. să nu-1 vatăm, dar pentru ca

- „ ‘ , urăSc. este nevoie de o curăţie lăuntrică. Uraiâ nu-1 mai urase, cmu ; w — Tata de aproapele arată un muie giad de împătimii e şi, de

aceea, şi întunecă sufletul.Prin dispreţuirea lui - adică a-1 smeri pe celălalt -

întunecă, în mod evident, sufletul. Dispreţul are aici sensuladânc de a-1 judeca pe celălalt. Când însă îl judec, îl găsescîntotdeauna mic, neînsemnat, un nimic. Atât de mare este

egoismul omului, încât nimic nu poate să stea înaintea judecăţii sale, nici măcar Unul Dumnezeu, cu atât mai puţinun om. A-1 considera pe celălalt mai prejos, cu atât maimult a o şi spune, este un păcat de căpătâi.

Prin piznndrea lui. Altă formă a legăturii noastre cuoamenii, care tulbură pacea şi unimea, este im idia în toate

înţelesurile. Pizmuiesc pe cineva din iubire, pentru că-1consider al meu şi mă unesc nedespărţit de el. Această unirenu este în trupul lui Hristos, ci este o degradare a trupuluilui Hristos la o legătură omenească. Dc asemenea, este oenergie lăuntrică deplin curvească.

Dacă luăm invidia în sensul că îl invidiez pe omulacesta şi-i resping, atunci in\ idia este expresia unei neputinţe ăuntrice. dar şi a unei iubiri anormale. Adică îl iubescîmr-un mod egoist şi exclusivist, cred că am drepturi înviaţa lui şi că el are obligaţii faţă de mine, că trebuie să-midea socoteală unde merge şi ce face.

In\idia, aşadar, este o tulburare a legăturilor noastredatorate prisosului de energie lăuntrică sufletească, psihică,

n.i K e te orice întoarcere către celălalt, care porneşte deeXa*eral’ ^^nţ:r"un zel' dintr-o lierbere. Prin urmare.P°ale să tie inleresul meu, iubirea mea, grija mea

!n grc. cuvântul «I , CqAc,^ este din acelaşi radical ca şi invidia,usi (n. ir.i ¥

Despre vinuţi

de-al mântui, de-al ajuta sa iasă din pâcat, anaM a<r*i ilLlj Dumnezeu. Aceasta fierbinţeala este , .nefirească, o înregimentare duhovniceasca nefirească

Opus lui „a pizmui” este ,.a cârti * c*re wrve de **menea dintr-o neputinţă a sufletului. Cănesc insc^n* protestez, neg, mă plâng, sunt stramtorat, nu ^unt - ^Această cârtire o exprim în jurul meu. in scnerile mele. inrugăciunea mea. Cer, de exemplu, ce\a de la celâlalt sauaştept, sau pretind ceva. însă nu mi-o dă. pentru câ ^ el este

absorbit de propria lui luptă şi dorinţa, de propriul iui eâad,de propriul păcat, de propria bucurie, de propria iui destri- bălare, sfinţenie sau virtute. Atunci cad într-odeoarece sunt marginalizat în gândul lui. El >e ro — . lut e -cred că mă Iasă singur. Se interesează de nune. iar mie mse pare că nu o face din iubire sau că o face cu lipsun

Cârtirea este insatisfacţia pe care o simţim in

noastră şi provine dintr-un egou aflat în inferioritateInvidia provine dintr-un egou hipertrofiat. în timpee dispreţul, dintr-un egou autohrănit şi auto împuternicit, farâ D. n-nezeu, şi care -1 vede pe celălalt mai prejos şi dc nimic lnieste diferenţierea, înlăturarea celuilalt din existenţa n \istr \

Prin patru lucruri se fact suflau! Jeşer: prin umblarea din Ioc in Ioc, prin iubirea impr^tu n. prin

iubirea materii i şi prin meschinărie. [7, 10]

Avva Isaia este adânc în cuvintele lui. Jar >icuprinzător. Are o concepţic stericâ. Era un ocnsimplu, azi am zice un caracter si

inteligent, un adevărat tată. v r1Prin patru lucruri u

înseamnă nelocuit, uscat, duşmănos, neUxu'N* ( ^ ^Dumnteeu, tară roadă. „Umblarea (fifl lf* in 1

-185-



Cuvinte ascetice

marekcită. înnăscută x ieţuirii monahale, ca şi vorbăria Pe

--•ve două le seamănă Satana înlăuntrul nostru, deoarece

un teren favorabil în sufletele noastre. Când cinevaP reumblă din loc în loc. fie că merge în oraş, fie maiadânc in pustie, fie de la o chilie la alta, fie de la unul lailin v,a să fiecărească - sădeşte şi smulge, faiă a reuşir învie Pr ' umblarea din Ioc in loc este vădit că nu i seîngăduie monahului sâ reuşească ceva.

Pnr: iubirea împrăşîierii. Sufletul devine deşert şi pnn iubirea împrăştierii în diferite lucrări, în diferite intere-

d ferite dorinţe. în noi planuri. împrăştiere înseamnă acu ton* de jur imprejur. iar în centru întotdeauna noi

înşine şi nu Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să rămânăir r-ur. :: j^re e împrăştie, pentru că-1 vrea cu o privireneîmprâşuatâ.

Ine* >ri Lmprăştierea se întâlneşte în vieţuirea monahală cu jti martiriu. Aceasta se întâmplă când cineva întâl-

* irnpraştierea şi nu o poate evita din pricina slujirii,atunci nu nceamnă că împrăştierea este bună. Din

OOflKrfi. reprezintă paşii celui rău, capcanele lui, reuşita lui

H J Pane pWGMfl în mănăstire. Dar aici este vorba de a

i unpra^tierea, de situaţia în care monahul însuşi doreştetajprâşoerea. Acest lucra pustieşte sufletul. Pentru că atuncicand eşti obLga -c fii in ispită, primeşti binecuvântare sau

învredniceşte Dumnezeu să te eliberezi de ispită. Când•ea $i ţi-o produci, nu mai există posibilitatea să te

pierzi p cQ m m a m ? * * * * * * °ătre %pită’ singur T1

T l W i l S T l j S ! ? deŞeit Şi prin iubirea materiei şiCMitâ. a cunnna putea zice> este ceva care nu

1 “ P r - * caieva elemente care unesc, îmbrăţişează

Despre virtuţi

şi dau siguranţă locului gol în care ea se află Mu ■o mică insectă care pişcă. Pentru că nu e mare ni ' .observi . Când vine peste ţine un leu, te păzeşti, dar cândne o muşiţă, te pişcă, şi abia apoi te trezeşti, ţi se ir* pielea, simţi o mâncărim e în tot corpul.

Lucrurile meschine sunt cele mici cărora nu le dămimportanţă. Meschinăria are aici mai ales înţelesul de vorbire uşuratică, adică se referă la micile vorbe pe care le aruncăm cu uşurinţă. Acolo de unde stai, arunci câte un cuvintel

ca o tachinare, ca o ironie, ca o glumă. Făcuşi o mică pişcătură. Câte astfel de flecăreli aruncăm, cărora nu este număr!De asemenea, meschinăria este şi a vorbi despre lucrurilipsite de importanţă. Aceasta se întâmplă când omul nu areun conţinut lăuntric. Meschinăria este, aşadar, vorbirea uşuratică, purtarea cu îngustime de suflet, a nu te cinsti pe tineînsuţi, a nu fi serios, a nu avea simţământul siguranţei, alîncredinţării, al superiorităţii, a nu fi un om cu greutate, ciceva pe care îl suflă vântul.

Prin urmare, cuvântul „meschinărie” îi cuprinde pecei mici la suflet, care nu văd bine, care nu au perspectivă

în viaţă, nu au seriozitate pentru a reuşi. Sunt oameni fărăvedere cuprinzătoare, fără cer. Meschinăria reprezintă o

preocupare a omului cu lucruri care nu rezistă la jugul şi la judecata Domnului. De aceea oamenii uşori, hazlii, grabniua-şi face relaţii, să discute diferite probleme şi să dea răs

punsuri, nu pot fi o grădină bine cultivată.

Prin patru lucruri sporeşte mania: prin i^gu^- <-

prin ţinerea la voia ta, prin dorinţa de a în\âţa p prin a. te socoti pe tine înţelept. [7, 1 1 ]

34 Din nou, Părintele Emilianos îşi întemeiază t a l c u l I * -de cuvinte. Muşiţa —cncviTta —c din aceeaşi tarflihc

(rKVL7T£ia. (n. ir.)



Despre virtuţi

Trei lucruri dobândeşte omul cu greutate ,câ în ele însele sunt grele, ci pentru că noi înşine le făcem

orele, deoarece se ciocne c de egoul nostru. Ele însă pâ/evirtuţile şi sunt: plânsul, lacrimile pentru păcate şi pu r.rea morţii.

Plânsul este temelia inimii, este întristarea bucure -sa care se naşte din întoarcerea spre cele lăuntrice şi dinunirea minţii şi din simţământul a cine sunt eu înainteaDomnului. Plânsul este seninătatea firească a sufletului incare Dumnezeu poate să se vadă pe Sine însuşi. Cei ce

plâng sunt fericiţi de către însuşi Domnul (Mt. 5 . 4). Lacrim ile pentru păcate reprezintă o faptă mai

exterioara a omului, dar şi o neîncetată îndeletnicire a sa. pentru că neîncetat păcătuim . Şi când ştim şi când nu ştim.şi când credem c-am păcătuit şi când credem că n-am

păcătuit, adevărul este că am păcătuit şi că păcătuim Prinurmare, cel mai hotărâtor lucru pe care-1 avem de făcut pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu este să ne plângem păcatele

noastre. A avea moartea înaintea ochilor. Când ai pe cineva

lângă tine şi-l vezi cum se chinuie, cum se luptă cu moartea,

ştii că va muri. Tot aşa sa ştii şi tu că vei muri cu siguranţă.Toţi Părinţii subliniază în mii de feluri faptul că cine nu >e* *gândeşte că va muri se minte pe el însuşi, deoarece nu cunoaşte adevărata naştere care-1 aşteaptă. Seaman cu eonul care nu se gândeşte că trebuie să se nască sau credenu se va naşte deloc. A avea moartea înaintta o th .k e -

dezvoltarea şi în treg irea embrionului. Când nu iala moarte este ca şi cum aş nega ieşiiea mea din pântece

intrarea mea în tara luminii, în ţara lui Duinne- eu.

- * , t IVr'Trei simt lucrurile care stapam ^ . ^

nii ajunge la o mare măsura . Şi ac estea



Ouv inte ascetice

lenrk iti şi uitarea.

Trei -unt patimile care stăpânesc sufletul până sâ

....nri h măsuri mari. şi acestea nu-1 lasă pe om să dobân-

n — reterit ron:. acum.

R . esr.e ceea ce mă stăpâneşte, ceea ce în generalîmi araee jindul si inima, adică interesul, îndeletnicirea cu:e- a. p^ima. Lenevia este faptul de a nu ţine piept energic

_ mea duho\nicească şi uitarea este să-L uit pe Dum

nezeu, sâ ai: ceea ce am în faţa mea.

dt punt r? aşadar, iubiţilor, osteneala noastră cu . şuimă i cunoştinţă, împlinind cuvântul Celui care zice: Ma ubi şte va păzi poruncile Mele ” (In. 14, 25)

' 15]

Aşadar, iubiţii mei, să ne luăm în serios calea, şi

osteneala noastră să fie cu sârguinţă şi întru cunoştinţă.Inini cunoştinţă înseamnă să ştim precis ce facem, de ce.~Lem, ce urmărim. Să ştim că nu suntem în stare de nimic,- numai Dumnezeu. Noi putem să înţelegem doar osteneala

astră pen.ru a ne elibera şi a ne dezancora din toate celeo a 1.mli r ~ _ r

aie lumii. Să o facem cu toată puterea şi sârguinţa noastră,-a tot interesul nosiru, cu toată silinţa şi constrângerea careni dăruiesc pe Dumnezeu - „cei silitori răpesc îm părăţia

şi nu constituie o deplină şi



De&pre virtUji

^j^'siixinşitâ întoarcere către Dumi^c/cucunoştinţă, nu este iubire, ci o păcăleala cu

a inimn noastre W w ifr J j j u

un Uit, o J

Apoftegme

7

Perioada în care intrăm, a Triodului. eite prin excelenţă o perioadă dc pocăinţă în care, fie se hotărăsc

cineva sâ sară pentru a ajunge în cer. fie aşteaptă yy. pe pământ Po lare are o astfel de dimensiune, ir.'.i" prinde toate dorinţele şi toate putinţele omului de a se ţa. Nu este cu putinţă ca această perioadă sâ treacă r*obser- vată de către luptătorul duhovnicesc. deoarece exenninl vieţuirii ascetice oferit de textele Marelui Post este

atotcuprinzător Aşadar. pentru câ centrul Triodului ene pocăinţa, vom continua textul lui avva Isaia.

Spunea a . . a ha ia acum mâ văd pe mine ca un cal rătăcitor care nu are Hâpân, ţi <ine-l află se aţe ară pe el )i. câ nd îl lasă, altul il prinde ji \e aşează pe eL | 8, 1 1

Spunea avva Isaia. Felul în care începe cuvântul defaţă arată câ acestea unt cuvinte scoase fie din epistolele

avvei Isaia către fiii săi, fie din catehezele pc e-a ăcu tintr-un rnediu fam ilial câtre doi, trei ucenici Era un omfoarte irnplu i ce spunea era i/.vt rât lin experienţa lui

nicâ f'e câ t trece timpul şi mă maturizez, zice aw a 1 -mă observ pe mine însumi şi văd câ seamăn cu un *****

rătăceşte încoace şi încolo, pentru câ nu arcconducă Oric ine il găseşte şade pe el >•. dupâ^e--I o ^

* vrea, îl lasă. şi apoi îl în>tacâ altul aşa cum

>i l poartă pc drumuri ;i prin pustii

I ( M ,nJ' 1 ‘ c *,( 1

, .J S k a « u lp c » n i în liiTipcc a fost ff.cul a.aulc I,

1 J , a netrebnicii cu ilcsă » ■»' 1 < l '^ « »n d a i

f . ÎOf încfii Să nu aibfi J ' r;j mir . • ’■■«■!» - i * *•> «• «v. • i - ■

AMirl una gândcfic alia vrea alia lace precum' , Pa c| rK»m 15 K.J A | u „ <!<•<. „„ -al

rv.-jjiii/mdu se .lăp/mi mcicl pi; in< ii.*.»',! ,i im.„epatând a l iâptnea*câ, peniru că mn.cm .... poan

,fjiilr/* hi hjI'm 1 n un naufragiat în care lovesc,,,, , , , afarfi anele după alu Ic. valurile patimilor,1 ti. ,i il (lut undit /oi Mai ales <and

' ies}'' tfj 3' wn vrea ceva a* 1 imu <’ i1 \')' m«u ' ( 1 i nu r iŞ i ciftd Bcţiortcazâ cu convjn^cma < t*J Jnsir>i lu< n »/a

atun;ir[K* a .<un in laib.'i (Irmonul sau v ir o patima,

u u ;j r [/in; -J'>i ii indi amna la <bA (fr ' ,mi111 /1• m* u n d c m o i u / a l <a r c r ti i u * l< |>nn

. i * )'>\\ u )r / jc u f .«i po at e s<'> I a ju ţ i |h*u Imj c a n u u

ir. âî ir.; h a m i n a h b rr !â |n {)<• (.an* i a d a r u i l o, < lu at d ii c a ti1i i 1a/ a JJururi' ze u i a f ui u n d a r p< ir- u u i I m a i

hi to i ; ' înapo i . clrif nic i un o m nu po ah .â i I ia Pop sa

f/Jârip*j [>eiifru c \ t poţi tc. ch in u i , ■; l- ro jo » I im p lo r i

' ;j / a v J ]•< [/!' \ h : w \ W (iu I>ac/i c i ir r. ii /i n u n a a .<• sco al» *

p ru il i o voinţ/i m a i L i' in in ^ a p n n h o d i s p u / i ţ u * ( I m a m u l

*- 1 • don f'h - - scuture s!'ipâmn*a pocalului maurul

M&pîin Lntr 1 '.oriducc hi fiu v< i puica a j faci absolut ni

n,K l^.niiul* ta!' '» '« fjf jjjr trudei/- ţalc, loaU: voi li

/,i 1 I','?iUi<' a f: a ( rucea lui Iliisto . însumi nu poah*

! ’’ th;il p^jui Oinul fncc rc 'ni lc nimiciiicc>H4\‘. i m p r c u i â ;i ]u \ nu i nd ic ' t n ic i <u un d c ^r . l j i t s t * ’ c a p u l

' ; J/t oiTiij) cari; n u au: n i c i u n

fade pc cl. prunul fUod demonul Astăzi al m amh ici,

Apoftcyriar

mani al <ur u i i .............................. .... St|. .

jetlwi n.ai l* *' r 1 ‘ 'witifMn.i ( , iaUll ,

i:,n ui'1 ■■< »ixl pcv, u*1C poale opri «Im râlAc ir« \cu « . ,

tai*.In iii l 'll' 1 raii'l rinjl i ,urrunii

ta ie an- înlt-rv ‘ c i nc i mi ccl car t H (krtatazAm

n ntui u ' >"1 ' • - H I u H ..... ‘localul :|i 1 «Ml J*'** '-1 a<!i jx; lltl iUtli‘1(](q|g|

lnl ii ' Ho iriginc i de •v*.i,-i.,tt| . .. >l(. , (

,| ,|| ala II- Pil III I fu âi I etape (1 li . i.ila M im lM, 'l. Mll) Illliil I • ' a IC li» O VCI \pilfie, II ; ' I- . fy. t4fc

nu i li i I I ii pc cârc mi <> vei inflpţ*. înţinn-[aica |"' 1 arc im 1> vei fatc <Iiii /larc mu iliti wcun pgnodtcm i <]e im u» i iu i ij

n'jMitHM i<>s, încât rum» <iin r Ic nu u pierde ta c t du -r

p, rdt jir i >riul earnai im «'*f ii tc a nrutenci u Rlil maipuţin j>< j U ' c pi irdft tt » l C miri .t H ţ n M l

- 1 lâkilt, >i 1arc «tc putere in vcţnk ie nu doar in lumea pre

a nl l i • v11uţii nlucii/A cA trebuie t& fii un «wn

mort, irit;it sâ nu prunc h nimic >i nimeni ^ nu pn<*ti H

I | 11ii

S/ f /i/i/Z i7hi .i ulmi il primit fj ic (y n Q t f r f l Cte

umil ori I i i ,i !inonii nc ipfcftâ |i luectifli i l Mit

un mt< f |H*niru ci >i I tlifTi <u l',f ro i U t » '

•iie ne '*\ ploalt a/aiu mu I Iclur • • u "'l

prohlemi I I " i l hiJorin|4Mlpto

1u urn .• i|t< ev.i |w»,iie - » t ie lAfun |*<ittljf c

Cuvinte ascetice

c-rta oamenilor care nu au posibilitatea să-^ malţe I rf * tfeaduiască pe a înşişi este să se vândă |u,

* * * * a i i fie cu adevărat liben. Aşa suntem cu totu.m ne dăm «ama. <^r nui ales atunci când cre-

STftri nd o îndoială câ no. nu suntem aşaVrea cineva, dc exemplu, sâ te antreneze intr-o faptă

rea. face** prw o me şi una dc felun ca sâ tc îndepărteze dc cars iwc-r v nra* 'si nici un cheî dc citit Ccl carcvita t* * la rău poale sâ fie un gând, sau ccl râu,

10 gâlcevi care vrea sâ-ţi di tragâ atenţia şi interesul. La tfl y i 0 ^ 7 7 T ia nu mai ai poftâ nici să-ţi deschizi acta. dstatie cartea. Ajungi sâ te îngreuneze satana şi să ic ingreaaez] Cb pe tine. Dc aceea şi cen .să-ţi schimbi căOie. local. rugăciunea. chilia, cuvintele, ca să poţi sâ gâ- teşu m owrtcare intere:; pentru viată.

Toi act* vănq al omului esteexprimat

înaceastă

ţţasA fi inaptă zicere a awei Isaia. Putem zice că P'-.alrnis- tal cart 2 ipos jca no dobitoc m-am făcut" (Fs. 72» 22). kăid a.T Âj-iias înaintea Domr.ului ca un dobitoc, nu s-a exprimai lucrai, pentru câ această expresie nu poate să« tea sta n ca căderii o n h o stăpânit de păcat. Omul ajun

mi nurjta ca m dobitoc, ci >1 mai râu dccât dobitoacele.

Spunto iarăşi yunf aiernenea cuiva pe care, prin- *Ârsjj-l >râfnaşu iu şi ityăndu lt l-au aruncai intr-o %ma-

c* wjfoi ji data un%â către Stâpănul lui, il opresc cu [ ss*UunrĂ la/M > 2li t **}

*\»sâ liaig iy; cofoplctca/â gândul de mai înainte ţi* ' 4 j s j i ,</r 3 4 ^ 1 jri ^ vf>r cădea, dacâ nu

< f ^ c*»ergic ţj utr/rn>c încâ de ia începutul vieţii lor iu rr un exemplu simplu pe care îl

tai 1*. iurf*. v uneori | i î n rnânlsiiri

Apoftegme

Oamenii obişnuiesc ti vorbească rn vâd pe cineva serios şi oue nu vrea să J T,pun câ vrea sâ fie sfânt, ca şi cum ei n-ar vrea xă f* J

ca v cum n-ar fi rânduiţi >i ei pentru sfinţenie ca ţicnin-ar fi aceasta şi propna lor chemare. în felul lor neant

1înrobească atât de mult pc omul acesta. încât «ftnnw îndrăznească sâ apară la vreo întrunire. Şi dacâ toni merge, va simţi câ trebuie să fie primul la discuţii, primul la păcat, ca sâ poată sâ stea în mijlocul lor

Sâ luăm o altă imagine din lume. Cand cneva daceo viaţă curată, se spune despre el că este un om aoonnaL, nefiresc, contra firii. Dar când trăieşte în păcat, atunci îpu- ne câ este firesc. Denaturează orice, ii creează o asemenea mlaştină de gânduri, de criterii, dc idei, din care nu mai poate sâ iasă. Orice ar tace acest om. descoperi câ duşmanii lui l-au aruncat într~o groapă cu mocirlă din care ou mai

poate sâ iasă. Şi nu numai atât, dar nu poate nici daci va ,iriga câîre Domnul.Cum sâ strige dc .reme ce duşmanii U opresc tu

lovituri cn sâ tacă? Chiar şi prietenii iui cei m i apropiaţi fi .mai dc aproape ai âi" ajung primii lui vrăjmaş (Ps. 37.12/. îl pedepsesc, nu-1 lasă sâ-şi ridice pnvirca înlăcrimată>au uscată dc mu petrecuţi tara lacrimi, pentru nu vorsă-l lase sâ vorbcascâ lui Dumnezeu Ii produc ncinctiMrâm noi i dispoziţia lui Ic a se p jcai <te\mc cau/i dc acădea şi mai adânc in păcatul său în cele din urmă W »

adică este deziluzionat. Nu mai crede că o M ^îndreptare, d c aceea se ?i ohişnuic>îc tu v u i a iui. «.o Ic t k j

lui. cu compromisurile lui, cu somnu l lui. cu aoct t -a

ob işnu i t , nu cumva sâ - l lovească mai mu l t .Intr-adevăr, când vrem sâ nc rulicăm. *

r»u doar în sen s de sp oved anie , c M>himbân*1 unei câi foarte grabnice către Dumnezeu, *intfini

-197*

A pofteam

noastre pentru Dumnezeu, sunt atât de ne atât de uşor toate dorinţele noastre hotăr^T ^'^ ,J«® noastre, încât nu au mai multă putere der*, ' " : ^

cu care copilul a legat pasărea. într-adevăr, dacă cercetăm dorinţele n înnoire a vieţii noastre duhovniceşti. pent dStX ' "schimbare, vom vedea că ele durează ™poca,Ivă' P’-ntru « minute. în aceeaşi cl.pâ î„ care ţ*c-schimbam, este ca puti0|S ca o pa,ima sS ne « * » • ' *

mai de jos ale iadului. ,-a in '-«leCu primul exemplu, al calului rătăcitor « ,ne-a descoperit că suntem nişte sclavi. Cu al doile 7 " reuşim să strigăm către Dumnezeu, deoarece ne tem i lupta care se va deschide înaintea noastră. Cu al tre.le l păsării, că şi aceste strădanii ale noastre de a ne eliber

lăuntric sunt atât de anemice, încât nu durează decât puune

clipe. De aceea, ne spune, aminteşte-ţi cel puţin de ucru. Aceasta o spun, că nu trebuie să rămână cineva fără

grija de sine până la ultima răsuflare". Şi chiar dac' precum crezi, ai ajuns la cele mai înalte măsuri ale dreptiui şi sfinţeniei, şi dacă cu strădaniile tale imperceptibile v«i ca poţi să zbori, nu fi fară grijă până la moarte.

Spunea iarăşi: „De dai vreodată c< v<i .........

ierţi, imiţi firea lui Iisus, de o ceri, imiţi fir .

...... 'de ceri şi dobândă, te arăţi mai jos şt dc ţinu •

[8,4]



Cuv inte ascetice

S ar narea câ textul acesta este fără legătură cu cel.. nt: Si într-adevăr. textele noastre ascetice cuprind

~ capete independente unul de altul. In realitate însămul il completează Pe celălalt ca să conducă la o concluziefinală. Aici ni se înfăţişează modul în care omul este legat jg apr(sapele >3u. devine sclavul lui şi îi imită păcatul.

De dai vreodată ce\a cuiva, de i-o ierţi, imiţi fireaiui Iisus. Se -e:eră la trei feluri de legături cu oamenii, folosind exempiul mplu al dării şi al luării. Intr-o bună zi

cine'- a bani. Dacă îi dai şi trece termenul, trebuie săaea inap?: Dar nu ţi-i dă. Dacă tu nu-i vei cere, atunci

imiţi ăria iai Iisus. care spune că dacă cineva îţi cere haina,ăn aşa Alt. 5. 40). De o ceri, imiţi firea lui Adam,

jart ■ ■ nci nu a c^no-cut harul desăvârşit pe care l-a adus cel.

de-a ea Adun adică Iisus. De ceri şi dobândă, te arăţi

rriaj 105 >. de ‘Trea îl; AdamDe asemenea, sunt împotriva firii când am bani şi-i

r wrău Da:â i-aş folosi bine, imit firea omului obişnu-pamaT-tesc. Daci nu am deloc bani, atunci am virtutea

- l şi imit fireace^ui de-al doilea Adam, a lui Hristos.^ ^aurute in acelaşi text reaua folosire, folosirea buna

* d* a Isaia face acest urcuş ca să ne spuncare trebuie să fie legăturile noastre cu alţii, pentru că ne

— «ncolul ca celălalt să devină stăpânul nostru, fară-- ne dăm seama.

' e=â urile tale cu celălalt nu sunt decât o' e "^ ’ ’n tadiul împotriva firii. Pentru că

. ^~ Pfeilnzi ce a de la celălalt: să-ţi vorbească

1"e a '- ‘J kfc'-a- să fie bun, să iubească pe

E S “ r biSeriCă la fel ca tine, să facă linişteu l"c wz* m uiumul hal de robie

A doilea Ad*m ette Hnwoi Ir. care lo-.uieşte plinătatea Dumnezeirii.



Apoftegme

Când accepţi ca celălalt să facă ce re;

fiind sâ nu te vatăme, avem legătura o m en ea scă,''lu m S pământească. Ceea ce cauţi este pe de o parte

moderat, dar nu se poate împlini, deoarece nu se p ,ate ‘celălalt să nu te deranjeze. Oamenii, de obicei, trăiesclovindu-i şi şicanându-i pe ceilalţi. Prin urmare, on acc.p'că ceilalţi mă vor împiedica, mă vor şicana, mă vor anihila,mă vor acuza, mă vor calomnia, mă vor desconsidera, măyor îmbrânci neîncetat, şi trebuie să învăţ să trăiesc în

această îmbrânceală, ori nu voi putea să trăiesc şi voi rămâne pământesc.Al treilea tip de legătură este duhovnicesc învaţă

A

să-ti ia lucrurile, să ţi le răpească. învaţă să te lovească, să> A ’

te acuze, să te zdrobească. învaţă să te jertfeşti, să-ţi \erşisângele, să trăieşti ca şi cum n-ar exista ceilalţi, dar înacelaşi timp, ca şi cum ar fi binefăcătorii tăi. chiar de te-ar

duce la martiriu.Prin urmare, sunt om duhovnicesc atunci când nu

mă îndreptăţesc pe sine-mi în nici o împrăştiere de-a mea.în nici o problemă de-a mea, în nici o luptă sau ciocnire cuoamenii. Aşa cum mă apăr cu umbrela de ploaie şi cu hainele de frig, tot aşa trebuie să învăţ să mă păzesc şi de cei

lalţi, fară să vreau să le schim b purtarea sau dispoziţia, pentru că niciodată nu încerc să opresc frigul sau ploaia d?nvăzduh. Aşadar, nu trebuie niciodată să-mi dau mie diepta^când altul mă deranjează, pentru că întotdeauna sunt der~ -

jat de propria fire, de mine însumi, de patimile mele nu

de ceilalţi.Avva Isaia ni-1 descoperă aici pe despotul nerruj

cit, zilnic şi văzut, egoul nostru care apoi ne silele -i r pustie ca să ne aflăm libertatea. Dai nu este cu puu

0 găsim, dacă nu dobândim o desăvârşită libertate ^

^-stăpânirea noastră de către alţii, care este e o *



Cuvinte ascetice

, nentru că astăzi mă deranjezi tu, mâine

- imi‘ - J^ne'm a vei acuza. îmi vei lua ceva sau ma vei trezi

vreau să dorm. Câte nu se pot întâmpla!

s , ...rjţi: dacâ re acuză cineva pentru un lucru tăcut, sau nu l-ai făcut, de taci, aceasta este

~ ui Iisus. ia- de răspunzi şi spui: „Ce am fana t’ aceasta nu estt de aceeaşi fire. Iar dacă te opui

cu-.vnndui cuvânrui tâuts tt împotriva firii. [8,5]

Acum ce ocupă de cel mai înfricoşător element al _ . e omeni: cu\ ântul.

unde se^ $i mă liniştesc, şi mă rog, şi mă mol-: ş! mă pocăiesc, şi plâng pentru păcatele mele, vine

:a, 1 ^ervaţie pentru ce\a . Mă cheamă înaintea

- Dumnezeu -a j a Stareţului sau a judecătorului. Primuliuct l pc care p 7-1 fac este să tac, primind acuzaţia: Ai

ci suni uşa >i pe dii colo? Aşa sunt! Am furat? Am fura; Grecesc Greşesc! Nimeni altul nu greşeşte. Câtă vreme

•'' - oa.e cele pe care mi le spune celălalt,:rZ potnvit cu firea lui Iisus Dacă răspund, această

' d - mai e- e a firii lui Hristos, nu acţionez potrivit cu exemplul lui Hnstos.

Dacă te opui cuvântului, cuvântul tău este contrar fim . I] întâlnesc pe acuzatorul meu şi îl întreb: „De ce măacuzi, pol să-ţi dovedesc că greşeşti, nu eu am făcut asta, ci

u te să-l întrebi Din perspectivă om enească, este

oartc normai sâ fac aşa. Dar purtarea mea este împotrivaca mă s j im pe mine însumi, mă dezvinovăţesc

mut mmC I0| QăIt ^ dezvinovăţesc, este evident că nuam mei o egâaira cu Dumnezeu, pentru că şinele meu

Apoftegme

este în locul lui Dumnezeu, este idolul pe car v înaintea lui Dumnezeu.

Spunea iarăşi despre Sfânta împărtăşanie că numită unire cu Dumnezeu, întrucât până ce suntem biruiţi de patimi, fie mânie, fie pizmă, fie de voinţa de-a place: oamenilor, f ie de slava deşartă, f ie de ură, sau de altă pai mă, suntem departe de Dumnezeu. Deci, unde mai este unirea cu Dum nezeu? [8 , 10]

Prin toate câte ni le-a spus de la începutul cuvântuluisău, avva Isaia ne-a zugrăvit foarte frumos robia omuluicare nu poate să se pocăiască, pentru că este atât de legat culegăturile egoului său. Acum ne aduce în inima slujiriidumnezeieşti, la Sfânta împărtăşanie, precum şi la patimilecare sunt în inima noastră.

Zici că te împărtăşeşti şi că dumnezeiasca împărtăşanie este umre cu Hristos. Printre altele, asta înseamnăîmpărtăşire. Dacă însă înlăuntrul tău există vreo patimă decare eşti biruit şi. cu toate acestea, te împărtăşeşti, eşti de

parte de Dumnezeu. Se poate să existe vreo patimă, deexemplu, a mâniei, dar să nu fii biruit, să nu dai loc mâniei,sau să existe patima mândriei, dar să te smereşti înainteaoamenilor şi astfel să fii biruitor. Câtă vreme deci patimilene biruiesc, suntem departe de Dumnezeu, adică suntem

purtaţi încoace şi încolo. Unde mai este deci unirea cu Dumnezeul Cum poţi să spui că dumnezeiasca împărtăşanieeste pentru tine unire cu Hristos, har dumnezeiesc, dar a uDumnezeu, roadă duhovnicească, câtă vreme patima luarea

ză în tine?

Spunea iarăşi: „De împliniţi slujiţii (1 •. * * ■ */ « Kfre

voastre şi după aceea se mişcă in inimi <



Cuvinte ascetice

n

■ o,Ive lile voastre s„n, zadarnic. C ic , Dumnezeu ,ta, wuic -uk pritm’şie . [8, IU

4id se referă la noapte. Avva Isaia încearcă să ana-[reze toate laturile vieţii noastre ca să ne ajute sa înţelegemc X e a r w * sclavia şi ce libertatea. începe de la grupul de"nnoscuti si prieteni, trece la dumnezeiasca Impartaşame şi,în continuare, ajunge la viaţa noastra de noapte.

îţi faci privegherea şi, când termini, vezi ca ceva se

mis-ă în inima ta: un răzvrăt, o patimă, o neputinţă, o şovă-iair 0 manie, o lene, un gând împotriva vreunui om. Aceasta însemnă că ostenelile voastre sunt zadarnice. Nu că ţi-ai

pierdut ostenelile tale, ci ca ostenelile tale nu sunt adevărate Dumnezeu nu te uneşte cu El şi tu nu rămâi lipit de El, ci

eşti foarte departe de El.

Deci cel ce voieşte să vină la odihna Domnului şi să nu fie biruit ide vrăjmăşie), se desparte de oameni în orice lucru. spre a nu critica pe cineva şi a lăuda sau îndreptăţi,sau ferici pe altul şi a arăta dreptatea lui, sau a-l supăra pe acela in vreo privinţă, sau a obsen>a scăderile lui. [8 , 13]

Vrei ca într-adevăr chilia să-ţi dea odihna Dom nului? Ia aminte la legătura ta cu oamenii. Demonii sunt nevăzuţi, patimile tale înăuntrul tău şi alunecă, şi-ţi fac ce vor.

Numai harul poate să le biruiască. Tu aranjează-ţi legăturata cu oamenii şi atunci toate vor merge bine. Vei dobândiodihna chiliei, adicâ ceea ce cauţi, vei găsi la tine în chilie.

Altfel, şi chilia şi însingurarea şi monahismul tău vor fi pierdute.

Ce vei face? Ca să nu fii învins de vrăjmaşi şi să teaci »ânatul lor, ai grijă să păstrezi o distanţă firească detecare om ^i lucru. Asta înseamnă a nu critica pe cineva , să

Apoftegme

nu acuzi pe nici un om, căci cu siguranţă tc vei ‘.nt urcva răzbuna, te va urmări, iţi va crea o atmo-feri r • / ,vei mai avea nici o urmă de pace. A lăuda sau a îndreptau,

adică nici să nu lauzi pe omul care este lângă tine 1>.altceva este să-l lauzi în faţa altuia şi altceva când ii . personal, mai ales când el reprezintă pentru tine o prohie-

m ă. . . . . A ferici — nici chiar să-l fericeşti, pentru că

este ca şi cum ţi l-ai da ţie exemplu spre a-1 imita, iar atuncivei fi imitatorul şi subordonatul patimilor lui şi al neputinţelor lui, şi nu un om liber. Sau a arăta dreptatea lui - mcsă spui altora dreptatea sa, pentru că acest lucru \a crea olegătură care te va război apoi. Sau a-l supăra - ia amint.-.întâi de toate, să nu superi pe cineva, pentru că atunci na teva mai lăsa niciodată liniştit. Ai întristat pe \reun om? Dmclipa aceea ţi-ai pierdut pacea. Sau a observa scăderik i -

şi nici să nu iei aminte la scăderile pe care le are (de ce f-~easta, de ce face cealaltă) pentru că. cu siguranţă, te e.încurca, \e i cădea şi tu în patimi şi te vei pierde si pe tine

însuţi.

Şi a nu lăsa vreun ac de duşmănie în inima ta imţ >-

triva lui şi a spune voia ta neînţelepiului. D< vafacc u’<a u vei cunoaşte pe tine şi vei înţelege ceea ce f< ifl ăn

în plus, ca să nu te încurci şi să devn >davnilor, nu voi să spui ceea ce ştiic e l u i care nu Are - a - ^

chiar dacă te întreabă. Numai dacă teo | >

spui. Toţi oamenii trăiesc în neştiinţă Cand \ -altuia părerea ta sau ceea ce ştii. tu *e‘ *j x «r -

Neştiinţa, şi mai cu seama n ^ tiin u e* ^

zeu, este de cele mai multe on din ■-motiv care invocă neştiinţa nu te 1



Cuvinte ascetice

P că nu ştie - adică se preface că nu ştie -

legii. Cine spun [)U spune Ce ştii, pentru că le

nu vrea sa sufletului celuilalt, care îl fac să nu

CKV nacă i faci cunoscut adevărul, se va oşti împotriva ta şia pnîoni . Aceasta este o experienţa foarte adancă, 0

' eJem Deasemenea. ai grijă să nu-ţi spui vo ia ta neînţelep- .. , NU-ti exprima voia ta, dorinţa ta unu, om care nu este

adânc. Vreau, de exemplu, să mă învredniceascăDumnezeu, odată şi odată, să ajung pustnic. Ma plimb cu

un frate într-o zi şi mă întreabă ce fac, iar eu 11 spun: „SlavăDornului, bine. Dumnezeu mă binecuvmtează. Tare aşvrea să mă învrednicească să ajung pustnic”. I-am spus voiamea. Dar. ca să spun \oia mea. părerea mea, gândul meu,rebuie ca cel căruia îi spun să fie serios, nevorbăreţ, omi ur statornic, să fie o personalitate duhovnicească. Dacă

găseşti un astfel de om. atunci spune-i. Dacă nu găseşti, veide em sclavul lui. sclavul patimilor lui.Dacă te asiguri pe sineţi din partea celorlalţi, atunci

it vei cunoaşte pe tine şi vei înţelege ce te va tămă, adică vei putea să lupţi cu patimile tale şi cu demonii. Dacă nu te păzeşti pe tine de oameni, de prietenii tăi, de fraţii tăi, devecinii tăi. nu poate fi vorba să reuşeşti ceva.

Dar cel convins de dreptatea lui şi care ţine la voia lui nu poale scăpa de duşmănie, nici nu se poate odihni, nici nu vede ceva din cele ce-i lipsesc. Acela, când va ieşi din trup. irebuie să se ostenească să afle milă .

Dacă în loc de toate acestea, crezi că eşti în regulă,că eşti drept şi. prin urmare, nu mai eşti sub lege, atuncicând >ei ieşi din trup, este îndoielnic dacă vei găsi milă laIl41 ..

-206-

Apoftegme

A.111

ne

bia

Omul care nu se asigură din ncazul de faţă de tovarăşii de m ă S ' * ' * ' * 1' <« t e ,

pătimirea legaturilor cu oamenii r , U Va »>«■*. la

D.a lui, obligaţia lui. Unul ca acesta nu lu' - : - -mântuirii. Când depinde de părerea si ° 5igUra"W •

participă la păcatul lui, când depinde t i 0'" * alluia ^o legătură de iubire sau de interes, atunh S " * 1 căndD u m n e z e u nu-1 mai poate milui. 0ată mila iui

Iar tm u m u ro r om ,ellhr IKblll _ pe langa Dumnezeu şi a te rusa lui n f e starm atorul Lui şi pentru milă. m eZeu pentru aju-

Tu urmăreşte libertatea ta faţă de oameni şi. înacelaşi timp, stăruie, cere de la Dumnezeu mila Lui. că

poate aşa vei reuşi ceva.

Omul trăieşte robit. Robia lui se află în voinţa lui.adică nu vrea să se elibereze. Chiar şi când plânge, chiarcând protestează împotriva păcatului său şi când se .spovedeşte, face efortul numai pentru a se izbăvi, dar nu şi penirua se împăca cu adevărat cu Dumnezeu, numai ca sâ supravieţuiască şi nu ca să trăiască plenar cerul. Atât de adân^

sunt rănile pe care le-a făcut păcatul în om. On de unde l-ai prinde, „nu este tămăduire în trupul lui” (Ps. 37, 4). ..In tru pul lui'’ adică în firea lui, în trupul şi sufletul lui, nueste cu putinţă vindecarea, pentru că nu exista ^cea>i-dorinţă a adevăratei libertăţi faţă de patimă şi ii*Omul păcătuieşte cu voia sa. Desigur că pnn

realizat o deplină slobozire de păcat. Dar păcatele săvăr^tcdupă B otez îl leagă iarăşi. De aceea au a Ix- -

următoarele cuvinte înfricoşate:

Cu\ intc ascetice

\ j i sufletului care a păcătu it după S fân tu l Botc-f

Căci nu poare un astfel dc om să fie fă ră grija, aflăndu-se--^ —-V j-%- * ' - Z P< Z Z â 7 â zu tto păcca CU trupul, f ie că a furat,

P , irciYo altă g r e ş e a lă fa(ă de cineva, sau a privit cu : \ pătimaş vreun trup, sau a gustat ceva pe

sau a cotrobăit în traista lasata de cineva la ca să vadă ce se află în ea. Cel ce face aceasta II

dispreţuieşte pi Iisus. Şi l-a întrebat pe el cineva. „ A tâta

ai tivit' St are. Părinte?". [8, 18]

\ d\ omului care a păcătuit iarăşi după Botez, pentrucâ Ia Bote;: a luat harul şi, prin urmare, avea toată putereaca să trăiască o viaţă duhovnicească. Dacă a păcătuitînseamnă că a vrut să păcătuiască. Cel nebotezat, neavândharul, e cu neputinţă să nu păcătuiască, chiar dacă l-ar ajuta: >ată Legea lui Moisi. Pentru că şi legea care a fost dată

pentru izbăvirea lui Israil i-a condus, în cele din urmă, peizraeliţi Ia păcat «Gal. 4, 5). Numai harul a adus nepăcătoşe-nia 1 In. 3, 6, 9). De aceea, dacă ai făcut şi cel mai mic

pjc.it nu fii fără de grijă până în cea din urmă clipă al vieţiişj întotdeauna să te pocăieşti.

Se referă la câteva păcate pe care omul le consideră

ziln.ee şi neînsemnate. Nu se referă la păcate colosale, ci la^ele in care cădem în fiecare zi, la cele care sunt „iota şi

c 18 j. Căzând cu trupul. Un păcat este sătrăieşti Intr-un mod trupesc, ca şi cum n-ar exista duh, sau>â .azi în păcate trupeşti. Oamenii, de obicei, sunt stăpâniţie ast e de păcate. Alt păcat zilnic este furtul. De ase

menea, poate fi târât cineva la răul pe care-1 fac alţii.oi eşti tu. bârfesc şi eu, dormi tu, dorm şi eu, în fiecare zi

“ asUe! de !ucrur>. Unul îl aruncă pe celălalt.VAr nH "r t,lul tău a privit în chip pă tim aş vreun trup.

trup a imt it îm păt im ire în lăuntrul să u . O rice



Apoftegme

vede cineva, poate să fie pricină de impâtimir ■ • am văzut, dar n-am vrut. Chiar dacâ n-ai • *****văzut, înseamnă că eşti răspunzător m ™ J

pocăieşti.Sau a gustat ceva pe ascuns, având griX -

văzut de altul. Mergi Ia arhondaric. şi a r h o n d a ^ I ^ c '„Ia sa mananc ceva, z .c , că tot nu mă vede nimeni*înşfaci o prăjitură. Ajunge asta. Eşti pentru totdeaur," ,î pocăinţa, pentru că aceasta arată că înlăuntrul tău se aflimocirla de care am vorbit şi nu poţi să-t, înalt. o ^ u, tău

către Dum nezeu. ’ "Sau a co trobăit în traista lăsată de cineva la dânsul

ca să vadă cc se află în ea. Cineva îşi lasă traista şi rasa latine ca să meargă undeva. Toţi aveau traiste la fel şi nu >-deosebeau întru nimic. Mergi şi i-o inspectezi. De unde *tiică nu aie ceva care te \ a sminti? Cu atat mai mult. să nu-!

spionezi pe celălalt ce face, unde merge, cum trăieşte ziua şinoaptea.

Cel ce tace acestea îl dispreţuieşte pe Iisus. Şi l-aîntrebat cineva: „A tâta acri vie se cere. Părinte?” Aşa >untde serioase lucrurile Părinte, trebuie să fim atenţi şi la

detalii?

Şi i-a spus lui: precum cel ce a făcut o gc - ^ - şi a luat pe acolo bani, a fo st înşelat de \ra maşu întâmplat cu acesta. Căci precum l-a bii uit [ t ^

biruit şi pe acesta. Fiindcă fu n d biruit în a

şi în cele m ari'1.

Cineva nu p o a t e să fure. Cungaură în zid şi reuşeşte să suisiraga Pc p _ czburat mintea la aşa ceva? L-a * -

înşela, «b salam.cu adevăn,, în ^ -k* * * *

A pofte% rne

dc lot", a simţit Dumnezeu mireasma lor , noru,umbrit templul.

Acelaşi lucru se întâmplă (u omu, ,J(|alc

aficrosit, tlâruit lu, 1Juitmezeu, poate A fieeasâ con al i Dumnezeu, dar slava lui Dumne/eu va cobori numai ănd

Dumnezeu va mirosi mireasma grăsimilor a ângelui icn- fel or, a desăvârşirii. C ai lirnp -i t, înăuntrul nostru ceva

vrednic de dojana şi ncde.âvâr,it, lupt;*. ;.j construire cortului nostru, da, ^untem <ort dl Iui Durnnc/eu a tuţ

avcrri şi nc priveşte aparţine lui Dumnezeu, dar Dumnezeu

nu este încă mulţumit împreună cu noi pentru ca n;»rul Lui sâ coboare, ca să ne dea vederea slavei Lui El aşteaptă

sfârşitul, desăvârşirea. Dacă încă am patimi daca inca im păcate, neputinţe, voiri, înseamnă că încă nu tc terminat

cortul meu, biserica mea proprie. Inca n-am adus *r i; mic.

adică ceea ce este puternic, ce este il m:u lucrul dc- care

mă bucur. încă nu î-am adus bucuria rnea - gnhmxv. exprima bucuria nici nu mi-am pus înaintea lui Dumne/e

sângele, viaţa mea întrea.uă. fin ceva înlăuntrul meu fie >i

numai un p icai, şi de aceea nu poale norul să e coboare

Numai cand va fi terminat totul, iar omul sc sa lipi

eu tot cugetul şi cu toata inima sa de Dumne/eu atonei

coboară şi-l umbreşte acoperământul odihnei lui Dun

zeu, adică norul care a umbrit, ca un acoperământ, c mu

Spunea iarăşi că dacă nuntea ar voi ui st ■ P* (nuc înainte ca sini/urile sa sc odih neau >: dt dâhu .> <

mania lui Dumnezeu vine pesti </, cu u începui •<' fc» ,J* peste măsura lui. înainte de u h vindecat \im\ut u

[H, 23|

AidciiIc dc tot erau cea iimi inip*'n»iniA icrt• J ! 1 'u miH'îiifa nhşlc. iar jerita ci.; .»i *in f ’ ■*1,1 x ut

U‘v. 1).

-211

Cuvinte ascetice

Dacă simţurile nu încetează să fie bolnave, adică nul’câ dc înclinaţia lor pămantcască, claca nu încetea, a

SL desfăte/e de cele lumeşti, dacă nu se înstrăinează de Z L |uc'ru asllel încât să trăiască numa. pentru Dumnezeu,dacâ simţurile încă suferă dc împătimire şi dc înclinaţiacure nâcat. omul trebuie să ştie că nu şi-a desăvârşit cortuls'ju încă nu a venit vremea să aducă grăsime şi sânge, încămireasma tămâiei sale nu a fost bine primită de Dumnezeu.Dc aceea, nu-ţi lăsa mintea să sc urce pe cruce, pentru cădaca o laşi, mânia lui Dumnezeu va veni peste tine.

Dc câte ori nu întâlnim această realitate în viaţarmastrâ. Cu cat mai împătimit sau mai păcătos este omul, cuatat mai mari hotărâri ia. cu atât mai mari înfăptuiri doreştesâ realizeze, cu atât mai multe vedenii şi măreţii cere de laDumnezeu.

Sunt. de exemplu, plin de păcate. Cand mă voiconcentra şi \oi lua hotărâri, voi cere de la Dumnezeudaruri mari. Visul meu este să reuşesc să împlinesc fapteleSfinţilor. în practică, desigur că va fi exact invers. Cu câtiau hotărâri mai mari, cu atât mai mari căderi voi avea. Şi

pentru că păcatele mele se fac tot mai multe, când mă înfă-e. înaintea lui Dumne/eu, îi voi cere ca dovadă de iubire

daruri şi mai mari. Dacă la Început ceream să fac vindecări,acum \<>i cere să invie/ morţi. Dacă am cerut pacea gândurilor. acum voi cere â am pace cu satana. Cu cât mai multe patimi urla înlăuntrul meu, cu atât mai multe pretenţii am

e la Dumnezeu, şi cu atât mai mult îi făgăduiesc lui Dum-nezeu ca mă voi răstigni pentru El. Asta arată un om carenu are simţul neputinţei sale, al bolii sale.

- . ^ accca, nu-ţi lăsa mintea să se suie pe cruce, nu■■•I simţii că eşti un răstignii. Mintea ta să ştie că eşti un

>) sa ceară doar un lucru: slobozirea de păcat.

-212-



Apoftegme

Mânia lui Dumnezeu vuv p, tr , /

lucru peste măsura lui înainte dc a „ V m f r 'J 'w Z u Z Primul lucru pe care trebuie să-l faci est,-

lepădarea de tine însuţi, să-ţi vindeci simţurile ;' r patimile, să ajungi la nepătimire, şi abia apei . r, . cDumnezeu crucile mai mari, jertfele cele mai mari darun-le cele mai mari ale prezenţei Sale.

De lucrează întinâciunile (miasmele) in tme încrezi în ele, şi conlucrezi spre naşterea stării produsă it ele, şi nu te întristezi cu durerea inimii, te afli mtr-o stare contrara firii lui Adam.

Fu deci ia aminte ca nu cumva sâ te întine/i _u tru pul, cu sufletul şi cu mintea de gânduri, de amintiri si le pofte. Nu cumva să discuţi cu ele şi să le primeşti, sâ con

simţi cu ele, trăind astfel în moliciunea aşternutului patimilor şi păcatelor tale, deşi ai făgăduit să te răstigneşti >i sâmori pentru Hristos.

De asemenea, ia aminte ca nu cumva să trăieşti situaţii şi stări care te conduc la întinări. Ştii, de exemplu, cădacâ dormi mai mult te vei întina trupeşte, >ufletc^c.

duhovniceşte, vei avea gânduri, şi totuşi continui sâ dormi.Când mănânci în afara programului, vc/i că nu po;i v: terogi, şi totuşi iarăşi mănânci. Ştii că atunci când vorixM ^un anume om nu ajungi la un rezultat bun. ci tc urr; - —gânduri, şi totuşi iarăşi stai cu el. Conlucrezi, adi^ă.naşterea acestor întinăciuni în sufletul tau.



Cuvinte ascetice

Dar dacă inima ta a învins prin fire păcatu l, şi S-a- X j p cele ce-l nasc pe el şi fii înaintea ta chinul cu

; « ; . w » '■ >» (Swrmn r ă M n d impremă cu fă n s ă - l superi întru nimic, ci plângi inamtea lui şi zici:

° \ Ta i sie mila. Doamne. a Celui ce m-ai mântuit pe mine, câci cu nu pot să scap de mâinile (vrăjmaşului) fă ră ajutorul Tău Iar de ai grijă de inima ta şi nu-L superi nici pe cel ct tt învaţă după Dumnezeut aceasta e propriu după

fin lui Iisus. Şi El te va păzi pe tine de tot răul

Pentru ca v iaţa ta să fie după firea lui Iisus sunt detrebuinţă câte\a premise: întâi, inima ta să învingă păcatul

pnn fire. Adică, după cum era pentru tine firesc până acum*,ăpăcătuiţii, să gândeşti, să vrei, să pofteşti, acum îţi estesă nu pofteşu nimic decât numai pe Dumnezeu, să nu-ţi

pese oe nimic, să nu te bucuri de nimic, să nu te întristezi denimic, decât numai pentru Dumnezeu. Al doilea, să te

depărtezi de cele ce nasc păcatul, de orice poate să te ducăla păcat punând în faţa ta iadul, rămânând împreună cuBătrânul tău. făcând toate cu cunoştinţa lui. Pentru că totuleste un iad duhovnicesc şi de bunăvoie, dacă nu se faceîntru cunoştinţa ajutorului tău.

Al treilea fă ră să-l superi întru nim ic, adică sătrăieşti fără să-l întristezi cu ceva pe ajutorul tău, pe Stareţul

uu Dacă îl întristezi cu ceva, atunci oricâte faci sunt împo-n a firii şi pornesc de la egoism. întristarea pe care i-airicinuit-o arată că toată lupta ta, tot plânsul tău - chipurile

duho nicex - şi toată dispoziţia ta pentru viaţă creştinăeste o minciună, o acoperire şi o îmbrobodire a egoismuluiteu. pc care-1 ocroteşti şi într-o bună zi te va îneca cu totul.

ud 6a’ ^P^ngi înaintea lui, înaintea Stareţului tău -a p ansu tău şi bucuria ta, şi lupta ta să fie cu cunoştin

-214-



Apoftegme

ţa lu, - Şi Să mărturiseşti lui Dumnezeu casâ te izbaveasca. u Cd numai El

Deci clacă ai patimi, dacă vezi în ,•

trupeşti, sufleteşti, duhovniceşti încăe r 6 îm,nâciumva firii, dacă însă ai dobândit simţul n ă r J V ^ ' ’mP° ' ' vârşitei tale neputinţe, dacă vezi’ înlă rta,e’ a! curăţirea patimilor tale şi dacă nu-1 îmH»*^1 °ă încePe ţul tău, pe cel ce te învaţă dună Du,,, ^ 00 i* Sare-este după firea lui Iisus, “' U”Ci *

începe pocăinţa ta şi drumul tău d u h o v n S T ? - ^tau duhovnicesc te va păzi de tot răul 1 ele

Sfatul Stareţului, de-a lungul traseului nostru duhc^- -nicesc, este descris minunat şi foarte viu în sfârşitul cu-ân-tului „Lucrarea plânsului”, şi de aceea merită să îl vedem.

Urmarea este că suntem păcătoşi, deoarece nu remsă ne ridicăm, pentru că iubim păcatul nostru. Este o minciună să spunem că vreau, dar nu pot, pentru că a putea este

al lui Dumnezeu. Este o minciună să spunem că \reau. darnu mă lasă, pentru că ceilalţi sunt independenţi de \\x ;d mea. Sunt eu şi Dumnezeu. Este minciună să spunem câvreau, dar n-am reuşit, pentru că lovim în Dumne/eu E cmşi cum am spune că Dumnezeu e neputincios. Zice.

Este un glas în urechile mdt că • *• fiindcă n-am curăţit încă cu adevărat inima meu R.....s-au cicatrizat în trupul meu, dar încă nu s-au im

caut leac. [14, 3]



Cuvinte ascetice

c mi ci viata mea e vrednica de un singui lucru, de1 încă nu mi-am curăţat inima şi, prin ur

iad' ^ T e s te înlăuntrul meu. Avva Isaia înfaţişează aici

\rajrnaşu - ump ce îl doare păcatul, continuă să-l£ 5 2 % * nK-u. ace, s-a umplut de răni olravuoare, , patimi si păcate. In întregime m-am făcut o

~ Nl-am înăsprit atât de mult, încât peste tot suntnuim/u rană întărită, de nevindecat. Nici nu mă doare, nicinu caut ->î mă slobozesc.

f,u j -ii, s-au împuţit rănile ca sa caut leac. In timpce : ' j ’iirul meu au sporit atât de mult rănile încât în btreaime sunt numai o cicatrice, totuşi rănile, mele nu măJonMng să le \indec. Rana este păcatul care a fost produsde săseţile satanei. Cicatricea este semnul pe care l-a lăsatnii este int'nrea pielii. Pielea se înăspreşte şi, după aceea, _ .nai doare. A.\\a Isaia foloseşte iarăşi o imagine din

1 obişnuită. /V

Am. de exemplu, o băşică plină de puroi. îmi spui:..Hai să-ii scot puroiul cu un ac”, dar eu mă tem deînţepătură şi te refuz. Când puroiul va spori şi nu mai^uport. atunci te las să mi-1 scoţi, dar vreau s-o faci înn »dul cel mai nedureros cu putinţă. Acelaşi lucru se

întâmplă >i cu trupul meu. Văd că se murdăreşte, îl curăţesc paun, dur nu reau să mă vindec. Când voi putrezi cu totul

Oi puţ atunci o să caut leac. dar încă nu am ajuns înia/u îcea ia câ ă pricep câ am nevoie de leac.

■ •pâr rănile săgeţilor fa ţă dc oameni ş i nu pot

rabda sâ ir- înlăture doftorul.

I ni acopăr rănile, vătămăturile produse de săgeţile'] de zvâcnirile patimilor, pentru că nu-mi doresc

-und de oameni rănile mele —vinovăţia mea,

Apoftegme

păcatul meu - cu îndreptăţiri, cu dreptatea mea cea mine

noasă, cu surogate cu schimbarea locului rr„;u a 'mde. O mie unu de surogate poate să găsească i n ^numai că să-şi păstreze păcatul.

Şi nu pot răbda să le înlăture doftorul. Nu suport ămerg la medic, să-mi dezgolesc rănile pe care mi le-au fj ţsăgeţile şi să-mi scoată săgeţile, adică patimile. Doftoruleste duhovnicul, smerenia, însuşi Hristos. Nu-mi dau rănilelui Hristos. Continui să mă implic în păcat, acopenndu-mi

rănile cu oricâte îndreptăţiri pot.Şi continua, descriind încercarea pe care o faceStareţul, duhovnicul, Hristos, ca să-mi cureţe rănile, dar n< 1

iarăşi ne lepădăm.

Acesta m-a sfătuit ca să acopăr rănile, dar n-am inimă tare ca sâ rabd asprimea lor.

Dacă descopăr Stareţului meu rănile, mă va mustra, probabil mă va desconsidera, mă va pedepsi. Dacă lemărturisesc lui Hristos, cum voi sta înaintea Lui? Astfel mâîndreptăţesc şi mă ascund. Caut în orice chip să fug de durere. Deşi îl tăgăduiesc pe Hristos şi pe Stareţul meu. iubi

rea lor şi mila lor mă urmăresc.în timp ce-mi fac munca, în timp ce dorm. in tin.rce discut cu medicul, îmi spune să acopăr rănile ca ttuvindec. însă nu intră în viaţa mea. Pune înaintea mea plasturele ca să-l pun singur, dar nu am curajul ca să rabd avmea, strânsoarea lui. Aşa cum punem astăzi plastun sjualifii ca să scăpăm de durere, tot aşa pe atunci punere f e urană oblojeli, adică bucăţi de pânză îmbibate în a. ^ ^ ^sau alt lichid, cu diferite ingrediente, pentru ca > ^înmoaie rana şi să se vindece. Oblojeala tiebuia >o



Cuvinte ascctice

locul dureros şi s-o strângă, astfel încât organismul săabsoarbă căldura şi ingredientele, şi să se vindece.

Şi doftorul este bun şi fiu cerc plcito dc Ici miney iar lenea nu-mi îngăduie să merg la el, ci vine el la mine ca să mă \ mdece şi mă află mâncând cele ce mă scapă de răni.

Medicul îmi arată cu multă bunăvoinţă mijloacele devindecare şi mi le pune înainte. Cuvântul lui, iubirea lui,

zâmbetul lui, mânia lui sunt daruri. Medicul, mai cu seamaHristos, nu-mi cere plată. Cauza cea mai profundă a nevin-decarii mele este lenea mea, care nu-mi îngăduie sa merg lamedic p ntru a mă tămădui Pentru că nu merg singur,deoarece este atât de bun, vine el.

Continuarea imaginii este uimitoare. Sfântul Isaiaintră in adâncime exprimând mai multe sensuri. Vine medicul să mă vindece şi mă găseşte într-o stare foarte jalnică şiînfricoşătoare, care exprimă durerea şi iadul omului păcă-t . Mă află mâncând cele pe care mi le-a rânduit, nu cum-a â le vadă pe celelalte şi sa-mi spună: „gata cu astea”, cate faci bine. Adică, omul încearcă sâ taie chiar şi ultimaa legătură cu duhovnicul lui, în esenţă cu Hristos, încât sâ

n mai exi te nici o nădejde de pocăinţă de slobozire, demântuire.

Dar iară; i medicul nu se mânie, iarăşi nu-şi opreştestrădania de a mă ajuta

Mă roagă să mă opresc de acum, dar plăcerea

gustului or amăgeşte inima mra .

D r ,ea are o plăcere. Iadul păcatului este ceva careTăgc. altfel nu a păcătui. Cu lingura îmi m ănânc în

Apof tti j»nr»e

fiecare zi păcatul meu. duhoarea mea , ,, ,m-am obişnuit şi prefer să continui <,ă-m, m i n i

Când mănânc, mă căiesc, dar câinfa ««, riladevărată . îmi trimite mâncare spunând- Mănâncă iâ i

faci b ine” şi răul meu obicei nu-mi îngăduit ca ^ primesc, h i sfârşitul tuturor acestora nu ţtiu t ; fa

Stareţul sau Dumnezeu nu se baga in viaţa me* darnu incetea/ă să se interese/e de mine. nu încctcază : j. mâiubească. îmi trimite, aşadar, alt chip de mântuire, uli lc*caltă dragoste, alta rugăciune, alta jertfa. Nu se arată înaintaimea. Nu-mi spune nimic. îmi trimite mâncare, lu >1 wunfi uvrea să-mi spună: „Ia, copilul meu. mănâncă. sloboze*te-te.curâţcşte-te. ca să te faci bine". Nu mi-o spune, mi- sugerează, mi-o propune.

Şi răul meu obicei nu-mi îngăduie ca sâ o primesc Dar răul meu obicei de a mânca căcatul pâcaiului meu namă lasă să primesc hrana sănătoasă pe care mi-o trimiteStareţul meu. Iui sfârşitul tuturor acestora nu'in* ct supe

Plângeţi deci împreuna cu mint roţi fraţii mei. ce mă cunoaşteţi, ca să-mi vina ajutorul ct mai pn îmi

puterea mea şi să mă ia in stăpânire. ca w rr .......... • r vrednic al Lui. Că a Lui este puterea in \eci

Plângeţi, fraţii mei. voi. care sunteţi tu ‘ ^mine, împreună slujitori în biserică ir f

la chilii, ca să-mi trimită Dumnezeu un ajut

puterea mea şi să mă stapanea^a ”v! . jmea, încăpăţânarea mea. Pentru că cu m ^ po^u

putere ţin păcatul meu ca t | nu mi- « *. ^cineva s , p u w * n a . «» W



Cuvinte ascetice

tnn. * să fasi pfcitui n»eu. sâ stăpânească peste pâcâtoutpâmjre. ca sâ mâ înrobească şi să devin .irl^' gr t d

C* mă fac ucenic vrednic ai Lui. să aiuno , ' .. . . . , J ~ ' reoda-ti k mc al iau. Ca a Lui este puterea m veci. El este -guruicsrc pcate si nu hermine sâ ml predau.

A w ( s u i este minunai!



Vpoftegme despre lucrarea plânsului

8

Omul, chiar şi atunci când vrea să trăiască sinsur\iaţa cea duhovnicească, \a \eni în mod obligatoriu'in

legătură cu fraţii care trăiesc aproape de el. Avva Isaiaabordează problema aceasta şi o dezleagă. Zicem că iubim pe Dumnezeu, dar uităm că Dumnezeu este prezent în tottrupul Lui. adică în toţi cei care ne înconjoară. Existenţaoamenilor, a celor de aproape şi a celor de departe, esîenedespărţită de Dumnezeu însuşi.

Deoarece legătura noastră cu oamenii este neîntre

ruptă. în mod obligatoriu înregistrăm la acest capitol o marecădere prin faptul că devenim judecători, critici şi plini de

pretenţii faţă de oamenii care ne înconjoară. Aceasta estecăderea noastră şi care pute. Este zdreanţa terfelită a sufletului nostru, pe care o aruncăm de colo-colo şi care împutetotul cu duhoarea ei.

Aproapele, pe care ni l-a pus Dumnezeu alături cafie icoană a Sa şi, prin urmare, prin ochii lui, pnn gura lui.

prin buzele lui să se dea sufletului nostru prilej de înălţare,de amintire a cerului, devine în cele din urmă pentru noi piatră de poticnire. Nu că greşeşte piatra, pentru că ea rămâne acolo unde se află, ci pentru că noi mergem ^i o Iov im*

noi mergem şi ne spargem capul de ea.Legăturile noastre cu oamenii au drept >ccne dăm seama, fasonarea celorlalţi după propria nv ^ ^

SdU duPâ ProPria noastră Judecată; proprie, să se depăşească pe ei mşi*i, sa ş ţ aţintele şi să fie nişte oameni reuşi! i şi st,n*1



Cuvinte ascetice

- r ci noi reuşiţi şi sfinţi. Dar lucrul acesta nu poate să

f ' o Z f ' 1 ™ mai es,e pus !naintea noas,ră «Eoană a lui Dumnezeu, ct ca slugă a noastră, care trebuie să

nrecum vrem noi. Această pretenţie a inimu noastre, I s t ă proiecţie a sinelui nostru însuşi se exprimă de obice i

într-un fel dăscălitor, spunându-i celuilalt cum trebuie să fiesi ce trebuie să facă. De aceea, avva Isaia leagă înfăţişareanoastră înaintea lui Dumnezeu, lupta noastră personală şi

pocăinţa noastră de ceilalţi, şi mai cu seamă de tendinţa de

a învăţa şi a dirija pe alţii.

Spunea iarăşi despre învăţarea aproapelui privitor Ici porunca lui Dumnezeu: de unde ştiu că am pi Unit eu dc la Dumnezeu să spun altuia: „Fă aceasta sau aceea”, câtă vreme mă aflu în pocăinţă pentru păcate. [8, 14]

în timp ce porunca este ca noi să împlinim legea luiDumnezeu, noi cerem ca s-o împlinească celălalt, producând astfel un conflict în zidirea vieţii.

Dar cum este cu putinţă ca eu, care urmăresc viaţaceluilalt, să ştiu că sunt primit de Dumnezeu, astfel încât să

pot să-i spun ce să facă, câtă vreme eu însumi sunt în pocă

inţă pentru propriile păcate? Dacă pot să fac vreun lucru înaceastă viaţă. înaintea mea şi a fraţilor mei, acesta nu e altuldecât pocăinţa.

Căci omul care a căzut o dată se află sub pocăinţă şi nu are siguranţa, întrucât nu ştie de i s-a dat iertarea.

N ai căzut, zice, niciodată? Şi o singură dată de aizut in viaţa ta, eşti pentru totdeauna sub pocăinţă. Eşti un



Apoftegme despre lucrarea plir :

plângător39, un vameş care trebuie să- 1 plece capu, , îndrăznească să privească^la nimic. Deci. de .Tetr .

cc aiVICII păcătuit şi nu eşti sigur ca Dumnezeu te-a iertat nu » „ic «siguranţă, nu numai pentru a fi luat simpla iertarelor tale, ci şi daca ţi-ai asigurat locul tău înaintea lu. Dum„ezeu. Vedeţi cât de realist este Sfântul Isaia? Pune înainteanoastră marea realitate a păcatului nostru, care ..înainteanoastră este pururea , şi totuşi noi trăim ca şi cum n-ar exista. Chiar şi când ne spovedim şi ne rugăm cu lacrimi:

„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” (Lc. 18. 131. şiatunci în realitate nu avem înaintea noastră păcatul no^tn.ci pofta noastră de a cunoaşte, de a-L trăi pe Dumnezeu, dea ne îndreptăţi. Ii înfăţişăm Domnului atunci şi păcatulnostru, dar nu ca să dobândim siguranţa iertării, ci ca să neîndreptăţim precum fariseul.

Fiindcă păcatul a fost săvârşit cu siguranţa, dar mila este a lui Dumnezeu. Căci nu poţi să fii fără dc şrijă în inima ta până ce nu vei veni la judecata lui Dumnezeu

Dar o să spui: ..Da. am păcătuit, dar acum mă lupt. postesc, nu mă împărtăşesc, plâng în fiecare zi . Lucru sigur şi prea adevărat este, pe de o parte, că ai păcătuit Celelalte nu au importanţă, pentru că nu ele o să-ţi dea iertarea,ci mila lui Dumnezeu. Prin urmare, problema este dacâ n

lui Dumnezeu a ajuns până la tine, sau ba.Căci nu poţi să f i i fără de grijă în inima ta poru v '

nu vei veni la judecata lui Dumnezeu- înainte >ă ajuivstadiul ultim al judecăţii, nu poţi să fii fară de gri,- iţmiv

ta, chiar dacă ai păcătui o singură dată în Mai*

~ Ceată a celor ce se pocăiau în primele vremi cretine P ... r -taţa uşilor bisericii, cerând cu lacrimi ruginim c

intrau.

Cuvinte ascetice

ust i copilăriei. O singură grijă este îngăduiţii credinciosului omului lui Dumnezeu: grija pentru păcatul lui. Or,ce

alhU rijă chiar dacă este încununată dc grija pentru „g|0lia

)„i Dumne/eu" - în sensul catolic al expresiei - chiar dacaeste. chipurile, pentru iubirea de Dumnezeu sau ceilalţi, estemincinoasă. Esle o chinuială şi o „îndelungare de /i|e”încoace şi încolo în lumea aceasta. Aşadar, să ai neîncetatînaintea ta grija pentru păcatul tău, încât sâ ajungi odată lamăsura desăvârşitei siguranţe, că ai fost judecai definitiv şiiertat <Jt Dumne, eu.

judata însă se naşte întrebarea fireasca: cum voi pri-i epe câ mi s-au iertat păcatele? Nu ajunge sâ le spovedescsi mi-mi citească preotul rugăciunea de dezlegare ?

Iar di voieşti să ştii câ ti s-a dat iertare dc păcatelei n seama de aceasta: dc nu sc mişca în inima ta

nunti dit cele a ai păcătuit, sau vorbindu-ţi altul despre t U să nu mai sui cum au fost. Alunei (i s-a fă cu t parte dc mii Dar di trăit \c încă în tine, stăpăncştc-lc şi plângi

pentru elt Sâ ai frici şi cutremuraţi şi durere , de nu eşti1 'i nit dc ele până vei răspunde la scaunul dc judecată Iui Dumtu zeu.

Nu nvâ îndoiesc, /ice avva Isaia, că prin spovedania pt caro o taci ine harul lui Dumne/eu prin care preotul

k c Dnmnc/eu a-ţi ici tc păcătui. Dar aceasta nu în-aniij.i că păcatul s-a şters, ci doar a încetat vinovăţia pen-

iul iau încă există rădăcină .şi puterea păcatu-ui. pofta şi plăcerea pacatului, iubirea şi îmbrăţişarea păca-

-i ui Ii Maica pc caic ai luat o la spovedanie, nu numai ca \ 1 tr > 1 r cască, ci cu atat mai mult trebuie sa t(

{i 1 1 r ‘ pcntiu ca s-ni putea ca, deşi ai primit1 1 ‘l>e 11 v>l 1 nu conştienti/,ezi frica pc care

224

Apoftegme despre lucrarea plânsului

ircbuic Kă o ai înaintea lui Dumnaeu si ti,, *, .luil înaintea Lui. muu 11 pfcftJ

Dc nu se mişcă în inima ,a nume din « păcătuit- le-ai spovedii că tc-ai maniat. Nu cumvaiarăşi mania în mima ta? Te-ai spovedit câ ai furat 7 ^aVut gânduri ruşinoase. Nu cumva iarăşi se mişCd lnla celc pc care le-ai spovedit?

Sau altul vorbindu-fi despre ele, să nu mai ştii cum au fost. Trebuie sa ajung, la un asemenea grad de uitare de

neţinere dc minte şi de nepătimire, încât altul să-ţi spună păcatele tale şi tu să nu-ţi mai aminteşti nimic. Să-ţi spună:„Nu eşti tu cel cc-ai făcut asta?” Iar tu să te miri: .Eucand/ Atât dc mult viea avva Isaia ca omul să fie străin dcînţepătura păcatului, şi cu atât mai mult faţă dc simţirea şi plăcerea lui. Nimic să nu se mişte înlăuntrul tău niciamintire, nici patimă, nici plăcere, nici iubire. Dacă, aşadar,

altul vorbind despre păcatele tale, nu doar refu/i păcatul, cinici nu cunoşti ccva din el, atunci poţi să spui câ milaDomnului a ajuns până la tine.

Psalmistul spune: „Domnul meu eşti Tu, că de bunătăţile mele nu ai trebuinţă" (Ps. 15, 2). Tu. zice. eşti ade\ă-ratul Dumnezeu şi nu idolii, pentru că n-ai ne\oie de bunurile mele şi de aceea te-am primit ca Dumnezeu a meu.Textul ebraic, fiind în armonie cu tot duhul lui Israil. ^ că omul nu poate să facă nimic, adică facerea lui de i eajunge până la Dumne/eu. Oricât mi-aş întinde d>mea, \ ii tulea mea, dragostea mea şi orice alt lut b m exista înlăuntrul meu, acestea nu ajung pânâ h Dtsă spun: Doamne, îmi eşti dator. Oii ce aş la<

mic. • \ i irunC ' r.iiHiGândeşte-te câ ai ceva tn mana * ^

SŞ ajungă pânâ la cer. One te \<-dt * ;ajunge nici pânâ la acoperişul mana' 1,1



Cuvinte ascetice

-nă la cer' Şi totuşi, când eşti naiv, crezi că reuşeşti ceVa* act suntem noi oamenii în mod obligatoriu. Nu ne

dăm seama că n„ pn.em face absolu, nimic. Tonul , i rlule'

noastră şi toată dreptatea noastră nu trece nici mai sus dccapul nostru. Adică nu suntem decât nişte fiinţe nevrednice,înrobite păcatului, pe care l-am ales noi singun şi de aceeaîntotdeauna „ce nu voim, aceea facem (Rom. 7, 16).

Prin urmare, înţelesul cel mai adânc al Psalmistuluieste: binele meu. Dumnezeule, nu ajunge până la Tine, ci

numai păcatul meu. Dar Tu eşti Dumnezeul cel adevărat, deaceea şi îndrăznesc să Te osebesc de dumnezeii cei mincinoşi şi să trăiesc cu toată încredinţarea şi nădejdea că voi fiauzit, pentru că a Ta este mila (Ps. 61, 13). Dacă decicredem că Dumnezeu este Dumnezeul nostru, trebuie săsimţim câ nu El ne este dator pentru ceea ce facem, ci noi.

Noi avem datorii şi cerem să ni le şteargă. Omul care nu stă

ca păcătos şi ca neputincios înaintea lui Dumnezeu nu va putea niciodată să pipăie sfinţenia Lui.

Traducătorii Septuagintei au făcut în textul lor omică schimbare a textului ebraic, apropiindu-1 de mentalitatea grecului care. în timp ce-l citeşte, filosofează şi zice:dacă binele meu nu ajunge până la Domnul înseamnă că

Domnul nu are nici o nevoie de mine şi că nu aşteaptănimic altceva decât să stau înaintea Lui, cunoscând că nu pot să-I dau nimic.

Bunătăţile melc nu-Ţi trebuie. Este ridicol să cred căfac ceva pentru a-I oferi lui Dumnezeu bunătăţile mele.Râde atunci Domnul, după cum râdem noi de un copil mic,care crede că a făcut ceva sau crede că poate să facă ceva.

omnul nu aşteptă nimic de la noi, decât să aruncăm sabianoastră, păcatul nostru. Pe acesta vrea să-l părăsim ca sănu-I mai fim potrivnici.

Iar de-ţi cere cineva, învaţă-l pe el.

Acum continuă cu problema învăţării altuia

va /.ce cineva, eu nu voi învăţa pe aproapele meu darvine el la mine şi mă ispiteşte, mai ales cu ispiui cea mmare, cerându-mi să-l învăţ, să-i spun ce trebui-.- j taci

pentru a se mântui, pot eu atunci sâ fiu indiferent. Nu ■ 'aceasta o lipsă de dragoste? înfricoşătoare ispită!

Fiecare ispită, chiar şi cea mai mare şi mai p temea, în realitate este un imbold dat tuturor patimilor lăuntrice. Dar această ispită urneşte şi patima cea mai rea. leul pecare nimeni nu-1 poate lega, taurul pe care nimeni nu-1 poate îmblân/i, adică egoismul omului care-1 face să crea :ă câeste ceva. Dar in clipa în care va simţi câ este ceva. a că. utŞi de aceea Iacov, fratele lui Dumne/eu. zice: ,.nu \ă fac. iînvăţători” (Iac. 3, 19). Altceva este să te cheme Dumnezeu

cu stăruinţă şi insistenţă pentru a te face învătător. şi alt<.e\adacă te faci cu de la sineţi putere învăţător al altuia, nuirui pentru că ai, chipurile, cutare mărturie sau ne\oie sau preferinţă.1

Şi dacâ dăndu-ţi sufletul spre moarte ca vj-igrăi eşti lui libertatea, iarăşi se va întoarce la tine actl t .

cerăndu-ţi, ca unul ce n-a folosit nimic din cele ce i-ai »■deci nu le-a săvârşit, desparte-te de el eăci asţft /sufletul tău.

Sfântul Isaia, după cum singuri \â puteţi da ^nu este doar pătrunzător în gândirea sa, adânc ^în continut, dar are şi o înlănţuire care lc cUv rin ~

astfel încât # nu „tat fie ceva »aşadar: dacă-ţi cere cineva statul, met ctea situaţiei, spunându-i c e v a simplu, luc



Cuvinte ascetice

Sa nu ai impresia ta ---------------- -------*«,vor înnobila, sau că sunt o virtute sau un drept al tău, pentru

sinucide, de vreme ce unul este învăţătorul, ihistos

(Mt. 23, Kj.Ca să-i grâ ieşti Iui libertatea. De aceea, vorbeşte-i

in libertate, cand îţi cere sfatul, spune-i părerea ta, dar Iasă-1liber pentru că omul face numai ceea ce vrea. E o minciună

ă cread;: cineva că poate să-I îndrepte pe altul cu învăţăturaa Omul este cel mai mare revoluţionar şi devine cel mai

marc răzvrătit cănd simte că vrea ceva înlăuntrul lui şi tu îlîmpiedici.

Aşadar, ceea ce vei încerca să faci este să-i aminteştide libertatea lui, de puşca cc se află înlăuntrul lui, şi care

foarte probabil că este îndreptată către el însuşi. Foloseşte-tilibertatea în mod drept, iar cuvântul pe care poţi să-l dai cuiîţi cerc sfatul sâ fie scurt. Când însă vezi că nu merge bine^.au câ este un om rău, nu-i mai spune nimic. Numai când teduet* într-o ispită de moarte, spune-i ceva, dar şi atuncilasâ-1 liber, dupâ cum crede.

Iarăşi e va intoari e la tine, aceleaşi cerându-fi, caanul (e n-a folosit nimic din cele ce i-ai spus, deci nu le-a . .£... ' . i i . / *săvârşit. Ma întrebi ce să fac ca sâ nu cad în păcatul judecâ-

rhT 1Î U^ ^Un CrCC*Ci* Ce' ma*^me este nu merg* *ai w altor monahi, sâ nu vrei să răspunzi la câte te întreabă

•pui i ecât „Hinecuvinlea/â”. Apoi vii şi mă întrebi



Apoftegme despre lucrarea pl.V, u\lil

a doua şi a treia oară despre acelaşi păcat f espun atunci? Inchide-ţi gura, 7jcc avva J aia' ' ' lha*spune nimic. Faptul că te întreabă despre

arată că cl nu are n.c. o dispo/iţic să se îndrepte I ,1 „lui este legată d e c i însuşi . P ‘^n aico

D w m e * de d căci 0B/e/

Mai înainte, de dragul lui ţi-ai dat sufletul spre m, T Te-ai trecut cu vederea şi te-ai băgat in marea ispită ca sâ ,spui ce trebuie să facă. Dacâ revine, înseamnă câ nici nu vaîndreptat, nici nu se va îndrepta. Pentru tine el este un pericol de moarte. Să nu crezi că prin a-i repeta a doua sau aLrc scoţi ceva. în loc să-l ajuţi, sâştii că vei muri tu însuţi. El nu se îndreaptă. Dacâ ar fi vrut

să se îndrepte, de îndată cc ţi-ar fi au/it cuvântul, ar fi price put că răspunsul tău este foarte duhovnicesc, şi îndată s-ar fischimbat. Dar pentru că nu se schimbă, este cu ade-.ărat

osândit dc sine însuşi.

Căci este un lucru mare pentru om ca sâ-fi Iau voia proprie şi îndreptăţirea sa, pe care o socoteşti' conjur -mă cu Dumnezeu, şi să păzească cuvântul celui care-l ii - va(ă după Dumnezeu.

Dacă omul poate să facă ce\a mare în \iat.i lu:.atunci aceasta este: să-şi lase voia sa, dreptatea sa. oricesimţire despre sine însuşi şi, mai ales. s a lepede ide^a caeste îndreptăţit de altul. De exemplu, eşti îndreptăţit cafii cinstit, iubit, ajutat, să ţi se îngăduie sâ m loculcuvenit, să fii recunoscut. Lucrul care te îndreptăţescce aştepţi dc la alţii, aceea să laşi şi- in plus. \ou tadouă lucruri sunt cea mai mare reuşita F1- c f ' ‘

realizezi în viaţa ta, mai cu seamă când n>- 1' ' dreptatea ta sunt după Dumnezeu. D*c4 îwr



Cuvinte ascetice

• hp-ri ne Dumnezeu, eşti chemat să părăseşti ceea ce crezitu c ă vrea Dumnezeu şi să păzeşti cuvântul ceha care te

inmă D ^ n d ” cineva crede că are cunoştinţa voi, şi. Pntătii lui Dumnezeu, iar tu îi spui să Împlinească cuvân-

,ul h u i care-1 învaţă după Dumnezeu e ca şi cum i-ai ziceă ^vârsească o fărădelege, un pacat, o minciuna, un rău,

ceva periculo s şi distrugător. Aşadar, un lucru mare este săfaci ceea ce ţi se pare rău. periculos, greşit, dar pe care ţi-1spune cel ce te îmată după Dumnezeu, şi nu ceea ce eşti tuX u r că este \ oia şi dreptatea lui Dumnezeu.

în continuare, avva Isaia relateaza o intamplare pentru a arăta că legătura noastră cu Dumnezeu se realizează în inima n o a s tă Suntem atât de mânioşi, încât niciodatănu-L iubim cu adevărat pe Dumnezeu. Când mai cu seamă>imam câ îl iubim, exact atunci descoperim că nu-L iubim.

..Mincinoşi suntem", zice Evanghelistul loan (1 In. 2, 4).Deci nu există nimeni care să-L iubească pe Dumnezeu?Există: cel care crede numai în păcatul lui, dar nu-1 iubeşte,ci-1 părăseşte. Libertatea lui este concentrată în Dumnezeu,şi nu în gândul lui şi în voia lui.

Mesajul primei duminici a Triodului este că generalul. când trebuie să meargă la război, îşi adună ostaşii, îi

încurajează, le povesteşte istorii şi pilde ca să seentuziasmeze şi să se repeadă împotriva duşmanului. Tota^a face şi Sfântul Isaia cu pilda pe care ne-o relatează.

C aci omul lui Dumnezeu, avva Nistero, văzând sla- a lui Dumnezeu şi având pe fi ii surorii sale locuind împre

ună cu el nu le-a poruncit nimic, ci l-a lăsat pe fiecare în voia lui, fit că se făceau buni. fie răi, neîngrijindu-se de ei.

-230-



O să vă dau un exemplu, zice avva Iva',ăi dar să nu mă răstălmăciţi. Vă amintiti de Z T k

E1 ’a ajuns la o aşa măsură de virtute, încât odata a -Slava lui Dumnezeu. înainte de a o vedea, probabil c ' a . To purtare diferită, dar după aceea, a ţinut cu străşnicie urm'1torul mod de vieţuire: trăia atunci împreună cu fiii suron,sale, dar niciodată nu le-a poruncit ceva, niciodată nu le-aspus faceţi asta sau aceea, niciodată nu le-a dat o poruncăniciodată nu a răspuns la întrebările lor. I-a lăsat sâ facă ce

vor, fără să se îngrijească de ei. Şi ceva rău dacă ar fi făcutnu se îngrijea, şi nu avea simţământul că el greşeşte sau căel îi povăţuieşte la rău.

întâmplarea probabil că este provocatoare pentrucâţi cred că pot să facă ce nu poate face Dumnezeu. Dumnezeu nu intervine niciodată ca să-I acceptăm învăţătura, casă-L simţim. Dacă, de exemplu, îl întreb înlăuntrul meu pe

Dumnezeu: „Dumnezeule, să-l fur pe ticălosul acesta care-iasupreşte pe săraci?” voi auzi glasul: „Fură-1, că mentă!'' şidacă întreb: „Să-l omor pe criminalul acesta?", voi auzi:„Desigur, omoară-1, pentru că sângele celui ucis strigă!”.Dumnezeu niciodată nu grăieşte împotrivă, pentru că ştie căvom face ceea ce vrem.

Sunt însă oameni care cred că depăşesc puterea luiDumnezeu şi pot să impună celuilalt ceea ce este drept. Şi

pentru că aşa ceva este întotdeauna provocator, editorultextului avvei Isaia se referă în însemnările sale la niştemonahi, care l-au vizitat pe avva Pimen. pe marele d ^ l*

pentru că s-au smintit când au auzit această întâmplare ,

l-au întrebat: ..

- Cum era cu putinţă ca awa Nistero ^sfătuiască ucenicii, mai ales pe acela care era - a

neîncetat păcătuia?Şi răspunde avva Pimen:


231



_ Dacă aşa fi fost cu în locul lui avva Nistero, atunci1 îs fi si acoperit. Daca cu aş fi avut un astfel dc om nesupus nu numai că nu l-aş fi statuii, ci şi pernă i-aş fi diU Ca

sa doarmă mai odihnitor şi sS-şi facă pacatul cum vreaŞi spune atunci monahul Anuv:- Avva Pimen, nu m-am aşteptat de la tine la un

astfel dc răspuns! Bine, dar dacă-1 laşi liber sa facă ce vrea,

ce răspuns îi vei mai da lui Dumne/eu? Dacă tc întreabă Dumnezeu de ce nu l-ai mustiat cand l-ai va/ut că

păcătuieşte, ce-I vei răspunde?

Şi răspunde avva Pimen foarte simplu şi adevărat:- îi voi spune deci, că Tu mi-ai zis: „Scoale mai

întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi şi paiuldin ochiul lui" (Mt. 7, 5). De ce mă mustri. Dumnezeulmeu? Una ne spui, şi alta ne ceri? Uiţi că mi-ai spus să scotmai întâi bârna din ochiul meu şi apoi paiul din ochiul fratelui meu? Cum să-l învăţ, când şi cu însumi sunt păcătos40?

Uneori, când problema care îl preocupă pe cinevaesle de viaţă şi de moarte, se poale să meargă şi la alt Bătrân, care să nu ia în considerare adevărul obiectiv, ci sufletul omului care întreabă. Va stabili cu precizie conţinutul

problemei şi-i va da răspunsul care-1 aşteaptă, pentru că toţiîl vom lăuda pe Stareţ, dacă ne spune ceea ce voim să auzim. Dacă ne spune altceva, vom rămâne nemulţumiţi şivom merge la al doilea, sau la al treilea, ca să ne dezlegenedumerirea.

Av\a Varsanulie, pentru a-1 linişti pe unul ce s-ascandalizat şi l-a întrebat dacă are dreptate avva Nistero. i-azis:

- Ascultă să-ţi spun. Avva Nistero l-a sfătuit de

multe oii înainte sa vadă slava lui Dumnezeu, dar ei 1111 s-au

Cuvinte ascctice

4UPatericul, Pentru avva Pimen, Alba-lulia, 1W0, p.164.

-232-

Apoftegme despre tocmea plfetftf

nocăit. şi atunci el. ce sâ facâ ’ |.a u SJ(poate se vor ruşina vreodată >i sc vor idurnfa,'^

Adevărul, desigur e->tc unul- îmiM,

L*. ««*. p—*—i H : S s(6 *

Aşadar, dacă avva Nistero nu fkea ruc, ,)ob<m

celor ce locuiau cu el, cu c i nui mult nu trebui* «

observaţie fraţilor sâi orişicare monah. Nu trebuie si « c o tăm nimic de la celalalt, ci. asa cum este fiecdrc vâ rtâcn Că este Dumne/eu. să vedem in ochii lui pc^Dunmcw^desăvârşirea lui Dumne/eu. sa \edem propnui rv>*tru pvîcuin celalalt, şi nu pc al lui. Atunci putem Lîrr» iruiiracADomnului. De aceea, numai când te întreabă, poţi ^ ,amesteci.

Zicea i/c \prL C'ain si Axei t j. nefiind incă ma şi nici Scripturi, mire ce-i învăţa pc ti sâ facâ aceaiU iau acrea" Pentru a l dacii Dumnezeu nu mu:J r* <>m ..

zadar sc osteneşte.

Când Cain a făcui răul. iar \vel binele Jd

exista lege. Cine l-a învăţat pc X\el bin. . E1 .*cum a simţit Cam că ceea ce a lacul era p ă c a t ■ 1şi s-a mâhnit, precum zice Slânta Scriptură s -:(Pc. 4. o)? De cc şi-a pierdui pacea ţi semnăunM. ^ - -•/icc textul ebraic (Fc. 4. 7) > Pentm simplulDumnezeu l-a învăţat binele, el in'-i ftcuj —

urmare, dacâ nu-1 învaţă Dumne/ea tv om 7 7 ' ' .neşte. Orice ai face ca >u-l ajuţi pe cela - •

însuşi, nu vei reuşi, de vreme ce niC1 ..[ j im T l *să-l înveţe. Trebuie ca sufletul si 'tea

------------------------------ ------------ nt f. 'u41 Sfinţii Yananirfie >• loan. ScnMn



Cuvinte ascctice

păcatul lui, care îi înrobeşte voinţa. E nevoie de o dispoziţlc pentru adevărata schimbare, pentiu ca descătuşarea dinlibertatea pe care credem că o avem sa se producă.

Totul începe de la om şi de aceea, în cele din urmă problema este: iubesc păcatul meu sau nu? Nimeni nu poatesă spună că păcătuieşte, deoarece nu poate face altfel. Fărăîndoiala, nu toţi au aceeaşi putere, unul poate mai puţin,altul mai mult. Altul poate cu mai mare hotărâre, altul cumai multă trudă. Ce e sigur e că, în cele din urmă, ceea cevrea, face. Deoarece fie că ai doi talanţi, fie că ai cinci, dacă

îi sporeşti. Dumnezeu îi primeşte şi-ţi va trimite mila Lui.Dacă nu ajunge binele tău la Dumnezeu, ajunge totuşi latine mila Lui şi te slobozeşte de păcatul tău, numai cătrebuie să stai contra păcatului până la sânge.

De cele mai multe ori noi vrem să stăm picior peste picior şi să ne plece păcatele. Ne temem de moarte, netemem de martiriu, de adevărata pocăinţă şi rămânem în

ticăloşia noastră. „Om ticăloşit ce sunt, cine mă va izbăvi?”(Rom. 7, 24) - ne întrebăm, în timp ce Dum nezeu există şimila Lui ajunge până la noi. Dc aceea, Sfântul Isaiacontinuă şi spune:

Vai mie, vai mie, câ încă n-am fo st eliberat de focu l

gheenei.

Vai, vai, că nu m-am slobozit de ceea ce mă trimitedirect în focul gheenei. Adică păcatele mele, căderile mele, poftele mele, neatenţiile mele, toate câte mă fac să păcătuiesc, nu sunt doar sania care mă duce în gheenă, ci aparţingheenei, diavolului. Prin urmare, sau sunt în împărăţia ceru

rilor. sau sunt în gheenă. Nu există a treia situaţie. E valabilaici principiul terţului exclus. De vreme ce împărăţia cerurilor a venit şi este înlăuntrul nostru, atunci înlăuntrul meu

-234-

Apoftegme despre lucrarea plâr , |1J;

*m

este fie împărăţia, fie gheena, dar zit, ..aparţin gheenei nimic nu am lepădat 'U , " ^ 1

toată duhoarea, tot pârjolul gheenei. rul

Cei ce mă atrag spre ea rodesc hcâ mcă în inimă toate lucrurile ei. n )nin' 's|

Ce. care îmi trag inima în gheenă încearcă numa, sa semene înlăuntrul meu, ci şi să ^ q " £

sămanţa lor. In inima mea se mişcă toate faptele iaduluiAvva Isaia m-1 descrie pe omul care. deşi vrea să e

elibereze de pacat, rămâne marele vinovat. Nu zice că « i e rnă atrag aruncă sămânţa, ca în pildă, adică noaptea. în timrce dormeau, un om străin rău şi viclean a venit şi a aruncisămânţa de neghină, iar neghina a crescut şi a înăbuşit erâul

(Mt. 13, 25-26) ~ adică într-o clipă de akidie. lene. ispitJ,este cu putinţă să vină vicleanul, cei ce mă atrag, sau să ţâşnească dintr-o dată patima şi să arunce sămânţa ispitei.Ci zice că noi înşine cultivăm sămânţa pe care au aruncat-onoaptea, o udăm şi o reudăm, iar sămânţa rodeşte şi draciiadună roadele şi le duc unde vor şi odată cu ele şi pe noi. >1

astfel în inima noastră se mişcă întotdeauna faptele gheeneAdică în loc să avem în inima noastră recolta de grâu. a -err.recolta celor ce ne atrag spre iad.

Cei ce mă scufundă în foc se mişcă in trupul ^

voind să rodească.

Cei ce vor să mă arunce în tocul <.el \e>nu. ^

în trupul meu, îl stăpânesc, vor să rodează. ^dat dreptul să-mi facă ce vor. să-şi lucrarea

gere a mea până la capăt.



Cuvinte ascetice

Căci încă n-am cunoscut undi voi merge (/( ai( j• nu mi s-a gătit calea cea dreaptă, încă n-am Jost sl»'-

InHt de cnergiih (lucrările) celor aflaţi în văzduh, ale C(>.

lor ce mă vor împiedica din cauza lucrurilor lor rele caresunt în mine.

Când avva Isaia îl anali oază pc păcătos, perspect iva

lui este deplină, el însuşi fiind plin de trăiri izvorâte dinlupta lui. din harul lui Dumnezeu şi din libertatea cea întruHristos. Pentru el. Dumnezeu nu este un necunoscut, ci Cclcunoscut. Cel milostiv, mila, pentiu că cl însuşi s-a luptat

până la moarte şi în clipele când era gata să moară, Domnulîl învia Foarte frumoase sunt cuvintelc lui şi merită să lecitim astăzi când intrăm în perioada pocăinţei.

Căci încă n-am cunoscut unde voi merge de aici. Cum pot să-mi dau seama că înlăuntrul meu nu stăpâneşte

încă Dumnezeu, ci puterile întunericului? Din faptul că nuA-am siguranţa unde voi merge după moartea mea. încă nuam îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi deplina cunoştinţăa faptului că am câştigat locul pe care mi l-a gătit Dumnezeu. încă trăiesc între stricăciune şi nestricăciune. încă măaflu între Dumnezeu şi iad. Când sunt sigur că voi merge înrai, atunci e adevărat cuvântul: „Iubeşte pe Dumnezeu şi fa

ce vrei . Când nu am în mod deplin această încredinţare şiîndrăzneală, atunci sunt încă înlănţuit.

încă nu mi s-a găîiî calea cea dreaptă. Avva Isaia sereferă a elementele care descoperă nu numai că omul s-aoprit în chip simplu de la păcat, ci şi că s-a slobozit de

păcatele sale, şi drumul lui înaintea lui Dumnezeu este

liber. Când înlăuntrul lui puterile întunericului nu mai pândesc, înseamnă că a dobândit îndrăzneala şi siguranţa căeste omul cel mântuit, că este omul cerului, că i s-a gătit 1 alea cea dreaptă.

-236-



A poftegm e despre lucru,., j

„Drepte faceţi cărării. Lui’ .

ghelia. Ceea cc înseamnă: pregăUţi-vă rcare era înaintea mea şi Care este ma, tar, ,3i i l) . Pentru că ceea ce eu vă infăţ, , , ca ,, f ,1'face realitate. El va pregăti calea in inima voastră ,, J zul duhovnicesc. C alea era dreaptă, calea mântuiri, [ raiului, calca ccrului, este deschisa in Biserică. Mulţimioameni intră în rai şi neîncetat sfinţii sporesc.

Dar oare pentru mine gătitu-s-a calea tea dreaptă

Fără îndoială, calea mea duce la cer, dar pentru mine urmarea lui Hristos nu este drumul tihnit, uşor. de-a gata. Da. rr . lupt, dar obosesc, nu reuşesc, cad, mă doare. Hotărăsc sâ nu

păcătuiesc şi apoi păcătuiesc iarăşi. întâmpin dificulîâji Mise pare grea Crucea lui Hristos şi că greu ajunge cine. a inrai. Mi se pare că, şi dacă aş vărsa lacrimi cât apc;coceanelor, tot nu-mi vor fi de ajuns. încâ nu mi \-a calea cca dreaptă. Hristos a spus: „Jugul Meu e hun vi

povara Mea este uşoară” (Mt. 11, 30). împărăţia cerurilors-a deschis şi este înlăuntrul vostru (Lc. 17, 21). \ct- caarată că omul poate să înainte/e în viaţă cu Hristos. wdescătuşează de puterile întunericului şi înlăuntru săustăpâneşte Hristos. Atunci calea lui este tihnită.

Eu însă vreau să citesc, şi cititul mi se pare de nesu portat. Merg să mă rog, şi simt o mare greutate, un întu re tfară sfârşit. Până la urmă, unde-i Dumnezeu ca să-l p

bi? Vreau să mă lupt ca să dobândesc neprihănirea.nia şi eroismul şi toate mi se par de neîmplinit

grele, şi zic: „O, Hristosul meu, de ce ne-ai făcut

de grea ?” , . . . , ■în mine au putere păcatul şi demon.* cure iuere^

păcatul, şi nu Tu, o Hristosul meu. Caka ^nu s-a făcut dreaptă. Cum aluneca copui .uşoară este viaţa în Hristos pentru ^

Cuv inte ascetice

,_3 s,obo,j[ de păcate. Dar pentru nune csto o |x»\ ară (|c

neridicat. , , ■ , , * ■, ,imâ n-am fost slobozit <h' luci anii cclm (,j]t!li ((|vd-iluh. încă simt că demonii ma trag, când încolo, cândîncoace. încă simt că patimile mele mă pogoară în adânciirile iadului. Să înalţde acolo glasul meu? Mi se parc ca nu\a ajunge până la Tine pentru că înlăuntrul meu lucrează

păcatul, demonii cei răi.

Desigur. încă n-am fost slobozit dc lucrările celoiaflaţi în \ăzduh, ale celor ce mă vor împiedica clin cau/alucrurilor lor rele care sunt în mine. Cuviosul este aiciuimitor în ce priveşte desăvârşirea expresiei, siguranţacuvintelor şi simţirea a ce se \ a întâmpla în jurul şi înainteamorţii. Este foarte adânc. Nu m-am eliberat, zice, nici delucrările care sunt înlăuntrul meu şi pe care le văd şi le simt,

nici. mai cu seamă, de lucrările care sunt în vă/duh.Deşi avva Isaia se referă la demoni, totuşi aici vor

beşte despre lucrările lor. Ştie cât de sofisticat este demonulşi cu câtă artă se ascunde, înfăţişându-şi voile sale ca voiriale lui Dumnezeu, iar pe sine ca fiu al Iui Dumnezeu. Seascunde ca să facem faptele lui, ca să fim puşi hi treabade el.

Demonul este o persoană, este un iposlas. Demonuleste o zidire a lui Dumnezeu. Ca fiinţă spirituală, nu poatesă se unească de nedespărţit şi neîmpiedicat cu noi, ci doarsă acţioneze asupra noastră. Aceasta pentru ca omul a fostfăcut ca să se unească în întregime cu Dumnezeu prinenergiile dumnezeieşti. Dumnezeu, în El însuşi este neapro

piat. Putem insă să primim energiile Lui şi, prin ele, sadevenim una cu El. Energiile nezidite sunt însuşi Dumnezeu, strălucirea esenţei Lui. Exact aşa, şi energiile demonului sunt demonul însuşi. Atenţie, sâ nu le amestecăm!

\poliiT.nic despic lucian i

IV o' m*i no /dmlmn vi mi nu ,nu \ \ ) j (

U»

Kfciul

• ...... ii jMTŢT" | 'ţ*i.t ,doosohiiv intre dem onii ooi rfti i energiile \ "făn *i ",;l i," u 'l>: demo nul | |||M|f|;i| )|( '"»»enoi'.mc (loiiu>nio;'i s;iii .. lu tnn.y | );1| t|«.i,UlI111i ' ! , | i '«.«< exac-l ac ela şi I n c , |„ ' ......

demonul, dup;, cum in Sp;.iolc ra/e. ,,apriiisfl. I >o asemenea, so .isouudo înapoia lu „ poftei, siiu mapoia rnişoau, sufletului , , |m ■ ' ' percepem oa onorau oloololo aoosioia. ,.,u

rodesc îiilăimlinl ih .s Iiii l)c aoooa. v..,|„ vu ,energii (lucian).

luc i u am losl slobozii do onoij-ulo (luci.tnl,-), r|.„

afinii m vâ/duli, ale celui ce mă voi nnpiedn ,i ,lm t.m/.i Iticruriloi loi rele ca ic suni iu mine iuefi un in am eli!«-i.il de energi ile dcmuni lui caro suni ui vă/duh dr .mul, vă/du lmlui, cum le numesc alţi l’ănn|i. th cei O JMIldl

sii mii râpeasca sufletul, şi sii m;i impiednc iti t.ilt'.i ni i calic ccr. îngerii lui Uumne/eu, Diminc/m In uşi v lupi.1ca Sii eliberez e lâpluia I iu, cinai şi in uilinia clipă >i uree la cer, fie >i cu uri smolii „Doamne )r uv “ Dai *1 mo

nii pândesc pana m iilluna clipă ea a Uasi ij ie ( u <»nemul (limite, sau cu un ,,iui” pe eaie 1 va spune aifl» (ui i \s an

poale sâ I spuua, deoarece întotdeauna este IiIh-i

Demon ii .tu prerat it m mod peihv t planul <!< piema omulu i. Se mişcâ inlâuntiul lui, mu a i n |ki itm a

au pu lmţa sâ se unească cu uilctul in» nu Imul hmU

ipos lasmi. Pol insa a modifice învelişul aillehilm 'ile lui şi sâ d omne ascfi asupra noastiâ Dat, *unlmm j.l.mu

lui pc ca ic 1 au alcătuit ei, nu avem »u

lOlJJţi o OU’Otaic mateilalilalf. la 1« 1

239

C'u\ mii^ aseetico

.M1J l t, M udul . sxmu in mod olar. şi un loc do \u-|n„r

| \ l" , nu',.110 a snllciului in .uvsUm *i ,,, vV|r K\v

dînMinlcM luiVilei. laplclc melc. despre caic ciod ca ou Ic \ U.;||)

a i 1( ! u ui ir.ilitatc sunt strălucirea dcm onilo i Suni miţK u n u sinelui loi jv caro cu o in^lac ou conv in*v rea oft sjp( 11!'» I»k ce \ reau. In <. Iipa ut i a u u u l ca suni Iîl vr , IUI , i ni scama ca sunt mau Io înlănţuit , şi do aceea mă

. mâ mântuiesc dar iarăşi ma iuoo. MA inhaţa alunei „ ,i, 11 i ălâulm. pontiu câ nu am cu no şt in ţa faptului că

: i| lucru pA caro inii adcvâi il vrea su llol ul mou osie

j I, , ! i , i. dcoaiecc pentru II s a născut. po II il caută şi

in I ! . niihncşicOi Kt altce\a pc caro cred câ 1 vreau oslo o minciu

m> -U unu o talsihcaic. un balast, po caro 1 aruncă

îpra mea I Mcloan Şi ou, purtându mâ in acesl tel, îmi pierd t lulibiul i cred ca \ reau tăul. Do aceea, şi /ioc „râul

, i| Ic num (Rom . ’ I), râul şi moariea pc caro o

- . "i mu. pentru i *cl msuşi este moailo ( and, do exemplu,

1int mânios simt râu sau stăpânit de oncc allâ paiimâ, in

rc.ihuic ,*■ eslia sunt hu m ult tyU <il( <hmonitoi m n sunt

In tmnrDemonii so unesc cu noi nu ca persoane, intiând

mlăuniuil nostru, ci pun luci nule loi tele şi întunecate, po

* le tai cu noi C u noi v uncşU alai \iclciiia demonului.

c ji si hatul Im Duinne u. ponliu c;i „lejjai de nune"oslo si

Dumnezeu i vuiuica. iu noi devenim ho mlunecaţi, lie1 1’oii.iti ( j u ,{ jMcatmes» nu mseamuâ pui şi simplu câ am

■ n* 1,1 1 , 1 i^ a a dus o mucava luptă, im uitie}*1 ' ,l'1 1Hi 1" -t bnuit Pim urmare păcat nu msc.mma ca

' * • - îl Npo\eiiev şi sunt iertat st. dacâ iarăşi îl lac.

T 1 '! u< J , *'i !>>uat ju m amnâ câ un do cc m am născutn 1 1 Dmnm ( u poak a odihnoască sullolul meu şi

............ ............................. ' “ " « « P i ™ , , .........

iă sul lolul IUI poat e Sâ rămân* nep,j |)m „ .

rii D um nez eu . Păcatul nuai est,- 4 " 1

iir.,rft. j-reşeala. înşelăciunea. soăpăiareâ |;mmi'.„mit nimeri drep t la |mlâ, Neicusila tiu-, .*Jt. ' '' hv o i t e i ^

io propria mea voie do a păcălui, 1 i csto

(llolo cu v oi n| a d em on ul ui celu, v,clean, e a i c ^ ' m !Ici inlînmlml meu. m timp ce cu cred ea csto cc-

căutat I Vnli ti ea de licoare dală eaml lac ceva. mmu c , Z \

"nosc w A,sa sc cxplică placcrc.i, amintirile ,v,catului .şi mtoarecrea la păcal, caic vatăn.ă .nt,c;.,-a nu',,

li iu| a De ueooa, av va Isaia ziee că încă nu nit s a dcschis

calea cea (Ireaplâ, mea nu m am slobozit do enerj-iile denuv

nilor. I're Im ie ea licoare mişcare, eluai şi cea mai mică. .a

sc oprească inlămitrul meu. ea să spun: acum încep să măunesc cu I )u m nc /c u.

încă tiu tun va. ut venitul sa nu) nuiniumscâ <j( <•/,-

( aci inca rodeşti răutatea hn m mine

Hristos S-a născut. Mântuitorul a venit, dai cu iiua

nu I am v â / u l . nu am devenii casnicul 1 iii, iui 1 am pus

inlâunlml meu pe Mântuitorul Hristos, iui iu am unit cu I 1

încă n am vă, ut Deoarece verbul oo<m> (.i u\ic.tv

are de rcrnla in|elesul de a primi, a se satura, alunei e\pu

sia înseamnă „iui m am saimat de Mautuitoiul HnMos. nu

1 am primi t înlăuntrul meu pe Mautuitoiul. dc>i i vvn,ţ mă măntuiască". Răutatea demonilor, a eneit’uloi \ul*»u

mea rodeşte înlăuntrul meu.

f r i c n t i n i v : u t (> în ( l r a : n t ’ * i l a în t n »n f t f f

toiul încă n am f<>st declarat < a nu vuit 1 .......'

încă nu m am depărtat •/< /</< âtoiu '■ L

Ml



Cuvinte ascetice

încă nu pot să stau cu îndrăzneală înaintea lui Hris- tnk spun: ..Iată. Hristosul meu, sunt liber, ia cu mine

e vrei Du-mă unde vrei. sunt al Tău” . Încă ceva mâ încredinţează că nu pot să stau cu bună nădejde înaintea Judecătorului' îmi tremură picioarele şi mă chircesc. Dacă nu amîndrăzneală, încă n-am fost declarat că n-am fo st vrednic de „martc Nu am încă mărturia că sunt vrednic de viaţă. Simtcă sunt \ rednic morţii. încă nu m-am depărtat de făcătorii d, rele. Problema este nu ca ei să plece de la mine, că trea

ba lor este să intre şi să iasă, ci ca eu să mă depărtez de ei.După cele de mai sus putem să înţelegem de ce

tâlcuirea primei duminici a Triodului numeşte această perioadă, perioadă de război, de lupte duhovniceşti, stadionde lupte într-adevăr, ce luptă se duce şi de care noi nici nune dăm se.ima! Ce planuri se fac! Noi ştim numai să dormim în puful păcatului nostru şi să avem capul liniştit, crezând că suntem creştini, că suntem monahi. Dar, ce luptă seduce1Ce puteri ale luminii şi ale întunericului, ce dumnezeivicleni şi buni se luptă ca să câştige sufletul nostru, şi noicredem că viata noastră este atât de simplă! De ce? Pentrucă -ingurul lucru pe care-1 trăim este păcatul nostru, durereanoastră, şi nereuşita noastră. Această nereuşită a omului

păcătos o exprimă avva Isaia, zicând:

Nu se veseleşte cel ce face răul, păzit fiind în închisoare. Nu-şi poate face voia lui, legat fiind în lanţuri de fier.

Dacă cineva e închis în puşcărie, orice i-ai duce nuse bucură de nimic. Singurul lucru pe care-1 vrea este saiasă din puşcărie.




Nu-şi poaje face voia lui, legat fiind in lamuri de fier Poale Cel înteI™1 at> care are mâinile şi picioarele

L a t e în lanţuri de fier, sa facă ce vrea? Aşa şi noi, nuoutem sâ ne facem voia noastră, adică nu ştim ce vrem înadâncul sufletului nostru. Cel viclean ne stncă gândunle şiceea ce nu vrem, aceea săvârşim (Rom. 7,20), ca şi cum

am vrea. îmbrăţişăm răul, îl iubim, îl credem, îl săvârşim şiadeseori credem că acesta este lucrul drept şi voit de Dumnezeu Cele mai multe fapte ale noastre le îndreptăţim.

Mergi la cineva şi spune-i: „De ce, fratele meu.iarăşi grăieşti în deşert?” Te vei încredinţa că nu areconvingerea că grăirea în deşert este păcat. Pentru că, dacăar fi ştiut că este o suflare şi energie de moarte, nu l-ar fi"enetat Cine intră iarăşi în puşcărie odată ce a gustat1 nturile de fier? Dacă o face din nou înseamnă că nu areJjmtul că ceea ce face sunt nişte înfricoşate lanţuri. Zi

altuia- Nu asta, nu aia”. Şi-ţi va spune: „Nu înţeleg, nusimt” ’ Nu înţelege lanţurile cu care l-au legat şi va munînlănţuit, crezând că zboara.

Nu învăţa pe altul, fiind închis cu butuci de lemn.

Revine la imaginea celui întemniţat, înfăţişându-1

acum pe cel cu picioarele prinse în butuci, aşa cum fuseselegat apostolul Pavel şi mulţi alţii (F.A. 16, 24). Cel întemniţat nu învaţă pe altcineva despre libertate, despre \irtute.despre Dumnezeu. Urmăreşte doar să-şi plângă ferecarea lui

de lemn.

Nu-şi aminteşte de odihna cel ce se aflu in L

nu mănâncă cu plăcere cel cu grumazul h'$al

-243-

( L i v i n f c a t c l i cc

un înlănţuit şi spunc-r .< >: iimn-, ,, -aun „o. ma. defliu lir Ce sl-fi t p u r t acum când c ,t« iridumiri? Când cineva a fost legat, nu mai gustă nimi< . ugugen Toate «uni amestecate cu durere fi chin Omul

picatului, orice ar facc. nu poa te ' *e bucure. Nc ragâm şi protestăm câ nu găsim bucurie la ru

ciunc Cum sâ tc bu un /.cc avva Isaia, dc vreme cc eştilegat cu pâcatclc talc'' Citim şi spur.cn. că nu înţelegemnimic ( urn \â înţelegi ' le lasă demoni, cci răi sâ înţelc; i

ceva' I. !i legat i cu lanţuri de fier şi cu buluci de lemn Dacâ ai inţeîege câte citeşti- t. s-ar fi bucurat sufletul Omul p,j, utulu! nu pr.mc>(e (Jccâl durere.

Despre toate netele f i (lunurile ce l se prii inuie <a u | in ie de ele ' Iad pu rurea la ce te ■ evot li pentru el cete din urmă ale tui, <uyeiimd Io pedepsele

la pâ(mele ha. inima Im nu ■ inyrijcytc tniw,i ui nu

judec* pe altu l deşi osteneala <lunurilor num im cu inima lui.

Ijiy!,:!'■ >>• cel întemniţat înţelege cât de înfricoşătorlucru sun’ lanţurile incc tca/ă mai observe ce fac alţii

încetea/â -.â*i mai deranjeze ;,ă-i judece i .fâ tuia .că faamirilc numai la osteneala ( hiriurilor care mănâncă mimalui. Acceptă toate pedepsele, pentru <. ă se con .ideră vrednicde t-Ie >1 -e gândeşte la cele cârc vor fi ultim ele.

( itireu ' medi lafia U es te un vai oian r j 14, 2 j

Când citeşti ,1 |i-e greu sâ înţelegi, îndată te ia

''•unul liai îndată ce ţi ‘,e vorb eşte d esp re c in e v a o ch ii ţi

se desch id şi mima la f> | îndată c c ţi sc sp u n e sâ rnergi la 0

Aţ>ofvegfne despre lucrarea ţrt * ,

tfeahâ in afara mân&Mini. arăt, /jCl ^citeşti, nu poţi. * * a

jv« ftaănetfe ^ alţ,, uî m< „ . _ _

preocuparea tu, nu eue HnJa de mâncare S t k F Z Î celor ce far nulă cu el Dar nu o putâ, f i L Z * * pentru că a păcătuit in unite.

Ccl legat nu-i sfătuieşte pc aiţii sâ fugi. a te 1 »

deoarece vede câ nu poate »ă facâ nimic. Ni tc b m » nici de mâncare, nid cie lucrurile de afară. Tot ce vita cate s i se slobo/.cascâ Desigur, în jurul Im se. gfceK o«aeai plini dc iubire. dar cl. sărmanul, din prinsa imnuâni rte nu poate să gusic dragostea lor. sâ priceapă bu&lUtea tor. pentru că a păcătuit in toute. Pentru câ este tcuftodtf faintregime in pâca'u l lui

în tr adevăr când un -in, păcătuieşte, se t u A a u i i t ceilalţi şi simte că ceilalţi r.u-î iubesc, .ă nu-1 vreau. că nose gândesc la cl. câ nu ! hauâ in seamă După cum limba.are işi p ierde -untul gustului nu mai simte mierea, tul■! ttd şi ninul păcatului suferă de <- boală nu amic mb-rca

oamenilor. le râ-.tălmăceşte şi le strâmbă pe toalc. crede &

toţi ii '.o r răul. câ toţi trăiesc din pun ji ^ bucuri, in timf ie pc el l-au părăsit Şl chiar daca iti '•erşi sângele pentru cl

va da altă interpretare iubim tale. Daci u vei s ţa a em cuvânt bun. va crede câ intervii in viaţa lui D aci ii <

lr-/i aici . va crede câ*l dtfţwţuieşti OmuJ

trăieşte lanţurile păcatului >1 infncoflWW**

insirigurării sale , . _ n «[3c asemenea, când cineva încearcă ^ ^

>rage conilu/ia câ nu-1 iubesc. câ ou-l ^ct»-grtşcsc în ccva, cu siguranţă că a pică*®*- * ^ |berat de păcat, simte câ toţi il iute*- l0ţl 1

( ii viole as< clin*

„ | ll(, pc loţi vrea să-i îmbrăţişeze, pentru ca loţj Ul)lIn i di- milă la|a dc persoana lui. Aşadai, pc cal in t clibt

\u lk pfical, |x; Hal mă unesc cu loji- Dimpotrivă, p- Cj„

pac iluicse, pe alai mă separ dc toţi

Hat jaco rit, nu Ic răspunde cu mânie. Rabdă astene- hl,, iceind: vrednic sunt. Rasul din fibi e departe de cl...

I), aude cuvinte, nu ier desprt d< bine sau mu, de sunt buni wu rele Au ivea Iar nu ■ primită. Dat genele lui

cui <eipâ pentru aste iu Iile în care eşti finul.

Când omul conştientizează ca esle păcătos, nu semai ocupa cu cc-i spun alţii, nu-i judecă niciodată, nu le;punc niciodată ceva contrar. Daca îi spun ceva rău pcnedrept, el nu vj răspunde nimic, nu-şi pleacă urechea laL'uia celuilalt Cuvinlele celuilalt sunt săbii aducătoare demoarte, ^tic că numai tăcerea uneşte cu celalalt şi cuDumnezeu. Once i-ar spune celalalt, hi ne sau rău, seîngrijeşte sa rămână el însuşi neatins. Pentru câ,deschi/andu-:,! urechile la c e l1 bune, pe neaşteptate vorintra odată şi cele rele Înlăuntrul lui, şi îi vor stăpânisufletul. De aceea, aie urechile închise faţă de oameni, ca să

i ie ţină deschise numai pentru Dumne/eu, iar din genele I n i cu r . apă pentru osteneli le în care este f inul , ochii luivarsă lacrimi, pentru ca trăieşte durerea păcatului său.

( âci Jieeare işi duce p ov ar a sa.

Daca viu sa eliberezi omul de păcatul lui, nu poţi, pcnliu câ el msuşi trebuie sa insele e de libertatea lui. Nu poţi i ridici tu povara lui. Dar de ce sâ fim noi oamenii

a>a IX‘ cc sfl 1,111 chinuiţi de păcatele noastre?

ArK»J»--.'HK *i lui .

* T T

Răspunsul ni-l dâ avva Uaia in on jm it , urmează şi care ne strămut:. din jrhccai j i r*,, din o m vicleanului, la harul lui Dumnezeu. Fjg| experimentata ii este expresia. A sem enea id o m t 4

exprime numai un mare îant. varc c foanc mve hm iui Dumnezeu \i nimic înaintea pn pnilur ai odiL Es*

atat dc adânc intru smerenia >1 simplitatea iui. incii cc aminte de Sfântul l lrein Sinii

Pânâ câini h a mâ ,<>i r ... n # ,

lenevi, a\ârulu-lc r< act siva in faui mta! Uscăciunea tmmu mi-a uscat (u h u i nu ditafni in^/i/uraij mi-a usca! capul

şi împrăştie rea inimii mi-a adus uitarea pânâ la ceasul

întunericului. ( 14. >)

Vorbim despre pocăinţă. cmm tâlcuin la psalimi dc pocăinţa, vlar cc lucru ltcu este a sc pociuiNcâ cineva! IVce ) Pentru că se întâmplă ceea cj zice nc îmh&i/n firi'i n ' Să se îmbete cineva cu vin e normal. Jar a ic im6Aufată să bea vin e un lucru anormal. strtm ie firea

omenească. Dumne/eu a dat ^uiul ca oniy]UV 103, 15). \ inul si untul-de-lemn au •«"t î ' i- -Biserica noastră ca sa exprime in general .os

Hristos.Până când den mâ v*n iniMa f*;r*• wn

aşadar. \oi trăi şi voi sim|i bucur c câ există beţie adevărata şi M ie

în mod evident, \eselia sau, maj bine, dcpâF11®



Cuvinte ascetice •

până la măsura în care omul încetează să se mai stăpânească

pe sine însuşi.Când cineva se obişnuieşte cu ceva, o lace fară să semai oândească. Omul nu ar fi săvârşit păcatul, dacă păcatulnu affi fost o beţie, dacă nu i-ar fi dat o satisfacţie, dacă nui-ar fi adus o mulţumire. Păcatul este satisfacţia omuluieSopat. care consideră că face ce vrea. Dacă îi spui să facăaceasta, el va face aceea. Spune-i să facă una, şi el va face

alta. Ajunge să aleagă el ceea ce vrea. Astfel, omul trăieşteîn fiecare zi într-o beţie nebună, într-o veselie, într-omulţumire. într-o „reuşită” şi într-o „odihnă”, într-o încân-

1 A t #

tare şi mulţumire de sine. In fiecare zi se odihneşte pe unaşternut care provine din feluritele lui păcate, dar în realitate se bea şi se mănâncă pe el însuşi. Cu şinele lui îşi dospeşte propria fiinţă.

Cine \a putea supravieţui la cea mai mare dureredacă nu va avea şi o oareşcare bucurie? Am bucuria femeiimele. bucuria nădejdii, a recunoaşterii mele, a banului meu,diferite bucurii. De fiecare dată găsesc câte ceva. Se poatesă citesc un penodic şi să mă absoarbă cinci ceasuri. Această absorbire este o beţie fără vin. Ştim însă că nu e cu putin

ţă să existe adevărată veselie fără lacrimi şi adevărată bucurie fară întristare. De asemenea, nu e cu putinţă să existeîntristare după Dumnezeu, adică pocăinţă adevărată, fărăvoioşie, fără bucuria lui Hristos, fără prezenţa Lui. Tristeţeaeste după Dumnezeu, când este o tristeţe bucuroasă, şi bucuria este adevărată, când iese din lacrim ile de pocăinţă.

şadar, e cu putinţă ca omul să se bucure, să aibă o

mie şi una de satisfacţii, dorinţe sau fapte, să fie sau să pară bucuros, dar bucuria lui să fie mincinoasă, dacă nu are vinullacrimilor. Numai lacrimile dau adevărata bucurie. Dar şitoate lacrimile care nu aduc beţia, bucuria, reuşita sunt m incinoase, egopate, cu scădere, bolnave, demonice, nu sunt



Apoftegme despre lucr , r - r , , r. U)

duhovniceşti. Lacrimile, în ele însele nImportanţa lor constă în beţia pe care o pr . ' i

. . U q f î / ^ i r n n f î r m o t S A „ _____

x------- - v» JJIUUUC, 131

a beţiei, este confirmată de provenienţa ei din adcv y *citate ^ i„„:_ -

, , r_.._ ^„u utiui mo \« lacrimi fără să fiu beat. fară să fiu bucuros?

---- ’ . r Q|ntul vin. De aceea, avva Isaia spune: până când , curii fară lacrimi de pocăinţă şi până când ochn 'i__rx_x „x n . . i ^

De câte on ne pocăim şi nu a\em bucurie' E • -atunci că vom cădea iarăşi. De câte ori ne spo\edmv iar mima noastră nu ia foc şi nu se îmbată! Cu siguranţă vinul

acesta este mincinos. De câte ori credem că am 2ăMt ade%ă-rul sau bucuria, dar nu avem vinul, lacrima duhovniceasca!Până când deci bucuria mea, întristarea mea. vor fi mincinoase, mincinoase metaniile mele, toate darurile şi jertfelemele pentru Dumnezeu? Pânâ când voi fi fară de griji şi \trăi această înşelăciune?

Uscăciunea inimii mi-a uscat ochii. M-am îmbâtau

dar nu am vin, nu am lacrimi, deoarece uscăciunea inimiimele care s-a îngroşat, care s-a făcut îndărătnici Dcl ?2.15) - după ce L-a gustat şi L-a mâncat pe Hnstos - care v-jfăcut atât de grea de desfătările şi de darurile lui Dur: eu.a uscat ochii mei. Din inimă ies toate Când mir. ~ es:?învârtoşată, ce să scoată ochii?

Şi meditaţia îngrijorata a uscat capul meu

numai inima mi s-a făcut atât de uscată. înv-ât >â numă pocăiesc, ci uscăciunea a cuprins şi capul >: a netrecit totul împrejurul ochilor, cu rezultatul că. u dalainima se va mişca, să fie deja târziu cj ochiilăcrima. Aceasta se datorează meditaţiei ingnjorate vart.oarecum, netrebniceşte ochii. îi „dezinen ea^i ^ &

poată vărsă lacrimi. . . ... ,r

Este peripeţia vieţii noastre ^ «Şi interese pe care le avem, aaivJ ue ~ \silri

preocupă, ceva străluceşte în ochii

:49-



Cuvinte ascetice

mă interesează să reuşesc asta, mâine să îmi aranjez mănăstirea într-un fel mai bun. De fiecare dată ceva ca un cariu,roade şi usucă rădăcina inimii mele şi, mai depaite, a

capului meu, şi mă netrebniceşte.Şi împrăşîierea inimii mele mi-a adus uitarea. Jmprăştierea cugetului şi a inimii reprezintă netrebmcireadefinitivă a omului. Grija, precum zice Sfânta Scriptură,duce la situaţii fară ieşire (Is. Sir. 30, 24; 31, 1). Poftesc şinu am, poftind şi neavând, fie urmăresc şi mai mult împlinirea poftelor mele, fie caut alte orizonturi, ca să pot avea

propria mea beţie. Astfel, cad într-o îm prăştiere a inimii,trăiesc de ici colo. trăiesc peste tot, dar nu trăiesc adevăratamea existenţă Rezultatul acestor felurite îndeletniciri şiîmprăştieri este să le uit pe toate. Uit că nu am vin, uit deuitarea care se naşte înlăuntrul meu.

Ce înseamnă uitare? De exemplu, dacă l-am uitat pe

cutare înseamnă că respectivul este inexistent pentru mine.Pnn urmare, împrăşîierea inimii mele mi-a adus uitarea înseamnă că rezultatul uitării este înlăuntrul meu, eu suntlocul absenţei lui Dumnezeu. Grijile mele, şi poftele mele,si uptele mele şi bucuriile mele, toate aceste beţii ale melecu care trăiesc, mi-L îndepărtează pe Dumnezeu. Mă fac ca

n fară-de-Dumnezeu în lume (Efes. 2 12).

Pană la ora întunericului. Deoarece am tras beţii,trăiesc crezând că-L am pe Dumnezeu, până în ceasul candmă voi scurge în întuneric. Se apropie ultima clipă a vieţiimele. in care „nu este cel ce te pomeneşte” (Ps. 6, 6), şi încănu am descoperit că trăiesc fără Dumnezeu. Acesta esterezultatul bucuriei fără lacrimi şi a lacrimilor fară bucurie.

N-an. avut un prieten ca să vorbească despre mine, nu i nu am un dar ca să-l trimit cetăţenilor

250



Apoftegme despre lucrarea plâ„ , UI

Această frază ne aduce aminte de E , . ,spune că încă und departe potrivnicul uasupră-i, ci trimite-i solie de pace (Lc 14 3 jV

te înţelege cu el. Trimite-i oameni şi daruri ca saVinZJ! ze. Astfel, nu numai că vei birui, dar te vei izba , ‘

pericolul de moarte care te ameninţa. Şi dacă celălaltiubeşte bogăţia, „fa-ţi prieten din mamona nedrep(Lc. 16, 9), fă ţi 1 prieten cu darurile tale, cu harismele _ cu cei pe c are-i trimiţi să vorbească pentru tine. Nici >

un dar ca să-l trimit cetăţenilor. Cine sunt cetăţenii cu caretrebuie să intru în legătură? Desigur, sunt prietenii mei!casnicii mei, cei care stau în opoziţie faţă de mine.

N-am avut un prieten ca să vorbească despr nntn nici nu am un dar ca sa-l trimit cetăţenilor. Fraza aceasta ;1înfăţişează pe omul care a fost făcut pentru cer şi. cu toate

acestea, trăieşte fară cer. Prietenii lui sunt prietenii luiDumnezeu, sfinţii, care înconjură jertfelnicul lui Dumnezeucu veşmintele lor albe (Apoc. 7, 9) şi cu înfăţişările lcrslăvite, şi totuşi el nu îndrăzneşte să meargă acolo. Sfinţiisunt străini de el.

De câte ori omul, când păcătuieşte, îi simte pe stin î

ca duşmani ai săi, se ceartă cu ei, ba chiar şi cu Dumnezeu! Când păcătuiesc , e firesc să mă am rau cu omu de lângămine pe care îl văd, care mă iubeşte, care îmi \ orbeşte,căruia îi vorbesc. Cu atât mai mult e firesc să mă însingurefaţă de sfinţi, fiindcă nici măcar nu-i văd. Te cn înconjură jertfe lnicul ceresc al lui Dumnezeu, sfinţii i

şi Dumnezeu, sunt pentru mine inexiste . . =• pentru că aceasta ar fi realitatea, ci pentru că eu nîn inexistenţa mea prin propriul meu păcat, «.u -

inexistent pentru ei. Hi îmi Par inexistenţi, pe_ _ există în Dumnezeu iar pe mine mă despartepăcatul şi, prin urmare, Dumnezeu ?. !



vf - -

Dmamacm, devw vs^mnşu mei. Nu a™. aşadar. nici un dar g jj_j gingi coMfoâkK pentni S"L ruga pc Dumnezeu.

poam e* C&UB* jbmaeaoenitar si se roage pentru mine.s i sagtoaeasd. îngerii să-rai meargă înainte.

fteadfr** JtiscăHwe de Dumnezeu sâ primească ruga M „ a oq dar. Singurul dar ar fi fost Botezul, dar

da frfpi- pAcatuhu şi pe acestt l-am întinat.

Vestirea faptelor mele rele nu-i lasă să mă cu-

La cerescul jettk ia ic top mă aşteaptă. Dar. cum trăiesc ea pActtosul! în picat, in deznădejde, despărţit de

mmem. de Dumnezeu şi de sfinţi. Şi dacă presupunem că _ •____: I p ii: . • „ cine a. va putea să mijlo

cească pentru mine înaintea lui Hristos şi a sfinţilor, va fi deja prea târziu. Pentru că numai astăzi pot să mă pocăiesc.

ce se poate zice astăzi” (Evr. 3. 13). Nimeni nu-şipoate schimba viaţa când vrea. ci numai când il aşteaptăDunnezeu. Dacă mi-o voi schimba mâine, nu ştiu dacă măva auzi Dnmnezeu. pentru câ fiecăruia Ii dă timpul potrix it.Dacă mă voi pocăi târziu, vestirea faptelor mele rele vaajnqge prima in cer, adică prietenii mei cei răi, demonii, vor BBesge şi vor spune lui Dumnezeu toate faptele mele cele

sele, zicându-1 -Acesta nu este al Tău”. Astfel. Dumnezeuşi sfinţii din cer nu mă vor putea recunoaşte ca al lor.

De-1 rog. nu-mi dau atenţie.

însingurarea sufletului sporeşte. Ziceam mai înainte însingurat dm cauza păcatului său simte câ nimeni

** *nuneni se gândeşte la el. Şi nu numai atât, ci

-252-



şi dacă fi va ruga pe Sfinţi şi pe Dumnezeu , „ _aud-

De câte ori nu ^unem câ L-am r

. nu ne-a tăcut nimic. I-am spus Sramului q Z Z T 0 *m-a auzit, m-am adresat Sfântului Nicol* a ^ 7 ? ! *urechea, i-am \ orbit Maicii Domnului ş, Ku nn a r t l Z ?De puţine ori simţim că rugăciunile noastre rămân f S î

pun^? De ce. însă.’

Căci mă văd câ nu m-am odihnit incă din durerile mele. Furnica nu-i rog cu inimă întinsă spre ei. mei viermele păcatelor mele nu s-a făcut o prezenfă neîncetată met când inima mea .

Pentru că simt că încă nu am incct.it cu -an le piestului meu şi pentru încă un motiv. Pentru câ inima ~ea se

întoarce învârtoşată şi nu întinsa căire Domnul, nu simteneîncetat înţepăturile păcatului, nu a inţeles ce hem înfricoşător e^te păcatul. Rămân, aşadar. însingurat de cei deaproape şi de cei din cer, despărţit de Biserică, nu irlicscunitatea trupului celui unul.

Inim ă în tinsă. Am zis mai sus că bunătatea omului

nu ajunge până la cer. că într-adevăr omul nu poate să cânimic. Dar lacrimile şi tinderea rugătoare a inimii reprezintăchestiunea noastră personală, de vreme ce este bnxk

păcat. Pentru că Dumnezeu un singur luc n ii te ege. poca-inţa. şi un singur lucru vede. lacrimile, pe care i- ^le duc la cer, dar eu nu mă rog cu inimă întinsa. Câ. j •

pocăit, pocăinţa mea a fost fară întinderea inimii

mea este m ică pentru ca să ajungă până a tinereiînsă să o fac săgeată ca sâ o azvârl >i ^ aJu r ‘Dumnezeu. însăşi inima mea. dacâ vreţi. llatât de mult înrâ t sâ se fad «arc î* * ^ - L

Apoftegme despre lucrarea pUnvdm

Luvinic asccuce

/ >umnezcu, dar cu II simt pc D umnezeu inex istent şi deai cca mi intrcb. .,Unde este Dum nezeu? Nu existăDumnezeu". Altul, desigur, II vede cu atâta putere caexistent şi adevârat incât zice: „M arele Dum nezeu!”

intr-adevăr prin lacrimi, prin pom enirea lui Dumne-zeu. inima devine atat dc marc, meat incapc în ca aproapelot cosmosul dimpreună cu nimicul de mine. Când mă gole . d: mine însumi, atunci incap tot cosmosul, încap peDumnezeu, am simţirea că inima m ea începe la pământ şiajunge pană la cer că îmbrăţişează toate. Dar încă n-am: u it :i-mi intind atât de mult inima. Ce v o j face ?

Plan. < i deci, împreună cu mine toţi fr a ţi i mei, cei c< mâ cunoaşteţi, ca să-mi vină ajutorul mai presus de

pun ri a mea i să mă ia in stăpânire ca să m ă fa c ucenic rt Inn al Lui, că a Lui este puterea în veci.

O mgurâ nădejde îmi mai rămâne: sâ mă întorc sprevoi, pe care nu vă înţeleg, imi păreţi străini, dar totuşi sun-leti fraţii mei. Spre voi, Sfinţilor, care îmi păreţi duşman i,ar -mi unteţi inexistenţi şi la care nu ajung da ru rile mele.

Voi toţi fraţii mei care mâ cunoaşteţi, în tim p ce eu nu văînţeleg, nu vă simt, ci vâd toate ale voastre ca pe ceva străin, j inexplicabil, voi sâ plângeţi.

Avva I aia îi cheamă la plânsul de obşte pe toţi fraţii-hilici pe toţi finţii, }i întreaga lume. Plângeţi,. . .cei ce mâ (unoaşteţi voi carora m-am spovedit şi aţi priceput ca

unt un ryunf)i u cat fâra o lacrimă, p lângeţi,... ca să-mi \ină ajutorul mui prt sus d< puterea mea şi sa mă ia în

tiâpâ/ure, ( mâ fac tU vrednic al Lui, fiindcă eu nu

m pocăiesc fiindcă nu vreau sa ma pocăiesc , voi sâH n 1 a ;j mă ccrccl* /e ajutorul mai presus de puterea mea ţt să mă ia in stăpânire. Sensul frazei este că pofta

mea pentru păcat este at if deamestecat ata t de mult u iadul - .;u, ....

atât de m ult libertatea, in ii nu mai pot a * ‘ lta*i® ***

l t

mai presus de puterea mea. ......J âJUtofBl

Apotlegme despre lucr*e,

nu voiesc, aceea âvar esc ' <R.-.m - P •

devenit distrugătoare. Distruge şi omoarâ r tvvă rog să cereţi de la Dumnezeu vâ-mj trimit*

mea 4

Vedeţi cum omul devine atât ie puiemi m feînvinge şi bunătatea lui Dumnezeu. Atu; ie mult hrlairaşinele nostru şi păcătoşenia noastră. încât de _ m ai -

puternici. Demonul, desigur, este mm.L ina ntea Dumnezeu. O singura privire să-i arunce D-.:.;îndată se va găsi în tartar. Şi totu i. demonul estestăpâni torul lumii (In. 12, 31; Efe.s. 6, 12) Arc t<a l sa clatinc întreaga lume şi pe noi înşine. Exact aşa de\ir eomul. De aceea zice, va rog, plângeţi pentru mine. . . _

va milostivi Dumne/eu şi-mi va da ajutorul care întrece propria mea putere, adică neputinta mea. neştiinţa mea ce.de bună \o ie . NL-ul pe care îl spun lui Dumne. eu re-me ce nu mă pocăiesc, de vreme ce dispoziţia r e.mod voit negativa, oare va putea Dumnezeu să siâpar.^a-^i

puterea mea cu mila Lui, şi sâ mâ ia în stJpănm Oare putea să mă lege şi vreodată să mă slobozească

Ca sâ mâ fac ucenic vrednic al Lui. Pori haina deucenic al Lui, dar încă nu m-am lacut ucenic al Lsă ajung odată ucenic ade\ărat al Său. -

puterea întru toţi vecii. Vă rog. fraţii mei >-fcă Dumnezeu are putere. Fiindcă eu nu ‘m F

putinţă. spuneţi-I voi să-mi zdrobească u«nu

biruiască El.

T-Miil lui avva Isaia este foarte puternic. Vedeţi cu

t „ suhjiri.ne şi profunzime teologică talciuc^tc Sfântul

; i p;Vâtos. Cele mai inimoase cuvinte despre- „ ,, al spus Simţii. IV ce? Pentru ca omul slant, cu cat

, „„n' » « « * r 1 r i dcf ns i,a *ir'tc ii cu atât mai mult conştienti/ea a slinuma iu Dumne-

alunei înţelege ca el nu este ca Acela. Prin urmare,irtind si vă/âini sfinţenia lui Dumne/eu, surprinde înţelesul

propriei sale păcătoşenii, care se întinde şi dincolo dc

păcatul lui in luva cea ca uta.Păcătosul e\peria/a trăirile paeatului sau, lc şuiera,

lc i.ihJj s. înţeapă neîneetat, se Iovele, se zvârcoleşte deirvn. dar are trăirea hoţiilor Iui a autoînşelaiiloi lui şi, de

rămâne in păcatele sale.c ine însă 11 simte pe Dumne/eu, pe cat se curata, pe

cat sc sfinţeşte, pe atât se sublia/â, şi percepe în mod adevărat iiiţelesul paeatului care sălăşluieşte înlăuntrul lui, deac cc a aa toate aceste trăiri şi plânge, ca şi cum ar fi primul dintre păcătoşi şi ultimul dintre credincioşi, daca şicl induşi s - j curăţit de pacatul sau.

i:u chiar dac. mă voi scufunda întreg în sângele\jisat dc mâinile mele nu voi putea sa conşticnti/e/ mări

mea păcatului meu, precum va conştienti/a un sfanţ faptul# 4i 1dc a-i li scăpat o simpla priv ire

Îmi amintesc de lacrimile Părintelui Dimitric1iai:>iNiaihis, pe care il cunosc din 1%1 Pe cat treceau aniiî pc Lat ,e apropia dc Dumne/eu, nu puteţi sa vă imaginaţi

cât dt inllâcâiate cal dc multe i se făceau lacrimile, şi căi

Jc uimitoare curăţia lui. l)c câte ori, când venea sâ se pi' e lc11

Apoftegme despre lucrare pldn u|u,

atâtea lacrimi? Nu poale să aibă înlăunm.i. • lacrimi”. Şi totuşi avea, pentru că s-a cf,„, ,U' «<:

Omul păcatului nu simte ce esif» Pee lin 1 r mai iadul lui. înşelăciunea lui, sinonr5 .^ dC Ul' S™ ru- străin faţă de alţii. Din toate acestea u f f * UI’.fafUul • >păcat. Poate însă să se pocăiască dacă mt v , ^

sfinţeniei lui Dumnezeu şi se bucură de ea Bi &a' Uprjla Sfânta Liturghie, ne pune neînceta, în ™ ano^

s,avei lui Dumnezeu cu scopul de

slavă ş. păcătoşenia noastră. Lipsa de slavă în.adevărata noastră inexistenţă.

Problema este insă că nu vrem să ne pocăim. pentruca nu L-am iubit pe Dumnezeu. Un om păcătos care nu lacunoscut pe Dumnezeu, probabil că va putea vreodată ,1 ^ pocaiasca. Dar 1101, care l-am cunoscut pe Dumnezeu, care

am iniiat îmie zidurile Ierusalimului, însă poftim iaoulcghiptiuicsc . cum \o m putea oare să ne mântuim?

Nu putem să nu recunoaştem, traţii mei. că be’.noastre sunt tară vin, şi că \inul nostru este tară beţie. >1

dacă plângem, şi dacă ne bucurăm, nu avemanpi etrebuitoare ca să mergem lângă Acela. \iaţa n» ~ 1atât de neautentică! Şi totuşi, de îndată ^ u m -cerem vinul lui Dumne/eu. il găsim. Samanteani.........-

—~---------------- -------------x ,4’ Preot dc mir simplu şi stăm din >auil l

detalii \e/i: Părintele Dnmtrie O.itBunavestire, Galaţi. 2003 . , , omur,n cu" Mrinţii asceţi asemuiesc adese.iudeilor 111 bghipet in perioada wdorpJ



Cuvinte ascetice

\in iudeului (Lc. 10. 34), iar Hristos n-o să ni-1 dea şi nouă,care suntem mădulare ale trupului Lui (Efes. 5, 30)?^

Dacă încă nu ne-am pocăit, este pentru că iubim

puterea noastră şi nu dorim să o ia in stăpâniie Dumnezeu.Este pentru că nu ne-am întins inima noastră, nu amcucerit-o ca să fie aşa. Ce \om spune aşa cum suntem? Mise pare că cel mai bun lucru pe care l-am avea de făcut,acum când am intrat în Triod, este să cerem de la fraţiinoştri, şi de la îngeri, şi de la sfinţi să plângă pentru noi.Vrednici suntem numai de plâns.

Dacă însă trăim iadul, iadul nu este adevărul, ci raiuleste adevărul. Iadul este absenţa raiului. Dacă trăim întunericul nostru, amărăciunea noastră, durerea noastră, dacă trăim mărăcinii noştri, încă fară să ne pocăim, nu este pentrucă adevărul ar fi păcatul nostru, ci pentru că păcatul nostrueste absenţa harului pe care îl închidem afară din inima

noastră. Nu lăsăm harul lui Dumnezeu să ajungă la noi.Am intrat în Triod. Să lăsăm, pe cât putem şinelenostru afară din Triod. Ce ni se pare, ce ştim, ce am făcut,toate sunt false. Există însă adevărul pe care l-au trăit miilede sfinţi către care nu îndrăznim să privim, miriadele desfinţi care sunt în cer, şi de sfinţi care sunt în jurul nostru, şinoi nici nu ne dăm seama de ei.

Să fie această perioadă a Bisericii noastre plânsulfiecăruia dintre noi în faţa aproapelui său, şi mai ales în faţafinţilor, rugăciunea noastră, cererea noastră întinsă. Să ne

rugăm întins, cu stăruinţă, iară şi iară, să-i rugăm pe fraţiinoştri, plângeţi voi pentru mine, ca să plâng şi eu pentruvoi, poate-poate reuşim ceva.

Textele liturgice ale acestei perioade sunt excepţionale ca să ne povăţuiască întru pocăinţă.

9

Porunci celor ce s-au lepădat

De te-ai lepădat de lume şi te-ai dat lui Dumne-eu să te pocăieşti, să nu laşi gândul tău să te năcăjească

pentru păcatele tăie de mai înciinte ca şi cum nu ţi s-au

icitat, nici să nu dispreţuieşti poruncile Lui, că altfel nici păcatele nu-ţi vorfi iertate. [9, 1]

Dacă ai început drumul pocăinţei descris în cuvintele anterioare, dacă ţi-ai părăsit păcatele şi înlăuntrul tău nuse mişcă patimile, te pândeşte un pericol: să-ţi aminteascăgândul vechile tale păcate cu scopul de a te întrista Ia

aminte, şi nu-i îngădui.Avva Isaia luminează iarăşi din toate părţile lupta

celui ce se pocăieşte, pentru că ştie toate felurile în care satana îl ispiteşte pe om şi dărâmă şi cele mai puterniceziduri.

Se ştie că păcatul nu are fiinţă, este ceva fară i >cs-

tas, este absenţa binelui45. Păcat este când îmi lipseşteDumnezeu, îmi lipseşte lumina, îmi lipseşte Sfântul S n-ţilor. Păcatul, aşadar, este lipsa slavei şi a sfinţeniei luiDumnezeu. Tot ce se în tâm plă în întreaga mea existetiup, în suflet, în duh şi în cugetul meu sunt simpti.-i îe^cfireşti ale acestei absenţe. După cum la plecarea soare.-* ^

face frig şi se întunecă, iar dacă străluceşte la

arsuri şi ochii îmi orbesc, adică totul depin e e cXl~

45 Sfântul loan Damasehin. Expunere <r.uicu) (18), PG 94. 876.



I Cu unte ascctice

r, «nrelui si de modul lucrării lui, la fel seSaU- , in lectura mea cu Dumnezeu. Totul depinde d S T L s t f nu există, dacă Dum ne/eu există pentru

flMnebWc!tu|i este fărădelegea, zice Evanghelistul loan( j 1„ 5 4 Când păcătuiesc, sunt vinovat pentru că nu-Lam m nu-L \âd pe Dumne/eu. pentru că slava Lui nu mă m(lodi Jnsd. din clipa în care mă voi pocăi, pocăinţa îlintroduce pe Dumnezeu în viaţa mea, şi El mă păzeşte deiiV râul Pnn urmare nu încape nici o întristare, nici o

*.r;nL irdfr. nia un necaz. în inima omului care s-a pocăit je saiana >i de toţi slujitorii lui .

De acee;i când gândul îţi aminteşte păcatele şi te«râmtoreazâ. ăw i Isaia spune că, pe de o parte, păcateles int mexi^tente iar pe de alta întristarea ta este un păcatr. .u pc să\iveşti. Acum răul este întristarea, şi nu

pacaiul lipsit de ipostas.Satana, insinuându-se în chip mincinos la tine ca şi

L *vdam . Eva Fc 3. 1-5 nu-ţi descoperă noul păcat, cile con* nge să te întristezi, pentru că ai făcut atâtea păcateşj i-ai întristat pe Dumnezeu. E^te o cursă în care cădemaproape toţi oamenii.

Aceasta u se întâmplă pentru câ întristarea este înăl

ţare . sg ului O înviere a omului vechi. Este mândria ta,egoismul tău, care încearcă sâ -supravieţuiască înlăuntrultiu. fiindcă l-aj îngropat cu cunoaşterea voii lui Dumnezeu.Jnimtarea. strâmtorarea pentru ce ai lâcut unt cel mai mare

păcat ai tău E ca >i cum ai prinde un idol cart a câ /u t, l-aia^eza :arâ>. >i t te-ai închina din nou.

( c această întristare a ta net rebni ceşti ştergerea

zapisului păcatelor tale. care s-a făcut odată cu pocăinţa ta

Slujba Stimulul linie/

-260-



porunci celor cc s-au lepădat

i ccri iuraşi zapisul. Lipeşti la loc bucăţile lui rumpăcatele ţale, pe e r e Dumnezeu lc-a acoperi,, £ > ; j înrâţişeft .araşi înainte (Col. 2, 14) SS fii sigorcă J '

iarâşi în aceleaşi păcate. Mai întâi, aşadar, ia aminte sâ m simţi nici o întristare pentru păcatele tale, pentru că această

întristare este o întoarcere la omul cel vechi, scufundare in

plăcerea păcatelor tale de mai înainte. Astfel, pierzi tot ce ai câştigat până acum.

Nici să nu dispreţuieşti poruncile Lui, că altfel nici

păcatele nu-ţi vor f i iertate. în al doilea rând, dacă vrei ca Dumnezeu să-ţi ierte păcatele tale, ia aminte să nu dispreţuieşti poruncile Lui, bucuria pentru pocăinţa ta şi faptul că trăieşti deja în lumină.

în continuare, se referă la câteva lucruri pe care oamenii le consideră amănunte, dar care au foarte mare

importanţă pentru viaţa chinovială şi, am zice, pentru viaţa

fiecărui om şi, de aceea, cere ca ele să fie păzite până la moarte.

Păzeşte-le acestea până la moarte şi să nu le dispreţuieşti: să nu mănânci cu femeie şi să nu ai prietenie cu cei mai tineri, nici să nu te culci până eşti tânăr cu

cineva pe o rogojină, decât cu fratele tău şi cu Awa cil tău,dar şi cu ei cu teamă, şi nu cu nesocotinţă. De se neşte

trebuinţa de vin, ia pană la trei pahare.

întâi, să nu mănânci cu o femeie. Al doilea, şa nu ai prietenie cu cei mai tineri şi să nu dormi cu un tanar p

aCC'Jii S T , o a t c acestea? Pentru _cS trupeşti este foarte aproape. Să nu uităm ta, nic om este o trestie încrezut mai înainte in putută

Cu\ inte ascetice

încredere în el însumi poate să devină o iasca dc■ipnns kvul <1 sâ cadă în P ^ itc morale. Iar daca păcatele

o e 'Of Sa existe în gândul omului. în inima lui şi ln potu lui. cu .uat mai mult există pericolul sa apara într-oMiiîâ chmoNUîcă. dc vreme ee fiecare, tară să-şi dea scama,

pv:U' Jcvină o miasma şi o întinăciunc pentiu celalalt. Un e v v . . v;. ar. de o prevedere morală.

F>jr awu Isaia nu abordea/ă aiei problema în modst:per ’Vc mî Merge mult mai adăne, deoarece păcatul trupeşe

ste - rşituî unei întregi istorii care a premers. Duhul omului poaie Je-a lungul anilor să străbată distanţe mari dc pă-c ik* v sâ aiungâ în cele din urmă la acesta.

< *n a o femeie. Femeia se poate să nu teconduci ta păcat dar. deoarece are caracter diferit, îl face pe

\ să s . .. o anume împlinire şi, prin urmare, o oarecare ; mire . : liniei lui către ea. Acest lucru este foarte firesc

s atunci cand na-1 înţeleg şi îl neg, nu înseamnă că nu se: umpîa. Desigur câ asta nu este păcat. Dar pentru că teme-. este o umplere a sufletului bărbatului, eu, cel necăsătorit,

ajung să am lcmcie, chiar dacă nu e la mijloc nici un păcats mc; pericolul de a cădea.

împlinirea >1 completarea bărbatului de către femeie

- a .meii de căue bărbat, în realitate, nu este trupească,- suîieiească. E 'te ce\a pe care Dum ne/eu l-a făcut să fie j De aceea. Sîanta Scriptură spune că nu e bine ca

mul >â he singur iFc. 2, ÎS). Dar de vreme ce monahul nu>i-a iuat icmeie singura lui împlinire poale să fie Dumnezeu Jegându-ş.t ca drum pe cel după firea lui Iisus, nu

poale să trăiască drumul împotriva firii, al lui Adam celuil u / ui pentru câ va cădea în \iaţa cea lumească.

In plus simţul împlinirii bărbatului de către femeieii lace pe bărbat sâ ' ica să o proteje/e, s-o povăţuiască, să-ioleic igurariţâ sâ he pretenţios faţa de ea, ca şi cum ar fi

vorba de propria lui Icmcic. Iar aceasta k -

„uniai dc câteva minute, foarte simpla si nte,l*Pc cât femeia îşi descoperă' s„' i ‘

întotdeauna dispoziţia dc a sc destăinui inainura L 'i U Z I şi mai ales a unu. monah - pe atât bărbatul sau un ,umple şi devine şi mai mult protectorul e. cu rcreării unei dependenţe reciproce şi a unui spnjln ,de către bărbat. Bărbatul începe să descopere u 7obligaţii faţă de ca şi. în continuare, începe sa a.b, -.m. i

el însuşi, de cuvintele lui, de îmbrăcămintea lui. Devmc unom lumesc. Şi toate acestea în timp ce 1111 există urmă df pacat.

Şi sâ nu ai prietenii cu ca mai tineri. Cand prieteniaeste cu cei mai tineri, îi are în vedere, desigur, pe te acelaşi iz.cn, atunci este şi mai nefireasca, pentru câ nuexista umplerea pc caro o produce celalalt iien si nu

produce îm plinirea bărbatului şi a femeii pe care Ic a ayDumne/eu în firea omenească. Din acest motiv mchxLitâ

prietenia unui om serios cu unul mai tânăr nu a adus .sfârşit bucurie, rodire şi căldură. Dimpotmă. a ,tdus insmgurarc sufletească, răceală, amărăciune şi a pregătit în m« \ foarte ucigător păcatul trupesc, precum şi moartea suflcn.vaiîn el însuşi prin însingurarea în care cade sufletul.

Cand vede cineva doi bărbaţi că au rolafn. ca 'iubesc într-un cadru mai general, este sigui o nuc !,*. 'ut.i v1ei sunt două existenţe nefericite, caic \oi cădea in m «d^sminteli şi în mii dc păţanii şi de ncrcuşiic. m ■« ^ '

urmă îl vor pierde pe Dumne/eu daca nu i

Cel mai bătrân se expune dcM ur. 1*» i*Kâ u**

pericol: sa cadă în tincrismelc tânărului >< vi r ‘ ‘ din pricina pogorămăntulm sau \>*a T U,K

Porunci cclor cc ;m |cpWil|

263

Cm inte ascetice

Xthans ste în cuvântul sân către fecioare' . Col mai tanar aiv întotdeauna pofte. idei. experienţe tinereii. Cunoaşte şi trăieşte lumea contemporană. Nu a cuprins încă tradiţia,

autenticitatea, ci experienţa limitata a \fustei lui.\sadw. pentru ca ccl mai bătrân sa sc poala înţelege

cu ccl mai t. nâr. trebuie sâ coboare pe tărâmul ideologiilorSi al trăirilor Iui. să radă. să pălăvrăgească, să glumească, sălac^ lace acela. Prin urmare, prietenia cu cei mai tinericsie scrântitoarc. deoarece te scoale din ceea cc este maimatur, lumesc sau monahicesc, din maturitatea şi posibilita-

l. dc a nai ca un bărbat experimentat şi te face să trăieştica un copilandru. Cu ce l-au iolosit anii lui, vârsta lui,e\pe cnu lui? La toate le-a dat cu piciorul o tânără făpturăcare intrat in viaţa lui.

V. >.i. tc culci putu) eşti rânâr cu cineva pc o rogojina ~ pentru că şi aceasta conduce la acelaşi pericol,

i ste ca ş cum s-ar fi hotărât amăndoi să pună între ei moar-leu cjre ii conduce la păcat. Avva Isaia vorbeşte dc rogo jina. pentru câ nu a\eau aşternuturi ca noi. Pentru noiînseamnă să nu ne acoperim cu aceeaşi cuvertură. Aceia seacopereau ’iccare cu propria lui haină. De aceea. Domnulzice că. da^l îi iei cuiva haina drept gaj, să i-o dai înapoi

ainte de apusul soarelui, chiar dacă n-a putut să-ţi plătească datoria, deoarece nu are altceva cu care să se^ ‘•pere <Ieş 22,26-27).

Decât cu fratele tău, sau cu Avva al tău , dar şi cu ci *' Cearnă i n.‘ cu rit 'socotinţă. Aşadar, nu-ţi este îngăduit,

mai tunar nind. să dormi cu altul pe aceeaşi rogojină, decâtin caz de nc\uie cu Avva al tău sau cu fratele tău, dar şi

atunci tu trica şi cu socotinţă. în mod evident, acest lucrunu are legâtuiă cu viata chino\ială. îi priveşte pe monahii

>twntu baru ic cel Mjre. Despre feciorie 14, P(j 28. 268.



Pui unei cel or c c - au k,

care trăiesc doi sau trei inlr,, co)iuloarmă temporar împreuna, pentru ,0Ur;i ' Uni nlatea de a trăi separat. c nu 'u ir

c l O c i i 1 1 ...............................r

latca dc a trai separat.

Dc .sc iveşte trebuinţa de vin be pahare şi să nu ca ld porunca pentru p r ie te n ie ^

Dacă c nevoie sa bei vin nniî t-*» r

pahare Dacă însă un frate îţi spune: ‘„Hai. (a d^goste^ £ !şi pe al patrulea , lu să nu calei porunca pentru phetenî

Ed.torul textului avvci Isaia în însemnărilenotea/a ca m acest sub,ccl cele trei pahare corespund unicu-lui pahar dc care vorbeşte Sfanţul Teodor Studitul in catehezele sale, adică aproximativ 32 de drame ( aproximativ100 ml). Incearca adica să echilibreze lucrurile deoarecealţi Părinţi soluţionează diferit problema.

A v\a Si soc spune că nu trebuie să bei nici cel de-altreilea pahar. Cand se alia odată în muntele lui avva Antonie şi i-au dat şi al treilea pahar, a spus: „încetează frate, nuştii că există satana?" Iar când l-au întrebat dacă pot sâ beasâmbătă şi duminică după Liturghie trei pahare, a răspuns„Dacă nu există satana, beţi! Dar fiindcă exista, 'â nu

b e n r4lS. Altul iarăşi zice: „Monahul care bea mai mult detrei pahare de vin sâ 1111 se roage pentru mine De ce unnvorbesc de trei, alţii de unul? Foarte simplu. Pentruaveau în vedere altfel de pahare. Cele trei corespundeau 1 j

unul.Părinţii interzic monahului în mod limpede >â -

vin. îl îngăduie numai în ca/ de boala, după un p v-

Iungat şi în situaţia unor munci grele, cand

Patericul, Pentru avva Sisoc 2, S. |irjd. cu.

Codexul sinaitic 448. p. 273a



Cuv inte ascetice

nevoie să se întărească sau să se încălzeasca . Dar simplul'apt că vinul încălzeşte sau întăreşte este suficient ca să nu-1

bei. Pentru că. la ce mai trebuie atunci să postim? De ce săie mai înfrânăm? Ne înfrânăi ă s ăb .ască trupul şi să

*e atrofieze carnea.

Să ni locuieşti într-un loc în care ai păcătuit lui Dumnezeu şi nu dispreţui slujirea (litui ghia) ta, ca să nu Cl zi în mâinile vrăjmaşilor tăi.

Care om nu a păcătuit nici o dată în viaţa sa? Fiecaredin noi. odată sau cumva, a păcătuit. Eu am mers odată lacasa aceea şi am păcătuit. Tu ai mers în oraşul acela şi airac: uit Trebuie să tăiem cu desăvârşire prilejurile păcatu-lui şi. mai ales să nu ne întoarcem în locurile în care am

păcătuit o dată

Ln iepuraş nu va merge iarăşi acolo unde a fost prins. Tu. cum vei merge acolo unde te-a prins satana?Mergând din nou, chiar dacă îţi vei lua toate măsurile, esteca şi cum ai zice: Te rog, satană al meu. nu mă lăsa să plecaşa" Păzeşte-te aşadar, de orice posibilitate de a repetaoricare păcat. Dacă însă nu te fereşti de pricinile paeatului

şi dispreţuieşti privegherea ta, cu siguranţă vei cădea înmâinile duşmanilor tăi.

Sileşte-!e pe tine însuţi la meditarea psalmilor , pentru câ act asta te păzeşte de robia întinăciunii. Iubeşte toată reaua-pătimire şi toate patimile tale vor f i umilite.

. "p' /)'_Sfantui ' asile cel Mare. Omilia I despre post 10, PG 31, 184

P' 347 Ş Uj: Pat' ricul- Pentru avva Pimen 19, [trad. cil.,p. 169j




Când cineva păcătuieşte, devine c,reu Icauza egoismului său. Nu poate să se roa£e m f ^citească, pentru că rugăciunea i se pare un munte v u „ ,,

nici să îngenuncheze, pentru că i se pare că i se vor' ' 'genunchii. De asemenea, pentru că păcatul esteîntotdSSîmpotriva f im , i se strică toată legătura cu cosmosul I Z pare că-1 judecă, că nu-1 iubesc. I se tulbură coerentalăuntrică şi atmosfera din jurul lui şi nimic nu poate să facăcu tihnă.

Din acest motiv sileşte-te pe tine însuţi la meditarea psalmilor. Fiindcă nu poţi să te rogi, nici să priveghezi. cel puţin sileşte-te pentru tine însuţi să citeşti şi să meditezi psalmii. Psalmii exprimă o rugăminte, o pocăinţă, o sla-voslovie, o mulţumire, cuprind simţăminte şi trăiri care-1învie şi pe cel mai neputincios om. Când celălalt îşi pierdesimţurile sale, îi dai puţin rachiu şi îşi revine. Exact aşa îşi

revine cineva cu psalmii. Citeşte, aşadar, psalmii şi vei vedea că o să înviezi şi tu.

în acelaşi timp însă iubeşte toată reaua pătimin j i patimile tale vor f i umilite. Să iubeşti reaua pătimire, greutatea. pentru că toate câte vei voi să faci ţi se vor pare-grele. După cum altul iubeşte aşternutul pe care doarme,

mâncarea pe care o mănâncă, tot astfel şi tu să iubeşti reaua pătimire. Cu nimic nu este Dumnezeu mulţumit atât de mu .

cât cu reaua pătimire. De aceea, iubeşte-o. ^Orice lucru ne vlăguieşte. O să ne pună să mun^-i

Ni se pare că suntem sfârşiţi de greutate. O să ne pu.ascultăm? Ni se va părea ascultarea insuportabil

pună să stăm în chilia aceea? Ni se va părea o ^O să ne pună să şedem pe scaun? O & ni P ^ nu

oamenii, nu ne găsim odihna osien^:a. tr-J-cerem nimic şi să iubim ieaua p

Cun irite ascetice

iurta, asudarea, lacrima. Atunci \om \edea ca patimilenoastre pleacă. Şi repetă obişnuita sa fraza:

sâ ni< ît masori pc tine însuţi în vreun uc u ş isâ ii: grijă să-ţi plângi pâcan le.

De câte ori ne-a tot spus-o până acum. Nu se teme,nici nu se ruşinează. Ai grijă sâ nu te măsori pe tine însuţi,să nu iscodeşti ce ai făcut şi ce n-ai făcut, ce-ai reuşit şi cen-a; reuşu. ce ai câştigat şi ce n-ai câştigat, pentru că vei

căctew t întristare şi în mândrie, şi atunci vei păcătui.Dacâ însă te porţi liber, dacă te pocăieşti şi înaintezi,

daca e pocăieşti şi te bucuri şi cânţi şi nu-ţi pasă de nimiclumesc, arunci ai grija să-ţi plângi păcatele tale , atunci tevei linişti. în vor pleca păcatele şi vei înceta să mai plângi

pc cic î:i va rămâne numai pacea.

Păzeşte-it dt minciună, căci ea alungă de la tine fricc iui Dumnezeu.

Minciuna este una din cele mai viclene păcate aleomului. Aici înţelege mai cu seamă modul m incinos devieţuire Lncon ne ascundem de Dum nezeu şi de oameni,

ne inşelăm. \ ăd. de exemplu, că mă atrage trăncăneala .Imediat îmi camuflez păcatul şi spun că iubirea măîndeamna. aşa rea Dumnezeu sau că trebu ie să avemtovărăşie. Minciună!

Aceiaşi lucru se poate întâmpla şi cu gândurileastre Un gând este un element heteroclit. După cum

o l mul meu nu rabdă nimic străin. Ia fel nici mintea nu poate să cuprindă ceva străin. De vreme ce am gânduri înseamnă ca m nte^ mea a fost prinsă, nu numai că a fost asediată,

^ ]r ăuntrul meu a intrat cel rău. Atunci nu

-268-

spun <* SăndUl CMKrt* «faltS şi distrusa, c, ma înd rep tase cu ideea cs to,i Jgânduri.

Ce înseamnă un gând? După cum dacă bag un hurte în mare se umple cu apă, exact aşa şi eu m-am afundat înadâncul celui rău, şi de aceea mintea mea are gânduri Girdul nu este ceva firesc pentru mintea omului curat ci in locSă mărturisesc adevărata mea stare, mă autoamăaesc cuideea că toţi au gânduri, o spun şi cărţile.

Să luăm încă un exemplu. Sunt neputincios la rugăciune. încerc o dată, de două ori. de trei ori, dau în bară şiapoi cad in dezamagire, care este o minciună. Dezamăsireaînseamnă: nu există Dumnezeu. Dar Dumnezeu există."

Dacă luăm cuvântul minciună în sensul lui obişnuit,şi atunci este la fel de tragic. în acest caz, minciuna esteînrobirea măreţiei, inteligenţei, voinţei şi puterii omeneşti.

Minciuna ara tă omul ale cărui articulaţii nu pot să stea şi deaceea cade grămadă. Adică minciuna se descoperă în desăvârşita lipsă de putinţă şi de voinţă a omului.

Să nu descoperi înaintea tuturor gândurile tale, ca să nu pricinuieşti sminteală aproapelui tău.

Dacă te-ai pocăit şi ai început să te lupţi. vei a\eagreutăţi, ispite. Ai grijă însă. nu începe să spui aLuu

problemele tale, gândurile tale, păcatele tale. pentru c veifi sminteală aproapelui şi pricină de cădeie. iar oameni

vor dispreţui.

Descoperă gândurile tale Pâriii/ilor nti. .a cr~ - Dumnezeu să te acopere.


2b9



Cuvinte ascetice

r-indul tău îndoiala ta, necredinţa ta, nemulţum irile„le spune-le numai Stareţului iau. Părintelui tău. As,fel şi,u 'e fipăzit, uu vei cădea în păcat şt n.c, alt,„a n-o sa-, dai

Sri e să păcătuiască. Oamenii care-ş, descoperă gândurileT i pitele lor. în mod obligatoriu, urmăresc sa Iraga dupâ eit dnera. de5i au impresia falsă, sau se prefac, câ facaceasta pentru a fi ajutaţi. Nimeni nu merge la altcineva casă fie ajutat, decât la Stareţul său, in afara de cazul in careStaretul îi spune să vorbească şi cu altcineva.

Poate că cineva v a protesta, din cauza păcatelor

mele de mai dinainte, nu pot nici să mă rog, nici să citesc.Atunci, avva Isaia zice:

Sileşie-te la lucrul tău de mână şi fr ic a lui D um ne zeu e va sălăşlui lângă tine.

Sileşte-te să lucrezi, să slujeşti şi vei vedea că munca îl \ a face pe Dumnezeu să locuiască aproape de tine. Aşacum tu îţi priveşti ceasul şi când vrei îl laşi, aşa şi D um nezeu îţi va fi atât de la îndemână în munca ta, încât vei puteasă-L prinzi. să-L foloseşti şi chiar să-L îmbrăţişezi, aşa cumfaci cu ceasul tău.

Munca prin care urmărim dobândirea lui Dum nezeu.

ni-L dă întotdeauna pe Dumnezeu, în timp ce nelucrarea,întârzierea. lene\ia, încetineala, ne aduc moartea. Cândvedeţi pe cine\a că întârzie la munca lui sau că nu lucreazătoate orele programate pentru muncă, să fiţi siguri că esteintinat de gândurile lui, de imoralităţile lui, de păca tele lui,de desfrânarea lui şi de minciunile lui. Un om serios

niciodată nu întârzie şi nu rămâne fără lucru nici chiar unminut. Şi cel mai duhovnicesc, daca va rămâne fară lucru,v a cădea Fi-ţi atenţi însă la încă ceva:

270



Porunci celor

Pe vezi vreo sminteală dur r ( • r, ,. ,-ţ ^■ preţui p e fr a te le tău, ca sâ nu cazi i> mai>... , , .

tăi-

Toţi oameni, din jurul tău vor păcătui, „nu, cu zirdul, altul cu fapta, altul prin neîm plinit, ^ > "orice ar face, nu-, dispreţul. Pentru că dacă-, judec,necinsteşti, dacă-i acuz, sau î, osânde-ti cu ăgur şi sigur vei cădea în mâinile duşmanilor tăi. îr.tâi de u aicale satanei. Este un adânc de mândrie, de desfrânate ,

satanism ca cine\a să-I dispreţuiască -au -ă-1 ..... .ce păcătuieşte, pentru că omul care este lângă noi şi j

păcătuit este un bolna\.

Pe cel bo!na\ îl îngrijim, il iubim. îl îmbrăţişăm, iivorbim cu dragoste şi iubire, il *vronm. Nc cere peţ.te? lidăm peşte. Ne cere carne? li dăm came. Ne-o t .:e ac .rrI-o dăm acum . Ne-o cere după? I-o dăm după Ir ,ne retragem , pentru câ cel bolna\ este us Tde in '.. '' cadeîn nemulţumire. în dezamăgire şi >-e face astfel ;'-cân- demonilor, dacă nu am grijă eu. care ^unt Lng.'; e De ac«e_.celui bolna\ îi spunem întotdeauna ..da", niciodată ~ j e ..„nu" este în pericol.

Aşadar, celui bolnav cu trupul ii iaci :iu. >; ; r ■

minte. C ând rănile lui put. strângi de na' şi rab?: i. - .. pute în chilie , intri zâmbind ea sâ nu-N dea se.i;r,a De v».când fratele tău pute de păcat şi cădere nu arăţi

iubire, ca să-l sa he zi. ci îl judeci şi il a * . 1 !tos? Să ştii că după cum te \a lo> . vijeliaexact aşa te va lovi şi moartea W cădea in

moşilor tăi. Te v or prinde wâ jm a * *vor lace gunoi şi vei cădea inir-un F^-J

pe care l-ai osândit.

- n *



Cuvinte asceticc

Fcreştc-te să nu f i i robit de cele în care ai păcătuit ,

ca sâ nu sc împrospăteze în tine.

îl vezi pe altul că păcătuieşte? Lasă-I în mila Domnului. Este şi el un mădular al lui Hristos, chiar dacă a păcătuit. Uită-te în ce hal eşti tu. Tu, care te crezi sfânt, eşti un

păcătos. Păzeşte-te pe tine însuţi, nu cumva să fii robit încele în care ai păcătuit. Dacă îl acuzi pe fratele tău sau dacănu ai gnjă de el, vei recădea în vechile tale păcate şi vor ficele din urmă ale tale mai rele decât cele dintâi.

Iubeşte smerenia şi ea te va păzi de păcatele tale.

[9, 2]

Iubeşte să te smereşti, să fii nimicit, dispreţuit, săsuferi lipsuri, să ai ultimul loc, sa fu acolo unde nimeni al

tul nu poate sta. Numai o astfel de smerenie te poate ajuta, pentru că te acoperă Dumnezeu de păcatele tale.

Nu fii iubitor de ceartă ca să nu locuiască în tine tot râul

Iubitor de ceartă este cel care se iubeşte pe sine şi

exprimă această iubire prin dorinţa de a fi înto tdeaunaînvingător, prin dorinţa de a fi cel dintâi, de a fi recu noscutde ceilalţi, de a fi o persoană cinstită de ceilalţi. Nu suportasă rămână în urmă. De vreme ce iubeşte victoria şi nu slujirea, nici smerenia, în mod obligatoriu cade în ceartă, însfadă, în dezbinare, în neorânduire.

De aceea avva Isaia spune: nu fii niciodată prieten al biruinţei, preferă locul cel din urm ă şi nereuşita, preferă

smerenia. Dacă pentru a te îndreptăţi spui chiar şi un „nu”,sau „Ce ai zis? - atunci tot răul va locui în tine. Dumnezeu



locuieşte langa tine, dar cel rău va l-«: u i „subjugatul demonilor, te vei împotriv, . «e -lt

împotrivă, te vei împotrivi celorlalţi. Numai ur ,'| , , * *

demon refuză şi grăieşte împotrivă fratelui ^âuCând cade peste tine un trăsnet, nu-ţi da se petrece. Dacă nu te arde. îţi pier21 minţile Si d S n ,7 pierzi minţile, nu mai poţi să te controlezi Bact J x

întâmplă cu cel lovit de demon. De aceea, ajun e ' b l nebunească, sau împotriva raţiunii, de a fi în 0> •• ’propriul său trup, cu propriul său mădular, cu apn

adică. Ca să poti să e\iţi toate acestea, fa următoare.,-.

Predă inima ta spre ascultare Părinţilor tăi ţi hand Iui Dumnezeu locui în line.

Oricâte păcate ai fi făcut. în oricâte căderi ai tî că/x.şi chia r dacă te-ai fi îndrăcit, dacă nu poţi nici sa tenici să citeşti , dacă te-au înrobit cu toiul, atunci .el puţin

predă inim a ta spre ascultare Părinţilor tâi şi hund lui Dumnezeu va locui in tine.

Există câteva stări bolnave, sufleteşti -du uur- cruceşti, care apar mai ales când omul doarme >au dă sâ aA armă, s ituaţii în care cade într-o desăvârşită neputinţa ue

care. în acele clipe simte o strângere în suflet şi. în -timp, ca şi cum cineva l-ar strânge de gât v-u i-aj

piept, şi nu mai poate să respire. Simte vă nu mai arc ta nşi plămâni, ca şi cum ar li mort. Are siguranţa ^ -fizic lucrul care îi produce această >tare

încearcă să-5i facă cruce,

..Doamne. lisuse Hristoa.se. nuluie^ t ....sul”. C rezu l sau Tatăl nostru ca sâ * ipoate.

Porunci celor cc vau lc p^,



Cuv jntc ascetice

Oameni, aceştia, dacâ a-uşc-c sa spună ratai nostru.I Doamne Iisum: Hrist»a-c. au a-si faca cruce, indat

S U s c de acest demon sufletesc sau duhovnicesc - pentruc i este de ambele feluri, când una. cand alta - şidibereazft dc data aceea sau chiar pentru totdeauna. Alteori

nu pot sâ facă mmjc. nici să articuleze vreun cuvânt, nicisă~şi mişte buzele. nici să-şi facă cruce. In aceste situaţii. inaceastă durere. în acea gheaţă. in acea greutate, in timp cevăd moartea că se apropie, în timp ce li se pare că totul epierdut şi

câ-şidau sufletul Je vine o luminare, un gând

luminos predă-tc lui Dumne/eu. dâ-tt- pe tine însuţi luiDumnezeu. îndată ce îşi predau lui Dumnezeu inima lorcare sc strânge, loveşte şi se lupta, îndată acel ceva

încetează.Această ^cenâ o împrumută aici avva Isaia şi zice: şi

cand s-au robit demonii, fă ultimul lucru care-ţi mai

rămâne predâ mima :a pre ascultare Părinţilor tai şi nurul lui Dumnezeu va locui in tine. Zice: Părinţilor tai, inloc de Părintelui tău. deoarece se adresează la mulţi şi vreasâ-şi facă cuvântul mai înţeles. A-radar. când îţi dai inima taPărintelui tău vor lugi demonii, vor fugi toate şi in timp cedumnezeu era lan'.'â tine, acum harul lui Dumnezeu valocui întru tine şi atunci toate se vor schimba, vor reînvia,se vor face frumoase, paşnice, se vor lumina.

Predâ inima ta înseamnă dâ-ţi cele dinlăuntru ,încrederea ta. nădejdea ta. bucuria ta, pofta ta, pentru caharul lui Dumnezeu sâ izvorască mir în toată existenţa ta.Acest rnjr produce atmosfera cea mai frumoasa şi maisobornicească in mănăstire.

Cred că, într-ade ar. voi daţi primii inima voastrăănnteluj vostru şi apoi mi-o dau şi eu pe a mea vouă. Nu

vă ascund faptul că mă simt întotdeauna sclavul copiilormei, care s-au legat pe ei înşişi de micuţul de mine. Fie ca



această legătură reciprocă să nu !rK_ . ; ^ n rl U. rnil Ini I ..._

1,1 unuia r

teristicile pfcn, seninătâtii. fericirii J ! r ? ra simţirii lumii duhovniceşti. ,ar tăceri"'grăitoare decât conferinţele. Vom cun o ^"°câte K săvârşesc in cer. Da, cenjlnoastra, şt in mima noastră este Dumnez*

, •>. -4JC»mlătjrjruJ nof/r.w va avea

lui Dumnezei

devin una.

noaMfă va f, ^

5 Şi vom irii ix aie•- noi. este inimaJ-t pentru câ toate

Un înger poate să lumineze intreaea lume iar t»

demon poate s-o întunece. La fel. şi pe oricae «uflet Daciîngerul luminează întreagă lumea, nu poate hanii loi n »ne/eu să lumineze şi să refacă sufletul nostru? Toaie pomsă le facă. Să devenim in întregime har. După cum fienl.când întră în foc. devine foc, după cum suda devine lummicând lumina soarelui vine pe ea. tot aşa sâ devenim şi noi inîntregime har.

Să-I urmăm pe Sfanţul I>aia care atât de frumosstrigă în urechile noa tre şi in inim- noastră cuvintele Demnului şi să rugăm pe Domnul care esle lângă noi sâ locuiască în inima noastră.

1 0

Despre bucuria făcută sufletului care voieşte sa slujească lui Dumnezeu

Bucuria este o temă foarte dragă pentn, awa Ha»

care nu poate să conceapă un creştin fără bucune - făr-*

lacrima cea d e bucurie făcătoare Textul de faţă înce eepistolă, fiind vorba de un cuvânt scris.

întâi te îmbrăţişez în frica lui Dumnezeu şi te rog să-L m ulţu m eşti deplin, ca osteneala ta să nu fie fără fo l ci să o p r im ea scă Dum nezeu cu bucurie de la tine. [16.1]

Aîntâi te îmbrăţişez în frica lui Dumnezeu. Care er^te

prem isa lacrim ilo r şi a bucuriei, şi te rog să fu desă\ârşit. casă primească Dumnezeu cu bucurie osteneala ta. Verbul ..te

rog” (7T«QttK«Acu) are înţelesul de astăzi, dar şi înţele-ul de

„reamintesc” (u7TOj-Uj_ivrjcn<:a>), adică încerc să-ţi dau cu'd

ca să te hotărăşti să devii desăvârşit.Problema fiecărui suflet creştin este că lasă pntr-

iub ire şi, după cum cineva care primeşte o lo t u ..

puternică am eţeşte şi nu ştie unde merge, tot a^a şi -

de su fle t ui tă desăvârşirea, care este: pim ipa lu t-

mai cu seamă al monahilor. Monahii sunt unL

sim ţitori la o m are diversitate de probleme. 1 -- * n i "i si-ar aminu-* ~

mai pot am inti pe cea a desavarşm . ^ q

trebui să părăseasc ă toate pc care le fesâvâisinf.

fae. Avva Isaia spune câ. 2atunci osteneala ta va fi zadami<- .

Cm inte ascetice

nuc lui Dumnezeu , pentru că totul esteare ca să-i n‘ j. j . numai osteneala lui de zi şi deJarul lui Dumne. - întreasă . săn ătoasă , d esăvârşită ,

c T_n dc**! i •- , ....................n° T e\ n-reneala constituie dovada iubim inimi., sau a•’f rCmnezeu Prin osteneală îşi exprima cinexa

uilin' . f °mulţumirea sa către Dumnezeu, dorirea după p o c ăit lumească şi pierderea timpu-Dumne. eu sau impraşueicaini din cauza vieţii sale leneşe.

După cum obişnuiesc Părinţii, tot astfel şi avva Isaia

ces-te exemple din viaţa zilnică, meat sa îndemnesufletul care <e luptă să-i imite cel puţin pe oamenii d,n

iume.

Căci oricine îşi dă osteneala şi câştigă, se bucui ă şi nu sa neşre ostenelile pe care le-a răbdat, pentiu că a

u :v a: at.

Cel care în lume face comerţ, afaceri care-i aduc

câştiguri, atunci când câştigă, nu-şi numai aduce aminte deostenelile şi de nedormirile lui, pentru că experienţa l-aîmăţat că ostenelile i-au adus câştigul. Tot geniul lui comercial şi toată strădania i s-ar fi pierdut, dacă n-ar fi depus

osteneala necesară.

Cel ce s-a căsătorit cu o femeie, dacă ea l-a odihnit şi el a păzii-o bine, se bucură inima lui de ea şi- i arată încredere.

Alt exemplu din viaţa cotidiană a oamenilor sunt ceicăsătoriţi. Pentru ca o nuntă să poată reuşi, se cer, dupăavva Isaia. două premise care au legături corespunzătoare în

-iata duhovnicească. Nunta este cel mai frumos simbol pen-

ru devenirea duhovnicească a unui om şi de aceea îl folo-

Despre bucurii

scsc atât de mult toţi Părinţii. Dacâ cine

căsătorie, a eşuat cu desăvârşire în v,ată n“ ****** >■obositoare, fară bucurie şi trece din schiiS2 ,c*«*

re. din nefericire în nefericire, din despâif * ' c!lirr‘h-‘- părţirea vieţii, până ajunge la d e s p a r t ^ ‘T " ^Căsătoria nereuşită arată că sufletul nu «i * L>umi,c«u.iubească pe Dumnezeu.

5<? bucură inima lui. Dacă bărbatul « w.înseamnă că femeia l-a odihnit, iar el a căzi! « w

ria presupune ca femeia să aibă însuşirea de a bărbat, să-i aducă bucurie şi mulţumire. încât o ă n S t ' -nu trebuiască să meargă altundexa. Dacă fememnu J - S Î tinţa dc a-1 odihni este firesc să-l împingă la preacurue ’

Daca l-a ochi,nu. Bărbatul reuşeşte în căsătone 'ândalege o femeie care cu adexărat ştie. poate, reuşeşte săiodihneasca, ale cărei purtări, gândire, draeoste. sufki uuP

toate sunt dăruite lui. Dacă ci pă^it-o bine. Din text rezultă clar că fraza

referă la bărbat, care trebuie să-şi păzească bine femeia ca pe un vas mai slab. Ne aminteşte de Apostolul Petru, carene spune cât de simţitoare, de subţire şi de plăpânda estefemeia. Din clipa în care ai o inimă ce bate pentru line.

deodată o vezi devenind un cristal fin în mâinile uile >au braţele tale. De aceea Apostolul Petru spune >opilui. da: >:fiecărui bărbat, că trebuie să se poarte cu terae;a ci Tid:âsubţirime şi bună cuviinţă, dar mai ales cu muiu cmst re

(1 Ptr. 3, 7).Iubirea este ceva care este propnu femeii. Bâjt\uu-

lui îi este proprie cinstirea, demnitatea şi purtarea care *înalţă pe femeie. Este singurul mod în care ; e*asă-şi ţină femeia acasă. Dacă nu-i arata preţuire >i c -

va pierde cu siguranţă, pentru câ ea m 1şi-şi va căuta altundeva cinstirea care n-o primeşte t>:



Cu\ in te ascetice

i ca sot când ştie să aibă subţirimeaa«ea. barbarul r femcia sa.

constimîei f ^ ' Y ,_ a „m is pe fiul său Tovie ca să ia banii

ui pentru a-şi satisface nevoile economice, je la rudele i t j_a dat nu numa, banU> cj

îngerul. \ căuta şi pe care tatăl lui o dorea. Când aŞi temeia pc îngerul le-a spus că v-am adus

r J S - î T o u i s-a închinat pM ntiio, fetci, *oi 'U multă bună cuviinţa şi respect s-a in tois către ea. A

Ccuvântat-o. i-a vorbit cu cele mai bune cuvinte, a,, nat-o. a cinstit-o. De atunci, ea a devenit pentru tot restul

er . ia\a lui. tocmai pentru că s-a purtat in acest fel cuea Astfel şi-a facut-o a lui şi a aşezat-o lângă el (Tovit. 4,

~ Aşadar, când bărbatul o găseşte pe femeia care-1odihneşte şi este capabil s-o ţină lângă el, atunci inima lui

se bucurăîn continuare. a\ va Isaia foloseşte şi un al treilea

e\emplu. dar \om reveni mai târziu la exemple, ca să le

. edem simbolismul.

Cine a purtat un război şi şi-a dispreţuit moartea

luptând pentru împăratul lui, a î?iaintat până s-a încununat.

Altă arenă a vieţii este armata. Dacă cineva intră înarmată - armata era pe atunci voluntară - este încununat,dacâ întâmpină moartea cu curaj şi luptă până la moarte

pentru împăratul său. Urmează să primească cinstire şi să primească diferite vrednicii, până la aceea de a fi unapropiat al împăratului.

Acestea sum fapte ale lumii acesteia care piere.

Despre bucuric

Acestea sunt măreţiile câsf •copseiile şi încununările, pe care ,**f Urile- fericirile, •„mea aceasta care piere şi se stinge. UŞ£SC 0amenii ;n !u.

Dar omul se bucură de ele prin lucrarea lor. ' oayece s.a procc,p , .

împlinind toate acestea se hdobândit câştig în munca pe care a ales oT * /f"*™ că a

este aceasta, nu ne interesează acum EsiP t de buCUneEste o rămăşiţă care a lăsat-n n,. umbra bucuriei. pierderea raiuiui, ca sâ-şi' Z Z i pierdute ale raiului. desfătările

Câtă bucurie crezi că va avea sufletul care a

z : z a 7 , j " ,ie ° s c a .. .................. -Poţi oare să măsori bucuria sufletului omului care

slujeşte pentru Dumnezeu şi-şi săvârşeşte lucrarea sa din punct de vedere duhovnicesc în mod desăvârşit? Dacă omullumesc se bucură, atunci cum se exprimă bucuriaduhovnicească pe care o gustă creştinul?

Refenndu-se la negustor, avva Isaia accentueazădouă caracteristici ale sale: exclusivismul scopului sâa >iosteneala pe care o depune, în general, pentru reuşi ulucrului său. Accentuează aceasta cu scopul de a arau csufletul, dacă vrea să aibă o bucurie adevărată, trebaie si iestăpânit de un singur exclusivism: sâ u ireali

desăvârşirea şi să trăiască în nearătare.Un comerciant nu-şi mai aminteşte nici <te scmeu

lui, nici de distracţii, nici de desfătări. Ca ud m

după câştig , iar osteneala îi este *]



Cuvinte ascetice

neasca.

nunta

I urnirile făcute pe jumătate nu aduc nimic. îndeletnicirea M i l e nu aduce d * tig . Viaţă tihnită nu exista. Orice s-arsâudi cineva sa realizeze, trebuie să patmreasca, sa se oste.

În continuare, pune în legătură imaginea femeii cu„unu* credinciosului cu Biserica şi cu Domnul care a spus:„Veniţi la Mine ... şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11, 28).înfăţişează legătura de nuntă cu Dumnezeu, Care oii este,ori nu este pentru noi Cel ce odihneşte. Şi noi ori suntem,ori nu suntem cei în stare de a-L ţine pe Hristos.

Domnul a spus limpede că ne poate odihni. Prinurmare, dacă cineva nu se odihneşte în viaţa duhovnicească,dacă nu se desfată în ea, dacă nu are o desăvârşită satisfacţieduhovnicească, aceasta este o hulă şi o bârfîre a lui

Dumnezeu.Imaginează-ţi un monah care, pentru ca sufletul să i

se destindă, pentru ca să-şi umple timpul, ca să-şi satisfacănevoile, pretenţiile, este silit să se ocupe cu fratele, şi nu cuDumnezeu. Nici o îndeletnicire cu fratele nu ne-a fost pusăîn faţă de avva Isaia. Ne-a poruncit doar să-i facem voia şisă-i spunem întotdeauna „da”. Noi, dimpotrivă, lăsăm peDumnezeu şi-l punem înainte pe fratele ca să-l ajutăm, casă-l învăţăm. Starea asta a noastră este un soi de curvie.

Astfel îl calomniez oarecum pe Dumnezeu, cum cănu mă odihneşte, şi găsesc alte surse. El îmi dă bucurie larugăciune, Ia isihie iar eu caut tovărăşie. îmi dă bucurie înosteneala nopţii, iar eu caut somnul. E ca şi cum soţul arspune că nu-1 mulţumeşte soţia, şi de aceea merge la alta. îlnecinstesc adică pe Hristos când nu sunt un creştin împlinit,

credincios şi mulţumit. După cum zic Părinţii, dar şi mulţialţi tâlcuitori. dacă cineva a devenit frate de m ănăstire, numai are dreptul să-şi scoată rasa odată ce a primit-o, pentruca e ca şi cum ar spune: „L-am încercat şi pe Hristos, dar nu

>282-



Despre bucurie

m-a satisfacut. Plec sa caut viaţa de că ri„ . comportament este o d.spreţuire a lui Hristos , tJ j X ' zare mare a plirom ei Bisericii. De aceea fr „ ,u ' ' ’zare — .eu. Ue aceea fratele

rămâne cu hainele mireneşti, sau, dacă va D™ “k **m onaha l ă , nu trebuie să o scoată. Altfel, c l « « U Dumnezeu.

Cu mult maţ mult cleveteşte pe Duim eramonah daca spune ca Dumnezeu nu îl odihneşte Se pc

desigur să n-o spună cu gura, ci cu fapta, cu diferitele lu căutări. O carte poate să fie pentru el odihnitoare. Poate -ăo

citească şi să se bucure, dar când merge să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, ochii i se închid imediat, in chpa

aceea, este ca şi cum ar fi prins în curvie. Monahul nu poate

să spună că a eşuat în viaţa monahală, deoarece Domnul il poate odihni.

Şi a păzit-o bine. Bărbatul îşi păzeşte femeia, dar

oare eu pot să-L ţin în mână pe Dumnezeu? Dumnezeu,desigur, niciodată nu ne părăseşte, nu ne uită. Dumnezeane-a scris pe palma Lui. pe umărul Lui şi în inima Lui’Dumnezeu lucrează neîncetat în sufletul fiecăruia. Chimir ţi

atunci când dormim şi lucrăm, nu este nici un moment încare să nu fie aplecat asupra noastră pentru a ne da ceea ce

trebuie. O clipă numai să uite să se plece asupra noastră. ţiar veni sfârşitul vieţii noastre. (Ps. 103. 30).Dacă-L pierdem pe Dumnezeu, dacă-L uităm, daca

n-avem simţul prezenţei Lui, este pentru că nu şuţinem, n-am găsit modul de a nc ţine ochii ntspre El. Bărbatul găseşte modul de a-şi ţine teme .dar noi nu găsim modul de a ţine Biserica, krn-ia

i lJfyr t51 Se referă la arhiereul iudeilor «.arc c r a . .umeri două pietre care aveau ^ av^ e nu . ^ fturgil qow t Va» 9se înfăţişa lui Dumnezeu, .iduc?mlu- c

Ieşire 28, 9-23.



Cuvinte ascetice

nostru, mireasa care urcă d e a s u p r a norilor şi ruge în p u sUi

(Apoc 12 , 6 ) . or iunde poate, numai .să găseasca cinai şi Un

suflet care s-o iubească. , .Criteriul reuşitei noastre esle claca putem să atragem

privirea Domnului. Ncarătarca I ui duhovnicească şi absenta Lui fizică sunt dovada că nu avem experienţa corespunzătoare pe care o are orice om căsătorit, şi dc acecacăsătoria noastră cu Hristos a eşuat.^

î n t r - a d e v ă r , care om poate să trăiască viaţa sa mona

halii atunci cand nu are simţul odihnei şi când nu simte că îl ţine pc Dumnezeu? Cine poate să trăiască când se plânge că Dumne/eu nu-I vede, ca nu-I înţelege, ca nu-1 ştie? Doar

trăirea lui Dumnezeu umple existenţa monahului şi (j

putinţa să înainteze şi să ajungă până la cele mai dc pe urmă

lupte ale martiriului. Omul care nu are trăirea odihnei şi a

tinerii mâinii lui Dumnezeu este orb, surd, nesimţit, unul pe

care poţi numai sâ-I deplângi înainte ca el să închidă ochii.

Am eşuat noi în alegerea Lui? Dacă nu avem bucuria Lui. dacă nu-L avem pe El, dacă nu L-am prins cumâinile noastre, atunci căsătoria noastră până în prezenteste un divorţ.

Al treilea exemplu, cel cu soldatul, exprimă acelaşisens adânc într-o altă formă. Soldatul, ca să reuşească înmisiune îşi dispreţuieşte moartea, se trece pe sine cu

vederea luptă cu duşmanul piept la piept, ştiind că poalemuri. A încetat să se intereseze de cl însuşi şi sâ se amestece cu grijile vieţii, precum zice Apostolul Pa vel (2 Fim.2 4). Hecare soldat pune înainte biruinţa, reuşita şi slavaîmparatului.

Trecerea cu vederea a vieţii este caracteristică şi

creştinului care vrea să înainteze, orice altă odihnă înseamnă nereuşita Sporul lui înccpe cu moartea sa şi cu slavaîmpăratului Dumnezeu, iie în această viaţă, fie în cealaltă.

-284-



Despre bucurie

fila elem entele lumii care piere. \)dr acca t > . ,ţţ.utinţa să nc gândim lu propria noastră . laţi p\mi v

lic P .,icâ slujim adevărat \ui Dumne/eu buCunc’ L‘

Caci la 'e şirea lui din lumea aceasta, lucrul lut a

merge înaintea Im .>•/ îngerii se vor bucura cu el când i/ rv / a ti t o r vedea sc ap at dc sta panm le întunericului.

Aici înfăţişează sufletul omului care după m o ^ aomului urcă la cer. Suişul sufletului la cer este o învăţătură patristică curata şi foarte cunoscută.

Omul nu este numai trup, nici numai suflet Fiecaredintre clc este un element care alcătuieşte fiinţa umană. Lrceea ce sparge această unitate firească este moartea.Sufletul păşirea/ă şi dupâ moarte întreaga sa \iatj >1

existenţă umană, caracterul ei schimbător, conţinutul săumuritor, stricăcios sau de nestricăeiune, până ce \a ajun.,*.

în şanurile Părinteşti.în lumea aceasta, stăpâneşte în suflet demonul ceirău pe care, precum /ice Biserica noastră. Dumnezeu -a pedepsit şi l-a aruncat pe pământ, în adânc şi in sâzduhDemonul este stăpânitorul văzduhului, al atmosfereinaturii. Toată această stăpânire demonică, omul o \a intin

pina şi trebuie sâ o depăşească pentru a ajunge 1a vieţii duhovniceşti.

Avem, aşadar, pc demoni, dai şi pe Jocrotcsc viaţa omului şi sufletul ‘■au. pj'^ •y - ■

sferele duhovniceşti. Demonii i>i pretind ‘■'"-Imr^lor li s-a dat pământul şi plinirea lui. Pentru



Cu \ inte asc etice

• simt că o am e nii sunt p ro piieta te a lor şi auie ingjJu.e e încă jos pe p5mânt ş.dn-’piun asupra su flet ele oa m en ilor , înain te Ca

pnn urmare^ sirn• ^ ]uj DumneZeu.ek ajun^' . j >n ju)m a aceasta. Sufletul, la ieşirea din

. - ‘lume luptă sâ se izbăvească de stăpâniile întuneri-• vede caracterul personal şi toată .juris

f Axxa Isaia îi înfaţişează în diferite cete,!:T,^e si depane. asediind omul, ca să poată să-l

" : X i Demonii se mişcă cu uşurinţă în afara şiiniăuntrul omului, dar nu pot să se apropie de duhul lui, decele mai lăuntrice ale sufletului lui. . „ .. ,

Pot să aibă în mână şi sa influenţeze doar învelişulsufletului atmosfera sufletească a omului. Prin intermediul

-esteia produc diferite boli trupeşti, sufleteşti şi duhovnic i i .înduri. dezlănţuie nori în suflet, producând stăn

întunecate, cu scopul de a întuneca vederea feţei lui Dumnezeu. Dar şi împărăţia cerurilor este înlăuntrul nostru(Lc. 21. 31 • La fel ca şi pe pânzătura legată în patru colţurilăsată din cer pe pământ, plină de dobitoace necurateF A. 10. 10-16). tot aşa şi cel viclean are drepturile lui,

pentru că \edem că a ajuns, viclean fiind, chiar până la

Sfânta Treime, cerând să-l ispitească pe Iov (Iov. 1, 6-12).Cel viclean inventează modalităţi diferite, are înstăpânire temniţe temporale, dar şi spaţiale. Este în crânguri. în păduri. în râuri, în adâncuri, în orice. Nu lasă loc,mormânt, ţeastă de mort. gaură de şarpe, pe care să nu şi lefacă locuinţă5'. Dar sunt şi cetele dem onilor care cuprindaerul, atmosfera până la ultimul loc în care le dă Dum nezeudreptul sâ aibă stăpânire. De aceea vorbeşte avva Isaia de' tăpânirile lumii. Demonii aceştia sunt cunoscutele „vămi”,

Patericul Pentru avva Macarie 13, [trad. cit., p. 134]



Despre bucurie

carc se refera cărţile ascerice Suflete, « -m6i i « * & demoni cu mare groaza. pe„,„, « e ţ t ;re înşi'ăcat de ei. Dar cel care scapă câtă bucurie are!

1 Acum nu mai are nici o valoare bucuria pământea -x a omului deoarece, când sufletul se despane de trup fap

tele omului, ostenelile lui vor merge înaintea lui şi ingem se vor bucura cu el când îl vor vedea scăpat de stăpânirile întunericului. Se luptă omul, se luptă şi sufletul după moar-ţg pentru că se poate fie să cadă, fie să urce. Abia când se

va izbăvi şi de ultimul stăpânitor al întunericului, doaratunci îngerii îşi vor arăta întreaga lor bucurie pentru căsufletul a biruit.

Cuvântul Sfântului are aici putere şi realism.Porneşte de la depăşirea timpului şi a spaţiului din lumeavăzută, trecând în cea veşnică, care începe din această viaţă.Omul care nu poate să simtă unitatea vieţii pământeşti cu

cea care începe după moarte - moartea este noua luinaştere, naşterea obiectivă întru duhovnicească stncăciunesau nestricăciune - trăieşte un fel de dezbinare a personalităţii sale Are o trăire lăuntrică şi conştiinţa că existenţa luise sfâşie, şi ajunge atât de lipsit, încât îi este greu să maiînţeleagă ce este Dumnezeu. 1 .

' °Când satana este biruit în urcuşul sufletului cătreDumnezeu, arunci începe «ia,a * ^ 1 “ £ £ &de mult se împleteşte materia nici 0

viaţa prezentă cu cea m a un hotar limp*k d e o s e b i r e clara, nici un ho P himinta sau înfrângereaCe va predomina depinde •^ ^ birull0T „ju

sufletului. în aceeaşi clipa omu Deplina bucune ••învins, poate să fie trup, seîngerilor, care este şi deplina hucunedoar când sufletul îi va birui pe



Cuvinte ascetice

Dar nu omul biruieşle demonii , c i faptele pe careIe a săvârşit pe pământ. Faptele lui, osteneala lui, sudorile lui îngenuncherile lui, lupta lui, epuizarea lu., moartea pe

care a suferit-o în viaţă merg înaintea lui, 11 luminează şi-j risipesc întunericul stăpânitorilor întunericului, energii]e

dem on ilor. , ,Pentru ca să ne arate cat de mare este bucuria omu

lui duhovnicesc , a adevăratului trăitor în Hristos, ca să nuse facă nici o confuzie cu bucuria lumii, avva Isaia

înfăţişează bucuria îngerilor. La început a vorbit de bucuriamirenilor, apoi, negăsind termen de comparaţie - Celegătură poate avea întunericul cu lumina, moartea cu viaţa?- trece la bucuria îngerilor. Omul trebuie să se umple de

bucuria îngerilor care văd lumina lui Dumnezeu, ca să

priceapă bucuria duhovnicească. Astfel de trăiri a datDumnezeu omului în această viaţă pământească!

Deoarece când va ieşi sufletul, vor merge cu el îngerii şi vor ieşi în întâmpinarea lui toate puterile întunericului, voind să-l ia în stăpânire, cercetând de vor avea ceva de-al lor în el.

Sufletul nu este singur. Separaţia lui de trup este unfapt atât de tragic şi de nefiresc, încât n-ar mai fi cu putinţăca trupul să se menţină pe pământ, ci s-ar dezintegra, tarsufletul n-ar putea să se menţină, dacă nu l-a r înconjura

puterile îngereşti şi nu l-ar susţine. Sfinţii îngeri m erg cusufletul in acele înfricoşate clipe în care el îşi trăieşte însin

gurarea de fiinţa sa, de umanitatea sa, de trupul cu care afost înjugat, pentru ca să nu-şi piardă calea.

In acelaşi timp, îi ies în întâmpinare şi demonii ceistrăini de el, care vor să şi-l facă al lor. împiedicându-i

suişul. înaintarea sa în sfera vieţii duhovniceşti. Ca să



, .. , , tul Nu poate să spună că e mântuit câtăşi la unulşi U a ■ înI5vmtrul Iui. Nici demonul iarăşi

vreme lucreaza i_P ^ ^ fnvins pe 0m câtă vreme acesta nu poate sa sp ‘ ^ dacă urme,e ,ui vor răma,le ^

Z S f i J Z »•' p“Ma’rapi 5i r““ c“ adevSn“ al s“ '

Ciînd ' S s w S n t u l u i este realistă. El ştie câ lup,aesteîmpotri'a începă.oriilor, împotriră stapannlor (Efcs.

6 1 ; “ ', nu pentru cele penm. care ne zbatem in fiecare ai

ca sa cma dc_„, f„ el. Nu ştiu dacă putem

-ă ne dămseama de fiecare păcat. Lenea, imoralitatea,furtul. înşelarea, uitarea, imaginaţia, gândul, toate acesteasunt păcate Gândul este o spargere a unităţii minţii, adică

pierderea simplităţii şi duhovniciei omului. Cele care ni se par uneori atât de mici sunt de fapt satana lipit de noi. Ca săne dăm seama de aceasta, să ne amintim ce ne-a spus mai

înainte avva Isaia despre cum se uneşte cu omul Dumnezeu,şi cum demonul.

Omul este plin de viaţă, este ţăiâna pe careDumnezeu a luat-o din pământ, dar şi suflet nemuritor, care

pentru a fi viu are nevoie de suflarea Duhului Stant(Tc. 2, 7). Odată ce a suflat Duhul Sfânt în om , rămâne

definitiv în el, lucrând sau nu. Prin urmare, nu este cu putinţă să existe o plinătate a vieţii omeneşti lără DuhulSfânt. în esenţă, în spatele fenom enelor vieţii se află lipsade viaţă. După cum trăiesc copacul şi câinele, şi amândoimor ca existenţe pământeşti, exact aşa şi omul lără DuhulSfânt cu moarte moare. Desăvârşirea fiinţei omulu i serealizează prin unirea sa cu Duhul lui Dumnezeu.Dimpotrivă, desăvârşirea morţii îi vine prin unirea sa cu

duhul demonic.

Cuvinte

-290-

Despre bucurie

Dumnezeu, aşadar, se UnesteSâu, pe care i l-a insuflat şi Care lUc , CU.(,rnu>pr, b , ,

N-a-' Putea veni in i n ta c t cu omul dac? dUnu mu =r ,

dumnezeiasca suflare, d u m n e z e ia s c ă * fiaceasta samanţa. S-ar fi unit ca 3 &ezenţâ * lu_r /neînsufleţita, dar această unire nu I r f alu iAsemănătorul se uneşte cu asemănători n onto^ 2l,i.te aceasta samanţă dumnezeiască a - mnezeu g:zeiască ce aprinde flacăra şi-L zideSCteaStan C;inleie dumn-în om. Ea este putinţa omului de a L P? . mnezeu intre;

în sine însuşi şi de a fi umplut de El ^ P£ DumDe»'JAsta o ştie şi demonul şi încearcă hînlocuiasca scânteia cea duhovnicească c u t ^ ^tul, în loc să poarte urma lui Dumnezeu * lncat sui' -

poarte propria sa lucrătură drăcească pe c a r e T 'T'- *aşează Pe suflet şi apoi este asimilată de acesta ^ 5

Vedeţi că şi diavolul lucrează în acelaşi fel ca Dur.nezeu. Aşa cum a folosit cuvintele lui Dumnezeu ca t linşeie pe Adam şi pe Eva, tot aşa face până în ultima clini >vieţn omeneşti. Cel viclean se străduieşte, se gânde*ie. *niişcă exact ca Dumnezeu, numai că energia lui es:e demo-nică şi nu dumnezeiască.

Dar atunci nu îngerii vor lupta pentru ei. • u:piek pc carc Ic-a făcut, ele îl vor înconjura y.-i vorpâ:i <UjitU puteri, ca sâ nu sc atingâ dc ei

Când sufletul iese din trup. înceni nu ;vrăzboiască pe dem oni, deoarece sufle*ul aparţine ce ui ic i-

rui pecete o poartă, adică lui Dumnezeu ocrr> m uîngerii se bucură doar cu nădejdea şi ând o

291*



Cuvinte ascetice

î n v i n g e faptelt lui, vor cânta înaintea l0r traiunşe la Dumnezeu. întru veselie.

în ceasul acela st va uita tot lucrul lumii acesteia şi toată osteneala ei. Sâ punem deci toata puterea noastră,

m * * — - * * * a c u n r “ ™ a sf . vZcnt nostru dc to t râul. ca sâ ne putem m am ut de m au,desiăpâniiorilor.

Sufletul, odată ce a păcătuit după Botez, nu mai poate rămâne fară erijă. Numai când va depăşi sferele pă-^aTeşti Şi va ajunse la Dumnezeu, uită lumea şi osteneala

Cu siguranţă însă că. pe cât om ul are conştiinţa şivoinţa lui neschimbate, poate, cu nădejdea şi credinţa înDumnezeu. să fie sigur că se va mântui. A ceas tă concepţie

este creştină. Aşa trebuie să creadă omul. Desigur că niciodată nu trebuie să rămână fără de grijă, niciodată nu trebuiesă spună .jni-am asigurat cerul’’, ci să trăiască pentru a şi-lasigura. Dacă nu are această credinţă, această cunoştinţăadevărată, nu are nici o siguranţă că a dobândit sim ţireaharului, trăirea lui Dumnezeu, nelucrarea patimilor, bucuria

•i odihna lui Dumnezeu.Dacă nu mă odihnesc, dacă nu mă bucur şi nu-L tră

iesc pe Dumnezeul meu. se poate ca din neştiinţă, din nebă-gare de cama din omisiune, în felurite m oduri să cad în



Despre bucurie

«cate. Adic ă se poate să-mi pierd fericirea. Vttclia u .S it întâi de toate trebuie să iau aminte sâ nu-mi ^ - f^ce te a dinlăuntru meu, ca să pot să am acea*

P trăire statornica, sa am hotărârea de a râmăne in El

Compromisurile VOin’ei inseamnă P'erderea lui Dumnezeu.ntru că nu mai am îndrăzneală înaintea Lui.

pe Există şi păcate fără de voie. Spun Părin-.ii: de rt-e ce te-ai căsătorit, vei fi părtaş la păcatele soţului sau ale

soţiei, care păcate în mod obligatoriu şi de neocolit există ir.căsătorie şi Pe care nu poţi să le eviţi. Dar trăieşti cu năde;-dea în D um nezeu.

Şi nedesăvârşirea vieţii omeneşti implică păcate urăde voie. de exemplu, jurământul. Porunca lui Dumnezeucare interzice jurământul (Mt. 5, 34-37) este limpede. Dar şimitropolit dacă ajungi, vei jura. Este nedesăvârşirea vieţiiomeneşti. Sunt. aşadar, păcate în care omul cade fără să fie

de vină, pentru care se pocăieşte. plânge, dar nu arcîndrăzneală.

Deci fericit este cel în care nu se \a ari; ceva d:r ale celor potrivnici, căci bucuria şi veselia, odihna şi cunu

na lui vor f i peste măsură. [16.2]

Fericit este cel care a reuşit c ^ e a ş i ^ ^

în viaţa aceasta, iar pe sufletul lui nu -

semn al potriv meilor. nepătimire in viaţa aceasuOm ul care nu are pac , t - n.rul \Uu —

este vrednic de milă. U r lăinsUncl* spmnui, jmbuitar»morale sau ale voinţei, precum re-v.r. --într-adevăr, somnul este un Pa^ cine â o M * firtvrea doarm e, cine vrea p n H ^ ^ n.ar

măsură es te ca şi cum n-a jinlăuntni lu»acţiona. Iadul care iese la iveai*

1

nrjn halul in care Poa,c aim,^ ‘ »nn,|,inaiv. incal u-meşU p.chipul l*'i Pu m ni"'‘ • ^ n cp lll lim lt. CU(^

D im p o l'i 'a .1 h(j. si 'c u n ,inu lui es te m ai pres us <|(.Ilt bucurie. veseli i . <

" KISU,‘' • i ,«-n Uimirea ca pc ccva înlricoşătoi şi greu

1 T " hi' i n e strecoară aceasta concepţie V. ne net,eh Spa ';' " nn.Kveu nc-a creat pentru nepătimire. K greu

imeste I>ai • j. ,|e neînţeles pentru noi,

" ' ' " ' " ^ ^ p e n t ^ D u m n e / c u / l u ^ semeni şi p.eci, lc J ;" • , .i i i un., si grâul creşte singur de la sine, cumodihneşti H'.itc * •• oft-28). Cum reuşim noi însă

..... ............................

loiirtc grele!

Iubite frate. sa p u m n , toata p a te r a „oastra i„

h a m u l' înaintea ha Du mn ezeu. poa te se va nu lu, dc „o, bunătatea I ui şi ne va trimite pu te ie .

Sj „e arătăm, yice avva Isaia, prin lacrimile noastre,

puterea noastră înaintea lui l)um ne/eu. Sa ne îm podobim ,,a ne inlrumuse|ăm, să ne dregem Inieuria noastra, activita

te;. noastră, reuşita noastră, virtutea noastră, cu lacrimi,deoarece chiar şi atunci cand ne veselim şi nc bucuram, şiavem indtă/ncalâ înaintea lui Dumne/eu. tot păcătoşi sun-

tem

Sâ iu m ân jim eu inim a taie ca sa do bâ nd im doi in a

lui Duninc eu, careu nc va mântui din niaiiiih ' i< ui< >

cand va n şi acolo intui întâmpinarea noastra.

Cu inima tare Se zice despre Marele Vasilie ca eia

îiiciuiital. adi' a avea privirea Toarte pătruu/atoare şi atenta.

( ’uvinlt-* iistv liti

Iv 'p>' hu< nr„

( fuui !'-• privea, ştiai că c air-m itine '- Sensul expiesici , cu , a ,serio/ilale, în deplinfi cum)Stil'"niă ,ar^ . 4 * .

cercetare a sinelui nostru. N„ •' c°n •« -, ,, 1 • tuşinele concentrat. tu r«*sct.- - pi;.,- * - ♦««hciaflfc c, ^

trli cuilcpUnA

o cmslnci^ ■

Sâ ne îngrijim cu toata puterea inimu â kjhÂndifnt|ori»Va ^ llPa Dumnezeu. Pentru Dumnezeu am pSrlaiilotnea, în numele lui Dumnezeu nc-am bote/ai pewni Duninc/.cu ne-am tăcut monahi, lui Dumnezeu slujim Lu toalc acestea, e atat de uşor sa dorim altccva in \ uu si alunei nu mai reuşim nimic.

Să dobândim. Cand, pun deplina adunari a mmn.facem ca singură proprietate a noastr idorinţa dup.: Dur:.;, -/cu atunci bucuria ne va îi mai presus de măsurăşt .ui. ncvi ii duhovniceasca. Din caracterul mic sau mare ir.'iii nedeplin al acestei bucurii, putem să ne dăm seama ce

l*. .'îtură avem cu Dumnezeu. Cată e bucuria noastră, auueste si legătura noastră cu Dumne/eu. Bucuria ni w p ir.veste Şl din pricina ei putem trăi. l a facc viaţa m a>tri autdc uşoară.

D o rin a lui Dumiu'cu, a m u m v« mur.ra:mâinilf vnlcnui. vând va ieşi ««'/o intru întampinu™noastră. Omul nu-şi începe viaţa intr-o chpâ. a « W - -multe ori Iubirea lui pentru Dumnezeu. snwnţ

lui vi n i lui duhovnicească in «ncra

credinţa lui. viaţ. . . iv. W M jw a Isa u

.r» ji.i \(Ticnii* re nc-*uYi ai*cspune ca di vremi ce Pumncicidobândim pâivă la slaişU * 6 demonilor ee «care dorire nc va mântui din ghi.aviiîntâmpina în va/ciuh.

•1 r PCSl.mnil (iiiyone Icoli'.u!. i /vu+f* **•

*(>. MX).

:*>5



Cuvinte ascelic

. energiile celui viclean, patimile, razeieViclenia sum * înfăţişează patimile şi energiile

ne ere ale Prezenţelnlonstru răpitor. Este o personificare a

viclene ca pe un n ^ dispoziţiei şi a scopului lui. Dedemonului, a pu ter. mişcările inimii noastre, gândurile,obicei noi conştienţi oase ale lum ii noastre lăuntrice,dorinţele, stârniri e p de minte a răului. Dar nuura. patima, egwsmu _ ■ ^ că în spatele acestora scputem sa mţeie.c , •_ vine să ne întâmpine.ascunde o anumita pe di trup va întâmpina

Sufletul, după eşirea ^ ^ ^ ^

ghearele răpitoare a . cre)j c;, cu mă munii. inUarâ. iu «mp ce eu şed ma lirpr S“ dcmom„ui. Djr

rea", f e adormiţi, incul „ici „u

mai^v^dem această întâlnire care ţinteşte m /.drob,rea

nricărei întâlnm a noastre cu rr ta sia m a ^însă demonul ne iese în întâmpinare, cu mâinile întinse,

înfricoşător, ca să ne răpească sufletul.

Am văzut mai înainte că avva Isaia leagă bucuria deisihie. Unde există tulburare, interdependenţă, multă vorbire, nu există pace şi bucurie. Atunci, de ce ne-a mai dat

Dumnezeu limbă?

Să învăţăm limba noastră meditaţia Iui Dumnezeu* să grăiască dreptatea şi rugăciunea, ca să nc păzească de

minciună, cand aceasta va ieşi în întâmpinarea noastră.



0e*»re tocim*

învaţâ-ţi limba meditaţia |u,n ce Dumnezeu în cărţile Lui in i*™ ,,?6**

£ • * >““?■ 'r * » ss «* ^ « £ £ , ‘ 3 1Dumnezeu din istorie, învăţăturile Lu f ’riile Lui , pen t r u că într-adevăr cuvântul .o mărturie a prezenţei Lui. Insată-ţi iunbu ° *Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu

Doi. învaţă-ţi Hmba dreptate, ţu. [)urnac.Dreptatea este îndreptăţire* lu, Dumnezeu pe caT uS T o

dobândeşte in lupta sa cu Dumne/eu. Pnn urmare w*cuvântul dreptate înţelege experienţele pervxuk. M i a personală a energiilor dumnezeieşti pe tare k-a i >tuncand ne-a î/bavit. când nc-a ajutai. cunJ a venit U m i Dumnezeu. Adică tot ceea ce nc-a înv.Vat > nc _ dcscoţw.în mod personal, l’rin urmare, mediiarea la Dumnezeu csie prezenţa lui Dumne/eu în istoric. în Scripturi v, fa vut.

noastră personală, prin care ne îndreptjtcy.e c c u i ti neizbăveşte de patimi, de picate. facc minuii sau devopenn.

Nu există om fără trăiri personale. Cmc crede . .. r,uare nici o experienţă a lui Dumne/eu. că r L a •.. . >i nuL-a pipăit pc Dumne/eu nicăieri, este un - .Dacâ ia aminte, va descoperi mulţime dc z. trirn

Faptul că în clipa aceasta trăieşte, cand id . -are nici o experienţă a prezenţe*! Iui Du;: ne/cu c '■- • ■-«.nsial dreptăţii lui Dumne/eu. Chiar şi iapturostească numele lui Dumnezeu este un semn a. /' -•re -Duhului Sfânt, al harului lu. Dumnezeu

Nu ar fi putut numi nunele Domnului. r.\i

de crede ori nu crede în Domnul, dacă in / -Sfânt nu ar fi povăţuit in mod special g***311l-ar fi îndemnat şi nu i-ar t» amintit l ^există şi în viaţa lut. $i cel mai sirac» $« ^



Cuvinte ascetice

• - a,™ om are nenumărate experienţe ale dreptăţi,smerit şi păcătos om ai

Iui DuI""“ e“nvată.ti limba cu rugăciunea, prin care îl ai

J . 1 2 ’ în tine. Rugăciunea este o deplină, tainică Şl

SS.B împ^ire c" ,'evaiu,ul D“mnf eu- Careneîncetat F pnn rugaciune.

Prin urmare, trecutul istoriei şi al vieţi, tale, prezentul tău, pe care-1 trăieşti prin respirarea numelu. lui Hristos,re uneşte cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Ca sâ ne păzească de minciună. Daca plineşti acestea trei în viata ta, nu vei fi ameninţat de minciuna, careeste minciuna vieţii, înşelăciunea fenomenelor. Este vicleanul care iese să ne întâmpine în fiecare rătăcire, necredinţăsau lucrare a noastră. Minciuna este atât de apioape de noi,căderea şi lepădarea noastră de la Dumnezeu, încât nu avem

putinţa să ne apărăm singuri. Doar Dumnezeu poate să ne

izbă\ească, dacă păzim meditaţia, dreptatea şi rugăciunea.Să ne învăţăm limba cu acestea trei, pentru ca viaţa să ne fieadevărată, reuşită, autentică, dumnezeiască.

Să ne curăţim inima şi trupul de pofte, ca să ne mântuim de necurăţie, când va ieşi în întâmpinarea, noas

tră.

Imaginea e luată din viaţa instinctuală a omului.Când omul îşi trăieşte legătura cu Dumnezeu în modanormal, când paşii i se împleticesc, când fiinţa sa. trup şisuflet, nu are echilibru, pace, ci tulburare, atunci vede că setrezesc înlăuntrul său instincte sălbatice şi dobitoceşti,

patimile necredinţei şi flăcările imoralităţii legate de trup şide suflet. Trăieşte o anomalie înfricoşătoare. In timp ceiubeşte viaţa curată, liniştită, totuşi ce bagă înlăuntrul lui espurcat. îşi priveşte fratele şi gândeşte cu vicleşug, priveşte

Despre bucurie

natura şi gândeşte spurcat. Nu poate pricep* de ,Jndeaceasta tiranie lăuntrică, toata această necurâţie. dm care

iad, din care mlaştina iese, de vreme ce de mic eoni a trtjiîn curăţie şi cu cultivare duhovnicească. Toate ice’ieareprezintă mocirla, adunată după păcatul străm oş. ceacum iese la iveală, pentru că încă inima sanu s-a curăţit.

Să ne curăţim inima. Să facem ceva mai adâncnu ne oprim doar la strădania unei lucrări exterioare, de i•jmplini simplu voia lui Dumnezeu sau rugăciunea noastri pentru că şi aceasta încă e o minciună. Să facem o curăţire ainimii, încât să nu mai existe înlăuntrul nostru nicirădăcină din care ar putea să răsară orice lucru întinai

Avva Isaia începe de la viaţa instinctuală şi intinaiâa inimii, a trupului şi a sufletului, dar subînţelege tot ce este

ftă. Pentru că fiecare poftă omenească şi dragoste, oriei',de bună ar fi, se împotriveşte totdeauna lui Dumnezeu. Sâne curăţim, aşadar, inima. Să scot. să dezrădăcinez ce esteîn mine.

Ca să ne mântuim de necurăţie, cand a <. ■întâmpinarea noastră. Ieşind necurăţia din noi. f-ar

cugetarea semeaţă, deca, , r,; .Aceste patimi sunt nevazu , a afirmăm cersooditUuîntâmpinarea voinţei, a conştiinţei.

mele. . . 1in noi m îr.t j -' jC î -c i'-.r.uAşadar, necurăţia te * din n ^noastră concretă. Cand >e S jccca tun*™ iw p«ieconştientizăm, nu o înţe egen ,



Cuvinte ascetice

sâ ne udece. Suntem judecaţi din clipa in care o primimdiscutăm cu ea. o facem voia noastră proprie, propria noastră spurcăciune, din clipa în care dăm înapoi ş, iKiiOnăm păcătos. Atunci neputinciosul om trăieşte deplind

întâlnire cu necurăţia şi este biruit de atotputernica poftă>iiU necurăue. în spatele căreia se ascund ghearele diavolu

lui.

Urăşte cuvintele lumii, ca inima ta sâ xadă pe

Dumnezeu.

Urăşte cuvintele oamenilor din jurul tău. Dacă avvaIsaia ar fi fost un profesor de morală din zilele noastre, am

zice că are în vedere cuvintele păcătoase. Dar un autorascetic niciodată nu se rezumă la atât. Urăşte cuvintele lumii înseamnă să urăşti toate câte se spun zilnic în discuţiile ce se deschid atat de uşor când te întâlneşti cu alţii,

pentru câ această întâlnire este foarte lumească, în aceastălume in care trăim, şi nu e sus în cer. Urăşte cuvintele lumii

ca sâ poţi trăi frumuseţile cerurilor, dreptatea luiDumnezeu, ca inima să-L \adă pe Dumnezeu. Ca să poţidobândi virtuţile, urăşte lumea. Refu/ă să-ţi mai foloseştigura pentru ceva comun, chiar dacă acesta este un lucrureferitor la Dumnezeu.

Ca sâ reuşeşti, iubeşte rugăciunea neîncetată, ca să ţie lurmne/.e inima, şi atunci vei fi izbăvit de ispită, de

necredinţă, de desfrânare, de mândrie, de grăirea în deşert.Celelalte le va rândui Dumnezeu. Nu tu o să-ţi luminezi.mima. dupâ f;um soarele nu răsare pentru câ tu vrei. Soarele

-300-



oricum va răsări. Tu vei priveghea până i. ,

făcut mulţi cuvioşi din vechime care Cu,n **spatele la apus când soarele asfinţea iar d * lnton* 1“ t*

le lumina fata şi atunci îşi incetau rugă :imagine! ^ ,ur‘ca- « ' « w i

Nu iubi lenevia ca să nu n tnthite^ mintea ca sa fi se luminezi inima

Când pe de o parte te vei ruga şi pe de altă pane iuvei infrâna limba, vei vedea cât ti se va lumina imna Osâ-1 vezi pc Dumnezeu lăuntric, trăit. Ia amime ca lucrareata lăuntrică, a inimii, rugăciunea şi priveghere, i nu fie :.ndeşert.

Wu h vrâbi in liturghiile talc ca .) nu te mânăn«,

fiareh

Nu-ţi fa pri\egherile, rugăciunile, kombcskir i * cu grabă, cu scopul de a scoate cât mai multe la numîr Nu zice să nu-ţi faci liturghia ta repede, ci sâ o fa.i r vi _ puterea şi datele tale hreşti. Altfel o tac eu, al :cl tu. aitfel

al treilea. Nu te grăbi şi nu fa ce\a care nu este firesc viaţa ta. Fă-ţi liturghia ta simplu, fire>c. neralvifreai N j -

stârni grabă şi nelinişte în existenţa ta. te 1 firească înaintea Domnului, pentru câ dac., te

mănâncă fiarele, iar pmegherea ta \a i fp - legătură personală. In antite. ă cu fiarele ce te

dacă îti faci rugăciunea cu zor si nelini ie. - avva Isaia adaugă:

Despre bucunc

4 Şiragul de metanii.

Cuvinlc ascetice

, irfc inimoasă încheierea acestui pai agi ai! Slaniui SI se reîntoarce la aceeaşi idee. O Iovele de T ' Z \ - o hată ca pe un cui înlăunlrul noslru. Ca să

Z un cu, intr-un lemn. de câte ori trebuie să-l loveşti? * Z ,, gândeşti că lemnul este mult ma, moale decât

inimll\ ^ « V (r i credincioşi, ca să f i i miluit prin </.

luhcsic pe cei care suni în mediul tău, în biserica la, înmănăstirea Ui pe credincioşii de aproape şi de departe,cunoscuţi sau nu lubeşte-i pe cei uşor^de găsit şi pc cei jît-u a* LMsit, cum /ice Marele Vasile ‘ , adică pe Stareţi,personalităţile duhovniceşti, iubeşte-i pe cei caie cred îni >umne/eu ]< cei care-L iubesc pe Dumne/eu, pc cei careau cuvântul lui Dumne/eu. Iubeşte-i pe toţi care au în viaţalor prezenţa, zâmbetul şi pacea lui Dum ne/eu, pe toii carc IiJujcsc. lubeşte-i, ca să fii miluit pun ei.

Iubeşte, aşadar, pc toţi credincioşii, mai ales pc toţi.arc unt slujitori ai sfântului Dumnezeu şi pot sa-ţi ridiceviaţa Rugăciunea lor. mijlocirea lor, zâmbetul, privirea

plină dc pace şi curăţie, cuvântul lor plin de har, tăcerea,

seriozitatea, smerenia lor te voi milui şi pe tine. Au îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi aude cu uşurinţă. Pc tine. carc eşti in groapă, cum sâ te audă? Dar când te

prinzi de ci, cand lc ceri rugăciunile, când alergi ca să-iauzi când ii iubeşti mai mult decât pe ceilalţi credincioşi,atunci te va milui împreună cu ei şi pe line Dumnezeu.

Auzim pi mulţi care spun: o sâ mă tragi şi pe mine<i In vieţile sfinţilor avem minunate istorisiri. înainte

i , n,- cei credincioşi ca să fii m iluit p, rj

ir nu

( avânt nu rtii () 1*0 1 640 |PSB 18, p. 07).



de spre bucurie

de a pleca clin accasta viaţă, spuneau- te voi 1săptămână, peste patruzeci de zile, peste un an

var, îl luau. Iubeşte dcci pc sfinţii care sunt în v i a ^ n '" ^

lâu. Cazi la picioarele lor, îmbrăţişează, fă ce JL " J T sa răpeşti cc au in existenţa lor. Dar mai mtâi dc77răpeşte-le rugăc.unea care face în fiecare zi minuni in rT«itainic. Doreşte nu numai după sfinţii în viaţă, ci şi dupâ ce,care în ficcare /i pleacă la Dumnezeu, care au fost slăviţi siîl slâvcsc pe Dumnezeu. La fel şi pe îngeri.

Doreşti pe sfinţi, ca râvna lor să te mănânce Cai.d

privirea noastră se întoarce spre sfinţi, când medităm la ei.se naşte în noi dorirea după viaţa lor. Vedem adevărul lor.familiaritatea lor cu Dumne/eu, viaţa lor simplă, smerită,însângerată, dar bucuroasă şi plină dc pace. Vedem că erauşi ei muritori, păcătoşi ca noi, şi că au trecut prin aceleaşietape prin care trecem şi noi. Unde mă aflu eu acum erauodinioară şi ei, care acum sunt sfinţi în cer.

Doreşte pe sfinţi. Doresc - înseamnă că prinimaginaţie, cu inima şi, mai ales, cu mintea mea şi cu pofta,

pun pe cineva în faţa mea palpabil, vă/ut şi, prin urmare,vreau să-l introduc în existenţa mea. Vorbeşte stantului.urmea/ă-1, doreşte-1, la-1 al tău. Cere-i rugăciunile, orice ainevoie. Dc obicei, ceea cc cerem, Dumnezeu ne dă pnn

intermediul sfinţilor. Face accasta ca să nu seechilibrul legaturilor dintre noi. Lucrează ca şi noi in sleirile noastre. O slujire depinde de alta şi aşa unul dc - 11- : -taş al harismclor şi rugăciunilor celuilalt.

Prin intermediul sfinţilor Dumnezeu ne dă har iv.

modelează, ni Sc descoperă. Daca am \ i c a ^ i - .-

direct la Dum ne/eu , am trece cu vedcica tiupu *adevărul fi fiin|ialilatca lui. am Jispielm ut- ' -am m erge cane Domnul ca raţie prcnc-aanf r r . .. ..

sil-l, întâlnim. Penlrti c i pc Domnul nu l r - eJ

303



Cuvinte ascetice

- • n i ,ronen t de sfinţi, care sunt atât dc mulţi, încâtînconjur • P !ăsa „ici un loc liber pentru Caînchipuiesc nora ,

î \ ezi de departe. wCa râma lor să te mănânce. Dupa cuib mai înainte

s-a referit la fiare, aşa se referă acum la râvna pentruHristos a sfinţilor, pe care ei continuă să o aibă şi în cer.Râvna lor să te ardă şi să-ţi mănânce tot ce este păcătos,vino\ at. rău. lumesc în tine, aşa cum focul m istu ie lemnul.

Prin urmare, dacă-ţi spun să te rogi neîncetat, să tero°î bine. să nu crezi că e greu. Cheia simplităţii este:iubeşte pe credincioşi, exploatează credinţa şi inima lormilosth ă şi doreşte pe sfinţi. După aceea, Dum nezeu

de\ine întreg al tău.

Adu-ti aminte de împărăţia cerurilor, ca dorirea ei să te atragă încet-încet. [16, 3]

Iarăşi ne aminteşte cât de învârtoşată ne este mimacare e atrasă numai de ceea ce se vede şi, mai ales, de ceeace o desparte de Dumnezeu. De aceea, spune să-ţi adunimintea în împărăţia cerurilor unde sunt sfinţii. Ca dorirea ei să te atragă încet-încet. Vor trece anii şi tu o să crezi că eşti

păcătos, vinovat ca înainte cu cinci, cin cisprezece saucincizeci şi cinci de ani. Dar când îţi am inteşti de îm părăţiacerurilor, ea îţi va trage inima pe încetul. A junge să nu ceri

vedenii sau lucruri spectaculoase, să nu ceri să fii răpitdintr-o dată pe nori şi să ajungi până la al treilea cer caapostolul Pavel.

Cu cât omul rămâne mai mult în păcatul său, cu atât

mai încrâncenat se odihneşte în propria necurăţie, cu atâtmai visător este, trăindu-şi minciuna şi visările ca pe o viaţă

' Această reprezentare se găseşte în icoana celei de a doua veniri.

Despre bucuri •

paralelă cu cea realâ, şi Cu atât mai rm.doreşte pe Dumnezeu. Totuşi acest om i ' J W

mai mari, cu cât vrea să ajungă dintr-o d J . ' ' ’ J ^Saltul brusc pe care poftim să-l facem ^

la Dum nezeu, la desăvârşire, la sfinţenie r ‘ ; ‘ ‘ bru sufletesc. Lasă-L pe Dumnezeu să te . " ^ ' puţin. Tu nu-ţi dai seama, dar D u m n e z e /f '■inima ta. Cel ce le cuprinde pe toate este si a ,"?™0 2 * ’şi de propria ta inimă. lne CaP^ns

Sculăndu-te dimineaţa, in fiecare -J. ,« , da răspuns Iu, Dumnezeu despre ,oa,a fap,a , i °

păcătui fa ţa de el şi fu c a Iui Dumnezeu va locui in tine Pregăteşte-te să-L întâlneşti, şi vei face voia Lui.

în fiecare dimineaţă când te scoli, să simţi că \tii

înaintea Dom nulu i. Găteşte-te, curăţă-te, vorbeşte iui Dumnezeu care vine ca să-I poţi face voia. După cum te urciîntr-un autobuz şi te duce la locul pentru care ai bilet totaşa e şi în viaţa duhovnicească.

Fii cu trezxie, frate, la duhul can aauc< r ’r> - r*

omului. Căci multe sunt prăzile lui P‘U!J , : -ru :

neputincios.

Există un mare pericol, o t>pit.î. *. - 'pândeşte, o mână răpitoare, care a flIputernică şi decât a diavolului. Te ameninţ «e*. Să nu uitam ci subiectul ca....,«u. - -



Cuv iute ascetice

. nriveehează frate, ca să nu te stăpânească bucurie, de ac t . ^ în spa(c|e căruia se ascunde

Z ' î duhul ‘care aduce întristare, pentru că omul cu

u ş u r i n ţ ă wde ine a^ ^ ^ anii trec, nereuşite le i se

adaugă rănile, păcatele, zdrobiturile lăuntrice, necredinţele, prăbuşirile eândului său şi ale inimi, cu care şi-a umplutviata când ^ede de câte ori s-a pocăit şi ca nimic n-a ieşitde aici atunci îl ia în stăpânire întristarea. Ea poate să apară

si instincth. din egoismul nostru, din mandna noastră, pentru că am vrea să fim mari, să nu avem gânduri, păcate,nereuşite. Nenumăratele pofte neîm plinite ne întristează.

Mai bine să cazi în ghearele dracilor, ale legiunilorde demoni, decât să cazi în mâinile întristării, deoarece cugreu vei mai ieşi Gândul îl depăşeşti, păcatul îl biru ieşti, pediavol la fel, dar întristarea nu trece. De aceea f i i cu tre m e ,

priveghează să nu te stăpânească întristarea. Altfel reuşita tae problematică.

Multe prăzi. Fiecare întristare descoperă o cursă.Câte suflete doresc după Dumnezeu, atâtea plase aruncădiavolul întristării, iar prăzile prinse sunt nenumărate,întristarea se ascunde sub chipul smereniei, sub pocăinţa

mincinoasă, sub simţirea mincinoasă a dragostei luiDumnezeu, sub o mie unul de lucruri şi de aceea omul este

prins de ea, fără să-şi dea seama, şi este netrebnicit.

Multe sunt prăzile lui până ce te fa c e neputincios. Demonul întristării te vânează şi-ţi întinde curse una pestealta. Păcătuişi? Atunci prada lui este: „Ai păcătuit, ce mai

poţi să faci? Plânge păcatul, jeleşte, dă cu capul de păm ântca sfinţii, varsă-ţi sângele, cum scrie la Scară” . Dar cuacestea nu face decât să te tulbure, să te deznădăjduiască,

până ce te face neputincios.



Despre bucurie

Dimpotrivă, cand ai o reuşită. Iţimândrie sau alte patimi, încât şi de ladre apj ' k şi din faţă, şi din spate şi de peste tot sa te in■, ' *•*

te prindă.întristarea deci este de ajuns ca să h - puterile omului. Nu se opreşte decât când te-a S ? ?făcut neputincios pentru totdeauna. Cel mai deşteot vid-şug pe care-1 fo loseşte este cuvântul Domnului Wri r “ I-ce plâng" (Mt. 5. 4), Nn! - „e spune a„ a

înşela, astea sunt satanice, nu sunt ale lui Dumnezeu.

Căci întristarea dupâ Dumnezeu este bucuria de te vedea pe tine în voia Iui Dumnezeu. Ea este supărarea vrăjmaşului. Căci cel ce-ţi spune: „Unde ai să fugi căci ai pocă in ţă ? ’’, e vrăjmaşul. Şi o spune aceasta omului . să-l fa că să lepede înfrănarea.

Când \e z i că satana sau patima îţi pun întrebăriîncuietoare, deznădăjduitoare: „Unde mai mergi acuirT Eştiîn mâinile mele. De atâţia ani eşti monah şi ce-ai ftcut inviaţă? Ai credinţă să spui muntelui aruncă-te în mare.1Toiagulu i tău îi spui du-te, şi nu merge. Unde ţi-e credinţa"Vezi ce spune Sfântul? Trebuie să ai această >au

virtu te, iar tu n-ai făcut nimic în viaţă. Adică te pocăieşti zadar". Tu atunci te întristezi ... Toaţe provin din ani

diavolului, care \re a să te tacă să-ţi părăseşti iniranarea

lupta. , _ , j , aCăci întristarea după

te redea pe line in mia lui Dunmziu. Sj p- •

am păcătuit ca şi Cuvioasa Nlaria Egipt

57 Cuvioasa Măria Egipteanca a trăii VIordanului, rabdând arşiţa zilei şi gerul fUT^J

po>iu«cfNin



Cuvinte asccticc

patruzeci şi şapte de am în stricăciune şi că acum zic; A păcătuit. D oamne, mă voi ridica". Cum să înţeleg dacă •întristare’Dacă mai continui să mă gândesc la păcatul »/!'"e jn d u l meu este demonic. Dacă mă gândesc la pOCaj U'’adică vreau \o ia lui D u m n ezeu , şi îndată am bucn-

pregustării \oii Iui Dumnezeu, îndată mă şi văd îmi- ' U>*" . A ’ ^ U IC CCI

curaţi şi p u n care s-au po că it , intre sfinţi. Nu amesteca, aşadar, întristarea satanică şi demon’ •-

cu cea după Dumnezeu. întristarea după D u m ne/eu ^m eu ne . pen tru că mai d ina in te te v ez i în faţa lui D u m n e^ ^

pentru care îti trăieşte inima şi, prin urm are’, în tin e îm n— “

teşte Domnul Iisus Hristos. dra~

Dw întristarea după Dumnezeu nu i sc nn,

omului ci-i spune: Nu te teme, ci vino iarăşi” Căci - ’ este atputvicios şi îi dă putere. ‘

Se referă la împotrivirile pe care le avem din partea __nului întristării: „Nu ţi-e ruşine, eşti monah, ce-ai reuşii pânâ acum? Scoală şi pocăieşte-te. Ce n-ai reuşit până acum p ; până mâine!' Această mustrare esle un atac care ne

ne urmăreşte.Discutăm cu un frate, apoi mergem la chilie şi ne

zicem; Ticăloase, iar ai trăncănit!” Această înfruntare esle

neroditoare. Fâri efect. Cine se loveşte pe sine astfel şi seande te înseamnă că şi mâine va face la fel, ba chiar

dablu >i triplu

Dojenile care il duc pe om la însingurare şidezamăgire toate împunsăturile conştiinţei îm potriv a păcatului unt d,j fapt demonice penlru că întristarea dupa

bu!ti!,i-:ru nu i se opuiw omului, nu-1 loveşte, nu-1 trăsneşte,

; i’ •• Primii /aptesprezecc ani a fost foarte chinuită dc diavol, car . animita '> iuu anterioară, dc desfrânâri nesăbuite.



Despre bucurie

nu-1 aruncă înJ ad’ Cl " da mang ^ trc cura,dc/mcticirc. . spune: nw u ,, ,,,,, ......... .

începe de la î n c e p u t . Nu se îndeletniceşte cu • « '

uilâşi porunceşte sunetului să pornească iarâM ' T u - ' " Căci ştie că omul e neputincios şi nu poate (ac l L ' va decât să păcătu iască. ni i! -

Duhul satanicesc al întristării ii orori,,™, ,

nişte, luptă, strâm torare, cădere în aceleaşi păcate' I ^rea dem onică este rezultatul şi dovada nepocairi, d ,mului în fricoşător şi demonic ascuns în noi întristând

după Dumnezeu, dimpotrivă, vinc ca o rouă, ca un rim ta .ca o tovărăşie, ca o odihna în viaţa noastră, nc dă putere

bucurie, curaj. Simţim ca şi cum n-am fi făcut nimic râu aşi cum ne-am începe acum viaţa. Dc aceea zice. „Nu te

picda învins în tristării . Lasă doar întristarea duho\niccasvâdupă Dumne/eu carc este prăznuirca inimii ce se bucură de

pocăinţă şi de viaţa dumnezeiască.

A i inima cumin te fa(â de gândurile tale >7acestea ise vor uşura. Pc ccl ce se teme dc ele îl facc să se top ^sub greutatea lor.

Deoarece întristarea acţionează mai ales prin u-n-

duri pentru că ne netrebniceşte mintea, pentru că se face oslârlcază în capul nostru şi ne dă dureri de cap, nu putemmai dormim, toţi nc sunt străini. De aceea, nu te ten.^gânduri, numai sâ ai inima cuminte faţă dc de Si

încerca să le ră/boieşli frontal.Inima cuminte înseamnă o inima paşnica. nJJ

rată, răbdătoare, plină dc bărbăţie. Nu poţi ,lIPt :frontal pentru că tc vor vătama. Pana a tu * ^glonţul te va găuri. Ai deci in|c lc |x-iun^nemişcat cu bărbăţie, fara stramtoraie, ,



Cuvinte ascetice

- rei să înfrunţi gândurile şi să lc:a' D3Ca,h areutatea lor. încearcă să învingi;i t0p' l nlândrie, de neascultare, de necre-urvie. oe vor fi negre şi întuneca

şi face nl" \ ca şi cum te-ar fi încărcat cuDucând rămâi paşnic nu te teme.

de lucrările lor se arată că e

,.p «• teme de gândurile sale, de patimile sale, de

i—' UX>JUi»W— Arei să te pocăieşti şi nu te nelinişti deloc. Toate celelalte>ant ale Domnului Iisus. Le va risipi cu o singură privire.

Dar a nu se măsura pe sine şi a se avea pe sine

necunoscut, arată pe om că nu e împins de patimile lui spre

c -şi împlini voile sale, ci ale lui Dum nezeu .

Ca să nu fii târât de patimile tale, nu te măsura pe^ineţi, pentru că acesta este un lucru sa tanic. Nu spune:..Am venit în mănăstire la 1970, de opt ani, şi ce-am făcutîn ei? Ia 5ă văd cum au evoluat relaţiile mele cu Stareţul, cura;ii . Asta este o măsurare, care arată că ceva n-ai făcut

ade ărat, că te gândeşti la patimile tale şi le iubeşti. Ca să

eviţi aceasta, ai grijă să nu te măsori pe sineţi, să nu te uiţila ce masuri te afli.

înlocuiască cu lupta sa. Tu însă nu te teme ae lucrărileiemomee din inima ta. Lasă-le pe toate în mâna luiDumnezeu şi să nu-ţi pese de nimic. Să ai bucurie pentru că

• . 1 ■« nr 1 _ 1 i _ 1 ,

aemonice



Despre bucurie

Avem sfinţi, ca Marele Antr • pe Dumnezeu la ce măsura au a « U “ « c b »Dumnezeu, ca sa-, muslre, ^ In ; ■

mai jo s decâ t ale oamenilor lumeşti i uri!e *'' tr»unul la un pan tofar care trăia în infrân Wmk :: *W.'altul la unul care ţinea pentru sine d oar^ °Ufemeia ,U1-chinovii şi pe ultimul la săraci ** ai' ; ‘ -asemănătoare. ' " vem multe exemple

Aceste întâmplări ne arată că risine însuşi cade în continuu mai ios h Se măsoară -

lupta noastră numai Dumnezeu n»i „ ? - mirenil- înajute pentru câ după cum n e m ărg i^ i^ » “ ”

nem ărginită este şi lupta noastră Dumnezeu,

A nu se măsura pe sine, nu vine oare în opoziţie cuspusele sfântului Pavel: „Să se cerceteze omul pe sineînsuşi şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din potir ‘(1 Cor. 11, 28)? Nu, pentru că acest loc se referă în spec ai

la Dumnezeiasca Euharistie. Apostolul nu se gândeşte >ă ne facă să vedem la ce măsuri am ajuns, ci dacă a\em dreptesă ne împărtăşim. Dacă trăim în păcat, canoanele Biserkspun că nu ne putem împărtăşi. Avva Isaia în^ă vorN^iedespre omul care vrea să se ridice din păcatul sau. Ci negrăieşte în deşert sau lucrează febril toată ;iua ^ -noaptea, nu se poate împărtăşi, pentru că este uitrupesc. Nici rugăciune nu poate să lacâ. nici 3

conştiinţei să aibă, nici cunoaşterea lui Dumnezeiîntâlnească pe Dumnezeu, pentru că ce tu^ t>te



Cuvinte ascetice

Prin urmare, sensul textului este că dacă te afli înnărat sau în pricinile care duc la păcat, nu poţi să te împărtăşeşti Apostolu l nu spune să te uiţi ce înaintare ai, Ce

Datinii Şi ce păcate ai, ci dacă eşti sau nu eşti îndreptăţit săte îm părtăşeşti. Pentru că dacă omul se împărtăşeşte fără

\ rodnic ie atunci, continuă apostolul Pavel, se îmbolnăveşteşi ..destui m or’ (1 Cor. 11, 28).

Dumnezeiasca Euharistie lucrează in cel vrednic în

chip luminător şi înviorător, dar în cel nevrednic e un foc

mistuitor, adică o fiară care te mănâncă. Dumnezeiasca

Euharistie lucrează potrivit cu felul în care noi ne împărtăşim. Adică presupune o viaţă de pocăinţă, de asceză, de

post. de priveghere. Cand omul nu trăieşte in această dumnezeiască atmosferă, ci într-una lumească, nu poate să se

împărtăşeascăUneori îngăduim oamenilor din lume să se împărtă

şească şi când se află încă în mlaştina păcatului, dar aceastao facem ca să le dăm un oarecare curaj, nişte aripi ca să

poată înainta. Este o iconomie a Bisericii. D ar nu înseamnăcă omul acesta n-o să-şi plătească păcatul. Apostolul PetruI-a spus Domnului: „Ieşi de la mine, Doamne, că om

păcătos sunt!” (Lc. 5, 8). Suntem păcătoşi şi când neîmpărtăşim este ca şi cum I-am aminti lui Dumnezeu

păcatele noastre. Ne pedepseşte , aşadar, ca să nu le maifacem.

De aceea oamenii care se împărtăşesc fără să se pocăiască, fară să-şi schim be viaţa, tind de cele mai multeori spre păcatul cel de moarte, adică învârtoşarea inimii.

Devin nepocăiti. Duhul lui Dumnezeu pleacă de la ei cutotul şi adesea se demonizează în chip vădit. De multe oridemonul a intrat în oameni în clipa în care se împărtăşeau

cu Sfintele Taine. Este o blasfemie în fric oşată fo losirea fără



D espre bucuri

frica lui Dumnezeu a Dumnezeieştii EtthamUi lllWdevine ieşit din minţi.

Prin urmare, înţelesul lui „să se cer •• z ..

omul” este: dacă îm i schimb viaţa, dacă mă pocăiesctrăiesc cum îi place lui Dumnezeu sau dacă trăire ir, păcatul meu. Nu are nici o legătură cu „a nu se mă ura pecare înseam nă nu te uita ce ai reuşit şi ce n-ai reu?i'. no te

judeca pe sineţi, nu te aprecia tu, pentru că aceasta tc iucela o întristare dem onică.

M ă întrebi dacă poţi să te împărtăşeşti şi-ţi ri-: ur.-iafirmativ. D ar tu ieri până târziu i-ai judecat pe fraţii 'ii. Tedemonizezi sau nu te demonizezi? Cu siguranţă da. ir . earcă să te pocăie şti . Dacă îţi trebuiau şapte zile ca să in n_i patimă, acum o să faci şapte săptămâni de ani. Nu p>altfel. Dumnezeu este crud la folosirea fară frică dumnezeiască a Dumnezeieştii Euharistii. De asemenea, ca să te fe

reşti de măsurare, ai grijă să fii necunoscut. Stai în spateRămâi nearăta t. Nu voi să fii pretutindeni de faţă. Se discută undeva - prezent şi tu. Descâlcesc o problemă -prezerv.Orice ar fi - prezent. Să nu fii văzut nicăieri. Să fii pierdutîn chilia ta. în tăcerea ta, în isihia ta. în rugăciunea u. .adâncurile atmosferei dumnezeieşti. Când eşti nevăzut.

acest fel dovedeşti că te ocupi cu Dumnezeu.Aşadar, când ne întristăm suntem pra a sa.ai

căzut în groapa lui. Noi însă credem, bineinţe e ,

dem din duhovnicia noastră dacă nu ne intri t

Simt patimi, sunt şi ^ *r .........

suntem vădiţi ca trădători. [16.4]



Cuvinte ascetice

Bine zice sfântul, ai patimi, dar ai ş. virluţ,. Ai‘ credinţă. Eşti imoral, dar ai şi elemente de

necredinţa, ş ^ _ acestea în considerare? De un

sT n tr lucru să te îngrijeşti: să nu fii leneş, să nu te temi săo ti rqcminderile tale. Nu sta zicând: „Am cutare

z :sr ; s : S n - *

condus spre akidie. ţi se sparg nervii şi nu poţi sa faci

nimic Curând îti vei părăsi lupta şi atunci eşti un trădător.

De aceea, când îţi vine gândul patimilor, aminteşte-ţi

că ai şi virtuţi. Cel mai mare criminal, dacă-şi cercetează

viaţa. va afla că Dumnezeu i-a dăruit m ulte bunătăţi.

Aşadar, patimile noastre nu ne înăbuşă, păcatele noastre,

necredinţa noastră, mândna noastră, satana, ci ne înăbuşă,

ne omoară trădarea voinţei noastre, oprii ea no astră.

Bărbăţia inimii este un aju to r sufletului după

Dumnezeu, după cum akidia este un aju tor al răului.

Dezamăgirea te duce direct la păcat, în timp ce bărbăţia pentru inima afundată în adâncul păcatelor şi alnecredinţelor este cel mai mare aju tor dup ă D um nezeu.Intr-adevăr, omul care este laş în viaţă, care se teme de

păcatul lui, de căderile lui, de indispoziţia lui, nu poate să

facă nimic. Dimpotrivă, cel care spune: „Voi birui pentru căexistă Dumnezeu, chiar dacă nu-L simt, chiar dacă nu L-amvăzut”, ajută sufletul său după Dumnezeu. Arată, aşadar,

bărbăţie şi atunci îl vei în tâlni pe Dum nezeu.

Cum însă să dobândeşti virtuţile, cu m să le cu ltiv i şicum să le sporeşti?

Uneltele virtuţilor sunt ostenelile trupeşti întru cunoştinţă. Patimile se nasc din nepăsare.

-314-

Despre bucuri :

Când caz. in nepăsare, in lenevie .când te opreşti, atunci se nasc patimi noi.

ostenelile trupeşti se fac întru cunoştinţa f a ^ K ^însele nu au putere, ci sunt numai un mod aldorinţei noastre după Dumnezeu, atunci dorulDumnezeu şi Dumnezeu ne vede. Uneltele noa.ueostenelile trupeşti. Tu, aşadar, să osteneşti in slujirea 14

privegherea ta, în postul tău, dar îţi mai trebuie ce, a

Nejudecat ea apioapelui este un zid ridica: intru cunoştinţă fa ţă de cei ce fie războiesc. iar jude car €Q <dărâmă zidul întru necunoştinţă.

Când cineva judecă, harul lui Dumnezeu pleaclJudecata celui ce judecă este fără milă. De aceea, sâ

judecăm pe fratele nostru, să nu ne amestecăm în viau iui.să nu -1 osândim pentru nimic, pentru că pentru n >1 -sfânt. Ieri însă a păcătuit, a plecat cu o femeie Pe noi nu reinteresează ce a făcut, pentru noi rămâne sfânt De unde putem să ştim dacă de ieri până azi nu s-a pocăit, nu - plâns. A nu judeca, a nu te băga în viaţa altuia t su v ; .ridicat întru cunoştinţă faţă de cei ce nt râzb Cunoştinta este necesară. Dacă n-o ai. nimic nu iaci. aci pe

Dumnezeu nu poţi să-L ai.Când însă îl judeci pe celălalt. îl muşin :e j.:

viaţa lui cu gândul tău, cu dispoziţia ta. l u pretecuvântul, cu sfatul tău. atunci dărâmi zidul .........tinţă şi rămâi fără armură la dispoziţia săgeţii o.

îngrijirea de limbă vădeşte pe om câ ea e fif* * *



Cuvinte ascetice

A se îngriji cineva să-şi educe cu putere limba încâtsă nu iudece. să nu vorbească, „Pune Doamne pază gUriimele" (Ps- 140, 3), arată că este un om făptuitor care

lucrează cu adevărat virtutea, pocăinţa.

Iar needucarea limbii înseamnă că nu are înlăuntrul

lui virtutea.

Un om care nu şi-a educat limba, nu i-a dat po\ âţuire. ci a lăsat-o în discuţii cu alţii, dovedeşte - poartă

un semn, signum —că nu are virtute. După cum t agulfiecărui stat indică respectivul stat, tot astfel şi limbaneeducată do\ edeşte pe omul fară urmă de virtute

Mila întru cunoştinţă naşte trecerea cu vederea şi conduce la iubire, iar lipsa de milă înseamnă ca nu este în acel 0111 virtute.

Avva Isaia vorbeşte despre milostenie în înţelesulmonahal şi nu în cel popular. Milostenia sunt îndurărilenoastre faţă de aproapele, desăvârşita recunoaştere şi a celuide pe urmă om. Este dragostea noastră, îndurarea noastră,

bunătatea care trebuie să fie cunoscută tuturor oamenilor,

vederea oamenilor ca dumnezei, smerirea înaintea oricăruiom.

Milostenia întru cunoştinţă naşte trecerea cu \ederea. Oamenii care ne înconjoară sunt, şi nu încetează săfie. chipuri ale lui Dumnezeu, mădulare ale trupului luiHristos, existenţe cinstite ale Bisericii, organism e vii în

Hristos, chemaţi la împărăţia cerurilor, chiar şi atunci cândse află în adâncul păcatului. Dacă din grâu nu scoatemneghina, vom scoate păcătoşii din via lui Hristos? Atuncicine va mai rămâne? De vreme ce pentru ei a venit Hristos.

-316-

Despre bucuri.

Jlclc

L<x aparţine

Prin urmare, milostenia este vinutea car »trec cu vederea patimile omului, păcatele lui Zoau, lui să-l iubesc, să-i recunosc sfinţenia —cj doii

trupului Capului sfânt - fără să aştept nimic de la el. Sifacă ce vrea, să zică ce vrea. Dacă îi dau bunâ-ziua m el mă jigneşte, mă alungă, mă prigoneşte, n-o să-l judec.’ci o si trec cu vederea această purtare a lui.

înţelesul de bază al trecerii cu vederea este că nu neuităm la fenomen, ci să intrăm în adâncime. Biserica ir:aparenţă, fenomenal, este plină de pete, de păcate Oameniiscriu şi vorbesc neîncetat despre păcatul Bisericii. Bisericanoastră însă este Una, Sfântă. Exact acelaşi lucru se 'întâm

plă cu fiecare suflet, cu fiecare om pe care-1 a\em în juninostru. Când rămânem asupra neputinţelor lor. asupr:

problemelor pe care ni le fac, tragem concluzia că nu-inimeni pentru rai, nimeni al lui Hristos şi cădem in melan

colie Astfel întărim propria noastră fărădelege, propnu.nostru păcat şi putem trăi ca păcătoşi şi necredincioşi, pentru că ne-am încredinţat că toţi sunt aşa. Toţi sunt aţa. eu simă deosebesc?

însă când treci cu vederea căderile celuilalt ani! -ie îndeletniceşti numai cu ale tale pentru care cm te rn e oe

la Dumnezeu. Mai întâi dect. lasă ce face altu ' -■ paze te-te de amestec». în viata iui. ca * nu te -Prin urmare, a .rece cu vederea mseatnna c t ^ l p n ’ .om în mod exterior, ei intru înDe exem plu. în spatele conducerii 1 .

tolilor, a. Profeţilor, pe Insuş. ^ M *

nevăzut”58. în spatele unui oarec ^ ^suflet pe care l-a făcut Hnstos. Cum >a

judeca el pe mine la a doua \enire

Sfânta Liturghie* Rugăciunea dinainte >ftrjrr»A Ma



Cuvinte ascetice

» a , tr ■ c cu \cderea înseamnă in graiul ascetic. a zări. a adânci, a descoperi ce se

î n f 'i T a d l i l l fenomenelor, al aparenţelor. A descopcrim u .'re sc „«unda sub aparenta celuilalt. D o » cu

M păcătos el e le chipul lui Dumnezeu ccl sfanţ, este un, ,m m . milostenia, adică intampinarea cu dra-

jos te in adevăr şi iubire a celuilalt pe care îl iubesc, ji ' . . _ . tr binele pe care i-1 fac, naşte înlăuntrul

nostru elementele loarte necesare ale vieln duhovniceşti şiurâvederea, hansm a le a putea desluşi ce se a flă inlâuntrul

lui> ‘i i ’ i r-Dar cand mă cup cu treburile altuia, de ce a făcuta*a m nu altfel, devin un obiect lipsit de simţire. Nu sur-

pnnd adâncu omului şi nu descopăr in lâuntrul lui pe DuhulSîănt carc aşteaptă clipj învierii lui. Străvederea însă mă face , Jesc ipăr i >1 cunosc pe om. Când nu cunosc pecineva nu poî M iubesc. Trebuie să te cunosc ca să te

r . . ă iubească pe ce lălalt sau să fieiubiţi prin - jvmtc *i relaţii, ridică ziduri de singurătate în

jurul lor.

Iubirea naşte urâţia.

Curat este cel neîntinat, neatins, nepătat. Candiubirea na$ie curăţia, atunci in sufletul nostru stricat nu seinai mişcă pat mi. _i jm fost conduşi la nepătimire. Desigurcâ aw a Isaia nu referă la curăţia desăvârşită, care este ocercetare a harului lui Dumne/eu, pentru câ încă suntem lainceput. Ci această iubire îl face pe om să nu aibă plăceri,

& nu aibă tulburări in îaţa lui \â nu-i lucreze patim ile, sâi ~ ’i- ui. ufki N'/Îîid-. .are uşor oboseşte, uşor asudă, uşor păcătuieşte Omul devine invulnerabil şi nu se mai răneş te .

Se poate g£ o lume pătimaşă şi păcătoasă, lângă sata

*318



Despre bucurii

na însuşi, dar nu e influenţat dc pre7:nta lor Jeste neatins de energiile demonice şi de răcnetele ^ *entului său. fnima dobândeşte sănătate, nu

duhovniceşti bolnave, nu mai cade in patimile mândriamâniei, mâncăm cu plăcere, impotrivă grăirii. judecâr idobândeşte neinti narea.

împrăşîierea naşte patimile şi uscăciunea inimii naşte mânia.

Aşează aici imprăştierea împreună cu invârtoşareainimii, deoarece ne găsim neîncetat între oameni. Aşadar,cand nu-1 iubesc pe aproapele, el mă face să mă împrăştii.Mă amestec în viaţa lui, cad în ispite, îl văd rău. păcătos,vinovat, viclean, demon şi nu ca pe un fiu al lui Dumnezeu.

Nu numai că mă amestec în viaţa lui şi-l judec, darmă şi întorc împotriva lui. Deoarece mă deranjează, incepsă mă pun râu cu el, să-l cert. să-l obosesc, să-i pretind.Astfel viaţa mea devine o tragedie Continuând, avva Isaiane va spune că asceza este mijlocul care ne ajută să depăşim

muntele împrăştierii.

Asceza sufletului este a urî împrăştierea, iar a

trupului sărăcia.

Posteşti? Oricât nu a-i mânca, dacă nui ţi păz , gura, dacă nu eşti smerit, dacă nu ara.jago ^ ^

faci m ilostenie, nu reuşeşti nun. , . ^ dc bîm prăştii? Orieât ţ, s-ar 8 ascezâ a sufletul.»îngenuncheri, nimic nu taci. a

este a urî împrăştierea. . . . . . . . ţn lipsuri. AiAsceza trupului este ^ ^

nevoie de un cui? Nu don să ,

Despre bucune

seama când vor pleca relele tale. Dintr-o ' ,

vei întreba unde sunt patim ile tale şi vei vedea - , * *

plecat. Dar când forţezi lucrurile şi nu înaintezi in n i ?reuşeşti nimic.

Nu lo vi conştiinţa aproapelui, pentru câ ii o b « « işi-l strâmtorezi, îl îngreuiezi.

Iubirea lărgirii alungă cunoştinţa.

Dacă iubeşti lărgirea, opusul sărăciei, dacă iu -[ să-ţi lărgeşti orizontul, cunoştinţele, viaţa, dacă iubeşti a trăi

în tihnă, să ai ce-ţi trebuie, să te amesteci în diferite proble

me, atunci alungi cunoştinţa duhovnicească, cunoştinta pe

care o dă Dumnezeu.

împodobirea trupului este o catastrofa a sufletului iar îngrijirea lui după frica lui Dumnezeu este buna.

Când vrei să-ţi îngrijeşti trupul să-l hrăneşti, să-l

îm podobeşti, să-l îmbraci frumos, îl distrugi, şi odată cu el

şi sufletul, dar ingnjindu-1 cu frica lui Dumnezeu, cu po*t,

cu priveghere, cu rugăciune, cu plecarea genunchilor, bine

faci.

Păzirea gurii trezeşte cugetul către D u m n e z a ^ gura tace întru cunoştinţă. Iar multa vorbue naştt a <

nebunia. [16, 5]

Când gura nu-ţi vorbeşte, adunDumnezeu. Adesea spunem: „Nu pt * n(Tu v*j tumi

mintea, sâ iac ceva”. M u - ^ păzeşti gura. De îndată ce ţi p -ii die. in lL> ■■cer. Omul care vorbeşte mult u c l 11



Cin inte ascetice

letareia. nu se poate ruga, priveghea, orice face îl prjndemoţăiala. Multa vorbire netrebmceşte fiecare dispoziţielăuntrică pentru viaţa duhovnicească şi nu numai câ

jefuieşte lesăturile noastre cu oamenii, ci şi măreşte mânianăscută din înv ârtoşarea inimii şi o preschimbă în nebunie.Adică, în loc ca \iaţa ta. munca ta, lucrul tău, să fieDumnezeu şi virtutea, treaba ta devine celălalt.

Sfârşind virtuţilor este iubirea, iar sfârşitul patimi

lor îndreptăţirea de sine.

Aici imaginea e fară cuvinte, nu mai e nevoie detâlcuire. întregirea şi pecetluirea patimilor este îndreptăţireade sine.

■fc

Să nu te legi pe tine cu viaţa altora [noALTtia] şi gândul tău se va linişti în tine. [16, 6J

Unul din subiectele cele mai arzătoare ale monahilorsunt gândurile, despre care avem atâtea cărţi care se ocupămai ales cu înfruntarea gândurilor decât a patimilor. Cândmintea omului arde de gânduri, acest fapt arată că universullui lăuntric a fost cucerit de cel viclean, de răutate, de pati

mă. înăuntru conduce vrăjmaşul şi face ce vrea. Ca să potsă cuceresc lucrurile dintr-un loc şi să fac ce vreau, trebuiesă intru înăuntru. Nu pot face aceasta din afară. Tot astfel şiexistenţa gândurilor arată că sufletul nu este doar asediat, cişi cucerit, deoarece vicleanul, ca duh. ne biruieşte uşor, fără

Despre bucun-

să ne dăm seama, şj dc aceea monahii A - _____ intens cu gândurile.

Când ai un gân-J neliniştii, im e

pacea în suflet ?i bucuria îr> \i^ţ t. bucurie, trebuie să ţi se lin işte »* efarinT ^!?^ * *Şi cu să nu te legi pe tine cu viaţa altor a» c» pnafc

al termenului, n o A n tia poate si expnmc f i i M provine monahul

După cum ne-a mai spos *i o, ilic o c a i S fcw . «

după cum spun şi toti Parintu. înstrăinarea, indepAitus delocul de naştere, de cunoscuţi şi rude esle primi prats* csă devină cineva monah. Nu eu *

avtfel de iegâturâ. pentru că toate c ip U un sa* tffem.toate dc\ in o umbra, un duh dar nu . v l Depervjenţi deoameni, de lucruri, de obiceiuri, de itmosferde <kbovm-

cesti. de idealuri, este catastrofici pcr.mi \u;j Jubavmce»-ca. deoarece nu e eu putinţa ca monahul si /boar? Uter si sise înalţe câtre Dumnezeu.

în mod evident termenul i Uiua nu arc ax: nil

înţelesul de mai sus. cat cel folosit in viata tuturor sfiniikr

adicfi sensul de chip al vierTii duh ^ 1 n - ^ ~ re. sJ

p\u u U s’/ p? tine cu viaţa (ihora însea:r-j nu :c iep jv t rv cu nici un c hip de vieţuire dacâ m e r g i tc * r

Sâ presupunem că mi a!lu în chirn . viitorul şi viaţa mea de mi>iu ie. sat o. - cm -

isihastirion . Este exclus ca gândul meu si

* Termenul grecesc tradus a*3 ^ TO |UU5 fe M lmod de \iaţJ al mai multor* • ‘ .trebuie înţeles in scr.>ul 'v^ - ' ,c

anume loc. , (fri mmdn *** — ‘‘Lck. retras de vieţuire : - ? : hm

proprietarii tuturor bununloc «-nuri au ajuns n un whiiWM* c.



Cuvinte ascetice

liniştească. Nici un aeroport din lume nu va avea mişcareaminţii mele, deoarece legătura mea cu o anum ită modalitatede viaţă este şi topografică, dar mai cu seamă fiinţială. De

asemenea, când îmi leg viaţa mea duhovnicească de anumite premise, când îmi prescriu în orice fel viitorul, este sigurcă din acea clipă începe nereuşita mea. Cel viclean nu mă\a lăsa. deoarece planurile, proiectele şi autoîndrumărilemele au desfiinţat deja caracterul de neatins al sufletuluimeu. Nu mă mai povăţuieşte Domnul, ci gândul meu,\ omţa mea, egoul meu, chiar dacă se îmbracă cu haine fru

moase. duhovniceşti şi mistice şi descoperă o mie şi una de pretexte din Sfânta Scriptură ca să se ascundă. Dacă, deexemplu, vine cineva la mănăstirea noastră pentru că sperăcă mănăstirea se va schimba mâine după pofta lui şi, prinurmare va putea să trăiască cum vrea, unul ca acesta vaeşua. Mănăstirea n-o să se schimbe, aşa este. Dacă presupu-

e că aşteaptă să se schimbe Stareţul său sau el însuşi,aJică să înceteze să se mai mânie, să se poarte urât, iarăşinL \a putea să trăiască. Trebuie să judece viitorul său înfuncţie de starea de azi a mănăstirii. Dacă îl leagă cu oricealtce\ a pe care nu-1 are în mână, cu mult mai mult dacă îlleagă cu un loc de pustnicie, sau mai eremitic, sau cu jameni de altă vieţuire sau înaintare duhovnicească - acum

urmăresc asta. când am reuşit, ajung acolo, după aceea măfac zăvorât, apoi mă voi asemăna cu Sfântul Antonie - vaeşua cu totul. Trăieşte o ameţeală mai rea decât a beţivanu-

Paisie AghiorituJ. Dependenţa de episcopul locului e doar dogmatică,liturgică şi .anonică administraţia şi organizarea internă fiind deplinautonome. Acest lucru asigură monahilor libertatea necesară consacrăriia mai dep ine celor duhovniceşti, feriţi de pretenţii şi imixtiuni din

dfăT,. străine intereselor duhovniceşti ale mănăstirii. Aceasta şi este, defapt forma tradiţională de existenţă a mănăstirilor în sânul Bisericii şi oga im funcţională şi azi in Biserica Greciei şi Athos. (n. tr.)

Despre bucurie

lui şi a celui mai mare păcătos. Diferenţaare păcatul, în timp ce acesta lipsa de po? “ pdcălos^

Tocmai pentru că există '

cesc, credem că mergem bine şi n i e i o S dUh0Vni'niciodată nu socotim greşeala noastră Nici , P0Că'm

poate să surprindă această greşeală, ei numaisinelui nostru, care se î n m ie şt e cu spărgătorul de n t u imultor intnstan, duren, morţi, pe care putem să le suferimDacă Dumnezeu nu ne loveşte cu toporul, culopetile nune

vom putea da seama de aceste neputinte ale noastre Deaceea, Dumnezeu necăjeşte întotdeauna viata oamenilorcare-şi leagă existenţa cu un mod sau un loc de vieţuireDacă nu te legi, poţi nădăjdui că ţi se va linişti gândul şi veidobândi pacea şi bucuria.

Să nu ai duşmănie fa ţă de vreun om, căci nu-ţi va fi primită rugăciunea. împacă-te cu toţi, ca să ai îndrăznire la rugăciune.

Nu te împotrivi nici unui om, nu te ciocni cu el pentru că fiecare ciocnire, chiar şi cu un singur nu. cu o privire, cu un zâmbet, se scrie în cer, nu se pierde nimic

Nici un val nu se pierde, ci undeva lucrează şi produce unefect. Propria ta împotrivire faţă de om va avea un efect sus

în cer, şi rugăciunea ta nu va fi primită.Vei avea însă îndrăzneală în rugăciune dacă vei fi m

pace cu toţi. Chiar şi când cel de lângă tine este parata,rău, nesimţit, rece, necucemic şi când se vâră în viaţa ta. tu

să fii în pace cu toţi.

Păzeşte-ţi ochii, şi inima ta nu " [ -Să nu voieşti să auzi vreo ocara can h m m t ^ ^

nu-i răsplăteşti în mima ta. Păzeşte- <



Cu\ inte ascetice

aduni f’i tim războaie. Lucrează lucrul rău de mână, Ca să afu bracul pâin e. Căci nelucrarea este moarte şi cădere „

sufle/ului.

Pă^eşte-ţi inima, pentru că mulţi pot s-o pustiască,dar şi urechile Cine nu-şi păzeşte urechile întotdeauna vaax £3 războaie, pentru că oricâte ne \ a spune celălalt, oricâtevom auzi, \or avea elemente lumeşti, vor fi din lumeaaceasta, iar eu nu pot să fiu din lumea aceasta. în acelaşi

timp. munceşte.

R ugăciunea n e în ce ta ta d e s f iin ţe a z ă ro b ia , iar

t ir, sp rit a reptat este m aic a ui tări i .

Rugăciunea neîncetată îl eliberează pe om din robie.

Om al poate să-şi dea seama din manifestările exterioare, de je este robit, care sunt căderile lui. Dar când se roagă, deoarece rugaciunea este o împreună-lucrare dumnezeiască,dispare orice robie a minţii, a inimii şi a voinţei.

Rugăciunea nu se apreciază numai după calitatea ei,lupă lacrimi, după simţirea care ni-1 dă, dacă simţim cevaîn inimă sau nu. dacă obosim sau nu, ci şi după cantitate şidupă caracterul neîntrerupt. Uneori spunem că mai bine estesă mă rog o oră. dar cu simţirea rugăciunii, decât douăzecide or. fără Simţirea ei. Cu aceste cuvinte încercăm săacopenm fărădelegea noastră. Corect este să mă rog cât potmai mult şi pe această temelie să-mi clădesc rugăciuneame: ;a îai e calitate, cât mai creatoare şi cât mai dârză.r âi d cineva se roagă neîncetat, ch iar dacă are greutăţi,amărăciuni, prot eme lăuntrice din cauza rugăciunilor salenereu-ite. este condus la libertate.

Dac nsă ub pretextul că rugăciunea mea e slabă,sau că numea mea nu se adună, încep să neglijez rugăciu-



Despre bucurie

nea, să întrerup continuitatea şi sârguinţa ei - •mă mai rog. Se poate să treacă întreaga zi ■’*chilie, să-mi amintesc că astăzi nu m am ' '

hotărârea de a mă ruga, dar iarăşi vine S preocupărilor inimii şi ale minţii ş, mă a b s o a r tT ^

firesc. Dar pentru că rugăciunea neîncetată dăruie “libertatea, avva Isaia continuă:

Cugetă la cinstea ce-au primit-o toţi sfinţii şi ra.nu

lor să te atragă puţin câte puţin. Dar cugetă iarăşi şi Iu

osândii ile ce le-au luat păcătoşii şi păzeşte-te pe tine pururea de cele rele.

Gândeşte-te la osândirile păcătoşilor ca să nu cazi şitu în ele. Gândeşte-te la cinstea dobândită de sfinţi, şi râ\nalor pentru virtute te va atrage pe încetul. Ştiu cât eşti de

neputincios şi de neterminat, cât de neexperimentat înnebiruirea răului şi ajungerea la bine. Ştiu cât te doare pentru starea ta şi totuşi rămâi în ea, de aceea îţi spun: nu tenelinişti. Bagă-ţi în cap sfinţii, cinstea pe care le-a dat-oDumnezeu. Uneşte-te cu ei şi râvna lor te va atrage încet-încet.Din clipa în care vei fi atras şi râ\na lor va începe ^ă fierâvna ta, intri deja în ţara sfinţilor. Apoi ritmul înaintării

tale duhovniceşti este problema harului dumnezeiesc.

Primeşte sfatul Părinţilor tăi şi vei trai tot

tău cu odihnă. [16, 7]

Nu uita însă c5

Părinţilor tăi şi, în mod e\ iden . c re au . eiPărinte are fiecare, dar şi staturile oai . ^sfinţenie ocupă un loc im portanţii ^ne ajută să trăim în odihna. Dimpom

- 3 2 7 '



Cuvinte ascetice

inimii mele. sau a gândirii mele, sau a experienţei mele, caddintr-o tulburare în alta mai mare.

la seama sâ nu fii cu inima uscată faţa de fratele , coci toţi trăim sub sila vrăjmaşului. De locuieşti cu fraţi, să nu U porunceşti vreun lucru , ci osteneşte-te îm preun ă cu ei,

ca să nu pic rzi plata ta.

Deoarece a\ \ a Isaia cunoaşte meşteşugurile răutăţiidin \ iaţa noastră care încearcă să ne scoată din cele lăuntri

ce. revine la problema de bază a mai tuturor oamenilor:aproapele, fratele nostru. Satana se mănâncă cu alţi draci iniad şi v rea să facem şi noi la fel. Şi într-adevăr, câştigă mul

te biruinţe.Deci de locuieşti cu fraţii, nu da nimănui poruncă,

pentru că. îndată ce-i vei cere ceva, se va îm potrivi. După

c am tu ai neputinţa ta, aşa o are şi el pe a lui, şi după cumtu vrei ca el să te iconomisească, aşa trebuie să-i faci şi tuiconomie. Nu poţi să ştii ce are celălalt în inima lui, înminte, ce i s-a întâmplat azi sau ieri.

Eu azi, de exemplu, vreau zâmbetul tău, iubirea ta,iar tu poate că ai tras o minciună de dimineaţă şi eşti tulburat. sau poate că ai dat-o în bară cu ceva, sau ai altă proble

mă Cum să ştiu eu ce-i în viaţa fiecăruia? De aceea regula^enerală spune să nu ceri nimic de la nimeni, nici creionuliui. nici carneţelul lui, dar primeşte să împărţi cu el ostenelile ca să nu-ţi pierzi plata, altfel le pierzi pe toate.

Când trecem cu vederea sufletul celuilalt şi-l jude--ăm după propriile noastre criterii, suntem cei mai nedrepţidin lume. E ca şi cum aş pune un copil să ridice greutatea

pe care o pot ridica eu. Nu ştiu ce putere, ce rezistenţă, în ceare e a ă celălalt, mai ales când se îm potriveşte. Cine se

impotri eşte este pe punctul de a se prăbuşi. De îndată ce-i



Despre bucuri.

vezi privirea că se sălbăticeşte puţin 2urdschimbă imediat subiectul. Numai ce '

amărât, grăbit, nefericit, sMmlorat « ; „r orice i-ai spune in momentul acela ori r ' : ’demoniza. Nu fii, aşadar, cu inima usraf L '■ într-o poziţie dificilă. Pentru . - î| p ,

Dar, cum pot să ştiu ce are celălalt*) t *•universul lor. Aceasta este regula de neirec»0” ^ ’ 'trebuie să o cunoşti: cine produce apmapelui *mtca problema, chtar dacă izvorăşte din ceaintenţie, este cu inima uscată.

Daca eşti atent, te vei încredinţa că vrăjmăşia,mama celui viclean ne sileşte ca şi cum ar f, vrăjmaşnoastră lăuntrică, izvorâtă din noi, în timp ce în e en r

porneşte de la satana. Ne grăbim dinlăuntrul nostru spre

păcat având o mie şi una de aparenţe ale virtuţii, care m l sunt reflexe de-ale noastre sub înrâurirea energiilor demonice. De aceea, ia aminte! Aşa cum dacă te împinge cine\a,te împotriveşti ca să nu cazi, tot aşa ţine-te tare ca să nu-ţiscape nici un comentariu. Nu te ocupa niciodată cu celâîal'

Vezi să nu dispreţuieşti liturghiile (rugăciunile căci acestea aduc luminarea sufletului

Oricât ai fi de atent, oamenii îţi pun piedici Fiecareva fi pentru tine o problemă, dacă nu ştii să fii liber. I eosândi. în timp ce în realitate responsabilul erti tu.

nu ştii să te păzeşti. Deoarece tofi ne produ^ na v.greutăţi în viaţă, întotdeauna avem ne\oie c. Iunuiur*.Această luminare n-o putem câştiga în le^aturikoamenii. în întâlnirile noastre ne expriniâm a - •— ^

bucuria, pacea, luminarea, sfinţenia n



Cuvinte ascetice

acestea le dobândim în tăcere, la rugăciune, prin legăturanoastră cu Dumnezeu în chilia noastra.

Nimeni nu ajunge sfânt din legaturile sale cu oameni. Numai chinuri, necazuri, dureri poţi să a. de la ceilalţi,

pentru care poti cere de la Dumnezeu o plata. Dar sesfinţeşte şi sapă o temelie adâncă în existenţa sa cel care îşitrăieşte liturghiile [rugăciunile] sale în clipele sale desingurătate monahală, întru îmbrăţişările veseliei dumnezeieşti. Când adevărul întâlneşte dreptatea, când starea mea

adevărată întâlneşte şi se îmbrăţişează cu Dumnezeu, Carmâ îndreptăţeşte pe mine, atunci pot să pietind toa te tiairilcdumnezeiescului har. Pe cât se poate, liturghiile [rugăciunile] noastre să fie mai adevărate, mai puternice, şi atunci nevor face sufletul purtător de lumină şi vom avea puterea săînaintăm Aşadar, locul în care ne vom sfinţi, ne vom lum ina, ne vom umple, va fi chilia noastră. Iar locul în care ne

vom goli bateria, ne vom stoarce energia, vo r fi fraţiinoştri...

Dacă vorbirea de rău te supără la fr a te le tău, adu-ţi aminte că, de va auzi, se va întrista şi ocoleşte să-i răspunzi

şi sc va odihni. De te stăpâneşte mândria, adu-fi amin te că

ea iţi risipeşte toată truda şi că cei ce se lasă covârşiţi de ea nu au pocăinţă şi te vei odihni.

Câtă nobleţe! Fii atent nu ca să nu fii calom nia t,întristat de alţii, asta nu are importanţă, ci ia am in te să nudai celuilalt prilej să se întristeze. Dacă se întristează cum îlvei mai întâlni, cum vei mai comunica cu el? Tu trebuie să

le schimbi. Fâ-le câ nu ştii nimic, treci cu vederea toate. Deexemplu, tu m-ai judecat, m-ai bârfit, ai spus cele mai relelucruri despre mine şi eu am aflat. Să nu-ţi arăt că ştiu, săînchid chiar şi gura celui ce vine să-mi vestească bârfa ta.



Despre bu_ .r :

Aşa te odihneşti şi tu. ma odihnesc >, i jînfăţişez lin iştit înain tea ta.

Când cineva porneşte de Ia ce-l bucară

întristează pe celălalt, atunci legătura noastră v x u lî ' ?sigură, ne uneşte. Aceste cuvinte ale av.ei ka •nc ' ^ r r cât de necesar este convenţionalismul în relaud*Uneori uităm ca trebuie să fim rafinaţi in expresia noasexterioară şi, în numele unei sincerităti lăuntrice mu nuri în numele adevărului, legăturile noastre devin demonice, ia

loc de adevărate. Nu e îngăduit sâ încetez c l . corn enii■

nalismul, pentru că nu pot să-l întristez pe fratele i r ., y ade exemplu, că mă urăşti, dar astă/i ai ne\oie de mine sacte-au trim is la mine. Eu trebuie să uit că mă uri;u şi. .-u-5.cumva nu te poţi abţine şi-mi arăţi ceva. eu să-rru includgura, astfel încât legăturile noastre să fie ireproşabileAceasta nu este minciună, este dragoste şi dovedeşte ci

accept să ai întâietate.Să p resupunem că te-am \ăzut căzând înt:-o i r e a

lă şi te-am judecat înlăuntrul meu. Desigur că faptul de a lefi judecat este un păcat. Vii mai târziu şi-mi ceri p.-.-e idespre greşeala ta şi-ţi spun ce-am gândit. Acesta nu est.

ajutor, ci o rupere din acea clipă a -

sinceritate, onestitate, cinste, ci ceva plin deşi descoperirea bucurării de rău. ca s a i t e ‘ inîn evid enţă propria mea sfinţenie. Tr ^ - răneştiaşa fel în cât să nu-ţi dai seama ce-am gândit >i - ^

Să-ţi m icşorez câtm ărturiseşti mărimea păcatului. , icc

Orice poate sâ S * " *ciocnire cu voia şi cu dorinţa lui ^ j adevărului

noastre, al corectitudinii n0JNlr"‘ “ ^ coau meanostru. Aşadar, ÎI depăşim ca s



si să nu uităm convenţiile umane.Să ilm autent!c‘ gm Să avem comunicare, şi nu e

Trebu.e să arfum ca ' ^ ^ explicăm. Explicăm doar ne oie nici să expira . ^ _au câncl trebuie. Pe ceilalţiPănnieîui nostru can ^ exemplu, tară să salut, apoiâiXtr întrebăm. Ţ 11 “ ândeam altundeva şi nu te-am

e' ? T- mai adăuga mă separă de tine. Ce pol face e' • • 7-' h t i a măn distanţa creată intre noi, pentru ca

"1 are să mulţumească gândul omului. Sâ. , ■ -n ;7i"> ^ore sa , ^ ...“• dre-t critenu. pacea celuilalt şi sa ne îngrijim

....... jclodatâ. Atunci pacea va umple şi propriul

Cuvinte ascetice

să cer

nu jL\er:>a Hl *. intrD062TUSUÎI&-

n presupunem că \rem să citim şi cineva ne propune să k-sim u o plimbare. Ca să nu-1 în tristăm pe aproa-

r>eic ?s:e pre;en:h;I să lăsăm citirea?

tX ISiili

\U âie> pentru problema discuţiilor şi a limbii, ziceyiu putem abandonăm voia lui Dumnezeu

:a iru ^ lj- ntnsia pe celălalt. Dacă deci nu vrei să mergi,exprimi mu . bucuria şi dispoziţia de a merge, dar o

>0-: 5pj. ..rrîte sunt bolnav sau ocupat şi mi-e greu săvir~. assel încât să nu se întristeze Dacă poţi, desigur că e

.1 ul ţ«i cărţile ne spun să lăsăm rugăciunea,

dacă fratele wne la chilie. Dacă însă vine ca să flecăriţi,aacă expencnia te-a îr . ăiat că el neîncetat cade din cauza

nu t. putea e>itapăcatul în acest caz îi veiarâ^ iubirea La dar vei refuza. Dacă se întristează, eproblema lui.

Im Dumnezeu nu-ţi îngăduie nici multa vorbire. nici gândurile de necredinţă, sau păcatul a ltu ia sau

IKj^elegerea lui cu egumenul lui. Dacă-1 asculţi, devii maiâu ca dr^cd, pentru câ-i dai prilej să păcătuiască mai mult.

iotitu il refuzi. altul îl refuză, se va închide în chilie,rămâne singur şj va începe să-şi rânduiască viaţa. Prin



Despre bucurie

exteriorizarea patimilor lui rămânerea in viata duhr -r'u r i p n i i t in t r i A v v a T coi o ,

De toate acestea ne scapă discernământulcomparând j i deosebind. Dar e cu neputinţă să dobândeşti discernământul, dacă nu îl cultivi prin următoarele: inia liniştea. [16, 8]

Discernământul desfiinţează mândria, împotri.agrăire, tristeţile oamenilor, piedicile care apar în viaţă. Lc

rânduieşte, le restrânge şi le leapădă. Discernământul,această faim oasă virtute, este aşezată de Părinţii Bisericii cao coroană în scara virtuţilor Dar este cu neputinţă să-ldobândeşti, dacă nu îl cultivi. Trebuie să-l semeni în inimata, pentru că este o harismă duhovnicească şi nu o aprofundare psihologică, sau o experienţă socială. Desigur, toate

pot să joace un rol, dar în realitate discernământul este olucrare a harului dumnezeiesc. Adică e cu neputinţă să-Idobândeşti, dacă nu semeni sămânţa Duhului. Ca să rodească e nevoie de sămânţă dumnezeiască.

Cum se cultivă? întâi prin isihie. într-ade\ăr. câţitrăiesc în zarve, cu grabe, cu probleme, cu multe mişcări, cumulte interese şi în multe zgomote. în mod obligatoriusăvârşesc greşeli, fără să-şi dea seama îndată sau sa recunoască faptul că au greşit. întotdeauna dau vina pe tu .deoarece iau drept cauze situaţiile. Dar una este cau~a.^

alta situatia. Prin cuvântul isihie înţelege liniştea m



Cuvinte ascetice

există nici o eventualitate, nici o urmă de bănuială că vom putea să ajungem vreodată Ia vreun rezultat bun.

Liniştea naşte asceza.

Liniştea este spaţiul, tărâmul care naşte asceza.Asceza este răsuflarea monahului, dar şi a oricărui credincios. este metoda prin care intră în om aerul şi este dat afarăca dio\id ceea ce s-a ars în noi. Asceza este modalitatea

prin care îl respirăm pe Dumnezeu, îl primim pe Dumnezeuşi scoatem tot ceea ce este spurcat în noi.

\sceza naşte plânsul.

Ne-a mai spus ceva asemănător şi în alt cuvânt, aiciînsă îl analizează mai mult ca să putem să înţelegem înlăn

ţuirea lucrurilor. Asceza naşte plânsul, adică naşte putinţa pocăinţei, simţirea păcatului şi, prin urmare, firesculcurgerii lacrimilor Oamenii se hotărăsc de m ulte ori să

plângă, pretinzând de la Dumnezeu lacrimi Vă daţi seamacă o astfel de rugăciune n-o să ajungă niciodată laDumnezeu, pentru că altfel se dobândesc lacrimile, şi altfel

le cerem noi Dumnezeu nu dă lacrimi, Dum nezeu udă pământul numit asceză. Prin urmare, nu pot să cer de laDumnezeu lacrimi cu tot felul de metode şi nici de la minenu le pot avea.

Mulţi şed într-un anume fel. alţii cultivă anum itegânduri ca să-şi producă străpungere şi să aibă lacrimi. Dartoate acestea sunt tehnici. în cele din urmă confecţionezi un

bebeluş fericit pe care l-ai născut tu, nu Dumnezeu ţi l-adat. In plus, când pretinzi lacrimi şi Dumnezeu nu ţi le dă,cazi in melancolie, ba chiar şi în necredinţă şi uscăciune.Dar Dumnezeu nu spune că-ţi va da lacrim i, ci „fericiţi cei



Despre bucune

ce plâng , adică te va ferici dacă ai lacrinacela care are lacrimile, plânsul? A c-ulcere, ci cel care aşteaptă să i ie na că ' " i:

înfricoşată răbdare de zi şi noapte în c u lc a i * ****dureri insuportabile, primită fără ca m ăr - / - ^ J"!’ *buzele, fară ca măcar ochii să arate vreoîlb,"' '' "nerăbdare, pentru că, dacă arată, inima lui încetei? •aştepte pe Dumnezeu şi ceea ce aşteaptă devin la n

plânsul.

Plânsul naşte fiica lui Dumnezeu, iar frica năşit smerenia.

Când cineva se teme de Dumnezeu. începe să simiică e vinovat şi mic, şi se întreabă: „Cum este cu putintâ ^

mă înfăţişez înaintea Marelui Dumnezeu?” Actasiânesiguranţă a prezentului şi a viitorului său înaintea luiDumnezeu îl face să se smerească şi smerenia sa se exprima prin autodispreţuire şi prin toate acelea care îi zdr

şinele.

Smerenia naşte înainte-vederea.

Toate aceste idei avva Isaia ni le-a mai înîaţisitînainte, dar acum le pune într-o anume rânduială. F-cc ^recapitulare ca sa înainteze spre ideile pe care le urmL^--

înainte-vederea este discernământul lăuntric,, ilăuntrică, intrarea în locul cel mai adanc a Hl1 1 ^ .

ca să prind cea mai adâncă dragoste a ui jûn : , «aimei

spatele palmei pe care mi-o va ^ " [ 4 ’ a?on>Jva vedea adevărul, eu o sa ^ . ,- mi|-L li

neputinţa lui, problema *voi vedea cu alţi ochi. \o i êdea lua

Cm inie ascetice

-ir' l-i împins eu mână sa mă palmuiasca, adicăun ill simt care nu aparţine nici cclor cinci

f,mmn.1 nici funcţiunilor psihice, anume sim ţul duhului

0mu!u 'SmerenK1 aşadar, naşte înainte \ederca , înştiinţarea

duhovn icească . A fi înştiinţat duhovniceşte în seam nă căsunt punat, intru deplin în universul lăuntric al celuilalt omşi dobândesc ochiul duhului cu care pot să-l văd curat şi

lăuntric pe celălalt şi să-l cunosc.

jiu:mu vt'dt reci /nişte iubitto .

Când dobândesc străvederea, adevărata cunoaştere a

celuilalt atunci îl iubesc şi îl simt, atunci acestc elementeîşi găsesc împlinirea nemijlocită în legăturile noastre cu

oamenii, dar. în acelaşi timp, şi în legăturile noastre cu

însuşi Dumne/eu. Nu pot să-l iubesc pe fratele meu dacă nuam linişte, asceză, plâns, frica lui Dumnezeu, smerenie,discernământ şi stră\edere. chiar dacă mi-aş vărsa sângele

pentru el şi aş lucra zi şi noapte pentru el.Aceleaşi elemente mă vor conduce la înţelegerea şi

cunoaşterea lui Dumnezeu. Din acest motiv, ne mărturisimAlui Dumnezeu şi Ii cerem mila. „El a cunoscut zidirea

noastră" <Ps. 102. 14), care înseamnă: „Tu m-ai născut,

Dumnezeul meu, ştii cine sunt, nu poţi să mă înţelegi greşit,

de aceea. Te rog, izbăveşte-mă de păcatele mele”. Aşadar,

inainte-vederea, adică scufundarea în adâncurile omului şiin energiile lui Dum ne/eu şi, dacă vreţi, în raţiunile lucru rilor >1 în viaţă, naşte elementul unitiv al iubirii.

Iubirea naşti sufletul sănătos şi ne pătim aş.

Din nou foloseşte verbul a naşte carnu se potriveşte aici. Noi am zice câ d rao ^ L V * phe* * sănătos şi nepătimaş. Dar avva Isaia îl prefarate că sănătatea şi nepătimirea sufletului ^ ^ 14trie. Nu provin din cele exterioare, ci se na c d.n '•sufletului însuşi, nu pot să le câştig în felul acesuTrebuie ca toate aceste seminţe să intre in viata r - .atunc. iubirea preschimbă sufletul, facându-1 lanebolnav şi apoi nepătimaş Elementul nepătimirii esu c 'L

mai adânc. O mul atunci nici nu lucrează, nici nu păţim - •Foloseşte cuvântul sănătos pentru că fiecare ciocnire -Ucineva sau cu Dum nezeu, fiecare distanţă, fiecare dezbinare, orice lucru care îmi tulbură legăturile cu omul uu cuDumnezeu este rezultatul unei boli. Dar Dumnezeu a veni;tocmai ca să ia asupră-Şi bolile noastre şi să le poarte E

însuşi pe cruce.

Naşte sufletu l sănătos, adică îl face echilibrat.elimină elementele care îl clatină. Astfel îndepărtează toată boala şi devine nepătimaş. Este cultivată adine în noi

liniştea, pacea duhovnicească.

A tunci omul cunoaşte câ departe este lt Dumncz*

după toate acestea.

Când omul trece de toate aceste etape, de Ia i>ihie U

asceză, la plâns, la frica lui Dumnezeu, la sniuuii:..

înainte-vedere, la iubire, la sanatate nepatinurc. vâna

se m ai r id ică va luri înlăuntrul său. atunci cui ^ v

departe de Dum nezeu

Despre bucurie

' •v ---

„departe” . Adică dă sensul ca. <■

i .v

I 'llNUlie v Ilv i

V W «<> I l '‘X,,,l CUM Vi(U |v m n i . n u nu u ‘ in t o a rt ;u

. . V M u c c . t O . i 'i i u m u s.l in|olc'ytn c.u vk> tU'|M,(v.

s. i ue r * e D u u i i u * euOmul e .ue ae | to iu\u; l u iMitU i le i lemom, ea ie a io

, t; , , •»i*I ;N .t i* ea i e IUI , IU p l .m s , s l l U 1v U k . v11 a i * o s k \ |

. %rJv . v MU U'MV :ipo:i[V ile Dumnezeu l v eaie* , | | I U p . l l v 1*1 r U i ’. f ti ’ lUI K* i ' i l l ) U U U U e i i e s t e U p U U p e * lv'

\ v . l kV» I t U M U v l i n o I . M I 1I U s p il l UM M J j j

. ICM Dumiu eul meu, e:i m ni eeieeuu asia i r ‘ |v ue>U Diiiuuui eu 11 ni \‘A ui liu aJ ep ai ie este Dumuo,i >.u va .vi imeleyem vut vie de pu ne sun tem, tie luue sa

kvau ueesie eiapt Noi (râmi m mm eum a ui(iiJ.M. tt t lAt.K iu‘ v. i v aiuleiYl avem pe D um ne /eu

i 1 »■ aeeaMâ eonsia tnie nu ne eoi ulu ee Ia ile/a uO

i tu* >i vie n.VJeiile ’ De sişul va tiuit e ae es le e ta pe eei o unui

. .1 Je ..ni Dai |v vat tu \ ann asee ei noastre . pe atat pu ee

jvm va simieni un uimu \>a s a u si m( it top sf inţit

\ ul l ' a \J la i iuepulul \ ie( i i sale i le misiun e, spunea

. v i îinuil iluilu iKi iuu io> i tai îunmle ile n u ui te spu

. k i vnu pu nt ul (luUiv*■|\ uat i»v i (1 ( oi |S S 1 h m I

* v,ii r unu i /a \ îaja uoa tia tu t isei ^i t ie* \ ie, pe

nţeley.em ea suntem ii p a iu tk D um ne /e u, Mia eu

ue ii ui i Ia ile una ' ue la ni lu ei are . la len e\ ie la

1> Mv*V ţ,u-1 ^\tc vv mat i’ie t boa la. ne lu era ie a ile,Lv: 1,1 ,u Ul 'lv -nuâ: iu a m^ ro /a io ar e

‘ ' ‘ ,l i\i t «a i n/i1'

f ‘ ‘ *'* l" f'i i" iu i>rri m \* n»

^ 1 111 ,*1111 ''tun iis w m . iu m ci' nu*|i

1 Ultl N.( U‘ ,1'Mli Si) fit i/t \'f i

,v P(rl«iKuiif

/„/,> ./»• .*/ " <• .•"! >( vr UM .t w . \ ln iu i ina ir , cU U . , , ( r y

N o i v e n i M i i e u i v '

Şl ./. .Y/f, ,>M Ni »<*,(,',) l.(f, >r rM#(/o/,.„7,- ,/. / W . , .« >.-/ I n i , i n , i j i

/«•* ! • " «'.I »>I /»"'«', «» bum l l d l n , Im / w vinufi in xw M .

I v n.uli |tU , vv l'iit i K u Icv.'if \i L'v|vftctiţâ dci'urji vlm vuvfiului i \ \ i i însuti loau suut ti uyv»rv‘

1 >av\l nu avem iv*\a, iLua m v paie » , ivtiuviea nu eeiem uk'u*vla(a vlr la Durtuu' k\ v i u vcivm i.\

nu i nuu ai nu ne am ratulu s o ţMiucm m lv,., lui iHimnc

eu \ ivte Jv* la Dunuu eu nu inMMnui,\ ,l'hinmc#fulmeu, M nu asta. ile i*e nu nu vlai vvMlalt.V” vcrctca .v*tv\i.\estv* „Ihiuuw. v'ul meu, îmi helnue .weasi.i lu pun ul ui te

eeietea si la vum \ ie i Dupa u* am ,n.v u»i umil >i lt»ammtesi numai vie Dunuu* vku Dai h m v.nul > p ■. meevii >i i'eieiii iU la Dumne eu, simieu» chimdţi dc^Wrvt

IU- '. '. uulmi il i' .n la ilariuiî» niwixir.i U -"»•»'»

m'.is iu' nu Iu Duirmi' cuIV su 'i u , nu Oâic un j'.«at O nc ;»n\lt MU

in i.il .u nu c ilo folos sfl Fitn %lvu«Np »»c >- > • v 1 ''

s .1 ius'.it lui I ' u i u i k - cu vi i dc i »>U i m p I l -’ O) N u / u t că P ur - ‘'

uc pu ti uţu nouM.A lV cc tc iv U'.Vu P.u ' •

lea pv- oare \ o m tk'haiuli %ok m.nI I | , . ' , 1 ' H IS 'v' l I l l l l 1! ' ' v , l1' '

este cu.n von» ili'b.utili .......... ( ,WvMc suni Kmiic «>.mu _ U.<vi,<

l o l , ^ u - n K - r « i v c « M » . ^ w ^ ............... .....................

Şl apoi UMtc sv luv M» :ufl‘ x ,VI

1IO



Cu\ inii' ascetice

virtuţi’ Fu furu dc g r ijă .H ' am" ^ cav^Tmuri moment când irebuie sa In pregătit.

D e a s e m e n e a , ori de câte on te rog. singur, să î , , ^

Lr ,c separă de Dumne/eu şi să-l opreşti. Apoi să urăriii , înireasă şi rămânerea la aic. pc pama.U, ş, însăşiliâia la Faptul că încă trăieşti esle pentru t.nc o momeală,înseamnă că Dumnezeu încă le aşteapla. Bine /ic oamenii

, | , cjjsji înir-o clipă potrivita şi l-a luat. 1 c tine inca nute a c.sil în clipa potrivita. Irebuie sa uwişti faptul ca încăirîii sti si să nu le mai insufle nimic, şi atunci bunătatea lui

Dumnezeu îţi dăruieşte aceste virtuţi în grabă.

D ,, uf]a că tot omul carc mănâncă şi bea cu nepăsare şi iubeşte ceva al lumii acesteia nu ajunge la ele, ci st am ăg eşte pc sine.

Dacă toate sunt atât dc uşoare, atunci de ce nu ledobândim9 Pentru că semănăm cu cei care mănâncă şi beaucu nepăsare şi iubesc lumea. Dacă iubeşti ceva în aceastălume şi mănânci şi bei cu nepăsare, nu vei ajunge la virtuţi.

Ne aminteşte de cuvântul Apostolului Pavel: „fie mâncăm,fie nu mâncăm să mulţumim lui Dumnezeu” (1 Cor. 10,

31) adică mâncarea să devină un mijloc de suire cătreDumnezeu Când mănânc fară această urcare la Dumnezeu,îmi primesc viaţa ca dobitoacele. „M âncarea mea este să facvoia Tatălui care M-a trimis” (In. 4, 34) - zice Dom nul. Dinclipa in care nu înţeleg aceasta şi nu mi-e ruşine că mănâncmă va găsi Parusia, precum zice Scriptura, şi eu încă tot o

să mananc (Lc. 2 1 , 34). înfricoşat lucru să mă găseascăintr-o lucrare atât de omenească.



Cc uşoară este viaţa duhovnicească* i

expoziţie vc/i în prima sala gravuri i„ m... ■ ' ' Usculpturi în lemn, în a treia schite, tot a tfcl 'V *duhovnicească prima virtute o aduce pe cealalii 3

truda, toată zdroaba, toate greutăţile in realitate um • • tGreutatea vieţu monahale este vederea omului lumescutrăirea omului egoist. Care monah adevărat simu - i T Care luptător simte că lupta duhovnicească e t - "g simte că e dureros să te culci pe jos? Nimeni Pentru că parcă am dormi pc puf. Străinul însă care nu a încercaiacestea va zice: grea-i călugăria! Dar dacă va dormi . "trei zile pc podea va vedea că-i uşor. La fel e şi cu postul,cu privegherea, cu rugăciunea. în esenţă toate sunt c tihnio cămară împărătească de nuntă.

Biserica foloseşte cuvântul cămară dc nuntii careexprimă cea mai mare plăcere omenească, pentru a arăta plăcerea luptei duhovniceşti. Gânditi-vă la scările rulante.Tu stai şi ele tc urcă sau te coboară fără nici un efort Tc»:aşa e şi în viaţa duhovnicească.

Dumnezeu da fiecăruia dintre noi situaţii, t. îi umotive pentru a putea înainta. Nimeni, nici chiar unul Pc visător nu este lipsit de vreo oarecare experienţă a haruluidumnezeiesc, de o anumita rugăciune, de ce\a 1 c|avem câte ceva. Dumnezeu dă chiar şi celor iieaev

Le dă atât dc multe, încât nu poate l‘‘ r ^imagineze, astfel necredinciosul n-ar putea îire îna intea lui Dumnezeu. Dumne/eu i lt ^ 1- t

le neagă. Cu atât mai mult awm e.vpene ^aga. u u atat mai .uuii [Y ; .momi pe Dumnezeu, am teşit din £ c , L . pusunicul nostru scop este Dumnezeu -



Despre gândurile lepădării ^ ale

înstrăinării

înainte de toate, prima luptă este instrău ...

plecarea de unul singur, când părăseşti toau j i plex i m alt

loc, ducând o cred inţă desăvârşită şi n ădejdea.: n cum .inimă întărită împotriva voilor tale. [17. 1 ]

Dacă vrei să-L trăieşti pe Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l urmăreşti este înstrăinarea, rm alecând tinzi sp re vieţuirea de unul singur, pentru peDumnezeu nu-L poţi trăi în acelaşi fel la chino\ie. la -chit

sau la pustie. Cu cât mai mult te însingurezi, cu atât maiA

mult II trăieşti. Dar ca să-L trăieşti, trebuie să p i r i ^ 'ttoate cele lalte, deoa rece Dumnezeu este altceva dec iiacestea. Cât timp trăieşti cu toate câte te-ai obişnuit.

Dumnezeu îţi va fi mereu neîmpărtăşit, n-o să devină

niciodată al tău.

După cum Domnul a părăsit cerul şi a venit pe pământ ca să-l ducă pe om la cer. aşa şi tu ca săgăseşti pe Dum neze u şi să te uneşti cu El. trebuie v - pără

seşti locul tău, „cele ale tale”.Acest cuvânt are mai întâi un >ens topogra! c s.

aceea, câţi v oiau să se călugărească plecau departe de iralor. Cine rămâne în locul său de baştină, de regulă, sedepărtează foa rte puţin de om ul ccl lumesc, deoarece -cîm pleteşte cu gr ijile vieţii sale de dinainte

11

-343 -



Cu\ inte ascetice

A\ va lsaia. aşa cum ne-am încredinţat, este un fel de« 5i^ a a u Cu puţine cuvinte spune multe. înstrăinarea, şiZjfales plecarea de unul singur, care reprezintă şi desăvâr-

;.v.:lu:. a radelor, a prietenilor a lucru-

- ‘ . x . . . . . .

Credinţă desâvâ rşitâ ş i nădejdea, p rec u m şi o m ună

t a f r i t f imţxXnva taU A ici se referă la trei virtuţi şi.

- _ i i I l ia credinţă şi nădejde. ..Cred*' înseamnă că lucruloe care nu-1 simt, nu-1 înţeleg. nu l-am văzut, iar lipsa luiorofatbO ck-aâ este un martiriu, acest lucru pentru mine este

N : ; . > E-r 1.. 1 . Nâcejde înseamnă a crede cur Ir- re in re na ezi si nu ai. Nu doar cred că acel

m ipostas. ci mă odihnesc cu ipostaticitatea lui. cu _ : i\i! 5 rl.esc Cu Si cun. l-aş a\ea. Nădejdea face prezen’ m re astăzi este absent sau departe.

A m Isaia dă mare importanţă acestor virtuţi încăde la început- Presupune. desigur, credinţa teologică şi năuc - ___ cina se referă la credinţa de zi şi noapte.:eie pentru ware un ie?i: din _me >i sunt încă necunoscutemie

Si iiîiin jxi exemplu La-.' cinema lumea şi merge lamtolstipe. Pentru cme merge"* Pentru Dumnezeu. DacăD - nnt z e u r - ..... c:ne ar îl j_±t de naiv ca să meargă.I r I :ei începi/.'. [ m: pe Dumnezeu şi nu au

zdnacâdvî âfte conştiinţei şi ale gândurilor? Câţi au siguranţa simţirii ini Dumnezeu? De obicei, se roagă fără să-Lw a ă . Ii vorbesc, dar nu-L aud, iar inim a lor se zguduie.Uftcon viaţa lor este în aşa fel încât, deşi au mers pentruDumnezeu, in lealitate trăiesc ca nişte atei. neavându-L peDumnezeu Cum poale cineva care nu-L are pe Dumnezeu

să iasa din lume pentru Ei, dacă nu arecredinţă

sigură şi

oădejde. virtuţi care-l ajuta să trăiască ca şi cum l-ar avea ?

De-pre gândunk lepădăm u 3|c irturimJn,

nic opusul a ceea ce traia in viata sa lurrita-.^ ^ ^ ^

dumnezeul lui, egoul Iui. sinea lui. Şi dumnezeu)nostru este atât de mare, atât de înalt, atât Je putemde viu. încât adevăratul Dumnezeu păleşte in faţa n<auriAcesta este Dumnezeul lui Icrail Dumnezeul PânntiJornoştri. Dumnezeul istoriei, dar cel care trăieşte pentm noi.ce mişcă. \rea şi acţionează, este propriul nostru dumnezeuDar cei doi dumnezei nu se împacă unul cu altul şi de aceea

trăim Iară adev aratul Dumnezeu.Aşadar, vii la mănăstire. Cine ştie de ci;i 2111 e:

a\ea nevoie ca să depăşeşti înfricoşata lup:â cu tine însuti,câţi ani vei trăi fară adevăratul Dumnezeu! Cum vei puieasă trăieşti uscăciunea pustiei. întunericul absentei lui D-'n-nezeu. avându-le deja pierdute pe cele ^are le uKe i şi-ţiîndulceau viaţa? Numai cu credinţă şi cu nădejde. .Jenei:,cei ce n-au văzut şi au crezut” (In. 20. 9i. Fencit eşti tu caretrăieşti absenţa lui Dumnezeu ca $i cum ai trăi prezenţa LuPrin urmare, este de trebuinţă ..să-L aduci" pe Dumnezeu.să-L cari cu tine. de vreme ce \enind la mănăstire. te c

confrunta cu nevederea Lui.L nii, desigur, au o inimă subţire şi prin >mererue >1

înstrăinarea de lume au o suficientă simţire a lui Dumnezeu,dar aceştia sunt rari. în vremea aceea in cxre mimile eraumai simple, când oamenii nu se educau la unherMJL*. u intini\er>itatea familiei i moşteneau credinţa ‘»âdejt.ej

tatălui şi a mamei - care lipsesc de la c 1 părinţii noştri - în vremea aceea, in care omul trtiM i ^ ^

spontaneitate evenimentele suprafireşti. erasimţi pe Dumnezeu.Dar in vremea noastră, merge

ani de zile trăieşte situaţia ah>urdâ

pentru care a ieşit din lume 1 n cârc



Cuvinte ascetice

. , carc monahul o poale întâmpina de îndată ş, din cauzacăreia să obosească şi să spună: „La ce buna toată lupta?Deşertăciune a deşertăciunilor tot ce-am făcut”. Vă daţi sea

ma'cât îl poate traumatiza o asemenea zdrunc inătură , încâtsă-l sleiască de orice \ lagă până la punctul de a nu mai

putea lucra.încă un lucru cu care se va confrunta începătorul

este viitorul. Când lasă lumea, o face nu pentru că simteaceasta ca o fu^ă, ci ca o mutare Ia o alta \ iaţă. La viaţa ceaviitoare. Prin urmare, nu poate să meargă la mănăstire dacănu are deplină siguranţă şi credinţă în viaţa cea viitoarea,aşa cum aceasta se trăieşte în locul unde merge, şi dacănădejdea Iui nu este atât de tare încât să nu aştepte, ci să seodihnească în cele viitoare, aşa cum sunt aşezate ele pemasa propriei lui vieţuiri monahale, în chilia lui şi în

biserica lui.

Mântuirea noastră va reuşi într-o bună zi, Hristos seva arăta, Parusia va veni, îngerii vor trâmbiţa. îndumnezei-rea noastră, şi mai cu seamă bunătăţile de la urmă şi deplinadesfătare cu Dumnezeu sunt atât de eshatoloiuce, încât seîngrozeşte şi ameţeşte cineva că trebuie să aştepte ca să sedesfăte/e de ele, aşa cum aşteaptă toţi sfinţii care sunt încer. Prin urmare, suntem chemaţi să trăim în prezent pe cele

viitoare, pe cele nevăzute şi de neînţeles, pentru că lucrurilevăzute şi înţelese de cineva câte sunt? Cine şi-a vă/utmântuirea? Desigur mânuirea omului este cel mai palpabillucru, dar nu în sensul protestanţilor, care spun să crezi şiîndată te \ei mânui. Sau, pocăieşte-te şi Crucea lui Hristoste va mântui imediat.

Mântuirea este o realitate palpabilă şi v ăzută, deoarece semnele prezenţei şi trăirii ei sunt atât de obiectiv e şide măsurabile încât. în cele din urmă, omul umblă peste ele.Aşa cum umblu pe pământ şi-l simt. tot aşa se întâmplă şi

-346

Despre gândurile Ic V ?

cU mântuirea. Mântuirea este — r r ^ asimţire depl ină Şi totuşi oamen. u , m ^ori nu. pentru că fie * iul c * , e . ^

desăvârşit în cele nevăzute, tic iikâ nj v lu ^desăvârşească legăturile U t c u 1himrvc/cu

Ce sens ar avea si stâm ş i j h c uu zeee orc m{iiserica, d a c ă nu cr e u ^ m v_< . . . . f .. . • r.»;av - prc'c?^

H ristos. c ă ne în s tr ăi n ăm de n<* m>ine *; dev etum H rtso*»

Câţi înţele g e m a c e a stă tain ă, dei p ro K ib il ca nu vom fi m işcaţi deloc

dc t ap t u l c ă s u n t e m d e j a H r is to s D i ^ u i â m c a > cum m nc-am af la în b ise ric ă. m< tăim . rânjim stăm . fund dtoporiko bo siţi, in trăm , ic^ im . ca >1 cu m n-am i H r ’ u t Dar a c

af lăm în b ise r ic ă to cm ai pe ntru că >untem 11: ’ - y iutu>

asta nu o înţe le g em . C u m e cu put in tă deci vi sdrutm in

ceva pe ca re nu-1 sim ţim , da. a nu ave m dep! . cm iinU fi

dacă nădejdea nu m-1 tace de pr ins cu mânaCredinţa nădejdea nai rebaic pentru rv:ă untiv serios, toarte practic şi toar;c important ţviv.rjnoastră zilnică Lupt- noasira este ..îmrv-îr^u Jubuni^rvicleniei” tEfes c\12». împotriva demonului D-r p. demonnu-1 vedem pentru că sc ascunde de noi. ar noi >sr\un înşelaţi în fiecare ii <x cădem în cur>elc \ iclcanu

atât de arţăgos. încât a putut odinioară să sc ~ • -Dumne/eu. chiar dacă a fost zdrobit ; -

Noi însă trăim dc parcă nu n-.n e \ vtrăim sunt patimile noastre, durere păea u : teLŞi voile noastre Trăim un ră/ tw durei v -dea că odată ne vom elibera de toate *cc -să în spatele acestora se ascunde jvrsoanA derocx 1

S

Ve/i Siruiui'ji la 8 \ou-ir.r* -

-347-



Cuvinte ascetice

,imi> ce am l-'isal lumea ca să aflăm pacea, s j ajunge,,,nepâtimaşi şi î.ulumne/ein, lup.âm cu aces.ea in l.ecarc /i.

Cui o s;Vi spui: ..n o sa In d e sa \a işit , n o sa (o

înJumnc. eieşti, n-o s:V|i b i r u i ţi i pa tim ile " - şi lotuşi sa

meargă Ia mănăstire? Munci rămân m lume. Har e eu

putinţă să treaeă o lună, un an, zece ani şi încă să trăieşti cu

aceleaşi patimi. Cat timp o sa re işti în a şt e p ta u tu inel scâ r

bi înfricoşată a vrăjmaşului? Cine merge iarăşi Ia un izvor

de care ştie câ-i Iară apă? Cine are rezistenţa de a vedea că

anii trec şi el inca trăieşte in aceleaşi patimi? Doai cel caicu adus împreună cu el credinţa şi nădejdea şi ştie că aceste

patimi sunt umbra vicleanului demon, pe ca re l-a zd rob i t şi

! a lejat D omnul Cine conştient izeaz ă acea sta de ja e ste

biruitor

înainte de a gusta cineva mântuirea sa, înainte de a bucun de nepătimirea sa, înainte de a se desfăta de

libertatea fală de patimi, trebuie să creadă în toate acestea.Monahul trăieşte deci cu credinţă şi nădejde. Ar putea sătrăiască cu iubire, adică cu trăirea puternică pe care o dăabsorbirea în Dumnezeu, dar nu o face deoarece ne preferăm pe noi înşine. Desigur, aceasta nu înseamnă că-Inegăm pe Dumnezeul nostru şi ca nu avem îndreptarea însângele şi crucea Domnului. Pentru noi păcătoşii S-a

răstignit Domnul. Pentru noi sunt învierea şi locaşurile%eşnice.

Prin urmare vă daţi seama că fără credinţă şi fărăn.idejdc un monah nu poale niciodată să trăiască. Dacă seîntâmplă aşa ceva. atunci este traumatizatul care-şiindumnezeieşte atotputernicia şi virtutea sa cea inexistentă,

dreptatea sfinţenia şi egalitatea sa cu cele dumnezeieşti, dinurc pricină trăieşte o plinătate mincinoasă. Cine nu arecredinţa i nădejde nu le are nici pe cele viitoare, nici pe1 nevăzute, nici pc Dumnezeu, nici mântuirea. Poate

-348-

acestea îi sunt cu desăvârşire necuno , uu- , .îndepărtate. C’e va pune in locul Ier? Cunt

iasea vieţuiica monahala? Numai înalţănd i durr.ne?»»,sinelui său. Astfel, monahul schimbă modulîncepe să creada în dreptatea lui, în virtutea lui. in fintemilui, în harismele lui.

Şi o inima întărită împotriva voilor tal , Lu; lâtnr ui

în al aia de crcdinţă şi nădejde, mai are nevoie dc înv i < 3

foarte important şi nedespărţit de aceste virtuţi, din cart

pricină avva Isaia toloseşte conjuncţia ,.si' m text [această inimă omul cade imediat, deoarece iadul rmântuirea şi pieizania noastră, bucuria şi întristarea noavtntdreptatea şi nedreptatea noastră, virtutea şi păcatul nistrutot ce avem şi dobândim, chiar şi cele strieacioase şi .elenestricăcioase, toate provin din voile noastre Ce vrea tunul,aceea reuşeşte. Vrea pe Dumnezeu, 11 are pe Dumnezeu.Vrea altceva? Găseşte altceva.

Prin urinare, voia cea mai adâncă a omului cu;felurite forme zilnice, atracţii, înclinaţii, şi astfel voiauna apare ca multe. In fiecare /i poate cineva să trâia>câo diferită voie sau cu mii de voiri. Dar una singura a unşt.ca să nu-1 aibă pe Dumnezeu. Dar dacă are o mie de vom.

ce se va mai petrece atunci?Dc aceea, lupta noastră este în cele din urri ±

împotriva voii noastre. Identificarea noastră, asemăna» canoastră cu Dumnezeu, nu se face in alt lei decât pr r u -ficarea voii noastre cu voia lui Dumnc/eu. Xcea ia mci această dispoziţie a voinţei, această cautare 1 1 J

noi pe Dumnezeu. E nevoie deci de o inu . *.jrthotărârea că nu se va opri niciodată din lupta n 'înseşi. Lupta împotriva demonilor i patimi

a imoralităţii, a hoţiei, a urii. orice lupta in rt J iu u ^

împotriva noastră înşine.

Despre gâ nd ur ile lepacK.rn , ...



Cu\ inte ascetice

yj fooănd accasta. gânJunh tt in\ ăluiesc t?i mulse certuri. înp i ndu-te cu ispite, cu sărăcia asprâ şi

m â b t închipuiri, făcându-te să re întrebi că. d t vei codea in tic, ct VQ ^ L cititva cat l St îngrijeşte desau care te cunoaşte. Bunătatea lui Dumnezeu te

m e ta n J. tv w: se an:rc . 1 • şi iubirea faţă de EL

După ce awa Isaia ne-a \ orbit de prima luptă pe care rer^ ie s- ducă cineva care a venit la mănăstire sau a

rr er> rusue. acum se referă la o categorie specială der. circ ne : I uie si încearcă să ne terorizeze cuci i-ar pu:ee si cldem in ispite. în sărăcie. în boli. Ce

vonn fice _ unei daca nimeni nu ne cunoaşte şi nu ne poartă j f zn i ă

nm mare dificultate a oamenilor care ser - ^ “ -glre^>că este că nu ştiu ce isp ite vor

_ Cârd \in Joritorii de călugărie să se: înLrea:^ adesea: ..Ce să fac. dacă îmi spune

Sueţul să mă anine în prăpastie?" ..Să sari, îi răspunzi, dar

— - nu :-a ^ scenicului asta". Şi to tuşi, pe toţiu frământă problema aceasta. Alţii c itind patericele seîntreabă ce vor :ace dacă .e spun să care foc cu mâinile.Desigur că arareori începătorii sunt supuşi la astfel de

ffcercăn. Acesie încercări constituiau excepţii, dar începătorul crede că lui i se vor întâmpla. Se teme nucurma să i se spună să sară în prăpastie, dar dacă îl doarepuţin capul şj nu-i dai imediat o aspirină, e gata să cadă pe

jofi. Nu poate Indura puţină durere de dragul ascultării . Din păcate. &>a şunt jamenii.

Toţi câţi urmează să meargă în pustie , dar şi îngeneral loţi câţi II trăiesc pe Dumnezeu se confruntă cu încăo ispită, aceea a zgomotelor, a vâjâiturilor, a întristărilor

-350-



Despre gândurile lepădăm >, ale

sufleteşti pe care le simt uneori in -onin Daci. m satana să se lupte cu mine şi mă în ăbuş .. T' 1'

leu. de câine, sau de lup şi-1 întâlnesc pe „rur ce , t ' '

Intr-o zi a venit unul dintre voi la mine >îngrozit: ..Pănnte. astăzi mi-a intrat un şarpe in chi t*deschis uşa. fereastra ca să plece, dar n-j ple. .t ., •deseară?" Orice i-aş spune eu. Stareţul lui - . , p .

cele. ce spune Dumnezeu, că Dumnezeu e cu ei -impresia că va dorm i liniştit? Neîncetat '.a edeagata să-l muşte. Desigur că şarpele se poate să fi plecaidacă se apropie, se poate să-l sărute şi să di-p^rs. Darmonahul meu \ a trăi de parcă îşi pierde viaţa. Tsanşarpe au a \u t-o toţi cei care mergeau in pustie Dar şi azi.monahii care merg prin pădure au o bâtă cu care -ă lo\e_ cişarpele, dacă se întâlnesc cu el.

în afara gândurilor legate de ispite, cine doresc ;_

plece în pustie se confruntă şi cu gândurile lec_:e ie bo::.Cât timp trăieşte în lume. are impresia că hrana bună.dragostea şi grija alor săi îi asigură sănătatea. în ump ce amănăstire toate acestea nu există. In realitate, cu cat " ...mult se îngrijeşte cinev a de sănătate, cu atât mai mu . seîmbolnăveşte. Cu cât mai mult te tratezi, cu aut mai mult te

loveşti. Cu toate acestea, credem că la mănăstire beaîj.cel mai rău lucru. Toate acestea ni se sugerează ..când ne aflăm în lume. Dar este cu putinţă e ......mănăstire. în trucât caracterul nostru trupe-», e - «.

puternic. încât rămânem pământeşti pentru mulţi ani.Adevărul este că prin toate ace-le frki. maM

boli bunătatea Iui Dumnezeu te râvna ta şi iubirea fa ţă de E i D-*1-J n> „Dum nezeu, dacă nu-ţi simţi înca maniuirea. roey e

pare încă fară roade, daca în«-â nu fontuluicâtenepătimirii. dacă eşti bolnav, asta se date



Cuvinte ascetice

încearcă bunătatea lui Dumnezeu şi aşteaptă să-l aiăţi că îliubeşti. De aceea cu cât se îngrijeşte cineva mai mult de

sănătatea lui. cu cât se zbate şi se înverşunează să se facă bine. cu atât mai mult îşi pierde pacea şi, în cele din urmă,şi pe Dumnezeu.

De vei f i părăsit singur în chilie, vor f i semănate în tine gânduri grele de fiică , care îţi vor spune că nu numai înstrăinarea mântuieşte pe om, ci şi păzirea poruncilor ,aducându-ţi în minte amintirea unora apropiaţi de tine după îrup, gânduri care te fac să te întrebi: „ Oare aceştia nu sun: şi ei robi ai lui Dumnezeu?”

Când mergi la mănăstire sau în pustie, demonul îţistrecoară gândurile unei ispite şi mai mari, adică ale

laşităţii Te face să te temi. să te nelinişteşti, să te tulburi, sănu ai răbdare şi să crezi că vei scăpa dacă îţi vei schimbalocul. Dacă trăieşti singur într-o chilie pustnicească, te facesă te gândeşti: cei care merg la chinovii nu sunt ai luiDumnezeu? Rudele mele din lume nu-L iubesc pe Dumnezeu, numai tu îl iubeşti? Aşadar, dacă eşti în pustie, îţispune să mergi în lume, iar dacă eşti la o chilie. îţi spune să

mergi la chinovie. Dacă mergi la chinovie, o să-ţi strecoareo alta laşitate, a ascultării faţă de fraţi, ca să te duci îndesăvârşită singurătate.

Iu sunt aduse în inimă temeri despre necurăţia aerului despre greutatea trupului până la slăbirea inimii

din pricina lipsurilor .

Mai aduc în inimă şi gânduri care-ţi şuşotesc: „cum>ă trâie ti aici? Aerul e rău este umezeală, căldură mare,clima nu ţi se potriveşte pentru că nu eşti obişnuit, vei slă-



Desp re gându rile lepădării alt in ,: i . ..

bire

. Te ia şi cazi în agonie, nu cumva sâ slabe 1

re clima şi să te îmbolnăveşti, şi caz. in . . .

suflet, adica te faci foarte greoi. Inima atunci iunu mai poţi să faci absolut nimic.

Căci nu ţi sc ceie numai înstrăinarea ci pregăteşti ca să lupţi cu vrăjmaşii şi să ştii sâ arunci pl fiecate la vremea lui, până, ajungând la odihna tiepâiimini te vei elibera, ca unul ce l-a biruit pe fiecare, rădboindu-t

vremea lui.A

In această scurtă frază avva Isaia foloseşte de douaori expresia „la vremea lui”. Vrea să te ajute să pricepi câtoate câte crezi şi nădăjduieşti trebuie să le trăieşti ca si tumle-ai fi dobândit, pentru că Dumnezeu le va face când le va

veni vremea. Chiar şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeuaşteaptă plinirea vremii ca să poată împlini planul Tatălui,iar tu vrei să-ţi împlineşti planul mântuirii tale azi? Nu. iţivei răbda martiriul, îl vei aştepta pe Domnul cu credinţa sinădejde.

Nu te-ai înstrăinat doar ca să te înstrăinezi, n-ajvenit la mănăstire pentru mănăstire, ci ca să te pregăti >

lupţi cu vrăjmaşii, adică să ajungi odată în stare să trăie>titoate acestea. Atunci nu vor mai fi cele nădăjduite ^i crezute, ci cele văzute. Prin urmare, n-ai \enit la mănăstire v.a >a

ajungi în doi timpi şi trei mişcări nepătima^. sau ca sa-L

beşti de îndată pe Dumnezeu, sau ca sâ-I ceri ce\ a - >ă primeşti imediat, să-ţi ridici mâna şi în grabă 'răcorească faţa asudată cu aripile lor. Ai \enit să

teşti pe tine însuţi să trăieşti absenţa tuturor celor re ai venit din lume.

Ce înseamnă să te pregăteşti t fl sâ Iu ' L* r A * ‘trebuie să te pregăteşti. Trebuie să te lim ^o

S-ti

i-



Cuvinte ascetice

de a mai avea treabă. Plecăm din lume pentru ca acolo nu

putem nici să ne pregătim, nici să ne liniştim, deoarece ne

vânează treburile şi grijile. Piin urmare, ceea cc trebuie să

faci acum este să reuşeşti desăvârşita isihie, desăvârşita

lipsă a lucrurilor, să înveţi să nu mai ai griji, aşteptari, zba

teri. să nu-ţi mai pese de nimic, să nu te îndeletniceşti cu

nimic. Să fii atât de gol, atât de liber, încât sa te poată

umple Dumnezeu. Dacă înlăuntrul tău lucrează ceva ca

gând, ca ispită, ca poftă, ca interes, pentru că acel ceva te

posedă şi crezi că trebuie să-l împlineşti, acel ceva te înde

părtează de Dumnezeu.

Când mă pregătesc doar atunci pot să-l războiesc pesatana Altfel n-ar fi existat nici un motiv ca să plec din lume Femeia pe care am lăsat-o, copiii, rudele, prietenii meierau lucruri sfinte. Parohia pe care am lăsat-o cu predicileei. cu litaniile ei. era un lucru foarte sfânt. Toata societatea

este făcută de mâinile dumnezeieşti şi însufleţită de Dumnezeu. De ce-am lăsat-o? Pentru că acolo este grija lumii.Vin, aşadar, aici ca să fiu fără de grijă. Când sunt fără degrijă, atunci îl războiesc pe cel viclean.

Ca să te pregăteşti, ca să lupţi cu vrăjmaşii. Precumvedeţi nu se referă la ce întâlneşte monahul, ci la cei care sea cund în spatele lucrurilor întâlnite. Nu spune să-ţi ră/bo-ieşti patimile, ci pe vrăjmaşi. Avva Isaia ne aminteşte decaracterul nostru nearătat. Acolo, în nearătarea ta, şezi şirăzboieşte-te. Pregătindu-te, liniştindu-te, eliberându-te deaşteptări, reuşeşti să-l învingi pe cel care se ascunde. Dupăcum în statuie stătea vicleanul demon şi cei care aduceau

jertfe le închinau demonului ascuns în ea, exact aşa şi în

problemele noastre. în zbaterile noastre, în bolile noastre seaflă cel viclean pe care trebuie să-l biruim. Prin urinare,vrăjmaşii noştri sunt demonii.

-354-

Despre gândur ile lepădări. w ale ir, .

.itf!!Şi să .ştii să arunci pe fiecare la vremea lut F

patimă de-a ta, fiecare problemă, fiecare z , , .este o urmă pe care o lasă vrăjmaşul. Dar v , a‘r

‘!y . ^

de-a ta şi fiecare vrăjmaş de-al tău îl vei birui la 'Când? Când vrea Dumnezeu. Poate acum P e poate în cealaltă viaţă, pentru că nu există alta . ; .este una. Până, ajungând la odihna nepătimini te vet t . 'Ş . ra ca un biruitor al fiecăruia, războindu-l la r<.... 0 kl Tu, aşadar, trebuie să te pregăteşti pentru tot lu.rul când ii

vine vremea. Fiecare om îl dobândeşte pe Dumr.ezcj.virtutea, nepătimirea, viaţa duho\ nicească. ia han-m-jlscorespun/ătoare după măsura lui proprie, după propria fire.după propnul său timp. Aşadar, nu te grăbi Alunei crahj.alungă toată grija şi toată droaba şi fa-ţi lucrarea pregăteşte-te cu rugăciune şi Dumnezeu îţi a aâra:

biruinţa.Tainele vieţii duhovniceşti ne descoperă tc..^ căderile şi nereuşitele noastre, anume că e cu puuntă să fie cineva monah, fără a fi un ade\ărat monah. Aşa cum cel jflat irrăzboi îşi uită femeia, copiii, pe Dumnezeu şi î-i înăspreş .\iaţa, aşa se întâmplă uneori şi cu noi. Războim nepu .noastre — dorim după Dumnezeu - şi uităm elev- . .subţiri şi de bun simt ale vieţii duhosniceşti. C >:i i *exemplu, nu se simt inferiori dacă nu au reuşit cete -care am vorbit până acum, câţi nu sunt dezamSg ...au habar de felul în care se duce lupta călugăresctecă vieţuirea călugărească cu o mie de trebun T - —

studiezi obiectul ştiinţei tale. iar pentru noi <. •

nepătimirea, îndumnezeirea, teologia, partajzeu. De aceea, trebuie să te îndeletniciţi c

subtiri.

Cuvinte ascetice

Mare şi cinstit lucru este a bina slava deşartă şi a înainte în cunoştinţa lui Dumnezeu. [17. 2]

S ; a deşartă este să cred că sunt ce\ a sau că faca. in ; mp ce de fapt lovesc în aer (1 Cor. 9, 26). Slava

deşartă es;e autoîn>elarea că trăiesc ca monah, fără să facceea ce aşteap:ă de la mine Dumnezeu. Aceasta estelucrarea subţire pe care trebuie să o fac în sufletul meu.

Şi a înainta in cunoştinţa lui Dumnezeu . Acest lucruse realizează pr.n oprirea de la once treabă şi cu respingerea^ ; ..A înainta" înseamnă că-mi întorc atenţia nu

spre dobândirea .^noştinţei obiective a lui Dumnezeu, ci acelei pe care *e-o descoperă însuşi Dumnezeu în inimanc astrâ rebuie, aşadar, să nu trăim o viaţă mincinoasă în

y k u z <ă nu ne .căsim odihna în deşertăciuni, crezând

câ U iubim pe Dumnezeu, că-I slujim lui Dumnezeu,ir,je^ __ ndu-ne :u ce-am făcut sau cu ce-am reuşit, ci săi nai num in descoperirile duhovniceşti pe care ni le dăDumnezeu. Atunci aT.a noastră nu \a fl deşartă.

Căci cel ce cade n ruşinea acestei rele patim i, a

slavei deşarte, se depărtează de pace şi usucă inima fa ţă de [fărşitul răutăfilot i<> cade în mândria cea

vicleană şi in grija de a minţi.

Slava deşartă este patimă înfricoşătoare, o luptămani nea. netrebnicire a existenţei, o mişcare silită

iniâunirul im mii. pe care o trăiesc şi o iubesc, care mădistruge şi mă umple. Să vă dau un exemplu. Cineva îşiabsoluţi ze&za viaţă îăcand numai rugăciune. Dacă-1 puneţi

nunceascâ, îşi pierde pacea, crede câ eşti un demon, că il-ai luat pe Dumnezeu, deoarece 11 îndepărtezi de rugăciu-

Despre gândurile lepădării şi ale înstrăinării

nea minţii. Atunci începe să protesteze mică, îl doare capul, se plânge, zbiară ’ este - ' h 'împotriveşte, se revoltă. Aceasta este dovada **

rugăciunea lui nu sunt după Dumnezeu ri a P'j *’însă are impresia că trăieşte o viată adevărată emonice- E1 descriu Părinţii Bisericii. ’ ^ exact cum o

Un alt monah, de exemplu, are o nnfta c- •aranjai foane frumos chelăria Iui®. Face o comandă i duse de_ pruna necesitate, dar care întârzie sâ v,„s t ,comandă a doua şi a treia oară. Vin fraţii şi-i cer lucrurile

care n-au venit, atunci acesta se înfurie, urlă Desigur ar fi putut să spună liniştit: „Mergeţi la Egumen, pentru că eu amfăcut comanda, dar lucrurile n-au venit”. Dar nu are pacea.Aceasta înseam nă că slujirea lui i-a devenit patimă Deaceea, avva Isaia spune că slava deşartă e o patimă rea şi deruşine. Viaţa monahală mincinoasă pe care o trăim în

mănăstire este un lucru ruşinos.Cine trăieşte o astfel de viaţă plină de sla\ă deşartăse depărtează de pace. Dacă cineva nu are pace, dacă îndatăce îi spui ceva, se mânie, îţi dai seama că trăieşte plin deslavă deşartă, deşert. De asemenea, i se usucă inima fată d<. sfinţi. La început sfinţii erau cei de lângă el. iar acum inimai s-a uscat într-atât, încât nu îndrăzneşti să-i mai vorbeşti.

Purtarea lui devine barbară, batjocoritoare, pomenitoare derău. îi faci ceva şi o zi, cinci zile, un an, trei am, nu mai po;isă-i vorbeşti, orice i-ai spune imediat ţi se răsteşte, te \ede

de departe şi se împotriveşte.Acest lucru se întâmplă şi cu oameni care au ajuns

la o anumită înălţim e de sfinţenie. îndată ce îndumnezeie^te

cineva ceva din cele pe care le-a cerut sau a reunit, u datainima i se învârtoşează faţă de fraţi, dar şi laţă de

6“ Chelăria este locul din mănăstire în caro i>ediferite lucruri pentru nevoile imediate ale monahilor

i u i nit, ascctice

Brie -I nu simte nimic Sc roagă unui sfânt, dar nrriic in ;ninu Iui. Toată privegherea poate sa fie

staru. Iar inima lui nu simte nimic.

•ni ‘unt atât de mulţi încât nu incap în cer, darl isericâ . Siau lângă noi -i noi nici nu băgăm de

seama. Sufletul omului devine o piatră când trăieşte o astfeldc viată pscudo monahală. Devenim nesimţiţi, nu ne doare,nu iuh:m. nu simţim. nu trăim nici pe fraţii noştri, nici pe. ( B senei noastre Tr im o desăvârşită însingurare,

trUm izolarea noastră, dezamăgirea, credinţa sau necredin

ţa. nădejckfj monstruozitatea egoului nostru care se ridicăînaintea ochiior inimii no^tre. Trăim o grozăvie.

dir ^rm slava deşartă sporeşte şi devineinal;a cugetare, mândrie, unită cu jrija de a m inţi. Pe cât seins ngureaza <mul. pe atât pierde sim ţirea celuilalt şi a• >; • a cât traiecte lupta -i dorinţa şi voia sinelui său.

cu câ se i ereseazâ n.mî de ine cu atat cade în mândria cea vicleana. î>i absolutizează slava deşartă de care îi e plină viata, mica Iui \irtute. micul lui dar pe care i l-a făcutDumnezeu îşi ab olutjzează chiar :i patim ile şi neruşinarea ir j i Limneze le : • t_ ca pe ni te daruri dumne-zeieşt şi trăieşte cu ele, crezând câ el este prototipul monahului smerit . blând Cu t jate ace tea, are qrija de a minţi,adică işi înfăţişează viaţa >a mincinoasă şi acest monahism

Sâ luăm an exemplu C ine\a este predicator biseri-

poate sâ pnvegheze, n-are ump >â ,c roage, sâ postească.

^ — ornui aêîa sâ rie vrecxiaiă creştin? l u. Dimpotrivă,loatâ cr>tencala sa. predica. Liturghia, alergătura, Ic absolutizează, le considera viaţă duhovnicească şielementele pe care le dăruieşte el lui Dumnezeu. Înlocuieşte

cesc pleacă iu misiune. Strădania lui de a organiza viaţain eparhia \r care act;'.cază e atat de mare, încât nu mai



Cu\ inte ascetice

ţriiesc ceilalţi, adică cu pogorăminte. Oam enii, deoarecerecunoscuţi de lume, fac compromisuri cu locul,

cu timpul, cu cele prezente, cu neputinţele lor, cu patimileor. cu vunităţile lor şi trăiesc ca ceilalţi. Tu ticbuie însă să

e\ iţi această cursă Trebuie să trăieşti în locul tau, dar şi înafară de el. să trăieşti viaţa ta duhovnicească, neînţeleasă decele it l i multe ori de cei mulţi. Oriunde ai merge, chiar şila mănăstire, te \ei încredinţa că oamenii fac com prom isuri.Tu. Jar. nu trăieşti slava oamenilor, ci dumnezeiasca

viaţă. Dacă trăieşti slava omenească şi deşertăciunea, cu neputinţă este sâ fii nepătimaş, ci râvnirea ei şi pizma, locuit u in rine. Când vedem că cineva are râvnire şi pizmă,adică tarea unei tăruitoare urmăriri a unui lucru sau a unei

dej i i 3 se opune altuia, vă daţi seam a că nu a pus bine problema vierii duhovniceşti, şi de aceea şi-a fă cu t sufletul

se upună multor ispite şi inima lui este sfâşiată cit draci. neaflând neîncetat putinţa să-şi săvârşească voile lui i ' siârşi'.nl lui este pieirea lui. Inima iubitorului de

ar. trăie te o viată duhovnicească falsă, esteunghiata neîncetat pentru că nu poate să-şi împlinească•oile e iar sfârşitul lui este pieirea.

nainte ne-^ vorbit despre lupta omului duhovnicesc,acum ne vorbeşte de lupta omului care cade în nelinişte, în

- pdtan i in frământări, in junghierea zilnică ainimii sak\ şi nu-L trăieşte pe Dumnezeu, ci viaţa oameni-•->! Lnul acesta are râvnă şi spirit activ, suferă pentru că

u f â reu cască ie 1*a. dar nu îndrăzneşte să se împo-n .,.Lu,Cj. - U]l jlt ,r d vină in conflict cu el, mai ales când

celalalt îl face â se vatâme sufleteşte. El şi-a vândutinelul vrajmaşilor care îl junghie în fiecare zi. Pe cel careare jnnţd sau *oie. ii vedem de regulă trist, pentru că omul

imP ^ e şte arareori dorinţele şi voile sale. De aceea, şi

cea mai mică dorinţă sau voie il fac intotdeauna ,

Cu inima jungh iată, deşartă, dezamăgită. T r â i q t J H H i

deşartă.

Când pe cineva îl deranjează frigul, căldura, ir.iu-te^i, mâncarea, apa, prezenţa ta, cuvântul tău. tâcencui sălbatic în care trăieşti, refuzul tău, răspunsul rău. :V - punsul tău - câţi oameni trăiesc aşa! - un astfel de om este junghiat în ce priveşte viaţa sa duhovnicească.

Cine se apropie de tine deoarece simte ne\oia vă-*i

deschidă inima, să-ţi spună dorinţele lui, problema lui. păţania lui, văicăreala lui - „Te rog, vreau să mă înţeleşi,am fost la Stareţ şi nu m-a ascultat, i-am spus şi m-a contrazis. Spune-m i, nu am dreptate?” - acest om este junghiat finu poate să trăiască prezenţa lui Dumnezeu. Are grija d< a minţi, trăieşte o viaţă mincinoasă, este însinguratul carecaută să-şi sim tă propria sa mireasmă, frumuseţea propriei

sale iubiri.Cine vorbeşte despre altul tară să-l doară, tară să-l

iubească, fără ca inim a să-i simtă o dulceaţă pentru el. cânddescoperă cu pizmă cât de rău este celălalt şi cât min e.omul acesta trăieşte între zidurile egoismului său. evwfoarte nefericit, eşuat, nu are nici cea mai mică simţire ^

există Dumnezeu. Dacă ar fi avut, ar fi ştiut că Dun ci eeste aproapele, şi n-ar fi fost cu putinţă să-l necinsteDum nezeu în persoana fratelui său. Aşadar, este foart*. - ^

în viaţa noastră zilnică să ne dăm seama de viaţa plină de slavă deşartă despre care vorbeşte aki a

D ar celu i ce a dobândit snu a Dumnezeu îi descoperă pacah U. Ct are împreună a , e l , i pU*sd *» r M m < ? * * * scol din sufletul Iui cei şapte draci V ua.u.i

cinstea şi cu virtuţile salt.

D es pre gân duri le lepădării «,i ale i



Cuvinte ascetice

Foarte frumos cuvânt! Plin de înţelesuri. După ce a

prezentat iadul monahului că ut din cauza împătimirii şi aurâciunii vieţii mincinoase, acum înfâţişeaza modalitatea

prin care omul iese din adâncul iadului şi ajunge la cer. G /ce a dobândii smerita cugetare este cel ce ştie că este gol,că nu are nimic şi că nu a făcut nimic. Cel smerit, nu doarcă nu crede că ar fi ceva, ci se consideră nevrednic şi să

vrea ceva. Nu are nici o voie, nici o dorinţă, nici o aşteptare. Crede în Dumnezeu, dar nu-L cere pe Dumnezeu. Credeîn ra , dar nu cere raiul, pentru ca se simte vrednic numai deiad. Crede în nepătimirc, dar se crcde atât dc împătimit,încât din clipă în clipa o sa-1 înăbuşe demonii. Acestui om Dumnezeu îi descoperă păcatele, ca să le cunoască.

Cine crede că are credinţă, nădejde, dreptate, nurecunoaşte niciodată că este păcătos şi, dacă ar merge de omie de ori să se spovedeasca, nu va merge niciodată ca un

păcătos. Poate să scoată lacrimi din ochii săi, să spună:„Am păcătuit Domnului \ dar niciodată nu conştientizeazăadevăratul său păcat, care este dincolo de câte le spune.

Cuvintele izvorăsc din slava lui deşartă, le spune şi plânge,deoarece crede că aşa se apropie şi mai mult de Dumne/cu.Dimpotrivă, cine este smerit, cine nu poate sa creadă că vafi cu putinţă vreodată să nu mai fie şi el păcătos, primeştede la Dumne/eu harisma cunoaşterii păcatelor sale. Pocăinţă deci, începutul mântuirii, este un dar al lui Dumnezeu. Eu

nu pot să mă pocăiesc. Numai Dumnezeu poate să-mi spunăce este păcatul, ce este pocăinţa şi să-mi dea pocăinţa.Când? Când sunt smerit cugetător, când nu cer nimic, cidoar mă lovesc în lupta mea zilnică pentru Dumnezeu.

Daca an împreună cu el şi plânsul şi rămân amândouă cu el, scot din sufletul lui cei şapte draci. Ce

nă cu el! De ce nu spune eft Dumnezeu ..ş j plânsul? Care sunt cei ;Pt, , * * »şaptc draci nu au legătura cu cele

Numărul şapte este chipul plină» miSensul este că a-ţi cunoaşte picau- . _

cele mai mari şi dc căpetenie patimi : nlalte sub insuflarea demonilor Mclcni Omul i n i dmstadionul curăţirii de patimi, inu tc ,/ . • . , *^ ^ patimi, dar încă este la inceput. \ u mai e-te m f f i r rde către demon. Demonul pl -acă şi rămâne omul. j ra-

(iile sale păcătoase, care nu îmi unt atat di- pjterrjce ..înainte. încep să fie biruite încet-încet >i <rrul .ede r adeleluptelor sale.

Când dobândeşte omul cunoaşterea păcatului viu r pocăinţă şi când încep patimile va dea înapoi >1 ; k _ intră în calea odihnei? Când prin harul lui Dumnezeudobândeşte in sine starea plânsului, adie,; starea seno/jtte

şi a păcii. Xtunei omul nu trăieşte o viaţa exterioară. St activitate variata, de bucurie mincinoasa i r.u <împrăştie. Mintea lui este concentrată şi întoarsa >: u priul său păcat. in propria sa inimă >i de jci iu :varsă, nici nu se pierde* ci are liniate lăuntric - -sensul lui daca arc împreuna cu i l.

De obicei oamenii au dispoziţia dc a

necăji ne altul, de a se distra pe seama altora, dc -laptele, de a tace observaţie. Cuvântul lor. interesul kx * -o risipire fară rost. un râs. A râde înseamnă a u t >-■ deschide, a-ţi sfârteca personalitatea, in timp ce ce -Sc este omul înţelept. Dar ctt «J ft» înţelept. •\reau. Dar roia omului merge ine.,Io * ~ ~ . v * M *

spune dacă are împreună cu CI.Cand omul se hotărăşte t f « a tlupta sa duhovnicească, alunei hanii Iu.

Despre gândurile i cp âr fân ,* inur

-363-

Cuvinte ascetice

Jăru.csic pocăinţa si plânsul, hrănesc sufletul cu nrn i, ,, fi , , iv;utiU Salt \ \ 'a ls.ua no în făţişa/ă aici pe omul caicîncepe si iasă din iad. din mlaştina liinţoi impersonale, care

este un monstru cu multe îndeletniciri şi preocupări. Acestom este smerit, nu acceptă compromisurile, crede în păcatullui. doi nu-1 înţelege, ţ-i îl cerc doar pc Dumne/eu înacesta luciva/ă Dumnc. cu Harul, plânsul şi atenţia de a trăi

;:n monah adevărat încep sa-i hianeasca sullctul <7/........... Traducerea latina reda această expresie cu „vera

£lona" adică slavă adevarata.

v)mul în(elept. având plânsul, inima zdrobită şilihni smereniei, începe să dobândească plinătatea sa

proprie Patimile pleacă şi în locul umbrelor intră lumina,i nerirnie dumnezeieşti, pe care ni Ie dăruieşte Dumne/eu

per tru osteneala noastră ascunsă şi care devin ale noastre,di i r âtia noastră. După cum un obiect alb îşi datoreazăculoarea imp.irtâsirii de lumină, după cum un cărbuneintrând îoc. de\ine foc, tot aşa şi cu dobândesc aceeaşicu >ic. aceeaşi slavă cu Dumne/eu, dobândesc lucrarea luiDumne/eu iubirea lui Dumnezeu, smerenia lui Dumne/eu,adâncul lui Dumne/eu. Cc este Dumnezeu devine proprie-

.tc.4mea şi astfel începc bogăţia mea să sporească şi eu săînainte/ in lata mea duhovnicească. Cu cinstea şi cu virtu

ţii€ Salt înseamnă câ devin in stare să scot şi din Dumne/eu>1 <;in înrnt însumi.

\ îrtutilc melc. primind energia lui Dumne/eu, devinr / '-1 1 1 1 Dumne/eu care lucrea/ă devine lucrarea

propriei inele fiinţe. Acum nu este doar Dum ne/eu, ci suntu l .t incep â dau Acum înainte/ şi nădejdile mele

încep ă devină realitate iar ceh nevăzute ale mele, lucrurivăzute

■>>-' - ; ajungi la această măsură trebuie să trăieştiacccptându-i pe ceilalţi pomenindu-ţi păcatele şi neluând

364-



seama la cei din jur. Cine vrea să trăia că r.nu cslc înţeles nici măcar dc monahi. Adev ir ,t j . , !

ccle mai multe on, trăieşte ca şi bătaia de joc aCând vc, vrea să priveghe/i, ceilalţi te r

Trebuie să ştii să-l susţii pe celălalt care se p,,atc • -asupra la, pentru că nu rabdă sfinţenia ta şi u: pricina greutăţii inimii sale sfârtecate de lupie. Cinetrăiască o viaţă duhovnicească trebuie să Înveţedepindă dc ceilalţi şi să nu aştepte nimic de la ei.

■fc

Despre gândurile lepădării , al, (

Dacă nu poţi să duci cuvântul aproapelui ji n

răsplăteşti, războaie se ridică în inima ta, îndurerându-u pentru cele ce le-ai auzit, şi te fac să te întristezi pentru ce le ce le-ai grăit , şi robia pune stăpânire pe tine şi te fat c sâ

fericeşti pc cei ce se liniştesc singuri şi-ti învârtoşează inima fa ţă de aproapele, ca fiind în afara iubirii.

Dacă vrei să-L trăieşti pe Dumnezeu cu adevărat,trebuie să trăieşti într-o anume familie, căreia îi apar

Pentru ca să poţi să te bucuri şi să îl trăieşti pe cel care ^ batjocoreşte, care te blestemă, te loveşte, nu te înghite. >erăsteşte la tine, te dispreţuieşte, zice la negru alb şi li ^munte, care răstălmăceşte totul despre tine. re ux

suporţi cuvântul aproapelui tau, pentru ca ticvar^vorbi potrivit cu durerea lui.

Când celălalt îşi va deschide gura. in va nu

cum trebuie, ci potrivit cu ceea ce aie în ini iuec-1 doare, de vreme ce este un omnetăiat împrejur la inima, aspiu, taiâ vl.a-v



Cuvinie ascetice

rara Dumnezeu, aşa îţi va vorbi. Trebuie să-i primeşti pcoameni aşa cum sunt. Daea vrei sa-şi schimbe cuvântul,viaţa, privirea, inima, dispoziţia lata de line, nu e cazul sataci nimic. Dimpotrivă, se vor ridica războaie în inima ta,

îndurerându-tc pentru ceh ce le-ai auzit , şi te. fac să te întristezi. Atunci vei începe şi tu să te împotriveşti, vrând săIe răsplăteşti pentru cate ti-au tăcut.

Intr-adevăr, omul îndurerat, melancolicul, ccl carese împotriveşte şi se plânge, este cel chinuit, pentru că nu a

priceput că ceea ce i-a spus sau i-a lacul celălalt, exact deaceea şi are nevoie. Mântuirea noastră ar tî fost îndoielnicădacă celălalt nu ar fi fost exact cel care este, prin urmare,trebuie să-l accept aşa cum este şi cum se poartă faţă demine. şi nu numai să nu grăiesc împotrivă, ci şi să-l iubescşi să simt că el este dumnezeul meu, cel de care am nevoie.

Dimpotrivă, dacă nu-1 primesc pe celălalt, inima mi

>e învârtoşează şi mă doare. Intr-adevăr, câţi nu pot să seînţeleagă cu celălalt şi să-l recunoască încep să aibă undezechilibru în existenţa lor, să le judece pe toate, să răstălmăcească şi sâ se dezvinovăţească: „De ce-mi vorbeşti aşa?Dar n-am vrut să spun asta, ci aceea, dar nu m-ai înţeles".Îşi pierd toată viaţa ocupându-se de alţii, stăpâniţi de alţii şirobiţi de alţii.

In plus. nu poate să stea împreună cu ceilalţi, seînsingurează nu doar sufleteşte, ci vrea s-o facă şi fizic, să

plece în pustie, fericindu-i pc cei ce sc liniştesc singuri. Robia lui. tirania lui, nereuşita lui, neşansa şi păcatul lui, îlfac să-i lericească pe cei care trăiesc departe de lume, în

peşteri, în copaci, pe care nu-i vede nimeni. De obicei,

însingurarea deplină şi iuga la pustie o cer dezechilibraţii,cei care sunt atât de egoişti şi au atâţia draci, încât obosesctare şi nu pot să-l mai rabde pe celălalt. Ei, desigur, cred că‘or meargă pentru Dumne/eu. Aşadar, nu există oameni

-366-



care merg cu adevărat pentru bum , , / ,

monahi pe care le-a avut In trecut M :

Atanasie Athomtul dorea sâ existe cin,, rt putut să meargă în pustie cu ade-ărat r. *înţelegeţi cât de greu este să iubească cine a ‘

Dumnezeu, încât să dorească intr-adevăr pu>i;

Şi îţi învârtoşează inima ţaţă de „ r , r ...Urmărind pustia, inima începe să i se invârnîngreuneze. Te mânii, te aţâţi, strigi, ai pretemii de L alin

Vrei ca ceilalţi să se roage, să nu doarmă, ^ nu wjrbea^:îi judeci pe alţii că nu au dragoste. într-adevâr. câţi au *rx» plângere faţă de aproapele, toţi câţi nu pot ă-1 rabde pecelălalt aşa cum este, chiar de ar fi curvar i destribâht iegoist şi demonizat, ei sunt cei ce nu au dragoste CePropriul lor dezechilibru. Deoarece ei nu au dragi sll\ cred

că acelaşi lucru se întâmplă cu toţi.

Dar tuy lupîâ-îe mai degrabă să dobândeai îndelunga răbdare. că vei birui, iar dragostea xindecâ întristarea

Luptă-te să dobândeşti o inimă mare încâ: vâ-i primească pe toţi, atunci dragostea ta îţi va tămădui r.zt întristare. întristarea este rezultatul singurătăţii şi cazicând nu-1 accepţi pe celălalt. Nu e vorba de cel cu carac e.însingurat, caz rar, ci de însingurarea care decaige dnegoism, când nu accept să împart cu celălalt, na dt ai -şi pătura, dar nici întreaga mănăstire. Celălalt mă ~ză şi dacă se găseşte în colţul opus al mănăstirii

în tristarea este simţirea omului «..ire nu-L peD um nezeu . Dup ă cum bucuria este semnul •»•»Dumnezeu, tot astfel întristarea este semnul însingurau u . al izolatului, al nefericitului, al z d r o b i t u l u i , sarc triu.,

iad, o zăpăceală, trăieşte zgomotele un»1

Despre gândurile lepădăm „

Cm inie ascetice

Lei trist cade, de asemenea, 111 alta greşeala,urmăreşte să-1 găsoasca pe cel asemenea lui ca sa-şjdeschidă inima, dar aceasta deschidere tace mai rau. Toata

această grei.dragostea o tace sa dispara, adicăimbrăi s urc a dintre oamenilor, sa trăieşti palpitaţia aproa

pelui şi sa te bucuri de celălalt.

L;r acestea ţi se dăruiesc de rugăciunea către 'iezea. CSie: iubirea şi imit'hm ga răbdare desfiinţează

niănn: h::S: Jc t : Jt o fire şi daca acestea persistă în tim,ir, li v* O u ”ân V ;>»:/\'triva aproapelui, te vei mania împo- . . t iar. uir cu aproapeh ft vei împăca arând în tim

; v % cugetare.

Duca te roei lui Dumne/eu cu frică, această rusâeiu-w cne păzeşte dragostea şi îndelunga răbdare, iar acestea nimicesc mânia Când te împotriveşti şi ai greutăţi cu aproapele,~ebuie sâ stii câ această mânie îţi arată marele tău păcat.Dacă \rei sr.-ţi biruieşti această greutate, închide-te între _;OuI lucruri: plânsul şi smerenia. Aceste \ irtuţi te vor ajutasâ nu te mânii împotriva oamenilor, ci împotriva demonilor,ar pe om ^ă-1 v ezi ca pe adev aratul Dumnezeu.

lat cel ce poate suporta, pentru Dumnezeu şt pentru pacea gândurilor *alt cuvântul omului duşmănos şi neîn ţe-itgâtor, fiul !ui Dumnezeu se va ciuma şi acesta poatt

ndi pac ea sufletului, a trupului şi a duhului. Căci dt vor consimţi acestea trei şi cei înarmaţi împotriva legii

• ’ inc e Ci războiul) şi robia trupului se va desfiinţa.Ctl bl can u va întâmpla aceasta, Jiul lui Dumnezeu *< va htmu :. in el u vllăşlui Duhul cel Sfânt.

Despre gândurile lepădării ,|.

Aici avva Isaia se » 1 » i

O— , Dar ca ^ reu5^ c 5 a c a ; ; : celălalt oricât de greu ar II Poate că vei ,t \\

de neridieat. că nu are minte şi nu pot sâ mă . J f Dar tocmai pe acesta ne spune uv\ a Isaia «.ă-l ridi m

Este cu adevărat înfricoşat lucru sfi ridic, un om • irminte şi purtare. Dar pe el trebuie sa poţi sâ-1 iubeşti .ridici, dacă vrei să dobândeşti Duhul Sfânt. Atunci vet fivrednic să primeşti pacea trupului, a sufletului si a duhul i

\dică omul întreg, trup, suflet şi duh se clatină când nu arclegături pc deplin armonioase cu mediul său. intotdeaur atrebuie sâ premeargă celălalt, iar taina ta. bucuria ta >i

busola ta să fie celalalt.Din clipa în care exista cea mai mica zdruncinare .1

legăturilor talc cu ceilalţi, chiar şi cea mai mică împotrivire,răzvrătire, judecată, osândire a celuilalt, îţi pier/i îndatăechilibrul şi ţi se tulbură fiinţa. Trupul începe sâ slăbească,să fie neputincios, să sufere de diferite boli. Te doare capul,stomacul, mijlocul, inima. Picioarele încep sa se înmoaie,să obosească. Ai impresia că toate mădularele ţi -aiirăzvrătit. Ochii încep să orbească, precum zice Daud Ps3 7 , i l ) , să te doară, pentru că nu mai poţi să-ţi pastre î

arm onia cu ceilalţi. Păcatul a fost pricină ca ceilalţi >ă-i

devină vrăjmaşi lui David. Chiar şi proprii lui oama 1 s ..arăzvrătit, fo tu l devine pricină de chin pentru trup. Da: >•însuşi trupul începe să ceara fie durei ea şi neca^uruv.. tu plăcerea, multa mâncare şi multa odihna. Fe cât mai mU .odihneşte cineva, pe atât mai mult se îmbolnâw-*

mai mult îşi moleşeşte trupul, iar luipul doine < pentru el. — * s0 mai pjuij

deoarece încep patimile suflete*.Dumnezeu, ci se datoiea/ă lipse



Cuvinte ascetice

Dumne/eu si cu oamenii. Atunci cadc în melancolie, răstălmăceşte. obose'te. Luna. căldura, aerul, toate îl aruncă înmelancolie. ii încruntă sufletul de nu mai poate face nimic.

Sufletu. lui urăşte, e nemulţumit, are dispoziţie de plecare şischimbare.Azi vre^ aici. mâine dincolo. II pui la bucătărie, vrea

ta trapeză îl pui la trapeză. \rea înapoi la bucătărie. II puiiarăşi Ia bucătărie, vrea la arhondaric. II pui la arhondaric, îlobosesc trâinii. Se obse r\ă o indispoziţie în universul luisufletesc şi totală neputinţă în duhul lui. Pierde orice

putinţă de echi'ibru lăuntric şi de înălţare a minţii cătreL>u: inezeu, cu rezultatul de a nu mai avea nici o legătură cuDumnezeu. Toate care alcătuiesc omul, trup, suflet şi duh,se cmc între ele

1 maninati-vă următoarea scenă. Mai mulţi aliaţi* imerg la luptă împotriva vrăjmaşului; după puţin ajung la o

neînţelegere :,i incep să tragă unii în alţii. Exact aşa seintâmpiâ şi cu omul. Trupul luptă împotriva sufletului şisnfletitl luptă împotriva duhului. Adevărata legătură dintreeic e->te răsturnată şi omul devine câmpul unor lupte fără

- a i far it. dar care nu îl dau pe Dum nezeu.

Dacă reuşeşti să-l iubeşti pe celălalt, dacă îl primeşti dacă il in înjuri cu şinele tău. atunci ai pace. P lân

sul. răbdarea, pacea şi bucuria ţi Ie va da Duhul Sfânt.Aceasta înseamnă câ d'j acum încolo intri în spaţiul luiDumnezeu. Acum începe v iaţa ta duho vn icească pen tru căai, depăşit abisul păcatului şi ai ajuns in întunericul luminos,a and namtea ta făclia luminii Duhului Sfânt.

370



Fericiţi sunt c i ai c â n r

cunoştinţa. Caci acestea l-au oditmi, * '* " , . * * *„„ biruit reaua lucrare a dracii.,, ,............... .. /

la,MJu. care mp.edică pe om de la « “caută sa aâuca o lene u, mintea ca ...

Dumnezeu, încercând s-o departeze dc la această r.-Je [17, 3 J

Fericiţi sunt cei ce au inţeles ce insearrj-.i iaţaduhovnicească şi se supun întru cunoştinţă Dstenelikxascezei, lacrimilor, durerii, privegherii, postului, rueăciumiAceştia nu se ostenesc în zadar, deoarece ştiu că ostenelileîn ele însele nu au nici o importanţă, ci reuşesc un singurlucru, să atragă harul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu iiuusiCare vine şi le umple inima.

Cine poate să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu >:

să se laude pen tru mulţimea jertfelor sale. a culcări, r sale pe jos? Dumnezeu îl va încerca, pentru că ostenelile noastrenu sunt vrednice de nici o plată. Câţi însă se oltene".cunoştinţă se odihnesc de orice povară. Şi câte poveri nu

are omul!Cineva e bolnav şi simte o povară în cap in mmâ.

nu poate lucra, oboseşte, se chinuie. Celălalt are p cnsufleteşti, melancolii, gânduri, ia hotărâri pe care . l .

îm plineşte niciodată, pentru că repede îşi >c ^ "Trăieşte ca un tragic înlănţuit într-o stare de v.n. ^ - poate să înainteze, nu poate să-şi ^pu ^ -

înainte!” încearcă să se mişte, dar cade biserică, ochii i se închid, îşi simte plecjţ ek r

grea. Este nefericit. . ,Dar omul care ştie cum >a mea »

ceaşcă, cel ce trăieşte adevărat, se odihneşte ^ *ră. Se odihneşte mai ales de povara demonta, nur«

Despre gândurile lepâdân,

371



Cuvinte ascetice

mă ai laşităţii. Demonii laşitătii produc o povară înfricoşată. Pentru monah are mare importanţă curajul. Mulţi vor să se roace seara, dar se tem de şerpi, de animalele din pădure, de

zgomotul ce se va auzi. de umbra pe care o vor zări în depărtare. Cât de tragic este omul! Cel care a fost zidit ca

împărat al făpturii, al cerului şi al pământului se teme şi de umbra lui.

Deoarece voirile, dorinţele, greutăţile îi produc omului întristare, iar întristarea este cea mai mare reuşită a

di j \ olului, avva Isaia se reîntoarce la întristare:Fii treaz fa ta de dracul întristării, ca nu cumva,

pentru sărăcia şi tecazul mare, să tiu p o ţi ajunge la marile

virtuţi.

. eghează să nu te biruiască demonul întristării. Uneori întristarea provine dintr-o cauză sufletească binecu- vântată. pe care ne-a adeverit-o şi duhovnicul nostru. în acest _az nu 'Untem răspunzători, dar în general întristarea este un element curat demonic.

De exemplu, hotărăsc să nu mai mănânc în afara orei unduite Peste cinci minute fraţii îmi aduc pâine caldă-

caldă _u brânză. Mă reped, o mănânc şi apoi mă întristez. L>cm n_l ploatează întâmplarea şi-mi aduce întristare, dar e. cred că cu această întristare m-am pocăit pentru brânza ce-am mâncat-o în realitate nu m-am pocăit, pentru că întristarea arată întotdeauna nepocăinţă. Omul se întris- tează pentru câ nu vrea să se schimbe.

întristarea arată învârto.şare, neruşinare, cu întrista- •tc arăt nu ascult de nimeni, decât numai de demon. Amo dorinţă şi apoi mă întristez pentru că mi-a venit un gând egoist. Satana mi-a strecurat întristarea Fiecare întristare care provine din viaţa rnea. de la oameni şi de la firea mea.



este întotdeauna demonică. Oameniică, să se distreze, să petreacă. Le dă asta buză întristarea? Niciodată. Dimpotrivă ii a n , ! ■

• i i (q ncufri .tun ş» mai m an, in labm ntunle şi mai încâlcite ai-rn. Cu toate acestea, au speranţa să învingă întristarea

Tu, ca monah,nu ai acest orizont. Ai. zii-j aiwaIsaia, sărăcia, necazul, cele care te strâmtorează. N e ..este boala, nereuşita, camera ta în care vara e foarte „ald iarna foarte frig. Ia aminte deci ca să nu se amestece in ea

întristarea cea mare din pricina căreia să nu poti ajut marile virtuţi. Numai omul bucuros poate ajunge la virtute. Cel trist a divorţat de Dumnezeu întreabă Stare- _ucenic: „De ce eşti trist copilaşul meu?" Şi ucenic, răspunde: „De câte ori m-am pocăit mi-am schimbat . jjti. dar n-am făcut nimic? Şapte ani la mănăstire şi nici Dumnezeu nu L-am văzut, nici măcar o aripioară de înge-'

Vei să dobândeşti virtuţi care precum ca nişte ^nr. îngereşti te suie la ceruri? învinge întristarea. Elimin-o d;n viaţa ta. Când înţelegi că întristarea, indispo. 1 ... frământarea, grija, toate aceste patimi sunt satanice, atur - dobândeşti marile virtuţi. Dar care sunt acestea. S.-. ~v. multe rugăciuni? Să am credinţă încât să mut şi mu

Să-mi ridic mâinile şi îndată Dumnezeu să-mi arat*.Lui?

Care constau în a nu te măsura pe tim ; ; '

supo rta înjură tura, şi în a nu f i luat in scamă In ..

ale lumii acesteia. De te lupţi să le câştigi rea la ele îţi va aduce cununile sufletu iu.

Oare „u vine avva ,-saiain — " f "Pavel care vorbeşte despre roai uni iin iritat.22)? Nu. Aiei se referă la virtttţ.le eare. M ■■

D esp re gându rile lepădării . . . .

17

( |]\ llllC aSCCtlCC

tin nu'jl/c*>u* uu |i c de folos ( aiul ai o l am p a c a re im

I(îminea, â. i(i c sic mc folositoare

slava Im P ii u ik vii. dc însuşirile du niuc /ci cşti. \lunei .Diurnii /eu dc\tne al noslru şi străluceşte prin noi. Străluci

rea 1 mi : unt vuluji le noastre Nu vorbeşte aiei despre haris

rm Ic Duhului Slauf ci despre sfinţenia c are este din fiinţa, * nd vuntein sfinţîţ:i dc D ui nn e/ eu .

( înţelegem sa ne relei im la ceva opus: preotul

' Fiitnl a inuutfi pc Duhul Sfanţ pentru a simţi

ctnMitele Daruri, care \o i dexen i Irup ul şi Saunel e luiJlnsios \poi r o a r â c a Hristos. „aliat in Sfintele Daruri",

i i imnitA cele iK care arc nev oicM. Vdicâ Duhul s imţeşte

eins ii < da.ruPi şi llri$to> aflat in ele dăruieşte preotului

darurile Slanta huh.iristii devine i/xorul simţim, I*\acl aşa

devin i eu un i/vo r dc sfinţire Ra /e le sufletu lui meu,

virtuţile încep sa ma ajute s/i tiâicsc o \ ia(a duhovniceasca.I*i una maii virtute este v</ un tnusori ju tine.

Prin urinare, ca s.i poji lace ceva tiehme sa trăieşti

i ii i i o u i i cu ţur âci une încât fiinţa sa ţi se u m p le dc-

\ '■/' s I „ S i .l nlll|m | ,MI) ( (|(. A|||

I Vspii* )-t;*m<1ut,1c lc,i;i(| llri) ,1,1 Mut’, irit

O m u l ca re se ca niăieşu )): s)|,

hunaiatea lui. înaintarea Im. inj-;U|,,,nţ, ,'

,v de slavi i. im vi im am spus. | K- i,n, , , !

nlalc. C ad e în pa nie rel e viclene, imriM.I!?' " l '” "*min a al d e /a m ăgi r i i . ' ' " l" din

O m u l care se măsoaia i,.< Suw ... .

inainle/e. pentru că i lipseşte încrederea in I>unîiK-/, i, r

dc i-fi es te ce va . că poa te să Iacă ceva . „u ,„H ,

iş|.".;ţli- IV Dumiuvwi. & v ..........................

.. ............ ... ..... l'liiuk-lc. Ml m ..» I., ____

icr taie a pac ale loi mel e Ani reuşit acestea?”( o ispita inlricoşătoare pentni nun inc/eu ' I ia >i

emu I aş a şc/ a pe un scăunel şi i aş .ce Jh nn .K /eulmeu. | i am ceru t şi nu nu ai .lat, am bălul şi mi nu idescins. Ic am implorat şi nu m a i a u / i f II |mk\ ,. |

nedreptăţesc pe Dumne/eu şi in ceK- din urmă II picul. iar

viaţa mea devin e o /dre an |ă. I asa I pe Dumne/eu O-şiIaca t reaba I ui şi tu. luptă te numai şi numai e.i te

inlăţişc/i înaintea 1 iii Din clipa in caic aştepţi ceva. eşuc/iDavid. oii dc calc ori vorbeşte despre infâ|tş.m \ v i

inaintea lui Dumne/eu, se smereşte si cere ea Duintu/e.»

să I \ a d ă pe cL iner te sa Iie \â /u t de Dumne/eu şi nu ca

să 1 \ a d a el pc Dumnezeu. lîslc real ist | \aluHsiul (IV I<». ^

II , M. I xprcsii asemănătoare întâlnim la toţi oamenii care Icaută pe Dum nc/eu . Se inlăţişea a inainiea D 1 1şti ind ca Domnul vede toate st. deci. şi [*' ei Amgăsesc in alolprc/cnţa şi domnia Domnului. \>a!ai , .<nu u*

măsur a pe line însuţi are o loaite inaie 1n11

că alt lei c a / i in ispita satanica de a pieidc o» u tA doua maic virtute este a supună imuratuia... m. tc

imurosii i-uiii »• l'o a itt iv lila ll ! * li»- 1 “ " '’ ' \.-I m,i ..I .is.m ,u- ........................................ 1'' ' ' r „

»75-

t 11 \ ml* 1 . • M» •

.................................................. ... ................................................................ ... 1 1 ............... ...... .......... ................ ............... ............. .......... ................ ................. ................ ... .

.............. .; “ "" .................................. „ . , .......................... i-" i.

....

i i " 1 iini>itiii'..

........... . ull\ ui ii . uni 1 (1 1" ' “ 11 I1 11 1 ' ,||".Im, Jow.li • ‘ 11 ""I" 1 »»»""• 1,1 """l'-l.lv..

II . , „ 1 1'. IM.tl i». l < t ‘ I '" ‘ l ' l " 111 m ,( " l " v '“ l<* ...

IUI. {<4 li • UI . ....... . ' 11 11 ' *

\ l lM.I 111<Ut VUlI l I l 11i I HH f* iHill l/l ...........................>nu ( . I Ut (*i l * li »l. l ii ii ii i li i I* hi II,,|

Ui„t işli U \ «tii 11*4 lip» >| 1,1 1 11 11 ' ,M,lM ' ‘ 1,1 IIIllt ,,-1,1» »|, HII Iii IU t I i ‘ li ‘l“ ‘ 1' “ ‘IU ■«

iunl i ih i a l.i ani m,.i im n u •!»»* ‘ . •*» *1“ m i 'li u

,,1 |ic i Ui i Im 11 I i i i. i i ml il o m « il |>ulin| i d in p m i

(Ml J m iu im ul i i u i i «Im in. m. ' lM m\ i m r u Mii ii«*ih(| \ ti i

^ ţ m u c i i i ii lllni)»Kt i t v i t <iii . i i i i l u o u i u uu

j i i i m | . i 111u*111111 v o m •j mi h u n i m a v oi j i n l r r a r u m

m i \ i >i w tic i N ii i im i ( t iu pu i ic i im \ i o l i m d i i i d l a n d n m h li n m l | m i m u i p u f i r i n 1 rl >i l <

u .( i» 1 '.u iI. h i \ o i l x h ti r |H( 11111 (I u ii ii l a u d a i in in it

i n j . r l i i n u 1 \ ,im i ' l i i j i N i i i n j M » l i i \ n n ni L ' ii i i il a II I m a -.ii m

•1(1111 M 1111.1

\ 1(1.II . iVVi l 1,11.1 III JMIIIt I IUI l l i i l l l l l (I Hi

iu *nJi(» |tt> iţi< h u n i m n u m i lu i i i u t i i t i o . m u u n \ i nu i

i M i n i i i ui . ii ai .i i .ulu< a m ii nit iii n o i \ . i I u n o a n u n u

in ( u n ( i l i h tiJ n o . i m ( It u i Ik m p i i i i u i i i i l n

o au u m . i Mi ii tu 11 i ii ii v o i u h u t • u u u n i l i

' ■!il nli ci't a un /•{•udat i ,m sm m u u u nu u hi

ut iti iu i uni \,u<n i i / , , / (t nu \ , m n il d t h m h i n u d u h u i

IliUnuti < i p iu ui i tlufni a t tu u in c u h u l)u n u u <u

> *m ul * l< jiul, ,, ,,

....... . r<" " i ■ . i,|(ll „ n i m I ili i|> i i i i i i i i i i i i ,, | , M |>(ll l| li ' • 'IMNh m

nil l I • I " 11 , , I I, , V , ' "***111 • *'*" ' 1 ' ........ ... I...... . ( I 'I III'I f‘U < III III)' II Mim. , ....... ,, , t ,,|,n Ti Iii.i|I hiiiiiiIi , (, . ( , *’ |-> l ' - n , , , , , ,t

<>ni li' " " i" ‘ ....................I i . ' ' " ' ’

I Im n n I înmii i /»■ u 1 I'

, ’"1 •/!■:. u „„|In|ii, i i nul nu i , n, , ,

, 1 " I’ 1' >l"l n.i| nKniii ,I I .1 l H III il| I l( t .1. lIlIM h | ,, , ,1

'■'V1 l,‘ » • " a.

I" I"! uniuni, |11illi |||ţ11 j

, . r ........... ... ......... . 1«................ 1,1 tU 1 '- M - .....UI. I , 1. ...... . l 4 “

"" "" |M ■' " '"""'M'»- t. nn, .... ..."* » » ' l ' ".i n, , u r, i)i ( <(c

"• ,l" ..... ....... . •»■ t>n. ut.

" I'".

.........

h" 1'•»'"« >> I» i litrii*ll |IOl < II 1.1. .HUI , } HUI , ] M1111 ■| .1 , 1 | .............

I"' " u l u i '• ** I Im D u ........ II iiIii , il,i |„i ............... IK.

/ <n I IUI III11!• 11«<'11* < lll< IU | M ( 1111 1li, If (*l H||( i ,|||*I»• > Iii iun1) 1 11i|ii r I i 1111 im

Ni*! 1 I <t tlliHi tti IUI n nh nu i , i*.,,

//< ţh t t tnm i ii t i t11 i iin t m i ij, , i, , ,i i,w i lnit \ tnh lut . h . \hu mu Iuti i tinunu i 11lu(d>n

N u . l|Ull < i1<). 11 UI i. Ii] i /ul in I* n. I iupi ♦ i

ul ii l( i ti ,iiii i ]1111«»\ ui 1 i * li* 1 ' | ' 1 1

.1 i i / .1, ( 1 ( ||( U)|| ( l I 1j t ll‘ M !| .1 .> 1tl UI •! 1*1»l • I 41IUIu»

I.HI li ll K |,)|i i»M Vii ll linii Iu* i • il nhil mlllh

1i »*•" •

i l u m i i 11111111.1 Vli 111111*il



. - • - - luărJ seama la simţurile } ,

* ÎZ Z Z T Z e a m * * * • * * r™ P* ,âlha«>\ Joci: '-c- JW* -JCi2 '____ , ft.r.~’

Cu vine asoeoce

c a r t o fum

\ ^ , sj vezi dacâ asceza i a . du re rea , g reu ta te . , ,

boala , b e c u n a . p fc a m l. ' i i t u t e a ta. iu b ire a s a u în ju rătu ra

i t o n te folosesc' P r i> rţl f -P m in tea : e>(e pa ?m ca . ' Ramaia e n l b o a t dc eândurK Mintea ta e l ib e r ă? A i p a c e i n i n i m ă 'A lune. CB ade vărat s ta i îna in tea lu i D um ne ze u .

r+ri cri ce pătrunde in toaiâ amănunţimea fiiif-"-- sale cunoaşte pe cei ce voiesc să intre în el ş, tâ4 tmmezg. De re îngrijeşti de porunci cu inimă fierbin te , tei înţelege pe cei ce te tulbură şi din ce motiv re tulbură.

să-ţi schimbi din lene. fără nici o cauză, to cmiţi rmş6 *da*i‘ - Kfrămânea iarăşi unde eşti.

Când om . nu este un credincios ade\â ra t al luiDumnezeu, când are voie proprie, egoism. în tris tare. împotrivire. când lucrează pentru lumea aceasta, atunci nu are

pacea gândurilor. Gândurile îl tulbură. Dacă te intereseazăcu _-r Ir_ 'I rL ’cşt: pomne le. ei îr ele^e că tulburarea

^ ■ ta ril o r na este ceva care se datorează bolii. în tristării,

asceze:. aituu ;j:e :e-a baţi*, o : rit. ci alt-,r cau/e .De obicei, omui care are gânduri din p ricina molcţcr-

lii saJe duhovniceşti şi a lipsei de dra_o-:e faţă de Dumnezeu, încearcă să-şi schimbe locul. Monahul de chinovievrea să meargă la pustie. Pustnicul la ehinov ie. si chiar se poate gândi să plece in satul lui la părinţi sau în A frica la

misiune Şi car. ii unge in Atnca. vrea in China, că ^i acoloe nevoie. Gândul de schimbare a locului arată o instabilitateUmncS şi nereuşita monahului in lupta sa.

378

Dc >prc gânJuri!e Icpldin» >1 s\t ~"ţ-imam

Când insă ne îngrijim ca căld u ţ de —-lor. atunci înţelegem de oe ne tulburi ' băm locul, ne îndreptăm J S"*lul v'i v un».

Căci tulbură mintea, ca să se mi» ,Şi să se lenevească. Dar cei ce c u n o ^ v j l * T f * <tor netulburafi. mulţumind Domnului pentru lo cu it,dat lor sâ rabde. Dar* ®

Gândurile ne tulburi, penmi c i vor ca m in* , * f*împrăştiata. tara lucrare, leneşă. greoa1e. nu * ooaii

ruga. mc. sa iubească, nici abordeze corect p ro U n d TCând insă pricepem răutatea demonilor care ne seamtoi _ ndurilc. .itunci rămânem neinfluenjaţi de ei. nu ne tuihurăm. ci mulţumim lui Dumnezeu, rămânând in locul nostru

Şi a spus iarăş i Sfântul; DooS iwwsea voieşte, înainte de a înceta slăbiciunea simţurilor . sâ se suie pecr* cc. mânia >.<i Dum nezeu \ ita asupra ei, pentru r j u înceţii un lucru pe.su mj.xitra ei, nevindecănd mai inainie um ţunit

sale.

Avva Isaia. acest rafinai anatomist al sufletului, uuriîn suflet. îl disecă şi descoperă toate corzile saie ascunse,toate sim ţirile şi instinctele lui Sîantul a vorba copah'*şi ei i-au scris cuvintele. Nu k -a sens ei in>u*i. cum

arată expresia şi iarăşi a spu* Sfântul

înainte de a înec;.: ^Uhu njj.v*, 'munte? ^ presupunem că ai ajuns deja om >i ca nu te ou» micmczzl

-3^*-

\ i .. . *

■m. i„ - virtp*»vci-|!'. 11 "MU' Ii.tm. .li |\M U .,!! * î .......... . ’V.-i.na ,v.mk-.u.v a Im Pumuo

«imuno "iO k v lv " " " ^ iv« î l uii N-rilinw,'-i»pn}:. un v AUu al luntoi i.,U'

• , •. *\K* ,h v '!•»

' \ . v ' v a i iV v ' u ',u unftKUta* pi* ‘ «iluulv ' muiilor. va a iu .uvm Iu usc la

«uifuntwra d o h ." ‘».v.iM- i .Mom ca iun nu a v e n nexou-

vi |llPC;Uii Allt o.»i -,li lup*'1*v 1 < v*lu *U1 *lN vulÛ'

; v ,,r . , Ovdom - suntoin uo dm oi sâ ndi câmIUI H j sjon s O lin ie r ii uuiaia pc colo m.n malio

* tic itcvU* M v , .|v . :iU ‘ in i ll sU u \M d o i i u i i i u u . n;u u i

pa(ni/?oi dc 'dc. vl lr:llin 1,1,1 un co P'u * s ' 1) , , , Ll s.i } ] sa iu %i'*vulk , ''d nu uiaiu am

i iv o tTuVuriv. codal| i. sâ posdiu în ticoaio i,fU u ,, i ii n i*t r i c ûm do-nn cc tlalţi. ci mnn.u uu.i sau

diuj.' \ icrr v ’.nCi" 00 .tu tacul oci mai mau v.u\ioşi ;uBi%dvii noastre O tu n despic SI.intui l’ahomic. mviii sa

facem ci .» lâciil Sfâruul l ’.ihomie C'itun dospi o Sfântul•\r\cnu\ wem s. tăcem iv* i tâoul Staulul \ i somc \ m u oaiţţ %x\ nui scurt imip sâ dobândim colo mai înalte urluţi şi

> m Ic marii ascc/c Nu vivm sâ m cam luesc.

treaptă dup.) lieapt. ci l»Mic deoda tăOpre>ic*u\ ru ivv *'\\.i Isaia \u m odal simţuril e

i j11 O mai tu M n a \ e \d u a ai o desâ\ ăişilâ pace a snnju

t ii*>r' Ai • dcsâxarşitâ hucuric \i o desâ\ai î>ilâ pâ itâşic ou

Duiime/eu 1IXkă eşti tulburai, mdistai. daeâ ratai, dacă lo

siifHrn. d a i . u v’.indun şi muîu aţii . şi pad in i în luci a ie . nu

orc .. (o mvi mjs jx omoo P im polnvâ sâ simţi oa eştipeniiu i» Mic i r m î i hnu

Im» w*li spiuu .( aiul o a rousoso loai o a si o a ’1

\ c sica nu suni propriile noasi ic u u ş i l i oi ui lo da D u n in o

'Mi * ( indaiă . o I jv cc!»*m I) a ia uu Io a \ i ‘iu osl o pon ţi u oâ

nu !>' iv iv m iii la I Minuni I >uniiu / (-|iu«- IMnuiu l (Ml . > \ s(^ , u l ' " i. II.»

,111 l iu i .un o i slava ilcşaita. vi , „ ^ ( ' «<»>iviUiii Puiniu' .-ti \iutk i uo viii.i . 1,11,1 Ml mnvi.uv,rlu|iU- " ' ' i iu .!.v

IVvi i l . u a v a n ik' i' liu' i |MU(nu.

M.nu-m iuMiitluf.il .il i vio so iman.pla ,„l mmniî ' ‘ ’

^ lu. Unn .uv. -u ' ih , - , ” Vnoasl.v nu sunt îinpfttnnile. uu uc vamlalw.,

l a p i u l. lr •» n.a simu lai , a arata o Un.lft lîmuUuâ I ,\MW

a l u n o | iu lcm sa nc suim jv n u w iW a insă k- v »l 1

.Io, un in l u s n u - a «i „U so uula l, a- . .lavâ ,o v.VI iu,u, nul

.na svaiulal i v . J.k .1 n u scandal . w a, uu|<â,ias,i | „ ,

sa p o s i b i l .şi «o., m a. jiulival. almu i i mu sa co n u uu

|V i ' n i i v ’’ Scandalu l | v cniv il produc m »olalali c .u |>a, u

tai scandaţi au-a jv catc o sul.'u doscopcu’, o impâimuu*

1,mnli ie;V I)uuil Im I 'umue; eu uu seaiulali va, a(.\uu 1 iueetea/.' i sIMuemuea suuţuiiloi noapte >iavem paee \\\ minte şi iu miinfi, t aiul nu nu»Mintem sehim batori ea vremea, efuul uu mai suntem ea un termometrusus |Os. ei a \ e m o stalotmeio şi mintea noastia. mai alnuntea noastia. este ee luhh ata . luuştiU a n v i v laP um ne eu, alunei putem sa le eeiem pe eele înalte P •

ins.^ minfi'ii vtni m \< \ui< />< e/HiV, vlaeâ omul îşi pune ineap sa lo mlâp tu iaseâ pe eele mari ile unul m m tic •aseet, tio oa va/a to i al lui Pumne eu. O aik't . .'.um

iluhov nii'oşti ilaeii nu se meteile in Pnmne/eu

im vm m ehea â înaintea I m. atuuei tu Ks i l v t>tuv r

Pununveu. eaşth’a mama şi ur^ia I ui

'" •li.,,,, ,,,,

Ihn ,) inima la viu ,. < v • . > '■ >•«•* '«V/ fapta ta o t i l n w . vin. nu v tn ’ '' .......... ..........

<o t i t t i i i i i f t n t t h n \ Ji lW

Cu' inte ascetice

• „ ca înteleci că ai biruit simţurile esteAlt criteriiic ■ flj dorinţe? Te gândeşti cum

" T h '-'Vaveî'accea. dacă ai fi Tăcu. cealaltă? Gândul şi ^ ma ta mur" când încolo când încoace? Dacă da, •ma"1 5 nu Stifsă-ti înfrânezi cu putere inima, nu ştii sămseamna c Ş restrângj orizontul, nu stăpâneşti asupra

situaţie in care trăieşti o viaţă contra firii. De

£ * * < atrage in visare. Când nu-ţ. stapaneşt, in.ma, M dorinţele, poftele, gândurile, nu este pentru ca Dum-

nezeu »e încearcă, ci pentru ca fapta ta, adica viaţa ta, tiairi- le tale. modul vieţii tale, rutina ta, te atrag spre visare.

Zic unii că gândul intră şi iese. Nu-i aşa de simplu.F.r'ui :â intra şi ies gânduri şi pofte înlăuntrul meu, arată* imrâ m ies în mod liber demonii, că nu suntem oameni

clre ne apărăm fiinţa noastră. Viaţa noastră este nefirească,

imp tr a firii lui Adam, nu trăim adevărat. Dar daca inima ia a urât păcatul şi s-a despătţii de

etic tc-l nasc i ai pus chinul veşnic în faţa ta, şi tc-ai in t râmat dt cele o atrag spre păcat, şi le-ai rugat întrul unoştinfâ Făcătorului să rămână cu tine, fără să-L superi in nimic, iplângi înaintea Făcătorului, zicând: „E propriu

mih i Talt ă mă mântuieşti, că<’i eu nu pot să scap din mâinile vrăjmaşilor fără ajutorul Tău”, spunând aceasta, ia• ama la inima ia, ca să nu supere pe ccl ce te învaţă după

Dumnezeu, ca să te afli în starea potrivită firii lui lisus.

' and trăim împotriva firii, inima şi gândul nostru se

/bat, lovesc încolo şi încoace. Dacă inima ta însă este statornică -,i a urat râul. dacă ai înaintea ta iadul întru cunoştinţa. dacă te temi de Dumnezeu, nu cumva să pâcătuieşti,

-382



dacă fugi departe de toate câte te ird-r i. ieşti după firea lui lisus.

Sufăr, de exemplu, de multă vorbire

mă şi păcat şi ştiu că, dacă mă voi im 'i eţt* 1»«*-persoană, va începe flecărelile. Trebuie ,5 °U LJ'-ir-ţin departe de acea persoană. Ştiu câ «mt dmf ^nja 3 mâîmbuib şi că, dacă vine bucătarul 0 să n ^ d T 0' 5 ; " *

mănânc. Departe de bucătar! Dacă deci ev,n pn ' U păcatelor, daca te rog. înaintea Domnului şi iei a^ime 'ufnca ş. cu cutremur să nu-1 întristez, cu ceva pe Stareiui

care te invaţa sa trăieşti dupa Dumnezeu, atunci trăieşti dupa firea lui lisus.

De ce dă atâta importanţă atenţiei inimii. încât să nusuperi pe cel ce te învaţă după Dumnezeu? Iată o întâmplare. „E interzis, zice Stareţul, să vorbiţi după pa\ecemiiL"'iar tu spui. „Asta nu-i nimic”. Inima ta nu tremură ca n ■

cumva să-l superi pe Stareţul tău. De ce oare dă o atât demare importanţă supărării Stareţului? întâi, pentru că atuncicând îţi deschizi gura se umple de tot ce este rău. Doi.deoarece câinele care păzeşte casa ta încetează să mai aibă putere, îl sugrumi. Dacă tu nu te temi de Stareţ, ce n e poate el să-ţi facă. Să te decapiteze? Să te pedepseascăneîncetat? Să-ţi facă observaţii? Dacă nu există în inima ta

cinstirea şi frica, nimeni nu poate să te strunească.In sfârşit, de ce spune că dacă iau aminte -1 nu-1

supăr pe Bătrânul meu, este după firea Iui lisus?Vă amintiti cuvintele Evanshelistului Ioan Jacâ

nu-1 iubeşti pe omul pe care-1 vezi. cum II vei iub r.Dumnezeu (cf. In. 4, 24)? Dacă nu-1 iubeşti şi nu :e tenii ce

Stareţ, care pentru tine nu este doar un muritor de ;car de-ar fi un păcătos, ci este semnul văzut i\ Iji Dumnezeu, pecetea lui Dumnezeu, taina prezenţei Iu Pumr»ezeu.dacă pe el pe care-1 vezi. de care te bucuri sâ-l asculţi ;v

Despre gândurile ,cpjtljrj , ,



Cuvinte ascetice

care-1 .?iepri $i tragi dopatele când vine, şi te înlrj c&ij pleacă. Ia care te spo\edeşti, în jurul căruia se d % *fixară \^ra ta şi .1 şi noapte, auzi răsuflarea şi gJasuJ 'i a~

JjcJ Je el nu te temi şi nu-1 iubeşti te vei teme si-/ - • Ul’ y * -Ly v( J 11) ’

pe Durr-e:eu‘ Cu neputinţă. Dacă nu iei aminte în * *îj. cj : u cumva sâ-1 întristezi pc cel ce te învaţă Irna

Dumm'zm. pentru tine nu există Dumnezeu. Dacă î faci. arunci\iaţa ta este după firea lui lisus Hristos ^ °

j nu te cureţi de voile trupeşti, /w te po/z de ... jcTcJ nu te păzeşti mai întâi pe tine de cele care-l

nasc

C~ să te păzeşti de păcat, nu ajunge să te cureţi deie taie. ci ş de tot ce naşte păcatul.Mai inainte am \ăzut care sunt virtuţile duhov-

. .e.-ij de căpătai, care ne ajută să avem o legătură lăuntricăcl Dumnezeu: să nu ne măsurăm pe noi înşine, să nu neinte^eze oamenii, orice ne-ar spune sau ne-ar face, şi nicisa ne pese dacă ne iau sau nu în seamă. Acum avva Isaia se

re*eră ia pricinile care nasc păcatul în sufletul nostru.

Acestea sunt: micimea sufletului care este maica pâ aiului A iia naşte \oia, şi voia şi lărgimea nasc dispreţul. [ 7. 5J

Micimea de suflet este laşitatea. Această patimăînfricoşătoare îl dezarticulează pe om. Cine este laş nu poa-ă fa.ă nimic Cine nu-1 poate ridica pe celălalt, cine se

-384-



tulbură, este cuprins de greutatea akidiei d Vneîncetat să se odihnească, să doarmă Vr.iî. L'nt:v'*‘ ■’wmea ne conduc la dispreţuirea oamenilor N u?™

în seamă, ci îi privim cu un ochi critic ' ma' "ărr‘Prin urmare, păcatul * „aşK din midd,„ akldie, drn vor, propr.e 5i din largi™, adicsde a avea tot ce-m, trebme 5, să n„ mă ostenesc Toa," 1tea produc dispreţuirea lui Dumnezeu, a Staretului sT “oamenilor, deoarece încercând să asigur ce îmi este nerp^rdevin nepăsător faţă de alţii.

Inima caie vrea să fie de sine naşte iubirea corn orbirii cu lumea.

Când am micime de suflet şi voie proprie, urmărescsă fiu stăpân asupra altuia, urmăresc autoritatea, să-i

stăpânesc pe celălalt. Cand iţi spun ceva. vreau să măasculţi. Dacă tu însă îmi spui ceva. eu n-o să fac. ci mă \oiîmpotrivi. Dacă-mi spui minciuni, mă enervez. Nu am smerită cugetare. Vreau ca fraţii mei să mă stimeze. Eu însănu-i stimez şi de aceea urmăresc să am legături cu mirenii.

Monahii care au dispoziţia de a discuta cu Mzitato-rii, de a avea cunoscuţi cu funcţii înalte, nu au o legăturălăuntrică cu fraţii lor, cu mediul lor mănăstiresc. Nu simtnici o tihnă în sânul obştii, de aceea leagă prietenii. \o'

plimbări, excursii, le ajunge să-şi lărgească mediul. Suritsuflete însingurate care încearcă să-şi spargă coaja îns; o girării fără să atace adevăratele cauze, ci aşezând diîerite proptele, contraforturi. Aduc toate acestea. în cele din urma,

zdrobirea inimii? Dimpotrivă, toţi câţi sunt legări cu mediullor, de fraţii lor şi, în acelaşi timp. sunt liberi de ei. nu aunici o dispoziţie pentru legăturile mireneşti.

Despre gândurile lepădării şi ale înstrăinări;

a cu lumea na.pe pornirea dc a

A wb, t. wi 1 dc twe. „aşte pornirea de a-ţi‘ ' lVU 7 "!' „• v/l />c fl/m/ de rău.

preda auzul ceha << ' w w ' ' 1

Când omul îşi lărgeşte mediul său şi leagă Iegălunmir-ne S înlăuntrul lui se aprinde înca o, Wbumţa: urma-re " lu J u n care nu au importanţă cscnţ.ala m v. aţa lu,.

De exemplu, când nu pot să tra.esc armonios cu fra

ţii din mănăstirea mea, încep să cultiv un interes pentru lume sau pentru pustie şi citesc cărţ. cu sihaştn, precumL vsaiconul ş. altele. Dacă mă întreb.: „Par.nte, sa c.tescM oda Lavsiacă?" „Citeşte-o” , îţi voi spune. Dar m esenţăciteşa ceva care nu te interesează, care nu este pentru tine,/ar aceasta se întâmplă fiindcă nu poţi trăi în mediul tău. In•oc -ă simţi cauza cea mai profundă, fugi mai depaitc şi

încet-încet devii ca o grenadă care se întoarce şi dintr-o datăex plodează.

A căpăta lucrurile care nu sunt pentru tine naşte pornirea de a-fi preda auzul celui ce-ţi vorbeşte pe altul de râu. Când nu poţi să te armonizezi cu oamenii care sunt în

jurul tău. când nu iubeşti, când inima ta nu îi îmbrăţişează,când ai tot felul de plângeri - acela nu e bun, celălalt nu-midă importanţă, acesta nu-mi zâmbeşte - cum vei putea sărezişti? Pe de o parte îţi vei lărgi sfera de interes, dar apoiva trebui să afli şi lucruri care nu te ajută. Astfel, îndată cevezi pe unul că-1 vorbeşte de rău pe fratele tău, îţi pleciurechea Insinguraţii, melancolicii, nesociabilii, cei care auo sociabilitate falsă, toţi câţi încearcă să-şi ascundă

dificultăţile interioare câţi nu se îndeletnicesc cuDumnezeu îşi găsesc plăcerea în discuţiile cu cei ce vorbescde râu pe adevăraţii monahi.

Cuvinte ascetice

â n d u r i l e lepădării V ale 'instrâinini

. da auzul celui ce-ţi vorb>- n pe atu ■ . . A'(l P,e ,e a auzi cuvinte şi d> al> transmit* . ■

steP°rnirea de a căuta cele ale lumii, na ,te {«>rmrf a <tte P°rnireat re nu întreabă, na)te pornirea de a mu)ca '„vâta pe

; > < ’*a Isaia ne înfăţişează succesiunea pâcaicli r.

A>cl aV tre obşteşti, nesociabilitatea noastră d\<.u\\- Legâturile n° a | Care ascultăm pe altul, cu- ăntul nostru, jle noastre’„ C sentă probleme duhovniceşti. Naşu pomirta toate suntm llJte şi de ale transmite altuia I m r : nude “ auZl ClZ a altcuiva ceva ce i s-a spus, pentru că ace*-spune nlC' , e singurul căruia pot să-i spun este Stareţul,

ta estC r *tă de el nu există nimic ascuns. Ti-a spus anev_PcntrUCăd e o s e b i t pentru viaţa lui, ţi-a împărtăşit un secret

p espre g

u n

s a u

lucru cunoscut9 Nu-1 \ci spune nimănui, măcar de ar [Uuu ‘uv‘ —

şti întreaga lume. tu nu vei spune absolut nimic, in aîarâ

sit, ’ " : «r, CT>lli A i .

C6\ 3, ov j-. - I ^Cu atât mai mult nu spun nimic din cele pe

situaţia în care el însuşi îţi dă dreptul să spui. S, da,..; spuii. se presupune că spui unuia singur şi nu la tc„'j iun ea

------------- j ;„ —, , _ _____ _ ■

le-a spus mie Stareţul cu privire la orice subic. - . . .i-am spus eu. Dacă spun ceva înseamnă că Mare .este pentru mine D um ne/eu, ci un murilor foarte ,:c v .

- 1*--- --»*« • xIi im Iav J --------

care îl aşez în rândul celo r pe care îi lovesc cu -şi cu împotrivirile melc. adică încetează leei

dintre mine şi Stareţ.Ceea ce se vorbeşte între ucen k * s

ne. este ascuns în urcuşul mistic ?i afundai i:iDumnezeu. Odată ce am spus. Stareţul nci

Stareţul meu, nu mai are nici o răspunderevreme ce nu-1 văd ca pe un Stare >. ca e

ral. a duce vorba sau a p le ca ui ^ hc î

mă pentru \ iaţa duho \ niceascâ.

r ,.\ mu* .<• ’ 1» '

.. .................................. l"‘ .......Nrpulinu. c -i r „ . .mm m ... |„,|

I , (. I--I 110.1 II. .|. I,

‘ ' H... ,111

•• Alll >ll l«« "III • .11. IUI• * * “ " ♦ ’ f« c ne p i n Am m o Im .. ................. .. jymfni iui) A( wKM 1™ •* .E ^ y L ^ n T » » . In tonlinuai' n i......’ S S « r » r c n . J e 3u m A | ium lo,.i . t .. i. n i l , - ... „ •

^ p i , m i r r o ,t , a j “ ’ fl “ ""

d i n c t li li a n a » ' « r â V * * , , r ‘ 1 111111 '' " 111 1

iubii v l," " ‘ ’1 •'

cUBflA-n I W - ............................ " " ' '*v.M «nerjîr la ManA n»; •• M.-lco.elo,. , ,

flfWOţ* V I»mc. ='< ‘ ’ <>l ' 1 ' 1 "" '1mit i.*‘l .c(i i *pce lii-BC. #

( ct.1. I ..... " /'""u rn i <!■ •! iiiviifni t l , t hU I m r r ti M I» »m*Ii <'■' o u / o n l i i l m I.111. . 1 un i <1..

«poeme « lo n u r t y m i •" • • ' 1 1 , 1

iUtwm p c H r t U f /v y v i . h . i i l n h o v i m < .1 .(-• 1 j r * 1pc ai lu l*i> » | •• u l li v 1 til;i 111il 1 111i u m m I i j >< >

/ jţu i p re d Aw :»•>" !>• A v .v i u u I- t' 111 < 11 pi 111

j C * ^ r â f î i j j in rn in & * lfrc tfct*uif .1 11 I îl 1 iiuliii* 1il«,;| H . •*. • ; ' I Jt I 11 iHlI j I

li j in i rc b u J N u j m i re * n U u U p l " ♦ Im « '! »> I<' ţ*<

S a ţ l t fH/rntrra (h* a rn uy < j i»r (ij >t(fii /nh < » I u<

urne rnrtfâ^c (Jc iubiri ,< ‘Juliovm» ic <l;i I< ţi i

jh; JJXH t!j 1 I» • IU|«l l*#f n’» 1 ll l| l j>' *

%Z 1 m u U / c h v # vk u rm i t 1 < « ' ' -i 11 .p n m

V r e i i ii I i i j u t i y i j>* M . i r r l i A n i ^ u i ' ' V«*»|< jm . t l l t i l < :t

11 (>um ( âluf/âr <v1' 1 ‘ In ' ’i' i 'l m' 1,lt< 11

lul^ui* p»4i.-C*i cc lui l î i l t lii< h m ^t i l i ; im<it«»tnil< mj'mIiiI•i»i» 1 ■•; - / j ’ »ic ( j r . i f * ji»|ă : • ' Iril.ih u n t ni u im Ii ••ui

-1HK.

I;, ,,'.iil;in ( urc urnir, , ;l( ,|, ,J piirli: i m

/»m,.»e/cu. « ie noaw rt^

" I1,1 "

' ' r w , ) / v ‘'w ^ u c u n ^//////;///

,,/,/r ...........('U‘

1" ,M « wlcvfil™ « Îft0irnc*î. mu,*, u r t r t , -«- |>*V' V " ')-• loîiic: p, icii„ic picatelor | , . em

„I.I, mu mie I «II Iii >i I>U„|,I«vm | , „ uit .)" /a

r W tv' ‘.r /<•»/,• I u l mut , l r i i , j n l u i , m o j l l n ! ( , ,a

. u n I I I ( • < ! f u i ' , d a t (Ir i i i , I r i i K i i n l i ' c i Im1 ) 1, 1, I I I , , u

to ată CMTiioUi lui, piili-rtiii csu Durntn eu (,A odihrieai I (j f)C cl

C r i ( r u

Ir/Uf <lr laht< iunr<t h mmhtt Mai mamlr

. a rc ln i l l i Juca ,i la>i(alr - ,i li pi mia j <a ) n . n n ) . , p

i 111/. i a pâ< aiului. Aici a v va ! na .«•11 f i •rfi la Iik a <j<* b<

Omul jxnl iu ca <■ ,!•• (aiaua, aik'i i <i< boli Irn}>*r#!i.

aifIcf# li i duhovnic* Impui no Im alungă ir, oi ţ.v«•

om c pâ( al ( .!<• pirdi pu la boală iar iilirlul noMiu in M

N< alin/M* Lincva7 Imediat ne cnpuwli! «şoimul N« umn

ia J( 7 N< mln Iam ( r uni (oale lra 1 lioli. Invi«lia nu

est< o boal i a MillcliiluiV Slava dcyaitâ un <• i< o I ‘**>1•-'

Impolnvi ica nu cslc o bo ala' Ioal< palmul^ noi l f nul

boli Omul m }'( ni-ial < .le un bolna l)< at er.i iIlnf

\e numc'/tc DocIonii sulIdf lor /i al trti|>iiriIc>r

N< imlHilniivim <Icourea- p.'ic'iluini vi.md ik r "•'!

Din accsl motiv uvva Isuiji spui»' nu t> tem* m " 1 'hoiili,, mi l<- li mc cri Ic vi-1 unlmlnuvi. .1 nu t

bOftUi Omul bolnav CSI* uh . «1» I " " IMt

( uvinlc

« . • iih nr iv i iea 1111 I)ii i iuii*/t*u 1 c: ii ioi, j sub hmei uv an lait a “ l |

u J*i<al>unulm Ihuunc/ai .Mnlu avul po a le s.'i ap ost o l . . ! 1 " 1) " i i i i k v , -i , i

j | l ( l l l l p , t „ m u l s;‘i11TiIos i w lr «Im, i i iM- iiMhj^

...... î uu >i poale laij'i iuimn l>, a a v a . ....................

„avi dc nlucc. »'«" l,1l*1(ll‘ l()l'au piiliTC *»A-/ roaj'C ptinmu i •!

N„ I, Icmc. a.ailai d r boli. A. U u l c u m v a u lo - ,?

, Jl( Ka li ic a ’ Nu Ic lenie, »•" P-'l' V" 1,, iinvaliil putu. saiif'f. o s i i inaiiauci tivi po .l o ca lc >, v u li

ic imla A. pa|U ccva la <*1.1 >. |. I>«‘ ' • I " " . . . . a ? Nu ,,j, acum ic va lumina Di m u. c/. u. A. e a m v . 7 I),-

ilc(jm zilele îi ^ mn na iâ mai uşoi şi poji sa Ic p i c j ’a lr şli şi

r, c i mai rc j>< ic in o*i Or ic e ai lacc 1n IoîiI'i l im |a la,

daca |'-Ka tu ieşti o i du hu l dat a l>oh şti o i Im pu i .şi o i

,„flciul. uu Ic nelinişti nu le lia ma nl a cu gâ nd ul c e m ed ic a

lîH.fIl, 1 0 dai a a lat i au uu o p e i a l i t , dac a es te sau uu

■> |o aj ,a p< ncu lo a a ( c vie i ia fiumai sâ laniîli liluşlil. Mai

,j(- ,„i I. le mc a nu Ic îmbolnăveşt i ( ine se teme dc

boala trupeasca uu poati ajunj'c a lic dupa Inea Iui Mustos.

Pa m anc in lai» a im po ti i a In n

Uni dai a ( mcv a II i u b e ţe pi D im m e /e i i şi es te şi

fn n 17 f>a a < ti lii eo /j e e aluu< i t a / i in a m ic a Im I )u m

ne/cu /// fi i i o\ fi'nri/ln, jtuh rnn < /< Itiniim <u ti odihni ( a / i in genunchi iner< l< l< închina Ic Im O u m n c/ e i i şi

.|/uii» 1 ,1 )u m uc /e ul meu ma l< m • a m i voi îm b o ln ăv i .au

u r a m şi imlwflnrr .it deja i ai a l a o i m i I o r poli ca i I

fu nul;1 Iui iJui imeAcu dc lmc I l( an d in u l căit l< poaleodihni

In< a c\t< ic/ ui t atu l m dm m ic /( un mim Iu i i i o tiu al

dofinjci noasln d« .i ne |>ic|u j i)o vi aţa i.u vi aj a a ne lic

1 oaia nu ii» do. na mniK a nu h m li ai n lo ia ţi sa nu

' m p 1 n utaţi nu n* a l l ăm m Mluaţia j en a nt ă d e a nc

Despre gfiinIniile lc|v'Klfirn , .1

miji,'ii î'M” l) l" i,vv-' 1'•<»-. ,h t

Iu, lasfili- Icmlc Miiiiiina Im huini ic / , ,, ( ) 1 i» '«a/.«•n eM c S|»rc fo lo s u l I m N1m1.11 , n

pr i i l i u cS a ce s t a d e v i n . d um ttc/ i „ | , , ,m ‘i i ;kIc|<I( ‘ sa a l l i odihna. 11111,1 1 1

D<uâ (iliciJrnii n fl w „1 lumina lu inanâri lo t , „„ „ „ „ ,m ml ' au " '■

lin U tipul, uu va v n lr a lum ina Dutntu , „„ " ' "

Ini a o da la S la nl ul I | n |0S(.>k.1 . , '*•*■! Ji ■1 ’

m is lu a pe is on al a ( uvm ie ah; Slmlei Sciipiuri.( ilii-<lt‘«»n a luni mi , ,, |»t ii ,ia«!a (lln i h )

l.srail, c-and lu-hiiiii Vi s c o i i i l r i m i j : cu Hiiulimii ţi i „ , | , ,

mas inliROfâloi , ( iun ,a 1 hm.ias« a? Du.nne/.-u’u MHiur■„

v u pu te a Im ui c u d oa. l. c. sule «l<- haihaii. c dc aj.m»le i iKic/ i 111 Iiih si iu ar mele laie Amu r . n armele 1-. i«-

ha /a pe pt i l cn lc ta le. pe m a i ,11 de lal« p, inţclepciur>ca la

pc ist u.sin(a la l a / b o m ic a

( ihe de on ale ■« md.i la (iei sute de , 1,

unpa i t c in 11 i*i cc lc ca sa acopc ic o upia la la m.u si s«} p j u

iiiiilţi v r a p n a şd o i m pulc ic a uopiu in lut dc muc, .) .

(‘\p i mia pn tc ic a om ul ui , Ic spune sa pi muc liamt \\c «ir n m

m m an a th ca p lâ , lai in siaii^a un uit iot tu > lun uru ft

m la m il m . l o a i l c In im oa sa im a m n e 1 IV dc* o parte trâmbiţe

Ic, pc tic ccalalla paitc uit ionii cu lumauaica apnnsi

( uni a s o m i v iem ea luptei. <ih» i<' '• uniu^iu

tai 1 â/. lioin icii su na tim lia mh iţc ;i r i! .

M ad ia m ji i aud zgo mo tul, t mvp.umahU. \.1d luiiâuAnîc

l is ipi lc pc o m ai c upial aja i 1 il 1is iac l i |i , sc ic ti aj '. cad mm jX'ste alţii >i ‘ . 1 - uf*i iitfic 1

( i h e d e o n a m v m s l:nâ mc* i> p io d ei i m iau.i *

‘ ■‘P 7)



Cu> inie usc cu ce

^ nu ir fi sjxiti vusrle. n 511 ,l vă,w> lumina• •« fcwiesdleste ctacă K'ala. nocanil. osteneala

v ./.V>c o . u v ’. .m'ul m -utlcuil. daca „u „

disivniics »'• - .-' ■*• :u> P''aK' ^ xc ’ *»mi-m Dunuteêm. ,

lYm urnunr. cd care incoteu-'ă să se mai îngrijească.

se mai tofiwniu^K*’'- s~-*! mtu vVrolcasca- sa^ ' hră-|HV>crl trufxil. « a e fceMBWi Să se mai interese, e *i sâ sC«baţi penmi . • « W. ouimi unul ea acesta poate vedealunun.i DHMUClrii \ - es.e eu putinţă ui ciuexa sa m

lubw d > s > v c Wsc trupul, şi în acelaşi timp. să aibălumini Pe c se stncâ trupul, pe atât Dumnezeu se înno-ifyi* fn extMcnţâ iku>iră.

No fns i ce taecrn? Un pic ne doare dintele şi mor-- > v j ■pic e doare stomacul. repede la medic^ ^ V. T’jr :CJ. • g ia. sa sâ obţinem ultimul medi-

, Ce aôn e ce tragedie! Trupul devine un

: v iLs runes pe caê îmbrobodim. Mai e eu putinţa să[)ujî ne/ei • ••* noastră1 Avem îemeia noastră,; L- rupal dc c ire sa ie ocupăm. nu ne mai trebuie Dum

nezeu.în plus. o ac. pe ancă . :nui câ îmi pasă de trup. mă

mai >: inzn l v să iarai*, e/ v ani haine bune. să am pante!; de rrurc3 >i cămară. mai încape atunci Dumne/eu mlă-

unirui meu

Dacâ lud femna lui Htnir Chmt'ul n-ur fi luat tângui 4. r-..' *; Sisara adică mândriţi.( M 2 1 )

Si sară era comandantul eananeiloi. duşmanii dinnora ai lui Israil. Atunci c t j u judecători \ilejii Barac şiDeboia. Perioada judecătorilor a lost plină cie peripeţii.

-592

,Vsprc gândurile lepădării >. ale

)lttuvMorii sc schi mb au neîncetat ( „ n u ,

„ k ' ih ITu u c redin ţa adâncă. Puţini au „ c , i" «•>salvat pc lsrail . alUul ' l

în faţa pericolului cananeilor. Debou

Pai ac şi « po ru nc eşte sa îşi suie oameni, pe m u m e lo r ? *

n l ,u i . Bar ac . dc ş. iş. tâce a probleme din cau. a nun^t ,,,

nun e d c d u şma n i , totuşi a ascul tat -o Pe toţi duşmanii ti-,voi da in mana 111 atara lui Sisara. comandantul lor. pentrcă nu eşti Ui vrednic să-l învingi.

Intr-adevăr. Barac a luptat împotriva osii™ canann-

lor. a biruit-o cu coi zece mii do soldaţi ai său i-a trecui phnsabie, dat po Sisaia l-a omorât o tomoio simplă din ponorPc când Sisara tugea de Barac, o întâlneşte pe lail. femeialui Haver Chineul.

Iail a avut curajul să iasă în faţa cortului si sâ-l poftească pe Sisara înăuntru pentru a-l ascunde. După ecintră Sisara în cort. lail îl acoperă. Sisara cerea apă m luil \\ dă lapte care produce somnul, după cum se ştie. Obosit cumera. Sisara adoarme imediat, iar lail ia ţăruşul cortului s Wînfige în cap. astfel Sisara a rămas mort (Jud. 4)

Faptul că lail a luat ţăruşul cortului arc importanţăuu numai pentru că era un instrument nepotrnit. ci şi pccă susţinea cortul, lucru ce arată că şi-a imestu toată mţa

ei. Această femeie s-a lepădat de ea însăşi ca <a-si pcausalva neamul. Daca uu ar ti scos ţăruşul cortului. adicĂ d.ionu ar fi pus în pericol lot cortul, dacă în realitatedărâmat cortul, nu ar ti nimicit pe Sisara Si\au £\ mândria, cgoul nostru, dumnezeul caic e\i"nostru. Dacă nu dispreţuim trupul nostru. \ '

interesele noastre. sănătatea. odihna. biuurtJ. Innţa noi-tnu se poate să învingem viaţa taKă. d e s u lu i >

Vrei sâ devii un om duhovnicesc \ - ■eu nu-ti dâ vreo boală, omoară tu un ce c m s u ■u ••



Cu\ inte ascetice

x rî cortul aruncă-ţi viaţa, leapădă tot ce es temi ltău . Arunca- dobândi( până ac um cu tr ud ă şi cu

i T f o — z s z v :

pe*™ noi. n » , .e o « Du,„„c.

ZCU Dar \o i putea eu. omul cel neputincios să fac un

astfel de lucru ’ Voi putea să a runc ce am a d u n a t, c e am

fubit până astăzi? \ o i putea să-m i zdro be sc f i re a ex is ten ţa

astfel încât să nu mai am nici o al ta d orin ţa d ec ât do rul

după Dumnezeu9 Dacă v e i că d ea î n a in t ea l u i D u m n ezeu ,Dumnezeu te \a odihni

Puie m ic este Dumn ezeu ca să -i îutăi cciscă p c cci ce

lucrează întru ascuns cu sm erită c uge tai e, că a Lui este

cinstea fi slava în vecii vecilor. [17, 6]

\ ei putea face şi tu ce a făcut o femeie, ce a ftcut unGhedeon, pentru că n-o faci tu, ci Dumnezeu însuşi. Tunumai lucrează întru ascuns şi cu smerită cugetai e in inima:a şi nu te teme. nu te nelinişti. Nu te gândi că nu-i pentiuline \irtutea, sfinţenia, slava. Dumnezeu. Toate sunt pentrutine pe toate Dumnezeu le-a făcut pentru tine. Dumnezeui-a făcut minunaţi pe sfinţii Săi, pe tine nu te va putea face

minunat .' De ce te-a zidit? Pentru El.Dacă deci ne vom osteni pentru acest lucru, Dumne

zeu il va preţui, şi ne va ajuta şi ne va face dumnezei. Deaceea, să ne lepădăm de noi înşine.

-394-



1 2

Despre pocăinţă

Acest cuvânt am spune că este singurul care e firesc să se audă într-o mănăstire. Pocăinţa ((J.£Tavoia —schim bare a minţii) a fost propovăduirea înaintemergătorului a Mântuitorului,

dar şi a întregii Biserici, pentru că viaţa

omului nu este nimic altceva decât o pocăinţă.Cuvântul pocăinţă este neînţeles ’de majoritatea

oamenilor, deoarece are un cupnns atât de adânc. Toţi creştinii vorbesc despre pocăinţă, dar în cele din urmă nimeni nu este sigur dacă s-a pocăit. Toţi întreabă şi reîntreabă cum poţi sa te pocăieşti. Pocăinţa este singura cheie care deschi

de sânurile părinteşti, porţile cerurilor, porţile păcii şi ale părtăşiei cu lumina, este cea mai veselă vestire şi cel mai uşor lucru în viaţa omului.

Nu e cu putinţă ca Dumnezeu să fi împovărat sufletele noastre cu lucruri grele. Faptul că se vorbeşte despre pocăinţă tuturor cetelor de credincioşi, atât începători cât şi

desăvârşiţi, arată că pocăinţa este un lucru atât de adânc, dar în acelaşi timp atât de simplu, încât să putem spune că este pregătită pentru fiecare suflet, chiar şi pentru suflet copil mic.

Dar pentru că vicleanul a sucit lucrurile, iar oameni* se întreabă ce este pocăinţa. Biserica noastră lămureau sensul ei în multe feluri, astfel încât să putem cinica prindem câte ceva legat de propria noastră \ impropriile noastre dorinţe şi doriri, şi să ne po^ăim.

Se ştie că omul înţelege doar ceea ce %aa 1 (x . . te. Orice altceva i-ai spune, nu poţi >ă-l mi>n

-395-



Cuvinte ascetice

, orbi de,pre harismele cereşti, va rămâne neclintit. Numaireuşeşti să te referi la ceva care-1 preocupă, îşi Va des-

ochii Si -a înţelege - cum crede el - smsuI

cuvintelor tale. începe deci avva Isaia:

4 fo st în trebat avva Isaia: ce es te p o că in ţa sau ce este a fu gi de păcat. [2 1, 1 ]

Foarte frumos începutul cuvântului. Cuvântul „a fost întrebat" are sensul că fraţii îl întrebau mereu pe avva Isaia.

Exprimă simplitatea familiei lor, aroma naturaleţii cu care j>e purtau unul faţă de altul. Ucenicii, având aceleaşi probleme ca noi. îl întrebau iarăşi şi de multe ori aceleaşi ucruri. Niciunde în cartea sa. avva Isaia nu ne-a spus ceva

mai important decât cele despre pocăinţă. Dar pentru că fiii săi îl 'ntreabă iarăşi, nu-şi închide gura, nu dă tăcerea în locul cuv ântului.

Şi a răspuns zicând: Sunt două drumuri, unul al vieţii şi unul al morţii. Cel ce merge pe unul, nu merge pe celalalt. Iar cel ce merge pe amândouă, încă nu s-a socotit că merge pe nici unul nici pe cel spre împărăţie, nici spre

pedeapsa vecinică. De va muri unul ca acesta, judecata lui

Dumnezeu este, a Celui ce are milă.

S-ar putea spune că Sfântul nu a dat un răspuns întrebării ucenicilor Ei îl întreabă despre pocăinţă, iar el răspunde despre drumul vieţii şi al morţii (Deut. 30, 15). Fără să se teamă, avva Isaia spune cu claritate: nu sunt

cunoscător de inimi ca să-ţi spun unde vei merge, pentru că

judecata este a lui Dumnezeu care are milă. Un lucru ştiu, â. ^acă mergi pe amândouă căile, nu aparţii căii vieţii

-396-



Despre pocăinţă

Cel ce vo ie ş te sâ im n , faptele ei, caci Im paraţia este opriren J t cu a iot pacatul.

în realitate, Sfântul nu s-a îndeDeoarece cuvântul pocăinţă are o ma ^ ^ ^bteclînţelesuri, şi trebuie cu m ula subririme l ă m u r i ^ Z . * început despre doua lucruri. 'oroeşte li

înţai. trebuie sa înţelegeţi că nu puteti ă . ■Ş1 sa păcătuiţi. Nu puteţi să cădeţi şi să vă ridicat,

umana cade ş, se ridică. Cu toate acestea, voi nu vă îndreptaţi voinţa încoace şi încolo, nu pute-, ' - stăpâniţi şinele vostru pentru orişicare motiv, deoarece omul orice ar face întotdeauna se îndreptăteşte. Este aii;

îndreptăţit în ochii săi. încât este convins cu desăvârşire c l ce a făcut, a făcut bine şi nu se putea altfel. Dar ^ă >tii cl nu e cu putinţă să te gândeşti sau să vorbeşti despre pocăinţă, dacă nu rămâi statornic într-un singur fel de vieţuire Ia hotărâre, fie a vieţii, fie a morţii. Nu poate voinic ta "acţioneze şi încolo şi încoace. Desigur, există scăpătâri care acţionează în ascuns. în întunericul inimii şi al cugeti j -, - pe care probabil nu le vom conştientiza niciodată Se p ate să şi mor, şi să nu ştiu că le-am făcut, dar asta nu însearr.nl

că n-am păcătuit.Al doilea, dacă vrei să fii omul împărăţiei cerunh r. să-ţi aminteşti că împărăţia este oprirea a toi păeand.

Avva Isaia răspunde: De ce mă întreba: u •- merge ascetul când va muri? Nu ştiu. pentru :a adâncurile lui Dumnezeu. Doar Dumne/eu >tie. Dai c-

nu înţelegeţi că împărăţia cerurilor, raiul, ve nu.a. • -Hristos, nu sunt ceva care vor ti cand' a. vi te •a pe sau nu îl ai? Adică ori eşti în viaţă *1 in impâr^e 0 : 1 nu

eşti. Pentru că împărăţia este opr\n i Ol ^ împărăţia cerurilor din clipa in care aî inceîai



Cuvinte ascetice

înlăuntrul tău. Deci. dacă încă lucrează înlăuntrul tău păcatul înseamnă că nu eşti în cer. ci in .ntunenc, in umbra

nop’.ii şi nu ştii unde mergi.

Vrăjmaşii îşi seamănă în acela gândurile lor , dar ele nu odrâslesc.

Platul incepe întotdeauna cu un gând. Gândul este atât je insinuant şi subţire, încât se strecoară şi pe acolo pe unde nu ex tă _...ură. Din clipa în care intră în om, se vede

imediat in ce cirecţie \a înclina balanţa voinţei sale. Dacă ?mu s-a notarâi pentru împărăţia cerurilor, oricât ar semăna " nici un când nu va odrăsli. Gândul îl loveşte pe

om dar se întoarce înapoi, nu poate să intre, pentru că impâ âţia iui Dumnezeu este fortificată cu putere de jur

împrejur.

Fiindcă dată mita ea ajunge să privească dulceaţa dumntzc:r:;, ivelile lor nu mai pătrund în ea.

Av ia Isa îşi dezvoltă treptat ideile. Acum îl înfăţişează pe 'mul :are trăieşte în pocăinţă şi a intrat în

: ără:>a ecrar*' r Dar care este adevărata pocăinţă? Cu

siguranţă că ru : tc imp ul regret pentru ce am spus sau

ani făcut. Cuvântul „mă pocăiesc*' (\iztcxvocb - îmi schimb mintea arată că mintea mea înaintează avansează în spaţiul

împărăţiei ceruri! r Dapa ce am oprit păcatul prin adâncul pocă:nic; ad că n: Înaintarea în adâncurile Dumnezeirii, descopăr în adâncul meu adâncul căderii mele, cele neumijlaie -i adânci ale firii mele căzute, tot ceea ce se

întâmplă iniăuntrui r.tcu îârâ ştiinţa mea, fără să simt. fară :ă-r;.'j Ca. îcaina.



Despre pocăinţă

Pocăinţa este o energie (lucrare) i™ -ţii, a om ului lăuntric, care se naşte din W * ? '

Dumnezeu. Astfel pocăinţa este cunoaştere - i n '' ';

înţelegere a tainelor Lui, descoperire înaintea’ochiT’ a bunătăţii, a smereniei, a păcii lui Dumnezeu p " dulceţii Dumnezeirii, al vieţii şi al euergiei dum™ *?“ V

Aşadar, cund cineva începe a deviuă |8u„,“ p vieţii lui Dumnezeu, săgeţile celui rău nu mai pot imn n gânduri pentru că spaţiu, lăuntric a. o m u l ^ J mereu de Dumnezeire, de Duhul lui Dumnezeu de ei£

giile dumnezeieşti. Nu este cu putinţă să intre păcatul in rai Dacă poate să intre un gând înseamnă că poate să intre oă catul. F

Pnn urmare, omul care se pocăieşte, care a cunoscut ce înseamnă să fugi de păcat se presupune că se împărtăşeşte „de dumnezeiasca fire” şi inima lui se îndulceşte şi

simte ca fiind a ei lumea împărăţiei cerurilor, încât se predă

în întregime acesteia. Când stai în soare, eşti mereu luminat de razele lui şi nu poţi să fii întunecat. Tot aşa, şi în această stare a harului te umpli de Dumnezeire şi înlăuntrul tău nu mai poate să intre săgeata gândului sau a unui păcat.

Prin urmare, are omul puterea să-şi depăşească gândurile? Noi ne plângem neîncetat că avem gânduri, ne

luptăm şi iarăşi cădem. Şi nu numai atât, dar şi consimţim cu ele, considerând că sunt foarte fireşti păcatele noastre trupeşti, cu voia şi cu fapta: „Om sunt, zicem, nu pot altfel Cum e cu putinţă ca omul să ajungă la această nepătimire. are el această rezistenţă, această vrednicie } Cu siguranţă c.. nepătimirea nu este izbânda omului, ci a harului lu Dumnezeu. Prin urmare, omul are şi puterea >i vredniciapentru ea. Dar de unde?

( im 111(< ,1 < < !i( <

( ,h l , h „rihrârahi /// foalt amu Ir (tn poiUipUo)

p â f i Xt în griji* x< d e ea , şt tm m y / n l„ ,r

lâ fii tulburată, t'i o !•“ s,/ f'u /n ân ă <u v r d n r o ct /// cunoştinţa d e urnit s ă fu f r* y/ in d e o s e b ir e a ( f im d o u f i ră i ,

y i lr iuti i \tj fm ( m ltd td \o o ntbrtist d

Cât .j( jiu} ]11 iDin I j ni<*nl voi bc.sle S lanlul

js.iiir ( ■ i din nu .11 puni nimic I Jcr.scoperâ rcdc mai

i.ii i tiIrvAiUff i n i i (i punt: povcşli

Omul uv pul»*n a a dn b a n d ra a a n ip a li m ii c a , pentru <. an* linii || a i r inton m apei ’loanjHi păcătu im

/; arme nu unt .il< Im uni panop li a vir lu li lo i

) i imhj.'i .i! ii ii Iutile

( . i ' 11 j su n i îm b in a i iti r . i in i i i t a haina mea es t i

ce va !: .uh vi i «i j >I ‘.*i fui i bua <a, pu n m i n a u 4, i m h m c a t

\n i>attr>i'h m ul t < 11 m l a l n m i u a n l u l v u l u l c , c la r n u s l i n

pi.M* m am | i ha ru l i i dant m i c a lui I>ac i I a m s i m ţ i ,

an .t. i o .. m i r u l - a ni ci j 11 j bu cu r i e inc a l uu a m ma i

d< " I l ’ Jui i ii j i J il i un pult i i ( l o i u u i n m l o l d r a u n a

> u i m i r ă I tu fit i I u.i iu i un |> i ic (>1u nit I panoplii* p u m a mai mlai c r v a de sa va i

•* 1 Mb j- nl A n um r omul .i dobândi i loalc armele*, Iu*

oh*UM i I ic i i n i • «an pol i i a s i 1111 * i r u şj t a c uc i

! ui I I' talc ml a i lunlt pâ« ţiului

1 -ii a linul i ii nilul panoplii ni* aminteşte cit*

si n< I : (a sipjianj.i n /ullalului pi nliu ca odaia cu

I 1 I li ‘*m |o | ( r fu ij buif ca .a biruim

:< J imul i j11 poi au şli lupta m ip ot i iv a

^ 1 " | ,:|‘ aiul d ai m K al i ta le i u / b o i u l c

Pe iprc poc

(lucc c u aimcle Alic,„va. IVopria lui \m „ t oniinuA de a înainta lot mai mult in bumntau

Panoplia este cea care apără. II insus.’o. vc no*,

*r *ra. Cmc ..<• întreabă dacă omul sc pom m J * " smerii, dacâ poale să nu ţină minte râul j a nu nâ i.1JI4, are dreptate. Singur nu poale să facă absolut nimic , *deget sâ mişte. < um să mai învingi pc duşman» duh '

ceşti! 1 acccii Dumnezeu dă panoplia virtuţilor.( ii vântul vii lule are legătură cu energiile dumnr/c

ieşti si cu însuşirile dumnezeieşti, precum şi cu părtaşa lui

Dumnezeu cu omul. Virtuţile sunt cinstea noastră. Cu virtuţile suntem implătoşaţi, dar ele nu sunt ale noastre, ci .m k la Dumnezeu. Dupa cum înfrumuseţam mireasa cu un minunai care nu este al ei, exact aşa .şi Durnne/viu ne îmbracă cu viituţile.

( uvantul virtute (amti)) provine din radauna ai>-, ca şi numele Aris, care era zeul războiului, sau cuvântai

bărbăţie (av<\>ua), care este legat direct de ră/b<n. IX*asemenea, e legat şi de verbul «(mxmctku) care are sensul a atlapla, a monta, a pune în ordine. Dupa cum aşe/ăm d(: 1i i i sticla sau o cutie peste alta şi se potrivesc deplin, a

înţeles al deplinei înfăptuiri, al cărei re/ultat este unirea, iare şi verbul ,)rin urnKirc*cuxanlul x J 'virtute, arată rezultatul părtăşiei şi al colaborării noa>trc

Dumne/eu, al altoirii noastre şi al rămânerii iKM>ire mtrsinguiă viţă de vie.

Singur nu pot sa ajung la virtute, o m - ^ -u..uaproprierea ş. umrea n.ea cu Pumne,e» I ţ - - ■ ^vagon »» poate să sc mişte I"' le* omotn l u i ; \ a , virtutea. PriD l * » * virtutea este M M

tâmplă. este u im brâcaiv cu nisu>i P u m n - ^ j ,

» u'i'\ i ii tuni» participări* uu»VinuiK. b;» '5 . . . . .........d c a M *lupta pentru dobandm a , I

A i \ I



Cuvinte ascctice

este sincura mea întoarcere către Dum-DUmner eare mTface vrednici trăiesc într-un asemenea fel, nereu. Care mă Ei, să ma bucur de El,

încât sâ-L pot \edea. sa ma saiu^ ^ Cot------.sa-JL dooanaest;făurită pentru niine iar eu sunt făcut pentru Dumnezeu.XUU.1 ---- • • w •

După toate acestea, să ne amintim ca şi verbele

aoecn ca' - a plăcea şi rtQfiOLco - a se cu veni, a adapta

provin din rădăcina cxq . Câtă \reme trăiesc într-un fel care

se potriveşte cu Dumnezeu, câtă vrem e Ii p lac lui

Dumnezeu şi Dumnezeu îmi place mie, adică este odihnamea. iar eu odihna Lui. atunci pot vorbi despre virtute. Această legătură cu Dumnezeu îm i aduce un şir de

!ucrări (energii) dumnezeieşti, care mă inundă şi, ieşind din

mine. mă păzesc. După cum ies gloanţele din puşcă şi-l

izsonesc pe vrăjmaş, exact aşa ies dinlăuntrul m eu şi

energiile dumnezeieşti, obligând onc e săg eată vră jm aşă să

se îndepărteze.Iubeşte-L. aşadar, pe Dumnezeu, uneşte-te cu El şi El îţi va dărui panoplia virtuţilor care te va păzi, te va îngri

ji. precum tatăl pe copilaşul său.Pnn urmare, panoplia virtuţilor, adică energiile

dumnezeieşti. \iaţa dumnezeiască, întâlnirea vie cu Dumnezeu devin hrana mea, îmbrăcămintea mea, măreţia mea, care nu ingăduie să mă mai tulbure gândurile. De aceea, nu război tu gândurile tale, nu te mânia, nu te întrista, nu te

întreba de ce ai gânduri, ci încredinţează-te lui Dumnezeu. Cine se ocupă de gânduri, de cele mai multe ori găseşte un pretext ca să stea împreună cu ele şi cine deschide discuţii cu gândurile înseamnă că le iubeşte. Cine cade, se pocăieşte

-i iarăşi cade. arată cât de mult este linguşit de către gânduri, cât de mult îi place necurăţia gândurilor.Dimpotrivă, cine are dispoziţia de a se izbăvi de ele

şi a fi îmbrăcat cu Dumnezeu rămâne cu vederea în

-402-



D ‘- Pr p -

deosebirea celor două căi. de una să f Să Oiubească. Aceasta înseamnă , ’ . •.probleme, nu acţionează, nu are nici o l ^ niJ'1*

zice, rămâne liniştit şi paşnic. nu se * t«e pailVt

întâmpla fară voia lui. A ceasta linişte, seninătate. paCe

dobândirea cun oştinţei personale, trăite' - * * * ° P

Du m neze u, înc ât să poată să deosebea ' ' ^ ‘

de una să fugă, iar pe cealaltă să o î u h ^ ^ m * omul Ia ac ea stă liniş te. Ia acest inter e n. ’ ' A

nezeu, Tară alt sco p sau grijă, do bân dite p Z S ? ^ * *

tas, propr ia sa putere, şi poate singur să î I ,pOS‘

£ * . D o M n * * î„ce,,„ce, ^ ^

D ar se naşte întrebarea: trebuie sâ păcătui - —

zice s A n tu . S " ^ -Mântui Lsaia. Cand vreau să cunosc păcatu; păciiuin

deja m-am îndepărtat cu voia de Dumnezeu. Cetrebuie

sa iac. Răspunsul ni-1 dă a\\a Isaia.

Dacă nu mănânci din ele din virtuţi nu ' >cunoaşte amărăciunea lor.

Trebuie să mănânci din dulceaţa virtuţilor ca >j*0 dai seama de amărăciunea păcatului. Nu pop si doMnde?8 cunoştinta păcatului păcătuind. $i pocâindu-te. s- tezi de păcat. Adică nu dobândeşti simţământul al răzvrătirii faţă de Dumnezeu, pe care o reprez \

-403-



Cu\ intc asceţi cc

maj mic pâcai pentru că, cu cât Caci păcatul, cu atat eşti „mi

^ l nJ păcătuieşte cinc\a, nu numai ca nu este con

dus la p o c * » . dar cu atat mai mult sc uneşte cu păcatul şi devine d msuşi un păcat. Trebuie sâ mcerce d u ceaţa v.rtu- pjor. cunoşunu lai D u m n e / e u ea sa-şi poată da seama ccC*s|c* pjL JÎUÎ.

Cum cuMHişti Cirn va et i \tt iu bi tei dc ai ginţi daca

nu s-a lepădat di s* flu rămâne întt-o mau. să iâc ic

pentru Dumnezeu.

Nimen nu imelege ce este iubirea de arginţi, oricât Bf păt imi d in cauza aces te i pa t imi .

iată de e templu un zgârcit chinuit, nefericit, părăsit dc sone a juns părui aproape de moarte d i n cauza zgaiceni- c f )U va putea spune niciodată ce înseamnă iubirea dc arginţi, încât - spună: , A m greşit, trebuie să-mi schimb viaţa'* C u i t uui mult devine iubitor de arginţi, cu atat mai moJc \a pofu banii. Vrei sa ştii cc este zgârcenia? Sărăceşte

p en tru D u m n e z e u iJacâ sărăceşti, vei cunoaşte duleeaţa sărăciei şi ea te va lacc sâ simţi groaza iubirii dc arginţi.

Cum cunoaşte amurăciunca pizmei, daca nu a dobândit blânde(ea ?

( and cine j u ic in vidios, cu cât mai mult pizmuieş-te, cu atât .c isioveşlc lăuntric sc frământă, plânge, sc chi-

riuie. n om in \i lih l cu neputinţa să fie fcricit, chiar şi

pentru ( j secundă !>. jric tot rnai nefericit pentru câ cel pcca/c ii pizfMUicşu Ijc ty tc lericit fie c nefericii, reuşeşte nu

reuşeşte. eJ tot nu are linişte. Jn cazul în care celălalt este

cuprins de necazuri, pizmaşul se teme ca nu cumva sâ se



Despre pocăinţă

schimbe starea aceluia şi el să ajUngă .Când cel pi/.inuil are reuşite, pc lnvj(]bs , rit" 11accia. aceluia şi continuă să fie nefericit. Numii , ."‘Ulc rtuV"a hlandeţea, poale să înţeleagă amărăciune-» inî r d')h“"(k'Vcnoştinţa experimentală a blândeţii suntem , Pnn ,Jgcrca invidiei. * suntem conduşi Ia in,ck

Cum cunoa.pl>tulburarea m/ii,:*: i dit îndelunga răbdare în toate? ’ ' 0 U I ° (lo,)(w-

Avva Isaia foloseşte cuvântul mânie deoarece exprimă împotrivirea laţa dc aproapele, în timp ce îndelung-, rab dare exprimă încăperea tuturor oamenilor în inimă Dacă nu i bagi pe toţi în inima la, nu poţi să înţelegi ce lucru

înfricoşat este mania. Cum cunoaşte obrăznicia mândriei daca n-a câştigat hlandeţea smeritei cugetări?

Dacă eşti mândru şi (aci ceva ca sa te înjoseşti, -ar

putea să-ţi pară rău. Dar vei deveni „fiu al gheenei'îndoit” (Mt. 23,15), de două ori mai mândru decât erai mai înainte. Nimeni nu sc pocăieşte prin mândrie, dimpotrivă aluneci si mai mult şi cade în ea. Dar când simte blândcfca svu renu i dulceaţa, pacea, frumuseţea, căldură şi frumuseţea ei, atunci va înţelege cât de grozavă este cu adevărat mândria.

('uni cunoaşte ruşinea vorbirii împotriva altora. Ja*câ n a cunoscut scăderile proprii'

( "um îşi va închide cineva gura. dacă nu înţeloce este cu totul o scădere, „câ nu este vindecare in impui •Zi cuiva să nu mai vorbească dc râu. Oricât i*a« spune !

—

mi*M\a itiv.Inds.*■**VWIAT_

nu se va vedea pe sine cu totul păcat, nu m Na r -Având impresia câ este ceva. sc deosebeşte dc *. *UI i i i

te normal sâ sc întoarcă împotriva lui Dai.â inO. JA cui

cs* unoş

Cuvinie ascetice

, n , . ,| mi po ate să ma i jude ci ' pe(llll, , , lL i c ii fon i i m pat .11. i , i L1,1 , î m p r e u n ă p ă t i m e ş t e c u e l.

.................................................

...................:" i— •• , . Vl oi>reasc;i ac ca sl a er ai ic dc rău?sc lidifir.iM' tic m " ‘ll 0,1 1 ,-i -

i t . mi im cr c/ ut ca ei st1 ali a in pac at. t oli'< nilII «.■;'! nii-iiHlal.1 nu au t u ui, , .-.lliiiii iu dr au os lc mi a- f i Şi coIal>orea/.;i,corul:....................... şiMi nam , ’

|X, , l n i l , i , .m că sc ,11.. în acceaş. osa.u la ( l .c . _ 3 , -10). | ;u

U c v .*• ic lăla ll , nu c o l ; , hore / a , e l. .1 po ne gre sc cu

,orl»iva dc iau, il îngrop. pentru ca nu simt cîi suni una cu

d Mă pun pc nnnc însumi mai presus de c l . ( a sa- mi închid aş.ul.ii. gur a ticluiic sa cr cd ca şi cu su nt p ăcăt o s .

( ///;/. utKHi.su m ruviin fa luaţii tu râs a altora, dacă„ 4, , i m ^ s a t t p lânsuliniitn t inwati "

Sc re I cră la virtuţi şi la păcate capitale. Da că nu în-teii i câeşti păc tlt»s, dacă nu cunoşti plânsul, adie a duca nufi iu li plânsul pentru păcatul tău, este tu putinţa sa te jprcsti clin baljocoiiri?

Din punct de vedere omenesc s ar părea ca sunt alalui alt* păcate man şi mici. Alături dc manie, ech ivala tă cu

ucidcica, piecum /ice Domnul (Mt. .\ 2 I 2 .1), aşea/ai’iăirca dc râu pe care noi o considerăm ca nimic mi a

ap it /icem, şi adauţţ şi luarea iii ras Dat nu este aşa, pentru ca nu exista pac.it nuc sau marc. ci toate sunt decăpătâi

Mulţi oameni au obiceiul să i Iacă pe alţii să radă.

Produc i r ui ]iu vu mutra pe care o lac, cu mersul lor, cutac Inu nde cu uoniile si cu intrebănlc lor. Sc poa te sa radă11 înşişi sau â starneasca rasul cluai şi in biserică. Aceastado\(‘tli şte ■ t t un om m educat, pentru că luarea in ias este

bp d( < Im<aţu d u noi catcodată o considerăm deştepta

cmne ' um \ci înţelege cc lipsa de educaţie ic p re /in tă ra

Despre |>„

slJ|, sau a face pc altul să râdă, dacă n.. • pentru păcate?

Când celălalt produce cu uşurinţăhaz, sim|i câ niciodată „u s-a pocăit ni,! , aUnw<« * de

din feric itu l plâns. Acest om este purtat rl nU a g,ls’Mdemoni, iar în accastu furtună si :'il *• *

înţelege adevărul? Când cineva este ametit ^

pământul se învârte şi nu ştie ce să tacă. de c e ? * ? 1 lîxacl aşa este şi cel care ia în râs

Desigur că avva Isaia nu sc gândeşte aici la actun -■

mimi, c . la c u ca ic nu au hansma dumnezeiască a r; .r .. ,

Im. A ceşt ia , oriunde s-ar afla. produc o atmosferă cdere, clar sunt atat dc naivi, atât de needucat, si neşHum

nc vrcdm ci dc or ice rcspcct - deşi ci cred că fac

- încât numai ce I văd pc celălalt că rade. il fac s i M

mai tare.

Cum cunoaşte frământarea akidiei, Jihă wniliniştit simţurile lui şi nu înţelege lumina lui Du " »u ;< .

\ edeţi că sc referă la fapte din \ iara noastră n meiDc cate ori nu ne cuprinde akidia! 11 vc/i pc iltui că ~în biserică. îl întrebi de ce şi-ţi spune câ este rv-su.n-are nici un chef sa priveghe/e şi vi se roage Mtul pcuic

chiar să-ţi trântească o glumă, ca sfci se îndicptâ:**

treilea s-ar putea să vrea să se roage, dar 1 u nv>ţâuU «audt:cuvântul lui Dumne/eu şi se ingreu .îmboldeşte neîncetat. Toate acelea, /fee •- ' *mă tulburare a akidiei. Cănd cinema se ingreau/A ^ Kxul i

care trăieşte, cănd ii e greu >a mai lupte pnwchc c.se roage, să liturghisească. când simte itiliuncui im •

indispoziţie, o dezarticulate IJummcă. acest cm.este în totdeaun a tulbmai. Când \edcp ev* tulfcunl* *

*



Cuvinte ascetice

j s 7nmiri‘ fie a ajuns la contradicţie eu pot întâmpla doua ^crun^ie ^ ^ ^ r;uS ă l ^ T î ^ u « ' s - a separat de trupul lui Hristos, fie este un akidizat. adică un leneş, un fleşcăit, atat de gi os la

suflet şi la duh încât, până să-ţi răspundă, a şi uitat ce U i întrebat sau unde l-ai trimis. ^ ^

Akiciizaiul. deci, suferă de ceva şi nu poate sa faca nimic. îi lipseşte cexa. îl pui în strana de acolo, îl ameţeşte flacăra candelei. îl muţi, i se pare că-i întuneric şi 1ia omnul îl pui altunde\ a. i se pare că e cald. Are o tulburare, o neaşezare, nu se linişteşte niciunde. Ii vorbeşti cu dulceaţă, frumos, cu dragoste, strigi, dar orice î-ai face, nu poţi să simţi dulceaţă împreună cu el. Este omul cel lipsit de reuşita amărâtul care nu cunoaşte simţământul siguranţei pentru wă nu-şi face munca sa. Este akidizat. Cum vei înţelege însă câ tulburarea ta. căderea ta de la Dumnezeu se datorează akidiei? Cum vei simţi ce este akidia?

Mergi în biserică şi te aşezi cât mai comod. Mai poţi să te rogi? Oricât ai spune că te rogi, şi înger să fii, nu poţi să te rogi. îngerii se înfricoşează şi stau cu trezvie, nu cum-

\ a ei înşişi să cadă în akidie, iar tu, care eşti om cu carne şi oase care se împotrivesc duhului, ai impresia că poţi să te rogi astfel lui Dumnezeu? Şi totuşi o facem, pentru că simţurile noastre nu s-au liniştit, nu au dobândit statornicie şi

A

stabilitate. încă suntem cei ce se luptă între viaţă şi stricăciune. Suntem cei care ne zvârcolim ca furtunile, ca frunzele în copaci bătute de vânt ca marea răscolită de curenţi. Nu suntem oamenii care am luat o poziţie statornică faţă de Dumnezeu, pe Care ori L-am iubit ori L-am urât, încât să putem şti că simţurile noastre îl urăsc sau îl iubesc constant.

Simţurile noastre, mintea noastră, inima noastră, sunt ca o mană dezarticulată pe care dacă o laşi nu stă, ci cade. Gura noastră astăzi îl slăveşte pe Dumnezeu şi mâine

îl blestemă. Mintea noastră astăzi gustă clipe de înălţare



Despre pocăinţă

cerească şi mame cade în duhorile iadului rw*nu se îndulceşte de echilibrul, de liniştea '***ţunlor sale, dacă nu se întoarce către h.min . ’ -----

cu statornicie, nu va putea niciodată a înţeleagă ' ' ' Jw* A •-

're a simţurilor n^stre^nm noastră intrare in netulburare, în nepătimirea lm ni ~ ^ 'depind de privirea statornică spre Părintele cere c

Căpeteniei tuturor relelor este una numită răut, ■■■ vrăjmăşiei.

Dacă vrei să le biruieşti pe toate cele de mai v buie să învingi în mod constant vrăjmăşia. Aici mentă fim atenţi mai ales la înţelepciunea Sfântului. Puncnu de plecare al păcatului nu este nici egoismul, nici mândru, nici lipsa de dragoste, nici apostazia, nici nepocăinţa. nici aiice- va, ci răutatea vrăjmăşiei, opusul virtuţii.

Să luăm un alt cuvânt înrudit cu cuvântul \inuie. cuvântul viclenie - navovQyia. Vine de la adjec::> - navovQ*) oc - viclean, care provine de la adjecuvul - ia şi substantivul f p y o v - lucrare, şi exprimă un înţeles pas

faţă de cuvântul navorcAia. Amândouă cuvinte.e au ...

particulă comună adjectivul 7t«v. riavoucr ta lucrărilor (energiilor) lui Dumnezeu care ne înveşmântează, se opune slavei dumnezeieşti care se află în inima r.oaiiri şini le dăruieşte pe toate.

Prin urmare, preocuparea, strădania, cnju de urnu-ri reuşita, de a mă zbate pentru ea vine in opozine cu pa^ei. cu netulburarea pe care le dăruieşte partâşia slava dunux- zeiască, viaţa dumnezeiască. Dumnezeirea, \idean ii iu

mim pe satana. Virtutea estere/ultatu! lucrai - Duirj.»

zeu. Vrăjmăşia este însuşirea vrăjmaşului, a vicleanu.as •- mon. îl numim pe satana viclean, [v singurul a o ira t rţj

maş al omului, pentru câ ne îmboldeşte m «hfen* ^



Cuvinte ascetice

pări. căutări, dorinţe, care sunt o lucrare fie a minţii, fie a inimii noastre, fie a părţii noastre irascibile, fie a voinţei

noastre. Astfel vrăjmaşul este viclean, iar cel preocupat şi care se osteneşte, adică omul, nu are virtute pentru că nu are linişte, pentru că nu-L vede pe Dumnezeu.

De ce nu zice vrăjmăşie, ci răutatea vrăjmăşiei? înainte a vorbit de panoplia virtuţilor, iar acum de răutatea vrăjmăşiei, care este însuşirea vrăjmaşului de a ne lansa neîncetat în preocupări, gânduri, dorinţe. Inii strecoară vrăjmaşul un gând de hulă, sau de destrăbălare, sau de necredinţă în vremea rugăciunii. Acest gând nu este o energie care izvorăşte din mine, pentru că nu l-am vrut, ci în timp ce mă rugam mi-a venit ca un glonţ. Dar dacă nu am hulit înseamnă că nu am păcătuit. Dar satana ce a reuşit?

Doar cu gândul nu poate să mă întineze, pentru că

gândul este străin, nu este al meu. Sunt răspunzător pentru propriile mele păcate şi nu pentru păcatele vrăjmaşului. Totuşi cel viclean reuşeşte aceasta: să dea de lucru minţii mele şi apoi voinţei mele Cu mintea acum mă rog: „Hristoase, iartă-mă". Zicând aceasta, voinţa îndată mi se îndreaptă spre gând şi părăseşte rugăciunea, îndeletnicindu-se cum să

izgonească gândul de hulă sau de destrăbălare, moment in care îmi schimb starea, energia, părăsesc nepătimirea şi în ntregime mă aprind de patimă împotriva acestui gând

Rezultatul: a învins vicleanul, mi-a dat de lucru.Aşa cum dacă îi dai o minge unui copilaş, acesta o

ia şi se joacă lăsându-te în pace, exact aşa şi cel viclean a aruncat gândul, nu pentru gândul în sine, ci ca să ne dea de

a :ru. ca s z ne pună pe treabă în acelaşi fel putem să înţe- ;egen toate vicleniile, toate pe care ni le arunca satana. Aşadar, răutatea vrăjmăşiei este opusul virtuţii. Virtutea ste rezultatul împărtăşirii noastre de Dumnezeu, în timp ce rripârtâşirea noastră cu vicleanul demon este rezultatul

Despre pocăinţă

lor noastre. Pnn urmare, omul păcătuitul * face j * . P vrăjmăşiilor, însuşirilor vrăjmaşului cclui v,clean, in taŞ ce împârtăşindu-se de Hristo dobândeşte hammt

j'^nezeieşti, se face părtaş însuşirilor dumne/eieffi. Adică atunci când ne îndeletnicim cu păcatul n «nj L e n S m părtaşi vieţii vicleanului demon şi obhgatoao aruncăm vina pe alţii, considerându-i cau?.; şi motivul păcatului nostru. Dar chiar dacă aş spune că eu greşesc nu fac nimic altceva decât îl uit pe Dumnezeu - : 1: _

îndeletnicesc cu egoul meu. Semănăm vânt y.

furtună. în viaţa noastră există o urâţenie deoarece a', cm

împărtăşire cu întunericul. De aceea. Domnul spune; „Nu

puteţi să slujiţi şi lui Dumnezeu şi lui mamona' Pre/en: patimilor este un element care dovedeşte că iubi: . fupărtaşi demonului, şi nu lui Dumnezeu.

Iar maica virtu ţilor una este, numită irua lu: D u m n e z e u .

Frica lui Dumne/eu este virtutea de începui care e uneşte cu Dumnezeu. Când auzi un zsomot. te înspiA V- •

Iţi mai ţii şi respiraţia, te opreşti din muncă şi stai inc . ne-

iit ca să-ţi dai seama ce se întâmplă. Frica te face sâ te întorci cu totul spre ceva. în timp ce părtăşia cu Jer' nu! est.1pucina păcatelor, începutul tuturor virtuţilor este ' - •Dumnezeu, care înseamnă că mă opresc Jin or cc Privesc spre Dumnezeu cu atâta concentrare. . â: rrâznesc să mă mai mişc

iile • ^ Ce'° dobândeşte pe <« intru <.u <:■ k' 'T'*'e?i taie ramurile răutăţii dt care am \



Cuvinte ascetice

Cine dobândeşte frica lui Dumnezeu întru curăţie,

adică dintr-un imbold curat şi cu adevărată dragoste, în

acesta frica lui Dumnezeu naşte virtuţile şi taie ramurile ră-

utâţii. Aşadar, dacă vrei să tai păcatele nu zice, cum fa c

unii: „D e azi nu mă mai mânii sau promit să nu m ai m int” -

fiindcă iar o să cazi de îndată ce pleci de la mine, ci

dobândeşte frica lui Dumnezeu.

Dobândeşte, deci, frica aceastaiubitule , şi-ţi vei trăi tot timpul tău în odihnă, căci frica lui Dumnezeu este maica virtuţilor. [22, 2]

Dobândeşte frica lui Dumnezeu, această dispoziţie de împărtăşire cu Dumnezeu, şi-ţi făgăduiesc eu. Stareţul tău. Părintele tău, că toată vremea vieţii tale te vei alia în

odihnă. Nu te va mai tulbura nici patimă, nici gând, nici

păcat, nici mândrie. De constaţi cea mai mică clătinare în mintea ta, în gândul tău, în inima ta, în viaţa ta, dacă te

încredinţezi de cel mai mic păcat, adu-ţi aminte că aceasta se întâmplă pentru că nu-L iubeşti pe Dumnezeu, deoarece nu te împărtăşeşti din Dumnezeire. Dobândeşte frica şi aceasta îţi va dărui toate virtuţile. Fii plăcut lui Dumnezeu,

înv eşmântează-te cu privirea lui Dumnezeu asupra ta - sau cum zice poporul, ochii tăi m-au făcut să mă îndrăgostesc - încât Dumnezeu să te iubească, să te vrea, să-ţi fie bineplăcut şi atunci vei constata că nu mai există război, „căci Dumnezeu este Cel ce se luptă pentru noi” (Neemia.4 14). Şezi, ne va /ice Dumnezeu, şi Eu voi lupta pentru tine, duşmanii tăi sunt ai Mei.

I(iruşi a fost întrebat: Ce înseamnă a te linişti în chilie. [21,3]

Despre pociintf

S-ar putea ca cincva â intrehe fc a ectul după ce a \ orbit despre p. *. ur.':. >i , * e pentru’ căinţa este o liniştire constantă, încetare a luirtoior'de Dumne/eu. sfinţire neîncetată, neincetatflumină, de sfinţenia lui Dumnezeu. Cc ii Dumne/eu Tatăl a lucrat sase /ile. iar inodihnit de toate lucrurile Lui şi a sfinţit-o pe ca «Fc 2,„A sfinţit-. " înseamnă a încetat a mai lucra - de *

duminica este zi dc nelucrare - :i a rămas cu El^ %Întoarcerea omului la Dumne/eu >i lepădarea

înaintea lui Dumne/eu este sfinţirea O lun^MB sa ne luminc/e. dar când o punem pt Stanţa Masă. i lui Dumne/eu. nu mai e îngăduit - : . ; ; ...tipentru ca s-a sfinţii. Astfel si ('inul. pentru „ se sfinţi,

trebuie să-şi părăsească toate îndeletnicirile >1 vi liniştească. Liniştirea lui este pi«căinţa lai. A'..iar. hne < referă avva Isaia la isihie. Nu e in a tara subiectului.

Iarăşi a fost întrebai: Ce estt lumea'. a râsp*Kt

zicând: lumea i sn îm prăştie n a ' ■

împrăştiere înseamnă treabă. îndelet c k nkptafc- re a sinelui meu. Chiar şi studiul PănnţiK f B se* c Sfintei Scripturi poate să devină împrăştie e. "eu putinţă să ne despartă de Dumnezeu. Imprtf gândurile şi ideea de a tă:a gândurile '.iu dt cu ele. Fac. de exemplu, ceu. Mmă s.votf>c ai

sau n-am păcătuit? Dacă că • •• . .şese sau nu grecesc .’ Dacă greşesc, trebuie să fiu cinstit cu Dumnezeu. Toati . ^ însumi este o împrăştiere. împrtŞti®*** P*’

Cm inie ascetice

nu stan înaintea lui Dumnezeu, ei ma îndeletnicesc cu mine

însumi.Evanghelistul Joan spune că lumea este păcatul

(1 In. 5, i (>; 2, 16-17). Iar aici ni se spune ca lumea este îm- prăştierea păcatului, nu păcatul. Dupa avva Isaia impiaştie- rea pe care o produce păcatul este mai rea decât păcatul î n

suşi. Din păcat poţi ajunge Ia pocăinţă, dar din îinprăştierea păcatului ca/i într-o groază de probleme, de treburi, de ocupaţii, de cuvinte, explicaţii peste explicaţii. Imprăştierea păcatului, în cele din urmă este lucrarea demonului. ( cea cc înseamnă că la tine nu ajunge luminarea lui Dumnezeu, energia (lucrarea) lui Dumne/eu, lumina lui Dumnezeu.

LunutJ înscunma a-(i împlini voile fale ceh după trup \oia este întotdeauna după trup. I urnea este a te în- ariji dt truj mai mult decât dc suflet. I umea este a le lăuda cu cele pe care Ie părăseşti. Domnul însă ne spune să nu

iubim lumea, nici cele din lume (1 In. 2, 15). Nu vă preocupaţi, nu vă băgaţi inima şi mintea în nimic. „Copilaşilor, nimeni a nu va amăgească” (1 In. 3, 7). Staţi înaintea lui Dumnezeu şi toate celelalte vi le va da însuşi Dumne/eu.1>eaceea ne am făcui monahi.

( um vom putea sa reuşim aceasta? Numai prin in hidi ica, în liniştea chiliei noastre, în noi înşine. Acolo

e >le vi. ja noastră De aceea trebuie sa ţi organizezi programul \laU:, sufletul, toate, ca sa poţi avea mai multe ore de hniştiie, d i; ui mai *u scârnă noaptea. IX* acolo înccpe Jiaţa noastră. Viaţa noastră depinde de cat de mult ne bmslnn. ( u cat mai mult munceşte cineva, cu atat mai mult caşiip. ( u -at mai treaz este cineva la munca sa, cu atat

i iiituisimr

;t< ( u cat mai puţin munceşte, cu atât mai1,1 ,l cu atiit mai puţin trăieşte. Aşa şi noi, cu cat mai Irjvej* Rin, tu aiut mai mult Dumnezeu avem. Socotiţi ,,f|l nc închin la Dumnezeu. Unirea noastră cu

1I !

nu m ne /eu insa sc rea li/ea /â pnn pomenirea L *nu inseamna ca monahul riu , ,i n ,,j <j im fj|nu va mai asuda, nu \.î <>K, . [*• I(14î,: ^

Dumnc/cu le-a tăcut pr toate, 1 ! «j ^ ^cat suntem înconjuraţi de atmosfera lui| şi a isihiei?

Când sc/i in isihie. II găseşti ;ca te vi/itea/ă. Vă amintiţi dc de friguri. în timp ce arde i de îehrâ >1 atenţia îi era întoarsa numai >pr Hnsu ş \ mai putea tace, aşa că Apostolii L-au ruinat pc

vindece. „.Si s-a atins de mana ei si . lâ\at*o :ngijnJc v sculat’' (Ml. iS, IjS), Nu ai îi putut I) ’ . < . fKlo.cnumai cu cuvântul. Iii care .1spus mâni .! i im ţicyic ft şi marea s-a liniştit pe data , \r putc.i s,i spună >i dcmonutui care acţionea/ă înlăuntrul nostru: . Iaci şi ieşi dio omii

acesta". \ r putea sa strangule e patin * r>j .* v rfacă orice ar \rea, insa nu vrea. \ a a să inâ nc panii de mana. ,, i S-a atins de mâna ei** Câta drag ^ iubire, cată tandrele se ascund in jceasiâ tra/â' apiopieiea personală pe care o tace Domnul deasupracapului nostru.

I n oarecare bolnav, care bolea dc ai 1dc /îlc. simţii într-o noapte pe Sfanţul pe carc-I ml cj ^ îl nun.u pe partea bolnavă a trupului, l-a rămas umplută îu - «11apre/enţei vSfântului şi. când s

desăvârşire!Dum ne/eu nu sc po . 1 v ' s <

smochinul. Vine şi cu palrna l ui nc mângâ c

te fruntea, mâna. inima. Simţiţi a s .cast\ . p J

rintescului Dumne/eu asupra funiei noastre ’D aca t răi m f t r â .iccasi>. s i mua- . ^ r a * w

t in j ă, în s e a m n ă c ă n u s tăm sâ - l p r m m p c I u * oc

Despre poc&inţi

-415

Cuvinte ascetice

vreţi, nu ne-a prins febra dragostei peniiu Dumnezeu, nu ne-au ieşit ochii din cap de fierbinţeala plivirii după Dum

nezeu. Care să \ină şi să ne dea dulcea Lui mangaieie. Rămânem reci, fără trăire» fără viaţă, deoarece nu avem simţirea vieţii Aceluia. Dar se apropie de noi atunci când îl aşteptăm, când îl strigăm, pentru că vine la lot trupul. Şi pe tine te mângâie, şi pe mine mă îndulceşte, şi pe altul odihneşte. Dar dacă suntem ocupaţi, cum să ne mai găsească Dumnezeu? Şi chiar de L-am vedea vreodată, o

să-I spunem: „Aşteaptă un pic, să-mi termin treaba!”De aceea, pe cât putem, să cădem la picioarele Dumnezeului nostru! Vă rog, copiii mei, să ne iubim chiliile. Toţi sfinţii au făcut şanţuri în chiliile lor cu

e tniile. La alţii le-au putrezit podelele din chilie din cauza lacrimilor vărsate înaintea nevăzutului Dumnezeu. Ni ne vom asemăna şi noi cu aceşti oameni? Dacă nu ne

vom asemăna cu ei, atunci cu cine ne vom asemăna? Dacă r*L~ om iubi pe ei, atunci pe cine vom iubi? Dacă ei sunt <omenii împreună cu care am ieşit în pustie, atunci cu cine sâ călătorim? Cum vom simţi că suntem părtaşi sfinţilor, Jmpreună cetăţeni cu sfinţii” (Efes. 2, 19)? Să trăim astfel in '-hilrle noastre.

Dacă insă îţi dau de făcut un lucru, atunci varsă-ţi uj jarea. dar in programul de munca şi nu când ai tu chef, u -and te apucă hamicia şi devii drac pentru tine însuţi.

Pen ri câ drac este cine vrea să-şi facă de lucru în afară de t aţ a in care munca este pentru line o nevoie duhovni-- -c adueandu-ti echilibru şi ajutandu-te să le rogi fie şi

emu minute. In ituatia aceasta munceşte, dar ia mai întâiu .ni.r astfel încât munca sâ fie îmbrăţişarea lui

Dumnezeu, ii nu un blestem.P urmaie. vei lucra, te vei vedea cu fraţii, vei

J r c ‘ ’ e Hi va da valoare şi măreţie, ceea

4U>



Despre pocăinţă

ce te va face înger în locul îngerului căzut este chtlu. este meseria noastră, aceasta este învăţătura noa trâ

este apostolia noastră. Pentru aceasta ne-a născui ’i w zeu, pentru aceasta ne-a renăscut şi ceea ce aşteaptă de ii noi este pătimirea noastră, lacrimile noastre care sâ înmoaie pământul de sub picioare de-a lungul privegherilor Je apte. Să ne rânduim viaţa noastră zilnică încât să pu'e:'. locul şi timpul pentru aceasta. Mii de demoni dacă ,-ar zbate în jurul nostru sau ar face hărmălaie nu \or putea : - facă atâta rău cât ne face plecarea urechii la un sân- de-ai nostru. Să fiţi siguri de aceasta. „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ci Eu sunt” (Ps. 45, 11). Nu există altă cale de a cunoaşte pe Dumnezeu.

»»!*■»’|j« »|‘«

Acestea le-a spus celor ce au fugii din lurm. fiindcă au lăsat toate ale veacului acestuia şi s-au pregătit re t i >i urmeze Mântuitorului. De aceea, iubindu-i pe ei tu ira- goste desăvârşită, Mântuitorul le-a spus: Sculaţi

- J,mergem de aici ” (In. 14, 31). [21, 4]

Acestea le-a zis cuviosul ucenicilor săi care pârliseră lumea. E ca şi cum le-ar fi spus ca nu ajunge ^ fizică, ci e nevoie şi de ceva esenţial. Adică lume.: pe -.-in: sunteţi chemaţi să o lăsaţi este împrăştie, ea, preocupai ea „u

ceva, orice poate să vă fure sau să vă atragă in clipasau în alta. ... , _

Stanlul Isaia M m * ™ « J » f T f ' ........Sfânta Scriptură. Nu tfilcuieşte nici tipolou.. .

no'"1 Cuvintele Silnici Scripturi suni oarecum parte din gla

sul si suflarea Sfântului Duh, pe care le loloseşte potrivit cu

trehuinjele. Aşa cum voi vâ întrebaţi acum ce este lumea,

lepădarea lumii, pocăinţa şi eu va spun ca nu ajung acestea,

ci trebuie să le lăsăm şi să înaintam, Ia fel spunea şi Dom

nul ucenicilor Săi: „Seula|i-vă, sâ mergem de aici” acolo

uiulc vrea Tatăl Meu.Copiii mei, trebuie să ne ridicăm, pentru că ceea ce

facem acum în chilin noastră, în manastirca noastră, dac-o

cercetam bine, prin prisma lui Dumne/eu, în cc Ici adică osimte şi o vrea şi o cere Dumne/eu, ne vom convinge că c

un somn adânc. Şi pentru noi sună cuvântul că sufletul

nostru trebuie să se scoale, să se trezească din somn pentru

a sc putea înălţa.

Unde îi ia pe c i când le-a spus: „Sculafi-vă, sâ mer

itau <h L.ici'\ dacă nu Ic ia mintea de la lucrarea veacului acesta. ca sâ-i odihnească în împărăţia Lui?

Unde vrea Domnul să-Şi ducă ucenicii? Nu cumva în cealaltă viaţă? Nu. Sensul nu este: fugi din casa tatălui tau şi du-te la mănăstire, nici acela de a nu te odihni în viaţa de aici, ci las-o şi du-te în cealaltă Ci chemarea este o chemare a minţii, pentru că mintea stăpâneşte şi se uneşte cu Dumnezeu. Mintea ucenicilor încearcă avva Isaia să o atiagâ. să nu se împrăştie cu diieritele chestiuni ale vicţii, să nu se odihnească nicăieri, sa nu semene cu cel care şi-a

Cuvinie ascetice

rfilcuirca tipologica a Scripturii se bazează pe existenţa aşa-zîselor

tii ur ni tchiul Legământ, care sunt preînchipuiri ale unor evenimente•au persoane din Noul Legământ, astfel încât tâleuirea Vechiului Lcuâ-nwm M- facc m lumina celui Nou. Tâleuirea alegorică acceptă sensul"li-

i.i. nu ,.t mâi gineşte la acestea, ci caută înţelesurile duhovniceştimai malur *1 mai profunde ale textului.

-418-

Ix-spfv p*#c4mţA

pierdut dirccţia şi se învârte n v noapte t ţidrumul spre casa. Mintea trebuie >â *c ««dihacuîmpărăţia lui Dumnc/cu.

Când mintea intră in tainele imp&ityh usă-L întrezărească dc departe pe Dumnc/cu. *â~i

pc îngeri şi pe sfinţi pc ede pe care ..ochiul nu fe*atunci abia să spună; „Aici voi locui, c i im kUlui Dumnezeu (Ps. I3 l, 14). Prin urmare. noauzim un cuvânt mai dulce, mai adevărat decâi

sâ mergem de aici*', până cc mintea ro»aqră nu s-a odiini pnu s-a aşe/at în tronul ci din împărăţia ceruriior

Daca nu va avea loc această înscăunare. aîunu ..c este sigur pentru noi.1Dacă nu sc .j ucc iii^jur^rcâ *Icmnă a egumenului, sau a împăratului. sau a episooţMiuuvor lî aceştia liniştiţi vreodată } Cum poţi tu rămâi N&îfttl

şi sâ nu-ţi priveghe/e ochii şi inima să nu-ţi \crsc sinetcâtă vreme mintea nu ţi s-a aşezat in ceruri ' De aceea, întărindu-i. a spus . nu * lisa

fam. ci voi veni la voi".Mă duc, a /îs Domnul ucenicilor, dar nu \1 tulburaţi

pentru câ mă voi întoarce. Sunt Tar.:! vostru. ln*aU:».<rJ vostru. Fratele \ostru. Mă vor râst gnirda iu • â w*: —

\oi veni şi vă voi asigura cele trebuincioase reuşiun. nării voastre în ceruri. Numai să nu uitaţi ci uu n—1cvi'd alt drum pentru ca \oi şi mintea voas crucea.

. .C el ce nu po arta crucea sa ca x!:

n it p o a t e s â -M i fi e ucen ic * Lc. 14. - D espre i t t r e ' s pu n e s ă o p u rtă m , d a că KM ca m i* p n n g j ţ z e u m m t

una şi sâ stăruie in virtufi. ca sâ nu coboare de pe------ adică din in frânana de patimi, până nu le tau

ză) pc ele şi învie nebiruite



Cuvinte ascetice

După cum se joacă cineva cu bastonul iii mână, tot astfel şi Sfântul se joacă întru adevăr cu Sfânta Scriptură,

pentru că i-a pătruns înţelesurile şi-a botezat inima in ele,le-a trăit, le-a însuşit.Când Domnul spune că cine nu-şi ia crucea pentru

a-i urma nu poate să-I fie ucenic, despre ce cruce vorbeşte? Se referă la faptul că mintea omului nu trebuie să se oprească din priveghere până va stărui în virtuţi, se va întări deplin în ele şi va rămâne pe cruce. Când vreau să pecetluiesc

un înscris, îl pun pe o suprafaţă tare, deoarece voi apăsa cu putere pecetea Tot astfel trebuie să se întărească şi mintea, încât să poată neîncetat să fie pecetluită de Duhul cel Sfânt Care să-i lase întipăritura Sa, virtuţile, revărsarea razelor dumnezeieşti.

A nu coborî de pe cruce înseamnă înfrânare de la

patimi. Mintea nu trebuie să coboare de pe cruce până ce va dezrădăcina patimile şi va deveni nebiruită, înfloritoare şi cu bună statornicie.

Cunoscând Stăpânul nostru, iubitul lisus, că de nu va părăsi omul grija de toate, mintea lia nu poate să urce

pe cruce, a poruncit să se părăsească toate cele ale căror

legătură şi prilej coboară mintea de pe cruce. [21,5]

Nu vă poruncesc - zice avva Isaia ucenicilor săi —să părăsiţi păcatele, pentru că aceasta se presupune de la început Daca însă faceţi numai aceasta, veţi cădea iarăşi în păcat Chiar dacă vă veţi spovedi de mii de ori, veţi cădea în aceleaşi păcate cu şi mai mare împătimire. Şi într-adevăr pe cât se spovedeşte cineva, cu cât mai mult har primeşte, cu atât mai adânc cade în păcat, dacă nu ia hotărârea să fie ca un răstignit ce nu se mai dă jos de pe cruce. Pe cât mai mul-



Despre pocăinţa

te binecuvântări primeşte, cu atât n aj decât dobitoacele necuvântătoare, m . hur ¥ schima mică va fi şi mai rău, iarduă r , , , £ te! \ ?

schima mare se va demoniza Dacă prim . ' ’tunci va deveni mai înfricoşător ş, decât den*-n. ' . •ni el însuşi demon pentru alţii. Dacă va desem episcop yj

preoţia. a.

ajunge încă şi mai rău. Iar dacă întâmplător . a-.e - pe nenţe dumnezeieşti, atunci pecetea vieţii sale va fi pfcMol. Numai cine arc o adevărată cunoaştere a pacatului r*ate •

stea înaintea lui Dumnezeu.Aşadar, pentru ca mintea să poată sa .şi să stea acolo. Domnul a hotărât sâ se părusem*: j u

prilejurile care coboară mintea de pe em uTe fac, de exemplu, portar. Dar pentru câ unii

bură inima, slujirea pe care ţi-am dat-o este pentrj ;:r,e .T.j

rea decât toţi demonii. Demonii nu pot să-ţi facâ atâta riu

cât îţi face poarta. Te pun la arhondaric, la bucătărie nju - bolniţă. Slujirea îţi va crea legături cu diferiţi oameni Ce altceva este simpatia, prietenia pentru un om. scris a rea ceo trimiţi sau interesul care îl arăţi pentru cine a care . pierde în oceanul păcatului? Legătură este. în clipa -cce*i mintea îţi pleacă din cer şi aleargă la om. azi la acela. . t

la celălalt şi, în cele din urmă, trăieşti fară Dumnezeu.Omul, munca ta, cartea ta, haina ta. er e e\

mintea sau înaintea ta e cu putinţă să de\ina priie, peru coborî mintea de pe cruce. Aşadar. în cel .nai • *dacă te afli, nu-ţi este de folos cât timp acccr: - singură legătură sau un prilej care îţi coboară

îngăduie să rămână neîmprăştiată în cele

venit la El şi l-a ~is: H,V>. . .. w. .... Jir îngăduie-mi m a i î n t â i ca. plecând ■

Cuvinte asccticc

caso mea" (Le. 0# 611 D a i cunos< andul iubitul nostru fiSu c i de vYrifii ji f Ucu

îprfij j spre ele şi prilejurile *t,r il K(,r tmiepărta de la t <m

e St CttVUU ii l <1* ’ " pe at ela i j I' ( c zicând JHmemea. punând mima />< plug >s/ inumându se %pre cele dinapoi, nu • te pntrnir pentru impârâfiu

cerurilor' (Le. 9, 62 L

Domnul a spu^ cclui caic . <>ia sâ i urmc/c dur voia

m i rnlii s i rânduiască ccic cHn casa sa. Vc/i-ţj dc treaba ta.nu cţu pocnvit pentm Mine. pentru câ /.ici câ vrei sâ-Miurme/j ilar numai U indatâ ţi-a /bura i acasâ ca sâ ţi aranc/1 socotelile Al femeie' Lasă femeia \ j copii? Lasâ co

piii Ai t t l i? Laift pe UU A ic a sâ 'L a â a a Ai probleme?Lată problemele Oncc a 1 »t iu mişca inima es-

ic o kffeta ft p un pr.lc) - ar tein; afară niin< ni nu pur* mâna pc piut i uita inapţi tm Noi insa d t calcun ne uitâm indârâl!

Acestea />*' apune, în* uţâttdihrte < / <el <e voieşte sa intre in impar apa l.ui da* o nu v \n prcyuti mut uitai iu si

ne %â ura \iu frtbte fele rr titra % mima sa pre lume nu

poate sâ mire in imparului pe care a dorit o.

O uar in mân/isti? ea îl ,ir: ji mirai, daca se vaafla cel mai mic lu j atragă mima, VtCO

f ) promisiune vieo pioblcma.

punt problema ta acest lucru . . - greutate fa cade

r ‘ ** il'. mi ;* ij Aceasta este o

. vreo nedumerire, v mai îiiuIi de douâ parale,

uu >pârâsc>0, ru< i uu sc cerurilor I)c ce ! Pentrutau iii câ este oâmantcsc. are



leg» a Vieţii duhovnicii, iar m le „„ e aibd dici vreo putere.

Sâ ne cercetăm pe noi, fraţilor, de suntem * * nu din lume şi daca nu untem ne va pazi pe noi de cel i l r [21. 6J

Sâ ne cercetăm, copiii mei, şi sâ vedem de ce iubim atat de mult lumea aceasta, de ce ne potrivim cu ea. de cc

ne lipim cu atata lipsă de discernamant de ea, de ce devenim una cu dorinţa noastră, cu necazul nostru, cu foamed noastra. cu pretenţia, cu aşteptarea, cu speranţa noastră. Daca mi sc face aceasta —zicem —, viaţa mea va deveni rnult mai uşoară, dacă mi se dă deşteptătorul, mă voi trezi mai uşor. ( neasul la care te-ai gândit, te-a atras, s-a lipit de tine. Nu ţi-ai dat seama, dar ţi-a plăcut de el. Aşa cum ceara care

se lipeşte de veşmintele vechi, şi nu mai ştii exact ce este şi trebuie sâ te uiţi cu microscopul, tot aşa trebuie să iei microscopul ca sâ te cercetezi pe tine in adâncime, pentru că dorinţele tale şi cele ce te atrag au devenit una cu şinele tău.

Sa ne cercetăm pe noi, fraţilor, de suntem sau ni din lume. Sâ vedem, în cele din urmă, suntem ai lumii sau ai lui Dumnezeu? Dacă suntem din lume, de ce să mai vorbim acum despre pocăinţa, spovedanie şi celelalte. Toate acestea sunt minciuni. Le spunem numai ca sa ne satisfacem conştiinţa care ne acuză. Nu facem nimic a tceva decât sâ mergem de pe o scena pe alta, dupa cum *e i ' sau sc deschide cortina. Totul însă are un slarşit., w sfârşitul nostru va li îngrozitor dacă nu ne vom pocăi.

nu Ic von) lăsa pc toate.

Despre pocăinţă 1

11 'X ,



Cm inu* ascetice

S j ne rcetfirn deci fra ţ i lo r da ca ne-a m îm b n tca t în

H risfos sau nu. | 2 1, S]

Sa iui vă imaginaţi că, daca am venit la mănăstire, am reuşit aceasta. Chiar şi noi trebuie să ne cercetăm daca ne am îmbrăcat în Hristos. Dar nu ne-am botezat, nu ne-am făcut monahi, nu ne-am uns cu Sfanţul Mir? Toate acestea au fost nişte pecetluiri, dar vin obişnuitele noastre pecetluiri

ilnice pe care le facem noi cu gândurile noastre, cu nădejdile noastre, cu reuşitele şi cu nereuşitele noastre, cu strădaniile după virtute, cu vi/umile noastre, cu dorurile noastre duhovniceşti care, toate, 11 acoperă pe Hristos şi-l de braeă de pe noi

iar Hris tos sc cunoaş te pr in curăţ i t . (Y/W es te curat

.s/ locuieşti intru cei curaţi.

Poţi să te încredinte/i că locuieşte cu adevărat IIris- tos în line dacă eşti curat, neprihănit. Ieri se poate să fi fost

îmbrăcat în Hristos, iu 1 însă se poate sa fi lepădat haina.Ş/ m ce i nepr ihăni ţ i locu ieş te Dumnezeu . Neprihă

nit. curat este cel neîntinat. Nu este cu putinţă să păcătuiesc cu gândul, cu inima cu voinţa, prin lipsa, cu ştiinţă sau lata de .ştiinţa şi sa spun ca sunt îmbrăcat în Hristos. Daca însă păcătuiesc lată ştirea mea, fătă să înţeleg şi Iară să vreau, atunci păcatul a lost şi este o ucidere a iui Hristos, o răs- i ;nire a iui Hristos. existând însfi elementul atenuant al

neşiiinţei şi al lîuă-de-voii. Desigur că ani şi eu partea mea

Kispundere, daca neştiinţa mea şi lipsa de voinţă se dato- r*a/.u pioprici mele neputinţe sau neatenţiei mele anterioare. 1 1 om beai nu şi dă seama că omoară si de aceea are cir-

cu nistanţc atenuante. Dar arc v rtis-puriticrc

că. îmhatăn(Ju->c. mintea lui i>i pierdeht

Tot astfel sc poate ca şi cu. din I

neascultarea mea dc a/i. din tulburare.» dc inţa dc a/i. din nemeduarc.i cuvimului lui lipsa dc rugăciune si cad intr-o Ingroţare « nwţu » „ simţire ii immn şi nu ni»n înţeleg cc este picit, âBâcflh iese şi sa nu înţeleg Această neştiinţă şi ocinţckgctt a mm nu ma îndreptăţesc* iar hpsa de voie nu mâ tace ncviDo%«

\d |c e lt\ ul „neprihănit , r \ t o . *-e ionjdc^tc jxj \ ei hui „cinstesc, ma st înţese Xcouao > .u adjcctroil„slant (t t y io o . După cum o uosjxxlmi ^ râ ti i.*\a

aşteptând un musafir şi. după cc-şi rânduieşte nebunie a

tihna *i netulhurare, se aşca/â şi-l aşteaptâ. toi Mic >. cd

ne prihăn it isi pregăteşte casa, adică sufleiai .

este neim prî ştiai n u m a i ire nici o problemă. * a.

n ic i o necurăţie.Fste omul care nu aşteaptă : c a \ . ^

decât pe Dum ne/eu. Casa lui, sunetul lui v. e pc

care il aşteaptă, lut Hristos după caic ;an*c>!e IX

adjectivul neprihănit are ş i înţelesul de . n. care v . x u câ nim eni nu poate să intre inlâuntrui n>cu câ i a ji^epţi jh

episcop nu mat dai nimănui \v ‘ e sa intre ' -

nu o m urdări, lo t astfel nici in nc • 1 - s-nimic, decât Ce l pe care 11 aşteaptă m inu .*

Cu răţia, prin urmate, este s u r a Hcanvchii**mintii şi trăirea prin minte a lui Hnsio*. cun: pumn

nu o curăţie tipiconali a trupului, a : • « * *Vedeţi cât dc adânci suni învâ tu. e< . - ’ ;noi, ce facem *Se poate ' i '

îndată sil alerge ca O l >ixnctfcM* j V ^ j Z S r tt i m p cc d o r m e a , e u atât mai uşi ••• 1.

pentru ci nic. n o «ft-l coste ţ m mal, va k v . sau era n u m a i un ganJ •<

IX'sprc pociintl

4 J N



Cuvinte ascetice

esenţă, se simte nevinovat şi de aceea alcarga sa se spovedească. Dar cănd doreşte ce\a, cănd se împotriveşte, când se revoltă, când are interes pentru ceva, atunci nu se spove

deşte niciodată.Altul se poate să primească o scrisoare sau o ştire despre fratele său că vine peste două luni la mănăstire. îl aşteaptă doua luni pe fratele său şi nu vine să sc spovedească cu lacrimi pentru aceasta. Dacă însă îi vine un gând, chipurile, \iclean, \a spune: „Părinte, am păcătuit Domnului" \ i păcătuit Domnului? \ ei cădea în lucruri mult mai

rele. pentru că asta arată cum conştiinţa ta încearcă să evite realitatea.

Cum sc vor cui aţa altfel decât nemaifăcând relele pi cart le-au făcui '

Cum e cu putinţă să devii curat, să rămâi liniştit, dacă nu te vei curăţa de toate câte ai făcut şi dacă nu le vei mai săvârşi, daca nu vei păcătui iarăşi, dacă nu le vei mai gândi din nou, dacă nu le vei dori? Numai aşa poţi să spui ca te pocăieşti.

Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu că în clipa în care st întoarce omul dc la păcatele Iui, îl primeşte cu bucurii şi nu-i mai socoteşte acele păcate, precum s-a scris în E\anyhelia despre fiul mai tânăr

Cât de bun este Dumne/eu! Ce Dumnezeu avem şi :e facem noi! Îndată ce se pocăieşte cineva, Dumnezeu îi uită păcatele, îl primeşte. îl îmbrăţişează cu bucurie şi nu-i

mai socoteşte acei păcate, nu-1 judecă şi nu-1 întreabă des- :>f e păcatele pe care le-a făcut.

-426-

Despre p>

V.n unii să se spovedească :i dă-, | u , detaliile: am făcut asta, alta. să \ ă mai , ( . ‘

să-mi iasă din cap. Desigur îi ascultăm, pentru â da

asculţi pc vreunul şi îi spui: Bine, ştiam a-t» . 'se întunecă sufletul Adică nu-1 interesează cu adevărai vrea Dumnezeu, ci să-şi facă treaba lui. să le spună psă simtă că s-a lămurit subiectul. să-L înşele pe Dumnezeu.

Dumnezeu însă nu întreabă despre trecutul tău Te primeşte. Când? Când te vei pocăi. Vedeţi ce frumos >pune

,,Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu că în clipa în care -a întors omul de la păcatele Iui”. Nu spune când încetează : păcătuiască, ci când se întoarce. Ai vizitai o casă jtrăiră te-ai întors la casa ta. Ai lăsat-o pe cea străină. Omul adică simte că nu mai are nici o legătură cu ceea ce a făcut r..n- te. Atunci începe adevărata viaţă. Atunci încep drepturile noastre înaintea lui Dumnezeu. Dar în măsura în care nu ne-am întors, ci încă mai cădem în gânduri, dorinţe. \c;ri.

înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu, dragostea Lui es:e ceva nefolositor pentru noi, pentru că nu poate să ajur_~ până la inima noastră.

Dar când a bătut la uşa lui pocăinţa, n-a amâna

primirea ei, ci s-a întors la tatăl său cu smerenie, lasou toate voile sale cele trupeşti. Căci a ci t jit tată j este milostiv şi nu-i socoteşte cele ce le-a făcut. su < ■tatăl său a poruncit îndată să i se dea veşmânt,! curat** ,amina înfierii (Lc. 13, 11-1-)*

îndată ce fiul risipitor^ dfct a zis: „Lc las pe toate *1 nia in luniinoasi aajuns, tatăl I-a îm b ia t şi £ f;)S,curăţiei şi inelul ,U1 ‘ jj„ ikvi

făcut neprihănit, deşi sc

-427-



Cuvinte ascetice

petrecuse cu desfrânatele, ci i-a spus: „Şc/i aici, copilul meu, altcineva o sâ înjunghie viţelul ccl îngrăşat, altcincva

\a aprinde luminile, tu şezi liniştit aici, tu eşti copilul meu, nu eşti un străin". Adică i-a dăruit viaţa păcii, a netulburării şi a înfierii.

Acestea Ie-a spus Stăpânul nostru lisus Hristos, învăţându-ne câ, daca ne întoarcem spre El, trebuie să părăsim întâi hrana porcilor şi atunci ne primeşte ca pe unii

cc ne-am făcut curaţi. Şi le-a spus acestea ca să nu zăbovească sufletul, zicând: „ Când mă va auzi Dumnezeu pc mine?” Căci ştie Dumnezeu timpul când e vrednic cel cart cere să se bucure de mântuire, şi atunci îl ascultă pt el degrabă. Să ne întoarcem, deci, cu toată inima şi să nu ne descurajăm în a-L ruga. Şi El ne va auzi în grabă.

Dumnezeu a spus toate acestea, zice avva Isaia, ca să pricepeţi cât de plin este de iubire. Dumnezeu te aşteaptă la răscruce, poate, şi după ani, te vei întoarce. Un astfel de Părinte a\em, iar tu stărui în propriile tale visuri, socoteli, idei, pretenţii, preocupări? Atât de naiv îl întâmpini pe Preabunul Dumnezeu? E de neînţeles ...

Când omul nu are încredere că Dumne/eu îl va primi îndată, ci crede că îl vor împovăra pe mai departe mari po\eri, îl ia akidia, melancolia, şi continuă viaţa sa păcătoasă. Nu, /ice avva Isaia, scoalâ-te, nu te teme şi vei primi imediat ce doreşti. Auzi-te-va Domnul, dacă sufletul nu ţi se \a umple de akidie. Dar atenţie, nu aştepta roadele pe moment. După inima ta, după pocăinţa ta, după curăţia ta,

va fi şi răsplata lui Dumnezeu. Nu spune: „Unde eşti, Dumne/eul meu? îţi slujesc de zece ani şi nu mi-ai dat nimic! „Ce importanţă are că-Mi slujeşti - răspunde Dumnezeu - ţi-am cerut Eu să Mă slujeşti? Eu nu ţi-am

cerut să Mă slujeşti Ţ ,.4tn ^ (

neîmprăştiat. minte văzătoare ifc DumnezmNu protesta, zicând: ..Unde cţti Du

Ma ro- m nu mi Te-ai descopem mciod*!.”, nici o bucuric. nu mi-.u impln i ,,,Ţi-am cerut sănătate. \Ii-.n dat hojJi. Mi-ai dat moarte. In cer virtute inu Dumnezeu eşti Tu?“

Nu. nu -jândi niciodată aşa. Ştie

inima ta va îi încăpătoare inc*} n**u pnmît înscamna ca mima la înca nu î ncape Im n u este « ly p w k

aşa cum pui multe lucruri . * un i >c iv ... . inu-un uc sa nu mai tic nici un l o t gol N i c i a e r nu r -a l e > . . . r *

mima la şi \rci să încape D u m n e / c u . :v Cjrt nu L Inciţi corurile?

.Îndată cc voi vedea, copilul Mc ............ —

potrivită. te asigur ta nu voi întârzia nici un nur uf ca si-ţi împlinesc dorinţele, aşteptările, u eie f~.v dumnezeii îndată le soi tace"

Dentistul iţi face o injecţie >1 -nte.tp-

tace operaţia Dacă ţi-o face miedul te c. /hs e . .lure^

şi-ţi poate sparge dinţii. \>a >i Dumnc/eu .........

potrivită ca sâ vină să-ţi lumineze cuc-: • întreg raiul. Cele după care ai tâniit «nu. J.'i. trr. --r-două/cci. cincizeci de ani. Ie vei pnnu intr-t -

Dacă c m ni sau căutim sau -<;" / ^ fraţilor ; cc căutam sau ce i cnn venit la prietenul său Li ffiiczui tiopfli* <*u .

„îniprunmtă-nui cu trei pâini prieten de pe drum i Ic. II. .

Dc\pnr podind

-429-



Cu\ intc ascetice

Daca deci te îuftlişczi Domnului şi ceri sau baţi, trebuie sâ baţi cu răbdare, să nu te grăbeşti. Cine se grăbeşte, nu-L iubeşte pe Dumnezeu, ci doar voieşte să-şi

satisfacă curiozitatea, scliviseala, îngâmfarea, bunele dispo- iţii. \ rea să-L ispitească pe Dumne eu. Am o problemă şi vreau ca Dumnezeu să-mi dea răspunsul printr-un semn. De nu mi-l dă, pun eu un semn. Mă uit încolo şi dacă zboară o pâsăruică înseamnă că Dumnezeu a trimis-o, şi îndată primesc răspunsul de la Dumnezeu. Aşa suntem noi oame- nn. In realitate urmărim să ne satisfacem şinele propriu.

Nu, zice avva Isaia, nu te grăbi, dar sa ştii ce ceri. Să ceri Duhul Sfănt. Să ceri netulburarca duhului tău, curăţia inimii, neîmprâşlierea privirii. Atunci Hristos întreg te va

îmbrăţişa şi pe tine ca pe fiul cel risipitor. Când te îmbrăţişează cineva, să nu-mi spui că nu-ţi dai seama. Hristos te va

îmbrăţişa când o \ ei cere cu adevărat. Copilul meu, ne spune Dumnezeu, dacă nu te am îmbrăţişat încă, este pentru ca

nu .:i \ rut.

Sâ aruncam deci, fraţilor, dt la noi lenevia şi să ne pregăiim spre această îndrăzneala. Şi de va vedea Dumnezeu răbdarea noastră, ne va împlini cererile noastre. [21,9]

Să lepădăm deci lenevia şi să dobândim neruşinarea celui care a mers în miez de noapte la prietenul său şi i-a zis: dă-mi trei pâini (Lc. 11. 5-6). Ştia el ce caută. Aşa şi lu,

ştii ce cauţi şi de ce cauţi. Motivul pentru care ceri ceva sâ aibă legătură cu Dumne eu şi cele pe care le ceri să fie Jin cele pe care le dă Dumnezeu.

Vii, de exemplu, indignat pentru câ nu ţi-au dat asul potrivit ca să găteşti. Ai fi putut să ramai liniştit, să iei 1ul au sa-ti spui că nu îl ai, şi să mergi Ia egumen sau la

430-

I Xr' prc pucâmţj

cpitrop şt sa-i spui ca nu pc,|, . ,v,

Cel puţin -'i: „D oam ne. I i su se H rw ,a ,e ’

câ nd în lăun tru l iau fierbi şi t , întreb, de’« imiu S S

a tunci pc care Hris tos il c h em i1 Aşadar • t p en tru D u m n e zeu . Dc asemenea. i

dă Dumne/eu. Lucrul acesia are importanţi noastră viată.

Sa luptăm deci, fraţilor, împotrivii

rupem de la noi linţoliul 'întunericului, car, o.v uiuirta $, vom vedea lumina pocăinţei. Să cîiştii'ăin in nm fu SI un., ji Măria, care sunt suferirea răului $i plânsul. |21. lu|

Cu linţoliu se învelea mortul. .Să rupem.

linţoliul şi, dacă suntem liberi, sâ dobândim nu o lemcic, ;i

doua, pe Marla şi Mana, care sunt reaua pătimire >1 plânsu!

\ w a Isaia ne da aici o interpretare alegorica V..-\ *

îngrijea să-l slujească lui Hristos şi cerea ajut

M a r ia î nsă şedea şi ascul ta cele tainice, duho nu c?i

ne d e s t răp ung ere cuv in te ale lui Hristos. Gri a Marttr .

tru Hristos era o osteneală a trupului, care este rcau, \ît

re, iar Maria, care şi-a ales partea cca bună. esic

Reaua pătimire înseamnă să se considere cinema peceva netrebuitor şi să îngenuncheze, sa iaca aJ-ivi.u^

p o d e a cu metanii le lui. Plânsul sunt lacnimU.

culorii ochilor din pricina multeloi lacrimi.

Care p U n i • C Laz*. a d iJ m in m

<*....... ’ ' proprii.

Fâşiile som bemilf * l“ « a e“ c“ ‘ f ţL n » tii. Ia. * « . reaua patimi* ii !»**'■ “

-431-



Cm inte ascetice

Marti şi Maria. pe Lazărul tău, mintea ta. care este legată cu multele cordele ale \ oilor tale. \ oile noastre sunt cordelele cu care ne legăm pe noi înşine.

Şi astfel El îşi fac e m ila şi le învie p e L ază r , căc i esit p r prii lor să tacă sa f i t legat Lazăr. D a r câ n d L ază r

c s î c cifbt n:i. .\c fa c i văzu tă râvna M ărie i şi a M artei.

Hristos îşi arată mila. îl înv ie pe Lazăr, dar le lasă pe Marta şi Maria să-l dezlege, adică reaua pătimire şi plânsul. Care este sensul? Dacă vrei să-ti eliberezi mintea de lesă-* oturi si sa-L simii pe Hristos ca eliberator, atunci osteneşte-te c reaua pătimire şi plângi. Dacă încă zaci în păcat, în patimi şi-n nepocâintă, dacă mai cazi în cele pentru care de mii cc ori te-a: pocăit şi ai plâns înseamnă că nu vrei să te slobozeşii. Glnd \rei. ai grijă iarăşi să nu-L ispiteşti pe

Domnul.Sâ ne luptăm deci. fraţilorr du pă p u ter e a n oa stră şi

Dumnezeu tu \ uia dupâ mulţimei m ilei Lui.

Să ne luptam. îraţii mei. potrivit cu puterile noastre şi Dun nezeu ne ' a ajuta. Numai să ştiţi că nu răspunde în

: şi- acelaşi fel tuturor. Altceva îţi dă ţie Dumnezeu, altceva mie Mie imi răspunde după un an, ţie după trei. ai tuia după douăzeci.

ieşit trălucirea soarelui şi a h a strălucirea lunii fi stea de stea se deosebeşte îti strălucire (1 Cor. 15,

-il dur sunt intr-o unică sfântă tărie.

Nu voi să fii ca celalalt, nu-1 invidia, nu dori sâ ai roadele lui pentru că Dumnezeu dă fiecăruia o sfinţenie di-

-432-

Despre pocăinţă

ferită, o reuş.tă diferită, desfătăn difeme. alte trăm « f» ţie de cât de încăpători suntem şi cât de m\t Zr 3 Q Intr-adevăr, tu nu eşti ca celălalt - el este ma. marT^ sfânt, tu pan mai mic, el are trăiri, tu mai puţin- dar nin* nu este lipsit de slavă. Intr-adevăr, alta este strălucirea soa relui şi alta strălucirea lunii şi stea de stea se deoubqu in strălucire, dar toţi au parte de slavă. Sla-a. sin . • .

împărtăşirea energiilor dumnezeieşti către om.Dumnezeu lucrează m toţi, nimeni dir; cei

şi cer nu \a rămâne sărac. Douăzeci de am să nlT!-: douăzeci de ani să fii fară o leţcaie duhovnicească. d r la sfârşit vei lua slava dumnezeiască şi \ei străluci. M iul care Sfântul Isaia le leagă pe toate este uimitor. Toate ncr-t singură propoziţie!

Pe mine Dumnezeu m-a auzit şi mi-a d.:t des:1in duhov niceşti. Pe tine încă nu te-a auzit, de i plinei, pe celi-

lalt care nu plânge - şi poate câ nu \ a plânge niciodată -; : nu l-a auzit. Altul se luptă douăzeci de ani ca >â lerece mânia şi tot nu scapă de ea. în timp ce altul si-j lep :-

într-o clipă. Toţi însă sunt stele care au o diferi.â Ntr.1u re. dar sunt într-o unică sfântă rărit . Cu toţii suntem pe cern! lui lisus, în cerul pe care ni l-a deschis lisus, în sânul Bi>e- ricii, în raiul lui Dumnezeu. Cât de faimos indepAnej >scăderile şi mândria şi dezamăgirile, obraznic j in „urcpoate să cadă cel credincios.

Şi slava lor şi cinstea lor este j Lm

până în veac.

Strălucirea mai mică sau mai m a r e ^ ^

sunt cinstea lui Dumnezeu, pentru * < ^ £ £ 3 «*- ugă propna sa lumina şi a*t t raza *we-tru. Când pui oglinda in soaie,



Cuvinte ascetice

lui. Dacă pui o haină o absoarbe, iar dacă pui alte obiecte absorb căldura, şi încălzeşti acolo unde vrei să încălzeşti. Exact aşa se întâmplă şi cu noi în ce priveşte părtăşia noas

tră cu Dumnezeu.Câtă linişte răspândeşte avva Isaia în inima omului,câtă odihnă!

Nu am văzut nici un om în viaţa mea care să fi cerut ceva de la Dumnezeu şi să nu ia. Numai dacă n-ar exista Dumnezeu, s-ar putea întâmpla aşa ceva. Ba încă e mai uşor să spunem că nu există Dumnezeu, decât să spunem că Dumnezeu n-o să-mi dea trăirea duhovnicească pc care o cer. Dumnezeu nu ne-a chemat la nimic altceva decât la îm

părăţia Lui. Dar dacă nu-L simţim şi nu-L trăim pe Hristos, care este împărăţia, cum vom fi nişte îndrăgostiţi? Este cu putinţă să iubeşti ceva când nu-1 cunoşti şi nu-1 vezi? Ceea ce prinzi în mâinile tale, ceea ce văd ochii tăi şi ce plămădeşte inima ta, aceea iubeşti. Dacă până acum Dumnezeu nu ne-a dat părtăşie cu cele ale împărăţiei Lui, dacă nu ne-a dat bucurii duhovniceşti, este pentru că nu le-am dorit, nu ne-am luptat nu ne-am zbătut pentru împărăţia Lui. Să o urmărim.

Acest lucru însă se reuşeşte cu trudă, care însemnează viaţă în tăcere înlăuntrul chiliei. Am devenit monahi ca să ne Îndestulăm in chilia noastră de priveghere, de rugăciune, de plâns, care e cel mai dulce lucru din lume. Iarna,

noaptea noastră ţine nouă ore! Nu putem să-i dăm lui Dumnezeu cele două. trei, patru, cinci ore şi să ne odihnim puţin dimineaţa? Am putea şi şase ore să priveghem şi, dacă ar

-434-



pocăinţă

exista mai multa râvnă in mănăstirea nfJMlrt _ _____

i r n n n in is im î n c i “ " *• ^ P«ea aă-im rt»xji-

zeu, deoarece într-adevăr Lui ii şi apart;ne. * ****

iconomisim încă şi mai multe ore in n , -... , ., lităţi prin care întreaga noapte să

zeu. deoarece. t In psalmul 103 se spune câ omul nta luciBMi „

noaptea se odihneşte. Dumnezeu a tăcut ziu. m i n m iar noaptea pentru odihnă. Dumnezeu îl odihnest *p* - "odihneşte nervii, trupul, sufletul. Fiarele săib^e ^ ziua şi ies noaptea şi-L strigă pe Dumnezeu, ccrâr , n i

nea lor. II slăvesc, comunică cu El (Ps. 103. 20-23 Cerere noastră este noaptea. Şi dacă nu strigăm astfel, dscâ nu plângem şi nu ne îndurerăm, ce mai putem face?

Când cineva hotărăşte o astfel de viaţă, la început întâmpina o anume dezamăgire, deznădăjduire. pentru ci inima noastră este închisă, astupată, aşa cum bip mu ' mâncare în gură şi ţi se pare că te sufoci. Tot astfel păţesc ?: sufletele noastre şi nu-L mai încap deloc pe Dumne/eu Ir - mile noastre sunt închise pentru Dumnezeu, fiind legale de alte lucruri. închiderea inimii este o rupere şi o îngheţa e Inima noastră este spartă, împărţită, dezbinată între m:e de nevoi, probleme, căutări, interese. Este farâmiţ&ia $. când vrei să aduni bucăţile acestea, nu poti. E c.: >i cum a:

aduna bucăţi de gheaţă fară să poţi să le uneşti ca să tac cata iniţială. Inima noastră e îngheţată bocnă pentni D.; nezeu. Dar când omul face începutul şi nu se îndrepţâţci şi rabdă, stăruie, atunci, în ciuda fărâmiţării >i itv e inima i se va deschide şi-L va găsi pe Dumne eu.

Cei mai mulţi, când văd cat de mgm.....rarâmiţată le este inima. întreabă: •

nu-mi spune nimic, nu simt nimic ^ . ....inima ta nu simte nimic, acesta nu-i un *

dimpotrivă este #l *,n r,, CJ*inimii tale. sa-ţi sporeşti m-ci.u

-435-



Cuvinte ascetice

faci aşa, simţi încet-încet ca inima ţi se deschide. Pământuluscat pe care cade ploicică îşi deschide încet-încet porii şi

absoarbe ploaia. Tot astfel şi harul lui Dumne/eu* ca o alta

ploaie, coboară din cer în inimă şi-i deschide porii.Toate le face Dumne/eu, numai să stărui în osteneala

mea, în plânsul meu, în căutarea lui Dumne/eu. Pământul care primeşte ploaia începe sâ rodească încet-încel. Tot aşa se întâmplă şi cu sufletul nostru care primeşte harul ca pe o ploaie şi încep sâ rodească seminţele pe care ni le-a semănat satul nostru, mama, tata, vârsta copilăriei, visele noastre,

Stareţul nostru. Seminţele încolţesc, cresc, înfloresc, rodesc.Prin urmare, toate câte ui le-a dat Dumnezeu, dacă

nu ne luptăm, rămân în noi şi nu încolţesc. Adică nu mă unesc nici cu Stareţul meu. nici cu cărţile mele, nici cu )umne; eu. care m-a cultivat. Nici cu tata, nici cu mama.

S-ar putea sâ-i pomenesc, să le fac parastase, dar totuşi nu

iese nimic, rămân o simplă sămânţă aşa cum am că/ut odinioară în pământ. Voi putrezi, dar nu voi rodi. De aceea toate mi se par străine, îngheţate.

Dacă nu te închizi în chilioara la până ce ţi se va deschide inima, chiar şi după ani de zile - va veni însă şi ceasul acela - n-o să-1 simţi nici pe Stareţul tău ca pe Stareţul tău. nici pe tatăl tău ca pe tatăl iau, nici pe Dumne/eu

ca pc Dumnezeul tău. Va fi Dumnezeul lui Vvraam. al lui Isaac. al lui laco\, adevăratul Dumnezeu al Bisericii, Mirele miresei, dar nu \ a li niciodată Mirele tău.

Aşadar, ne-am predai inima lui Dumne/eu, ca s-o deschidă 11şi-o \a deschide celui care stăruie, luptă, nu se răzvrăteşte, nu se împotriveşte, nu esie nerăbdător, ci asculta ( tiui care aşteaptă răbdător şi ice: va veni şi ceasul

acela Şi într-adevâr. ceasul \a veni! Cu neputinţă sâ nu \ mă! Alltel. Dumnezeu nu exista. Dacă există, alunei există

-436-

Despre potenţi

şi această clipa în care Dumni /t umeu. va (levent

Cum este cu putinţă ca lu , ....lucrarea lm Dumnezeu, necrezând in ..............Lui? Pur şi simplu eşti puţin credincios m|erw Mnu suien, să te închizi în chilie. Eşti unul caic adoră d Z picior peste picior, iubeşti beţia vieţii «lei minc.no** v.nuiubeşti osteneala pentru Dumnezeu.

Când aştepţi aceasta clipă vei vedea cj nu s-au

chis înca cele cereşti ca să-L vezi pe Dumnezeu. a put sa cada ploaia. \ e/i norii, vezi cerul întunecat care-siaduce ploaia* înca nu-L vezi Dumne/eu. Iţi vezi : rruiefurtunile, nevederea lui Dumnezeu, miile de dori nur nesaii*.- tăcute. In realitate începe deschiderea inimii late şi ir ;cp j absorbi, Xceastă deschidere şi această absorbţie este un uid de logodnă care va aduce deschiderea cerului v brutul Mi- relui în sufletul tău. Se va deschide ccrul $i a v uv tine Stanţa Treime.

încă eşti nesatistacut. ceea ce înseamna satisfacţia ce vine din credinţa în Dumne/eu. încep:. să iubeşti noaptea, să doreşti ca privegherea i.t ~e tre fie de patru, cea de patru să fie de cinci, cea de ,snc

de toată noaptea. Ajungi de nesăturat si neobosit noapte Nu mai vrei nimic altceva decât pe Cel pe care a-L •că pe Dumnezeul tău. Pe Dumnezeul lău II cai; - ;inima ta. Acum începi sa simţi ca ai pe «.in«.\J îndrăgostit şi ţi se răspunde cu dragoste.

' E caSicumaiaui,mS.e p » ŢV!.^ - -!nd nu ştii- E parei ar f. umbta. o (W d U . « « J *

pe „„deva. Vrei . J ^ dcare adevilral. N-o la ins. S-a >cn u tc ma, osteneşti „<„U. Irebn.e w

irehuie s3 simli >“*Hn*' '

43 7 -



Cuvinte ascetice

Hristos şi ca să-L primeşti. încă mai trebuie să rămâi orfan ca să înţeleşi ce înseamnă tată, încă mai trebuie să lămâi gol ca să înţelegi ce însemnă căldura şi ce înseamnă frigul iernii şi că îţi trebuie haină. încă trebuie să rămâi urât, să fii dispreţuit de îngeri, de demoni şi de oameni ca să înţelegi importanţa frumuseţii şi să tânjeşti după frumuseţea neprihănirii. a Maicii Domnului, a Bisericii, ca să devină acestea propriul tău veşmânt.

încă mai trebuie, copilul meu, să rămâi în beznă. Şi

când va începe să răsară steaua de dimineaţă, luceafărul, de oboseală tu vei dormi şi nu te vei bucura de răsăritul ei. Dar aceasta te va face să tânjeşti şi mai mult după frumuseţea răsăritului. Şi v a veni, cum am spus şi ceasul acela...

Să stăm în întunericul vieţii noastre. Să stăm în durerea noastră, în osteneala noastră în boala noastră, în nostalgia noastră. în dorinţa noastră arzătoare, în visul nostru

încă neîmplimt. ca să continuăm şi să ajungem mai apoi la împlinirea visului.

Cineva, deoarece urma să călătorească, şi-a chemat lucrătorii, le-a dat bani ca să lucreze şi le-a spus că le va cere socoteală la întoarcere Până în acea clipă a fost împreună cu ei. i-a urmărit, i-a îndemnat, i-a ajutat să rodească,

să-şi câştige mina, împărăţia cerurilor (Lc. 19, 11-27).Ingăduiţi-mi. fraţii mei, să vă spun că tot aşa face şi cu noi Dumnezeu. Pildele nu sunt pilde, ci taine ale

împărăţiei, care au şi nişte elemente vizibile. Dumnezeu face aceasta în mănăstire la slujba noastră din biserică, la studiul nostru duhovnicesc, cu Stareţul nostru.

Când sunt între voi, mă aflu numai şi numai pentru a vă urmări zi şi noapte ce faceţi: încotro cumpăniţi, cum vă lucraţi sau vă îngropaţi talantul. Vă asigur că pe cât văd că privegheaţi şi vă osteniţi, pe atât vă găsesc înlăuntrul meu Dar când voi nu faceţi aşa. când nu sunteţi preocupaţi de

Despre pocăinţă

mina, de talantul Domnului, nu pot să vă întâlnesc rv, - aş vrea, oncat v-aş iubi, nu e cu putintâ sâ existe inh adevărată părtăşie între fiu şi tată, dacă nu există

osteneala şi aceasta lacrimă înaintea lui DumnezeuŞi cand plec din mănăstire, plec cu simtământul '

am dat fiecaruia dintre voi o ţarină s-o lucreze sau un talant şi v-am spus. „Când mă voi întoarce, voi veni şi \oi face socoteală cu voi” (cf. Mt. 25, 19). Vă daţi seama cât de mare îmi este bucuria când văd că v-aţi înmulţit talanţii şi

cat de mult mă doare cand cate unul îmi spune: ia-ţi înapoi

ce este al tău. Ce simte omul pe care-1 treci de la căldură Ia ger, simt şi eu când vă întâlnesc atât de străini, crezând pe deasupra că mă iubiţi şi că aţi venit pentru mine. Nu pot să vă întâlnesc inima, durerea, privirea. Toate sunt îngheţate, toate sunt reci. Şi pe cât mai îngheţat este cineva, pe atât mai mult doreşte căldura, pe atât mai mult mă caută şi o

cere de la mine, pe atât mai mult cere. însă nu se întâmplă nimic. Dumnezeu, în împărăţia Lui, a rânduit legi. Mănăstirea este împărăţia lui Dumnezeu şi, prin urmare.sunt lucrătoare legile duhovniceşti.

Când sunt în afara mănăstirii, încerc să vă întâlnesc cu rugăciunea pe fiecare dintre voi ca să văd ce faceţi. Cand mă întorc, deja ştiu cum v-aţi cheltuit timpul. Dar şi e

prima privire ce v-o arunc îmi dau seama ce o să şi ce aveţi să-mi daţi din lupta voastră cand o ^mace taţi unul iâte unnl la mine la chilie. Bucunţt voasnu tutevoastră, umplerea voastră detoare cn ce a(i facur. Nn pot să va dan mnuc Aeraceea ce aţi câştigat cu truda noapte, dar chiar si

Viaţa noastră pe pamant es nK<inoasiere aaceastă noapte a noastra,, ctar ^^ a i S l e cindnoastră de Dumnezeu, se * lucreze” (In. *4 0 ‘vine noaptea când nintent nu poale sa

-13»-



Cuvinte ascetice

Această noapte a noastră, această zi a noastră, această etapă, această viafă pe care o trăim în sărăcie duhovnicească. în lipsă de înţelegere, în beznă, în păcat, este ziua pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru ca, ostenindu-ne şi trudindu-ne, să-L dobândim pe EL Altfel, nu va veni pentru noi acea noapte care este ziua cea veşnică, ziua a opta (Apoc. 21, 23-25). Să ne luptăm, aşadar, în mijlocul întunericului. Să ne folosim truda, lupta, inima pentru această zi.

Când \ă gândiţi la Dumnezeu, amintiţi-vă ca ne va cere socoteală. Când îl vedeţi pe Stareţ cu voi sau departe

de \ oi, să ştiţi că \ ă urmăreşte şi că va cere şi el socoteală. De aceea e ne\oie de teamă. Cu teamă şi cutremur să lucrăm la a noastră mântuire.

Dumnezeu a făgăduit că nu va lipsi pe nimeni de Duhul Său cel Sfânt Va veni, zice, ceasul, clipa, în care întregul popor al lui Israil se va umple de Duhul, şi „vor fi Mie fii şi fiice’', şi vor fi proroci şi prorociţe care vor scoate

\echi şi noi din inima lor, şi nu vor putea să oprească \alunle Duhului Sfânt. Va veni şi ziua de care vorbeşte prorocul floil. 3, 1-2; 2 Cor. 6, 16-18). Pentru această zi ne-a chemat şi pe noi Dumnezeu.

Să lepădăm lenevia noastră şi să tresărim şi noi ca cerbii Duhul poate să tresalte în inima noastră precum i/'orul apei fin. 7 38-39). Să ne amintim de asta atunci când ieşim din chilie. Să ne amintim, când umblăm încolo şi încoace că am ieşit din mediul firesc al vieţii noastre care este chilia.

Ne aşteaptă un Tată, un Dumnezeu care vrea să Se ascundă in inima noastră. Solomon a zidit templul, dar tatăl ui. David le-a pregătit pe toate o viaţă întreagă. N-a lăsat

'wOli de ţară sau om pe care să nu le folosească. Cu trudă şi cu osteneală s-au făcut pregătirile (] Parai. 22. 2-19). Şi

-440-



Despre pocăinţă

nouă altcineva ne-a zidit Biserica in inima ^noi să ne ostenim. noastră. îărâ ca

Dar când Solomon a terminat temeiul - -i

mie. a îngenuncheat, s-a închinat lui Dumnezeu'!1 ’ " ' înlăcrimaţi, a spns: „are vei încăpea G * 1" !Nu te încap cerunle cerurilor şi vei încăpea in aceaT pământească? Vei încăpea î„să, pemnl „„ n “temple de lemn sau de p.atră, ci în inimile oamenilor

Dumnezeu va încăpea şi în propria noastră biserică, da a ne luptam şi dacă vărsăm lacnmj. Dacă încă nu încape.5ă spunem şi noi profetic: oare vei încăpea Dumnezeule in inima mea, în biserica mea? Şi Dumnezeu va încăpea cu siguranţă.

Avva Isaia avea dreptate când spunea că Dumnezeu l-a aşezat pe om în rai nu ca să se lupte, ci să se desfateze de dulceaţa paradisului, de vederea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe om fericit. Osteneala, lupta, războiul vicleanului demon sunt rezultatul păcatului. Prin urmare. Dumne

zeu nu ne-a făcut pentru durere, ci pentru frumuseţe, pentru pace, pentru siguranţă, pentru desfătarea care-o gustăm lan- gă El. Dar din clipa în care păcătuim. L-am părăsit pe - nezeu şi-am început să ne împletim viaţa cu tot «.eea ce v

în jurul nostru: plante, animale, mare, munţi, oameni. P^Ochii noştri privesc chiorâş şi nu mai au puterea sa pnu.a>- că drept la Dumnezeu. De aceea. Dumnezeu ne potmo . să ne întoarcem privirea spre El şi mdaţa -toate. Noi însă ne iubim uscăciunea, pat a c . ^care o simţim înrădăcinată in noi şi.

-441-



Cuv inte ascetice

spre Dumnezeu Nevrand să facem voia Lu i, moştenim

veşnica despărţenie de EI.Dar Dumne:eu, pentru că este iubire şi milă, nu ne

lasă să cădem în desăvârşita pierzanie. Face ce poate pentru ca noi sâ biruim. Ne dă la îndemână durerea. Iubindu-se pe sine. omul nu vrea durerea, ci tihnă şi odihnă. Deci pentru a ne îndepărta de ceea ce \ oim şi iubim, ne dă durere, boală, moarte şi îngăduie ispită. Desigur că niciodată Dumnezeu nu ispiteşte. Dacă îngăduie demonului să intre în noi sau să ne arunce în destrăbălare - căci o iubim face aceasta ca sj

înţelegem unde ne duce poziţia noastră, părtăşia noastră la viaţa lumească, la \iaţa demonului şi pentru a-L dori pe Dumnezeu şi frica Lui. Dar pentru că noi nu înţelegem puterea fricii lui Dumnezeu, Dumnezeu îngăduie ispitele care sunt un mijloc pedagogic. îţi poruncesc, de exemplu, să vii la biserică, iar tu, pentru că moţăi, nu vii. Atunci îţi zic: nimic altceva n-o să mănânci trei zile decât pâine. Tu,

slăbeşti, nu mai poţi să umbli în ziua următoare vii la : serică. Vii, pleci, viaţa ţi se îndulceşte şi vrei să mergi la biserică în fiecare zi.

Prin urmare, durerea este mijlocul pedagogic al lui Dumnezeu, plasa pe care Dumnezeu o aruncă pentru a ne prinde şi a ne trage spre Sine, aşa cum pescuim peştii. Durerea este pescuitul făcut de Dumnezeu pentru a ne aduce lângă Sine. încât să ne temem puţin şi să-L iubim.

Av. a isaia insistă asupra Crucii lui Dumnezeu. Dar jart acea: tă rică nu este proprie începătorilor spre a fi povă uri pre iubire? Deoarece iubirea scoate afară frica.

-442-



Frica lui Dumnezeu este. des,oUrpentru că, zice şi Solomon înţeleptul- i„ lepciunii este frica Domnului” (PilH 1 7 "cputul *nV:-ij\a. 1 . |# j.* r ,

seamnă că ea încetează vreodată. Sfânta Scrin uri - -iubirea desăvârşită scoate afară frica fi ln 1 u 4r « 1 r • ~ CUr Uu Kcrefera la frica începătură a înţelepciunii, ci la ea are curge din vrăjmăşia, din lipsa îndrăznelii ş, a bune. c mvj- inţe. Când iubesc pe Dumnezeu atunci îmi plec capd. robesc Lui şi dobândesc îndrăzneală.

Prin urmare, frica lui Dumnezeu are o felurime - înţelesuri. Frica înseamnă tremuratul inimii mele înainte înfricoşătorului Dumnezeu, pe care-L simt ca periculos, ci pe un călău, ca pe tatăl iadului şi nu ştiu ce să Le. Trenra: cum tremura Adam şi Eva şi s-au înfricoşat şi s-au ascuns (Fc. 3, 8. 10). Această frică o face să se sfârşească iubirea

Aşadar, iubirea este îndrăzneală şi alungă fric- celui

lipsit de îndrăzneală. Frica de care \ orbeşte awa Isaia este întoarcerea omului spre Dumnezeu, simţirea măreţei şj sfinţeniei lui Dumnezeu, dorirea lui Dumnezeu Insuv.. Ce mare şi sfânt care să fie al meu. Această frică este înce înţelepciunii.

„începutul înţelepciunii este frica Domnului înseamnă că pentru a dobândi înţelepciunea dob nces:

întâi frica. începutul înseamnă „capul”, principiul, lucra tară de care nu există nimic şi de care ai nevo c obligatoriu. Elementul neîncetat al \ietii duhovni*.sţ*i frica lui Dumnezeu. De în d a tă ce o pierzi. c , „ Dumnezeu se xa strica. Principiul Dumne. e Fata Puteţi să vă imaginaţi pe Fiul tara Tatăl st. . -: -

Principiul zidirii este lisus Hnstos. Pute. ** _zidirea tara lisus Hristos? E s t e cunepu ^ ^ yabeţie vreodată viaţa duhovnicească tara tru - -

Despre

. . . . V v c .v ‘ • - •'v -X • ie a v Vechiului Le-

> \ \ ^ TCPtir arr:îart\ c. .in: a „n:i' — >Av:e ar'a a f: ca"

;c> > >c—*ficâ frcc . c. ra 'rit. P e cev. 5si . cs rna îr/.a: m ea > (o: : Tip.:. ;... :j-|v vc^ c. ' ~ \ T:gÂiuie.<te c i . ve .

ea < . w . >?. ac v'oi'iŞti t :.î murala, vc

aiva :_ ?ararc. c. : " lor. - >' ic or, a clit na: lor \ e- . _ ' -v ' .. .v i’ar.e. c. e este 1

/V ; . ' . . _:::.'epc:- depciurăi este -'ic., u

. . . j: cc cvi>;erţc c . . ' via;._ :'• c; x . an: :..k c. .'. :<ie:ea v ^ r.e :i ..n r'cator

cu . . ~e _re<: cc L\. ” . c.c.icâ ;e terr. ue?. • . . ._ - că :e c' . .>: h E>. n^e'cu. uacâ te întorc: .

. .. . ;>.c cec c.. _ " c. hoîârăj-ie-:c sâ

- ' . .;>:! " :v...\ia ităn c.* >â coMnvieascJi D_ .'ccu. c a r ti: :s:~ ... '. ca «.’.e . ~u-- r—V

~ - J e . . i V. e ' • Uvul fmui ^ c. ai.- - - - >te. a - >ved. ie \ ş îr p.>.. r cân *

& Toae aduc fesei lua Dumnezeu Dar nui cu s - -- - *a:e cu > ca < r re^ rre.e :e:

lai Dumnezeu. Aşa oim ai sui în faţa lui Dumnezeu dacă

L-ai vedea, lot aşa s i stai în fiece clipă. Aşezarea ia îr. . Lui să tle statonud ou felurită. nu schimbătoare, nu pretai-~ - — • — - - -. .. re te ircct- *.cei. sc cui-

ar frica lui Dumnezeu devine proprietatea ca pernu- oooQstaottdispozipe şi lucxşue a voinţei.

-444-

C-ire e<te eeăturaI- 1ot cu textul Sfântului P j \ pi1 r », a . care M p'O .rc...... iha >!a\ .> ji

P o tm it p« de , lucrătorilor, p c ^ d m _____ _ ~ -. . . d in ceasul al unspteieeefca a p n n a - — , r ? v

Adică noi top. mici şi mari, pocăiţi nui devreme» târziu, odată ce t*e dăm lui Dumnezeu, ne kare

>ţintă lânc, adică pornim aceeaşi ptaă» h M fe i irurilor. Fiecare însă, pc<nv c ce a flcm $ dktsfept )mHn>to>. dobândeşte înlăuntrul sin dsuii dnkowlQttib e s tAicâtuiesc propria s i >L\:

Si n o \ e mp s• .s >rre • ... . . *• , ar ce i ... uer?e dc - . --• ‘ - - ■ ; > . v . . vi creşfc c M

'■'•vi'v - -• Jc ,'S: sStC >!la 'ăr-Ăstinc.ci ' . alrâ. irnbâtrinit în păcat uroc. in

" c ' .. ' *: cioe ' .:. V: . -±t \> {-c..<- . ire \ r . 1 in / 1, ■ v u i rcurvz > pcc.

V . ~esc îr nilr.Is: L\.: rr ±rrrr :educ e. al si » '1 ce L P-r ne run r*.

esccpe . v.„ •.". .J.. . - -•Merce s ' r ^ 3- —

N, a i i . V »- V. V•• VN. V ■

s i >coau Lcr.rni. v •'* •• v ’ pierde credinţa cu uşurinţă, lesne ezită, lesne >e d a * *ie<ne îi un rânduri: NU iubeţe sau no nă +O sâ pot sau nu s i mă a>? ? M i >t *** ”este un;*- dar fiecare a dobândit altă

Pu; n ii util. ~ • ce.a • •, . . , . . r , s r , v / n , > r r C v i i . f — *” * *1 1 v MLli * i v - CUC -

miri - tos* intru cunoşnu e<te o adevăraţi l u p t ă - u *



Cuvinte ascetice

cu atât mai mult ni se umplu sufletele de Dumnezeu şi devenim strălucitori. Aşa cum ne arată pilda talanţilor, unul a primit doi talanţi şi i-a făcut patru, altul a primit cinci şi i-a

tăcut zece. Asta înseamnă că Dumnezeu a dat unuia un talant şi altuia cinci, în funcţie de osteneala omului şi de pregătirea inimii sale. şi nu la întâmplare sau la alegere. Atât a putut unul. atât a putut celălalt, atât încăpea acesta, atât încăpea acela. Cele două pilde, a lucrătorilor şi a talanţilor se potrivesc minunat. Arată acelaşi rod final, acelaşi rai. aceeaşi tăne, dar sla\ a şi strălucirea sunt pe măsura

dragostei noastre de DumnezeuCe însemnează însă dragoste de Dumnezeu? Dra

goste înseamnă că ne-am uitat pe noi înşine. Poli să uiţi cine eşti? Eşti de şaizeci de am la mănăstire. Meigi undeva şi auzi că-1 vorbesc de rău pe tatăl tău sau satul tău, neştiind

A

cine esti. îndată ceva izbucneşte înlăuntrul tău şi te burzulu-

ieşti; ..să-mi spui tu mie aşa ceva de satul meu şi de tata?” Cum tu. care de şaizeci de ani te-ai nevoit cu rele pătimiri, asceză şi osteneli la mănăstire îţi mai aduci aminte că eşti fiul lui cutare şi că te tragi din nu ştiu ce sat?

Adevărata iubire de Dumnezeu înseamnă o desăvâr- şiiă uitare a noastră înşine şi amintire de Dumnezeu. Ma interesez numai de Cel pe care-L iubesc. Pot să spun: „Hris- toase. cât de mult te iubesc!” Dar oare, cu Hristos mă

îndeletnicesc, sau cu alte lucruri. Inima noastră se îndreaptă spontan spre cel pe care-1 iubeşte. Dar oare încotro merge şi ce caută în fiecare zi?

Lneori semănăm cu oamenii care s-au însurat cu o fată ca s-o aibă acasă pentru gospodărie, iar ei ţin pe alta

pentru desfătări. Aşa şi noi avem Biserica, pe Hristos, dar ne desfâtăm când cu una, când cu alta.te cu putinţă iubiţii mei fraţi ca inima noastră

â trăiască astfel. Să spunem adevărul: omul nu poate

-446-



Despre pocăinţa

trăi fără simţirea lui Dumnezeu Dar simţi** 1>urm cerc lupta, carc înseamnă pocăinţa.

Trebuie să mărturisim că'păcatele „„„„

nle noastre, hotelurile noastre, încercările noastre - Şl spovedaniile noastre şi lacrimile noastre sunt de cele - multe ori elemente exemplificatoare pentru cat 11iubim nu pe Dumnezeu. încearcă să spui unuia care-şi plânge n-- catul sau se laudă că vrea să moară pentru Dumnezeu ce va potrivnic părerii sau dorinţei lui. Va uita de toate cate n-a spus şi va începe să-şi susţină propria părere. Xu vei mai

putea să te înţelegi cu el, pentru că i-ai lovit cel mai adânc punct al fiinţei sale, pe celălalt dumnezeu al lui.Pocăinţa înseamnă: mintea mea îl încape pe

Dumnezeu şi înaintează tot mai mult spre Dumnezeu, iar părtăşia mea cu Dumnezeu este tot mai strânsă, unirea mea cu El sporeşte. După cum Hristos, ca om, a spont întru înţelepciune şi cunoştinţă, tot aşa şi noi sporim în cunoaşterea

şi părtăşia cu Dumnezeu, în dobândirea a tot mai mult din Dumnezeu, în absorbirea minţii şi inimii noastre tot mai mult în Dumnezeu, în izbăvirea de toată grija, în uitarea or- cărui lucru străin şi în înfăţişarea noastră doar înainte. Dumnezeu. Când vezi un fulger în noapte, de îndată eşti surprins. Uiţi ce căutai. îţi cade ce ai în mână. te îneci daca

bei apă. Ceva asemănător trebuie să păţeşti şi >a dc.e-. Trebuie să rămână omul ca trăznit înaintea lui Dumneau ţi atunci s-a pocăit, atunci L-a iubit pe Dumnezeu.

-447-



Cuprinsul

Prolog la traducerea românească............... *

1. Porunci fraţilor celor dimpreună cu el

2. Despre starea începătorilor şi a celor din chilii.. 55

3. Despre conştiinţa celor ce locuiesc în chilii *5

4. Despre poruncile date celor credincioşi şi despre

zidirea celor ce voiesc să locuiască cu pace

împreună...............................................................109

5. Despre cei ce voiesc să se liniştească în bună

linişte....................................................................131

6 . Despre virtuţi....................................................... 1517. Apoftegme........................................................... 193

8 . Apoftegme despre lucrarea plânsului.................221

9. Porunci celor ce s-au lepădat............................. 2^

10. Despre bucuria făcută sufletului care voieşte «ă

-----slujească lui Dumnezeu.................................

11. Despre gândurile lepădării şi ale înstrăin-m 343

12. Despre pocăinţă....................................... ............

Cuprinsul..........................................................449

-449-

aşadar, ne-am predat inima fui <Dumnezeu ca s-o deschidă 'El, şi o va

deschide celui ce stăruie, lupta, nu se. A ' T răzvrăteşte, nu se împotriveşte, nu

este nerăbdător, ci ascultă. Celui care

aşteaptă răbdător şi zice: va t ern şi ceasuf aceLi. Ş i intr-adevăr, ceasuf va

veni! Cu neputinţă să nu tină!,'Alt fel, Dumnezeu nu e.xislă, Dacă există, atunci ej(istă şi această clipă în catr <Dumnezeu va dcvpm Dumnezeul )Ui

Emilianos - Ava Isaia

Documents

Transcript of Emilianos - Ava Isaia