RO...din valoarea totală a resurselor proprii) 1.2. Venituri 1.2.1. Resurse proprii tradi ționale...

RO RO

RO

RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.7.2010 COM(2010) 382 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei –Raportul anual 2009

SEC(2010) 897 SEC(2010) 898

RO 2 RO

CUPRINS

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2009 1

Introducere ................................................................................................................................. 4

1. Rezultatele luptei antifraudă: statistici privind fraudele și alte nereguli...................... 5

1.1. Statistici privind fraudele și alte nereguli comunicate de statele membre și de serviciile Comisiei în 2009........................................................................................... 5

1.2. Venituri ........................................................................................................................ 6

1.2.1. Resurse proprii tradiționale (RPT) ............................................................................... 6

1.3. Cheltuieli — analiză generală ...................................................................................... 8

1.3.1. Cheltuieli agricole ........................................................................................................ 9

1.3.2. Politica de coeziune.................................................................................................... 11

1.3.3. Fondurile de preaderare.............................................................................................. 13

1.3.4. Statistici privind cheltuielile gestionate direct de către Comisie ............................... 16

1.4. Statistici privind activitățile OLAF............................................................................ 16

2. Dimensiunea internațională a protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene.................................................................................................................................... 18

2.1. Acorduri multilaterale de combatere a corupției........................................................ 18

2.2. Negocierea acordurilor bilaterale antifraudă.............................................................. 18

2.3. Negocierea prevederilor antifraudă care urmează a fi incluse în Acordurile de asociere (AA) și Acordurile de parteneriat și cooperare (APC) ................................ 19

2.4. Lupta împotriva traficului internațional ilicit de tutun............................................... 20

2.5. Procesul de ratificare a instrumentelor de protecție a intereselor financiare (PIF).... 20

3. Alte măsuri de sprijin operațional adoptate de Comisie în 2009: progrese în domeniul vamal .......................................................................................................................... 21

3.1. Operațiunea vamală comună Diabolo II .................................................................... 21

3.2. Dezvoltarea unor baze de date îmbunătățite — Baza de date pentru identificarea dosarelor vamale (FIDE)............................................................................................ 21

4. Rezultatele chestionarului privind cooperarea cu statele membre în ceea ce privește controalele la fața locului ........................................................................................... 22

4.1. Condiții naționale privind accesul la informații......................................................... 23

RO 3 RO

4.2. Cerințe procedurale naționale privind controalele la fața locului și întocmirea proceselor-verbale de control administrativ............................................................... 24

4.3. Asistența autorităților naționale în eventualitatea opoziției agenților economici ...... 25

4.4. Măsuri naționale de protecție pentru prevenirea pierderii sau distrugerii dovezilor . 26

4.5. Concluzii generale...................................................................................................... 26

5. Recuperarea creanțelor............................................................................................... 27

5.1. Măsuri privind recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli ........................ 27

5.1.1. Legislația națională privind recuperarea fondurilor UE............................................. 27

5.1.2. Înregistrarea neregulilor și recuperarea datoriilor în cadrul administrației naționale 28

5.1.3. Concluzii .................................................................................................................... 28

5.2. Recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli în 2009................................... 29

5.2.1. Resurse proprii tradiționale ........................................................................................ 29

5.2.2. Agricultură ................................................................................................................. 29

5.2.3. Politica de coeziune.................................................................................................... 30

5.2.4. Fondurile de preaderare.............................................................................................. 32

5.2.5. Cheltuieli directe ........................................................................................................ 32

5.2.6. Recuperarea în urma unui caz OLAF......................................................................... 33

RO 4 RO

INTRODUCERE

Protecția intereselor financiare ale UE și lupta împotriva fraudei constituie domenii de responsabilitate comună a Uniunii Europene și a statelor membre. Comisia redactează anual, în colaborare cu statele membre, un raport care prezintă statisticile și noile măsuri luate pentru îndeplinirea obligațiilor în acest domeniu, în conformitate cu articolul 325 alineatul (5) din TFUE. Raportul este adresat Parlamentului European și Consiliului și este publicat1. Raportul din acest an analizează, de asemenea, două teme speciale pe care Comisia și statele membre au convenit să le prezinte în raportul pe 2009 și la care statele membre au contribuit prin intermediul unui chestionar2. Aceste teme sunt „Cooperarea dintre Comisie și statele membre în ceea ce privește controalele la fața locului” și „Măsurile adoptate de statele membre pentru recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli”. Ambele teme au o relevanță deosebită pentru instituțiile UE3, precum și pentru autoritățile naționale competente.

Prima parte rezumă statisticile privind neregulile raportate de statele membre în acele domenii în care acestea execută bugetul (politica agricolă, politica de coeziune și fondurile de preaderare, adică aproximativ 80% din buget) și pentru colectarea resurselor proprii tradiționale ale UE. De asemenea, oferă o estimare a neregulilor survenite în domeniul cheltuielilor gestionate direct de Comisie și o perspectivă de ansamblu asupra activității operaționale a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF). Statisticile în cauză trebuie interpretate și utilizate cu mare precauție: o neregulă comunicată nu este, în majoritatea cazurilor, o posibilă fraudă (care este un act intenționat). O suspiciune de fraudă comunicată nu este neapărat o fraudă confirmată prin decizia unei instanțe. Toate neregulile prezentate sunt în curs de examinare și supuse diferitelor forme de supraveghere, așa cum se arată pe larg în părțile 1 și 5.

A doua parte se concentrează pe dimensiunea internațională a protecției intereselor financiare ale UE și prezintă situația ratificării instrumentelor privind protecția intereselor financiare (PIF).

În partea a 3-a, raportul tratează măsurile administrative adoptate de Comisie pentru a lupta împotriva fraudei și neregulilor din domeniul vamal.

Partea a 4-a oferă o perspectivă de ansamblu asupra rezultatelor chestionarului privind cooperarea dintre Comisie (OLAF) și statele membre în ceea ce privește controalele la fața locului4.

1 Rapoartele din anii anteriori: http://ec.europa.eu/anti_fraud/reports/anti-fraud_en.html. 2 Rezultatele complete ale chestionarului sunt prezentate în documentul „Punerea în aplicare a articolului

325 din TFUE în 2009 de către statele membre” (Documentul de însoțire nr. 1 al prezentului raport). 3 A se vedea, de asemenea, Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la protecția

intereselor financiare ale Comunităților și la lupta împotriva fraudei — Raportul anual 2007 (2008/2242(INI)).

4 A se vedea documentul de însoțire nr. 1 „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de către statele membre”.

RO 5 RO

Ultima parte a raportului tratează recuperările efectuate în 2009 în toate domeniile bugetare și prezintă măsurile pe care statele membre le adoptă în vederea asigurării recuperării sumelor plătite în mod necuvenit.

Raportul este însoțit de două documente de lucru ale Comisiei5.

1. REZULTATELE LUPTEI ANTIFRAUDĂ: STATISTICI PRIVIND FRAUDELE șI ALTE NEREGULI

1.1. Statistici privind fraudele și alte nereguli comunicate de statele membre și de serviciile Comisiei în 2009

În domeniile în care statele membre execută bugetul și în vederea colectării resurselor proprii ale UE, legislația europeană impune statelor membre să comunice suspiciunile de fraudă, precum și orice alte nereguli detectate care afectează interesele financiare ale UE.

Este important să se facă distincție între fraude și alte nereguli. O neregulă constă în orice încălcare a unei dispoziții UE de către un agent economic care prejudiciază sau ar putea prejudicia interesele financiare ale UE6. Frauda este o neregulă comisă în mod intenționat care constituie o infracțiune penală7. Statele membre trebuie să identifice neregulile care constituie suspiciuni de fraudă. Impactul financiar real al fraudei nu poate fi măsurat decât după încheierea procedurii judiciare.

Documentul de lucru al Comisiei intitulat Evaluarea statistică a neregulilor8 prezintă o analiză aprofundată a informațiilor comunicate de statele membre și include statistici privind frauda și alte nereguli detectate de serviciile Comisiei în domeniile bugetului care fac obiectul gestiunii directe centralizate.

5 Pentru referințe, a se vedea pagina de gardă a raportului. 6 Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie

1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, (JO L 312, 23.12.1995). 7 Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Convenția privind protecția intereselor financiare ale

Comunităților Europene din 26 iulie 1995, (JO C 316, 27.11.1995). 8 Al doilea document de însoțire al prezentului raport.

RO 6 RO

Tabelul 1: Numărul neregulilor și valorile acestora — 2009

Numărul neregulilor raportate

Impactul financiar total estimat al neregulilor, inclusiv

al suspiciunilor de fraudă (milioane EUR)

Impactul financiar estimat exclusiv al suspiciunilor de

fraudă (milioane EUR)

Domeniul

20089 2009 200810 2009 2008 2009

Agricultura 1 133 1 621 102,3 (0,24% din fondurile

alocate)

125 (0,24% din fondurile

alocate)

4 (0,01% din fondurile alocate)

13,3 (0,03% din fondurile

alocate

Politica de coeziune

4 007 4 931 585,2 (~0,11% din fondurile

alocate)

1 223 (2,53% din fondurile

alocate)

57 (~0,11% din fondurile

alocate)


alocate)

Fondurile de preaderare

523 706 61(~0,9% din fondurile alocate)


alocate)

13 (~0,9% din fondurile alocate)


alocate)

Cheltuieli directe

932 705 34,7 (~0,17% din fondurile

alocate)

27,5 (~0,17% din fondurile

alocate)


alocate)


alocate)

Cheltuieli totale

6 595 7 963 783,2(~ 0,07% din valoarea

cheltuielilor în cele 4

domenii)

1 492,5 (1,13% din cheltuielile totale din cele

4 domenii)

77,2 (~0,07% din valoarea


domenii)

180,8 (0,13% din valoarea


domenii)

Resurse proprii11

6 075 4 648 375 (~0,46% din valoarea

totală a resurselor proprii)12

343 (~0,23% din valoarea

totală a resurselor proprii)





1.2. Venituri

1.2.1. Resurse proprii tradiționale (RPT)

Numărul cazurilor de nereguli comunicate în 2009 a fost cu 23% mai scăzut decât în 2008 (4 648 de cazuri în 2009 comparativ cu 6 075 în 2008), în timp ce valoarea estimată este, de asemenea, cu 8,5% mai scăzută (de la 375 de milioane EUR în 2008 la 343 de milioane EUR în 2009). Numărul comunicărilor din partea celor zece noi state membre a înregistrat o creștere continuă de la data aderării lor în 2004 până în 2007. În 2008, acesta a încetat să mai

9 Pentru anumite sectoare, cifrele au fost actualizate după raportul din 2008. 10 Idem. 11 Drepturi vamale și impozite agricole. 12 Acest procent este calculat pe baza estimării resurselor proprii tradiționale în bugetul general 2009, nu

pe baza contabilității.

RO 7 RO

crească, iar 2009 arată cu 2% mai puține cazuri comunicate față de 2008, deși RPT au crescut cu 20% din 2008 până în 2009.

Suspiciunile de fraudă au reprezentat aproximativ 19% din totalul cazurilor de nereguli comunicate, cu un impact financiar estimat la aproximativ 99 de milioane EUR.

Metodele de detectare a neregulilor variază de la un stat membru la altul; cu toate acestea, în 2009, majoritatea cazurilor (75%) au fost detectate fie prin inspecții naționale primare, fie prin audituri ale controalelor ulterioare vămuirii. Un număr mare de state membre13 utilizează, în principal, „controalele ex-post” pentru a depista nereguli. Inspecțiile primare sunt utilizate în special în Danemarca, Slovenia, România, Malta și Grecia.

Diagrama 1 ilustrează metodele prin care cazurile OWNRES14 — în proporții — au fost constatate de statele membre în 2009. Din rațiuni ce țin de prezentare, termenul „controale ex-post” include următoarele metode: audit contabil, inspecții ale Comisiei, inspecții ale serviciilor antifraudă, vizite de control, audituri naționale ulterioare vămuirii și audituri fiscale.

Diagrama 1: Detectarea neregulilor în 2009 — metode

Produsele implicate în nereguli și fraude care necesită atenția statelor membre sunt foarte diverse. Televizoarele și monitoarele, confecțiile și, bineînțeles, tutunul continuă să fie

13 BG, CY, AT, SE, HU, SK, BE, EE, LT, DE, ES, PT, FR, IE, UK. 14 OWNRES este o abreviere pentru resurse proprii (în limba engleză, own resources); baza de date

OWNRES reprezintă un instrument esențial pentru obținerea datelor necesare analizei globale a fraudelor și neregulilor care afectează resursele proprii tradiționale.

RO 8 RO

relevante și în 2009 și, la fel ca în anii anteriori, sunt cele mai importante produse implicate în cazuri înregistrate de nereguli sau fraudă. Proveniența produselor în cauză este la fel de variată, deși unele țări reușesc să se mențină mereu pe primele poziții ale clasamentului (China, Statele Unite, Japonia).

1.3. Cheltuieli — analiză generală

Raportul analizează 4 domenii principale din rubrica de cheltuieli a bugetului UE: Agricultură, Politica de coeziune, Asistența pentru preaderare și Cheltuieli directe, acoperind diverse politici care se întind de la cercetare și dezvoltare până la ajutoare umanitare.

706705

8%8%2%

1 621

Numărul neregulilor4 931

Valoarea neregulilor82%

Agricultură Politica de coeziune Preaderare Cheltuieli directe

Diagrama 2: Procentul celor 4 domenii ale bugetului menționate mai sus în ceea ce privește neregulile și suspiciunile de fraudă comunicate (cercul interior) și valorile financiare aferente (cercul exterior) în 2009.

Politica de coeziune și asistența pentru preaderare prezintă un număr de nereguli care depășește cu mult procentul lor de resurse din bugetul general, sugerând faptul că, în aceste sectoare, sistemele de gestionare și control necesită, în continuare, îmbunătățiri suplimentare.

În general, în ceea ce privește comunicarea neregulilor pentru rubrica de cheltuieli a bugetului UE, 2009 ar trebui privit drept un an de tranziție din cauza introducerii sistemului de raportare bazat pe Internet (IMS- Sistemul de gestionare a neregulilor), care este posibil să fi cauzat probleme legate de raportarea, înregistrarea și migrația neregulilor în noul sistem. Cu toate acestea, noul sistem de raportare a îmbunătățit condițiile generale de comunicare a neregulilor. În consecință, majoritatea statelor membre care l-au utilizat deja pentru exercițiul de raportare 2009 l-au apreciat în mod favorabil. Toate statele membre ar trebui să pună integral în aplicare IMS și să fie pregătite să utilizeze sistemul pentru exercițiul de raportare 2010.

RO 9 RO

1.3.1. Cheltuieli agricole

În 2009, statele membre au raportat 1 621 de noi cazuri cu o valoare totală afectată de nereguli de aproximativ 125 de milioane EUR. Comparativ cu 2008, se înregistrează o creștere de 43% a cazurilor comunicate, precum și o creștere de 23% a valorii neregulilor comunicate. Unul dintre motivele acestei creșteri este punerea în aplicare a IMS, care a permis unui număr mult mai mare de utilizatori să prelucreze comunicările, având, astfel, un impact direct asupra numărului cazurilor comunicate. Spania a comunicat cel mai mare număr de cazuri (404), iar Italia a comunicat cea mai mare sumă afectată de nereguli (54 de milioane EUR).

Conformitatea statelor membre s-a îmbunătățit odată cu introducerea noului sistem de raportare bazat pe Internet, deși trebuie să se acorde în continuare atenție unor aspecte precum comunicarea în timp util, datele cu caracter personal și măsurile afectate.

În consecință, Comisia invită statele membre să își îmbunătățească și mai mult conformitatea, în special, în ceea ce privește aspectele de mai sus, prin utilizarea sistemului recent introdus de raportare bazat pe Internet.

Pentru cheltuielile din exercițiile financiare 2006-2009, statele membre au comunicat până în prezent 2 086 cazuri de nereguli, cu o valoare totală afectată de 97 de milioane EUR. Cel mai mare număr de cazuri a fost comunicat de Spania (377), iar cele mai mari sume afectate de nereguli au fost comunicate de Italia (14 milioane EUR). Cel mai ridicat nivel al cheltuielilor s-a înregistrat în Franța (20%), deși numărul cazurilor de nereguli (127) și sumele corespunzătoare afectate de nereguli (9 milioane EUR, reprezentând 0,09% din valoarea cheltuielilor) comunicate de Franța au ocupat o poziție inferioară comparativ cu cheltuielile. Pentru aceleași exerciții financiare, statele membre au comunicat 288 de cazuri de suspiciuni de fraudă, cu o valoare totală afectată de 12 milioane EUR.

Sectoarele cu o rată relativ ridicată a neregulilor sunt „zahăr”, „carne de porc, ouă și păsări”, „cereale”, „dezvoltare rurală” și „fructe și legume”. Aceste cifre ar trebui considerate rezultate parțiale, deoarece în anii următori vor continua să fie raportate cazuri de nereguli în ceea ce privește cheltuielile 2006-2009.

Cifrele finale pot fi stabilite numai pentru anii considerați „încheiați”. Exercițiul financiar 2004 estre ultimul considerat a fi încheiat. Planurile de audit au fost realizate, procedurile de recuperare au fost inițiate, iar neregulile au fost comunicate.

Cheltuielile totale pentru 2004 s-au situat la aproximativ 43 de miliarde EUR. Statele membre au comunicat în total 2 216 cazuri, cu o valoare totală afectată de aproximativ 99 de milioane EUR. Acest lucru presupune o rată a neregulilor de 0,23%.

Diagrama 3 oferă o perspectivă de ansamblu asupra ratelor neregulilor pentru fiecare stat membru15 în 2004. Rata neregulilor variază considerabil de la un stat membru la altul. Această variație poate fi un indicator al eficienței sistemelor de control funcționale, fiind un aspect care trebuie monitorizat în continuare. Statele membre au clasificat 37 de cazuri drept suspiciuni de fraudă, dintre care 23 de cazuri (62%) au fost raportate de Italia.

15 CY și MT nu sunt indicate pe hartă, motivul fiind acela că nu au înregistrat cheltuieli pentru acest sector

în 2004.

RO 10 RO

Diagrama 3: Rata neregulilor pentru fiecare stat membru UE-25 în 2004

RO 11 RO

1.3.2. Politica de coeziune

În 2009, au fost raportate 4 931 de nereguli, implicând o valoare totală de 1,22 miliarde EUR. Neregulile comunicate și valorile financiare aferente au crescut față de 2008. Creșterea a fost semnificativă atât în ceea ce privește numărul neregulilor comunicate (+23%), cât și în ceea ce privește sumele afectate de nereguli (+109%). Aceste creșteri ar putea fi explicate printr-o serie de factori: neregulile comunicate vizează trei perioade diferite de programare (1994-1999, 2000-2006 și 2007-2013); atât România, cât și Bulgaria au raportat nereguli; încheierea perioadei de programare 2000-2006 se apropie, iar numărul controalelor și auditurilor legate de acest eveniment a crescut.

În special, ultimul argument pare cel mai pertinent, având în vedere că o situație similară (cu diferențe chiar mai evidente față de anul anterior) s-a înregistrat și la încheierea perioadei de programare 1994-1999.

Cu toate acestea, având în vedere caracterul multianual al programelor derulate în cadrul politicii de coeziune, analiza perioadei de programare oferă informații mai interesante decât o analiză bazată pe bugetele anuale.

Pe tot parcursul perioadei de programare 2000-2006, care se apropie de final (2010), rata generală a neregulilor este de aproximativ 1,6%, în timp ce rata fraudelor este de aproximativ 0,25%. Aceste rate reprezintă doar impactul estimat asupra plăților de la Comisie către statele membre al neregulilor (inclusiv suspiciuni de fraudă și fraude constatate), respectiv al suspiciunilor de fraudă (exclusiv). În ambele cazuri, prin urmare, aceste rate nu indică dimensiunea reală a neregulilor și a fraudelor. Aceste rate reprezintă rezultatele controalelor și auditurilor efectuate de autoritățile naționale competente, nefiind permisă extrapolarea, cu excepția cazului în care se cunoaște dimensiunea eșantionului auditat și controlat.

Cele mai ridicate rate ale neregulilor privesc Fondul european de dezvoltare regională (FEDER)16 și programele care se încadrează la obiectivul nr. 2 (care vizează revitalizarea domeniilor care se confruntă cu dificultăți structurale). Pentru FEDER, cea mai plauzibilă explicație este aceea că acest fond finanțează proiecte de valoare mai mare și, prin urmare, neregulile tind să aibă și o valoare mai mare. Pentru programele care se încadrează la obiectivul nr. 2, este posibil ca ratele foarte mari înregistrate în cazul neregulilor din Regatul Unit și Țările de Jos, care beneficiază, în mod special, de acest tip de programe, să fi influențat rata generală.

În ceea ce privește rata suspiciunilor de fraudă, FEDER rămâne cel mai afectat fond (0,29%). Programele care se încadrează la obiectivul nr. 1 (sprijinirea dezvoltărilor în regiunile mai puțin prospere) prezintă rata cea mai ridicată (0,30%), fiind urmate de programele care se încadrează la obiectivul nr. 3 (care sprijină adaptarea și modernizarea educației, formării și

16 FEDER finanțează ajutoare directe pentru investiții în întreprinderi (în particular IMM-uri) pentru a

crea locuri de muncă durabile; proiecte de infrastructură legate în special de cercetare și inovare, telecomunicații, mediu, energie și transporturi; instrumente financiare (fonduri de capital de risc, fonduri de dezvoltare locală etc.) pentru sprijinirea dezvoltării regionale și locale și stimularea cooperării dintre orașe și regiuni, precum și măsuri de asistență tehnică.

RO 12 RO

politicilor și sistemelor privind ocuparea forței de muncă în regiunile care nu se încadrează la obiectivul nr. 1) cu 0,17%17.

Italia, Polonia, Estonia și Slovacia înregistrează cele mai ridicate rate de suspiciune de fraudă dintre statele membre, astfel cum se arată în Diagrama 4:

Diagrama 4: Rata de fraudă pentru fiecare stat membru (EU-25) pentru perioada de programare 2000-2006

Cu toate acestea, este posibil ca ratele mai ridicate de suspiciune de fraudă să nu însemne neapărat că, în anumite state membre, se înregistrează o activitate frauduloasă mai intensă care afectează interesele financiare ale UE. Acest lucru indică mai curând că sistemele

17 Având în vedere că regiunile care beneficiază de programele care se încadrează la obiectivul nr. 1 sunt

regiunile mai puțin prospere, iar cele care beneficiază de programele care se încadrează la obiectivul nr. 3 sunt cele mai bogate, nevoia și lăcomia par a fi factorii principali aflați în spatele fraudelor.

RO 13 RO

antifraudă în vigoare funcționează corespunzător (sunt capabile să detecteze fraudele și să le raporteze), fapt ce produce întotdeauna rezultate mai ridicate. Comisia va monitoriza în continuare aceste rezultate și va analiza relația dintre sistemele antifraudă funcționale și ratele comunicate de suspiciune de fraudă.

Dintre statele membre care înregistrează rate foarte scăzute de suspiciune de fraudă se evidențiază Spania și Franța (în special în raport cu suprafața lor și cu sprijinul financiar primit). În special, aceste rezultate ar putea sugera fie o capacitate mai scăzută de detectare a fraudelor, fie faptul că o parte dintre fraudele detectate rămân necomunicate.

În concluzie, datele legate de Fondul de coeziune sunt în continuare prea fragmentate pentru a oferi o perspectivă sigură. Comisia lucrează la dezvoltarea completă a IMS și pentru Fondul de coeziune, iar acest lucru se așteaptă să îmbunătățească situația în anii următori. Statele membre18 care nu au introdus încă noul sistem de raportare sunt invitate să depună toate eforturile necesare aplicării acestuia.

Pentru a simplifica procesul de raportare a neregulilor, la 1 septembrie 2009, Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei 19 a fost modificat20. Obiectivele principale ale modificărilor aduse au fost clarificarea dispozițiilor existente pe baza experienței acumulate de Comisie și statele membre cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1681/94 privind neregulile și recuperarea sumelor plătite în mod necorespunzător în cadrul finanțării politicilor structurale, precum și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu21, prin facilitarea comunicării, asigurând, totodată, păstrarea datelor importante pentru analiza riscurilor, precum și alinierea dispozițiilor privind raportarea în ceea ce privește fondurile structurale în mare măsură la dispozițiile aplicabile sectorului agricol.

1.3.3. Fondurile de preaderare

În 2009, autoritățile naționale din 14 țări raportoare au comunicat 706 cazuri recent detectate de nereguli cu o valoare afectată de 117 milioane EUR. Se înregistrează o creștere de 35% a numărului de cazuri, dovedind că numărul neregulilor detectate în domeniul asistenței pentru preaderare nu scade, ci migrează spre un grup mai mic de țări, respectiv UE-2 și țările candidate. Neregulile din Bulgaria și România însumează 81% din cazuri și 93% din sumele afectate de nereguli raportate în 2009. Cu toate acestea, tendința crescătoare se aplică numai în cazul Bulgariei, cu o creștere de 134% a numărului de cazuri. În consecință, tendințele sunt influențate în mare măsură de metodele de raportare ale acestor țări și, astfel, obiectivul analizei este limitat.

Sumele UE afectate de nereguli continuă să crească și, astfel, să se acumuleze în legătură cu întreaga perioadă de programare, în timp ce alocările rămân fixe, iar plățile scad treptat. Prin urmare, rata neregulilor și rata suspiciunilor de fraudă manifestă o tendință crescătoare.

Cinci state membre (Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) și Turcia au comunicat cazuri de suspiciune de fraudă în 2009. Numărul cazurilor de suspiciune de fraudă a fost de 262, cu un impact financiar de 57 de milioane EUR.

18 Spania și Franța nu au utilizat sistemul IMS în 2009, iar Suedia și Irlanda mai au până să îl pună

complet în aplicare. 19 JO L 371, 27.12.2006. 20 JO L 250, 23.9.2009. 21 JO L 178, 7.7.1994.

RO 14 RO

Cele mai multe cazuri de suspiciune de fraudă au fost comunicate de Bulgaria. Cazurile de suspiciune de fraudă detectate pentru fondul SAPARD22 domină în mod clar tabloul, acestea reprezentând 67% din totalul cazurilor comunicate de această țară. În realitate, cazurile legate de SAPARD din Bulgaria reprezintă 92% din totalul suspiciunilor de fraudă legate de SAPARD din 2009 raportate către OLAF. Comisia a solicitat autorităților bulgare să îmbunătățească sistemele de control și să desfășoare inspecții suplimentare, acest lucru fiind reflectat în numărul tot mai mare de cazuri detectate și comunicate de suspiciune de fraudă. Se așteaptă ca procentul suspiciunilor de fraudă în creștere dramatică să scadă în urma finalizării procedurilor judiciare și comunicării rapoartelor actualizate în anii următori.

Rata totală a suspiciunilor de fraudă pentru întreaga perioadă de programare a SAPARD se ridică la 2,8%. Rata fraudelor pentru SAPARD în Bulgaria este de 20%, în timp ce în Republica Cehă, Estonia, Letonia și Slovacia rata fraudelor este de 0%, situație ce pune la îndoială, spre exemplu, siguranța informațiilor comunicate sau posibilitățile de detectare a fraudelor din sectorul SAPARD.

Diagrama 5 prezintă rata fraudelor pentru SAPARD înregistrată în fiecare țară.

22 Acest program a sprijinit dezvoltarea agricolă și rurală în țările candidate.

RO 15 RO

Diagrama 5: Rata suspiciunilor de fraudă pentru programul SAPARD în fiecare stat membru și în fiecare țară candidată în 2009.

Controalele par a fi bine distribuite. În 2009, controlul documentelor și auditul au fost cele mai frecvent aplicate metode de detectare a neregulilor. Majoritatea cazurilor de suspiciune de fraudă din Bulgaria au fost detectate prin audit. Situația excepțională din Bulgaria denotă anumite deficiențe în sistemul național antifraudă.

Statele membre și țările candidate sunt invitate să raporteze neregulile prin intermediul noului Modul de asistență pentru preaderare al IMS de îndată ce acesta va deveni funcțional23.

23 De îndată ce modulul va deveni complet funcțional, acesta va aduce o serie de avantaje cum ar fi un

grad sporit de conformitate, mai puține erori tehnice, posibilitatea ca autoritățile raportoare de la diferite niveluri să acceseze informații referitoare la toate neregulile (deschise) deja comunicate.

RO 16 RO

1.3.4. Statistici privind cheltuielile gestionate direct de către Comisie

Analiza anuală a neregulilor din acest domeniu s-a bazat pe datele conținute în sistemul contabil al Comisiei, ABAC, care este un sistem de informare transversal și tranzacțional ce permite executarea și monitorizarea tuturor operațiunilor bugetare și contabile de către Comisie. Una dintre funcțiile sistemului ABAC este „contextul recuperării”, care colectează informații detaliate cu privire la ordinele de recuperare emise de serviciile Comisiei și înregistrate în ABAC. Contextul recuperării este o funcție relativ nouă în cadrul sistemului. Colectarea datelor de la serviciile Comisiei a început abia recent, datele disponibile în prezent în sistemul ABAC făcând referire la ordinele de recuperare emise începând cu 2008. Datele prezentate trebuie, așadar, tratate cu atenție deosebită și nu ar trebui considerate o dovadă empirică a nivelului fraudelor și neregulilor.

Numărul ordinelor de recuperare asociate cazurilor de nereguli și suspiciuni de fraudă în acest domeniu a ajuns la 705, cu un impact financiar estimat de 27,5 milioane EUR, din care 1,5 milioane EUR corespund unui număr de 15 cazuri raportate de suspiciuni de fraudă. Valoarea neregulilor din sectorul acțiunilor externe a fost de 4,4 milioane EUR, iar în domeniul politicilor interne de 23,1 milioane EUR.

1.4. Statistici privind activitățile OLAF

După o evaluare preliminară a informațiilor primite, OLAF poate deschide oricare dintre următoarele 5 tipuri de cazuri: o anchetă internă, o anchetă externă, un caz de coordonare, un caz de asistență penală sau un caz de asistență reciprocă. Numărul de cazuri deschise în fiecare an este stabil (220 în 2009, 204 în 2008 și 201 în 2007). Începând cu 2004, numărul anchetelor deschise de OLAF din proprie inițiativă (anchete interne sau externe) a egalat, apoi a depășit numărul de cazuri deschise de OLAF în vederea acordării de asistență și coordonare autorităților naționale (cazuri de coordonare și cazuri de asistență penală). Începând cu 2005, anchetele deschise de OLAF din proprie inițiativă au reprezentat aproximativ 75% din totalul cazurilor deschise. Numărul cazurilor în curs a crescut (455 la sfârșitul exercițiului 2009, comparativ cu 425 la sfârșitul lui 2008). Tabelul de mai jos oferă o imagine a situației la sfârșitul anului 2009. Ușoara creștere a numărului de anchete active comparativ cu 2008 se datorează parțial introducerii unei politici de minimis, prin care OLAF își concentrează resursele operaționale asupra cazurilor de fraudă mai complexe care, prin natura lor, necesită perioade mai lungi de investigare.

RO 17 RO

Tabelul 2: Dosarele în curs la 31 decembrie 2009 în funcție de sector și de impactul financiar

Sector Cazuri în curs de investigare la 31 decembrie 2009

Impactul financiar al anchetei (milioane EUR)

Agricultură 79 106,48

Țigări 32 65,31

Sectorul vamal 36 245,23

Cheltuieli directe 47 65,41

Instituții și organisme UE 133 25,07

Ajutoare externe 86 153,31

Fonduri structurale 43 658,19

Comerț 1 0,29

Total 457 1319,29

Pentru mai multe detalii și pentru o comparație cu anii precedenți, consultați raportul OLAF24.

24 http://ec.europa.eu/comm/anti_fraud/reports/index_en.html.

RO 18 RO

2. DIMENSIUNEA INTERNAțIONALĂ A PROTECțIEI INTERESELOR FINANCIARE ALE UNIUNII EUROPENE

Protecția intereselor financiare și lupta împotriva fraudei și corupției sunt sarcini ale Uniunii Europene care depășesc granițele sale și care trebuie, prin urmare, să se reflecte în acordurile internaționale pe care Uniunea le încheie cu țările terțe sau în convențiile multilaterale la care se constituie parte semnatară.

Pentru a combate eficient frauda, corupția, contrabanda cu țigări și alte activități ilegale în defavoarea intereselor sale financiare, UE, în numele său și în numele statelor membre, negociază acorduri antifraudă cu țările terțe și ia parte la acorduri sau convenții multilaterale.

2.1. Acorduri multilaterale de combatere a corupției

Comisia Europeană , a negociat în numele Uniunii Europene condițiile de punere în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) cu ocazia celei de-a 3-a Conferințe a Statelor Părți. Alături de statele membre, Uniunea Europeană este un „stat parte” la Convenție în sfera sa de competență (măsuri preventive în sectorul public și privat, cum ar fi înființarea de organisme anticorupție, transparența și răspunderea în probleme de finanțe publice, recuperarea efectivă a activelor și cooperare internațională). Părților li se impune — printre altele — să adopte măsuri care să susțină urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea profiturilor rezultate din corupție. Conferința a adoptat, de asemenea, termenii de referință ai mecanismului de revizuire pentru Convenție. Aceasta va solicita Uniunii Europene să evalueze conformitatea cu standardele UNCAC și să se pregătească pentru revizuirea din anii următori.

De asemenea, Comisia participă la activitățile Rețelei europene anticorupție, creată de Consiliu în 200825. Aceasta a fost înființată oficial în luna noiembrie 2009 cu prilejul unei reuniuni a Partenerilor Europeni împotriva Corupției (EPAC) din Slovenia, unde au fost adoptate normele de procedură și unde au fost înființate organismele de gestionare. Comisia (OLAF) este membru oficial al EPAC.

2.2. Negocierea acordurilor bilaterale antifraudă

În contextul angajamentului consolidat al UE și a G-20 pentru stabilirea unui nivel ridicat de cooperare internațională cu centrele financiare și paradisurile fiscale din țările terțe care corespund standardelor OCDE privind cooperarea fiscală, și în urma reuniunii Consiliului Ecofin din februarie 2009, Comisia și-a modificat propunerea, adoptată la 10 decembrie 2008, de Decizie a Consiliului privind semnarea și încheierea unui acord de cooperare între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, pentru combaterea fraudei și a oricărei activități ilegale în defavoarea intereselor lor financiare.

25 Decizia 2008/852/JHA a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind o rețea de puncte de contact de

combatere a corupției (JO L 301, 12.11.2008).

RO 19 RO

Propunerile modificate26 au fost adoptate în noiembrie 2009 și includ standardele recente pentru prevederile legate de schimbul de informații în domeniul impozitării și schimbările impuse de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Acest acord ar aduce o valoare adăugată considerabilă în măsura în care domeniul său de aplicare acoperă nu doar evaziunea fiscală, frauda fiscală și orice alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale părților, ci și schimbul de informații privind probleme fiscale, în conformitate cu standardul OCDE, prevenind, în acest fel, invocarea secretului bancar ca excepție care ar împiedica schimbul de informații. Acordul conține prevederi privind asistența administrativă, în special privind asistența la cerere (solicitări de informații, de supraveghere și de investigare) și privind forme speciale de cooperare și recuperare. Cu toate acestea, acordul ține seama de asistența juridică reciprocă în toate problemele legate de infracțiuni fiscale.

Acest acord este de importanță deosebită întrucât ar trebui să servească drept model pentru acordurile antifraudă cu alte țări terțe (Andorra, Monaco, San Marino și Confederația Elvețiană), în conformitate cu recomandările adoptate de Comisie în iunie 2009. Acordul ar trebui, prin urmare, semnat fără întârziere, iar Consiliul ar trebui să-și dea acordul.

2.3. Negocierea prevederilor antifraudă care urmează a fi incluse în Acordurile de asociere (AA) și Acordurile de parteneriat și cooperare (APC)

În conformitate cu Politica europeană de vecinătate (PEV) extinsă, Comisia Europeană poartă, în prezent, negocieri pentru un nou acord multilateral cu Ucraina, o țară parteneră prioritară în cadrul PEV. Raporturile dintre UE și Ucraina s-au bazat, începând cu 1998, pe Acordul de parteneriat și cooperare (APC), care prevede un cadru complet de cooperare între cele două părți. Cu prilejul Reuniunii la nivel înalt de la Paris dintre UE și Ucraina din septembrie 2008, s-a ajuns la un acord de începere a negocierilor în ceea ce privește un Acord de asociere UE-Ucraina (AA) care să succeadă Acordului de parteneriat și cooperare. Acordul de asociere ar trebui să reînnoiască cadrul instituțional comun UE-Ucraina, facilitând consolidarea relațiilor în toate domeniile, inclusiv protecția intereselor financiare ale UE și lupta împotriva fraudei și corupției care afectează fondurile UE. Prevederile cuprinse în capitolul privind cooperarea financiară negociate cu omologii ucraineni reprezintă cel mai complet și mai amplu set de prevederi antifraudă și de control în legătură cu competențele Comisiei în acest domeniu. Capitolul constă într-o gamă largă de prevederi referitoare la schimbul de informații și intensificarea cooperării la nivel operațional, prevenirea neregulilor, fraudei și corupției, comunicarea neregulilor, controalele la fața locului, măsurile și sancțiunile administrative etc.

Comisia, prin intermediul OLAF, desfășoară, în prezent, mai multe procese de negociere privind PCA și AA27 în ceea ce privește cooperarea financiară și protecția intereselor financiare ale UE și ale țărilor sale partenere. Capitolul privind cooperarea financiară din Acordul de asociere UE-Ucraina ar putea fi utilizat ca bază solidă pentru negocierile viitoare.

26 COM(2009) 644 final, 23.11.2009 și COM(2009) 648 final, 2.12.2009. 27 Armenia, Azerbaidjan, Brunei, China, Georgia, Irak, Libia, Malaysia, Moldova, Mongolia, Filipine,

Rusia, Ucraina și Vietnam.

RO 20 RO

2.4. Lupta împotriva traficului internațional ilicit de tutun

Comerțul ilicit cu produse din tutun este o activitate penală, prezentând o serie de aspecte deosebit de dăunătoare. Comisia, prin intermediul OLAF, nu doar asistă și sprijină autoritățile de aplicare a legii din întreaga UE în cazurile lor operaționale, ci și coordonează anchete fiscale și penale importante cu statele membre și țările terțe. OLAF organizează și coordonează operațiuni vamale la nivel european și mondial pentru a viza probleme specifice, cum ar fi Operațiunea Diabolo din 2007 (care a vizat interceptarea produselor contrafăcute din China introduse prin contrabandă în containere pe teritoriul UE); Operațiunea Mudan din 2008 (pentru soluționarea problemei tot mai stringente pe care o reprezintă contrabanda cu țigări prin poștă), și Operațiunea Diabolo II (care a avut același obiectiv ca prima operațiune Diabolo) din septembrie 2009.

În 2009, Comisia a continuat să joace un rol principal în negocierile privind un protocol pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun. Acest protocol se bazează pe Convenția-cadru a OMS privind Controlul Tutunului, un tratat internațional care numără în prezent 168 de părți semnatare. Comisia (reprezentată de OLAF și DG SANCO) a colaborat îndeaproape și în mod eficient cu statele membre și Consiliul în contextul Grupului de lucru Uniune vamală (Legislație și politică) pentru coordonarea poziției UE în cadrul acestor negocieri interguvernamentale. Centrală față de această poziție coordonată este prevederea articolului 7 (Urmărire și depistare), pe care Comisia o consideră esența Protocolului și un instrument esențial în lupta împotriva comerțului ilicit.

Comisia invită statele membre să continue eforturile comune pentru a asigura succesul acestor negocieri.

2.5. Procesul de ratificare a instrumentelor de protecție a intereselor financiare (PIF)

Al doilea protocol la Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene28, care conține, în special, dispoziții privind răspunderea persoanelor juridice, confiscarea și spălarea banilor, a intrat în vigoare la 19 mai 2009, după ce statele membre în cauză au notificat ratificarea acestora29.

Ungaria a ratificat Convenția și protocoalele acesteia30 la 18 ianuarie 2010 printr-o singură declarație în ceea ce privește protocolul privind interpretarea Convenției de către Curtea Europeană de Justiție (CEJ). Estonia nu a ratificat încă acest al doilea protocol. Republica Cehă și Malta rămân singurele state membre care nu au ratificat încă nici Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, nici protocoalele acesteia. În ceea ce privește urmărirea celui de-al doilea raport privind punerea în aplicare a acestor instrumente de către statele membre31, Comisia s-a angajat într-o analiză suplimentară a conformității dispozițiilor naționale, în special în cazul Austriei, Belgiei, Franței, Germaniei, Irlandei, Italiei și Luxemburgului.

28 JO C 316, 27.11.1995. 29 A se vedea, de asemenea, Comunicarea Comisiei în ceea ce privește intrarea în vigoare la 19 mai 2009 a

celui de-al doilea Protocol PIF, JO C 219, 12.9.2009. 30 Primul Protocol din 27 septembrie 1996 (JO C 313, 23.10.1996), Protocolul din 29 noiembrie 1996

privind interpretarea Convenției, prin hotărâri preliminare, de către CJCE (JO C 151, 20.5.1997) și cel de-al doilea Protocol din 19 iunie 1997 (JO C 221, 19.7.1997).

31 COM(2008) 77 final, 14.2.2008.

RO 21 RO

Statele membre sunt invitate să dea curs, fără întârziere, ratificării acestor instrumente juridice.

3. ALTE MĂSURI DE SPRIJIN OPERAțIONAL ADOPTATE DE COMISIE ÎN 2009: PROGRESE ÎN DOMENIUL VAMAL

În 2009, domeniul vamal a cunoscut progrese suplimentare, prin dezvoltarea unei noi baze de date vamale, în conformitate cu noul Regulament nr. 766/200832, și prin derularea operațiunii vamale comune Diabolo II.

3.1. Operațiunea vamală comună Diabolo II

Această operațiune vamală comună a dus la confiscarea a peste 65 de milioane de țigări contrafăcute și a 369 000 de alte articole contrafăcute (pantofi, jucării, camere fotografice, căști, pălării, șepci, mănuși, genți etc.) reprezentând peste 20 de mărci comerciale diferite. Aceasta a determinat, de asemenea, derularea altor investigații internaționale în activități penale. Operațiunea, coordonată de Comisia Europeană prin Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), a fost denumită „Diabolo II” după operațiunea vamală comună de succes din 2007 „Diabolo I”.

Succesul acestei operațiuni comune subliniază importanța menținerii unei strânse cooperări între toți partenerii pentru combaterea comerțului mondial cu mărfuri contrafăcute și pentru protecția comerțului legal cu produse originale. Această operațiune este un model excelent pentru viitoarea cooperare operațională, bazată pe încredere, care implică toți partenerii ASEM (Reuniunea Asia-Europa)33.

ASEM, care numără 45 de membri europeni și asiatici, s-a dovedit încă o dată a fi o platformă eficientă de cooperare între administrațiile vamale. Diabolo II a vizat contrabanda cu țigări contrafăcute și alte mărfuri contrafăcute în cadrul ASEM. Operațiunea s-a desfășurat în perioada septembrie-octombrie 2009 și a fost coordonată de OLAF cu sprijinul Europol și Interpol.

Succesul operațiunii se datorează cooperării și activității eficiente în care s-au implicat reprezentanți vamali din 13 țări din Asia și 27 de state membre UE și constituie o încurajare pentru desfășurarea altor operațiuni comune.

3.2. Dezvoltarea unor baze de date îmbunătățite — Baza de date pentru identificarea dosarelor vamale (FIDE)

Obiectivul FIDE (o nouă bază de date utilizată de autoritățile vamale ale statelor membre) este acela de a contribui la prevenirea operațiunilor care încalcă legislația vamală și legislația agricolă aplicabilă mărfurilor care intră pe sau ies de pe teritoriul vamal al UE și la facilitarea și accelerarea detectării și urmăririi în justiție a acestor operațiuni. La 30 noiembrie 2009 Consiliul a adoptat o decizie, înlocuind Convenția SIV și protocolul FIDE al acesteia34.

32 JO L 218, 13.8.2008. 33 Membrii ASEM: Brunei, Cambogia, China, India, Indonezia, Japan, Coreea, Laos, Malaysia, Mongolia,

Myanmar, Pakistan, Filipine, Singapore, Tailanda, Vietnam, Secretariatul ASEAN, toate statele membre UE și Comisia Europeană.

34 Decizia 2009/917/JHA, JO L 323, 10.12.2009.

RO 22 RO

FIDE permite autorităților naționale responsabile pentru desfășurarea investigațiilor vamale în momentul deschiderii unui dosar sau al investigării uneia sau mai multor persoane sau societăți să identifice autoritățile competente ale altor state membre care investighează sau au investigat acele persoane sau societăți în vederea coordonării investigațiilor lor. FIDE acționează ca un registru de persoane sau companii care fac obiectul unei investigații fără a dezvălui detalii cu privire la investigație.

Statele membre care nu utilizează încă baza de date FIDE sunt invitate să facă acest lucru pentru a-și coordona mai bine investigațiile.

4. REZULTATELE CHESTIONARULUI PRIVIND COOPERAREA CU STATELE MEMBRE ÎN CEEA CE PRIVEșTE CONTROALELE LA FAțA LOCULUI

Controalele și inspecțiile la fața locului reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispune Comisia pentru desfășurarea de investigații administrative în afara instituțiilor și organismelor UE în vederea atingerii obiectivului de combatere a fraudei și a altor activități ilegale care subminează interesele financiare ale UE. Un control la fața locului este o inspecție desfășurată la sediul unui agent economic. Atribuția de a desfășura astfel de controale a fost conferită Comisiei prin Regulamentul nr. 2185/199635. Responsabilitatea a fost la momentul respectiv confirmată de legislatorul UE prin înființarea OLAF, care exercită atribuțiile conferite Comisiei prin Regulamentul nr. 2185/199636.

Punerea în aplicare a acestui regulament se bazează pe o strânsă cooperare bilaterală între OLAF și autoritățile naționale competente37. Se dorește participarea autorităților de investigare din statele membre întrucât aceasta facilitează și sporește eficiența controalelor și inspecțiilor, în special în cazul opoziției agenților economici, atunci când se aplică măsuri obligatorii de drept intern și posibile proceduri de urgență. Cooperarea este vitală, începând cu etapa pre-operațională a inspecției, atunci când autoritatea națională competentă trebuie informată de către OLAF cu privire la obiectul, scopul și temeiul juridic al controlului pe care OLAF intenționează să îl desfășoare. Pentru aceasta, OLAF trebuie să identifice în mod corect autoritatea națională competentă, acest lucru dovedindu-se, uneori, o problemă, în special în domeniul cheltuielilor directe.

Pentru a soluționa această problemă, statele membre au comunicat OLAF — prin intermediul unui chestionar — detaliile complete de contact ale autorităților naționale pentru toate domeniile de cheltuieli, inclusiv cheltuielile directe38, oferind, astfel, posibilitatea anchetatorilor OLAF să identifice și să contacteze autoritatea competentă în timp util înainte de controlul propriu-zis. OLAF va păstra o strânsă legătură cu statele membre pentru actualizarea în permanență a acestor informații.

35 Regulamentul nr. 2185/1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în

scopul protejării intereselor financiare ale Comunității Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996).

36 Conform articolului 3 alineatul (1) din Regulamentele nr. 1073/1999 și nr. 1074/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

37 A se vedea articolul 4 din Regulamentul nr. 2185/1996. 38 Nu toate statele membre au desemnat o autoritate centrală care să trateze problema cheltuielilor directe,

însă majoritatea au raportat că dețin un serviciu de investigare responsabil pentru acest domeniu, cu excepția Germaniei, Spaniei și Regatului Unit.

RO 23 RO

Se recomandă cu toată convingerea desemnarea unei autorități administrative și judiciare naționale ale cărei competențe să se extindă la domeniul cheltuielilor directe în toate statele membre.

Ulterior etapelor pregătitoare ale inspecției, implicarea efectivă a autorităților naționale competente la fața locului și asistența oferită anchetatorilor OLAF în situația în care agentul economic se opune sunt esențiale pentru a garanta succesul inspecției. În timpul desfășurării unui control la fața locului și în măsura în care dreptul UE nu prevede dispoziții specifice, inspectorii OLAF trebuie să respecte normele de procedură stabilite de legislația statului membru în cauză. Prin urmare, este important pentru Comisie să înțeleagă mai bine legislația și practicile interne, precum și procedurile administrative în desfășurarea acestor controale; în acest sens, statele membre au furnizat informații pe această temă prin intermediul unui chestionar. Răspunsurile complete oferite de statele membre la chestionar sunt incluse în documentul de lucru al serviciilor Comisiei39 care însoțește prezentul raport și constituie informații generale utile referitoare la cerințele și practicile naționale destinate anchetatorilor OLAF în momentul pregătirii controalelor la fața locului în statele membre.

4.1. Condiții naționale privind accesul la informații

În temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 2185/1996, inspectorii Comisiei au acces la toate informațiile și documentele cu privire la operațiunile în cauză în aceleași condiții ca inspectorii administrativi naționali. Toate statele membre au raportat că legislația națională conferă inspectorilor acces deplin la informațiile și documentele disponibile cu privire la operațiunea în cauză. În situațiile în care agentul economic este beneficiarul unei subvenții europene, obligația de a permite accesul la documente și informații este inclusă ca obligație în contractul de subvenționare40, constituind, astfel, o măsură preventivă importantă. Condiții speciale se aplică măsurilor executorii de percheziție sau confiscare, atunci când este necesară emiterea unui mandat judiciar de către o agenție de aplicare a legii41. De regulă, inspectorii naționali au acces și la informațiile aflate în alt loc decât la sediul agentului economic, aceștia putând controla aceste sedii; cu toate acestea, inspectorii nu pot efectua controale la reședințe private în lipsa unui mandat judiciar, în conformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și cu dispozițiile constituționale42 privind drepturile și libertățile fundamentale. În cazul în care se aplică în anumite state membre43, principalele restricții juridice în obținerea informațiilor relevante pentru controalele la fața locului din documente, resurse electronice sau interviuri menționate au fost cerințele privind protecția datelor, normele privind secretul bancar și normele privind secretul profesional.

Pentru a proteja lanțul custodiei și continuitatea posesiei asupra documentelor selectate în timpul controalelor la fața locului, inspectorii naționali pot face copii ale acestora (fie pe hârtie, fie în format electronic), iar articolele pot fi fotografiate și filmate. În multe state membre, inspectorii au autoritatea să confiște și să rețină documentele originale relevante pentru control, în cazuri justificate, unde există riscul tăinuirii sau distrugerii dovezilor sau pentru că documentele originale trebuie reținute pentru o analiză ulterioară44.

39 A se vedea documentul de însoțire nr. 1 „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de

către statele membre”. 40 LT,UK, AT. 41 DE, LU. 42 După cum DE subliniază în mod special. 43 BE, CZ, DE, EE, IE, EL, IT, CY, HU, PL, RO, SK, SE, UK. 44 BE, IE, EL, FR, CY, HU, MT, AT, PT, RO, LU, SI, SK, FI, UK.

RO 24 RO

În general, prezența unui avocat pe durata controalelor administrative la fața locului nu este prevăzută de legislația națională. Prin urmare, dispozițiile naționale nu permit agentului economic care face obiectul controlului să întârzie accesul la informații până când își consultă avocatul. Cu toate acestea, majoritatea legislațiilor naționale45 recunosc privilegiul avocat-client ca fiind aplicabil controalelor administrative în condiții care variază de la un stat membru la altul46. În toate statele membre inspectorii naționali au acces la informații și documente legate de controlul la fața locului și pot reține documentele originale sau face copii ale acestora. Se impun anumite limite prin necesitatea obținerii unui mandat de percheziție și confiscare.

În ceea ce privește examinarea judiciară a calculatoarelor, OLAF a elaborat recent o broșură pentru informarea agenților economici. Acest document oferă sfaturi agenților economici cu privire la drepturile lor și detaliază procedura de examinare judiciară a calculatoarelor pe parcursul controalelor OLAF la fața locului. Broșura are o importanță deosebită în statele membre care nu au dispoziții legislative specifice în ceea ce privește această procedură.

Ca regulă generală, ori de câte ori agentul economic supus unui control la fața locului este beneficiarul unei subvenții europene, contractul de subvenționare trebuie să includă obligația agentului economic de a permite inspectorilor OLAF accesul la informații în vederea facilitării controlului.

4.2. Cerințe procedurale naționale privind controalele la fața locului și întocmirea proceselor-verbale de control administrativ

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2185/1996 prevede că inspectorii Comisiei trebuie să respecte, pe parcursul controalelor la fața locului, normele de procedură stabilite de legislația statului membru în cauză. Statele membre au precizat că aceste proceduri sunt transmise, de regulă, inspectorilor naționali prin intermediul manualelor și instrucțiunilor. Printre aceste cerințe procedurale, statele membre au menționat: nenotificarea controalelor cu excepția cazurilor în care acest lucru este necesar, interzicerea accesului în reședințe private (a se vedea mai sus), respectarea legislației privind utilizarea limbilor47. Inspectorii ar trebui să prezinte o autorizație scrisă sau un ordin de inspecție și o legitimație specială48; controlul ar trebui să se desfășoare în prezența agentului economic în cauză49 și într-un anumit interval orar, conform legislației naționale50. Trebuie întocmit un proces-verbal de control și, în anumite situații, trebuie să aibă loc o discuție finală cu partea răspunzătoare înainte de întocmirea procesului-verbal51. În cazul proceselor-verbale naționale de control administrativ se aplică anumite cerințe procedurale: în majoritatea statelor membre, inspectorii naționali utilizează un model standard, iar conținutul descrie, de obicei, neregulile constatate, dispozițiile juridice încălcate și rezultatele controlului. Procesul-verbal trebuie semnat în orice situație de inspectorii naționali care efectuează controlul și, în unele cazuri, de agentul economic. În cazul în care agentul economic refuză să semneze, acest lucru se va menționa în procesul-verbal. Acesta este aprobat, de regulă, de superiorul ierarhic al inspectorului

45 Descrierile de mai sus nu se aplică pentru: ES, LV, LT, PL. 46 A se vedea documentul „Punerea în aplicare a articolului 325 din TFUE în 2009 de către statele

membre” (Documentul de însoțire nr. 1 la prezentul raport). 47 După cum BE subliniază în mod special. 48 CY, IE. 49 PL. 50 PL, HU. 51 SI.

RO 25 RO

responsabil pentru control. În general, statele membre au precizat că nu există restricții cu privire la admisibilitatea proceselor-verbale de control administrativ în procedurile administrative sau judiciare. Excepțiile au inclus situații în care neregulile au fost săvârșite pe parcursul colectării informațiilor conținute în procesul-verbal52 și acolo unde legislația națională prevede că dovezile obținute pe parcursul procedurilor administrative nu pot fi utilizate în procedurile penale53.

Pentru a putea fi admise în procedurile administrative sau judiciare, procesele-verbale naționale de control administrativ întocmite în urma unui control la fața locului trebuie să îndeplinească, la rândul lor, anumite cerințe, inclusiv semnarea de către inspectorii naționali. Din experiența OLAF, semnarea procesului-verbal de către inspectorul național a fost, ocazional, întârziată sau respinsă fără a fi oferite motive specifice pe parcursul inspecțiilor comune.

În consecință, este esențial ca inspectorul național care participă la un control OLAF la fața locului să semneze, la rândul său, procesul-verbal OLAF fără întârzieri nejustificate, în acest fel evitând riscul respingerii acestuia sau al unei valori probatorii inferioare în cadrul procedurilor administrative sau judiciare.

4.3. Asistența autorităților naționale în eventualitatea opoziției agenților economici

Asistența autorităților naționale este importantă și nu este condiționată de participarea autorității naționale la control. Necesitatea sprijinului autorităților naționale devine și mai presantă în cazurile în care agentul economic se opune efectuării controlului de către inspectorii Comisiei. Asistența și sprijinul autorităților naționale sunt extrem de importante indiferent de tipul de cheltuieli UE în cauză (cheltuieli directe sau gestionarea partajată a fondurilor europene). Același tip de sprijin, în special pentru protejarea dovezilor, trebuie pus la dispoziție și atunci când se efectuează controale privind cheltuielile directe, în vederea asigurării aceluiași nivel de protecție a fondurilor europene pentru toate domeniile de cheltuieli.

În cazurile în care agentul economic se opune controlului, anumite state membre54 au precizat că inspectorii Comisiei au drept de acces în sediul agentului economic în cauză chiar și fără acordul prealabil al acestuia pe parcursul unui control la fața locului. În cazurile în care opoziția agentului economic împiedică efectuarea controlului, autoritățile competente ale statelor membre pot sprijini inspectorii Comisiei prin emiterea unui mandat judiciar sau administrativ55, sau prin asistarea acestora dacă este cazul — cu forța corespunzătoare — pentru a intra în sediul agentului economic. În aceste cazuri de opoziție a agentului economic, poliția sau inspectorii naționali pot interveni și asista inspectorii Comisiei56. Alte măsuri pe care statele membre le pot lua includ suspendarea sau încetarea plăților în cazul beneficiarilor de subvenții europene sau aplicarea de amenzi. În eventualitatea în care agentul în cauză refuză să permită accesul la informații, inspectorii pot sigila sediul57 și pot lua și reține în custodie atât registrele, cât și alte documente în format de hârtie sau electronic, în baza unui

52 HU, BE, UK. 53 EE. 54 BE, CZ, IT, CY, LT, MT. 55 BE, BG, CZ, DE, FR, CY, LV, LU, PT, UK. 56 DK, RO, PL, UK. 57 BE, BG, CZ, IE, EL, ES, FR, IT, CY, LT, AT.

RO 26 RO

mandat judiciar sau administrativ58. Aceștia pot aplica o procedură oficială de investigare reprezentanților agentului economic59. Sancțiuni penale cum ar fi amenzile sau suspendarea plăților către beneficiarul subvențiilor europene pot fi aplicate atunci când agentul economic refuză să permită accesul la informații.

Statele membre au adoptat măsuri obligatorii în dreptul lor intern pentru a garanta că anchetatorii OLAF care desfășoară controale la fața locului pot beneficia de asistența autorităților naționale competente în cazurile în care agentul economic se opune controlului. Unele dintre aceste măsuri, cum ar fi emiterea unui mandat judiciar sau administrativ, reținerea documentelor sau procedurile de interogare, au rezultate imediate și ar trebui să fie favorizate de legislația națională.

Participarea activă a autorităților naționale la fața locului poate contribui în mare măsură la succesul operațiunii. Prin urmare, inspectorii naționali ar trebui să se implice activ în inspecție, și nu să participe ca simpli observatori, poziție pe care unele autorități naționale o aleg în unele cazuri OLAF ca statut declarat în timpul controalelor la fața locului. Inspectorilor OLAF trebuie să li se asigure același nivel de asistență pentru gestionarea partajată și pentru cheltuieli directe.

4.4. Măsuri naționale de protecție pentru prevenirea pierderii sau distrugerii dovezilor

Măsurile de urgență, cum ar fi sigilarea sediului comercial și fotografierea sau filmarea instalațiilor, circuitelor și a altor obiecte, sunt permise de majoritatea legislațiilor naționale. Uneori, aceste măsuri pot fi adoptate numai în contextul unei proceduri judiciare60. Alte măsuri de protecție includ prelevarea de probe, cu autorizație judiciară, confiscarea documentelor sau solicitarea ajutorului poliției atunci când este necesar. Aceste măsuri pot fi adoptate în situații în care documentele sunt în pericol să dispară, să fie tăinuite sau modificate sau în situații în care există suspiciuni potrivit cărora s-a comis o infracțiune61. Motivele adoptării acestor măsuri trebuie înregistrate. În majoritatea statelor membre există posibilitatea de a contesta aceste măsuri.

4.5. Concluzii generale

În urma acestui exercițiu, se poate concluziona că statele membre au adoptat o serie de măsuri pentru consolidarea punerii în aplicare a Regulamentului nr. 2185/1996; cu toate acestea, în practică, încă se mai pot aduce îmbunătățiri în unele domenii, inclusiv în ceea ce privește cooperarea dintre OLAF și autoritățile naționale, astfel cum se menționează mai sus.

Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a acestor recomandări în rapoartele viitoare.

58 BE, BG, CZ, DK, IE, EL, ES, FR, CY, LV, LT, LU, AT, SI, UK. 59 CZ, IE, EL, FR, MT, ES, CY, LT, AT. 60 BE. 61 DE, LV, AT, SK.

RO 27 RO

5. RECUPERAREA CREANțELOR

5.1. Măsuri privind recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli

Statele membre au fost întrebate despre prevederile lor naționale privind recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli, concentrându-se pe instrumentele juridice și măsurile împotriva pierderii sau daunelor financiare, și despre înregistrarea neregulilor și recuperarea datoriilor. În Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților și lupta împotriva fraudei — Raportul anul 2007 (2008/2242(INI)), Parlamentul European a subliniat că ratele de recuperare sunt încă foarte scăzute, în special în sectoarele în care statele membre gestionează recuperările. Parlamentul European a considerat că se impuneau proceduri de recuperare mai adecvate și mai rapide și că, în viitoarea legislație privind gestionarea partajată, ar trebui introduse elemente obligatorii și de prevenire pentru ca sumele care fac obiectul unor nereguli să poată fi recuperate la finalul procedurii de recuperare. În acest fel, recuperarea banilor contribuabililor ar putea fi asigurată într-un mod mai eficient.

5.1.1. Legislația națională privind recuperarea fondurilor UE

Răspunsurile statelor membre arată că toate legislațiile naționale ale statelor membre conțin dispoziții privind recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli în ceea ce privește rubrica de venituri și cheltuieli a bugetului UE în domenii în care legislația europeană nu prevede norme privind recuperarea. Dispozițiile se referă la mecanisme de compensare, executarea preventivă, sechestru și recuperare forțată.

În ceea ce privește cheltuielile, pentru a garanta recuperarea plăților ilegale incluse în contracte care implică fonduri europene, majoritatea statelor membre62 utilizează instrumente juridice, cum ar fi diferite tipuri de garanții, bilete la ordin, depozite de garanții, garanții individuale sau solidare, compensare, obligațiuni bancare, ipoteci sau asigurări.

Două treimi din statele membre63 utilizează instrumente și măsuri juridice, cum ar fi garanții la cerere, compensarea și suspendarea plăților, pentru a accelera recuperarea plăților plătite ilegal.

Legislația națională din majoritatea statelor membre64 conține prevederi privind măsurile preventive și de protecție care pot fi luate după detectarea unor sume suspectate ca făcând obiectul unor nereguli (venituri și cheltuieli). Aceste măsuri sunt: confiscarea, sechestrul administrativ, reținerea bunurilor impozabile, sancțiunile financiare, suspendarea, respingerea sau modificarea plăților ulterioare, încetarea finanțării proiectului și rambursarea fondurilor plătite, reducerea finanțării.

Legislația națională a statelor membre oferă posibilitatea (nu neapărat o obligație) administrației naționale de a se constitui petentă / parte vătămată în procedurile penale pentru fraude împotriva bugetului UE.

62 BE, BG, CZ, DK, DE, EE, IE, EL, ES, FR, IT, LV, HU, PL, PT, RO, SI, SK, FI, UK. 63 BE, BG, CZ, EE, EL, ES, FR, IE, LV, LT, LU, HU, NL, AT, PL, PT, RO, SI, UK. 64 BE, BG, CZ, DK, EE, IE, EL, ES, FR, IT, CY, LV, LT, HU, MT, AT, PL, PT, RO, SI, SK, UK.

RO 28 RO

5.1.2. Înregistrarea neregulilor și recuperarea datoriilor în cadrul administrației naționale

Deși erorile individuale nu pot fi eliminate categoric, conform informațiilor primite prin intermediul chestionarului, statele membre pot garanta, în principiu, deplinătatea înregistrării neregulilor.

În toate statele membre, cifrele privind recuperarea sunt auditate la nivel național ulterior finalizării recuperărilor. Controalele și auditurile sunt efectuate în primul rând de diverse autorități naționale, cum ar fi serviciile interne de audit ale instituțiilor respective (autoritatea de management, autoritatea de certificare, organismele intermediare, organismele de punere în aplicare), autoritățile vamale și oficiul național de audit.

În ceea ce privește veniturile și cheltuielile UE, două treimi dintre statele membre65 au la nivel național un prag reglementat în mod legal sub care nu există niciun ordin de recuperare. Acest prag variază între 3 EUR și 100 EUR; se poate întâmpla ca, uneori, acest prag să nu fie uniform în cadrul aceleiași țări pentru toate fondurile utilizate sau domeniile în cauză (agricultură, Fonduri structurale și sectorul vamal).

În unele state membre66, ordinul de recuperare nu este executoriu.

Doar câteva state membre67 ar utiliza într-o anumită măsură previzionarea veniturilor ca metodă de realizare a unei estimări preliminare a unei potențiale valori a neregulilor care să fie recuperată înainte de începerea propriu-zisă a recuperării. Atunci când se utilizează această metodă, estimările ar fi, de regulă, furnizate în cadrul sistemelor de monitorizare și contabilitate utilizate pentru gestionarea fondurilor europene.

5.1.3. Concluzii

În ceea ce privește recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli, instrumentele și măsurile juridice împotriva pierderii sau daunelor financiare și privind înregistrarea neregulilor și recuperarea datoriilor sunt, în principal, incluse în sistemele legislative naționale. Astfel, statele membre arată că măsurile de securitate sunt aplicate, însă mai pot fi făcute anumite îmbunătățiri.

Legislația statelor membre ar trebui să dea prioritate posibilității de aplicare a ordinelor de recuperare, care au un rol important în accelerarea procedurilor de recuperare. Pentru a garanta recuperarea plăților care fac obiectul unor nereguli, incluse în contracte care implică fonduri europene, toate statele membre ar trebui să prevadă în contracte instrumente juridice, cum ar fi tipuri diferite de garanții, bilete la ordin, depozite de garanții, garanții individuale sau solidare, compensare, obligațiuni bancare, ipoteci sau asigurări.

Pentru a sprijini procedurile rapide de recuperare, ar trebui luate în considerare elemente obligatorii și preventive suplimentare pentru viitoarea legislație europeană privind gestionarea partajată.

65 BE, DK, DE, EE, ES, FR, IT, CY, LV, LT, LU, MT, NL, AT, PL, PT, SI, SK, FI. 66 BG, DE, CY, MT, AT, PL, SI, SE. 67 BE, CZ, AT, PT, SK.

RO 29 RO

5.2. Recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli în 2009

5.2.1. Resurse proprii tradiționale

Statele membre au obligația de a recupera sumele constatate, printre care cele pe care le înregistrează în baza de date comună OWNRES. Suma care trebuie recuperată ca urmare a neregulilor constatate în 2009 este de aproximativ 343 de milioane EUR.

Este posibil ca o sumă constatată să nu poată fi recuperată integral, în ciuda eforturilor statelor membre. Sumele constatate pot varia ca urmare a informațiilor suplimentare sau a procedurilor judiciare, iar o datorie poate fi declarată nerecuperabilă din cauza problemelor financiare ale debitorului.

În prezent, rata de recuperare pentru neregulile survenite în 2009 este de 44% (aproximativ 152 de milioane EUR). Aceasta este o situație inițială medie, deși mai ridicată decât cea de anul trecut de 38%. Rata de recuperare pentru toți anii (1989-2009) este de 45,1%.

Atunci când nerecuperarea unei datorii constatate nu este imputabilă unui stat membru, acesta poate solicita radierea sumei nerecuperabile. În 2009, Comisia a refuzat solicitările de radiere ale statelor membre în 61 de cazuri care însumau aproximativ 11,5 milioane EUR, deoarece aceasta a considerat că nerecuperarea era imputabilă statelor membre.

Mai mult, anumite state membre au fost obligate să plătească în total peste 9 milioane EUR deoarece nu au constatat datorii vamale acolo unde ar fi fost necesar.

5.2.2. Agricultură

Articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului prevede introducerea unui mecanism automat de verificare a sumelor plătite în mod necuvenit. În cazul în care un stat membru nu recuperează de la beneficiar o sumă plătită în mod necuvenit în termen de patru ani de la data primului act de constatare administrativă sau judiciară (sau de opt ani, în cazul acțiunilor inițiate într-o instanță națională), suma nerecuperată este suportată în proporție de 50% de bugetul statului membru în cauză, în cadrul verificării financiare anuale a conturilor FEOGA și FEADR. Chiar și în urma aplicării acestui mecanism, statele membre sunt obligate să continue procedurile de recuperare și să verse 50% din sumele efectiv recuperate la bugetul UE. Dacă nu respectă această prevedere cu diligența necesară, Comisia poate hotărî să impute statului membru în cauză totalul plăților restante.

Plățile necuvenite care sunt rezultatul unor erori administrative comise de autoritățile naționale trebuie deduse din conturile anuale ale agențiilor de plată în cauză și, prin urmare, excluse din finanțarea UE.

În anul 2009, mecanismul 50-50 a fost aplicat prin decizia de închidere a conturilor pentru exercițiul financiar 200868 tuturor cazurilor de nerecuperare în curs din 2004 sau 2000 (cazuri datând de 4, respectiv 8 ani). Astfel, statele membre au fost obligate să plătească în total 31,4 milioane EUR, 20,1 milioane EUR fiind suportate de la bugetul UE din motive de nerecuperabilitate. Alte 0,8 milioane EUR au fost imputate statelor membre printr-o decizie

68 Decizia 2009/367/CE a Comisiei (JO L 111, 5.5.2009).

RO 30 RO

ulterioară69 care a închis conturile pentru anul financiar 2008 ale acelor agenții de plată care au fost disjunse în aprilie 2009.

Pe parcursul exercițiului financiar 2009, statele membre au recuperat 167,3 milioane EUR, suma rămasă a fi recuperată de la beneficiari la sfârșitul acelui exercițiu financiar fiind de 1 136,2 milioane EUR.

Consecințele financiare ale nerecuperării cazurilor care datează din 2005 sau 2001 au fost stabilite în conformitate cu regula 50-50 susmenționată, statelor membre în cauză revenindu-le să plătească 22,8 milioane EUR70. De asemenea, o sumă de 20,3 milioane EUR a fost suportată de la bugetul UE pentru cazurile declarate nerecuperabile pe parcursul exercițiului financiar 2009. Acelor agenții de plată ale căror conturi din 2009 au fost disjunse din decizia de închidere a conturilor le vor fi imputate alte 11,9 milioane EUR prin decizii ulterioare ale Comisiei.

Datorită aplicării mecanismului 50-50 de la introducerea acestuia în 2006, suma neachitată de statele membre la bugetul UE s-a redus la 830 de milioane EUR71.

În perioada 2007-2009, Comisia a auditat aplicarea corectă a noului mecanism de verificare prin 15 controale la fața locului care au inclus 14 agenții de plată din 11 state membre.

În general, autoritățile statelor membre au instituit proceduri corespunzătoare pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene. Deficiențele constatate pe parcursul acestor controale la fața locului sunt urmărite în contextul procedurilor de verificare a conformității.

5.2.3. Politica de coeziune

Pentru Fondurile structurale, recuperarea de la beneficiari a sumelor plătite în mod necuvenit ca urmare a unei nereguli sau a unei suspiciuni de fraudă este, în principal, asigurată de către statele membre. De asemenea, acestea trebuie să deducă dintr-o viitoare cerere de plată orice sumă anterior pretinsă în mod necuvenit de la bugetul UE.

Programele cofinanțate prin fonduri structurale sunt multianuale și funcționează pe baza plăților intermediare. Recuperarea sumelor vărsate în mod necuvenit poate interveni înainte sau după încheierea programului.

Pentru perioada de programare 1994-1999, data limită pentru a prezenta cererea de plată finală Comisiei a fost 31 martie 2003. În această perioadă, aproximativ 1 000 de programe au beneficiat de cofinanțare din partea UE în valoare totală de aproximativ 159 de miliarde EUR72. Serviciile de autorizare și gestionare ale Comisiei, asistate de OLAF, sunt responsabile pentru urmărirea administrativă și financiară, odată încheiate aceste programe.

69 Decizia 2010/56/UE a Comisiei (JO L 32, 4.2.2010). 70 Decizia 2010/258/UE a Comisiei (JO L 112, 5.5.2010). 71 Suma include informații financiare actualizate furnizate de statele membre pentru exercițiul financiar

2009. 72 Este vorba despre programe multianuale. Această cifră nu include proiectele finanțate direct în cadrul

Fondurilor structurale și al Fondului de coeziune.

RO 31 RO

Pentru perioada de programare 1994-1999, statele membre au comunicat 11 046 de cazuri de nereguli (21 în 2009), al căror impact financiar a fost estimat la 1,51 miliarde EUR73 pentru contribuția UE (1,84 milioane EUR pentru 2009).

Dintre aceste cazuri, 7 049 au fost închise definitiv la nivelul Comisiei. O sumă de 742 de milioane EUR a fost luată în calcul cu ocazia plății finale sau rezultată după închidere ori rambursată la bugetul UE. Statele membre au precizat că, pentru aceeași perioadă, procedurile administrative și judiciare au fost finalizate la nivel național în alte 566 de cazuri, cu un impact financiar de 52 de milioane EUR. Comisia a demarat procedurile de reconciliere în vederea închiderii acestor cazuri.

În 2009, Comisia a adoptat 7 decizii privind modul de tratare a 241 de cazuri de nereguli pentru care statele membre în cauză au solicitat Comisiei să suporte consecințele financiare ale sumelor nerecuperabile. Trei decizii privind 217 notificări FEDER însumând 1 773 541 EUR și 4 decizii privind FSE în valoare totală de 130 785 EUR au fost suportate de la bugetul UE.

Pentru perioada de programare 2000-2006, statele membre au comunicat până în prezent 20 991 de cazuri de nereguli (4 679 în 2009), care corespund unui impact financiar de aproape 3,49 miliarde EUR pentru contribuția UE (1,12 miliarde EUR pentru 2009).

Statele membre au informat Comisia cu privire la faptul că, la nivel național, procedurile administrative și/sau judiciare au fost finalizate pentru 10 655 dintre aceste cazuri și că au fost recuperate aproximativ 1,73 miliarde EUR.

Ratele de recuperare pe tot parcursul perioadei de programare 2000-2006 au un nivel adecvat (peste 50% — aproape la fel de bune ca rata de 53% pentru perioada de programare 1994-1999), însă pot fi puternic influențate de practica excluderii proiectelor constatate drept nelegale din declarația cheltuielilor către Comisie. În acest fel, resursele europene pot fi reutilizate pentru a finanța alte proiecte eligibile, iar sarcina recuperării este transmisă bugetelor naționale.

Statele membre ar trebui să depună mai multe eforturi pentru recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit.

La sfârșitul anului 2009, valoarea totală a corecțiilor financiare privind perioadele de programare 1994-1999 și 2000-2006 a fost de 2 510 milioane EUR ( 515 milioane EUR în 2009), respectiv 5 119 milioane EUR (1 806 milioane EUR în 2009). Aceste corecții financiare sunt rezultatul auditurilor Comisiei și Curții de Conturi Europene, investigațiilor OLAF și procedurii de încheiere pentru cele două perioade de programare. Acestea constau în cheltuieli afectate de nereguli care, din acest motiv, trebuie excluse din cofinanțarea de la bugetul UE. În plus, statele membre aplică, de asemenea, corecții în urma propriilor audituri sau în urma auditurilor efectuate de Comisie și Curtea de Conturi Europeană. Acestea nu sunt înregistrate în sistemul contabil al Comisiei, însă informațiile sunt comunicate anual Comisiei de către statele membre.

73 Situația conform datelor din baza ECR la 15 aprilie 2009.

RO 32 RO

5.2.4. Fondurile de preaderare

În 2009, sumele raportate ca urmând a fi recuperate au crescut cu 135%. Cea mai mare sumă care trebuie recuperată vine de la SAPARD (61,6 milioane EUR, din care 41 de milioane EUR trebuie recuperate de Bulgaria). Pentru PHARE trebuie recuperate aproximativ 7 milioane EUR, iar pentru ISPA 4 milioane EUR. Rata de recuperare a scăzut comparativ cu 2008, ajungând doar la 27,2% în 2009.

Analiza ratei de recuperare pentru suspiciuni de fraudă dezvăluie o rată de doar 4,6% pentru întreaga perioadă de programare. Procesul de recuperare în cazurile urmărite în justiție este complex și de durată. Procedurile administrative și anchetele penale nu sunt conforme în majoritatea țărilor, fapt ce influențează ratele de recuperare.

Întrucât ratele de recuperare sunt scăzute, măsurile de protecție trebuie aplicate pentru cazurile de suspiciune de fraudă (sub forma confiscării bunurilor, suspendării plăților, garanțiilor bancare etc. — a se vedea punctul 5.1.3. de mai sus) pentru a garanta recuperarea după hotărârea finală a instanței. Statele membre în cauză ar trebui să acorde o atenție deosebită recuperării fondurilor de preaderare.

5.2.5. Cheltuieli directe

În domeniile în care fondurile sunt gestionate direct de către instituții, recuperarea sumelor vărsate în mod necuvenit se efectuează direct de către instituțiile în cauză, fără intervenția statelor membre. Regulamentul financiar și normele de aplicare a acestuia prevăd diferite etape ale procedurii de recuperare:

– estimarea și constatarea creanței de către ordonatorul de credite (care se asigură că cererea de plată este sigură, în sumă fixă și exigibilă);

– întocmirea unui ordin de recuperare (ordin de recuperare adresat de ordonator contabilului privind continuarea recuperării) urmat de o notă de debit adresată debitorului, precum și

– recuperarea de către contabil, care recuperează, dacă este posibil, prin compensare, în situația în care debitorul este el însuși titular al unei creanțe certe, în sumă fixă și exigibile față de Comunități.

Dacă, după trimiterea scrisorilor de înștiințare și somație, debitorul nu și-a plătit datoria, iar contabilul nu a putut recupera creanța prin compensare sau prin recurgerea la o garanție bancară constituită de către debitor, ordonatorul stabilește, fără întârziere, modalitatea de recuperare forțată aplicabilă creanței.

Pentru obținerea unui titlu executoriu există două posibilități, care se exclud reciproc:

– adoptarea unei decizii care constituie un titlu executoriu în sensul articolului 256 din Tratatul CE (care oficializează constatarea creanței într-o decizie care constituie un titlu executoriu);

– obținerea unui titlu pe cale judiciară în instanțele naționale sau ale UE. Aceasta cuprinde și acțiunea civilă în cadrul procedurii penale, în jurisdicțiile care autorizează procedura.

Prin ordinele de recuperare privind nereguli și cazuri de fraudă care au fost emise pe parcursul anului 2009, recuperarea integrală sau parțială a fost deja semnalată în 478 de cazuri

RO 33 RO

comunicate. Comisia a recuperat 15,5 milioane EUR. În 463 de cazuri, a fost recuperată întreaga sumă vărsată în mod necuvenit. Rămâne de recuperat suma de 12 milioane EUR, care corespunde unui număr de 242 de cazuri.

Comisia va continua procedurile pentru recuperarea integrală a acestor sume.

5.2.6. Recuperarea în urma unui caz OLAF

În situația în care un raport final al unui caz OLAF concluzionează că este probabil ca anumite sume să fi fost vărsate în mod necuvenit unui beneficiar sau ca acesta să nu le fi primit, deși era cazul, autoritățile competente (în general, autoritățile din statele membre sau țările terțe în cauză) trebuie să procedeze la recuperarea sumelor respective. OLAF monitorizează derularea acestor proceduri de recuperare.

În 2009, OLAF a închis oficial procedurile de supraveghere financiară pentru mai mult de 249,2 milioane EUR. În total, au fost recuperate 137,2 milioane EUR în sectorul agricol și 49,1 milioane EUR în domeniul Fondurilor structurale.

OLAF va continua să colaboreze cu Direcțiile Generale ordonatoare din cadrul Comisiei, responsabile pentru sectoarele bugetului în cauză pentru a îmbunătăți și mai mult recuperarea în urma unui caz OLAF.

RO...din valoarea totală a resurselor proprii) 1.2. Venituri 1.2.1. Resurse proprii tradi ționale...

Documents

Transcript of RO...din valoarea totală a resurselor proprii) 1.2. Venituri 1.2.1. Resurse proprii tradi ționale...