Riscul valutar rămâne o realitate pentru toate societățile care dezvolta schimburile comerciale și sunt situate în afara zonei euro. Într-un mediu concurențial din ce în ce intens, un bun control al marjelor este indispensabil și riscul valutar trebuie sa fie studiat și gestionat în același mod precum riscul de aprovizionare, riscul operațional etc.

O tranzacție de schimb valutar consta in a converti o monedă in alta. Schimbul are loc pe baza ratei convenite între cele două părți, în conformitate cu cotațiile de pe piața valutară internațională la momentul încheierii operațiunii.

Piața valutară este "locul" unde sunt negociate valutele. Aceasta asigură interacțiunea dintre cererea și oferta de valută străină și, prin urmare, determinarea prețului unei monedă în raport cu alta : rata de schimb. Nici un transfer de numerar nu se realizează pe piața valutară. Toate operațiunile sunt înregistrate prin jocuri de redactare. O contracție a cuvintelor de schimb valutar, Forex este numele dat universal pietei valutare. Piața valutară este descentralizată și transfrontaliera. Acesta funcționează 24/24. Deschiderea de locuri diferite este o funcție a fuselor orare și a principalelor centre financiare majore (Tokyo, Londra, Paris și New York) care acoperă întregul glob.

1. Părțile interesate

1.1 Băncile Centrale

Se pot menționa, de exemplu, Banca Centrală Europeana (BCE), Rezerva Federala Americana (FED), Banca Angliei, Banca din Japonia etc. Ele intervin pe piața valutară din două motive: pe de o parte, pentru a satisface nevoile clienților proprii și în numele băncilor centrale straine; pe de altă parte, pentru a menține cursul monedei lor la nivelul dorit.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SE BC), înființat în cursul anului 1998, aduce laolaltă băncile centrale ale țărilor din regiunea euro și Banca Centrală Europeană. Începând cu 1 ianuarie 1999, misiunea sa principală este de a defini și aplica politica monetara unica, de a interveni pe piața valutară și de a administra rezervele oficiale de schimb comune.

1.2 Cele mai importante bănci

Băncile sunt actorii-cheie pe piața valutară unde este concentrată oferta si cererea pentru valute.

Ele,de fapt, au doua tipuri de clienti:

persoane fizice, profesioniști ,si întreprinderi,bănci.

1.3 Intermediarii

Intermediarii se numesc oficial "Societățile de investiții", sau mai frecvent "Brokerii".

În Franța, au rolul de a:

■■ difuza prețuri și informații;

■■ găsi contrapartide și de a relaționa.

Pe piețe, brokerul va face legatura intre doi dintre clienții săi care doresc să realizeze operatiuni de sens invers (un cumpărător și un alt vânzător). În ambele cazuri, el este remunerat in functie de volumul de titluri cotate sau in baza valorii nominale a operatiunii. Brokerul are o imagine exactă a pieței și prin urmare, poate oferi preturi calculate exact, prin reducerea decalajului dintre cursul cumparatorului si vinzatorului.

Banca, la rândul său, face o conexiune în general între cerere și ofertă. Datorita apariției unor noi tehnologii de comunicare , tranzacțiile de brokeraj sunt în mare parte automatizate. Brokerii "traditionali" isi pierd treptat din prerogativele lor și se înlocuiesc cu brokerii "electronici" .

2. Cotarea valutelor

Formarea cursurilor de schimb este extrem de influențata de elemente externe de natură comerciala, financiara sau politica.

2.1 Generalitati

Fiecare țară are o valuta (= moneda) oficiala care este un mijloc legal de plată pe teritoriul său.

Mai multe țări pot:

--sa imparta același nume pentru moneda lor (Dolarul american pentru SUA și dolarul canadian pentru Canada);

--sa utilizeze aceeași monedă ( euro pentru tarile din Uniunea Europeană, francul CFA pentru țările Comunității financiare africane: Gabon, Senegal, Camerun, Coasta de Fildeș, Togo, Benin ...)

--sa adopte o monedă străină ca unitate monetară legala (Panama cu dolarul american). În cazul în care moneda națională este numit convertibila aceasta poate fi tranzacționata contra unei monede straine.O monedă care nu este convertibila este numit "exotica".

2.2 Redarea unei cotatii

Într-o cotatie, există întotdeauna un curs de cumpărare și un curs de vânzare. Combinația acestor două cursuri se numește gama de listare și este exprimată ca cum urmează:

2.3 Evoluția unei cotatii

■■ Dacă valoarea monedei euro in comparatie cu alta moneda urca, aceasta înseamnă că moneda euro se apreciază in fata acestei monede, iar moneda respectiva se depreciază față de euro.

■■ Dacă valoarea monedei euro față de alta valuta scade, aceasta înseamnă că moneda euro se depreciază față de aceasta moneda și că moneda respectiva se apreciază față de euro.