UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

SCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. BUNEA CLAUDIU-IOAN

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

STUDIUL VARIABILITĂŢII PRINCIPALELOR CARACTERE DE

PRODUCTIVITATE ŞI CALITATE, LA O COLECŢIE DE SOIURI

DE VIŢĂ DE VIE, PRIVIND PRETABILITATEA ACESTORA LA

TEHNOLOGII ECOLOGICE DE CULTURĂ ŞI VALORIFICARE

Conducător ştiinţific Prof. univ. dr. MARIN ARDELEAN

Cluj-Napoca 2010

CUPRINS

1. DEZVOLTAREA VITICULTURII ECOLOGICE ................................................................3 2. PARTICULARITĂŢILE SISTEMELOR ECOLOGICE DE CULTURĂ ALE VIŢEI DE VIE CA PARTE INTEGRATĂ A AGRICULTURII ECOLOGICE .............................................4 3. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT ...................................................................................................................................7 4. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE.........................................................................8

4.1. CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT CERCETĂRILE..8 4.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT.............................................................................8 4.3. SUBSTANŢE ŞI PRODUSE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PENTRU TRATAMENTELE FITOSANITARE .......................................................................................9 4.4. METODA DE LUCRU........................................................................................................9

4.4.1. Metode de determinare a elementelor de fertilitate, productivitate, a producţiei şi gradului de atac .......................................................................................................................9 4.4.2. Analize chimice de calitate şi productivitate...............................................................10 4.4.3. Determinarea calităţii strugurilor cu ajutorul analizelor biochimice .........................10 4.4.4. Tehnologia de cultură şi modul de amplasare al experienţelor ..................................11

5. REZULTATE ŞI DISCUŢII .....................................................................................................13 5.1. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN................................................13

5.1.1. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru vin..................13 5.1.2. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru vin ............................15 5.1.3. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru masă...............18 5.1.4. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru masă .........................19

5.2. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ, A NUMĂRULUI ŞI TIPULUI DE TRATAMENTE APLICATE ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN. ........................................................................................21 5.3. DETERMINAREA CALITĂŢII STRUGURILOR CU AJUTORUL ANALIZELOR BIOCHIMICE ...........................................................................................................................23

5.3.1. Separarea şi dozarea carotenoidelor din strugurii soiurilor de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional, folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC)....................................................................................................23 5.3.2. Determinarea concentraţiei în polifenoli totali, la soiurile strugurilor analizaţi, utilizând metoda Folin-Ciocâlteu ..........................................................................................26 5.3.3. Analiza calitativǎ a acizilor fenolici, din strugurii soiurilor testate, folosind cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) ...........................................................27 5.3.4. Determinarea capacitǎţii antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional ......................................................28

6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ..........................................................................................29 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ................................................................................................32

2

Capitolul I.

1. DEZVOLTAREA VITICULTURII ECOLOGICE

În jurul anului 1920 s-a născut ideea practicării unei agriculturi ecologice atunci

când societatea industrială a început s-o înlocuiască pe cea rurală. Astfel în Europa s-au

diferenţiat, în ordine cronologică, trei curente: agricultura biodinamică, organică şi

biologică.

Agricultura biodinamică se bazează pe respectarea legilor naturale ale vieţii şi

ale unităţii sol-plantă-animal-om, cea mai mare importanţă fiind acordată “forţelor

vitale”. Promotorii acestui curent au fost Rudolf Steiner şi Ehrenfried Pfeiffer în

Germania.

DAVIDESCU et al.(1994) susţine că agricultura biodinamică se caracterizează

prin utilizarea unui număr de nouă preparate biodinamice ce se realizează din plante

medicinale (coada şoricelului, muşeţel, păpădie, valeriană, urzici, scoarţă de stejar),

gunoi de grajd şi silice, care se folosesc în amestec cu apă, în cantităţi foarte mici pe

hectar.

Agricultura organică a apărut în Anglia după cel de-al doilea Război mondial şi

se bazează pe folosirea exclusivă a fertilizării organice. Acest curent atribuie humusului

un rol fundamental în echilibrul biologic şi fertilitatea solului. Fondatorul acestui curent a

fost Albert Howard, care în lucrarea “Testamentul agricol”, publicată în 1940, subliniază

dezavantajele monoculturilor, ale dispariţiei micilor exploataţii, ale folosirii

îngrăşămintelor minerale, precum şi rolul culturilor asociate (graminee-leguminoase) şi al

fertilităţii solului în asigurarea rezistenţei plantelor la paraziţi.

În aceeaşi perioadă, în Austria, Hans Peter Rusch propune o metodă de agricultură

organo-biologică, bazându-se pe observaţia că în natură resturile vegetale şi dejecţiile se

biodegradează şi ajung să îngraşe solul fără ca cineva să le încorporeze în sol. Acest

curent este adoptat şi în Elveţia de către Hans Müller.

Agricultura biologică a fost un curent promovat după cel de-al doilea război

mondial (anii ’70) de către consumatorii şi medicii preocupaţi de efectele alimentelor

asupra sănătăţii oamenilor.

3

Mai mult în ultimele două-trei decenii s-a dezvoltat conştiinţa responsabilităţii faţă

de mediul înconjurător, s-au format mai multe organizaţii (1972, IFOAM) ale

producătorilor având ca scop promovarea agriculturii biologice.

În acest context viticultura ecologică s-a dezvoltat ca parte componentă a

agriculturii biologice. HELGA WILLER (2008) susţine că prima activitate în viticultura

organică datează din 1950, când în Elveţia şi Germania primii pionieri în domeniu au

făcut eforturi considerabile pentru a aplica principiile de bază ale agriculturii organice în

viticultură.

Capitolul II.

2. PARTICULARITĂŢILE SISTEMELOR ECOLOGICE DE

CULTURĂ ALE VIŢEI DE VIE CA PARTE INTEGRATĂ A AGRICULTURII ECOLOGICE

Viticultura ecologică reprezintă un mod de producţie alternativ, bazat pe

exploatarea raţionala a naturii. Ca parte integrată a agriculurii ecologice, are aceleaşi

obiective şi se sprijină pe aceleaşi principii.

Câteva dintre obiectivele agriculturii ecologice, aşa cum sunt precizate de către

Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM), se referă la:

• obţinerea produselor agricole cu valoare nutritivă ridicată, în cantităţi

suficiente;

• aplicarea unor metode de lucru compatibile cu mediul înconjurător (“după

natură”), în locul încercării de dominare a naturii;

• evitarea oricăror forme de poluare ce pot rezulta din tehnicile agricole;

• asigurarea pentru producătorii agricoli a unor condiţii satisfăcătoare de

viaţă, a unei retribuţii corespunzătoare şi a unui mediu sănătos de lucru

(SCHMID et al., 1994; CATHERINE de SILGUY, 1994).

Principiile agriculturii ecologice se sprijină pe cunoaşterea amănunţită a

sistemelor de producţie care valorifică la maximum resursele locale, cu reducerea la

minimum a riscurilor economice şi ecologice, integrând cunoştinţele tradiţionale cu

progresul ştiinţific din toate domeniile biologiei. Aceste principii sunt: prezervarea

fertilităţii solului - a hrăni solul pentru a hrăni planta (FIŢIU, 2003), protecţia mediului

4

înconjurător, excluderea utilizării îngrăşămintelor şi pesticidelor chimice de sinteză,

combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor prin metode preventive şi respectul pentru

sănătatea consumatorilor.

Lucrările solului preconizate în viticultura ecologică sunt cele care perturbă cel

mai puţin activitatea microbiană a solului şi asigură menţinerea structurii acestuia. Astfel

arătura, una dintre lucrările solului cel mai frecvent aplicate în viticultură, nu trebuie să

fie profundă pentru a nu îngropa orizonturile „vii” de la suprafaţă, ceea ce ar dăuna

activităţii biologice a solului. Materia organică proaspătă (reziduurile plantelor,

îngrăşămintele verzi, îngrăşămintele organice proaspete) să nu fie încorporată în

profunzime, ci superficial, pentru a fi supuse unei humificări prealabile în mediu aerob şi

pe cât posibil să fie limitat numărul de treceri cu maşini grele pentru a evita tasarea

solului, cu efect negativ asupra structurii, aerării şi asupra activităţii sale biologice.

Combaterea buruienilor. În viticultura ecologică buruienile nu sunt considerate

„inamici” ce trebuie combătuţi ci, mai degrabă resurse ce trebuie gestionate corect.

Buruienile concurează butucii din plantaţii şi, incontestabil, le afectează productivitatea.

Această concurenţă intervine în anumite perioade critice de dezvoltare a viţei de vie. În

afara acestor perioade, buruienile pot avea efecte favorabile importante, asigurând o

protecţie a suprafeţei solului şi o stimulare a activităţii biologice prin exudatele radiculare

eliberate.

Pentru a evita invadarea plantaţiilor de către buruienile nedorite, se pune accent

deosebit pe mijloacele preventive cum ar fi: executarea arăturii de primăvară mai

devreme, mulcirea solului sau utilizarea înierbării permanente.

Metodele de distrugere a buruienilor în viticultura ecologică pot fi: mecanice,

manuale, termice, elecrice sau biologice (insecte prădătoare).

Fertilizarea în viticultura ecologică implică folosirea în principal a

îngrăşămintelor organice (gunoiul de grajd, tescovina compostată, composturile)

provenite din fermă, la care se adaugă o serie de elemente nutritive naturale (Azotatul de

sodiu din Chile, făina de fosforite, zgura lui Thomas, fosfaţii naturali calcinaţi, făina de

oase), autorizate de reglementările în vigoare, mai ales pe solurile cu stări de carenţă.

5

Îngrăşămintele organice sunt transformate de către organismele vii din sol în

humus şi elemente minerale, care sunt preluate treptat de către viţa de vie pe parcursul

perioadei de creştere, pe măsură ce aceasta are nevoie de ele.

Combaterea biologică a bolilor şi dăunătorilor, se bazează pe metode

preventive şi curative, prin utilizarea biopesticidelor pe bază de bacterii, virusuri sau

ciuperci (Bacillus thuringiensis) (RODGERS, 1993), a virusurilor entomopatogene

(baculovirusurile) ( JUAREZ-PEREZ, 1998), a izolatelor ciupercii Trichoderma viridae,

utilizarea de feromoni sexuali – confuzia (dezorientarea) sexuală sau lupta autocidă.

Alte produse utilizate pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor în viticultura

ecologică sunt diferite insecticide vegetale sau fungicide. Din această grupă, a

insecticidelor, fac parte piretrinele, retenona şi nicotina. În scop preventiv, împotriva

manei, se folosesc fungicidele pe bază de cupru , care se recomandă să se aplice doze

moderate (3kg/ha/an)(DEJEU et al., 2008) pentru a preveni toxicitatea acumulată în sol.

Sulful sub formă de praf, muiabil sau zeamă sulfocalcică are o acţiune preventivă

împotriva făinării, fiind eficient şi împotriva unor acarieni şi a manei. În Germania şi

Elveţia se folosesc, ca fungicide, extracte apoase din ierburi, care sunt pulverizate fin

(urzică, tulpini de usturoi, ceapă, coada calului), amestecate cu sulf muiabil, pudră de

alge calcaroase şi de roci argiloase. Produsele Ulmasud, Myca-Sin, Silkahum, Micro-San,

Bio-San au prezentat o eficacitate ridicată în combaterea manei şi făinării viţei de vie

(HOFFMAN et al., 1995).

Principala boală întâlnită în România este mana (Plasmopara viticola)(80,7 %),

iar pe al doilea loc se află făinarea (62 %). Dintre dăunători, păianjenii (3,5%) şi moliile

(1,4%) sunt cel mai frecvent întâlniţi în podgorii (Alter Agri, 2007).

Etapele conversiei la viticultura ecologică. Conform OUG nr. 34 din 17 aprilie

2000 privind produsele agroalimentare ecologice, emisă de Guvernul României şi

publicată în Monitorul Oficial, nr. 172, din 21 aprilie 2000, trecerea de la viticultura

convenţională la cea ecologică presupune parcurgerea unei perioade de conversie, timp

de trei ani, pe baza unui plan care să cuprindă propuneri de îmbunătăţire a fertilizării

solului şi asigurarea condiţiilor care să minimizeze atacul bolilor şi dăunătorilor.

Pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, în această perioadă, se vor efectua

tratamente numai cu produse acceptate în agricultura organică, cum ar fi: ulei de parafină

6

pentru acarieni, produse pe bază de cupru pentru mană şi pentru făinare produse pe bază

de sulf, renunţându-se la folosirea produselor chimice de sinteză. Fertilizarea solului se

va face numai cu îngrăşăminte organice şi minerale naturale. Valorificarea produselor, în

timpul perioadei de conversie, va putea fi făcută cu precizarea pe etichetă a referinţei „în

conversie” (DEJEU et al., 2008).

Capitolul III.

3. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE

AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT

Alegerea temei de cercetare este justificată, cunoscând faptul că în principalele ţări

viticole ale Europei conversia la sistemul de cultură organic se află pe un trend

ascendent, datorită cererii şi, în special, a consumului tot mai mare de produse viti-

vinicole ecologice.

Scopul. De asemenea, existenţa în Romania (85 ha în 2008), şi în special în

Transilvania, a unor suprafeţe mici cultivate cu viţă de vie în sistem organic, ne-a

determinat să investigăm variabilitatea principalelor caractere de productivitate şi calitate

la câteva soiuri de viţă de vie, privind pretabilitatea acestora la tehnologii ecologice de

cultură şi valorificare.

Obiectivele prin care s-a urmărit realizarea scopului propus au fost următoarele:

1. Influenţa sistemului de cultură (organic şi convenţional) şi a cultivarului la

soiurile de viţă de vie analizate în anii experimentali 2007-2008, asupra

principalelor elemente de productivitate şi calitate.

2. Influenţa sistemului de cultură (organic şi convenţional), a numărului şi felului de

tratamente aplicate şi a cultivarului asupra principalelor caractere studiate, la

soiurile de de viţă de vie analizate în anii experimentali 2007-2008.

3. Determinarea conţinutului în: carotenoide individuale, polifenoli totali şi acizi

fenolici, a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de

cultură, organic şi convenţional.

4. Determinarea capacităţii (activităţii) antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă

de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional.

7

Capitolul IV.

4. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

4.1. CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT

CERCETĂRILE

Plantaţia viticolă în cadrul căreia se desfăşoară experienţele prezentei Teze de

doctorat este amplasată în comuna clujeană Fizeşu Gherlii, localitatea Fizeşu Gherlii, în

zona denumită Vatra Roşie. Comuna este situată în partea de N-E a judeţului Cluj, la 7

km distanţă de oraşul Gherla, la 15 km de oraşul Dej şi la 60 km de municipiul Cluj-

Napoca, centrul administrativ şi politic al judeţului.

Suprafaţa terenului este de 2,5 ha şi are o înclinare cuprinsă între 3% şi 9% , cu o

expoziţie S-E.

În cadrul studiului pedologic, probele de sol recoltate în teren au fost analizate in

laborator cu ajutorul unor metode fizico-chimice specifice (conform laboratorului

O.S.P.A Cluj-Napoca). Interpretarea datelor analitice obţinute ne arată ca avem un

substrat caracterizat prin: textură luto-argiloasa, pH 6,7-7,1 (slab acid spre neutru),

rezervă de humus foarte mare şi o aprovizionare slabă spre moderată în NPK, ceea ce

încadrează terenul în clasa a-III-a pedoameliorativă fiind necesare afânări adânci şi

aplicarea unor doze corespunzătoare de îngrăşăminte.

Condiţiile climatice ale anilor 2007-2008, în care s-au desfăşurat experienţele,

arată că că anul 2007 a fost unul favorabil pentru obţinerea unor recolte mari şi de calitate

superioră, excesiv de călduros şi secetos, aspecte care nu au influenţat atacul de mană. În

schimb în anul 2008, considerat normal, termic şi pluviometric, însă cu precipitaţii

bogate în perioada mai-august, atacul cu mană a fost mai accentuat, maladia

manifestându-se, însă într-un procent controlabil.

4.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT

În cadrul cercetărilor au fost luate în studiu cinci soiuri de viţă de vie pentru

struguri de vin: Aromat de Iaşi, Traminer roz, Fetească regală, Muscat Ottonel, Riesling

8

italian şi patru soiuri de viţă de vie pentru struguri de masă: Timpuriu de Cluj, Napoca,

Chasselas doré, Muscat de Hamburg. Atât soiurile de vin cât şi cele de masă au fost

altoite pe acelaşi portaltoi şi anume Selecţia Oppenheim 4 (SO-4).

Alte materiale biologice utilizate. În agricultura organică, pentru prevenirea unor

boli, se folosesc ca fungicide, extracte apoase din ierburi (urzică, coada calului, etc), care

sunt pulverizate fin asupra plantei (CATHERINE de SILGUY, 1994, HOFFMAN et al.,

1995 ) şi care au prezentat o eficacitate ridicată în combaterea manei şi făinării viţei de

vie. În cadrul experienţelor am utilizat plante de urzică comună (Urtica dioica L. ) şi

urzică mică (Urtica urens L.) pentru obţinerea unui extract apos purin de urzică

(fermentat) care se diluează 1:20 şi se efectuează stropiri, ale plantelor de viţă de vie.

4.3. SUBSTANŢE ŞI PRODUSE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PENTRU

TRATAMENTELE FITOSANITARE

● Tratamentele chimice (convenţionale), au constat în efectuarea tratamentelor

fitosanitare cu următoarele fungicide sistemice şi de contact: RIDOMIL GOLD MZ 68

WP, MELODY DUO 66,8 WP, CURZATE MANOX SC, FOLPET 50 WP, DITHANE

M 45 şi QUADRIS MAX SC.

● Tratamentele organice au constat în efectuarea stropirilor cu următoarele

produse ecologice: Zeamă bordeleză 0,5 % şi stropiri cu purin de urzică din două în două

zile timp de 12 zile, Sulfat de cupru 1%, KOCIDE 101 WP, în doză de 3 kg/ha, Zeamă

bordeleză 1%, Sulf muiabil 0,4% şi Trichodex 25 WP, în doză de 2 kg/ha.

4.4. METODA DE LUCRU

4.4.1. Metode de determinare a elementelor de fertilitate, productivitate, a

producţiei şi gradului de atac

În cadrul cercetărilor noastre fertilitatea a fost exprimată prin intermediul

coeficienţilor de fertilitate, absolut (CFA) şi relativ (CFR), calculaţi cu ajutorul unor

formule (NASTASIA POP, 2003), productivitatea se exprimă prin indicii de

productivitate, indicele de productivitate absolut (IPA) şi indicele de productivitate

9

relativ (IPR), greutatea medie a strugurilor a fost calculată prin determinări (cântăriri) la

50 de struguri/repetiţie, la soiurile de vin şi 25 de struguri/repetiţie la soiurile de masă şi a

fost exprimată în grame (g), iar concomitent cu determinarea greutăţii medii a strugurilor

s-a determinat şi numărul mediu de ciorchini/butuc.

Producţia de struguri la variantele experimentale încercate a fost exprimată în

t/ha şi reprezintă producţia biologică. În cazul cercetărilor efectuate, cunoscute fiind deja,

numărul mediu de ciorchini/butuc şi greutatea medie a strugurilor, s-a trecut la calcularea

producţiei pe butuc exprimată în kilograme.

Distanţele de plantare sunt 1,2 m între plante pe rînd şi 2,0 m între rânduri, de aici

rezultând un număr de 4166 butuci/ha. Cunoscând aceste date s-a calculat în final

producţia la hectar astfel: Prod./ha (t/ha) = Prod /but.(kg) x 4166.

Gradul de atac (GA%) cu mană. La trei zile după fiecare moment (fenofază)

de aplicare a tratamentelor fitosanitare, atât în sistemul organic cât şi în sistemul

convenţional de cultură, au fost determinate frecvenţa (F%) şi intensitatea (I%) gradului

de atac. Cu ajutorul celor doi indici (frecvenţa şi intensitatea) s-a calculat mai apoi gradul

de atac exprimat prin formula: GA % = F% x I% / 100.

4.4.2. Analize chimice de calitate şi productivitate

În cadrul laboratoarelor de Oenologie şi de Ameliorare au fost efectuate

determinări cu privire la determinarea conţinutului în zahăr (g/l), al mustului obţinut

din strugurii soiurilor testate, cu ajutorul refractometrului, a aciditatăţii totale (g H2SO4/l

must), din must pentru care s-a utilizat metoda prin titrare în prezenţa fenolftaleinei şi

determinarea gradului de maturare al lemnului care s-a realizat printr-o metodă

microchimică şi anume metoda colorării cu iod în iodură de potasiu.

4.4.3. Determinarea calităţii strugurilor cu ajutorul analizelor biochimice

În Laboratorul de chimie şi biochimie al USAMV Cluj-Napoca, în vederea

determinării calităţii, probele de struguri de la soiurile testate au fost supuse unor analize

biochimice complexe. Acestea au fost:

● Separarea şi dozarea carotenoidelor folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ

performanţǎ (HPLC)

10

● Dozarea polifenolilor totali ( metoda Folin-Ciocâlteu)

● Separarea acizilor fenolici

● Determinarea capacităţii (activităţii) antioxidante a strugurilor a fost realizată prin două

metode diferite: metoda 2,2-Difenil-1-picrilhidrazil (DPPH) şi metoda ORAC

(capacitatea antioxidantǎ a radicalului oxigenului)

4.4.4. Tehnologia de cultură şi modul de amplasare al experienţelor

● Toate cercetările şi observaţiile s-au efectuat în urma aplicării tehnologiilor

specifice pentru cele două sisteme de cultură total diferite: sistemul de cultură ecologic

(organic) şi sistemul de cultură convenţional.

Pentru ambele tipuri de practică horticolă au fost respectate toate verigile

tehnologice vizând lucrările asupra plantei şi asupra solului, diferenţirea majoră

realizându-se în primul rând prin aplicarea tratamentelor fitosanitare diferite, specifice

pentru fiecare dintre cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional.

În cadrul cercetărilor prezentei teze de doctorat au fost urmărite şi analizate

caractere vizând în primul rând combaterea manei ca principala boală a practicii viticole,

iar în paralel s-a menţinut sub control făinarea şi dintre dăunători acarienii, executându-se

tratamente combinate, fără a se executa însă cercetări în acest sens.

În al doilea rând diferenţierea se datorează lucrărilor specifice de combatere a

buruienilor şi modului de fertilizare. Asfel, în sistemul organic, buruienile au fost

menţinute sub control prin mulcire, iar fertilizarea s-a făcut numai cu gunoi de grajd, pe

când în sistemul convenţional de cultură buruienile au fost combătute prin erbicidare şi

fertilizarea s-a făcut cu îngrăşăminte minerale (de tip NPK) combinat cu gunoi de grajd.

● Experienţele, aferente tezei de doctorat, au fost de tip bifactorial şi trifactorial,

serii pe doi ani (2007-2008), iar interpretarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testului

Duncan (ARDELEAN, 1986).

Factorii experimentali au fost, atât pentru soiurile de vin cât şi pentru cele de

masă, următorii:

Pentru experienţa bifactorială

Factorul A = sistemul de cultură - 2 graduări: a1 = organic şi

a2 = convenţional;

11

Factorul B = cultivarul - 5 graduări: b1 = Aromat de Iaşi, b2 = Traminer roz, b3 = Riesling

italian, b4 = Fetească regală şi b5 = Muscat Ottonel;

- 4 graduări: b1 = Timpuriu de Cluj, b2 = Napoca,

b3 = Chasselas dore, b4 = Muscat de Hamburg

Pentru experienţa trifactorială

Factorul A = sistemul de cultură cu 2 graduări: a1 = convenţional şi

a2 = organic;

Factorul B = numărul şi tipul de tratamente fitosanitare aplicate cu 2 graduări:

b1 = tratamente cu produse chimice de sinteză sau organice în număr de 4 şi

b2 = tratamente cu produse chimice de sinteză sau organice în număr de 6;

Factorul C = cultivarul - 5 graduări: c1 = Aromat de Iaşi, c2 = Traminer roz, c3 = Riesling

italian, c4 = Fetească regală, c5 = Muscat Ottonel.

- 4 graduări: c1 = Timpuriu de Cluj, c2 = Napoca,

c3 = Chasselas dore, c4 = Muscat de Hamburg

12

Capitolul V.

5. REZULTATE ŞI DISCUŢII

5.1. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ ŞI A CULTIVARULUI,

ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA

SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN

Experienţa bifactorială a fost executată în trei repetiţii, în doi ani consecutivi

(2007, 2008) şi a fost amplasată în localitatea Gherla, judeţul Cluj. Atât la soiurile de vin

cât şi la cele de masă am considerat că printre cele mai importante caractere vizate de

ameliorare sunt: indicele de productivitate absolut (IPA), indicele de productivitate

relativ (IPR), coeficientul de fertilitate absolut (CFA), coeficientul de fertilitate relativ

(CFR), greutatea medie a strugurilor(g), numărul de ciorchini/butuc, maturarea lemnului,

producţia de struguri (t/ha), aciditatea totală a mustului (g H2SO4/l must) şi conţinutul în

zahar al mustului ( g zahăr/l must).

5.1.1. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru vin

Majoritatea autorilor sunt de acord cu faptul că indicii de productivitate, absolut şi

relativ, indică o cumulare a caracteristicilor valoroase ale soiurilor direct implicate în

producţia totală cum ar fi: numărul de lăstari fertili pe butuc, numărul de ciorchini pe

butuc, numărul de ochi lăsaţi la tăiere, fertilitatea mugurilor şi greutatea medie a

ciorchinilor (LEONTE, 1996; NASTASIA POP, 2003; SESTRAŞ, 2004).

Fertilitatea la viţa de vie, reprezintă capacitatea plantei de a forma an de an

organe de fructificare ca bază iniţială de realizare a recoltei de struguri şi poate fi

apreciată sub două aspecte: fertilitatea potenţială şi cea reală (OPREA, 2001;

DUMITRIU, 2008). După NASTASIA POP (2003) fertilitatea se apreciază în funcţie de

procentul de lăstari fertili şi coeficientul de fertilitate care poate fi absolut sau relativ.

În concepţia unor autori maturarea sau coacerea lemnului, la viţa de vie, reprezintă

o caracteristică importantă, deoarece contribuie la sporirea rezistenţei plantelor la ger.

13

Deasemenea, coacerea lemnului este corelată cu gradul de prindere la altoire a

viţelor, cu precocitatea intrării pe rod şi a coacerii strugurilor (Miciurin, 1952; Neagu,

1975, citaţi de SESTRAŞ, 2004), elemente care în final, prin acţiunea lor, vor influenţa

cantitatea şi calitatea producţiei.

Rezultatele înregistrate de cele cinci soiuri de vin studiate în doi ani experimentali

şi în două sisteme de cultură diferite sunt oglindite sintetic în tabelul următor (tabelul 1)

calculate ca şi rezultat al seriei de experienţe bifactoriale repetate în ani.

Tabelul 1

Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra

indicilor de fertilitate şi productivitate, la soiurile de vin, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul IPA IPR CFA CFR Număr

ciorch./but. Maturarea lemnului

Aromat de Iaşi 170 d 82 c 1,3 f 0,8 d 14,5 ef 3,7 d

Traminer roz 81 h 54 d 1,6 d 1,2 ab 23,5 b 3,6 de

Riesling italian 207 b 108 b 1,6 d 1,1 bc 18,5 cd 3,3 e

Fetească regală 185 c 102 b 1,7 c 1,2 ab 25,0 b 4,0 c

Muscat Ottonel

Organic

69 i 42 d 1,2 g 0,8 d 10,7 g 4,6 a

Aromat de Iaşi 147 e 83 c 1,3 f 1,0 c 16,4 de 3,9 c

Traminer roz 133 f 72 c 1,5 e 1,3 a 22,9 b 3,7 d

Riesling italian 238 a 155 a 1,9 a 1,2 ab 22,1 bc 3,5 e

Fetească regală 211 b 145 a 1,8 b 1,0 c 28,5 a 4,4 b

Muscat Ottonel

Conventional

91 g 52 d 1,3 f 1,0 c 12,8 fg 4,7 a

DS 5% = pentru două medii interacţiune 5 - 6 13 0,1 -

0,2 0,2 3,0 0,2

Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.

Analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele zece variante rezultate din

interacţiunea soi x tratament se observă că, pentru indicii de productivitate absolut şi

relativ (IPA şi IPR), de departe Riesling italian dă rezultatele cele mai bune în cultura

convenţională urmat de Fetească regală la diferenţă semnificativă, iar cele mai slabe

rezultate le-a avut soiul Muscat Ottonel. Şi pentru variantele culturii ecologice ierarhia se

pastrează aceeaşi.

14

Pentru coeficienţii de fertilitate absolut şi relativ (CFA şi CFR) cele mai bune

rezultate le-au înregistrat soiurile Traminer roz, Riesling italian şi Fetească regală, care

pot fi recomandate viticultorilor din zonă, atât pentru cultura convenţională cât şi pentru

cea organică.

Dintre cele cinci soiuri de vin analizate, Fetească regală cu o medie de 26,8

ciorchini/butuc şi Traminer roz cu 23,2 ciorchini/butuc au înregistrat cel mai mare număr

de ciorchini/butuc, dar la o diferenţă semnificativă unul de altul. Celelalte cultivaruri au

prezentat, în medie, un număr mai mic de ciorchini/butuc, în special Muscat Ottonel, care

cu 11,8 ciorchini/butuc se situează pe ultimul loc la o diferenţă foarte mare şi

semnificativă faţă de Feteasca regală. În acest caz, Fetească regală poate fi recomandat

viticultorilor, din N-E Transilvaniei, pentru cultură în ambele sisteme (organic şi

convenţional), iar Muscatul Ottonel nu.

Având în vedere că, pentru maturarea lemnului, efectul produs de interacţiunea soi

x tip tratament a fost unul nesemnificativ, nu vom lua în discuţie acest aspect însă vom

preciza că notele cele mai mari au fost atribuite variantelor soiului Muscat Ottonel urmat

de Fetească regală, iar cele mai mici note variantelor soiului Riesling italian.

5.1.2. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru vin

Greutatea medie a strugurilor este un caracter foarte important care constituie atât

un element de productivitate cât şi un element de calitate la viţa de vie (SESTRAŞ, 2004)

fiind unul din factorii determinanţi în realizarea producţiei de struguri pe butuc şi implicit

a producţiei de struguri la unitatea de suprafaţă (NASTASIA POP, 2003; DUMITRIU,

2008).

Producţia de struguri (măsurabilă cantitativ şi calitativ) este probabil cel mai

important indicator care reprezintă, atât la soiurile de vin cât şi la cele de masă,

concretizarea unor etape succesive (dependente una de alta) ale fructificării viţei de vie,

ca însuşire biologică utilă (OPREA, 2001).

Majoritatea autorilor susţin că pentru determinarea calităţii strugurilor de vin se au

în vedere cu prioritate criteriile biochimice, respectiv conţinutul mustului în zahăr şi

15

aciditate (BOTU, 1994; OPREA, 2001; SESTRAŞ, 2004), la care se mai adaugă şi altele,

cum ar fi aroma, culoarea mustului, vitaminele, etc.

Dintre glucidele existente în struguri, fie de masă fie de vin, două dintre

monozaharide şi anume glucoza şi fructoza se regăsesc în must în cantităţile cele mai

mari (ŢÂRDEA et al., 2000). La soiurile pentru struguri de vin raportul glucoză/fructoză

trebuie să fie în favoarea fructozei (NEAGU, 1975; ARDELEAN, 1986).

În cazul nostru, pentru cele cinci soiuri de struguri pentru vin analizate, în sistemul

de cultură organic şi în cel convenţional, pe parcursul a doi ani de experienţe, rezultatele

obţinute în privinţa indicilor de calitate a strugurilor sunt prezentate sintetic în tabelul 2.

Tabelul 2

Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra

indicilor de calitate, la soiurile de vin, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul

Greutatea strugurilor

g

Producţia de struguri

t/ha

Aciditatea totală

g/l H2SO4

Conţinutul în zahăr g/l zahăr

Aromat de Iaşi 128 a 7,7 d 4,3 f 171 ef

Traminer roz 47 f 5,2 e 4,6 de 194 c

Riesling italian 99 cd 9,2 c 4,5 e 169 f

Fetească regală 126 a 12,6 b 5,4 b 166 f

Muscat Ottonel

Organic

56 f 2,6 g 3,9 g 198 bc

Aromat de Iaşi 132 a 8,3 cd 5,0 c 184 d

Traminer roz 90 d 8,6 cd 5,3 b 221 a

Riesling italian 108 bc 12,7 b 5,1 c 178 de

Fetească regală 110 b 14,4 a 6,4 a 171 ef

Muscat Ottonel

Conventional

73 e 3,9 f 4,7 d 203 b

DS 5% = pentru două medii interacţiune 11 1,0 0,2 8

Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.

Putem afirma că din punctul de vedere al greutăţii medii a strugurilor, pentru

condiţiile eco-climatice ale arealului de cultură unde a fost amplasat câmpul experimental

(N-E Transilvaniei), cultivarul Aromat de Iaşi este foarte bine adaptat ambelor tipuri de

practică horticolă (organică şi convenţională), înregistrând cele mai mari valori atât în

16

sistemul organic (128 g) cât şi în sistemul convenţional de cultură (132 g), urmat la

diferenţă nesemnificativă de soiul Fetească regală în sistem organic (126 g)

Datorită faptului că a înregistrat o greutate medie a strugurilor mai mare în

sistemul organic decât în sistemul convenţional, Feteasca regală este probabil cel mai

adaptat cultivar la sistemele ecologice de cultură a viţei de vie.

Referitor la producţia de struguri, se remarcă soiul Fetească regală care dă cele

mai bune rezultate atât în sistemul convenţional (14,4 t/ha), dar mai ales în sistemul

organic, unde producţia obţinută de 12,6 t/ha este egală cu cea a soiului Rieslig italian

(12,7 t/ha) obţinută în sistem convenţional şi semnificativ superioară tuturor celorlalte

variante ale soiurilor Aromat de Iaşi, Traminer roz şi Muscat Ottonel, indiferent de

sistemul de cultură vizat.

În privinţa acidităţii totale, analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele zece

variante rezultate din interacţiunea soi x tip de tratament, trebuie să remarcăm soiul

Fetească regală care dă rezultatele cele mai bune atât în sistemul convenţional (6,4 g/l

H2SO4) cât şi în sistem organic de cultură (5,4 g/l H2SO4), la diferenţe semnificative faţă

de celelalte variante, cu excepţia variantei Traminer roz în sistem convenţional (5,3 g/l

H2SO4).

Valorile ridicate ale acidităţii mustului la Fetească regală nu sunt surprinzătoare,

deoarece cultivarul este cunoscut ca fiind unul din care se obţin musturi şi vinuri cu o

aciditate destul de ridicată, comparativ cu celelalte soiuri analizate, motiv pentru care în

funcţie de arealul de cultură, din acest soi se pot obţine vinuri albe de consum curent şi de

calitate superioară, vinuri spumante sau distilate învechite din vin. Dealtfel Feteasca

regală este cunoscut ca fiind un soi cu plasticitate ecologică extrem de mare, fiind cultivat

în peste 129 de centre viticole din România (OLTEANU et al., 2002).

Din punctul de vedere al acumulării de zahăr, soiurile Traminer roz şi Muscat

Ottonel sunt cele mai adecvate atât pentru sistemul organic cât şi pentru sistemul

convenţional, iar soiurile Fetească regală şi Muscat Ottonel sunt cultivaruri cu o

adaptabilitate bună la sistemele ecologice de cultură a viţei de vie, datorită faptului ca au

acumulat cantităţi egale de zahăr în ambele sisteme de cultură.

17

5.1.3. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru masă

Rezultatele înregistrate de cele patru soiuri de masă testate în doi ani

experimentali şi în două sisteme de cultură diferite (organic şi convenţional) sunt

oglindite sintetic în tabelul 3, calculate ca şi rezultat al seriei de experienţe bifactoriale

repetate în ani.

Tabelul 3

Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra

indicilor de fertilitate şi productivitate, la soiurile de masă, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul IPA IPR CFA CFR Număr

ciorch./but. Maturarea lemnului

Timpuriu de Cluj 325 c 174 d 1,5 bc 0,8 ef 9,7 e 4,5 ab

Napoca 532 a 368 a 1,8 a 1,3 a 12,3 bc 3,7 e

Chasselas doré 174 f 139 e 1,1 d 0,9 de 12,8 b 4,1 cd

Muscat de Hamburg

Org.

261 d 189 c 1,1 d 0,8 ef 8,4 f 4,0 d

Timpuriu de Cluj 319 c 171 c 1,3 cd 0,7 f 10,7 d 4,6 a

Napoca 505 b 357 a 1,4 d 1,0 cd 12,5 bc 4,3 bc

Chasselas doré 210 e 179 cd 1,4 d 1,1 bc 14,2 a 4,2 cd

Muscat de Hamburg

Conv.

314 c 250 b 1,3 cd 1,0 cd 9,8 e 4,2 cd

DS 5% = pentru două medii interacţiune 18 15 0,3 0,2 0,4 0,3

Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.

Datele prezentate mai sus ne permit să afirmăm că pentru IPA, IPR, CFA şi CFR,

Napoca este soiul cel mai bine adaptat ambelor tipuri de tratament fitosanitar (organic şi

convenţional) realizând cele mai mari valori şi mai mult, alături de Timpuriu de Cluj sunt

cultivarele cu cea mai bună pretabilitate la sisteme organice de cultură în condiţiile eco-

climatice din N-E Transilvaniei, ceea ce ne îndreptăţeşte să le recomandăm viticultorilor

din zonă dispuşi să practice un sistem de agricultură ecologică. Pe celelalte două soiuri,

Muscat de Hamburg şi Chasselas doré, le recomandăm doar pentru practica horticolă

convenţională.

Pentru numărul de ciorchini/butuc, analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele

opt variante rezultate din interacţiunea factorilor soi x tip de tratament, se poate observa

că soiurile Chasselas doré şi Napoca sunt cele mai bine adaptate ambelor tipuri de

18

practică horticolă, cu precizarea că Napoca se comportă foarte bine în sistemul organic de

cultură, iar Muscatul de Hamburg datorită rezultatelor slabe înregistrate este cel mai puţin

recomandat în cultură, atât pentru sistemul organic cât şi pentru sistemul convenţional de

cultivare a viţei de vie, în condiţiile eco-climatice din N-E Transilvaniei.

Referitor la gradul de maturare al lemnului, cele mai bune note au fost atribuite

soiului Timpuriu de Cluj care şi-a maturat lemnul la fel de bine în ambele variante, iar

cea mai mică notă a obţinut-o soiul Napoca în varianta organică de cultură.

5.1.4. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru masă

Dintre elementele de calitate, mărimea strugurilor (ciorchinilor), apreciată în

funcţie de greutate şi nu numai, este un caracter care prezintă importanţă deosebită prin

prisma aspectului comercial, la strugurii de masă (SESTRAŞ, 2004).

Producţia de struguri este indicatorul care reflectă probabil cel mai fidel atât

potenţialul biologic al butucilor cât şi profesionalismul şi capacitatea viticultorului în a

manageria eficient exploataţia viticolă an de an, de primăvara până toamna, asfel încât o

tehnologie corect aplicată să ducă la obţinerea unei recolte de struguri corespunzătoare

calitativ şi cantitativ.

La soiurile de masă la fel ca şi la cele de vin, conţinutul în zahăr (alături de

aciditate) reprezintă unul dintre cele mai importante elemente de calitate la viţa de vie.

Dintre glucide, monozaharidele sunt cele mai importante pentru că reprezintă peste 95%

din totalul zaharurilor care se acumulează în struguri, iar dintre monozaharide glucoza şi

fructoza sunt cele mai reprezentative (ŢÂRDEA et al., 2000). La soiurile pentru struguri

de masă raportul dintre cele două glucide principale (glucoză şi fructoză) trebuie să fie în

favoarea glucozei (NEAGU, 1975; ARDELEAN, 1986).

Analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele opt variante rezultate din

interacţiunea factorilor soi x tip de tratament (tabelul 4), se remarcă soiul Napoca, care

pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele mai mari valori ale greutăţii medii a

ciorchinilor şi anume 357 g în sistem convenţional şi o valoare semnificativ inferioară în

sistem organic şi anume 283 g.

19

Tabelul 4

Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra

indicilor de calitate, la soiurile de masă, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul

Greutatea strugurilor

g

Producţia de struguri

t/ha

Aciditatea totală

g/l H2SO4

Conţinutul în zahăr g/l zahăr

Timpuriu de Cluj 219 e 8,8 e 4,2 c 151 c

Napoca 283 b 14,4 b 3,7 d 147 cd

Chasselas doré 154 f 8,3 ef 4,1 c 146 cd

Muscat de Hamburg

Org.

233 de 8,1 f 4,6 b 137 d

Timpuriu de Cluj 245 de 11,2 c 4,6 b 162 b

Napoca 357 a 18,3 a 3,8 d 155 bc

Chasselas doré 164 f 9,8 d 4,5 b 179 a

Muscat de Hamburg

Conv.

251 cd 10,2 d 5,3 a 146 cd

DS 5% = pentru două medii interacţiune 30 0,6 0,2 11

Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.

Totuşi greutatea medie a strugurilor în sistem organic la soiul Napoca este net

superioară greutăţii medii înregistrate în sistem convenţional de către celelalte trei

cultivare testate. Acest fapt ne permite să susţinem că soiul Napoca este unul foarte bine

adaptat pentru ambele sisteme de cultură (organic şi convenţional) şi în special celui

organic.

În privinţa producţiei se remarcă Napoca, soi care pentru ambele sisteme de

cultură a înregistrat cele mai mari valori ale producţiei de struguri şi anume 18,3 t/ha în

sistem convenţional şi o producţie semnificativ inferioară 14,4 t/ha în sistem organic de

cultură. Totuşi această producţie realizată în condiţiile sistemului ecologic este net

superioară tuturor celorlalte şase variante ale soiurilor Timpuriu de Cluj, Chasselas doré

şi Muscat de Hamburg, indiferent de tipul de tratament aplicat.

Soiul Muscat de Hamburg, care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele

mai mari valori ale acidităţii totale (4,6 şi 5,3 g/l H2SO4) este un soi cu o pretabilitate

bună pentru sistemele de agricultură ecologică, iar Cultivarele Timpuriu de Cluj şi

20

Chasselas doré pot fi recomandate doar pentru variantele culturii convenţionale pentru

care au înregistrat valori corespunzătoare ale aciditătii totale.

Conform datelor din tabelul 4, se observă că, de departe Chasselas doré dă

rezultatele cele mai bune în cultura convenţională (179 g/l) urmat, la diferenţe

semnificative, de Timpuriu de Cluj şi Napoca tot în sistem convenţional, egale între ele

din punct de vedere statistic. La polul opus se situează Muscatul de Hamburg, în varianta

organică, cu numai 137 g/l zahăr acumulat.

Mai trebuie remarcat soiul Napoca, care pentru ambele variante experimentale a

înregistrat valori, ale cantităţii de zahăr acumulat, nediferenţiate statistic (147g/l,

respectiv 155 g/l), ceea ce ne indică, o adaptabilitate bună la sistemele ecologice de

cultură.

5.2. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ, A NUMĂRULUI ŞI TIPULUI

DE TRATAMENTE APLICATE ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR

CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE

PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN.

Experienţa trifactorială a fost executată în trei repetiţii, în doi ani consecutivi

(2007, 2008) şi a fost amplasată în localitatea Gherla, judeţul Cluj. Atât la soiurile de vin

cât şi la cele de masă am considerat că printre cele mai importante caractere vizate de

ameliorare sunt: producţia de struguri/ha, numărul de ciorchini/butuc, greutatea medie a

strugurilor şi gradul de atac (GA%) cu mană (Plasmopara viticola).

Având în vedere că trei dintre caractere, producţia de struguri/ha, numărul de

ciorchini/butuc, greutatea medie a strugurilor, au fost deja discutate anterior, vom analiza

doar aspecte referitoare la gradul de atac cu mană (GA%).

Astfel, influenţa sistemului de cultură, a soiurilor de vin testat şi a interacţiunii soi

x sistem de cultură, în cei doi ani experimentali 2007-2008, ne arată că, de departe, în

sistemul organic de cultură gradul de atac a fost semnificativ mai mare (5,04%) decât în

sistemul convenţional (4,14%), fapt ce indică eficienţa superioară a tratamentelor

convenţionale, pentru combaterea manei, principala boală a viţei de vie. Dintre soiurile

analizate Riesling italian s-a dovedit a fi cel mai sensibil la atacul cu mană, urmat la o

21

diferenţă semnificativă de Fetească regală şi Muscat Ottonel. Cel mai rezistent soi a fost

Traminer roz, care a înregistrat, în medie pentru cele două sisteme de cultură diferite, cel

mai mic grad de atac (GA% = 2,8) în cei doi ani experimentali, 2007- 2008.

Influenţa numărului de tratamente şi a interacţiunii soi x număr tratamente asupra

gradului de atac (GA%) la soiurile de vin testate au aratat că, la aplicarea unui număr de

şase tratamente indiferent, că acestea au fost chimice în sistemul convenţional sau

organice în sistemul ecologic, s-a înregistrat un grad de atac, la toate soiurile,

semnificativ mai mic decât în cazul aplicării a patru tratamente. Interacţiunea soi x număr

tratamente a produs efectele cele mai scăzute, asupra gradului de atac cu mană, la soiul

Riesling italian, indiferent de numărul de tratamente aplicate. Mai mult, la aplicarea a

patru tratamente, gradul de atac înregistrat a fost mai mic (valoric, nu şi statistic) decât în

cazul aplicării a şase tratamente, ceea ce sugerează că la acest cultivar, în condiţiile pedo-

climatice de la Gherla, la aplicarea unui număr sporit de tratamente reacţia soiului la

atacul de mană este practic nulă, boala acumulându-se pe măsura trecerii timpului fără ca

efectul ei să poată fi ameliorat prin sporira numărului de tratamente.

Din interacţiunea număr tratamente x sistem de cultură a rezultat că la aplicarea a

patru tratamente în sistem ecologic de cultură, cele cinci soiuri de vin testate, au prezentat

cel mai mare grad de atac (6,06%), însă valoarea înregistrată în cazul aplicării a şase

tratamente organice (4,02%) este egală statistic, cu valoarea înregistrată de gradul de

atac în sistem convenţional şi cu patru tratamente aplicate(4,46%).

Acest fapt este îmbucurător deoarece ne sugerează că şi tratamentele ecologice pot

să producă efecte benefice asupra manifestării atacului de mană în cazul aplicării lor

într-un procent mai mare cu aproximativ 30% decât a celor convenţionale.

La soiurile de masă, în cazul interacţiunii dintre soi x sistem de cultură am

constatat că, în sistemul de cultură organic, cultivarele Napoca şi Chasselas doré au

înregistrat cele mai ridicate grade de atac dovedindu-se a fi cele mai sensibile la atacul cu

mană, iar Timpuriu de Cluj, în sistem convenţional, cel mai rezistent.

Interacţiunea soi x număr tratamente a produs efectele cele mai scăzute, asupra

gradului de atac cu mană, la soiurile Napoca şi Chasselas doré, la aplicarea a patru

tratamente în sistem organic.

22

La fel ca şi la soirile de vin şi la cele de masă din interacţiunea număr tratamente x

sistem de cultură am remarcat faptul că, valoarea înregistrată în cazul aplicării a şase

tratamente organice este uşor mai mare, dar egală statistic, cu valoarea înregistrată de

gradul de atac în sistem convenţional şi cu patru şi cu şase tratamente aplicate. Aşadar şi

tratamentele ecologice pot să producă efecte benefice asupra manifestării atacului de

mană în cazul aplicării lor, fie într-un procent mai mare cu aproximativ 30% decât a celor

convenţionale, fie aplicate în mod egal.

5.3. DETERMINAREA CALITĂŢII STRUGURILOR CU AJUTORUL

ANALIZELOR BIOCHIMICE

Toate analizele privind determinarea calităţii strugurilor s-au realizat în laboratorul

de Chimie şi Biochimie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină

Veterinară, Cluj-Napoca.

5.3.1. Separarea şi dozarea carotenoidelor din strugurii soiurilor de viţă de vie

studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional, folosind

cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC)

Carotenoidele (600 de reprezentanţi) sunt pigmenţi galbeni, portocalii şi roşii

prezente în majoritatea legumelor şi fructelor. Trei din aceste carotenoide (α-caroten, β-

caroten şi β-criptoxantina) deţin roluri importante în organism cum ar fi: antioxidant,

previn degenerescenţa maculară, activitate provitaminică A.

Carotenoidele se biosintetizează încă de la începutul formării strugurelui. La

maturitatea acestuia, carotenoidele se degradează formând compuşi norizoprenoidici

care, conform datelor de literatură (WAHLBERG et al.,1998), deţin roluri importante în

aroma vinurilor. Datorită acestui fapt am ales sa analizăm concentraţia carotenoidelor

prezente în strugurii pentru vin, iar motivaţia alegerii analizei carotenoidelor pentru

strugurii de masă este efectul benefic al acestor pigmenţi în sănătatea umană.

În urma separării cromatografice a carotenoidelor din struguri prin HPLC, au fost

identificate în probele de struguri analizate o serie de compuşi prezentaţi în tabelul 5.

23

Tabelul 5

Timpii de retenţie şi λ max pentru carotenoidele identificate

în probele strugurilor analizaţi

Număr identificare

Compus

Timp de retentie (min)

λ maxim (nm)

1 Neoxantina 1,56 440 2 Violaxantina 2,2 440 3 Luteina 9,56 445,6 4 β-Caroten 19,23 456,8

Carotenoidele majore (85% din totalul acestora) sunt reprezentate de ß-caroten şi

de luteină iar restul aparţin neoxantinei, violaxantinei, izomerilor cis ai luteinei şi ß-

carotenului (BUREAU et al.,1998). Profilul calitativ şi cantitativ al carotenoidelor din

struguri este influenţat de anumiţi factori: varietatea plantei, condiţii climatice, stadiul

maturării, caracteristicile solului. Combinarea acestor parametrii influenţează calitatea

strugurilor şi implicit a vinului (FALCAO et al., 2007; SABON et al., 2002).

În urma cercetările efectuate, la Gherla, probele strugurilor de vin şi de masă au

fost analizate şi s-au obţinut date referitoare la concentraţia carotenoidelor separate, care

sunt prezentate în tabelel 6 şi 7.

Tabelul 6

Concentraţia carotenoidelor separate din probele strugurilor de vin analizaţi

Felul probei

luteină μg/kg

ß-caroten μg/kg

Aromat de Iaşi, convenţional 470,96±46 232±46

Aromat de Iaşi, organic 512±69 304±49

Traminer roz, convenţional 598±53 356.8±34

Traminer roz, organic 551±35 331,92±23

Riesling italian, convenţional 709±87 183,2±67

Riesling italian, organic 632±56 365,2±34

Fetească regală, convenţional 825±39 141,26±32

Fetească regală, organic 855±66 132,76±31

Muscat Ottonel, convenţional 602±87 593,16±35

Muscat Ottonel, organic 723±56 504,88±43

24

Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus, în cazul probelor de struguri de

vin analizaţi concentraţia luteinei variază între limitele 470,96±46 μg/kg la soiul Aromat

de Iaşi, cultivat în sistem convenţional şi 855±66 μg/kg substanţă proaspătă la soiul

Fetească regală cultivat în sistem organic.

Concentraţia ß-carotenului variază între 132,76±31 μg/kg la soiul Fetească regală

cultivat în sistem organic şi 593,16±35 μg/kg la Muscat Ottonel, convenţional.

Tabelul 7

Concentraţia carotenoidelor separate din probele strugurilor de masă analizaţi

Felul probei

luteină μg/kg

ß-caroten μg/kg

Timpuriu de Cluj, convenţional 803±52 204,32±12

Timpuriu de Cluj, organic 799±23 233±14

Napoca, convenţional 689±19 229,6±18

Napoca, organic 701±34 369±26

Chasselas doré, convenţional 589±21 363,58±45

Chasselas doré, organic 552±56 273,5±23

Muscat de Hamburg, convenţional 662±12 265 ±32

Muscat de Hamburg, organic 685±67 302,1±56

Concentraţia luteinei în probele strugurilor de masă analizaţi variază între 552±56

μg/kg substantă proaspătă, la Chasselas doré în varianta organică, până la 803±52 μg/kg

substantă proaspătă la soiul Timpuriu de Cluj în varianta convenţională.

Concentraţia ß-carotenului variază între 204,32±12 μg/kg la Timpuriu de Cluj în

varianta convenţională şi 369,0±26 μg/kg la soiul Napoca în varianta ecologică.

Concentraţia cea mai mare în ß-caroten o înregistrează soiul Napoca, cultivat în sistem

organic, urmat de soiul Chasselass dore, cultivat în sistem convenţional, iar cea mai mică

soiurile Timpuriu de Cluj şi Napoca în variantele de cultură convenţională.

25

5.3.2. Determinarea concentraţiei în polifenoli totali, la soiurile strugurilor

analizaţi, utilizând metoda Folin-Ciocâlteu

Strugurii, datorită conţinutului mare în compuşi cum sunt antocianii, flavonoidele

şi resveratrolul au o mare varietate de acţiuni biologice cum ar fi: inhibarea oxidării

lipoproteinelor cu densitate mică, proprietăţi antioxidante, reducerea riscului de apariţie a

bolilor cardiovasculare, efecte hipoglicemiante, efecte antiinflamatorii şi antimicrobiale,

terapia cancerului şi altele.

Rezultatele obţinute referitoare la conţinutul în polifenoli totali folosind metoda

Folin-Ciocâlteu sunt prezentate în următoarele figuri.

0200400600800

1000120014001600

Aromat de Iasi, conventional

Aromat de Iasi, organic

Traminer roz, conventional

Traminer roz, organic

Riesling, conventional

Riesling, organic

Feteasca regala, conventional

Feteasca regala, organic

Muscat Ottonel, conventional

Muscat Ottonel, organic

Fig. 1. Concentraţiile de polifenoli totali calculate din probele de struguri de vin

Aşa cum putem observa la probele de struguri pentru vin concentraţia cea mai

mare s-a înregistrat la soiul Muscat Ottonel atât în sistemul de cultură organic cât şi în cel

convenţional urmat de Fetească regală, iar cea mai mică concentraţie s-a obţinut pentru

soiul Traminer roz cultivat în sistem organic.

26

0200400600800

1000120014001600

Timpuriu de Cluj, conventional

Timpuriu de Cluj, organic

Napoca, conventional

Napoca, organic

Chasselas Dore, conventional

Chasselas Dore, organic

Muscat de Hamburg, conventional

Muscat de Hamburg, organic

Fig. 2. Concentraţiile de polifenoli totali calculate din probele de struguri de masă

Observăm că, cea mai mare concentraţie în polifenoli totali s-a obţinut la soiul

Napoca cultivat în sistem organic (1341,37 ± 21,1 mg/1 kg probǎ), iar pentru sistemul de

cultură convenţional al aceluiaşi soi s-a obţinut deasemenea cea mai mare valoare dintre

variantele de cultură convenţională.

La variantele experimentale ale soiului Chasselas dore s-au obţinut cele mai mici

concentraţii în polifenoli totali pentru sistemul de cultură convenţional, dar şi pentru

sistemul de cultură organic.

5.3.3. Analiza calitativǎ a acizilor fenolici, din strugurii soiurilor testate, folosind

cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC)

Acizii fenolici prezenţi în struguri s-au identificat folosind cromatografia lichidă

de înaltă performanţa. Pentru identificarea lor s-a folosit, co-cromatografia cu standardele

de acizi fenolici şi sau comparat spectrele de absorbţie obţinute pentru fiecare tip de acid

fenolic separat.

Cromatograma obţinută pentru separarea standardelor de acizi fenolici este

prezentată în figura următoare (fig 3).

27

Fig.3. Cromatograma HPLC corespunzatoare standardelor de acizi fenolici

În urma analizei cromatogramelor obţinute se poate observa prezenţa urmǎtorilor

acizi fenolici: acidul ascorbic (1), acidul gentisic (2), acidul cafeic (3), acidul p-

cumaric (4), acidul ferulic (5), acidul o-cumaric (6), resveratrol (7) şi quercetina (8).

5.3.4. Determinarea capacitǎţii antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă de vie

studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional

Cuantificarea capacitǎţii antioxidante pentru struguri este foarte utilǎ deoarece

furnizeazǎ informaţii importante cum ar fi rezistenţa la oxidare, contribuţia cantitativǎ a

substanţelor antioxidante sau activitatea antioxidantǎ din interiorul organismului dupǎ

ingerare ( HUANG, OU şi PRIOR, 2005).

Pentru determinarea activităţii antioxidante au fost utilizate două metode: DPPH şi

ORAC (capacitatea antioxidantǎ a radicalului oxigenului). Rezultatele obţinute sunt

foarte asemănătoare pentru ambele metode. Astfel la soiurile de vin Muscat Ottonel

urmat de Fetească regală au prezentat cea mai mare capacitate antioxidantă, iar la soiurile

de masă Napoca şi Timpuriu de Cluj. Cea mai mică valoare pentru activitatea

antioxidantă s-a înregistrat la soiul Chasselas dore în ambele sisteme de cultură, organic

şi convenţional.

28

Datele obţinute pentru activitatea antioxidantă se corelează foarte bine cu cele

obţinute pentru plofenolii totali. De exemplu, dintre soiurile de masă studiate, soiul

Napoca (cultivat atât în sistem organic cât şi în sistem convenţional) a avut cea mai mare

concentraţia în polifenoli totali şi cea mai mare valoare pentru capacitatea antioxidantă

folosind metoda ORAC. Cea mai mică concentraţie în polifenoli şi cea mai mică valoare

pentru activitatea antioxidantă s-a obţinut pentru soiul Chasselas dore. La soiurile pentru

struguri de vin, Muscat Ottonel şi Feteasca regală, au avut cea mai mare concentraţie în

polifenoli totali şi cea mai mare valoare pentru capacitatea antioxidantă folosind metoda

ORAC, iar cea mai mică capacitate antioxidantă s-a înregistrat la soiul Aromat de Iaşi.

Capitolul VI.

6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1. Alegerea temei de cercetare este justificată avand la bază două premise: faptul

că în principalele ţări viticole ale Europei conversia la sistemul de cultură

ecologic se află pe un trend ascendent, datorită cererii şi, în special, a

consumului tot mai mare de produse viti-vinicole ecologice şi, mai mult,

existenţa în Romania (85 ha în 2008), şi în special în Transilvania, a unor

suprafeţe mici cultivate cu viţă de vie în sistem organic.

2. In privinţa coeficienţilor de fertilitate şi a indicilor de productivitate, la

soiurile de vin, Feteasca regală şi Riesling italian au înregistrat cele mai bune

rezultate, astfel soiurile amintite sunt cele mai adecvate atât pentru cultura în

sistem convenţional cât şi pentru cea în sistem organic.

3. Cel mai mare număr de ciorchini/butuc a fost realizat de soiul Fetească regală,

cu o medie de 26,8 ciorchini/butuc în ambele variante experimentale, iar cel

mai mic de variantele soiului Muscat Ottonel care cu 11,8 ciorchini/butuc se

situează pe ultimul loc la o diferenţă foarte mare şi semnificativă faţă de

Feteasca regală.

29

4. Referitor la maturarea lemnului soiul Muscat Ottonel este cel mai bine adaptat

ambelor sisteme de cultură, în condiţiile din N-E Transilvaniei, fiind urmat de

Fetească regală, iar cel mai slab rezultat l-a înregistrat soiul Riesling italian.

5. În privinţa producţiei, rezultatele înregistrate ne permit să remarcăm soiul

Fetească regală care dă cele mai bune rezultate atât în sistemul convenţional

(14,4 t/ha), dar mai ales în sistemul organic, unde producţia obţinută este de

12,6 t/ha, egală cu cea a soiului Rieslig italian (12,7 t/ha) obţinută în sistem

convenţional şi semnificativ superioară tuturor celorlalte variante ale soiurilor

Aromat de Iaşi, Traminer roz şi Muscat Ottonel, indiferent de sistemul de

cultură vizat.

6. Din punctul de vedere al acidităţii mustului (g H2SO4 /l must), trebuie să

remarcăm soiul Fetească regală care dă rezultatele cele mai bune atât în

sistemul convenţional (6,4 g/l H2SO4) cât şi în sistem organic de cultură (5,4

g/l H2SO4), iar din punctul de vedere al acumulării de zahăr (g zahăr/ l must),

pentru condiţiile din N-E Transilvaniei, soiurile Traminer roz şi Muscat

Ottonel sunt cele mai adecvate atât pentru sistemul organic cât şi pentru

sistemul convenţional

7. În privinţa coeficienţilor de fertilitate şi a indicilor de productivitate, la

soiurile de masa, Napoca şi Timpuriu de Cluj au înregistrat cele mai bune

rezultate, astfel soiurile amintite sunt cele mai adecvate atât pentru cultura în

sistem convenţional cât şi pentru cea în sistem organic.

8. Pentru greutatea medie a strugurilor (g) şi pentru producţia de struguri (t/ha)

se remarcă Napoca, soi care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele

mai mari valori ale producţiei de struguri şi anume 18,3 t/ha în sistem

convenţional şi 14,4 t/ha în sistem organic de cultură. Această producţie

realizată în condiţiile sistemului ecologic este net superioară tuturor celorlalte

şase variante ale soiurilor Timpuriu de Cluj, Chasselas doré şi Muscat de

Hamburg, indiferent de tipul de tratament aplicat. Concluzionând, putem

afirma că Napoca este cultivarul cu adaptabilitatea cea mai bună la ambele

sisteme de cultură, pentru condiţiile eco-climatice din N-E Transilvaniei.

30

9. Cu privire la gradul de atac cu mană (GA%)putem afirma că dintre soiurile de

vin, Riesling italian, indiferent de numărul şi tipul de tratamente aplicate este

cel mai sensibil la mană, nefiind recomandat, din acest punct de vedere,

viticultorilor din zonă, iar Traminer roz este soiul cel mai rezistent, în ambele

tipuri de practică horticolă aplicată, organică şi convenţională şi indiferent de

numărul de tratamente aplicate, iar dintre soiurile de masă Napoca este foarte

sensibil, dar compensează prin rezultatele foarte bune înregistrate la

caracterele de productivitate.

10. Rezultatele analizelelor biochimice (carotenoide, polifenoli, activitate

antioxidantă) evidenţiază două soiuri de vin Fetească regală şi Muscat Ottonel

şi trei de masă Napoca urmat de Timpuriu de Cluj şi Chasselas doré, care au

înregistrat cele mai bune rezultate.

Concluzie şi recomandare finală. Soiurile Fetească regală şi Napoca prezintă cea

mai bună adaptabilitate la sistemul de cultură ecologic, ca atare pot fi recomandate

viticultorilor din NE Transilvaniei pentru ambele sisteme de cultură (organic şi

convenţional), iar soiul Muscat Ottonel nu poate fi recomandat pentru nici unul dintre

cele două sisteme.

31

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Ardelean, M., 1986, Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică exeperimentală,

Tipo Agronomia, Cluj-Napoca

2. Botu, I., 1994, Ameliorarea plantelor horticole, Reprografia Universităţii din

Craiova

3. Bureau, S.M., A.J. Razungles, R.L. Baumes, C.L. Bayonove, 1998 , Vitic. Enol.

Sci. 53, 64–71.

4. Catherine de Silguy, 1994, L’agriculture biologique, Ed. Lienhart, Aubenas

d’Ardeche

5. Davidescu, D. şi Velicica Davidescu, 1994, Agricultura biologică - o variantă

pentru exploataţiile mici şi mijlocii, Ed. Ceres, Bucureşti

6. Dejeu, L. şi Mihaela Bucur, 2008, Mic îndreptar de viticultură ecologică,

U.S.A.M.V. Bucureşti

7. Dumitriu, I., C., 2008, Viticultura, Ed. Ceres, Bucureşti

8. Falcao, L.D., G. de Revel, M.C. Perello, A. Moutsiou, M.C. Zanus, M.T.

Bordignon-Luiz, J., 2007, Agric. Food Chem. 55, 3605–3612.

9. Fiţiu, A., 2003, Ghidul legumicultorului în agricultura ecologică, Ed. Risoprint,

Cluj-Napoca

10. Helga Willer, 2008, Organic Viticulture in Europe: Development and current

statistics, IFOAM Organic World Congress, Modena, Italy, June 16-20, archived at

http//orprints.org/view/projects/conference.html

11. Hoffman, U., Paulin Köpfer, A. Werner, 1995, Ökologiser Weinbau., Verl. E.

Ulmer, Stuttgart

12. Huang, D., Ou, B. & Prior, R. L., 2005, The chemistry behind antioxidant capacity

assays. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 53, 1841–1856.

13. Leonte, C., 1996, Ameliorarea plantelor horticole-probleme generale, Ed. Didactică

şi Pedagogică Bucureşti, 1996

14. Nastasia Pop, 2003, Viticultură generală, Ed. AcademicPress, Cluj-Napoca

15. Neagu, M., 1975, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Ceres, Bucureşti

32

16. Olteanu, I., Daniela Cichi, D.C. Costea , L.C. Mărăcineanu, 2002, Viticultura

specială, Ed. Universitaria, Craiova

17. Oprea, Şt., 2001, Viticultura, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca

18. Rodgers, P.B., 1993, Potential of Biopesticides in Agriculture. Pestic. Sci. 39, 117-

129

19. Schmid, O., F. Strasser, R. Gilomer, E. Meili, J. Wollesen, J, 1994, Agricoltura

biologica. Edagricole, Bologna

20. Sestraş, R., 2004, Ameliorarea speciilor horticole. Editura AcademicPres, Cluj-

Napoca

21. Ţârdea, C., Angela Ţârdea, Sârbu, Gh., 2000, Tratat de Vinificaţie, Ed.”Ion

Ionescu de la Brad”, Iaşi

22. Wahlberg, I., A.-M. Eklund, in: G. Britton, S. Liaasen-Jensen, H. Pfander

(Eds.), 1998, Carotenoids: Biosynthesis and Metabolism, vol. 3, Birkäuser, Basel,

pp.195–216.

23. *** AlterAgri, 2007, Bimestriel des Agricultures Alternatives, ISSN : 1240-363

33