ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”

Locotenent Raluca COȘEA

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

DOMENIUL: ȘTIINȚE MILITARE

Conducător de doctorat:

Gl.(r) prof. univ. dr.

Anghel ANDREESCU

București, 2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 19

CUPRINSUL

TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

Capitolul I

RELIGIA ȘI SINUCIDEREA

1.1. Terorismul pe Glob

1.2. Legea Sharia

1.3. Fatwa și Suicidul

Capitolul II

PSIHOLOGIE ȘI SINUCIDERE

2.1. Introducere în Teoria Psihologică a Suicidului

2.2. „Efectul Lucifer”

2.2.1. Experimentul Standford

2.2.2. Abu Ghraib

2.2.3. Tehnici de manipulare

2.3. Istoria morții liber alese

2.4. Liderii teroriști și manipularea adepțiilor

2.5. Cauzele sociale ale sinuciderii și tipologii sinucigașe

– Studiu de caz: Tipologii sinucigașe –

2.5.1. Sinuciderea egoistă

2.5.2. Sinuciderea altruistă

2.5.3. Sinuciderea anomică

2.6. Impactul atacului sinuncigaș asupra societății

2.6.1. Societatea și suicidul

2.7.Teroristul sinucigaș

2.7.1. Personalitatea teroristului

2.7.2. Sinuciderea – Noua armă a războiului

2.7.3. Martirizarea – Provocare religioasă

Capitolul III

LEGISLAȚIA ÎMPOTRIVA ACTELOR DE TERORISM

3.1. Legi naționale privind combaterea terorismului

3.2. Percepția Uniunii Europene cu privire la acțiunile teroriste

3.3. Raporturi internaționale privind drepturile omului

3.4. Sancțiunile securității naționale împotriva terorismului

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

LISTA CU ABREVIERI

BIBLIOGRAFIE

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 19

LISTA CU ANEXE

Nr. 1 - Legea 535 privind Prevenirea şi combaterea terorismului;

Nr. 2 - Legea 656/2002 republicată 2012 pentru prevenirea și sancționarea spălării

banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării

actelor de terorism;

Nr. 3 - Lege nr. 301 din 2004 „Codul penal” – Articolul 295 – Acte de terorism;

Nr. 4 - Strategia de Securitate a Uniunii Europene COMISIA EUROPEANĂ, Bruxelles,

22.11.2010, COM(2010) 673;

Nr. 5 - Acte normative, aplicabile în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului pe

teritoriul României;

Nr. 6 - Strategia de Securitate Națională a României (Rezumat);

Nr. 7 - Interviu cu Philip Zimbardo și comparația cu experimentul Pitești.

Cuvinte cheie: terorism, suicid, amenințare, combatere, bombă, psihopatologie;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 19

Teza de doctorat „Terorismul Suicidar – Amenințare gravă la adresa Securității

Naționale și Internaționale” reprezintă un studiu de cercetare care demonstrează importanţa

dezvoltării domeniului psihologei terorismului în general și al individului terorist în special.

La începutul acestei lucrări dorim a preciza faptul că în elaborarea am fost animați de

persuasiunea că aceasta va contribui la îmbunătățirea domeniului de cercetare ales atât la nivel

conceptual cât și empiric. De asemenea, considerăm că va facilita creşterea eficienţei studiilor

și testărilor psihologice, pe anumite persoane implicate în atacuri teroriste și va duce poate la

dezvoltarea și conceptualizarea unor date concrete cu privire la profilul teroristului sinucigaș.

Considerăm că alegerea temei de cercetare este justificată din acest punct de vedere. În

analogie, în ceea ce privește motivația cercetării, aceasta este îndreptată în mai multe direcții. În

ultimii ani, evoluția societății a schimbat viziunea analiștilor și chiar populației asupra unui

viitor sigur, evoluție care a alunecat pe o panta a incertitudinii, iar actul de terorism sinucigaș a

„declarat” că este mult mai mult decât o simplă definiție.

O altă motivație este aceea că, în lumina evenimentelor tragice, analiza calitativă și

obiectivă a unui atac terorist și a unui terorist este dificilă, iar motivele pentru care un individ

devine terorist sinucigaș sunt diverse și subtile. Un atac terorist sigucigaș deține implicații

sociale şi economice consistente în regiunile și societățile care se confruntă cu astfel de acte.

Numărul mare de atacuri teroriste din ultima perioadă, demonstrează anvergura crescută

a amenințărilor și vulnerabilităților care înconjoară anumite zone și regiuni, peste tot pe glob.

Fiecare individ în parte și fiecare grup din care face sau nu parte are o tendință spre

ideea de suicid, tendință care nu a putut fi explicată prin psihologia și psihopatologia personală,

conștiința individului și nici prin natura respectivei persoane, locul sau familia în care a fost

educat și crescut. Totuși, în cazul unei persoane născute, crescute și educate într-o zonă

conflictuală, într-o societate cu caracteristici violente și criminale, cu deficiențe morale, o

descriere de acest gen va convinge pe oricine că un viitor terorist poate fi atras de ideea de

suicid în scopul ajutorului oferit grupării din care face parte. Aceste tipologii de societăți

conflictuale sunt extrem de complexe, în comparație cu o societate fără probleme majore și fără

cutremure sociale sau morale.

Nu poate fi constituită o regulă strictă în această privință, dar de cele mai multe ori în

ceea ce privește suicidul, acesta este fără îndoială conectat cu istoricul social și educativ,

constituindu-se într-un fenomen colectiv1.

Organizațiile teroriste sunt considerate societăți închise, în care liderii acceptă noi adepți

cu diferite personalități, cu un ridicat grad de inteligență, profesioniști în domenii variate,

cercetători, oameni de știință, dar și oameni al căror scop unic în viață este răzbunare. Evident

nu putem compara oameni cu niște șobolani de laborator, dar de multe ori au fost identificate

dovezi în acest sens, anume tratamente de tip laborator, manipulare și sacrificii. Aceste societăți

închise, organizații teroriste le pot oferi adepților lor posibilitatea de a refuza apartenența la

respectiva grupare cum Eric Berne explică în Psihologia destinului uman: „...colivia are o ușă

deschisă și individul trebuie doar să iasă dacă vrea într-adevăr. Dacă nu vrea să iasă, de cele

mai multe ori propriul destin îl ține blocat. Aceasta cușcă este un loc confortabil și familiar.”

Prin procesele psihologice individuale se pot defini raporturile intergrupuri, majoritatea

teoretizărilor empirice având la bază studiul uniformităţilor individuale, fără a fi legate de

1 Durkheim, Emile, Despre Sinucidere, Ed. Institutul European, Iași, 2007, p.133.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 19

factori externi, interacţiuni sociale sau raporturile dintre grup și individ. Individul și relația

individuală a unei persoane cu grupul din care face parte și analiza psihologică a acestuia îi

conferă conceptului de grup o semnificație calitativă.

De-a lungul istoriei, stereotipurile, prejudecăţile şi fenomenele de discriminare nu au

fost uniform răspîndite în cadrul culturilor. Un exemplu în acest sens îl constituie victimele

persecuţiei antisemite din timpul celui de-al doilea război mondial, evreii fiind protejaţi de

unele autorităţi şi de populaţia civilă, în timp ce, în alte țări, aceștia au fost considerați dușmani

și au fost îndepărtați prin diverse metode. Totul se rezumă la trăsături, explicate de psihologul

G.W. Allport2 prin modele învăţate în cursul socializării infantile. În ceea ce privește teroristul,

fenomenele discriminatorii pot deriva din influenţele familiale la care copilul a fost supus pe

parcursul primilor lui ani de viaţă, în acest caz, regiunea în care a fost educat, societatea și

religia de care aparține.

De asemenea, un canal influent de propagare a prejudecăţilor îl constituie și mass-media

care aduce frecvent în prim plan stereotipiile despre indivizi sau grupuri.

Fiind în imposibilitatea de a-și atinge obiectivele nerealiste prin mijloace convenționale,

teroriștii și grupările teroriste încercă să transmită mesaje ideologice sau religioase prin acțiuni

violente. Prin alegerea țintei, de cele mai multe ori simbolice sau reprezentative ale regiunii

vizate, teroriștii doresc creearea unui impact puternic asupra publicului vizat sau inamicilor săi,

prin actele de violență, în ciuda resurselor materiale limitate. În acest sens, prin acțiunile

violente, ei doresc să demonstreze spre exemplu, că guvernul vizat nu își poate proteja proprii

cetățeni, sau că asasinarea unei anumite persoane poate așeza în prim plan viziunile politice ale

grupării.

Totodată, potențialul și dinamismul unui atac terorist sinucigaș, are o capacitate crescută

în atingerea țintei alese, pagube majore, cu o posibilitate minimă ca teroristul să poată fi prins și

interogat. Analiști din domeniu au concluzionat că cercetarea în domeniul terorismului poate fi

diseminată pe mai multe direcții care se referă la abordarea psihologică și socială a individului,

la abordarea strategică care necesită legi și strategii eficiente de apărare dar și abordarea

religioase.

Rezultate analitice similare au evidențiat că atacurile teroriste de tip sinucigaș au

capacitatea de a ținti clar scopul propus, iar scopurile și ideologiile grupărilor rezonează într-un

fel sau altul cu nevoile psihosociale ale indivizilor care doresc să devină membrii în astfel de

grupări. În consecință, sunt necesare studii și cercetări permanente în ceea ce privește

terorismul sinucigaș și psihopatologia individului care recurge la aceste lucruri.

Însemnătatea verosimilă acordată cercetării în domeniul terorismului și terorismului

suicidar, pe plan internațional, coroborată cu datele statistice furnizate de către organizațiile

internaționale din domeniu, reliefează importanța temei de cercetare atât la nivel

macroeconomic cât şi la nivel microeconomic.

Pe plan național, studiile în acest sens sunt extrem de puține, vizând anumite segmente

ale problematicii de terorism în general și de terorism suicidal în special. Privind la acest

context, am dorit a prezenta gradul de noutate al lucrării, în contextul situației de securitate

globale. Gradul de noutate este constituit din următoarele elemente:

propunerea autoarei ce vizează perfecționarea unei tipologii de terorist sinucigaș;

modul de aplicare al metodologiei de cercetare în acest domeniu;

2 Allport, G.W, The Nature of Prejudice. Ed. Addison- Wesley, (1954) pp34-46.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 19

rezultatele analitice similare alături de rezultate complet diferite celor internaționale față

de tema abordată;

realizarea unei cercetări ce vizează legislația în domeniu și posibilitatea unui nou cadru

legislativ în aceste domeniu.

În concordanță cu importanța temei de cercetare, este de menționat faptul că obiectivul

principal al demersului științific constă în identificarea elementelor psihosociale și tipologiilor

de caracter ale persoanelor care ajung să reacurgă la astfel de acte teroriste.

În acest sens, am încercat determinarea existenței unor legături și asocieri între actul

terorist și factori sociali și psihologici, toate acestea cu scopul de a determina nivelul de

gravitate și posibile metode de contracarare în domeniul legislativ național și internațional.

Obiectivul acestei lucrări se va realiza și mai departe prin intermediul unei cercetări cantitative

exhaustive.

Obiectivele secundare sunt ramificate din obiectivul principal al cercetării și sunt

delimitate la nivel teoretic și aplicativ. Astfel că, pe plan teoretic, am încercat clarificarea unor

concepte și abordări moderne ce vizează fenomenul suicidar și acțiunea de terorism suicidar,

analizarea fenomelogiei acestor acte pe plan național și internațional ca domeniu fundamental al

realizării unei stări de securitate. De asemenea, am încercat clarificarea sistematică a

importanței terorismului suicidar, clarificarea conceptelor adiacente, identificarea unui model

referitor la psihopatologia individului implicat în astfel de acte, dar și identificarea unor

indicatori care vizează eficientizarea unei astfel de analize.

La nivel aplicativ, au fost impuse următoarele obiectivele:

identificarea unor legături între manipulare și martirizare în vederea perfecționării

analizei sociale;

identificarea dimensiunii sociale și psihologice;

gruparea trăsăturilor teroristului sinucigaș și analiza acestora;

identificarea unor noi tipologii de teroriști sinucigași în funcție de tipurile de sinucidere;

identificarea unor similarități între rezultatele prezentei cercetări și rezultatele

cercetărilor internaționale în domeniu.

În vederea conturării unui cadrul adecvat demersului științific și atingerii obiectivelor

propuse în cadrul cercetării, considerăm importantă sistematizarea prezentei lucrări.

Atentatele sinucigașe cu bombă nu se pot separate de religie, atacatorii considerând că

conceptul de jihad este sinonim cu cel de război. Baza ideologică a unei astfel de interpretări

are rădăcini adânci în teologie islamică, dar s-a remarcat cu precădere în secolul al XX-lea, prin

scrierile teoreticienilor Frăției Musulmane și a fost dezvoltată în continuare de către succesorii

acestora, cei mai cunoscuți fiind Statul Islamic.

Atacurile teroriste de tip sinucigaș au devenit o armă preferată a grupărilor teroriste, din

cauza mortalității ridicate și capacității de a provoca haos și frică în rândul populației. Aproape

zilnic, mass-media transmite știri despre decese cauzate de atacurile sinucigașe, fără a explica

motivația atacatorilor. Între 1981 și 2006, au avut loc 1200 atacuri sinucigașe, adică 4% din

totalul atacurilor teroriste din lume, cu 14599 morți, 32% din totalul deceselor în urma

atacurilor teroriste de orice fel.

Adevăratul musulman va explica faptul că la distanță de extremism și departe de

fanatism, adevărata religie a Islamului este o religie a harului, o religie a justiție și o religie

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 19

care poruncește ca toate contractele să fie îndeplinite și păstrate. Religia Islamică nu permite

minciuni, nefiind o religie barbară sau care să aprobe trădarea.

Sharia3, sau legea islamică, influențează codul de legi din majoritatea țărilor musulmane.

O mișcare pentru a permite Sharia să guverneze propriul statut, un set de reglementări care se

referă la căsătorie, divorț, moștenire și custodie, se extinde chiar și în Occident.

Legea Sharia este legea Islamului (de asemenea scris Shariah sau Shari'a) este dreptatea acțiunilor și

cuvintelor lui Muhammad, strânse de către acesta în „Sunnah” și Coran. Legea Sharia în sine nu

poate fi modificată, dar interpretarea acesteia poate fi o metodă de mișcare a imamilor. Unele

interpretări sunt folosite pentru a justifica pedepse crude, cum ar fi amputarea și lapidare,

precum și un tratament inegal femeilor cu privire la moștenire, port și independență.

Sharia a fost elaborată după sute de ani de la moartea profetului Muhammad, în anul 632,

la momentul extinderii Imperiul Islamic, spre Africa de Nord în vest și spre China, în est. Când

discutăm despre termenii de pedeapsă și egalitate în Sharia, cele mai importante aspecte ale

legii sunt căsătoria și divorțul, în timp ce dreptul penal este cel mai controversat. În Sharia,

există categorii de infracțiuni, cele care prescriu o pedeapsă specifică din Coran, cele care intră

sub incidența discreției judecătorului, precum și cele soluționate printr-o măsură tit-for-tat.

Sharia a devenit un subiect de preocupare politică în Statele Unite ale Americii în ultimii

ani, unde statul Oklahoma a adoptat în noiembrie 2010 interzicerea utilizării legii Sharia în

procese.

La începuturile terorismului, atacurile sinucigașe cu bombă, aveau cu preponderență

adepți de religie musulmană, îndoctrinați de către „instituții” extremiste și declarații jihadiste,

iar atacurile sinucigașe au reprezentat o tactică de bază a grupărilor de insurgenți încă din 1970.

Detalii cu privire la tipologia atacatorului sinucigaș din acele vremuri, se referă la persoane

iraționale, cu tendințe de nebunie, care decid să renunțe la propria viață în urma unor

circumstanțe grave4. Cu timpul însă, caracteristicile acestor atacatori s-au modificat substanțial,

atât în ceea ce privește naționalitate individului, cât și motivele pentru care acesta recurge la

atacul propriu-zis, în urma căruia este conștient că își va pierde viața. Atacatorii din ultimii ani

nu prezintă semne de depresie, nu sunt sociopați, din contră sunt mai degrabă voluntari decât

recruți, sunt produse ale interacțiunii sociale dintre indivizi5.

Religia încă ocupă un rol extrem de important pe podumiul motivelor pentru care

indivizii recurg la aceste acte și de cele mai multe ori, sunt oferite motive cu implicații puternic

religioase, deși Coranul interzice suicidul.

Din punct de vedere psihologic, acțiunile teroriste se definesc prin violență și

agresivitate. Aceste caracteristici se pot proiecta în viața reală, în fantastic sau asupra propriei

persoane prin proiecții psihologice la nivelul preconștientului, fapt pentru care, prin analiză pot

fi îndepărtate.

Luând ca exemplu atacatorul terorist, aceste proiecții pot domina în întregime psihicul

individului, transformându-se în psihoză, cazurile de acest gen putând fi observate de cele mai

multe ori în cadrul grupărilor teroriste omogene ai căror lideri recurg la metode de tip „spălarea

creierului” și îndoctrinare. Adepții conviețuiesc cu lideri, agresori psihici care, îi menține

adeptului nevroza, determinându-l astfel să avanseze spre starea de psihoză.

3 http://cultural.bzi.ro/Sharia-sau-legea-islamica-14650/ - Accesat la data de 05.03.2014

4 http://www.inter-islam.org/Prohibitions/suicide.html - Accesat la data de 03.03.2015

5 http://islamqa.info/en/70363 - Accesat la data de 03.03.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 19

În ceea ce privește comportamentele teroriștiilor sinucigași, acestea sunt extrem de

diverse, simpla dorință de a-și încheia viața, răzbunarea sau susținerea unei alte persoane în

derularea planurilor, ca în cazul unor grupări teroriste care susțin astfel de atacuri în vederea

scopului malefic.

Istoria descrie suicidul ca un act de lașitate, rezultatul dezamăgirii față de viață, dar și o

dovadă de curaj sau chiar demnitate, ce ajută persoana în cauză să depășească momente de

umilință, rușine sau dezonoare. Implicațiile sociale multiple și consecințele diverse care duc la

înfăptuirea acestui act atât de mult contestat, au adus acest concept și această realitate în atenția

sociologilor, psihologilor, filosofilor, dar mai ales în cea a teologilor și bisericii, fie ea

ortodoxă, catolică sau de alte feluri.

Transformările care apar la nivelul psihologic al individului, în urma unor situații și

forțe externe puternice sunt de luat în considerare și este necesară o analiză aprofundată a

comportamentelor de tip deviant și distructiv, atunci când cadrul și mediul situațional este unul

nou sau devine neprietenos. În acest sens, au fost aduse exemplificări din cartea lui Philip

Zimbardo, Efectul Lucifer – de la experimentul concentraționar Stanford la Abu Ghraib6.

Din punct de vedere psihologic, Philip Zimbardo a definit „răul”, ca fiind o acțiune

deliberată care duce la rănirea, abuzarea, dezumanizarea sau distrugerea celorlalți, nevinovați

– sau în folosirea propriei autorități și puteri pentru a încuraja sau a permite altora să facă

astfel în numele tău7

. O definiție complexă, care cu siguranță cuprinde tendițele și

comportamentul unui lider terorist sau adept al unei grupări teroriste.

„Experimentul Standford”8 a avut ca scop necesitatea identificării unor dovezi care să

ateste că orice individ „bun” devine chiar și peste noapte „rău” în urma unor transformări

cognitive și comportamentale bruște. Inițiatorul experimentului, profesorul Philip Zimabardo a

dorit să demostreze științific reacția oameniilor la un mediu ostil și violent cu care nu sunt

obișnuiți, mediu care nu deține reguli și care poate copleși capacitatea psihică a individului de a

se opune în vreun fel.

În acest caz intervine manipularea, care se referă la acţiunea de a determina un actor

social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi să acţioneze asemănător cu interesele

iniţiatorului. Elementele unei acțiuni de manipulare sunt: inițiatorului acțiunii de manipulare,

ținta, scopul, metodele specifice. Din punct de vedere a psihologiei sociale, manipularea poate

fi definită ca o situaţie socială creată cu scopul de a influenţa reacţiile şi comportamentul țintei,

având ca finalitate un anumit scop.

Manipulările pot fi clasificate ca mici, medii și mari, dar trebuie luat în considerare

faptul că rezultatele acestora, nu va respecta amplitudinea clasificării primare. Rezultatul

manipulările mici se referă la schimbările minore a situaţiei și mediului social, dar pot avea

consecințe majore la nivelul individului sau societății, iar manipulările mari pot avea consecințe

minore sau deloc.

Dimensiunile impresionante ale noului terorism sunt evidenţiate după cum aminteam și

mai sus, de terorismul suicidar, radicalizarea terorismului islamic, posibilităţile dezvoltării

terorismului per total și mai ales rolul statelor-actori care susţin direct sau indirect, la vedere sau

6 Philip Zimbardo, Efectul Lucifer – de la experimentul concentraționar Stanford la Abu Ghraib, București,

Editura Nemira, 2008, p.20 7 Philip Zimbardo, Efectul Lucifer – de la experimentul concentraționar Stanford la Abu Ghraib, București,

Editura Nemira, 2008, p.24 8„The Stanford Prison Experiment” – a început la 24.08.1971

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 19

pe ascuns, terorismul și tentaculele acestuia. Terorismul suicidar modern are ca principale ţinte

producerea de pagube materiale substanţiale dar și de vieți omenești, astfel inducând

sentimentul de teamă și anxietate asupra populaţie-ţintă şi victimelor colaterale.

Comunicarea dintre lideri și adepți, între grupare și organizație, înseamnă circulația

informației atât pe verticală, cât și pe orizontală, dar pot exista și excepții, în care doar liderul

principal să cunoască informația secretă, informație pe care adepții sau cel care urmează a

acționa nu o va afla decât cu scurt timp înainte, astfel evitând breșele de securitate din

organizație. Un lider bine informat, este capabil să evalueze realist și să stabilească regulile

subgrupării sau grupării pe care o comandă, astfel că o bună comunicare, o comunicare de

calitate îi permite liderului acesteia să reducă incertitudinea ce poate plana asupra deciziilor

sale, să ia hotărâri care se pretează situației în care se află și să optimizeze cooperarea cu adepții

săi.

Psihologic vorbind, marea majoritate a teroriștilor nu sunt psihotici, așa cum poate s-a

crezut până acum, nu suferă de tulburări psihice, ci sunt persoane raționale, dedicate unei cauze

nobile, din punctul lor de vedere. Teroristul este o persoană rațională, dar care nu concepe și nu

își dă seama de suferința victimelor sale. În schimb, liderul unui astfel de grup terorist, are o

inteligență peste medie și este capabil să estimeze costurile și mai ales câștigurile unor astfel de

acțiuni. Prin personalitatea sa deschisă, fiind o persoană sociabilă, cooptează cu ușurință

nenumărați discipoli pe care, cu siguranță îi va convinge că scopurile organizației vor fi pe

primul plan și vor fi obligați, pentru binele lor și al grupării, să folosească orice metode

(violență, sinucidere) pentru a duce planul la bun sfârșit.

În majoritatea cazurilor, liderul este un individ carismatic, carismă ce îl ajută în a-i

convinge pe cei din jurul său de corectitudinea acțiunilor întreprinse și de necesitatea alăturării

unui novice ca adept al organizației. Liderii apelează deseori la citate religioase pentru

justificarea crimelor și violențelor, pentru a-și duce la bun sfârșit scopurile, fie ele religioase,

financiare sau politice. Grupările teroriste asigură membrilor, sentimentul de apartenență,

sentimentul de putere și în unele cazuri și nevoia de răzbunare după moartea unui membru al

familiei, sau răzbunarea unei întregi societăți, pentru că a fost dur lovită și exploatată. În astfel

de organizații, discreditarea liderilor, diminuarea puterii acestora, poate fi cea mai bună metodă

pentru ca acestea să fie dezbinate, iar noile recrutărie să fie stopate.

În cazul terorismului, individul, grupul și organizația, sunt interdependente, astfel

consolidându-se reciproc. Pentru realizarea obiectivele, organizația se bazează pe ceea ce

indivizii din cadrul grupului întreprind, organizație care lucrează subtil cu psihologia

individului. Funcționarea optimă a unei organizații teroriste, presupune disponibilitatea

adeptului să contribuie și să se implice în acțiunile gândite și implementate de către liderii

grupării sau organizației. Disponibilitatea unui adept vine din amplificarea acțiunilor de

socializare și îndoctrinare din cadrul grupului de indivizi. Sacrificiul de sine, sacrificarea vieții

nu sunt tendințe adaptive și din păcate sunt foarte mulți care decurg la astfel de acțiuni, cu

promisiunea devenirii martirului și eroul unei întregi societăți.9

Folosirea carismei unor personalităţi, în cazul nostru iluștrii lideri teroriști, pentru

promovarea unor opţiuni sau comportamente convenabile sursei poate fi considerată tot o formă

de manipulare. În acest caz, persuasiunea prin argumente bine gândite este parţial înlocuită cu

9 Ruge, Kenneth C., Lenson, Barry, Sindromul Othello, București: Curtea Veche Publishing, 2012.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 19

implicarea unor factori afectivi, predominant iraţionali, care nu au nici o legătură cu fondul

problemei.

Fiecare grup social în general și fiecare individ în special, , are o tendință specifică spre

sinucidere, care nu poate fi explicată nici prin fizicul sau constituția individului, dar cu atât mai

puțin prin mediul fizic și natura acestuia. Totuși, în cazul unui individ care se naște, crește și se

maturizează într-o zonă sau societate deficitară din punct de vedere moral, o societate

permanent în conflict, factorii care pot duce respectiva persoană cu gândul spre suicid pot fi mai

complexi, decât în cazul unui individ care face parte dintr-o societate normală, fără cutremure

sociale și morale însemnate, dar acest lucru nu poate fi întotdeauna o regulă. Tendința spre

sinucidere este cu siguranță legată de cauze sociale, constituindu-se a fi astfel un fenomen

colectiv.10

În cazul grupărilor sau organizațiilor teroriste, acestea entități sunt de multe ori

considerate adevărate societăți închise, în care liderii atrag persoane cu personalități extrem de

diferite, de la oameni cu calități intelectuale de invidiat, specialiști în domeniul în care au

activat, cercetători ștințiifici, etc., până la oameni al căror unic scop în viață este răzbunarea

cuiva din familie sau apropiat.

Deși societăți închise, organizațiile teroriste pot oferi doritorilor sau adepților săi,

posibillitatea de a refuza astfel de oferte. 11

După cum menționează Eric Berne în cartea sa,

...cușca are o ușă deschisă și omul nu trebuie decât să iasă de acolo, dacă vrea. Dacă nu vrea,

de cele mai multe ori scenariul său e cel care-l ține pe loc. Cușca e un loc familiar, liniștitor.

Dorința majorității atentatorilor teroriști este de a accede la paradis, dorință care fără

îndoială este, în cazul religiei islamice, marcată de un puternic caracter religios. Apropiere de

Allah și mulțumirea pe care liderul și societatea o oferă unui individ, îl va face pe acesta să

accepte moartea mult mai ușor.

Fiecare comunitate devine o mică societate și poate lua amploare în timp, pentru că în

ultimii ani societatea pe care noi toți o știm s-a scindat, mulți dintre indivizii rămași pe din

afară, încercând din răsputeri să găsească o ieșire, o scăpare din normele și regulile impuse, cu

o comunicare mai simplă și mai pe înțelesul lor. Ca și în cazul evreilor, persoanele de religie

islamică, au avut întotdeauna dorința mai mare de a lupta împotriva curentului, lucru datorată

ostilitățiilor celor din jur, care i-au obligat să stea departe de problemele politice, militare, etc.,

ale lumii care i-au determinat să trăiască uniți. Rezultatul era unul deja știut, dar impactul pe

care societățile negre urmau să îl aibă și metodele diverse pe care urmau să le folosească, nu au

fost poate anticipate.

Durkheim specifica faptul că, „În viață, nimic nu este bun fără măsură. Un caracter

biologic nu-și poate îndeplini misiunea decât cu condiția să nu depășească anumite limite.

Observația este valabilă și pentru fenomenele sociale. (...) Când omul se detașează de

societate, își ia viața cu ușurință, dar o face și când este prea integrat acesteia”.12

În cazul atentatelor teroriste sinucigașe, indivizii care fac parte din astfel de grupări, au

de cele mai multe ori o stare psihică normală, dar sunt educați în spiritul urii.13

Pentru acești

10

Durkheim, Emile, Despre Sinucidere, Institutul European, Iași, 2007, p.133 11

Berne, Eric, Ce spui după Bună Ziua? Psihologia destinului uman, Ed. Trei, București, 2006, pp.90-94 12

Durkheim, Emile, Despre Sinucidere, Ed. Institutul European, Iași, 2007, p.218 13

Post, J., Current Understanding of Terrorist Motivation and Psyhology: Implication for a Differentiated

Antiterrorist Policy, Psychology of Terrorism, 13, 1, 1990.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 19

indivizi, terorismul este o meserie, pe care o practică cu sau fără pasiune, dar cu multă

perseverență.

Actele de terorism suicidal, pot fi considerate fără nici o urmă de îndoială acte de

sinucidere altruiste, pentru că individul este gata să își dea viața, dar el nu o prețuiește pe cea a

aproapelui său, fapt pentru care nu îl vor interesa urmările actului său sinucigaș. Dar, acolo

unde personalitatea individuală este mai presus de orice, omul va respecta și pe cel de lângă el,

automat și viața respectivului, suferind pentru orice ar putea-o diminua. După cum și Durkheim

explica în cartea sa Despre Sinucidere: „O simpatie mai adâncă pentru suferința umană

urmează devotamentului fanatic al timpurilor primitive. Fiecare fel de sinucidere este deci

forma exagerată sau deviată a unei virtuți, la maniera în care aceasta afectează conștiința

morală nu diferențiază sinuciderile suficient pentru a avea dreptul să le clasificăm în genuri

separate.”14

Societatea nu este doar un obiect care atrage, cu intensitate inegală, sentimentele și

activitatea individului, ci și o putere care le reglează15

ne explică Durkheim. Explicația se

găsește în afirmația sa care spune că „O ființă oarecare nu poate fi fericită, sau nu poate nici

măcar să trăiască, decât atunci când nevoile sale sunt corespunzătoare posibilităților existente.

Dacă cere mai mult decât poate avea, sau altceva decât are, atunci va fi în permanență

neîmplinit și va suferi. O suferință care se produce prin suferință, tinde să ia sfârșit. Tendințele

ce nu pot fi satisfăcute se atrofiază și, cum dorința de a trăi este o consecință a tutror celorlalte

tendințe, ea nu poate decât să slăbească o dată cu ele.16

În momentele când societatea este tulburată de o criză de intensitate mare sau

dimpotrivă de ceva foarte fericit, dar care a venit prea brusc, acțiunea exercitată de societate

încetează temporar, astfel că de aici provin ascensiunile bruște ale curbei sinuciderilor.

Impulsurile și comportamentele ce inițiază actele de violență și război pot lua noi forme

în momentul în care contextul este schimbat. În lumea contemporană, dorința de răzbunare și

lipsa de empatie față de societate în general și de o simplă persoană în particular, este o formă

particulară de agresiune care se construiește pe scheletul identității unui grup. Toți acești

factori au determinat creearea unui profil al luptătorului terorist, parte a societății.

Bolile, accidentele, oprimarea și războiul pot pune capăt chiar și celui mai atent

concept și mai bine susținut plan de viață, la fel și intrarea temporară în scenariul unei

persoane necunoscute – asasin, tâlhar sau șofer iresponsabil. Combinațiile acestor factori –

gene, plus oprimare, de exemplu – pot bloca atât de multe trasee ale membrilor unei anumite

familii, încât acestora le rămân prea puține opțiuni când își planifică scenariul, un curs tragic

al vieții fiind aproape inevitabil.

Dar chiar și cu limitări stricte, există aproape întotdeauna alternative posibile. Un

bombardament aerian, o epidemie sau un masacru nu lasă deloc de ales, dar la următorul

nivel, persoane este în stare să aleagă între a ucide, a fi ucisă sau a-și lua viața, iar opțiunea

va depinde de scenariul său – adică de tipul de hotărâri pe care le-a luat în copilăria mică.17

Secolul al XVII-lea se distinge prin excepţiile care se fac în reprimarea sinuciderii.

Reacţia autorităţilor religioase şi civile ale vremii combină severitatea de principiu şi rigoarea

selectivă în aplicare.

14

Durkheim, Emile, Despre Sinucidere, Institutul European, Iași, 2007, p.245 15

Durkheim, Emile, Despre Sinucidere, Institutul European, Iași, 2007, p.245 16

Durkheim, Emile, Despre Sinucidere, Institutul European, Iași, 2007, p.253 17

Berne, Eric, Ce spui după Bună Ziua? Psihologia destinului uman, Ed. Trei, București, 2006, p.89

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 19

Din acest motiv, cunoaşterea formelor de manifestare a organizaţiilor asociate

fenomenului terorist capătă o importanţă crucială în luarea măsurilor ce se impun pentru

contracararea oricăror acţiuni care ar putea afecta siguranţa naţională.

Un atentat sinucigaş poate fi definit și ca o operaţiune teroristă în care succesul este

condiţionat de modul de operare și desigur de moartea atacatorului, care este în aproape 99%

din cazuri în deplină cunoștiință de cauză că atacul va fi îndeplinit dacă el va muri alături de

persoanele vizate. Această formă de acţiune depinde în mod necesar de moartea teroristului,

ceea ce nu se va întâmpla în celelalte tipuri de atacuri.

Atacul sinucigaș este convenabil pentru grupare și pentru individul implicat în

operaționalizarea și planificarea atacului, având în vedere costuri reduse, pagube și decese în

număr mare, iar atacatorul nu va furniza informații despre organizație, moartea acestuia fiind de

cele mai multe ori sigură.

Grupările și liderii acestuia se bazează pe impactul puternic pe care astfel de atacuri

sângeroase îl au asupra publicului și propagarea prin mass-media a sentimentului de teroare, de

panică, de existență a unui pericol real în rândul societății.

Cauzele tulburărilor de personalitate antisocială nu sunt întotdeauna cunoscute, dar

psihologii consideră că acestea sunt influențate atât de către factorii ereditari cât și de mediul

familial și social. Trăsăturile de personalitate sunt structuri de bază ale comportamentului.

Datorită sau din cauza factorilor interni și externi, individul se transformă și acești factori îl

ajută sau nu în realaționarea cu sine și cu mediul social.

În ceea ce privește terorismul suicidal, factorii psihologici implicați la nivelul

individului, grupului sau organizației sunt extrem de numeroși și diferiți. La nivel individual,

comportamentul teroristului poate fi înțeles ca o formă de psihopatologie, la care includem un

set de motive mai mult sau mai puțin concludente pentru care aceste persoane decid să ajungă la

sacrificiu personal.

Dezvoltarea accelerată a mijloacelor tehnice a dus la renunţarea treptată la practica

atentatelor sinucigaşe, atingerea scopului putându-se realiza şi fără sacrificarea unui membru al

organizaţiei teroriste. La jumătatea secolului XX, cele mai răspândite forme de manifestare ale

terorismului au devenit atentatele cu bombă pre-amplasate sau detonate prin telecomandă,

luările de ostatici şi deturnările de aeronave. În replică, guvernele s-au văzut nevoite să-şi

îmbunătăţească cu rapiditate metodele contra-teroriste. Confruntate cu perimetre de securitate

în jurul obiectivelor vizate, detectoare de metale şi măsuri de securitate din cele mai diverse,

organizaţiile teroriste au procedat la revizuirea modalităţilor de operare.

Martirajul este în multe cazuri definit ca fiind acceptarea suferinței, torturii, agoniei

morții în vederea aderării la un cult, credință sau o cauză și dorința de a fi considerat erou sau

martir al unei societăți sau unui grup. Conceptele de martir și martiraj sunt două noțiuni bine

cunoscute în istoria religiilor, în cazul minoritățiilor persecutate, dar și noțiuni periodice în

discursurile grupărilor care inițiază astfel de atentate sinucigașe. Aceste două concepte sunt

rezultate ale justificărilor religioase ale atacului sinucigaș și reprezintă un element extrem de

important în fundamentarea cauzei teroriste. Ideea de martir și martiraj este o încercare de a

descrie sinuciderea ca fiind un sacrificiu necesar și indispensabil pentru societatea în care

trăiesc.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 19

Terorismul reprezintă o ameninţare serioasă la adresa securităţii, libertăţii, la adresa

valorilor Uniunii Europene şi la adresa cetăţenilor UE. Prin acțiunile și legislația Uniunii

Europene, se dorește un răspuns clar, adaptat condițiilor militare actuale, combaterii și

prevenirii fenomenului terorist de pe întreg globul.

Uniunea Europeană și-a fondat abordarea globală pe patru axe, anume: prevenirea, protecţia,

urmărirea şi răspunsul, alături de eforturi susținute pentru reprimarea acestor acte, dar nu în

ultimul rând în vederea protejării infrastructurilor şi cetăţeniilor.

Terorismul s-a dovedit după mult timp și în urma mai multor atentate petrecute pe glob,

o adevărată ameninţare la adresa securităţii, libertăţii şi în special a valorilor Uniunii Europene

şi la adresa cetăţenilor UE. Uniunea Europeană a încercat să ofere răspunsuri adecvate și să se

adapteze în vederea combaterii eficiente a acestui fenomen18

. Cele patru axe globale pe care UE

a încercat să le abordeze, se referă la prevenirea, protecţia, urmărirea şi răspunsul în ceea ce

privește terorismul19

. Se dorește de asemenea, protejarea infrastructurilor şi cetăţenilor fiecărei

țări prin Strategia de Securitate a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană încearcă abordarea întregului palier al cauzelor, resurselor şi

capacităţilor terorismului astfel că esențiale sunt cooperarea internaţională, coordonarea

autorităților responsabile din domeniul securității naționale și din cadrul UE în vederea

eficientizării luptei împotriva terorismului.

Bazele acestei acțiuni ale UE au fost puse cu ajutorul Tratatului de la Amsterdam,

acțiuni ce s-au intensificat după atacurile teroriste din Statele Unite din 2001 şi din Madrid –

2004 și Londra – 2005.

Organizațiile care luptă pentru drepturile omului publică rapoarte anuale și rapoarte

speciale privind situații presante specifice în ceea ce privește aceste drepturi. Unul dintre cele

mai importante rapoarte în acest sens este Raportul Amnesty International.

În raportul de pe anul 2008 al Amnesty International20

, se menționa faptul că „...liderii

lumii datorează scuze pentru incapacitatea de a livra promisiunea de justiție și egalitate stipulată

în Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptat acum șaizeci de ani. În ultimele șase

decenii, multe guverne au arătat mai mult interes în abuzul de putere sau în exercitarea de

interese politice, decât în respectarea drepturilor celor pe care îi conduc” 21

.

Tot într-un raport din 2008 privind drepturile omului (Human Rights Watch World

Report 200822

), apar date conform cărora „Rareori a fost democrația atât de apreciată și totuși

atât încălcată, atât de promovată și totuși atât de dură, atât de importantă și totuși atât de

18

http://www.humanrights.com/voices-for-human-rights/human-rights-

reports.html;http://www.ohchr.org/documents/publications/factsheet32en.pdf;http://www.hrw.org/news/2014/07/2

1/us-terrorism-prosecutions-often-illusion;http://www.osce.org/odihr/29103?download=true;https://www.liberty-

human-rights.org.uk/human-rights/countering-terrorism;http://www.humanrights.gov/2010/11/12/international-

religious-freedom-act/;http://www.humanrights.gov/wp-content/uploads/2011/06/P.L.-110-53-Title-XXI-Advance-

Democratic-Values-Address-Nondemocratic-Countries-and-Enhance-Democracy-

Act.pdf;http://www.nottingham.ac.uk/hrlc/publications/internationalhumanrightsreports.aspx;http://www.humanri

ghts.gov/reports/;http://www.un.org/en/sc/ctc/;http://www.ohchr.org/EN/Issues/Terrorism/Pages/IETerrorism.asp

x;http://www.ohchr.org/EN/Issues/Terrorism/Pages/SRTerrorismIndex.aspx;http://amnesty.org/en/ai_search?keyw

ords=suicide&op=Search&form_id=search_theme_form&form_token=3b1612134480de0a03f4b06668fb736e;htt

p://amnesty.org/en/ - Accesat la data de 12.11.2014 19

Amnesty International Annual Report

http://files.amnesty.org/air13/AmnestyInternational_AnnualReport2013_complete_en.pdf/ - Accesat la data de

19.11.2014 20

report2008.amnesty.org/eng/introduction/ - Accesat la data de 29.12.2014 21

report2008.amnesty.org/eng/introduction/ - Accesat la data de 15.12.2014 22

hrw.org/en/reports/2008/01/30/world-report-2008/ - Accesat la data de 15.12.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 19

dezamăgitoare. Astăzi, democrația a devenit un termen sine qua non a legitimității. Puține

guverne doresc să fie văzute ca nedemocratice.” Infracțiunile împotriva siguranței și securității naționale sunt considerate acte criminale

și sunt particularizate față de alte manifestări infracționale prin anumite caracteristici și factori.

Acești factori se referă la tipologia modalităților de săvârșire a respectivului act terorist, la

infractori instruiți și specializați în anumite domenii. De asemenea, țintele vizate de atacatori

reprezintă valori și interese fundamentale din plan politic, militar, economic sau social care sunt

considerate ostile.

Potrivit Amnesty International, într-un studiu recent au făcut referire la numărul

alarmant de state care au recurs la pedeapsa cu moartea în încercarea disperată de a stopa

criminalitatea și terorismul în 2014.

Mulți indivizi acuzați de terorism din China, Iran, Irak și Pakistan, au fost condamnați la

moarte. Condamnările de acest gen au crescut cu aproximativ 500 în 2014, comparativ cu anul

anterior, în special din cauza sentințelor din Egipt și Nigeria, unde condamnările la moarte au

fost date în procese de anvergură mare. În comparație cu 2013, aproximativ 2.466 de persoane

au fost condamnate la moarte pe întreg globul, cu 28% mai mult decât în 2013.

Deși condamnările la moarte au crescut semnificativ, număr execuțiilor a scăzut cu 22%,

la un număr de aproximativ 607. Acest număr nu include și China, unde informațiile privind

pedeapsa cu moartea sunt secret de stat, deși numărul este mai mare decât al tuturor celorlalte

state de pe glob la un loc.

Topul statelor cu cel mai mare număr de execuții include alături de China și Iran, Irak,

Arabia Saudită și Statele Unite ale Americii. În 2014, doar 22 de țări au condus execuții, față de

41, acum un deceniu. O altă țară care a abolit condamnarea la moarte este Madagascar, care

continuă demersurile globale de interzicere a acestei practici globale.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 19

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Libertatea religioasă23

, este una dintre libertăţile fundamentale ale lumii contemporane,

iar apărarea și asigurarea ei este un lucru imperativ. Conceptul de libertate religioasă este

definit de o multitudine de interpretări mai mult sau mai puțin greșite. Libertatea religioasă este

protejată peste tot în lume printr-o legislație și prin politici speciale, necesar a fi aplicate și puse

în practică de către guvernele fiecărei țări, dar și de către societate24

.

Etnicitatea25

și confesionalismul dominează actualmente ideologia islamică, sursa

primară fiind constituită de către supremația Coranului. Profetul Muhammad este considerat

unicul instrument prin care cunoașterea și conceptele islamice sunt transmise. Islamul a fost

construit pe ideea de Ummahh, egalitatea absolută între adepţii unei credinţe, fiind utilizat în

vederea desemnării unei comunități locale de credincioşi, o societate universală. De asemenea,

ummahh se referă la „ahl al kitab” - adepţii religiilor monoteiste, creştini şi evrei, dar într-un

mod general, desemnează o întreagă comunitate de oameni. Ummahh26

este comunitatea și

societatea islamică, condusă de către profetul Muhammad.

În Coran, „ummahh” este modelul perfect de societate. Aceeași caracterizare o întâlnim

și în Declarația Universală a Drepturilor Omului în Islam27

din 1981, în articolul 23, care

menționeză că „...Lumea Islamică este de fapt o veritabilă Ummahh Islamia și fiecare

musulman ar trebui să aibă dreptul de a călătorii liber în orice țară musulmană sau în afara ei” 28

.

O altă caracteristică a libertății religioase este posibilitatea de a crede în orice entitate,

Dumnezeu, idee sau concept și posibilitatea de a practica orice religie și model spiritual aferent

respectivei religii și promovarea acestora în mod pașnic și fără a abuza de acest drept.

Lumii întregi i-a fost oferit un cod ideal al drepturilor omului acum 14 secole. Aceste

legi islamice, definite de onoare și demnitate, cu scopul eliminării exploatării, opresiunii și

injustiție, duc lupte aprige în ceea ce privește drepturile omului. Drepturile omului explică că

entitatea supremă, fie ea Dumnezeu sau Allah, este sursa tuturor legilor și drepturilor umane.

Populația islamică, considerată de originie divină susține că nici un conducător, guvern sau

autoritate, nu poate reduce sau viola sub nici o formă drepturile pe care entitatea considerată

Allah le-a conferit.

Ordinea și legislația islamică este susținută de către drepturile omului și este obligatoriu

pentru toate formele de conducere și guvernare din țară să implementeze aceste legi. Unul

dintre cele mai importante documente în domeniul drepturilor omului este Declarația

Drepturilor Omului29

, act promulgat de către Consiliul Islamic în vederea marcării celui de-al

23

Laycock , Douglas, Religious Liberty: Overviews and History, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., USA, 2010,

pg. 54. 24

http://romania.usembassy.gov/2011-irf-ro.html/ - Accesat la data de 12.12.2014 25

http://www.academia.edu/5681348/What_will_be_the_dominant_ideologies_of_the_21st_Century/ - Accesat la

data de 12.12.2014 26

http://creativeummahh.com/; http://www.uwt.org/site/appeal.asp?id=1131;

http://www.uwt.org/site/article.asp?id=1148/ - Accesat la data de 12.12.2014 27

http://www.alhewar.com/ISLAMDECL.html / - Accesat la data de 16.11.2014 28

http://www.alhewar.com/ISLAMDECL.html / - Accesat la data de 16.11.2014 29

http://research.un.org/en/docs/humanrights/undhr; http://ask.un.org/faq/14581;

http://www.equalityhumanrights.com/your-rights/human-rights/what-are-human-rights%3F/the-universal-

declaration-of-human-rights; https://www.opendemocracy.net/5050/gita-sahgal/who-wrote-universal-declaration-

of-human-rights; http://www.lgbtglobalfaith.org/human-rights-day-jakarta-declaration// - Accesat la data de

16.12.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 19

15-lea secol al erei islamice, primul document fiind Declarația Islamică Universală anunțată în

cadrul Conferinței Internaționale a Profetului Muhammad (Londra, 12-15 aprilie 1980).

Termenul de Khawarij, sau în traducere „cei care au ieșit”, definește teroriștii de astăzi,

grupuri de persoane care au înțeles eronat Islamul. Această definiție, obținută din terminologia

islamică, a devenit o marcă înregistrată în mentalitatea musulmanilor și societăților islamice.

Eliminarea grupărilor de Khawariji înseamnă eliminarea terorismul și militantismul din

lume, sprijinirea acestora în orice mod fiind interzisă. Caracteristicile grupărilor de Khawariji

din trecut se regăsesc aproape, dacă nu în totalitate în ideologiile și credințele actualelor

organizații teroriste, grupărilor care ucid sau care sponsorizează terorismul.

Jihadul, războiul sfânt, este considerat neînțeles de Occident, fapt pentru care mulți

învățați musulmani au ținut să aducă în evidență faptul că Jihadul are trei accepțiuni30

: Jihadul

personal, acel al sufletului, care duce la purificarea sufletească și anularea tuturor influențelor

negative; Jihadul verbal, despre care profetul a spus că adevărul este cea mai bun armă în fața

unui tiran și Jihadul fizic, lupta musulmanilor împotriva opresiunii dușmaniilor lui Allah, Islam

și musulmanilor, iar conform învățaților, Jihadul fizic este acel Jihad atât de greșit înțeles.

Alături de Coran, în legislația islamică se înscrie Legea Sharia31

, care influențează codul de legi

din majoritatea țărilor musulmane. În multe țări musulmane, Sharia guvernează propriul statut,

printr-un set de reglementări care se referă la căsătorie, divorț, moștenire și custodie, set care se

extinde chiar și în Occident. Legea Sharia este considerată legea Islamului și nu poate fi

modificată, dar interpretarea acesteia poate fi o metodă de mișcare a imamilor.

Justificarea pedepselor crude prin legea Sharia, cum ar fi amputarea și lapidare, precum

și un tratament inegal femeilor cu privire la moștenire, port și independență, au fost des întâlnite.

După sute de ani de la moartea profetului Muhammad, în anul 632, în momentul când Imperiul

Islamic se extindea spre Africa de Nord în vest și spre China, în est, legea Sharia a fost

elaborată.

Credința profetului Muhammad, sub forma învățăturilor trasmise mai departe au fost

adunate în Hadith, o multitudine de învățături și considerente proprii. Literatura hadith a crescut

și s-a dezvoltat în Școli de Gândire Islamice, dar cu idei diferite: școli Sunnite, Hanbali, Maliki,

Shafi'i, Hanafi și școala Șiită, Ja'fari.

Cea mai strictă interpretare a legii Sharia este deținută de Arabia Saudită. Spre exemplu,

femeile sunt sub tutela rudele de sex masculin și în orice moment trebuie să fie complet

acoperite în public, iar în alte zone, guvernele sunt mult mai indulgente, spre exemplu în

Emiratele Arabe Unite, unde alcoolul este tolerat. În ceea ce îi privește pe non-musulmani, nu

sunt obligați să se supună legii Sharia și în marea majoritate a țărilor sunt sub competența unor

comisii speciale și instanțe auxiliare, ambele sub control guvernamental.

După mult timp și în urma mai multor atentate petrecute pe glob, terorismul s-a dovedit

o ameninţare dură la adresa securităţii, libertăţii şi în special a valorilor Uniunii Europene, la

adresa cetăţenilor UE, dar și global.

Uniunea Europeană a încearcat în mod consecvent să ofere răspunsuri adecvate și astfel

să adapteze acțiunile în vederea combaterii eficiente a terorismului. Uniunea Europeană

încercat să abordeze mai multe direcții, anume prevenirea, protecţia, urmărirea şi răspunsul în

30

http://www.beliefnet.com/Faiths/Islam/1999/12/Ask-The-Scholar.aspx#2CpdAZb3mqbs4BFF.99/ - Accesat la

data de 16.12.2014 31

http://cultural.bzi.ro/Sharia-sau-legea-islamica-14650/ - Accesat la data de 10.12.2014

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 19

ceea ce privește terorismul, un alt scop fiind acela de protejare a infrastructurilor şi a cetăţenior

fiecărei țări cu ajutorul unor strategii specifice fiecărei țări sau pe plan internațional.

Actele criminale de acest gen sunt considerate infracțiuni împotriva siguranței și

securității naționale și prin anumite caracteristici și factori sunt particularizate față de alte

manifestări infracționale. În acest sens, factorii menționați se referă la tipologia modalităților de

săvârșire a respectivului act terorist, la persoanele instruite și specializate în anumite domenii,

iar în ceea ce privește țintele vizate de atacatori, acestea reprezintă valori și interese

fundamentale din plan politic, militar, economic sau social care sunt considerate ostile.

Ultimul eveniment care a adunat lideri de pe întreg globul într-o întâlnire la nivel înalt în

domeniul securității internaționale, a fost Summit-ul NATO (04-05.09.2014) din Țara Galilor.

Este primul summit care are loc în Regatul Unit, după cel din 1990 unde Margaret Thatcher i-a

întâmpinat pe marii lideri ai lumii. La summit-ul din septembrie au participat miniștrii din 60 de

țări, printre care și președintele SUA Barack Obama, președintele Franței Francois Hollande și

cancelarul german Angela Merkel.

Summit-ul a avut loc în contextul retragerii trupelor Statelor Unite ale Americii din

Afganistan și stării de insecuritate și instabilitate a Ucrainei. În acest sens, summit-ul NATO

este definit ca o oportunitate de a continua consolidarea stabilității într-o lume impredictibilă.

Liderii mondiali au făcut referire la problemele care amenință securitatea statelor NATO,

fragilitatea unor țări, care influențează pirateria, terorismul și atacurile cibernetice. Actor

puternic la masa națiunilor, Regatul Unit continuă să asigure forță militară pentru operațiunile

internaționale ale NATO. Imediat după aflarea locației Summit-ului NATO, Primul Ministru

britanic David Cameron a declarat faptul că ”este un moment extrem de important pentru Țara

Galilor să își arate atuurile moderne și economia strălucitoare în fața întregii lumi. Vom avea

peste 60 de invitați care vin în Țara Galilor pentru această conferință a NATO, de aceea

consider că este un moment oportun pentru Țara Galilor să se pună în valoare și să își arate

atuurile”32

.

Prioritățile discuțiilor din cadrul Summit-ului s-au axat în primul rând pe criza din

Ucraina și relațiile acesteia cu Rusia, viitorul statului Afganistan, modalitatea de abordare a

noilor amenințări, dar și consolidarea sprijinului forțelor armate și a unor viitoare parteneriate.

Problematica teroristă a fost și va rămâne în continuare în prim plan, având în

considerare rezultatele atacurilor din ce în ce mai diversificate și tehnologiei care își modifică

consecvent forma și fondul.

Emergența indivizilor apți și doritori de acțiuni violente și criminale, emergența

grupărilor teroriste conduse de lideri carismatici și geniali, cere o atenție sporită în ceea ce

privește profilul unei persoane, anturajul acesteia, tehnici speciale de recrutare și manipulare,

fie ele directe sau cu ajutorul altor instrumente, know how în domeniul noilor tehnologii de

construire a bombelor artizanale. Este imperativ necesară o cunoaștere în profunzime a

dinamicii psihologice și sociale a grupărilor teroriste și a teroristului sinucigaș în special.

Deși cu siguranță, aceștia dețin în subconștient caracteristici de tip sinucigaș, normele

sociale și factorii externi influențează în mare măsură tendințele viitoare ale acestor indivizi.

Terorismul sinucigaș crește la nivel global și se diversifică din punct de vedere

geografic. Caracteristicile acestor indivizi sinucigași sunt puternic legate de teoriile identității

32

https://www.gov.uk/government/publications/our-5-priorities-for-the-nato-summit-wales-2014/our-5-priorities-

for-the-nato-summit-wales-2014#tackling-new-threats - Accesat la data de 10.01.2015

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 19

sociale și relațiilor inter-grupuri. Condițiile sociale și sistemul puternic socio-cultural

condiționează mai devreme sau mai târziu dorințele de martirizare.

De-a lungul istoriei, sacrificiul suprem constituia etapa finală a vieții unui adevărat erou.

Din nefericire, o dată cu trecerea secolelor, atacul terorist de tip sinucigaș a luat forma

„sacrificiului suprem”, care de data aceasta deține conotații negative în comparație cu vechiul

concept. Egalitatea dintre aceste concepte este total greșită în concepția majorității populației

țărilor de pe glob. Acțiunea de suicid ca atac terorist necesită acel produs de valoare ridicată și

nevoia unui rezultat moral pozitiv din partea grupului din care face parte.

Mii de ani de istorie au susținut și caracterizat actul suicidal ca sacrificiu suprem, dar în

ultimii ani, societatea etichetează acest sacrificiu prin acțiunile de terorism suicidal. Aceste

etichete, aceste concepții, de cele mai multe ori eronate, provin din lipsa unor cunoștiințe și

informații clare despre natura eroismului.

Prin lucrarea de față s-a încercat explorarea, descrierea principalelor concepte și idei din

domeniul terorismului suicidal, valorile de bază ale unei societăți care luptă împotriva acțiunilor

teroriste, caracterizarea din punct de vedere psihologic a persoanelor care decid să se alăture

grupărilor și organizațiilor teroriste, dar mai ales a celor care sunt manipulați în vederea unui

atac sinucigaș.

Evoluțiile geopolitice, luptele dintre state, războaie civile interminabile și luptele interne

ale unor țări, dar și luptele interioare ale individului, aduc în prim plan schimbări majore care

proiectează viitorul într-un labirint încâlcit și periculos. Valorile etice, alături de scenarii și de

un management al crizelor și al riscului bine consolidat și cooperarea dintre instituțiile statelor

din domeniul apărării și securității vor simplifica labirintul viitorului și vor aduce cel puțin

parțial starea de securitate pe care orice persoană de pe glob o dorește atât de mult.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 19

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Andreescu, Anghel, Geneza Terorii. Măsuri corelative antiteroriste, Ed. Artprint,

București, 2007.

Andreescu, Anghel, Jihadul Islamic, Ed. MIRA, București, 2008.

Andreescu, Anghel, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs securitatea

europeană, Ed. Artprint, București, 2007.

Andreescu, Anghel, Terorismul internațional - flagel al lumii contemporane, Ed. MAI,

București, 2003.

Barna, Cristian, Cruciada Islamului, Ed. Top Form, București, 2007.

Barna, Cristian, Jihad în Europa, Ed. Top Form, București, 2008.

Barna, Cristian, Terorismul. Ultima Soluție, Ed. Top Form, București, 2007.

Maior, George Cristian, Noul Aliat – Regândirea politicii de apărare a României la

începutul secolului XXI, București, Ed. RAO, 2009.

Aust, Stefan, Complexul Baader Meinhof, Ed. RAO, București, 2011.

Aust, Ștefan, Schnibben, Cordt, 11 SEPTEMBRIE 2001 : Ziua în care lumea s-a

cutremurat, Ed. Runa, București, 2004.

Bruguire, Jean-Louis, Ceea ce n-am putut spune. 30 de ani de lupta impotriva

terorismului – Convorbiri cu Jean-Marie Pontaut, Ed. Rao, București, 2012.

Cartwright, Duncan, Minți Criminale: Psihanaliza violenței și Crimei, Ed. Trei,

București, 2010.

Dughin, Aleksandr, A patra teorie politică. Rusia și ideile politice ale secolului XXI, Ed.

UP , Chișinău, 2014.

Dughin, Aleksandr, Bazele Geopoliticii, vol.I, Viitorul geopolitic al Rusiei, Ed.

Euroasiatica, București, 2011.

Estulin, Daniel, Stăpânii din umbră, Ed. Meteor Press, București, 2012.

Falconi, Fabrizio, Sette, Antonello, Osama Bin Laden. Teroare în Occident, Ed. Alfa,

București, 2002.

Frattasio, Antonio, Epistemologia terorii, Ed. Era, București, 2006, Vol. 1 și 2.

Tariq, Ali, Ciocnirea Fundamentalismelor. Cruciade, Jihaduri și modernitate, Ed.

Antet, ediția a V-a, București, 2006.

Tsang, Steve, Serviciile de informatiișidrepturile omuluiînera terorismului global -

Steve Tsang, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2008.

Williams, Paul L., Al Qaeda. Frăția terorii, Ed. Lucman, București, 2004.