1

U�IVERSITATEA DI� BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTE�ŢĂ SOCIALĂ ȘCOALA DOCTORALĂ DE SOCIOLOGIE

Modele culturale în comunicarea conflictuală: abordare comparativă

între români, greci şi migranţi români în Grecia

Rezumatul tezei de doctorat

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. Univ. Dr. Dumitru Batâr

DOCTORAND

Delia Ștefenel

Bucureşti 2012

2

Trasarea unei anatomii a comunicării inter- şi transculturale este o sarcină incitantă şi dificilă

în acelaşi timp, care nu rezidă din indisponibilitatea resurselor din domeniu, ci din contră, dintr-o

pletoră a datelor empirice la nivel mondial. Cu toate acestea, cercetări minimale ne sunt disponibile

în spaţiul sud-est european despre măsura în care, factorii culturali şi identitari modelează

interacţiunea dialogală cu caracter divergent.

Demersul de cunoaştere a urmărit două direcţii de cercetare, una specifică comunicării

interculturale şi alta apropiată domeniului aculturaţiei migranţilor, pornind de la două paradigme

teoretice: teoria negocierii imaginii în comunicarea interpersonală, concepută de Ting-Toomey şi

Kurogi (1998) şi teoria aculturaţiei, după modelul eco-cultural de reper, propus de J. Berry (1997).

Traiectoriile teoretico-metodologice ale cercetării şi volumul datelor înregistrate în etape succesive,

ne-au condus la o structurare a lucrării mai puţin obişnuită în tezele clasice de doctorat. Pentru a

evita riscul pe care îl oferă organizarea clasică a tezelor din domeniu şi care ar fi condus la o lectură

anevoioasă, am optat pentru o compoziţie bidimensională a lucrării, în prima parte (capitolele 1-3)

încercând să oferim o prezentare a aparatului conceptual, pentru ca în partea a doua să verificăm şi

să examinăm conceptele într-o cazuistică materializată în trei studii comparative (capitolele 4-6).

Povestea din spatele conceptelor (expuse în capitolele 2, 3), a analizelor statistice uneori

obositoare sau a naraţiunilor lungi, ţin spatele realităţii despre cum am pătruns şi ce am făcut în

teren. În produsul final am încercat să dezvoltăm, într-o cazuistică româno-elenă, mai multe modele

prin care cele două direcţii, comunicaţională şi aculturativă ajung, în final, să fie puse împreună.

Având în vedere amploarea datelor culese şi a instrumentelor aplicate, obiectivele lucrării şi în

consecinţă, construirea ipotezelor au urmat criterii de alcătuire formulate de la general la particular

şi structurate, în funcţie de:

a) dimensiuni de variaţie culturală (individualism/colectivism, distanţă faţă de putere);

b) diferenţe/asemănări între grupurile native intervievate;

c) diferenţe/asemănări la nivel identitar şi individual (structura imaginii individuale, atribute

personale/psihosociale: stimă de sine, bunăstare subiectivă, locus de control);

d) parametrii situaţionali (ex. contextul conflictual);

e) orientări aculturative şi de adaptare

f) ataşament cultural

g) practici discursive.

3

Prima secţiune teoretică a lucrării prezintă sinoptic tipologii teoretice şi interpretări

transculturale despre modele şi dimensiuni cunoscute ale variabilităţii culturale, insistând asupra

variabilelor pe care le-am probat empiric – individualism/colectivism şi distanţă fată de putere

(Hofstede, 1991).

Studiul preliminar pe care l-am prezentat în finalul capitolului al doilea vine să pună în

legătură dimensiunile culturale individualism/colectivism la nivel individual, prin intermediul

modelului teoretic al constrângerilor conversaţionale (Kim., M.,S., 1995), reprezentând pentru noi

un punct de referinţă şi de reflexie în aprofundarea ansamblului comportamental dialogal surprins

în cadrul grupurilor tinere de români (n=111) şi greci (n=118), pe care i-am investigat în perioada

2007-2008.

Având ca fundament un model analitic cultural, scopul acestui studiu pilot a fost să schiţeze

profilul conversaţional, axiologic, al grupurilor noastre ţintă, mai precis, să surprindă dacă există

sau nu diferenţe intra şi transculturale la nivelul a două comunităţi de tineri, în materie de

comunicarea de tip conflictual, pornind de la factori individuali (de structură a sinelui) şi

interacţionali (abordare a percepţiilor comunicaţionale constrictive), deşi ambele grupuri culturale

erau considerate similare din punct de vedere al gradului de colectivism.

Rezultatele înregistrate la momentul respectiv, ne-au condus la evidenţierea unor aspecte

diferenţiale relevante, dintre şi în cadrul comunităţilor de tineri români şi greci, în materie de

restricţii conversaţionale. În lotul participanţilor români datele erau traduse în termenii unui simţ

dezvoltat de francheţe, de exprimare, mai proeminentă, a sinelui independent a autonomiei

personale şi a unicităţii atributelor. Antitetic opus, grecii considerau strategiile interpersonale

relaţionale şi preventive (evitarea impunerii, evaluarea negativă) ca fiind strategii mai eficiente în

atingerea scopului conversaţional.

A doua secţiune teoretică a tezei, cuprinsă în capitolul al treilea, oferea delimitări

conceptuale asupra problematicii identităţii situaţionale, pornind de la paradigma teoriei negocierii

imaginii (FNT), propusă de Stella Ting-Toomey şi Kurogi, (1998), insistând asupra delimitării

terminologice a imaginii individuale situaţionale (face) şi a strategiilor de promovare a acesteia în

comunicarea conflictuală (facework), termeni care au constituit un fundament în aplicarea empirică

a modelului cultural-situaţional (Toomey şi Oetzel, 2001), pe care l-am examinat şi adaptat în

cazuistica noastră comparativă.

Prin studiul prezentat în prima secţiune metodologică a acestei teze (capitolul patru) am

încercat să verificăm şi să încadrăm conceptele operaţionale ale teoriei negocierii imaginii, în cele

4

două culturi colectiviste, în interiorul cărora Hofstede a găsit asemănări în ceea ce priveşte gradul

de colectivism şi deosebiri în ceea ce priveşte gradul de masculinitate versus feminitate. Pornind de

la paradigmele descrise în suportul teoretic şi de la instrumente validate anterior în alte culturi

naţionale (China, Japonia, Germania, Statele Unite), am căutat explicaţii pertinente ale asemănărilor

şi deosebirilor la nivel cultural şi dialogal la tinerii a două ţări europene, România şi Grecia. În plus

am căutat să explicăm rolul pe care monada direcţionării imaginii (către sine, către celălalt sau către

ambii interactanţi) o exercită asupra stilurilor de rezoluţie a conflictului interpersonal şi asupra

strategiilor de promovare a imaginii publice (facework), în grupurile native de români şi greci.

Prin urmare, urmând procedurile analizei statistice (analize factoriale, corelaţii, analize ale

consistenţei interne, analize de regresie şi teste între eşantioane independente) principalele rezultate

ale acestui studiu conduc către o imagine în care conceptele şi propoziţiile teoriei iniţiale se susţin

în cadrul eşantioanelor noastre.

Rezultatele analizelor preliminare au confirmat structura instrumentelor de măsurare a

constructului tridimensional al imaginii şi al celor unsprezece tipuri comportamentale identificate în

soluţionarea situaţiilor de comunicare conflictuală.

Sinteza concluziilor acestei secţiuni de cercetare alocate reconfigurării modelului

comunicaţional transcultural în rândul a 867 de subiecţi, tineri adulţi de la universităţi cu profil

socio-uman din România (n=435) şi Grecia (n=432), ar putea fi punctată urmând linia de analiză

dată de rezultatele obţinute în urma testării ipotezelor pe care le-am formulat după rigorile

determinării, relaţionării şi comparaţiei. Acestea au fost structurate după coordonatele

dimensiunilor culturale, ale diferenţelor comunicaţionale între grupurile naţionale, ale diferenţelor

la nivel identitar în actul dialogal conflictual şi după cele obţinute la dimensiunile situaţionale şi

intraindividuale. Dacă ar fi să trasăm o tipologie comunicaţională românească despre cum

comunicăm în conflict, am putea afirma că românii manifestă un interes ridicat pentru strategiile

verbale directe şi dominante de rezoluţie a conflictului. (I3a). Această afirmaţie vine în completarea

şi confirmarea studiilor noastre pilot relative la deosebirile/asemănările în comportamentul dialogal

al românilor şi grecilor atunci când am supus analizei postulatele teoriei constrângerilor

comunicaţionale în actul dialogal (Kim, 1995). De asemenea, românii au înregistrat scoruri mai

ridicate la strategiile de agresivitate, apărare, exprimare verbală şi păstrare a calmului, în timp ce

grecii obţin scoruri ridicate pentru următoarele strategii: discuţie tripartită, rezolvarea problemei,

respect, valori nesemnificative înregistrându-se la tacticile de ignorare a acţiunii disputante şi

acţiunea de a se scuza.

5

Portretul comunicaţional elen ar putea fi schiţat în termenii unui interes mai ridicat pentru

stilul cooperant de soluţionare a conflictului şi a unei frecvenţe crescute pentru strategiile pasive

sau indirecte de abordare a situaţiilor dialogale divergente. În conformitate cu rezultatele obţinute,

deosebirile dintre cele două grupuri studiate sunt subliniate de scorurile mai ridicate, în cazul

participanţilor români la dimensiunile imagine de sine şi dominare (I2a), distanţa faţă de putere, loc

intern de control şi bunăstare subiectivă, în timp ce grupul grecesc se distinge prin valori ridicate la

dimensiunile imagine orientată spre ambele părţi, tactici evitante, colaborative şi externalizare a

controlului.

A doua secţiune metodologică (capitolul 5) pune în legătură studiile prezentate în capitolele

4 şi 6. Astfel, secţiunea aceasta a încercat să introducă realitatea înainte şi după momentul migraţiei

româneşti înspre Grecia şi să traseze profilul migrantului român din zona Attika. Mai exact, am

căutat, în prima fază a cercetării, realizată în perioada 2008-2009, în rândul celor 148 români

investigaţi, să surprindem o stare de fapt, răspunzând întrebării nominative cine sunt migranţii din

Grecia și realizând o portretizare de grup care cuprinde elemente legate de istoricul, tipologia şi

reţelele de migraţie legală şi ilegală românească din Grecia. Ulterior, pe baza unei metodologii

hibride, am demarat, la un interval de un an, a doua etapă de cercetare, mult mai amplă, unde am

inclus 630 de respondenţi, dintre care 432 greci şi 192 de români aflaţi la prima migraţie, ambele

grupuri locuind în zona capitalei elene. Această etapă de cercetare era menită să aprofundeze

aspecte atributive, de tipul „cum”, legate de adaptarea psihosocială, ataşamentul cultural şi structura

identităţii culturale, toate acestea fiind dezbătute din optica internalizării experienţelor aculturative.

Internalizarea tipologiei s-a făcut de jos în sus, prezumţiile de studiu conturându-se şi după

experienţele personale. Prin metode hibride, prelucrări statistice şi ore de înregistrări, am reuşit să

conturăm un model aculturativ grecesc în cazul migraţiei româneşti.

Prin exerciţii emice şi etice dedicate aculturaţiei, am analizat termeni precum integrare şi

ataşament cultural, pornind de la o perspectivă mixtă în cadrul unui spectru mai puţin dezbătut şi

anume migraţia românilor în peninsula elenă, a cărui reprezentativitate numerică minoritară îi

poziţionează pe locul al patrulea după albanezi, bulgari şi georgieni. Rezultatele principale ale

studiului nostru conduc spre o imagine unde: între cele două grupuri conlocuitoare, integrarea

rămâne strategia preferată (I1). Nu ne asumăm originalitatea acestei afirmații, întrucât, aceeaşi

ipoteză a fost testată şi în alte studii (Anette Rohmann, Arnd Florack, Ursula Piontkowski (2006);

Inga Pfafferott, Rupert Brown (2006); A., Holker, P., Obdzralek, P. (2000); Zagefka şi Brown,

2002; Van De Vijver, F., J. Arends-Tóth, J., 2003), strategia de integrare dovedindu-se a fi cea mai

6

„sănătoasă” opţiune şi în cazul grupurilor conlocuitoare din spaţiul european (Sam, D. şi Berry, J.,

2006). Mai mult, discrepanţele dintre opţiunile şi percepţiile de contact funcţionează ca mecanisme

mediatoare în adaptarea psihologică a imigranţilor. Mai mult, menţinerea limbii şi a obiceiurilor din

ţara de destinaţie este preferată de imigranţi, dar respinsă de gazde (I2). Nici aici ineditul afirmației

nu ne aparține, ipoteza de față avându-și sursele în studiile de pionierat realizate de Zagefka și

Brown (2002) și ale cercetărilor realizate de Pfafferott, I. și Brown, R. (2006).

Şi dacă orientarea către bi/multiculturală în termenii integrării nu primează integral la

nivelul societăţii gazdă, ar trebui să ne întrebăm de ce diferenţele culturale nu sunt apreciate? Ba

mai mult, de ce majoritarii se orientează spre asimilare?

Unul dintre răspunsuri ar fi bazat pe considerentul că, acolo unde nu sunt asemănări nu pot

fi nici atracţii, ceea ce ar justifica lipsa unei congruenţe aculturative. În plus, similitudinea ar putea

reduce pericolul real sau simbolic, atât la nivel interpersonal cât şi de grup.

O a doua justificare a acestei distribuţii hibride ar fi considerentul feedback-ului ambivalent,

al grecilor cu o experienţă prealabilă de emigraţie versus al celor „tradiţionali”, care manifestă

opoziţie în acceptarea diversităţii culturale din zona ateniană.

O treia justificare ar fi cea de ordin politic, realitate observabilă la momentul culegerii

datelor, dar care a rămas off-record. Şi nu în ultimul rând, lacuna în materie de politici de migraţie

rămâne un fapt disculpator pentru incongruenţa atitudinală a indivizilor din societatea gazdă atunci

când problematica ajustării inserării imigranţilor din Atena este pusă în discuţie..

A treia secţiune metodologică (capitolul 6) a încercat să conjuge într-o prezentare rotundă

rezultatele obţinute în studiile empirice prezentate anterior. Construcţia demonstrativă examinează

rutina comunicaţională, deloc întâmplătoare a migranţilor români din Grecia, prin filtrul strategiilor

aculturative, conturând măsura în care ethos-ul românesc mai este păstrat și cum devine transparent

în actele comunicaţionale ale minoritarilor români.

7

Rezultatele care rezidă din datele obţinute şi din articularea conceptelor teoretice în

cazuistica noastră, relevă faptul că stilurile directe de gestiune ale unui episod conflictual, sunt o

opţiune preferată de către migranţii care acced la integrare, pe când strategiile indirecte, predominat

evitante, sunt preferate de către cei care doresc să se integreze şi să se marginalizeze. Prin urmare,

putem afirma că portretul comunicaţional al românilor care au şanse mai mari către integrare este

unul predominat confrontativ. Explicaţia acestui tip de comportament, ar putea fi justificată de forţa

de respingere din afară, care îi conduce către prezervarea unei imagini personale în exces.

Originalitatea unei asemenea încercări de găsire a unei legături între modul de soluţionare a

disputelor şi cel aculturativ derivă tocmai din lipsa studiilor care tratează aspectele comunicării

verbale în cazul grupurilor minoritare din Mediterană. Urmând principiile specifice pragmaticii

interculturale şi în baza naraţiunilor culese, am încercat să reconstruim etnografia comunicaţională

elenă aşa cum a fost percepută de către migranţii români care trăiesc în capitala elenă. Am

considerat important să analizăm aspectele lingvistice, întrucât limba rămâne unul dintre primele

instrumente vizibile ale integrării. În primele etape aculturative ea este însuşită lexical, migranţii

limitându-se la procesul mecanicizat de învăţare a acesteia, fără să meargă dincolo de sensurile

profunde ale semanticii elene. Pe unii respondenţi accentul îi trădează, chiar dacă au ajuns să îşi

însuşească practicile uzuale sau subtile de limbaj ale grecilor („nu vreau să îl mai văd nici

desenat”), („am mult timp să fac”, în loc de „nu am mai făcut demult”).

Analiza materialului înregistrat a condus selecţia naraţiunilor la reorganizarea lor în vederea

trasării unui portret personal sau „à tiroir”, despre con-vorbirile în, între şi dintre culturile română şi

elenă, care poartă amprenta violenţei pluralismului chiar şi în stadiu latent, a intoleranţei etnice ce

conduce la hibridizare culturală şi la dezacord. Raportarea la celălalt din ingrupul minoritar este

expresia competiţiei intraetnice, a metapercepţiilor şi refabricării identităţii culturale şi etnice a

migranţilor. Și naraţiunile înregistrate oferă un suport justificabil în acest sens.

În funcţie de relaţiile de ataşament şi de raporturile de identificare, am putea discuta de o

heterogenitate conversaţională repetată prin aceleaşi practici de vorbire. În limbajul cotidian al

grecilor abundă actele de vorbire declarative promisive („για ότι χρειαστείς εγώ είµαι εδώ”- „pentru

orice ai nevoie, eu sunt aici”), expresive (bravo! „εξαιρετικό” - „excepţional”), cu o tonalitate

ridicată („vorbesc cu voce tare şi repezit, ca şi cum s-ar certa, cel puţin aşa ajunge la urechile

cuiva care nu ştie limba”) sau marcate de inconsistenţa de limbaj. Practicile discursive de politeţe

pozitivă, declaraţiile peiorative şi repetabilitatea diminutivelor din cadrul interacţiunilor

conversaţionale sunt vectori dialogali uzuali, în comunitatea grecilor („Îşi manifestă intens

8

sentimentele de dragoste, folosind expresii deosebit de atrăgătoare: kardula mou (inimioara mea),

psihoula mou (sufleţelul meu), agapi mou (iubirea mea), fegkaraki nou (lunişoara mea)”.

Comunicarea devine un indicator major în etapele procesului aculturativ, e parabola unui rit

de trecere şi de petrecere, care se traducere în termenii unei asumări conştiente sau nu, a

schimburilor culturale şi a valorizării acestora la nivel interpersonal, care ajung să facă trecerea de

la biografii individuale la modele colective.

Opţiunea pentru un anumit pattern comunicaţional este rezultatul producerii şi reproducerii

structurilor încetăţenite mai mult decât al celor asumate, a identităţilor sociale şi a valorilor

modificate cultural.

La finalul lucrării nu găsim doar rezultatul efortului şi al provocărilor de cercetare ci şi

lipsurile ei. Ne întrebăm dacă am răspuns întrebărilor cu care am pornit în demersul de cunoaştere

şi ce ar mai fi de completat. Stângăciile lucrării vin, pe de-o parte din suprapunerea limbilor, a mix-

ului cultural pe care l-am conştientizat în nenumărate ori, din limitele generalizării, a acurateţii

traducerii probelor de măsurare sau a corespondenţei terminologice anglo-saxone şi elene, a

studierii comportamentelor conflictuale doar în situaţii reamintite, sau a selecţiei unor grupuri tinere

după criterii subiective, cum ar fi regionalizarea eşantionării.

Elementul de noutate nu este conferit atât de hibridizarea metodologică sau de combinarea

paradigmelor deja existente în literatura comunicării şi aculturaţiei, ci mai degrabă, de contactul de

primă mână pe care ni l-a oferit privilegiul pătrunderii în interiorul unor comunităţi mai puţin

explorate, ajungând în finalul demersului de cunoaştere să putem verticaliza trei tipuri de modele:

modelul transcultural de comunicare verificat în cazul nativilor români şi greci, modelul sudic

aculturativ în cazul migranţilor români din Atena şi modelul intercultural de comunicare realizat din

prisma procesului aculturativ.

Dincolo de beneficiul ştiinţific - contribuţia la definirea şi verificarea unor concepte în trei

subgrupuri culturale - teza are o utilitate practică. Astfel, utilitatea metodologică este conferită de

instrumentele de măsurare a imaginii individuale şi a comportamentelor de soluţionare a

conflictului, care pot fi uşor aplicabile în diverse arii de activitate, familiale, organizaţionale,

sisteme interculturale, care din păcate, funcţionează bine atâta timp cât rămân izolate.

Teza ar putea fi un suport de informare pentru institutele locale şi guvernamentale din cele

două ţări, pentru centre de cercetare, sau pentru actori economici responsabili de calitatea serviciilor

manageriale şi comerciale dintre cele două ţări (Camere de Comerţ, ambasade, forumuri şi

corporaţii) preocupate de realizarea unor cursuri de perfecţionare sau de implementarea şi lărgirea

9

programelor de resurse umane sau a oportunităţilor de colaborare, care implică îmbunătăţirea

practicilor de comunicare interpersonală şi interculturală.

De asemenea, lucrarea poate fi un punct de plecare pentru un viitor plan de intervenţie în

ajustarea politicilor de migraţie elene, sau a celor româneşti în cazul migraţiei de retur. Acest aspect

din urmă ar trebui să îi preocupe mai mult pe actorii politici şi educaţionali responsabili de

reinserţia românilor, care se întorc, în număr tot mai mare din ţările Sud Est europene.

În final, putem spune că teza, într-o mare măsură, şi-a îndeplinit misiunea. Am încercat să

recuperăm informaţii lipsă şi să acoperim un gol de cercetare despre comunicarea intra, inter şi

trasculturală în cazul românilor şi grecilor şi despre cum „s-a aşezat” migraţia şi identitatea

românilor migranţi de primă generaţie în spaţiul elen.

Desigur, subiectul nu este întru totul epuizat, datele neprelucrate acoperind promisiunea

continuării cercetării, care, de altfel, trebuie extinsă în integralitatea ei. Dar, un asemenea deziderat

presupune implicarea mai multor colective de cercetare şi din interior, munca cercetătorilor

independenţi din afara ţării rămânând pe alocuri limitativă sau părtinitoare.

10

Bibliografie selectivă

Anghel, P.(2009). Cultură şi interculturalitate, Cluj-Napoca, Limes;

Anghel, P.(2003). Comunicare Interculturală, Bucureşti, Cartea Românească;

Antonopoulos, B., Georgiou, A. (2006). Greece: policing racist violence in the „fenceless

Vineyard”, Institute of Race Relations, 48, 92-100;

Arends-Tóth, J.V., Van de Vijver, F. (2004). Domains and dimensions in acculturation: Implicit

theories of Turkish-Dutch. International Journal of Intercultural Relations, 28, 19-35;

Αθανασοπούλου, Α. (2008). Αλβανίδες έµµισθες οικιακές εργαζόµενες στην Αθήνα: ∆ιαχείριση

της εργασιακής και έµφυλης ταυτότητας στο πλαίσιο της µεταναστευτικής εµπειρίας, in Τζ.

Καβουνίδη, Β. Καρύδης, Η. Νικολακοπούλου - Στεφάνου, Λ. Στυλιανούδη, Μετανάστευση στην

Ελλάδα: Εµπειρίες - Πολιτικές - Προοπτικές, Αθήνα, Ι.ΜΕ.ΠΟ.;

Baldwin-Edwards M, Apostolatou K. (2008). Statistics and Reality: Greece, In Fassmann H.,

Reeger U., Sievers W. (Eds.), Statistics and Reality: Concepts and Measurements of Migration

in Europe, Amsterdam, Amsterdam Up;

Batâr, D. (2001). Modele culturale în familia românească, Sibiu, Univ. L. Blaga;

Benet-Martínez, V. (2011). Multiculturalism: Cultural, personality, and social processes. In K.

Deaux, M. Snyder (Eds.), Handbook of Personality and Social Psychology, Oxford Univ. Press;

Berry, J. W., Phinney, J. S., Sam, D. L., Vedder, P. (2006). Immigrant youth: Acculturation,

identity, and adaptation. Applied Psychology: An International Review, 55, 303- 332.

Berry, J. W. (1997).Immigration, acculturation and adaptation. Applied Psychology: An

International Review, 46, 5-34;

Berry, J. (1992). Acculturation and adaptation in a new society, International Migration, 30, 69-86

Berry, J. W., Poortinga, Y. H., Segall, M. H., Dasen, P. R. (1992). Cross-cultural psychology:

Research and application. New York, Cambridge, Cambridge Univ. Press;

Besevegis., E. Pavlopoulos, V. (2008). Acculturation Patterns and Adaptation of Immigrants in

Greece, in M. Finklestein, K. Dent-Brown (ed.) Psychosocial Stress in Immigrants and in

Members of Minority Groups as a Factor of Terrorist Behavior, Ios Press;

Bucur, C. I., Popa şi A, Rusu, H. (2005). Identitatea etno-culturală la români în contextul procesului

de integrare europeană. Studiu de caz comparativ rural-urban în judeţul Sibiu, Revista de

Politica Ştiinţei si Scientometrie, Număr Special, 1-36;

11

Campbell, W., Săvulescu-Voudouri, M., Bîrsan, M. (2007). Romanian Migration in a Runaway

World, Cluj Napoca, Efes;

Chelcea, S. (2008). Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicaţii, Iaşi, Polirom;

Chelcea, S. (2007). Sociologia emoţiilor: teorii culturale. Sociologie Românească, 2, 149-164.

Chelcea, S., Iluţ, P. (2003). Enciclopedie de psihosociologie, Bucureşti, Editura Economică;

Cocroft. B.A., Ting-Toomey, S. (1994). Facework in Japan and the United States, International

Journal of Intercultural Relations, 18, 469-506;

Gavreliuc, A. (2011). Psihologie interculturală, Iaşi, Polirom;

Γεωργούλας, Σ. (2003). Το νοµικό πλαίσιο της µεταναστευτικής πολιτικής στην Ελλάδα

Gudykunst (2005) Theorizing about intercultural communication, Thousand Oaks, Sage;

Gudykunst (2003). Cross-Cultural and Intercultural Communication, California, Thousand Lake;

Hofstede, G. (1996). Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gândirii, Bucuresti,

Ed. Economică;

Hofstede, G. (1991). Culture and organization. Software of the mind, McGraw Hill, New York;

Iluţ, P. (2009). Psihologie socială şi sociopsihologie, Iaşi, Polirom;

Iluţ, P. (2009). Sine, in Chelcea, S., Iluţ, P. Enciclopedie de psihosociologie, Bucureşti, Editura

Economică, 327-331;

Iluţ, P. (2004). Valori, atitudini şi comportamente sociale, Iaşi, Polirom;

Inglehart, R, Wayne E. B. (2000). Modernization, Cultural Change, and the Persistence of

Traditional Values,American Sociological Review, 65, 19-51;

Kagitçibasi, C. (1997). Whither Multiculturalism? Applied Psychology. An. International Review,

46, 1, 44-49;

Καβουνίδη, Τ. (2003). Χαρακτηριστικά µεταναστών. Το ελληνικό πρόγραµµα νοµιµοποίησης του

1998, Σάκκουλας, Αθήνα;

Κασιµάτη, Κ. (2000) (Eds.) Φαινόµενα κοινωνικής παθογένειας σε οµάδες κοινωνικού

αποκλεισµού, Αθήνα, Υπουργείο Εξωτερικών, και ΚΕΚΜΟΚΟΠ, Πάντειο Πανεπιστήµιο;

Κασιµάτη, Κ., Ψηµµένος, Ι. (2003). Μεταναστευτικές ροές και άτυπες πολιτικές µετανάστευσης,

Αθήνα, Gutenberg;

Κασιµάτη, Κ. (2003). Πολιτικές µετανάστευσης και Στρατηγικές Ένταξης. Η περίπτωση των

Αλβανών και Πολωνών µεταναστών, Αθήνα, Γκούτεµπεργκ;

Καψάλης, Α. (2008). Μετανάστριες και απασχόληση στην Ελλάδα, Ενηµέρωση, 131,Αθήνα,

ΙΝΕ/ΓΣΕΕ;

12

Kim, Y., Y. (2007). Ideology, Identity, and Intercultural Communication: An Analysis of Differing

Academic Conceptions of Cultural Identity, Journal of Intercultural Communication Research,

36, (3), 237-253;

Kim, M.-S., Ebesu H. (2007). Intercultural communication in the global village: how to understand

„the other”, Journal of Intercultural Communication Research, 36, 223- 235;

Kim, M.S., et. al. (2004). A test of cultural model of conflict styles, Journal of Asian Pacific

Communication, 197-222; Kim, M.-S. et al.. (1996).Individual- vs. cultural-level dimensions of

individualism and collectivism: Effects on preferred conversational styles. Communication

Monographs, 63, 28-49;

Kim, M.S., Shin H.C., Yoon K., (1998). Conflict resolution styles among collectivist cultures,

International Journal of Intercultural Relations, 4, 505-525;

Kim, M.S., Bresnahan, M. (1996). Cognitive bases of gender communication: A cross-cultural

investigation, Communication Quarterly, 44, 53-69;

Matsumoto, D. (1996). Culture and Psychology, Pacific Grove, Cole Publishing;

Mărginean, I.(1997). Indicators of democratization in România, în Social indicators Research, 4,

307-333;

Mărginean, I.(1991). Analiza comparativă a calităţii vieţii, Calitatea vieţii, 2,(4),157-168;

Meinhof, U. Triandafyllidou, A. (2006). Transcultural Europe. Cultural policy in a changing

Europe, Basingstoke, Palgrave, Macmillan;

Merkin, R. (2004). Long term orientation and facework, Atlantic Journal of Communication, 12,

163-176;

Mihăescu, V. (2006) Societarea reală. Între România şi Italia: traiectorii migratoare, Bucureşti,

Paideia;

Oetzel, J. G., Dhar, S., Kirschbaum, K. (2007). Intercultural conflict from a multilevel perspective:

Trends, possibilities, and future directions, Journal of Intercultural Communication Research,

36,183-204;

Oetzel, J.G., Ting-Toomey, S., Rinderle, S. (2006). Conflict communication in contexts: A social

ecological perspective, in Oetzel, G., Ting-Toomey, S., The Sage handbook of conflict

communication Thousand Oaks, Sage, 727-739;

Oetzel, J. G., Ting-Toomey, S. (Eds.) (2006). The Sage handbook of conflict communication:

Integrating theory, research, and practice. Thousand Oaks, Sage;

13

Oetzel, J. G., Ting-Toomey, S. (2003). Face concerns in interpersonal conflict: A cross-cultural

empirical test of the face-negotiation theory, Communication Research, 30, 599-624;

Oetzel, J. et al. (2003). Face and facework in conflicts with parents and siblings; A cross-cultural

comparison of Germans, Japanese, Mexicans, and U.S. Americans, Journal of Family

Communication, 3, 67-93;

Oetzel, J. G. (1998). Culturally homogeneous and heterogeneous groups: Explaining

communication processes through individualism-collectivism and self-construal, International

Journal of Intercultural Relations, 22, 135-161;

Otovescu, A. (2008) Românii din Italia, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică;

Otovescu, D. (1992). Sociologia culturii româneşti, Craiova, Scrisul românesc:

Otovescu, D. (1990). Cultură, personalitate, vocaţie, Craiova, Scrisul românesc;

Phinney, J. S., Horenczyk, G., Liebkind, K., Vedder, P. (2001). Ethnic identity, immigration and

well-being: An interactional perspective. Journal of Social Issues, 57, 493-510

Piontkowski, U., Rohmann, A., Florack, A. (2002). Concordance of acculturation attitudes and

perceived threat. Group Processes and Intergroup Relations, 5, 221-232;

Piontkowski, U., Florack, A., Holker, P., Obdzralek, P. (2000). Predicting acculturation attitudes of

dominant and non-dominant groups, International Journal of Intercultural Relations, 24, 1-26;

σχολικό πλαίσιο. Ψυχολογία, 16, 3, 400-421;

Παυλόπουλος, Β., Μπεζεβέγκης, Η., Γεωργαντή, Κ. (2012). Εθνική ταυτότητα και ψυχολογική

προσαρµογή εφήβων µεταναστών. Στο Α. Παπαστυλιανού (coord.), ∆ιαπολιτισµικές διαδροµές:

παλιννόστηση και ψυχοκοινωνική προσαρµογή, 91-125, Gutenberg, Αθήνα;

Πρίντεζη, Α., Παυλόπουλος, Β. (2010). Κοινωνικές αναπαραστάσεις για µετανάστες από

διαφορετικές κουλτούρες, µέσα από ιστορίες παιδιών δηµοτικού σχολείου, In Π.

Γεωργογιάννης, Β. Μπάρος (Eds.), ∆ιαπολιτισµική Εκπαίδευση – Μετανάστευση – ∆ιαχείριση

Συγκρούσεων και Παιδαγωγική της ∆ηµοκρατίας: 13ο ∆ιεθνές Συνέδριο, Patra, Π.

Γεωργογιάννης;

Rahim, M. A., Psenicka, C. (2004). Leader power, followers’ conflict management strategies, and

propensity to leave a job: A cross-cultural study, Paper presented at the annual meeting of the

International Association for Conflict Management, Pittsburgh;

Rahim, M. A. (1983). A measure of styles of handling interpersonal conflict, Academy of

Management Journal, 26, 368-376;

14

Răulea, C., Ștefenel, D. (2007). A comparative analysis of interpersonal conflict management styles

in Romania and Greece, in Milcu M., Fischbach A., Rafaeli A., Schmidt-Brass U., Modern

Psychology Research Trends and Prospects, Sibiu, Psihomedia, 71-76;

Roccas, S., Horenczyk, G., Schwartz, S. H. (2000). Acculturation discrepancies and well-being:

The moderating role of conformity. European Journal of Social Psychology, 30, 323-334;

Rohmann, A., Florack, A., Piontkowski, U. (2006). The role of discordant acculturation attitudes in

perceived threat: An analysis of host and immigrant Sam, D.L., Berry, J. W. (2006).

Cambridge handbook of acculturation psychology, Cambridge, Cambridge Univ. Press;

Rughiniş, C. (2003), Valori europene în relaţiile intime. Studiu comparativ, Sociologie

Românească,1-2, 38-75;

Rusu, H. (2009). Schimbare socială şi identitate socioculturală, Iaşi, Institutul European;

Samovar, L., Porter, R. (1994/2003). Intercultural communication (Eds.), Wadsworth, California,

Belmont;

Sandu, D.(2010). Lumile sociale ale migraţiei româneşti în străinătate, Bucureşti Polirom;

Sandu, D. (2003). Socialitatea în spaţiul dezvoltării, Iaşi, Polirom;

Sandu, D. (2000). Migraţia transnaţională a românilor din perspectiva unui recensământ comunitar,

Sociologie Românească, 3-4, 5-50;

Sandu, D. (2000a). Migraţia circulatorie ca strategie de viaţă, Sociologie Românească, 2, 5-29;

Sacară, L. (2006). Portrete axiologice individuale şi colective, Bacău, Editura EduSoft;

Săvulescu-Voudouris, M. (2001) Între „noi vikingii” şi „Republica de la Ploieşti”, în Analele

Ştiinţifice ale Universităţii Al.I.Cuza, Sociologie- Politologie, V, 213-222, Iaşi;

Schwartz, S. (2004). Mapping and Interpreting Cultural Differences around the World, Leiden, The

Netherlands, Brill, 43-73;

Συρίγου-Ρήγου, Ε. (2000). Συζητώντας µε τη Λίντα. Μια Αλβανίδα µετανάστρια µιλάει για τη ζωή

της, Νέα Σύνορα και ∆ίκτυο Κοινωνικής Υποστήριξης Μεταναστών και Προσφύγων, Αθήνα;

Stoica-Constantin, A.(2004).Conflictul interpersonal. Prevenire, rezolvare şi diminuarea efectelor,

Iaşi, Polirom;

Șerban, M. (2011). Dinamica migraţiei internaţionale: un exerciţiu asupra migraţiei româneşti în

Spania, Iaşi, Lumen;

Şerban, M., Stoica, M.(2007). Politici şi instituţii în migraţia internaţională: migraţie pentru

muncă din România.1990 – 2006, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Bucureşti;

15

Şerban, M., Grigoraş, V. (2000). Dogenii din Teleorman în ţară şi în străinătate, Sociologie

Romanească, 2, 30-54;

Şerbănescu, A. (2007). Cum gândesc şi vorbesc ceilalţi: prin labirintul culturilor, Iaşi, Polirom;

Ștefenel, D. (2011). Facing transcultural communication: insights from the Romanian and the

Greek practice, in Sibiu Alma Mater, University Journals, Series C, Social Sciences, Sibiu, 49-

57;

Ștefenel, D. (2011). The Southern model of post-communist migration. Reconfiguration among

Romanians' acculturation in Athens, Studia Securitatis, 2,85-92;

Ștefenel, D., Voudouri-Savulescu, M., Palcu, O.(2011). From immigrant to transnational identity, in

Enrique Banús, Cristina Branea (Eds.) X Conference European Culture, 2009, Barcelona,

Institut Charlemany d’Estudis Europeus, Universitat Internacional de Catalunya, 230-234;

Ting-Toomey, S. (2010). Applying Dimensional Values in Understanding Intercultural

Communication, Communication Monographs, 77, 2, 169 - 180;

Ting-Toomey, S. (2010). Intercultural conflict competence. In W. Cupach, D. Canary, B. Spitzberg

(Eds.), Competence in interpersonal conflict, Long Grove, Waveland Press 139-162;

Ting-Toomey, S. (2009). Anxiety/Uncertainty management theory, in S. Littlejohn, K. Foss (Eds.),

Encyclopedia of communication theory, Thousand Oaks, Sage, 36-38;

Ting-Toomey, S. (2009). Facework collision in intercultural communication, in Bargiela-Chiappini

F., Haugh M. (Eds.), Face, communication and social interaction, Oakville, Equinox, 227-249;

Ting-Toomey, S. (2009). Intercultural conflict competence as a facet of intercultural competence

development: Multiple conceptual approaches. In D. K. Deardorff (Eds.), The Sage handbook of

intercultural competence, Thousand Oaks, Sage, 100-120;

Ting-Toomey, S., Takai, J. (2006). Explaining intercultural conflict: Promising approaches and

directions, in J.G. Oetzel, S. Ting-Toomey, The Sage handbook of conflict communication,

Thousand Oaks, Sage, 691-723;

Ting-Toomey, S. (2005) The Matrix of Face: An Updated Face-Negotiation Theory. In W.B.

Gudykunst (Eds.), Theorizing About Intercultural Communication, Thousand Oaks, Sage, 71-

92;

Ting-Toomey, S., Oetzel, J. (2002). Cross-cultural face concerns and conflict styles: Current status

and future directions, in W. Gudykunst, B. Mody (Eds.), Handbook of International and

Intercultural Communication, Thousand Oaks, Sage, 143-163;

16

Ting-Toomey, S., Oetzel, J. G. (2001). Managing intercultural conflict effectively. Thousand Oaks,

California, Sage;

Ting-Toomey, S., Yee-Jung, K. K., Shapiro, R. B., Garcia, W., Wright, T. J., Oetzel, J. G. (2000).

Ethnic/cultural identity salience and conflict styles in four US ethnic groups, International

Journal of Intercultural Relations, 24, 1, 47-81;

Ting-Toomey (1999). Communicating Across Cultures, New York, Gulliford Press;

Ting-Toomey, S., Kurogi, A. (1998). Facework competence in intercultural conflict: An updated

face negotiation theory. International Journal of Intercultural Relations, 22, 187- 225;

Ting-Toomey, S. (Ed.). (1994). The Challenge of Facework: Cross-cultural and Interpersonal

Issues, State Univ.of New York-Albany Press;

Todorova, M. (2005). Η δυτική φαντασίωση, Θεσσαλονίκη, Επίκεντρο;

Tracy Karen, (1990). The many faces of Facework, Handbook of Language and Social

Psychology, 209-222;

Triandafyllidou, A. (2011). European Multiculturalisms: Cultural, Religious and Ethnic

Challenges, Edinburgh Univ. Press;

Τριανταφυλλίδου, A. (2005). Ελληνική Μεταναστευτική Πολιτική: Προβλήµατα και Κατευθύνσεις,

Αθήνα, ΕΛΙΑΜΕΠ;

Triandafyllidou, A. (2000). ‘Racists? Us? Are you joking? The discourse of social exclusion of

immigrants in Greece and Italy’ in R. King, G. Lazaridis, C. Tsardanidis (Eds), Eldorado or

Fortress? Migration in Southern Europe, London, Macmillan, 186-205;

Triandafyllidou, A. (2000). The political discourse on immigration in southern Europe: A critical

analysis. Journal of Community and Applied Social Psychology, 10, 373-389;

Triandis, H. C., Gelfand, M. J. (1998). Converging measurement of horizontal and vertical

individualism and Collectivism, Journal of Personality and Social Psychology, 74, 118-128;

Triandis, H. (1995). Individualism and collectivism. Boulder, Westview;

Triandis, H. (1995). Individualism and collectivism. Boulder, Westview Press;

Τρουµπέτα, Σ. (2000). Μερικές σκέψεις σχετικά µε την παράσταση του «άλλου» και το φαινόµενο

του ρατσισµού στην ελληνική κοινωνία, Επιθεώρηση Κοινωνικών Ερευνών, 101-102 (Α’-Β’),

137-176;

Trubisky, P., Ting-Toomey, S., Lin, S-L. (1991). The influence of individualism-collectivism and

self-monitoring on conflict styles, International Journal of Intercultural Relations, 15, 65-84;

Tufiş, P. (2002). Structură socială şi etnicitate, Sociologie Românească, 1-4, 97-123;

17

Tριανταφυλλιού, A., Μαρούκης, Θ. (2010). Η µετανάστευση στην Ελλάδα του 21ου αιώνα, Κριτική,

Αθήνα;

Van de Vijver, F., Tanzer, N. (2004). Bias and equivalence in cross-cultural assessment: An

overview. European Review of Applied Psychology, 54, 119-135;

Van de Vijver, F., J. Arends-Tóth, J., (2003). Multiculturalism and acculturation: views of Dutch

and Turkish-Dutch, European Journal of Social Psychology, 33, 2, 249-266;

Van Oudenhoven J. P., Hofstra J. (2006). Personal reactions to ‘strange’ situations: attachment

styles and acculturation attitudes of immigrants and majority members. International Journal of

Intercultural Relations, 30, 783-798;

Van Oudenhoven, J. P., Van der Zee, K. I. (2002). Predicting multicultural effectiveness of

international students: The Multicultural Personality Questionnaire. International Journal of

Intercultural Relations, 26, 679-694;

Van Oudenhoven, J. P., Eisses, A.M. (1998). Integration and assimilation of Moroccan immigrants

in Israel and the Netherlands, International Journal of Intercultural Relations, 22, 293-307;

Vlăsceanu, L.(2007). Sociologie şi modernitate. Tranziţii spre modernitatea reflexivă, Iaşi,

Polirom;

Vlăsceanu, M. (1993). Psihosociologia organizaţiilor şi conducerii, Bucureşti, Paideia;

Voicu, B. (2011). Valorile şi sociologia valorilor, in Vlăsceanu (Ed.) Sociologie, Iaşi, Polirom,

249-293;

Voicu, B., Voicu, M. (2009). Continuities and Discontinuities in Social Values in Postcommunist

Romania, Studia Sociologia, 1, 161-178;

Voicu, B. (2008). Valorile şi sociologia valorilor, disponibil la http://iccv.ro/valori/texte/valori-

cvb,%20v4.pdf, [Accesat la data 9.05.2011]

Voicu B., Voicu, M. (2007). Valori ale românilor: 1993-2006. O perspectivă sociologică, Iaşi,

Institutul European;

Voicu, B. (2005). Social capital: bonding or bridging Europe?, in Rusu, H; Voicu. B (Eds). EU

Integration Process from EAST to EAST: Civil Society and Ethnic Minorities in a Changing

World, Sibiu, Psihomedia, 77-98;

Voicu, M. (2003) Egalitate, inegalitate şi roluri tradiţionale. O analiză comparativă a valorilor

implicate în legitimarea politicilor de suport pentru femei în ţările europene, Calitatea Vieţii,

1-4;

18

Voicu, M, Voicu, B. (2002). Studiul valorilor europene: un proiect de cercetare

internaţională,Calitatea Vieţii, 1-4;

Voicu, B. (2001). România pseudo-modernă, Sociologie Românească, 1-4, 36-59;

Voicu B. (1999). Modernitatea între tradiţie şi postmodernism, Revista de Cercetări Sociale, 3-4;

Ward, C. (2002). The A,B,Cs of acculturation, in Matsumoto, D., (2001.) The Handbook of

Culture and Psychology, Oxford Univ. Press;

Ward, C., Kennedy, A. (1999). The measurement of sociocultural adaptation, International Journal

of Intercultural Relations, 23, 659-677;

Ward, C., Masgoret, A.M. (2008). Attitudes toward immigrants, immigration and multiculturalism

in New Zealand, International Migration Review, 42, 222-243;

Ward, C., Searle, W. (1991). The impact of value discrepancies and cultural identity on

psychological and sociocultural adjustment of sojourners. International Journal of Intercultural

Relations, 15, 209-225;

Yep, G. (1998). My three cultures: navigation the multicultural identity landscape, in Martin, J. N,

Nakayama, T., K. Readings in cultural contexts, California, Mayfield, 79-85;

Zafiu R. (2002). Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti, Ed. Univ. Bucureşti;

Zafiu R. (2000). Limbajul agresivităţii şi al conflictului, în Revista română de comunicare şi relaţii

publice, 2-3, 103-111;

Zagefka H. et al. (2007). Predictors and consequences of negative attitudes toward immigrants in

Belgium and Turkey: The role of acculturation preferences and economic competition, British

Journal of Social Psychology, 24, 153-169;

Zagefka, H., Brown, R. (2002). The relationship between acculturation strategies, relative fit and

intergroup relations: Immigrant-majority relations in Germany, European Journal of Social

Psychology, 32, 171-188.