Gheorghe Moldovan

ÎNCEPUTURILE ÎNV ĂłĂMÂNTULUI SPECIAL ÎNTIMI ŞOARA

ÎnvăŃământul special, parte a învăŃământului public, a apărut mult mai târziu datorită

necesităŃii de perfecŃionare a metodelor psihopedagogice ce trebuiesc aplicate copiilor afectaŃi dediferite tipuri de handicap.

Înaintea Primului Război Mondial la Timişoara s-au înfiinŃat institute, şcoli şi cursuridestinate pentru patru tipuri de handicapuri. IniŃiatorul acestora a fost învăŃătorul de etnie germanăKARL SCHÄFFER (n.Beşenova Nouă 12.05.1841 ; d.Timişoara 19.05.1912).

Din punct de vedere cronologic, primul domeniu al învăŃământului special care a fostabordat şi specializat, a fost ÎNVĂłĂMÂNTUL PENTRU SURDOMU łI. Primul institut pentrusurdomuŃi din lume a fost înfiinŃat în 1770 la Paris de către abatele Charles Michel de l`Épée. Auurmat apoi Leipzig (1778), Viena (1779) şi Vácz – Un garia (1802) . În acest fel învăŃământul pentrusurdomuŃi s-a apropiat de zona Banatului şi la jumătatea secolului al XIX-lea găsim o şcoalăelementară de surdomuŃi, de patru clase, la Bozovici în judeŃul Caraş-Severin. Aceasta funcŃiona pelângă şcoala trivială de limbă germană din localitate, organizată şi condusă de către RegimentulGrăniceresc din zonă.

Cea mai veche atestare documentară a Şcolii de SurdomuŃi din Bozovici este din 12decembrie 1838. Cu această ocazie, compania regimentului grăniceresc din DalboşeŃ emite adresa

KARL SCHÄFFER1885-1906Primul director al şcolii

nr.92 prin care trimite companiei similare din Bozovici doi copii surdomuŃi cu scopul de a urmaŞcoala de SurdomuŃi din localitate. Cei doi copii erau Pavel Velcotă din Şopot şi Loghin Mih ăilădin Lăpuşnicul Mare. Aceştia sunt cei mai vechi elevi surdomuŃi din Banat, care se cunosc.

S-au mai descoperit încă trei acte oficiale (Ordinele nr.3842/6 iunie 1839, nr.7381/12 mai1842 şi nr.1075/19 dec,1848) emise de către cancelaria Regimentului Grăniceresc şi care prezintădiferite aspecte ale funcŃionării acestei şcoli de surdomuŃi, într-o perioadă în care acest tip deînvăŃământ era o raritate.

În Timi şoara, învăŃământul pentru surdomuŃi a apărut în toamna anului 1863 .Schäffer se specializase în surdologie la Budapesta şi Viena. O dată întors în Timişoara, ia înpregătire privată copii surdomuŃi pe care îi demutizează şi îi pregăteşte pentru a putea reuşi ladiferitele examene de absolvire a şcolii elementare.

Primul elev surdomut şcolarizat la Timi şoara s-a numit Steiner M óritz şi în perioada1863-1874 a absolvit cele 8 clase ale învăŃământului public şi s-a calificat în meseria de tâmplar demobilă. Pe lângă Steiner Móritz, în perioada 1863-1885 se mai cunosc numele a încă şasesurdomuŃi pregătiŃi de Schäffer. Realizările sale au stârnit o oarecare vâlvă printre oficialităŃileoraşului. Carol Telbisz- noul primar al oraşului, Alexander Bonnaz-episcopul romano-catolic şiBaader Henrik-directorul SocietăŃii Tramvaielor cu Cai, sunt cei care au ajutat la oficializareaacestui tip de învăŃământ special prin înfiin Ńarea, la 1 octombrie 1885 a Şcolii de SurdomuŃi dinTimi şoara.

IniŃial şcoala nu a avut un sediu propriu şi cum Schäffer era şi directorul Şcolii Elementaredin cartierul Josefin, s-a luat hotărârea ca surdomuŃii să-şi desfăşoare activitatea în aceiaşi clădire,seara între orele 16-20. În primul an şcoala a avut un regim privat şi s-a întreŃinut din taxa şcolarăde 220 florini/an/elev plătită de părinŃi. Din toamna anului 1886 Consiliul Orăşenesc a hotărâttransformarea Şcolii de SurdomuŃi în şcoală orăşenească.

An de an numărul elevilor a crescut şi o dată cu ei a crescut şi numărul claselor. Până înanul 1893 s-au complectat cele opt clase ale învăŃământului public şi din 1889 s-a înfiinŃat şi osecŃie de învăŃarea meseriei.

În 1893 şcoala a fost transformată în Institut de SurdomuŃi şi în anul 1897 se dă în folosinŃăsediul propriu de pe strada Gheorghe Doja nr. 16. În anul 1900 se construieşte internatul şi în 1911instituŃia se dezvoltă cu noi anexe la clădirile existente.

Şcoala Elementară din Josefin

Clădirea Institutului de SurdomuŃi din Timi şoara,construită în anul 1897 pe str.Gheorghe Doja

Primul Război Mondial găseşte Institutul de SurdomuŃi cu un efectiv de peste 100 de elevila învăŃământul public (clasele I-VIII), la care se adaugă 14 elevi la secŃia de învăŃarea meseriei ;toate clasele funcŃionează separat având profesori specializaŃi şi cu două clase a I-a paralele.

ImportanŃa începerii, la 1863 a învăŃământului pentru surdomuŃi în Timişoara, rezidă dinfaptul că la acea dată în Ungaria nu exista decât institutul de la Vácz (1802), iar în vechiul regat alRomâniei exact în acel an se înfiinŃa prima şcoală de profil la Azilul „Elena Doamna” din Bucureşti.

Din alt punct de vedere, în cadrul Institutului de SurdomuŃi s-a creat o pepinieră de cadredidactice care şi-au continuat apoi activitatea la alte unităŃi de profil. Şase dintre aceştia au ajunsdirectori ai unor instite de surdomuŃi situate în localităŃi răspândite azi pe meleagurile a trei Ńări,România, Ungaria şi Ucraina.

Cea de a doua formă de învăŃământ pentru deficienŃi a fost aceea a CORECTĂRIIDEFECTELOR DE VORBIRE activitate care azi se numeşte LOGOPEDIE .

În fosta Ungarie metodele şi tehicile de lucru au fost perfecŃionate de către Roboz J ó zsef ,care în 1891 înfiinŃează la Arad primul Institut Ortofonic şi editează, la Budapesta primul manuallogopedic. În 1894, tot Roboz, deschide la Budapesta Cursurile de Formare a Specialiştilor înDomeniul Corectării Defectelor de Vorbire.

Din primul moment, Schäffer a insistat ca toŃi profesorii institutului timişorean să urmezeaceste cursuri şi în anul şcolar 1898-99 amenajează, la Institutul de SurdomuŃi din Timi şoara,o sală separată pentru bâlbâiŃi. Aceasta reprezintă prima atestare documentară a uneiactivităŃi logopedice în Timişoara. Nu s-au păstrat date despre activităŃile desfăşurate în aceastăsală, dar presupunem că ea nu a stat nefolosită.

Între timp Roboz József devenise profesor la Timişoara şi în anul 1900 publică laEditura Csendes Jakab prima carte de logopedie de pe actualul teritoriu al României. Carteaera întitulată „ Mi a dadogás és hogyen lehet rajta segiteni?” (Ce este bâlbâiala şi cum se poate ajuta?)

O activitate logopedică organizată are loc, din iniŃiativa Primăriei, între 1 februarie 1904 şi2 noiembrie 1908. În această perioadă s-au deschis cursuri de corectare a defectelor de vorbire,paralel în două unităŃi, la Institutul de SurdomuŃi şi la Şcoala Elementară din Fabric.

Şcoala Elementară din Fabric (azi)

Cursurile erau destinate elevilor din şcoliletimişorene care după masa, între orele 16.30 şi 17.30 îşi corectau defectele de vorbire. Primiilogopezi ai acestor cursuri au fost profesorii Stanczel János şi Fucsek Sándor .

Stanczel JánosFucsek Sándor

(semnături)

Aceste cursuri plasează Timişoara ca al doilea oraş al României, după Arad, în care s-ausemnalat activităŃi logopedice.

După 1897, când Institutul de SurdomuŃi s-a mutat în sediul propriu, Schäffer a visat să îltransforme într-un institut destinat pentru două handicapuri, surdomuŃi şi orbi. Aceasta a dus laapariŃia la Timişoara a celei de a treia forme de învăŃământ special, aceea a ÎNVĂłĂMÂNTULUIPENTRU ORBI. Schäffer mijloceşte tratativele dintre AsociaŃia Maghiară pentru ProtecŃia Orbilorşi Primăria oraşului în scopul înfiinŃării unui institut pentru orbi. Propaganda iniŃiată de Schäffer dăroade şi în luna mai 1904 timişoreanul Sailer Anton donează 80.000 de koroane pentru acest scop.

Statuia lui SAILER ANTON aflat ă în faŃa Spitalului de Copii din Timişoara (azi)

În toamna anului 1904 Schäffer selectează 10 orbi şi amenajază un atelier de împletitcoşuri în demisolul Institutului de SurdomuŃi.

Oficial, Institutul de Orbi se deschide la 1 februarie 1905 într-o clădire închiriată pe str.Al.Odobescu (fost Holló út) nr.6.

Clădirea din str.Al. Odobescu (Holló út) nr.6 (azi)

Această clădire s-a folosit până în 1908 când s-a cumpărat sediul definitiv de pe str.IndependenŃei nr.9 (fost Korona út).

Institutul de Orbi din Timişoara (azi str. IndependenŃei nr.9 ; fost Korona út)

Noua clădire oferea spaŃiu mai mare şi astfel numărul orbilor din institut a ajuns la 50, în1914. De asemenea, s-a putut în fiinŃa un atelier de Ńesut covoare, o bibliotecă şi o sală de muzicădotată cu pian.

Ultima formă de învăŃământ special înfiinŃată la Timişoara înaintea Primului RăzboiMondial fost ÎNVĂłĂMÂNTUL PENTRU DEFICIEN łII MINTALI . Această ultimăiniŃiativă a lui Schäffer înainte de a se pensiona, l-a făcut să apeleze la ajutorul AsociaŃiei pentruCopii Crucea Albă. Cu ajutorul acestei asociaŃii şi a Primăriei, în toamna anului 1907 seînchiriază o locuinŃă în cartierul Elisabetin unde se înfiinŃează o clasă cu 6 elevi debili mintali.În anul şcolar care a urmat de această clasă s-a ocupat acelaşi învăŃător Stanczel János care a fost şiprimul logoped al oraşului.

Din păcate acest experiment nu a durat decât un an după care s-a desfiinŃat.