UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

GLOBALIZARE-INTEGRARE CULTURALĂ

EUROPEANĂ ŞI DEZVOLTARE COMUNITARĂ

- o abordare comparativă -

Coordonator ştiinţific

Prof. univ. dr. Ilie BĂDESCU

Doctorand

Neculai VICOL

Bucureşti

2010

1

REZUMAT-CONCLUZII

1. Cercetând comparativ şi comprehensiv modul de viaţă şi de gândire (cultura) a unor comunităţi

de români din ţară şi din Spania, dorim să aprofundăm cunoaşterea transformărilor sociale din

comunităţile respective, până la nivelul individului. Ne interesează în mod deosebit transformările

culturale pozitive şi implicit beneficiile în plan economic a românilor, perioada de cercetare fiind

august 2008 până în iulie 2009, precum şi modul cum se integrează românii în Europa unită, în

contextul globalizării. Ne-am propus ca obiectiv cercetarea stadiului procesului de aculturaţie

(interferenţa culturilor) la români, în ce măsură aceasta îi ajută să realizeze o aculturaţie pozitivă, ca

fundament în realizarea capitalului uman, iar prin îmbunătăţirea acestuia la dezvoltare umană şi socială.

Pe baza documentării din literatura de specialitate precum şi celei prealabile de teren, realizăm

cercetarea empirică, utilizând ca metode şi tehnici de culegere a datelor chestionarul omnibus, interviul,

studiul documentelor, observaţia şi experimentul. Ca univers al cercetării avem trei comunităţi suficient

de eterogene din trei localităţi din judeţul Prahova – culegerea datelor efectuându-se prin chestionar,

precum şi prin studiul documentelor şi observaţie. Prin comparaţie am întreprins cercetări sociologice

în provincii din trei comunităţi autonome ale Spaniei, culegerea datelor efectuându-se preponderent

prin chestionar, având însă şi alte date obţinute prin studiul documentelor şi interviu.

Prin metoda experimentală şi cvasiexperimentală (ancheta, sondajul de opinie, biografia socială

provocată etc.) utilizată, prin implicare directă, participând efectiv la activităţile economice şi culturale

în cadrul grupurilor, am realizat studiul integral al câtorva unităţi sau fenomene socio-umane (biografia,

studiul de caz, monografia sociologică etc.).

După culegerea şi interpretarea datelor, prin metoda de prelucrare a informaţiilor atât cantitativ cât

şi calitativ, precum şi prin metoda de interpretare comparativă şi interpretativă, am ajuns la con- cluzii

care cuprinzător expuse, pot constitui enunţul care descrie capacitaea în mare măsură a românilor

de a se adapta la noile cutume şi chiar paradigme culturale, pe fondul unei dispoziţii la aculturaţie,

care să le confere un capital uman generator de dezvoltare umană şi socială.

Românii, prin mobilitate socială, dar chiar şi prin adaptabilitatea sporită în orice loc din spaţiul

european, reuşesc să se integreze pozitiv în cadrul procesului de globalizare atât în plan noosic

(spiritual), cât şi social şi economic.

2 Cercetarea fundamentală (academică) a modalităţii de integrare în plan cultural a românilor în

Uniunea Europeană în contextul mai larg al globalizării şi mai restrâns al etno-globalizării*, este

motivată de faptul că şi românii, ca de altfel toate popoarele componente ale U.E., trebuie să contribuie

calitativ la definirea culturală în toate planurile a Uniunii Europene.

Problematica studiată cuprinde analiza gradului de dezvoltare umană şi implicit dezvoltare comunitară

şi socială a românilor, având ca fundament cultura tradiţională îmbinată cu cultura modernă rezultată

din interferenţa cu alte culturi din spaţiul european şi mondial (aculturaţie).

Programul de management cultural şi social realizabil în planul dezvoltării sociale prin cultură pe

care îl propunem şi care face obiectul prezentului studiu, vizează dezvoltarea umană a românului în

cadrul familiei şi apoi a societăţii.

Tema este impusă de procesul de structurare a U.E., fenomenul social al integrării culturale în plan

economic, politic, social, artistic, religios, constituind pentru noi domeniul care ne stimulează interesul

de a cerceta în mod deosebit două aspecte: aspectul participativ dăruind - societatea românească

oferindu-şi valorile tradiţiei sale culturale căutând în acelaşi timp modalităţi de adaptare la cadrul

general cultural european, şi aspectul participativ primind - vizând asimilarea de către români a

valorilor spirituale specifice celorlalte popoare componente ale U.E.

În dezbaterea teoretică şi cercetarea empirică sociologică, considerăm demersul nostru ca o

problemă semnificativă privind cunoaşterea modului cum, interferenţa culturilor (acultura-

ţia), conduce la îmbunătăţirea capitalului uman, respectiv la dezvoltare umană şi socială. Deşi este un

segment ştiinţific în mică masură abordat, ne asociem cercetătorilor care s-au dedicat cunoaşterii şi

valorificării capacităţii omului de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii prin înnobilare culturală. Ne propunem

să abordăm modul cum românii realizează culturaţia prin aculturaţie, atât ca băştinaşi cât şi ca

imigranţi, considerând ca noutate, evidenţierea capitalului simbolic acumulat prin practicarea credinţei

creştine şi modului de convertire a acestuia în alte forme de capital, în mod deosebit cel economic.

Semnificaţia socială a temei vizând fenomenul propus spre cercetare, este cu atât mai deosebită, cu cât

zestrea culturală românească cuprinde un bogat tezaur care ar înnobila patrimoniul cultural european.

În acelaşi timp, valorificarea experienţei culturale a popoarelor de succes vest-europene, asimilarea şi

adaptarea valorilor spi-rituale ale acestora întru îmbogăţirea noosului românesc, ar influenţa

dezvoltarea dezvoltarea capitalului uman, având ca finalitate dezvoltarea umană şi comunitară

___________________________________________________________

*Pe linie Smith, potrivit profesorului Ilie Bădescu, (Geopolitică, integrare, globalizare, 2003, p.169), termenul

etnoglobalizare reprezintă un concept nou, care ,,se referă la dubla tendinţă a procesului globalizării: spre omogenizare la

vârf, şi spre diferenţiere etnosimbolică şi etnoreligioasă, la bază“.

3

românească, cu îmbunătăţirea calităţii vieţii. Problematica cercetării noastre se constituie aşadar în

evidenţierea unor valori de excepţie din cultura românească, valori care ar putea să ofere în procesul

integrării, elemente care să fie asimilate la nivel unional astfel încât contribuţia românească să se

regăsească în temelia culturală europeană a dezvoltării comunitare.

Aşadar nu analizăm o problemă socială care ar fi apărut în plan cultural, ci semnalând pericolul

dezrădăcinării culturale româneşti, printr-o analiză ştiinţifică, dorim să contribuim la evitarea

eventualei apariţii a stării respective spre a nu fi vitregită întreaga comunitate europeană, în sensul că

tezaurul cultural românesc poate contribui în mare măsură la consolidarea temeliei culturale necesară

dezvoltării oricărei societăţi din Uniunea Europeană. Prin urmare, demersul nostru presupune evitarea

unei afectări nedorite a procesului de europenizare culturală a românilor, simţindu-se ,,nevoia să se

întreprindă ceva” (Ioan Mărginean, Proiectarea cercetării sociologice, pg. 103), astfel iniţiind

o ,,acţiune socială (colectivă)” (ibd), în sensul că programul nostru implică investigarea unor

colectivităţi de români suficient de eterogene, din ţară şi din Spania.

2. Încercarea tot mai des şi mai amplu eşuată a realizării unui sistem societal real, implică în mare

măsură construirea şi dezvoltarea unui sistem realist de gândire. În acest demers, învăţământul, cultura

şi arta reprezintă pârghii semnificative, sociologii din sferele societale respective având datoria

iminentă de a acţiona.

Una din cauzele principale care conduc la dezechilibrul sistemului societal real, este instabilitatea în

toate planurile vieţii sociale, instabilitate favorizată de globalizare. Considerăm că Radu Baltasiu are

dreptate când afirmă că responsabilitatea omului este de a-şi direcţiona corect puterile noologice,

acele ,,energii sufleteşti ale indivizilor şi ale comunităţilor (întrucât sursa armoniei în lume este

comunitatea de credinţă de <<trăire înălţătoare>>) care ţin laolaltă comunităţile, sunt fapte sufleteşti de

esenţă transcedentală“ (Baltasiu, 2002, p.187).

Din perspectiva socio-antropologului cultural, concluzionăm că este necesară intervenţia calificată,

întru consolidarea orientării gândirii şi acţiunii poporului român către valorile cultural-artistice

tradiţionale, ca modalitate de abordare a unei globalizări pozitive.

Aşadar, dorim ca în acest demers să ne asociem grupului de cercetători în domeniu, asumându-ne o

anumită responsabilitate culturală, focalizată pe analiza şi promovarea specificului cultural românesc

pe următoarele aspecte:

atenuarea puterii de seducţie a culturilor globalizatoare care pot dilua personalitatea sau pot

depersonaliza chiar un popor, atenuare posibilă prin stimularea abisalităţii noologice a poporului

4

român, şi fundamentarea acesteia pe legătura cu Dumnezeu;

evidenţierea insuficienţei, irelevanţei gândirii geopolitice aflată în circulaţie în marile me-tropole,

gândire care se opreşte la etajele superioare, şi implementarea acesteia în etajele inferioare prin

informarea-educarea cetăţenilor de către cercetători specializaţi pe cadre noologice.

desconspirarea aspectului prioritar al mercantilismului, al economico-centrismului în cultură şi artă

şi evidenţierea unor forme de finanţare a actului cultural-artistic în demersul unei etnoglobalizări

pozitive, astfel încât protagoniştii să trăiască pentru, iar nu din cultură şi artă.

În tumultul vieţii umane implicată în inevitabilul proces al globalizării, chiar şi pentru cercetătorul

sociologic, este dificil de apreciat în ce măsură dezvoltarea este determinată de nivelul cultural

individual ori societal. Instrumentele de măsurare, oricare ar fi ele, devin ineficiente datorită unor

factori care condiţionează economic noosul uman. Individul, chiar dacă nu este asimilat, este integrat

dândui-se impresia că el doreşte, într-o societate culturală ale cărei cadre noologice conţin prea puţin

sau deloc din sufletul său. Pentru a fi în măsură să contribuie la patrimoniul cultural societal şi

respectiv să beneficieze de acesta, individul are nevoie de cultură pentru a fi educat. Cultura nu se

învaţă ci ea poate învăţa individul şi respectiv societatea, aşa cum poate contribui la dezvoltare umană

şi respectiv societală.

3. Este evident faptul că există o discrepanţă socio-economică între poporul român şi

aşanumitele ,,popoare ale succesului“. Dar există discrepanţă şi între români. Cauza principală pare să

fie discrepanţa în zonal culturii, care în plan societal românesc este deficitară. Pericolul deteriorării

cadrelor noologice specific româneşti ar conduce la o etnoglobalizare negativă, ceea ce ar favoriza

accentuarea discrepanţei. Educaţia culturală, în special cea religioasă, ar putea fi direcţionată şi pentru

români potrivit modelului normativ biblic, dar cu forma de abordare a etnoglobalizării pozitive, cu

relevanţă în planul dezvoltării sociale bazată pe hărnicie, pe cumpătare, pe altruism; într-un cuvânt pe

iubire. Capitalul simbolic al creştinilor români poate fi convertit cu eficienţă sporită în bunăstare,

printr-o educaţie moral-culturală şi religioasă în acord cu spiritul învăţăturii biblice, cu structura

sufletului românesc, având ca fundament cadrele noologice specific romqneşti.

Cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu reprezintă temelia pe care trebuie să fie aşezată educarea

caracterului uman, necesar unei etnoglobalizări pozitive reprezentată de Biserică. Nu unirea indivizilor

şi popoarelor sub autoritatea unui lider religios, ci unirea sufletelor, respectiv a diversităţii conştiinţelor

oamenilor sub autoritatea lui Dumnezeu, unire care să se reflecte în comportamentul fiecărui individ

5

potrivit normelor Iubirii, minunat ilustrate de Domnul Iisus: ,,Ci toate câte voiţi să vă facă vouă

oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii“ (Mat.7:12). Noosul popular

românesc a transpus porunca Domnului Iisus, pentru însuşirea mai corectă şi trăirea mai intensă, în

zicătoarea ,,Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face“. Poezia şi cântecul au avut întotdeauna un rol

educaţional deosebit de important pentru toate popoarele şi pentru poporul român, cântecul îndeosebi

fiind un important cadru noologic, un mângâietor şi alinător al dorului, dar şi instrument de înnobilare a

conştiinţelor. Psaltirea tradusă în dulcele grai românesc a constituit abecedarul abecedarului românului,

ospitalitatea românească înmănunchind virtuţile sufleteşti dobândite prin adăparea din nesecatul izvor

al iubirii şi înţelepciunii dumnezeieşti revelate nouă, cea mai dragă creaţie a lui Dumnezeu.

Într-unul din momentele sale de sublimă revelaţie, Emil Cioran vede identificarea omului în şi prin

Dumnezeu, aceasta constituind esenţa existenţei umane. Cu adâncă reverenţă, Cioran se destăinuie: ,,

… Mă înţeleg bine numai prin imaginea mea despre El. Cunoaşterea de sine numai aşa are un rezultat

şi un sens. Cine nu se gândeşte la El, rămâne străin sie însuşi. Căci Dumnezeu este singura cale de

autocunoaştere, iar Istoria universală – rescrierea formelor Lui“ (Cioran, 1995, p. 129).

Aşadar, în condiţiile etnoglobalizării, atenuarea discrepanţei sociale din spaţiul geografic românesc,

dar şi cel care se întrevede la nivelul Uniunii Europene, se poate realiza printr-un proces educativ de

autocunoaştere, de cunoaştere a spiritualităţii româneşti în cadrul căreia personalitatea românului poate

fi mai eficientă. Educaţia culturală, cea religioasă creştină specifică poporului român, realizată de către

profesionişti pregătiţi în mod deosebit la nivel universitar, poate constitui una dintre cele mai eficiente

pârghii în dezvoltarea comunitară din cadrul etnoglobalizării pozitive. Este o responsabilitate cu totul

deosebită pe care o are intelectualitatea acestei generaţii româneşti în procesul revitalizării şi

conservării cadrelor noologice naţionale, factor determinant în rezistenţa faţă de etnoglobalizarea

negativă.

4. Starea de spirit cu caracter eschatologic pe care omul ,,pământesc“, egocentrist, fără relaţia

primordială cu Dumnezeu nu o poate percepe corect, îi induce acestuia convingerea greşită că poate

realiza o operă înnoitoare, aceea de reorganizare a lumii într-o unitate paradigmatică pe care o numeşte

globalizare. Dispunând de ,,latenţele sufleteşti difuze, care sunt energiile de substrat ale lumii“ (I.

Bădescu, 2001-2002, p. xxxiv), stimulate fiind de ,,duhul lumii“, acestea nu pot oferi omului

posibilitatea de a realiza fireşte o împărăţie ca Împărăţia lui Dumnezeu, care de fapt este dorită. Două

sunt tendinţele majore care decurg din despărţirea omului de Dumnezeu; una ofensivă, de supunere a

pământului, mai concret a creaţiei lui Dumnezeu şi în special a oamenilor, iar cea de a doua tendinţă

6.

este defensivă, prin neasumarea eşecului colectiv, prin nerecunoaşterea falimentului, şi atunci

recurgându-se la separare, la individualizare, în special pe criterii etnice şi religioase.

Neîmplinirea, ca şi nemântuirea, reprezintă ceea ce îi mai trebuie omului pentru a fi complet.

Dorul noosului uman după Edenul pierdut, după ocrotirea părintească a Creatorului său, îl determină pe

om să caute permanent mijloace pentru instaurarea sau mai corect reinstaurarea ,,raiului pe pământ“.

Este desigur o dorinţă legitimă, însă structura coruptă a omului este cauza principală a neîmplinirii

dorului său. Fără Dumnezeu, fără credinţa în El, omul este ,,sărac, şi orb şi gol“ (Apoc.3:17). Descriind

globalizarea ca pe o ,,lume mondializată dar neînnoită…neîntregită, căci omul globalizării nu-l are

înlăuntrul său pe Dumnezeu, ci o <<putere>> care-l face <<puternic>> asupra externalităţii acestei lumi,

nu asupra interiorităţii ei“ profesorul Ilie Bădescu ilustrează nimicnicia bietului om, gol de Dumnezeu

(Bădescu, 2003, p.195). Domnul Iisus Hristos avertizează zicând: ,,…fără Mine nu puteţi face nimic“

(Ioan 15:5). Elementul esenţial al convieţuirii îl reprezintă relaţiile, iar tipul acestora imprimă tipul

societăţii, definitorii fiind cultura şi respectiv educaţia. Aşadar, etnoglobalizarea este un proces

ireversibil, cu două forme: etnoglobalizarea din perspectivă umană, democratică, bazată pe

înţelepciunea egoistă a omului, care potrivit principiilor democratice abordate, urmăreşte binele

acceptând compromisurile şi chiar uzând de ele. Fără iubire, acea ,,falsă universalitate, adică una

dobqndită printr-o unitate capturată de un nivel degradat, care, de fapt, nu dă împlinirea persoanei ci

împlinirea unei <<entităţi străine>>, degradate şi aducătoare de moarte spirituală…“ (Bădescu, 2003,

p.196), globalizarea realizată de om devine dintr-o binecuvântare, un blestem. Acest tip de

etnoglobalizare, fără iubire, care

urmăreşte depersonalizarea individului şi a popoarelor, am numit-o etnoglobalizare negativă.

Etnoglobalizarea din perspectivă dumnezeiască, teocratică, bazată pe înţelepciunea altruistă, insuflată

prin Duhul Sfânt de către Dumnezeu, care potrivit principiilor sale urmăreşte binele aproapelui fără nici

un fel de compromis, este forma de etnoglobalizare pe care am numit-o etnoglobalizare pozitivă.

Scopul principal este crearea şi innobilarea personalităţii umane, a omului ,,universal păstrându-se ca

om concret fiindcă are darul iubirii, <<în şi prin care, poate să aibă în interiorul lui, întreaga omenire>>“

(ibid. p. 196). Este tot mai evident faptul că însuşirea şi aplicarea me-todei normative biblice este

singura modalitate de realizare a unei etnoglobalizări pozitive. Întrebarea este cum se poate împlini

acest nobil deziderat uman, în condiţiile etnoglobalizării negative agresive?. O posibilă soluţie ar fi

înnobilarea culturală şi educaţia educaţia umană.

7.

Integrarea României în Uniunea Europeană demarată odată cu aderarea de la 1 ianuarie 2007,

reprezintă un proces social de încadrare empirică în modelul (cu sensul de cadru paradigmatic general)

social european, caracteristica definitorie a acestuia fiind securitatea socială. Obiectivul principal al

strategiei sociale este incluziunea socială, care reprezintă promovarea accesului la ocupare (includerea)

în muncă a individului prin flexicuritate, implicând flexibilitatea pieţei muncii şi securitatea ocupării

(Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi ocupare - 2000 - relansată de Consiliul Europei

în 2005). Accederea la incluziune cu obiectivul principal diminuarea inegalităţilor şi creşterea

bunăstării este condiţionată de nivelul capitalului uman al forţei de muncă, acesta la rândul său

condiţionând dezvoltarea umană (îmbunătăţirea calităţii vieţii) sustenabilă/durabilă. Această lucrare

încearcă să evidenţieze teoretic şi foarte sumar, una din traiectoriile integrării europene româneşti,

printr-o rapidă şi eficientă incluziune socială. Dezvoltarea umană aflată în strânsă interdependenţă cu

capitalul uman, se realizează prin formare profesională în procesul educaţional (învăţare continuă),

având ca fundament realizarea unei culturi adaptabile în toate planurile vieţii sociale, bazată pe

raţionalism economic, concept şi modalitate cu şanse sporite în demersul incluziunii sociale măsurată

în rata de ocupare (conform obiectivelor Strategiei de la Lisabona), incluziune care implică aptitudinea

şi dispoziţia oamenilor pentru modul de viaţă practic şi relaţional de tip capitalist (pe linie weberiană)

pentru a fundamenta o mentalitate economică.

RAPORTUL DE CERCETARE EMPIRICĂ

1. Motivaţia cercetării empirice

În demersul nostru privind cercetarea sociologică empirică, în contextul mai restrâns al

europenizării şi mai larg al globalizării, analizăm forme ale adaptării şi dezvoltării românilor în

condiţiile cultural-economice ale capitalismului modern. Considerăm cu atât mai semnificativă

problema cercetată, cu cât, deja proverbial, tradiţionalismul cultural românesc pare a fi un impediment

important în procesul de aculturaţie şi împlicit al dezvoltării umane şi respectiv sociale.

Cercetarea noastră evidenţiază cuantificarea relaţiei dintre capitalul uman şi cel economic pentru

măsurarea gradului de determinare a dezvoltării comunitare de către dezvoltarea umană, din

perspectivă culturală, în comunităţi româneşti din ţară şi din diaspora.Suntem interesaţi de modul cum

libertatea românilor poate fi convertită în dezvoltare umană şi comunitară, respectiv socială, şi care ar

fi sistemul de valori principal ales pentru o integrare eficientă în spaţiul unional european.

8

2. Scopul cercetării.

Tema cercetării sociologice Globalizare-Integrare Culturală Europeană şi Dezvoltare Comunitară,

cuprinde în abordarea empirică, procesul de aculturaţie la români, ca formă de dezvoltare umană, în

contextul europenizării şi al globalizării. Dezbaterea teoretică şi cercetarea empirică a două concepte

noi precum etnoglobalizarea şi culturaţia, având ca univers al cercetării comunităţi româneşti din ţară şi

din Spania, constituie elementul principal de originalitate al lucrării noastre. Orginalitatea demersului

nostru ştiinţific, constă şi în faptul că am avut ca univers al cercetării, comunităţi de români din ţară

care au intrat, nu neapărat voluntar, în procesul aculturaţiei, fie prin diverse modalităţi de pătrundere în

spaţiul românesc a unor forme de cultură aparţinând altor popoare, fie prin antreprenoriatul capitalist

economic.

Urmărim ca prin noua interpretare a culturaţiei din perspectiva etnoglobalizării, cu rezultate noi în

evidenţierea problematiciinoosuluiuman, să cunoaştem modul cum prin aculturaţie poate fi îmbunătăţit

capitalul uman, conducând la dezvoltare umană şi socială. Întreprindem cercetări astfel, întru

cunoaşterea şi valorificarea capacităţii românilor atât în ţară cât şi în diaspora, de a-şi îmbunătăţi

calitatea vieţii prin înnobilare culturală, realizând culturaţie prin aculturaţie, evidenţiind modul cum

capitalul simbolic acumulat prin practicarea credinţei creştine este convertit în capital economic.

3. Obiectivele cercetării şi întrebări de cercetare.

Obiectivele generale propuse constituie tot atâtea răspunsuri la întrebări care ar putea fi

formulate astfel:

1. Care ar fi specificul fenomenului cultural românesc din perspectiva tradiţionalismului şi a

modernismului cultural?

2. Există un model cultural unional-european? Care este specificul acestuia?

3. Există afinităţi, similitudini, interrelaţionări între cultura românească şi cea a altor state

membre ale U.E.? Care ar fi explicaţiile?

4. Poate fi elaborată o predicţie referitoare la evoluţia fenomenului cultural românesc?

5. Există posibilitatea ca însuşirea şi trăirea unor forme de cultură (economică, religioasă,

politică, artistică etc.) specifice altor popoare, să îi ajute pe români să se integreze şi să se

dezvolte ca individ în viaţa socială comunitar-europeană?

6. Care ar fi mecanismele de influenţă socială a culturii româneşti asupra culturii europene?

9

7. Care ar fi impactul fenomenului cultural românesc asupra dezvoltării comunitare din cadrul

U.E.?

8. Ce soluţii ar fi pentru fundamentarea unor decizii la nivel naţional, prezentarea acestora la nivel

unional în vederea stabilirii unei strategii de acţiune prin promovarea programului care face

obiectul prezentului proiect de cercetare socială?

9. În urma cercetărilor pot fi formulate noi teorii ştiinţifice în cadrul paradigmei culturale

Am considerat deosebit de interesant „principiul abordărilor alternative şi complementare” propus

de Oscar Hoffman, încercând ca răspunsurile pe care le găsim la întrebările propuse de noi, să ofere

posibilitatea formulării unor noi întrebări care „deschid noi zone de cercetare şi asigură continuarea şi

adâncirea cunoaşterii” (Hoffman, 2004).

În plan teoretic, sintetizând rezultatele cercetării noastre sociologice, se poate aprecia ca fiind atins

obiectivul central al demersului, identificând şi evidenţiind unele valori culturale româneşti de

excepţie compatibile cu structura specifică unională, precum şi unele modalităţi de integrare a acestora

în tezaurul cultural european, ca formă de consolidare a dezvoltării comunitare a Uniunii Europene.

4. Ipotezele cercetării

În abordarea tematicii, pornind de la ipoteza că dacă nivelul cultural determină nivelul civilizaţiei

umane măsurată atât în nivelul capitalului uman cât şi în nivelul calităţii vieţii bazatpe un mod de viaţă

raţional, înseamnă că, cultura raţională generează dezvoltare umană şi respectiv dezvoltare comunitară.

Ipoteză generală – În condiţiile în care comportamentul tradiţionalist al unor comunităţi de români

din ţară şi din diaspora poate fi educat şi adaptat comportamentului de tip modern capitalist, înseamnă

că există premiza opţiunii în mare măsură a românilor pentru modelul de dezvoltare capitalist. Dacă

există comunităţi creştine româneşti care s-au adaptat modului de viaţă capitalist, înseamnă că sunt

şanse ca societatea românească să se integreze în scurt timp în U.E. Ţinând cont de experienţa

românească în planul incluziunii sociale precum şi de fondul cadrelor noologice româneşti evidenţiate

din perspectiva tradiţiei culturale precum şi al celei diţionalist-economice, sociale, politice şi nu în

ultimul rând formal-religioase, putem construi ipoteza că dacă un număr însemnat de români au reuşit

în ţară şi în diaspora performanţe în sfera incluziunii sociale în muncă dar şi antreprenorială, atunci,

conform Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), prin educaţie

şi învăţământ continuu, până în 2015, prin vocaţie profesională să realizeze integrarea durabilă în

ocupare a 900.000 de români. Acest fenomen ar putea constitui o formă eficientă şi măsurabilă de

10

limitare în timp a tranziţiei româneşti, pe care o considerăm la nivel mintal în primul rând, ca frontieră

a trecerii de la economia tradiţională la economia modernă capitalistă în procesul integrării României în

UE.

Ipoteză de lucru – Dacă tradiţionalismul cultural românesc va fi integrat în spaţiul cultural al U.E.,

atunci tranziţia în România va fi încheiată şi se va putea vorbi de o autentică dezvoltare comunitară.

5. Descrierea designului cercetării.

Demersul nostru ştiinţific având ca scop valorificarea relaţiilor dintre fenomene, concret,

cum influenţează nivelul culturaţiei nivelul dezvoltării umane. Măsurarea nivelului dezvoltării

umane (variabila independentă) a universului cercetării noastre, are ca indice, nivelul de cul-

turaţie (variabila dependentă) a persoanelor chestionate (Tabelul nr.1), măsurarea fiind strâns

legată de variabilele vizate în cercetare şi care se regăsesc în ipotezele de cercetare, acestea

putând fi testate pe deplin şi fără ambiguitate.

În cazul nostru, metoda folosită este cea cvasiexperimentală, privind realităţile socio-culturale

româneşti dintr-o nouă perspectivă teoretică, şi anume cea a etnoglobalizării noosului prin

aculturaţie.

Urmărind unitatea dintre teoretic şi empiric dorim să surprindem o imagine holistă, realizând o

cercetare empirică calitativ-cantitativă transversală din punct de vedere temporal, abordând metodica

triangulară. Realizăm colectarea datelor prin metoda sociologică cu chestionar, precum şi prin

utilizarea unor instrumente de investigare cum sunt ancheta, studiul documentelor, observaţie, expertiza

personală, înregistrări audio-video interviuri, şi articole de presă.

Ca instrumente de lucru utilizăm fişele pentru chestionar, reportofon, cameră video, articole de presă,

precum şi filme documentare (Anexele 1-7).

6. Cercetarea prealabilă şi cercetarea propriu-zisă. Descriere generală.

6.1. Cercetarea prealabilă

Pentru găsirea unor răspunsuri la respectivele întrebări, în scopul indeplinirii obiectivelor

propuse, iniţiem o documentare prealabilă pe două direcţii: a – livrească şi b – de teren.

a – Livrească – consultăm literatura de specialitate conform bibliografiei selectate, cercetăm

arhivele şi documentele statistice care privesc obiectul cercetării noastre la nivelul Consiliului judeţean

11

Prahova din analiza sociologică Probleme ale administraţiei publice locale din judeţul Prahova,

publicată de către sociolog Marian Preda în lucrarea ştiinţifică Diagnoza problemelor sociale

comunitare (ed. Expert, Bucureşti, 2000), coordonată împreună cu sociolog Elena Zamfir. De

asemenea cercetăm documente ale consiliilor locale din trei localităţi aparţinătoare la trei regiuni

istorice româneşti, şi anume din Moldova – localitatea Toflea jud. Galaţi, din Transilvania - localitatea

Fărcaşa jud. Maramureş, precum şi din Muntenia – localitatea Strejnic jud. Prahova. De mare folos ne

sunt documentele sociale pe care aceştia ni le-au pus la dispoziţie. Avem în vedere notiţele şi

convorbirile audio-înregistrate de noi în comuna Strejnic judeţul Prahova, precum şi înregistrările video

cu experienţa în planul integrării a comunei Fărcaşa jud. Maramureş, localitate cu 4.000 de locuitori,

aşezată la o distanţă de 25 Km. de Baia Mare, precum şi comunei Toflea jud. Galaţi, localitate cu o

importantă comunitate de rromi.

b - de teren - În perioada august-septembrie 2008, în ancheta socială prealabilă de teren efectuată

în Spania în vederea unei cercetări sociologice, cercetăm documente din localităţi aparţinătoare

Provinciei Madrid, unde vieţuiesc un număr important de români. În acest sens solicităm sprijinul

Centrelor de Participare şi Integrare a Imigranţilor (CEPI) hispanic-român din Comunitatea Madrid,

situate în municipiile Alcala de Henares şi Coslada. Aceste centre au ca obiectiv general să fie o

referinţă culturală şi dinamizatoare între populaţia autohtonă şi imigranţi. Fundamentul documentării

sociologice de teren din Provincia Madrid, îl constituie rezultatele interrelaţionării pe care am avut-o cu

români care se află acolo îndeosebi pentru a munci.

În perioada octombrie-noiembrie 2008, în vederea documentării de teren, ne deplasăm pentru a

efectua observaţii privind viaţa cotidiană a universului cercetărilor noastre constituit din locuitori ai

judeţului Prahova, observaţii realizate în urma vizitelor în diferite localităţi, a convorbirilor întreprinse

cu populaţia şi cu edilii din localităţile respective.

De asemenea folosim concluziile rezultate în urma vizitei de studiu organizată în perioada mai-iunie

2008 în Israel, de Şcoala doctorală de sociologie a Facultăţii de Sociologie şi

Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti.

Rezultate obţinute în urma documentării sociologice prealabile de teren:

- Satul Strejnic judeţul Prahova -

- se prezintă ca un sat tradiţional cu nuanţe ale tipului modern precum şi ale tipului minoritar

religios, ai cărui locuitori nu sunt săraci dar nici prea mulţumiţi. Discutând cu intelectualitatea satului,

am ajuns la concluzia că aceasta are rolul fundamental în procesul de etnoglobalizare pozitivă, deşi în

12

principiu se resimte şi nevoia ,,educării educatorilor“. Conservarea cadrelor noologice, adaptarea la

etnoglobalizare potrivit specificului poporului, ar conduce spre progres social.

- Vizita de Studiu în Israel –

- cultura românească are o amprentă semnificativă în cultura evreească. Limba, mu-

zica, literatura, dansul, arta culinară sunt cadre noologice româneşti care fac parte din viaţa evreilor

plecaţi în Israel din România. Rezultă că valoarea culturii româneşti poate constitui o garanţie a

integrării nu numai “primind” ci şi “dăruind” tezaurului cultural european. De remarcat este faptul că

muzica Imnului naţional al Statului Israel este inspirată dintr-un cântec popular românesc.

Remarcabilă spre învăţătura politicienilor români este preocuparea statului Israel pentru asigurarea

unei vieţi sociale decentă a evreilor. Foarte bine sunt structurate atât ministerele cât şi O.N.G.-urile care

se ocupă cu viaţa socială. Există chiar şi un Minister al Absorbţiei (înţeles de noi ca al incluziunii), care

oferind modele culturale şi sociale se preocupă pentru încadrarea în muncă a cetăţenilor, în vederea

integrării sociale şi culturale care să dea amploare culturii capitaliste moderne.

- Vizita pentru documentare sociologică în Spania – în august-septembrie 2008 şi iunie-

iulie 2009

- Am vizitat municipiile Coslada, Atocha, Torejon de Ardos, Alcala de Henares, localităţi

aparţinătoare Provinciei Madrid, şi am observat că:

- Sunt suficient de mulţi români încât pe stradă să auzi la tot pasul vorbindu-se româneşte.

Majoritatea sunt muncitori fie în construcţii fie în lucrări gospodăreşti. Activitatea în construcţii

a scăzut mult, astfel încât aproximativ o treime din muncitorii români care

se găseau în Provincia Madrid în primul trimestru al anului 2007, s-au reprofilat sau au plecat în

ţara natală sau în alte ţări.

Se găseşte de lucru mai mult pentru femei, în două moduri: 1- în regim “internat” - toată

săptămâna convieţuiesc în casa acesteia, cu familia căreia îi prestează serviciile de menaj

beneficiind de masă, casă şi un salariu cuprins între 4 şi 8 de euro pe oră; 2 – regim extern –

femeia lucrează pentru o familie 10 ore pe zi pentru un salariu de 6-10 euro pe oră, după care

pleacă acasă.

- Românii învaţă repede limba fie prin programe speciale oferite de statul spaniol, fie empiric prin

relaţiile de muncă şi viaţă cu spaniolii.

Deşi condiţiile de trai sunt mai bune decât în ţară, românii tânjesc după meleagurile natale.

13

Cei mai mulţi sunt legaţi de Spania din punct de vedere economic. Şi-au cumpărat case, maşini şi alte

bunuri făcând împrumuturi la bănci pe perioade de până la 20 de ani.

– Există asociaţii româneşti ale imigranţilor, constituite într-o federaţie numită FEDROM, pe care am

vizitat-o. Directorul acesteia ne-a precizat că românii beneficiază după şase luni de la declararea venirii

în Spania de toate facilităţile spaniolilor, astfel intrând într-un proces mai mult de asimilare decât de

integrare, astfel că FEDROM are printre obiective:

să dezvolte şi să muncească pentru integrarea colectivului de români pe teritoriul spaniol;

să stabilească relaţii bilaterale şi culturale între Spania şi România;

dezvoltarea unei opinii clare asupra realităţii sociale în care comunitatea românească trebuie să

convieţuiască. (am citat din statutul federaţiei).

Apreciem aşadar că există o oarecare tendinţă de etnoglobalizare, adică a omogenizării la vârf din

partea oficialităţilor spaniole, opunându-se prin diferenţiere etnosimbolică şi etnoreligioasă

comunitatea de români prin asociaţiile care alcătuiesc FEDROM (Federaţia Română a Asociaţiilor

Imigranţilor din România) . Sunt în viaţa socială din Provincia Madrid, numeroase exemple în care se

demonstrează dimensiunea şi valoarea culturii româneşti. Vom prezenta două situaţii, una din sfera

etnoglobalizării pozitive la care românii îşi aduc aportul pe pămâtul spaniol, dar, din păcate, şi un

exemplu din sfera etnoglobalizării negative;

Exempul pozitiv

Duminica şi de sărbători, românii merg în număr mare la biserică, ceeace pentru spanioli nu mai

reprezintă nici măcar un obicei de rutină. Românii creştini, îndeosebi femeile, sunt preferaţi astfel

de angajatori.

Exemplul negativ

Un grup mafiot românesc a reuşit să implice Poliţia din Coslada în acte de corupţie şi şantaj, astfel că

împreună patronau şi dijmuiau veniturile recuperatorilor, prostituatelor, ale patronilor de baruri, cluburi

de noapte, discoteci etc. Clica a fost desconspirată, întegul colectiv de poliţişti din Coslada destituit, iar

infractorii români arestaţi. Acest act de anticultură, împreună cu altele care par a fi mai puţin

dăunătoare cum ar fi agresiunea fonică produsă de manelele ţigăneşti care nu sunt recunoscute ca fiind

de vreo valoare muzicală nici chiar de lautari.

Şi totuşi acestea răsună pretutindeni, trebuind evident contracarate în mod deosebit cele cu texte

obscene. Sociologii împreună cu presa, îndosebi televiziunea, au datoria de a acţiona persuasiv,

sprijinind modalităţile coercitive ale statelor român şi spaniol, întru promovarea şi implementarea unui

mod de viaţă care să se încadreze într-o etnoglobalizare şi o integrare europeană pozitivă.

14

6.2. Cercetarea empirică propriu-zisă.

În vederea cercetării empirice fundamentale de teren, alcătuim chestionarul omnibus ca instrument

şi tehnică de cercetare (Anexa nr.1). De asemenea pregătim aparatura audio-video de care dispunem,

pentru realizarea de imagini şi interviuri.

Pe baza documentării livrească şi de teren prealabile, realizăm cercetarea empirică utilizând ca

metode şi tehnici de culegere a datelor chestionarul omnibus, interviul, studiul documentelor,

observaţia şi experimentul. În investigaţiile empirice, ne-am propus cercetarea prin chestionar a

nivelului de trai ca urmare a realizării capitalului uman dobândit în procesul de culturaţie, având ca

univers al cercetării comunităţi suficient de eterogene din comunele Poenarii Burchii, Târgşoru Vechi şi

Drajna din judeţul Prahova. De asemenea beneficiem de material documentar din Fărcaşa jud

Maramureş şi Toflea judeţul Galaţi - culegerea datelor efectuându-se prin studiul documentelor,

filmelor şi direct prin observaţie.

Prin comparaţie am întreprins cercetări sociologice în provincii din trei comunităţi autonome ale

Spaniei, astfel:

- Comunitatea Madrid, în provinciile: Alcala de Henares, Coslada, şi Madrid în districtul

Arganzuela cartierul Atocha şi districtul Vicalvaro cartierul Casco historico de Vicalvaro –

culegerea datelor efectuându-se preponderent prin chestionar, precum şi în

- Comunitatea Cantabria, în provinciile Santander şi Cantabaria;

- Comunitatea Castillia-La Mancea, în provinciile Toledo şi Herencia folosind pentru culegerea

datelor preponderent studiul documentelor şi interviul.

Beneficiem de asemenea şi de date importante pentru demersul nostru, privind românii din

Comunitatea Valencia, în provincia Alicante precum şi despre celelalte comunităţi româneşti

din Spania, furnizate de către FEDROM, federaţie a comunităţilor de români imigranţi.

Prin metoda experimentală şi cvasiexperimentală (ancheta, sondajul de opinie, biografia socială

provocată etc.) utilizată, am realizat prin implicare directă participând efectiv la activităţile economice

şi culturale în cadrul grupurilor, studiul integral al câtorva unităţi sau fenomene socio-umane (biografia,

studiul de caz, monografia sociologică etc.).

După culegerea şi interpretarea informaţiilor, prin metoda de prelucrare a informaţiilor atât cantita-

tiv cât şi calitativ, prin metoda de interpretare comparativă şi interpretativă am ajuns la concluzii care

cuprizător expuse, pot constitui enunţul care descrie capacitaea în mare măsură a românilor de a se

adapta la noile cutume şi chiar paradigme culturale, pe fondul unei dispoziţii la aculturaţie care să le

15

confere un capital uman generator de dezvoltare umană şi so-

cială. Românii, prin mobilitate socială dar chiar şi prin adaptabilitatea sporită în orice loc din

spaţiul european, reuşesc să se integreze pozitiv în cadrul procesului de etnoglobalizare şi glo-

balizare atât în plan social cât şi economic.

6.3. Metoda de selectare a unităţilor de eşantion.

În perioada iunie-iulie 2009, în timpul anchetei sociale efectuate, am distribuit 800 exemplare de

chestionar omnibus; 400 în cele trei comunităţi din judeţul Prahova şi 400 în cele trei comunităţi de

români din Provincia Madrid-Spania. Au răspuns un număr de 550 de persoane; 283 din Judeţul

Prahova şi 267 din Provincia Madrid, constituind astfel cele două unităţi de eşantion, având ca

elemente de identificare:

locul unde vieţuiesc românii

nivelul de cultură

apartenenţa la gen (bărbaţi, femei)

mod de raportare la sistemul creştin de valori

nivelul de dezvoltare umană (intelectuală şi economică)

nivelul de integrare-globalizare.

7. Analiza datelor, tabele şi grafice.

Universul cercetării alcătuit di cei 550 de români respondenţi la chestionarul omnibus al-cătuit în

vederea obţinerii datelor necesare studiului nostru (Tabelul nr.1), cuprinde 283 de persoane din judeţul

Prahova şi 267 din Provincia Madrid, care, în funcţie de nivelul de cultură, cel scăzut este apropiat ca

procentaj de cel mediu – 29,4 respectiv 30,4 la sută, iar cel avansat detaşându-se pozitiv cu circa 10

procente (Graficul nr.1).

Elementele care stau la baza măsurării cuprind date reieşite din răspunsurile la chestionar, astfel:

pentru măsurarea Nivelului de cultură – întrebările

nr.5,6,10,11,13,15,16,17,18,19,20,21,24, 25 şi 26.

Considerăm nivelul de cultură astfel:

16

1. Scăzut: - nu este membru şi nu frecventează nici o organizaţie nonguvernamentală

- nu consideră vocaţia profesională utilă pentru a face bine aproapelui dar

şi pentru a câştiga

- nu consideră sistemul creşti de valori un ghid pentru a lucra eficient

- consireră că nu-l ajută cultura pentru a prospera

2. Mediu: - este membru într-o organizaţie nonguvernamentală dar o frecventează

ocazional, sau odată pe lună.

- este de acord cu rezerve, că sistemul creştin de valori îl ajută să prospere

3. Avansat: - este într-o organizaţie nonguvernamentală şi o frecventează săptămânal

- este de acord că sistemul creştin de valori îl ajută să prospere

pentru măsurarea Nivelului de dezvoltare umană – întrebările nr.2,7,8,9,10,12,13 şi 14.

pentru Nivelul de integrare-globalizare – întrebările nr.3,4,19,23 şi 24.

Avem în vedere pentru determinarea elementelor măsurării, în mod deosebit definiţia culturii dată

de Tylor, părintele antropologiei culturale, potrivit căruia cultura prin dezvoltarea mentală şi

organizaţională a societăţilor, este un complex care cuprinde cunoştinţe, credinţe religioase, arta,

morala, obiceiurile şi capacităţle deprinse. Academia franceză consideră termenul cultură sinonim cu

cel de civilizaţie, pe plan social definind cultura ca fiind ansamblul aspectelor intelectuale, morale,

materiale, al sistemelor de valori şi stilului de viaţă ce caracterizează o civilizaţie Dicţionar Larousse).

Ţinând cont şi de afirmaţia lui Amartya Sen potrivit căruia dezvoltarea umană ca expresie a libertăţii

înnobilată prin educare, învăţare şi formarea capacităţilor, are ca rezultat dezvoltare economică,

realizăm elementele măsurărilor.

17

Tabelul nr.1. Nivelul de dezvoltare umană în funcţie de nivelul de cultură – români din

Prahova şi Madrid.

Nivel de cultură

Români

Mod de raportare la

sistemul creştin

de valori

Apartenen-ţa la gen

Nivel de dezvoltare umană TOTAL

TO-TAL GE-

NERAL

Scăzut Mediu Avan-sat

Scăzut

Judeţul Prahova

PracticantMasculin 6 5 6 17

36Feminin 8 7 4 19

NepracticantMasculin 6 4 4 14

34Feminin 9 7 4 20

Comuni-tatea

Madrid

PracticantMasculin 10 6 4 20

34Feminin 6 6 2 14

NepracticantMasculin 6 6 3 15

31Feminin 7 6 3 16

Mediu

Judeţul Prahova

PracticantMasculin 8 5 10 23

53Feminin 10 4 16 30

NepracticantMasculin 7 5 13 25

58Feminin 9 4 20 33

Comuni-tatea

Madrid

PracticantMasculin 12 4 8 24

45Feminin 7 3 11 21

NepracticantMasculin 16 3 15 34

58Feminin 8 5 11 24

Avansat

Judeţul Prahova

PracticantMasculin 3 7 23 33

55Feminin 3 10 9 22

NepracticantMasculin 3 11 11 25

47Feminin 3 15 4 22

Comuni-tatea

Madrid

PracticantMasculin 5 8 11 24

50Feminin 3 8 15 26

NepracticantMasculin 4 12 7 23

49Feminin 3 16 7 26

TOTAL GENERAL

- - 162 167 221 550 550

18

Total români respondenţi din Prahova – 283

Total români respondenţi din Madrid - 267

Total - 550

Din totalul de 283 români respondenţi din judeţul Prahova, rezultă că sunt:

144 creştini practicanţi

139 creştini nepracticanţi.

Nivelul de cultură are o uşoară influenţă asupra nivelului de dezvoltare umană, sistemul de valori biblic

constituind suportul dezvoltării economice atât pentru creştinii practicanţi cât şi pentru cei

nepracticanţi, astfel:

nivel de dezvoltare scăzut – 70

nivel de dezvoltare mediu – 111

nivel de dezvoltare avansat – 102

Din totalul de 267 români respondenţi din Comunitatea Madrid, nivelul de dezvoltare umană se

prezintă astfel:

nivel de dezvoltare scăzut – 65

nivel de dezvoltare mediu – 103

nivel de dezvoltare avansat – 99

19

Graficul nr.1. Nivelul de dezvoltare umană în funcţie de nivelul de cultură - români din

Prahova şi din Madrid.

Nivel de dezvoltare umană scăzut – 162 – 29,4% Nivel de dezvoltare mediu - 167 – 30,4% Nivel de dezvoltare avansat - 221 – 40,2% Total număr respondenţi: 550.

Nivel de cultură scăzut

Nivel de cultură mediu

. Nivel de cultură avansat

În ansamblu, românii chestionaţi din Judeţul Prahova şi Comunitatea Madrid, au nivelul de

dezvoltare condiţionat de nivelul de cultură. Nivelul de cultură scăzut şi cel mediu sunt foarte apropiate

ca valori, nivelul de dezvoltare umană fiind pe măsură, respectiv 29,4 şi 30,4 procente din respondenţi.

Nivelul avansat de dezvoltare umană de 40,2% din respondenţi, indică importanţa nivelului de cultură

în realizarea capitalului uman intelectual şi economic.

20

29,4%

30,4%

40,2%

Consideraţii finale

Comentarii personale. Concluzii aşteptate.

Aderarea la 1 ianuarie 2007 a României la Uniunea Europeană, impune accelerarea procesului de

tranziţie spre Zona Euro şi integrare în Uniunea Europeană.

Tranziţia societăţii româneşti din perioada pre-aderare începând cu decembrie 1989 şi continuând în

perioada post-aderare, reprezintă o frontieră care, ca fenomen, “explică o expansiune istorică” a

poporului român (Ilie Bădescu, 2004, p.252).

Integrarea este un proces social de încadrare empirică în modelul social european având ca obiectiv

formarea unui stat social capabil să realizeze “egalizarea oportunităţilor pentru membrii unei

colectivităţi” (Elena Zamfir şi Cătălin Zamfir,1995, p.22). Caracteristica definitorie a modelului social

european este securitatea socială. Studiile în domeniu relevă faptul că ar exista includerea economiei

unei societăţi subdezvoltate în economia mondială “bazându-se pe dezvoltarea capacităţilor comunitare

de dezvoltare…completate cu un suport financiar extern” (Cătălin Zamfir şi Simona Stănescu, 2007,

p.177), creându-se astfel un capital social. Se impune aşadar participaţiunea comunităţii prin “crearea

unei coeziuni comunitare şi cristalizarea capacităţii de cooperare” (ibd.), capacitate care la nivelul

individului depinde în mare măsură de fondul noologic atât al individului cât şi al comunităţii.

Obiectivul principal al strategiei sociale este Incluziunea socială care reprezintă promovarea accesului

la ocupare (includerea) în muncă a individului prin flexicuritate implicând flexibilitatea pieţei muncii şi

securitatea ocupării (Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi ocupare (2000) relansată de

Consiliul Europei în 2005). Accederea la incluziune este condiţionată de nivelul capitalului uman al

forţei de muncă, acesta la rândul său condiţionând dezvoltarea umană (îmbunătăţirea calităţii vieţii)

sustenabilă/durabilă. Dezvoltarea umană aflată în strânsă interdependenţă cu capitalul uman se

realizează prin formare profesională în procesul educaţional (învăţare continuă), având ca fundament

educarea cadrelor noologice.

Procesul educaţional, cel puţin în această etapă a dezvoltării societăţii româneşti, poate avea

rezultate pozitive privind incluziunea, având un fundament noologic. ( Noologia, concept promovat de

Ilie Bădescu, desemnează învăţătura spirituală cu sensul de învăţătură pentru suflet, reprezintă o

înţelepciune practică). Există posibilitatea convertirii capitalului simbolic în capital economic, ceea ce

conduce la dezvoltare socială, care presupune organizare socială (termen sinonim cu structură socială),

bazată pe un sistem de valori adecvat modelului european. Realizarea incluziunii în societatea modernă

are ca obiectiv diminuarea inegalităţilor dintre membrii societăţii prin politici sociale cum sunt

21

creşterea ocupării şi creşterea coeziunii sociale care să conducă la diminuarea sărăciei şi creşterea

bunăstării – instrument de măsurare a calităţii vieţii. Creşterea bunăstării poate fi realizabilă prin

două mecanisme: - primar, prin intermediul economiei de piaţă vizând veniturile din muncă şi

veniturile din proprietate sau profituri, şi secundar, prin politici sociale. Eminescu remarca încă din

1876, că “dezvoltarea societăţii este condiţionată de evoluţia individualităţii care constă în cantitatea şi

calitatea producţiei care terbuie să fie superioară consumului pentru ca societatea să evolueze”.

Raţionalismul economic, concept şi modalitate cu şanse sporite în demersul incluziunii sociale,

implică aptitudinea şi dispoziţia oamenilor pentru modul de viaţă practic şi relaţional de tip capitalist

(Weber) pentru a fundamenta o mentalitate economică. Incluziunea forţei de muncă românească pe

piaţa internă şi UE pe fondul unei mentalităţi economice care include raţionalizarea muncii prin

practicarea profesiei vocaţionale conduce la dezvoltare umană, adică la evoluţia populaţiei pe fondul

unei dezvoltări sustenabile/durabile.

În 2005, indicele de 0,808 pe scala dezvoltării umane, reprezentând longevitate, educaţie, şi nivel de

trai, era relativ ridicat, dar dezvoltarea socială românească nu era compatibilă cu mo-delul european.

Programul Operaţional Sectorial – Dezvoltarea resurselor Umane (POS-DRU) pentru perioada 2007-

2013, are ca prioritate educaţia şi formarea profesională pentru integrare durabilă în ocupare a

900.000 persoane. Considerăm ca o modalitate viabilă de realizare, cultivarea vocaţiei profesionale pe

fondul eticii responsabilităţii (gândeşte acţiunea doar în funcţie de raportul dintre mijloacele eficiente

şi scopurile urmărite) şi al ethosului (o ordine normativă interiorizată, un ansamblu de principii…care

dirijează conduita în viaţă).

Educaţia reprezintă un cadru important de formare a omului raţional european – factor al dezvoltării

umane durabile şi ca o “precondiţie a funcţionării şi dezvoltării colective”. Implică o stare de echilibru

a responsabilităţii culturale individuale în relaţia cu cea socială. Cultura şi civilizaţia reprezentată de

nivelul de educaţie al cadrelor noologice, implică necesitatea cercetării în vederea stabilirii unei

“metodologii unice statistice şi a unor indicatori comuni” (Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, 1995) privind

incluziunea socială măsurată în rata de ocupare conform obiectivelor Strategiei de la Lisabona.

Cercetarea noastră reprezintă o formă de implicare constructivă în susţinerea demersului privind

stimularea aspectului pozitiv al globalizării, care este un fenomen asupra căruia se poate interveni.

Omul rămâne elementul primordial în ecuaţia globalizării, drept urmare lucrarea noastră evidenţiază

necesitatea păstrării identităţii ca individ şi ca naţiune a românilor.

Accesul la incluziune socială şi în muncă pe criterii vocaţionale şi prin susţinere educaţională, prin

cunoaşterea şi practicarea culturii naţionale, le conferă românilor şanse sporite ca în mare măsură să

22

realizeze o culturaţie pozitivă cu aport pozitiv în procesul integrării europene şi al globalizării.

Studiul nostru relevă faptul că individul care se educă şi se lasă să fie ecducat, se poate dezvolta ca om,

poate acumula capital uman care poate fi convertit în capital economic. De asemenea, considerăm că

sunt necesare modalităţi pozitive de persuadare a românilor, pentru a alege forma pozitivă de

etnoglobalizare, lucrarea de faţă constituind una dintre acestea. Cunoaşterea elementelor care

diferenţiază globalizarea pozitivă de cea negativă, stimulează şi susţine individul în a se autoeduca,

astfel încât în cazul ineficienţei persuadării, autocoerciţia să fie instrumentul ales în detrimentul

manipulării pentru atingerea scopului. Rezultatele cercetării noastre sunt confirmate şi de Amartya Sen

care afimă că în mare măsură, capacitatea umană ca expresie a libertăţii, determină „procesul de

expansiune economică”, adică, susţine el, „dacă educaţia face o persoană mai eficientă în producţia de

bunuri, atunci aceasta este evident o îmbunătăţire a capitalului uman” (Amartya Sen, 2010, p.356-357).

Lucrarea noastră relevă faptul că românii educaţi şi autoeducaţi pe principii biblice - chiar dacă nu

frecventează regulat biserica, dar sunt temători şi respectuoşi faţă de Dumnezeu şi respectuoşi faţă de

oameni - îşi identifică mai uşor vocaţia profesională şi se adaptează mai uşor la noile condiţii de

muncă şi viaţă, aculturaţia pozitivă având un impact mai deosebit asupra lor. Dovadă este în primul

rând faptul că sunt preferaţi de antreprenori, instituţii şi persoane fizice care solicită forţă de muncă, în

general, se bucură de apreciere din partea semenilor.

Sunt testate enunţurile întrebărilor de cercetare, concluzionând că prin autocoerciţie, pe fondul unei

persuadări populare exercitată de alţi români care au făcut pionierat în imigrarea în căutare de muncă în

spaţiul european, majoritatea românilor reuşesc să aibă rezultate remarcabile în procesul de aculturaţie,

realizând un capital uman suficient pentru a le conferi posibilităţi sporite de incluziune şi dobândirea

resurselor financiare necesare unei prosperităţi medii.

23

ANEXA Nr.2.a.

Chestionar omnibus – pg.1

24

C H E S T I O N A R O M N IB U S N R _____

V ă m u l ţ u m i m c ă a ţ i a c c e p t a t s ă s p r i j i n i ţ i d e m e r s u l n o s t r u î n a r e a l i z a u n s t u d i u s o c i o l o g i c , p r i v i n d m o d u l c u m r e u ş e s c r o m â n i i d i n ţ a r ă ş i d i n S p a n i a , s ă s e i n t e g r e z e î n U n i u n e a E u r o p e a n ă , ş i v ă r u g ă m s ă r ă s p u n d e ţ i l a u r m ă t o a r e l e î n t r e b ă ri :

1. B i f a ţ i o p ţ i u n e a d v s . c u c i f r a 1 p e n t r u R o m â n i a ş i c u 2 p e n t r u S p a n i a a . s ă l o c u i ţ i b . s ă l u c r a ţ i c . s ă l o c u i ţ i ş i s ă l u c r a ţ i d . N S ( n u ş t i u ) N R ( n u r ă s p u n d )

2 . a p r e c i a ţ i v e n i t u r i l e b ă n e ş t i a l ef a m i l i e i d u m n e a v o a s t r ăa . s u f i c i e n t p t . u n t r a i d e c e n t ş i t . e c o n o m i i

C u m

b . a î n t r e ţ i n e f a m i l i a c . a d e z v o l t a o a f a c e r e d . N S N R

3 . D a c ă s u n t e ţ i î n S p a n i a , c â t d e d e s m e r g e ţ i î n ţ a r ă ? a . d e c â t e v a o r i p e a n b . o d a t ă p e a n c . d e s ă r b ă t o r i ş i î n c o n c e d i i d . d e l o c

6 . C â t d e d e s f r e c v e n t a ţ i o r g a n i z a ţ i a r e s p e c t i v ă ?a . s ă p t ă m â n a lb . o d a t ă p e l u n ăc . o c a z i o n a ld . d e l o c

S u n t e ţ i m e m b r u p r a c t i c a n t î n o r g a n i z a ţ i i n o n g u v e r n a m e n t a l e c a : a . g r u p u r i s p o r t i v e b . b i s e r i c a c . a s o c i a ţ i i p r o f e s i o n a l e d . g r u p u r i e c o l o g i c e e . a l t a - c a r e a n u m e _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

5 .4 . C e v ă p l a c e î n m o d d e o s e b i t : 1 î n R o m â n i a 2 î n S p a n i a ?

a . o r g a n i z a r e a e c o n o m i e ib . c u l t u r ac . f r u m u s e ţ i l e n a t u r i id . o r g a n i z a r e a s o c i a l ăe . a l t c e v a - c e a n u m e _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

7 . C u m c r e d e ţ i c ă s e v a s c h i m b a n i v e l u l d v s . d e t r a i î n u r m ă t o r i i d o i a n i ?a . s e v a î m b u n ă t ă ţ i b . v a r ă m â n e n e s c h i m b a tc . s e v a î n r ă u t ă ţ i d . N S N R

8 . D u p ă o p i n i a d v s . c â t d e p r o b a b i l ă e s t e i n t e g r a r e a R o m â n i e i î n U E p â n ă î n 2 0 2 0 ?

a . f o a r t e p r o b a b i l ă b . d e s t u l d e p r o b a b i l ăc . d e s t u l d e i m p r o b a b i l ă d . f o a r t e i m p r o b a b i l ă e . N S N R

9. P o t r i v i t e x p e r i e n ţ e i p e c a r e o a v e ţ i , c r e d e ţ i c ă e x i s t ă o l e g ă t u r ă î n t r e a t i t u d i n e a f a ţ ă d e m u n c ă / p r o f e s i e ş i n i v e l u l d e t r a i ? a . f o a r t e m a r e b . d e s t u l d e m a r e c . n u f o a r t e m a r e d . d e l o c e . N S N R

10 . P u t e ţ i s ă s p u n e ţ i c ă v o c a ţ i a p r o f e s i o n a l ă s a u d o r i n ţ a d e a f a c e c e v a c u d r a g , p e n t r u a f i u t i l a p r o a p e l u i d a r ş i p e n t r u a c â ş t i g a b a n i , e s t e i m p o r t a n t ă p e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a c a l i t ă ţ i i v i e ţ i i a . d a b . n u c . N S N R

. R o m â n i i c a n a ţ i u n e s u n t f o a r t e m â n d r i c ă a u s t r ă m o ş i p e d a c i ş i p e r o m a n i . S e c â n t ă a d e s e a r e f re n u l : . Ş t i ţ i c e n a ţ i o n a l i t a t e a a v u t T r a i a n ? a . i t a l i a n b . s p a n i o l c . e v r e u d . a l ta - c a r e ? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ e . N S N R

11 N oi suntem rom ani ,noi suntem urmaşi ai l ui Traian

12 . O a m e n i i a u d i f e r i t e m o t i v e p e n t r u c a r e a l e g s ă l u c r e z e l a f i r m e s t r ă i n e î n ţ a r ă s a u s t r ă i n ă t a t e . C a r e d i n u r m ă t o a r e l e a s p e c t e e s t e c e l m a i i m p o r t a n t p e n t r u d u m n e a v o a s t r ă ? a . î m i p l a c e o r g a n i z a r e a b . s e p l ă t e ş t e b i n e c . m ă s i m t i m p o r t a nt d . l u c r e z c u d r a g , c u p a s i u n e M a i a v e ţ i u n a l t m o t i v ? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

1 3 . M e n ţ i o n a ţ i p e o s c a l ă d e l a 1 l a 3 c a r e î n s e a m n ă , ş i î n c e m ă s u r ă c o n s i d e r a ţ i c ă :a . c r e ş t i n i s m u l d e t e r m i n ă p e o a m e n i s ă f i e m a i d i s c i p l i n a ţ i ş i m a i c u m p ă t a ţ i a s t f e l î n c â t s ă d u c ă o v i a ţ ă r a ţ i o n a l ă ?

b . s i s t e m u l c r e ş t i n d e v a l o r i p o a t e c o n s t i t u i u n g h i d p e n t r u a v i e ţ u i ş i l u c r a e f i c i e n t ?

de zacord acord c u re zerve acord,

1 2 3 N S N R

1 2 3 N S N R

..

1 2 3 N S N R

să a m c u c e t ră ivoc a ţ i a profe s iona l ă m ă fa -c e ut i l ş i -m i a s igură t ra iulsă -i fi u de folos a proa pe lui fa c din profe s i e o voc a ţ i e N S N R

c . c r e ş t i n i s m u l p r a c t i c a t a j u t ă l a a c c e d e r e a m a i l e s n i c i o a s ă l a u n l o c d e m u n c ă , î n m ă s u r ă s ă a s i g u r e v e n i t u r i s u f i c i e n t e p e n t r u a t r ă i b i n e

1 .4 C a re e s t e m ot iva ţ i a , num e rotâ nd î n ordine c re sc ă toa re pe sc a l ă , pe nt ru c a re dvs . m unc i ţ i ?

15 . C a re c re de ţ i c ă a r fi c a uz e l e princ ipa l e pe nt ru c a re uni i oa m e ni , de ş i a pţ i de m unc ă , nu sunt î nc a dra ţ i ?

___________________________________________________________________________________________________ _______

ANEXA Nr.2.b.

Chestionar omnibus – pg.2

25

În f i n a l u l c h e s t i o n a ru l u i n o s t ru v ă a d re s ă m c â t e v a î n t re b ă r i re fe r i t o a re l a p e rs o a n a d v s ., î n s ă d a că a v e ţ i re z e rv e p u t e ţ i r ă s p u n d e p a r ţ i a l s a u d e l o c . T o t u ş i a m f i b u c u ro ş i s ă a v e m s u f i c i e n t e d a t e p e n t ru a v ă c o m u n i c a re z u l t a t e l e c e rc e t ă r i i n o a s t re s o c i o l o g i c e l a c a re ş i d v s . s u n t e ţ i p ă r t a ş i . N u m e _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ P re n u m e _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ V â rs t a _ _ _ _ _ N a ţ i o n a l i t a t e a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ C e t ă ţe n i a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

O c u p a ţ i a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ S t u d i i _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ A d re s a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

T e l e fo n _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ e -m a i l _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _R e l i g i a / C u l t u l c re ş t i n _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

V ă a j u t ă î n s u ş i re a u n o r fo rm e d e c u l t u ră a a l t o r p o p o a re s ă p ro s p e ra ţ i ?1 6.

a . d a î n m a re m ă s u ră b . d a c . d a î n m i c ă m ă s u ră d . n u e . d e l o c f . N S N R

C o n s i d e ra ţ i c ă t ra n z i ţ i a î n R o m â n i a d e p i n d e ş i d e m o d u l c u m t ra d i ţ i o n a l i s m u l c u l t u ra l ro m â n e s c e s te i n t e g ra t î n s p a ţ i u l c u l t u ra l a l U E ?

a . î n m a re m ă s u ră b . s u f i c i e n t d e m u l t fo a r t e p u ţ i n d e l o c N S N R

1 7.

1 8. C a re c re d e ţ i c ă e s t e c e a m a i i m p o r t a n t ă p ro b l e m ă c u c a re s -a c o n fru n t a t R o m â n i a î n u l t i m i i p a t ru an i ?_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

1 9. R o m â n i i a u d i fe r i t e m o t i v e s ă c o n s i d e re b u n ă i n t e g ra re a î n U E d i n m o m e n t c e a u a l e s î n m a re p a r t e s ă a d e re .I . C o n s i d e ra ţ i c ă i n t e g ra re a e s t e o fo rm ă d e g l o b a l i z a re ?a . d a b . n u c . a l t c e v a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

c u l t u ra le c o n o m i c p o l i t i c s o c i a l s p i r i t u a l - re l i g i o s N R a r t i s t i c N S

II .2 . A l t c e v a _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

V ă ro g s ă -m i s p u n e ţ i d e c a re m u z i c ă v ă p l a c e ? D a c ă v ă p l a c m a i m u l t e g e n u r i , n u m e ro t a ţ i c u c i f re o rd i n e a î n p ă t ră ţ e l e ; u ş o a ră p o p u l a ră ro m â n e a s c ă p o p u l a ră ţ i g ă n e a s c ă (m a n e l e ) l ă u t ă r e a s c ă r e l i g i o a s ă c re ş t i n ă s i m fo n i c ă

2 1.

22 . D e c e v ă p l a c p r i m e l e t re i g e n u r i m u z i c a l e a l e s e d e d u m n e a v o s t ră ?_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _

2 .3 N o i ro m â n i i n u n e m a i p u t e m p e rm i t e s ă a v e m u n b l a z o n a fe c t a t d e c o m p o r t a m e n t u l u n o r c o n fra ţ i . C red e ţ i c ă e s t e n e c e s a r s ă - i d e t e rm i n ă m s ă s e i n t e g re z e p o z i t i v ? C u m_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

2 .4 C a re d i n t re v a l o r i l e c u l t u ra l e , ş t i i n ţ i f i c e , a r t i s t i c e , s p o r t i v e , e t c , ro m â n e ş t i c re d e ţ i c ă s u n t re c u n o s c u t e p e p l a n g l o b a l ş i e u ro p e a n ş i a r p u t e a c o n s t i t u i e l e m e n t e p a r t i c i p a t i v e î n c a d ru l u n e i c u l t u r i g l o b a l e s a u e u ro p e n e ? E x p l i c a ţ i ._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

2 .

.

5 C o n s i d e ra ţ i c ă a ţ i p u t e a c o n t r i b u i î n v re u n u l d i n d o m e n i i l e e n u m e ra t e m a i s u s , s a u a l t u l , p e n t ru a f i rm a re a R o m â n i e i p e p l a n e u ro p e a n ? D a c ă d a , î n c a re ? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _

C u m c re d e ţ i c ă s e v o r i d e n t i f i c a ro m â n i i , p e t e rm e n m e d i u , î n s p a ţ i u l c u l t u ra l a l U E ?a . s e v o r i n t e g ra b . v o r f i a s i m i l a ţ i c . s e v a ş t i c ă s u n t ro m â n i N S N R 2 6

2 0. E x i s t ă e l e m e n t e a l e c u l t u r i i ro m â n e ş t i a s e m ă n ă t o a re c u a l e a l t o r p o p o a re u n i o n a l -e u ro p e n e ? D a c ă d a, c a re a r f i t r e i d i n t re e l e ? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _

II .1 . D a c ă d a , î n c e d o m e n i i ş i î n c e o rd i n e , n u m e ro t â n d d e l a 1 -6

ANEXA Nr.3

Aspecte din presa românească din Spania

Articol în limba spaniolă

26

ANEXA NR.4

Interrelaţionare cu români din Spania

27

BIBLIOGRAFIE

* Academia Română – Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”. (1996). Dicţionarul Explicativ

al limbii române. Bucureşti: Editura Univers enciclopedic.

* Augustin, Sfântul. (2002). Prima cateheză. Iaşi: Editura Polirom.

* Augustin Sfântul. (2002). Despre iubirea absolută. Iaşi: Editura Polirom.

* Baltasiu, Radu. (2002). Elemente de sociologie. Craiova: Editura Baladi.

* Baltasiu, Radu. (2009). Antropologia globalizării. Bucureşti: Editura Mica Valahie.

* Banks, Marcus, (2001), Visual methods in social research, SAGE Publications.

* Bădescu, Ilie, Dungaciu, Dan. (1995). Sociologia şi geopolitica frontierei. Bucureşti:

Editura Floarea albastră.

* Bădescu, Ilie. (2001). Noologia. Cunoaşterea ordinii spirituale a lumii. Bucureşti:

Editura Valahia.

* Bădescu, Ilie, Mihăilescu, Ioan, Ionel Nicu Sava. (2003). Geopolitică, Integrare,

Globalizare. Bucureşti: Editura Mica Valahie.

* Bădescu, Ilie. (2004). Tratat de geopolitică. Bucureşti: Editura Mica Valahie.

* Biblia sau Sfânta Scriptură.

* Blaga, Lucian, (1997). Trilogia cronologică. Diferenţialele divine. Aspecte

antropologice. Fiinţa istorică, Bucureşti: Editura Humanitas.

* Boudon, Raymond, Besnard, Philipe, Cherkaoui, Mohamed, Lecuyer, Bernard-Pierre

(coord.). (1993). Dicţionar de sociologie Larousse. Bucureşti: Edit. Univ. Enciclopedic.

* Bourdieu, Pierre şi colaboratorii. (1995). Marile religii. Bucureşti: Editura Orizonturi.

* Bourdieu, Pierre. (2003). Dominaţia masculină. Bucureşti: Editura Meridiane.

* Brăileanu, Traian. (2000). Teoria comunităţii omeneşti. Bucureşti: Editura Albatros-

Clusium.

* Breazul, George, (1974), Pagini din istoria muzicii româneşti, Bucure\ti: Editura

Muzical].

* Bressolette, Claude, ,,Prezentarea creştinismului“, în Philippe Gaudin, coordonator, (1995),

Marile religii, Bucureşti: Editura Orizonturi/Lider.

* Bulai Alfred şi Mihăilescu Vintilă (coord.), (1977), Caiet de metodologie nr.1, artic.

,,Sondajul de opinie“, Universitatea din Bucureşti.

* Caplow, Theodorem Venneson, Pascal. (2000). Sociologie militaire. Paris: Editura Armand

Colin.

* Chelcea, Septimiu. (2001). Metodologia cercetării sociologice. Bucureşti: Editura

Economică.

28

* Chelcea, Ion. (2002). Privire către noi înşine ca popor. Piteşti: Editura Universităţii.

* Chelcea, Septimiu. (2006). Opinia publică – Strategii de persuasiune şi manipulare.

Bucureşti: Editura Economică.

* Chelcea, Septimiu. (2007). Sociologia emoţiilor: teorii culturale, în Sociologie

Românească, vol.V, nr.2, Iaşi: Editura Polirom.

* Chelcea, Septimiu, (2006). Opinia publică – Strategii de persuasiune şi manipulare.

Bucureşti: Editura Economică.

* Chelcea, Septimiu, (2007). Sociologia emoţiilor: teorii culturale, în Sociologie Românească,

vol.V, nr.2, Iaşi: Editura Polirom.

* Chelcea, Septimiu. (2008). Psihosociologie -Teorie, cercetări, aplicaţii. Iaşi: Ed.Polirom.

* Ciobanu, Gheorghe, (1976), Izvoare ale muzicii româneşti, vol.1, Bucureşti: Editura

Muzicală.

* Cioran, Emil, (1995), Lacrimi şi sfinţi, Bucureşti: Editura Humanitas.

* Costa -Foru, Xenia. (1945). Cercetarea monografică a familiei. Bucureşti: Editura

Universităţii.

* Costa-Foru, Xenia. (2001). Plan de cercetare a vieţii de familie în Stahl, H. Henry –

Tehnica monografiei sociologice. Bucureşti: Editura Facultăţii „David Ogilvi”.

* Culda, Lucian. (2000). Emergenţa şi reproducerea naţiunilor. Bucureşti: Editura Licorna.

* Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. (1996). Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.

* Dicţionar Grec-Român. (1976). Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.

* Durkheim, Emile, (1995), Formele elementare ale vieţii religioase, Iaşi: Editura Polirom.

* Eliade, Mircea, (1992), Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol.3, Bucureşti: Editura

ştiinţifică.

* Eminescu, Mihai. (1999). Statul 1. Funcţiile şi misiunea sa. Bucureşti: Editura Saeculum

* Gean], Gheorghi[], (2004), Curs de Antropologie vizuală, Universitatea din

Bucure\ti,

Facultatea de Sociologie \i Asisten[] social].

* Gabor, Gabriel. (2009). Transformarea organizaţiilor militare în actualul mediu globalizat -

teză de doctorat. Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de apărare

* Gaudin Philippe. (1995). Marile Religii. Bucureşti: Editura Orizonturi

* Geană, Gheorghiţă. (2003). Antropologia formelor comunitare – curs. Bucureşti: Facultatea

de Sociologie şi Asistenţă Socială.

* Giddens, Anthony. (1997). Sociologie. Bucureşti: Editura Bic All.

* Giddens, Anthony. (2007). Europa în epoca globală. Bucureşti: Editura Ziua.

29

* Ghinoiu, Ion, (2001), Panteonul românesc, Dicţionar, Bucureşti: Editura Enciclopedică.

* Gulian, C.I, (1981), Hegel, Bucureşti: Editura ştiinţifică şi Enciclopedică.

* Hauser, D.(2004). Prelegere la Cursul de master Sociologia şi geopolitica globalizării.

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă socială.

* Hoffman, Oscar, (2004), Sociologia Organizaţiilor, Bucureşti: Editura Universitară.

* Iluţ, Petru, (1997), Abordarea calitativă a socioumanului. Iaşi: Editura Polirom.

* Institutul pentru Studii Sociocomportamentale şi Geopolitice – ISOGEP- Bucureşti, (2004),

,,Holocaustul culturii române“, în Enciclopedia Etnopolitică a Românilor în secolul XX -

Basarabia - video – CD.

* Ionescu, Nae, (1993), Prelegeri de filosofia religiei, Cluj-Napoca: Editura

Apostrof.

* Jeffrey, C. Alexander, Seidman Steven-coordonatori. (2001). Cultură şi societate-

dezbateri contemporane. Editura Institutul European.

* Larionescu, Maria. (coord 1996). Şcoala Sociologică de la Bucureşti, Bucureşti: Editura

Metropol.

* Larionescu, Maria. (2005). Sociologia în România: trecut, prezent, perspective, în

Sociologie Românească, vol.III, nr.1. Iaşi: Editura Polirom.

* Larionescu, Maria. (2007). Istoria Sociologiei româneşti. Bucureşti: Editura Universităţii

din Bucureşti.

* Marrou, Henri-Irenee, (1997), Sfântul Augustin şi sfârşitul culturii antice, Bucure\ti:

Editura

Humanitas.

* Meyendorff, Jean, (1996), Biserica Ortodoxă ieri şi azi, Bucure\ti: Editura

Anastasia.

* Mauss, Marcel. (1993). Eseu despre dar. Iaşi: Editura Institutul European.

* Măgureanu, Virgil, Stoenescu, Mihai, Alex. (2008). De la regimul comunist la regimul

Iliescu. Bucureşti: Editura RAO.

* Mărginean, Ioan. (1996). Tineretul Deceniului Unu. Bucureşti: Editura Expert.

* Mărginean, Ioan. (2000). Economia politicilor sociale. Bucureşti: Editura ArsDocendi.

* Mărginean, Ioan. (2000). Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi: Editura Polirom.

* Mărginean, Ioan, Iuliana, Precupeţu, Marius, Precupeţu. (2004). Surse ale suportului

politic pentru democraţie în ţările postcomuniste, în Sociologie Românească, vol.II, nr.1.

Iaşi: Editura Polirom.

* Mills C.W. (1959). The Sociological Imagination. London, Oxford University Press.

* Movilă, Petru, (2002), Împăcarea Bisericii Ortodoxe, Iaşi: Editura Polirom,.

* Noica, Constantin, (1998), Devenirea întru fiinţă – încercare asupra filozofiei tradiţionale -

30

Tratat de ontologie, Scrisori despre logica lui Hermes, Bucureşti: Editura Humanitas.

* Nicola, Ioan. (1996). Tratat de pedagogie şcolară. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică.

* Otovescu, Dumitru. (coord. 2010). Sociologia culturii. Craiova: Editura Beladi.

* Petitat, Andre. (2003). Secret şi forme sociale. Iaşi: Editura Polirom.

* Petrescu, Nicolae. (1994). Principiile Sociologiei comparate. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

* Pink, Sarah, (2002), Visual Etnography: images, media and representation

inresearch, London, Thonsand Oaks; New Delhi; Sage Publications.

* Raportul Naţional al Dezvoltării Umane (RNDU) – România 2007. Aderarea la Uniunea

Europeană în beneficiul tuturor. Bucureşti.

* Rose, Gillian, (2001), Visual Methodologies an introduction to the interpretation

of visual materials, London, Thousand Oaks, California, Sage Publications.

* Riviere, Claude, (2000), Socio-antropologia religiilor, Iaşi: Editura Polirom.

* Rogues, Jean, ,,Existenţa creştină şi nădejdea mântuirii“ în Jean, Delumeau,

(1993), Religiile lumii, Bucureşti: Editura Humanitas.

* Preda, Marian. (2007). Politica socială românească între sărăcie şi globalizare.

Iaşi: Editura Polirom.

* Prodan, Dumitru. (1980). Iobăgia în Transilvania în sec. al XV-lea, vol.1. Bucureşti:

Editura Academiei Române.

* Ricinschi, Mihail. (2003). Transformarea – şansa Alianţei în faţa viitorului – articol în

publicaţia „Observatorul militar”, nr.40.

* Sandu, Dumitru. (1996). Sociologia tranziţiei. Bucureşti: Editura Staff.

* Sandu, Dumitru. (2003). Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării. Iaşi: Editura Polirom.

* Sandu, Dumitru. (2003). Dezvoltare comunitară şi regională – curs master, Facultatea de

Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti.

* Sandu, Dumitru. (2004 aprilie). Status inconsistensy in a society of trial and error

transition. Paper presentiedal Social Stratification Seminar – Crest, 2001, Paris.

* Sandu, Dumitru. (2004, aprilie). Pattterns and dilemmasin class empirical analysis.

Transeurope internet course, Module 5 - Stratification and lifestyle.

* Sandu, Dumitru. (2004). Cultură şi experienţă de migraţie în satele României. Iaşi: Editura

Polirom

* Sandu, Dumitru. (2004). Suport de curs master Stratificare socială şi stil de viaţă.

* Sandu, Dumitru, (2004), Elite ale României rurale despre integrarea europeană, internet,

octombrie.

31

* Sava, Ionel Nicu, Tibil, Gheorghe, Zulean, Marian. (1998). Armata şi societatea – culegere

de texte de sociologie militară. Bucureşti: Editura Info-Team.

* Savu, Al. Gheorghe. Stoicescu, Nicolae (1980). Armata şi societatea românească.

Bucureşti: Editura Militară.

* Schifirneţ, Constantin. (2007). Spaţiul public naţional, spaţiul public european în

Sociologie Românească,vol.V, nr2. Iaşi: Editura Polirom.

* Sen, Amartya. (2004). Dezvoltarea ca libertate. Bucureşti: Editura Economică.

* Simmel, Georg, (1999), Religia, Colecţia Homo Religiosus, Cluj-Napoca: Editura Dacia,

* Stahl, H. Henri, Tehnica monografiei sociologice, Bucureşti.

* Şişeştean, Gheorghe. (2002). Antropologia şi sociologia sacrului. Zalău: Editura Limes.

* Vlăduţescu, Gheorghe, şi colaboratorii, (1981) Antropologie – Teme, Texte,

Bucureşti: Facultatea de istorie şi Filosofie. Editura Univers.

* Vlăduţescu, Gheorghe. (2002). Istoria sentimentală a unui sat. Bucureşti: Editura Paideea -

Colecţia Ştiinţe Sociale.

* Vlăşceanu, Lazăr. (1982). Metodologia cercetării sociologice. Bucureşti: Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică.

* Voinea, Maria. (1996). „Studiul monografic al familiei” în Maria Larionescu (coord.),

Şcoala Sociologică de la Bucureşti, Bucureşti: Editura Metropol.

* Zamfir, Cătălin. (1972). Metoda normativă în psihosociologia organizării, Bucureşti:.

Editura Ştiinţifică.

* Zamfir, Elena. (1975). Modelul sistemic în sociologie şi antropologie culturală. Bucureşti:

Editura Ştiinţifică.

* Zamfir, Cătălin, Stănescu, Simona, (coord). (2007). Enciclopedia dezvoltării sociale. Iaşi:

Editura Polirom.

* Zamfir, Cătălin. (2007). Sociologia societăţilor în schimbare în sociologia României.

Propuneri de noi criterii de evaluare a producţiei sociologice, în Sociologie Românească,

Vol.V, nr.2. Iaşi: Editura Polirom.

* Zamfir, Elena, Zamfir, Cătălin. (1995). Politici sociale – România în context european

Bucureşti: Editura Alternative.

* Zamfir, Elena, Preda, Marian, (coord). (2000). Diagnoza problemelor sociale şi dezvoltare

Comunitară. Bucureşti: Editura Expert.

* Zamfir, Cătălin, Stoica, Laura-Gabriela, Stănculescu, Manuela-Sofia. (2007). Proiectarea

dezvoltării sociale – Ghid metodologic de cercetare a Calităţii Vieţii. Facultatea de

Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti. Institutul Social Român.

32

* Zisu, Cătălin, Mihalcea, Alexandru. (2007). Securitatea sistemelor informaţional-

deciziţionale. Bucureşti: Editura Tritonic.

* Zulean, Marian. (2005). Diferenţe culturale dintre armată şi societatea românească.

Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare.

* Wallerstein, Immanuel. (1997). Social Science and the Quest for a just Society, in American

Journal of Sociology.

* Weber, Max. (1993). Etica protestantă şi spiritul capitalismului. Bucureşti: Editura

Humanitas.

* Weber, Max, (1998). Sociologia religiei. Tipuri de organizări comunitare religioase.

Bucureşti: Editura Universitas Teora.

* Weber, Max. (2001), Teorie şi metodă în ştiinţele culturii, Iaşi: Editura Polirom.

*** http:/www.e-scoala.ro/index.htm