CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL ROMNI. Notiunea si obiectul dreptului civil Dreptul civil ca stiinta juridica Stiinta ca sistem de cunostinte se constituie n subsisteme de stiinte: stiintele naturii; stiintele sociale (despre societate); stiintele gndirii.Stiintele juridice sunt o componenta a subsistemului stiintelor sociale ce studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale. Stiintele juridice, caparte a subsistemului stiintelor, formeaza sistemul (subsistemul) stiintelor juridice in care sunt incluse: a) Teoria general a statului si dreptului ca stiinta ce studiaza statul si dreptul n general; b) Stiintele juridice istorice; c) Stiintele juridice de ramura; d) Stiintele auxiliare (ajutatoare). Stiinta dreptului civil face parte din categoria stiintelor juridice de ramura si are ca obiect de studiu normele juridice apartinnd dreptului civil si relatiile sociale ce formeaza obiectul de reglementare al acestei ramuri de drept.Dreptul civil ca ramura a sistemului de drept Sistemul unitar de drept cuprinde dreptul public si dreptul privat. NotiuneDreptului civil este acea ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturi patrimoniale si personale nepatrimoniale stabilitentre persoanele fizice si/sau persoanele juridice, aflate pe pozitii de egalitate juridica, precum si conditia juridica a persoanelor fizice si persoanelorjuridice, n calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice civile. Elemente:- este o ramura a sistemului de drept - Dreptul civil se nfatiseaza ca un ansamblu de norme juridice cuprinse n acte normative care alcatuiescizvoarele dreptului civil;- este principala ramura a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru ramurile de drept nvecinate. n cazul n care o ramura de drept nucontine norme proprii pentru a rezolva un caz concret, se apeleaza la dreptul civil care mprumuta principiile sau normele sale;- reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale ce formeaza obiectul dreptului civil;- persoanele fizice si juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept civil;- pozitia de egalitate juridica a subiectelor raportului de drept civil, adica n raportul juridic civil nici una dintre parti nu este subordonata celeilalte;- normele de drept civil, de principiu, sunt grupate pe institutii de drept civil, adica formeaza grupe omogene de norme sociale, alcatuind subdiviziuniale obiectului dreptului civil. Sunt institutii de drept civil: raportul juridic civil; actul juridic civil; subiectele de drept civil (persoana fizica si persoana juridica); prescriptia extinctiva; drepturile reale (dreptul de proprietate si alte drepturi reale derivate din acesta uzul, uzufructul, abitaia, superficia, servitutea); contractul civil; raspunderea civila (contractuala si delictuala); dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de inventator); dreptul de mostenire sau de succesiune (mostenire legala, mostenire testamentara) etc.Obiectul de reglementare Normele de drept civil reglementeaza relatii sociale patrimoniale si nepatrimoniale pe care le convertesc n raporturi patrimoniale si raporturinepatrimoniale. Categorii de raporturi sociale reglementate:A. Raporturi patrimoniale care cuprind: raporturi reale, adica acelea care au n continutul lor drepturi reale, respectiv dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale; raporturi obligationale (raporturi de obligatii), care contin drepturi de creanta izvorte din acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind: raporturi care privesc existenta si integritatea fizica ori morala a persoanei, care au n coninutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viata, dreptul la sanatate, la integritate fizica, la secretul vietii private etc.; raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul la nume, la pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizica), ladenumire, la sediu (pentru persoana juridica) etc; raporturi izvornd din creatia intelectuala, care se refera la dreptul de autor asupra unei opere stiintifice, literare, artistice sau dreptul de inventator, inovator, etc. Sensurile notiunii Drept civil Drept civil drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului n scopul reglementarii relatiilor dintre persoanele fizice si juridice. Drept civil drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a avea o anumita conduita, de a ndeplini anumite acte juridice, adica de a-si exercita drepturile prevazute si ocrotite de dreptul obiectiv, precum si de a pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare dreptului sau, ce poate fi impusa la nevoie prin forta de constrngere a statului. Drept civil stiinta juridica de ramura, parte a stiintelor juridice, care are ca obiect studierea dreptului civil ca ramura a sistemului unitar de drept din Romnia. Drept civil ramura de drept civil, ca ansamblu de norme juridice ce reglementeaza relatii sociale ce formeaza obiectului dreptului civil.II. Principiile dreptului civilDelimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.Notiunea de principiu; importanta teoretica si practica. Principii fundamentale ale dreptului care guverneaza si dreptul civil- principiul democratiei;- principiul egalitatii n fata legii;- principiul legalitatii;- principiul separatiei functiilor n stat. Principii fundamentale ale dreptului civil.- principiul garantarii dreptului de proprietate;Principiul este nscris n Constitutie si dezvoltat de Codul civil art. 44 alin. 2 din Constitutie prevede:Proprietatea privata este garantata si ocrotita n mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor numai n conditiile rezultate din aderarea Romniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internaionale la care Romnia esteparte, pe baza de reciprocitate, n conditiile prevazute de lege organica, precum si prin mostenire legala. art. 136 alin. 5 din Constitutie: Proprietatea privata este inviolabila, n conditiile legii organice.- principiul egalitatii n fata legii civile; art. 16 din Constitutie precizeaza: alin. 1: Cetaenii sunt egali n fata legii si autoritatilor publice, fara privilegii si discriminarialin. 2: Nimeni nu e mai presus de lege. art. 4 (2) din Decretul nr. 31/1954 dispune: Sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura, originea nu au nici o nrurire asupra capacitatii.- principiul mbinarii intereselor individuale cu cele generale;Acelasi Decret 31/1954 consacra principiul n art. 1: drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute n scopul de a satisface interesele personale materiale si culturale n acord cu interesul obstesc.Drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social, n caz contrar titularul lor savrseste un abuz de drept.- principiul ocrotirii drepturilor subiective civile.Acest principiu este consacrat n legislatia interna de Constitutie si n Decretul 31/1954, precum si n norme internationale de catre Pactulinternational privind drepturile civile si politice ale omului. Principiile institutiilor dreptului civil.n aceasta categorie enumeram acele idei, care calauzesc anumite institutii, avnd deci o vocatie mai redusa dar o importanta deosebita n aplicarea legii civile. Enumeram cu titlu exemplificativ:- principiul ocrotirii bunei credinte: n materia drepturilor reale; n constructii; n privina posesiei; n privinta prescripiei achizitive; n materia conventiilor.- principiul consensualismului, privind forma actului juridic civil;- principiul fortei obligatorii si al relativitatii, n privinta efectelor actelor juridice.Criterii de delimitare:Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criterii cum sunt: obiectul de reglementare, metoda de reglementare (criteriu principal), calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sanciunilor, principiile de ramura, vointa legiuitorului (criterii auxiliare). obiectul de reglementare - categorii de relatii sociale, avnd trasaturi specifice proprii care le diferentiaza de alte categorii de relatii sociale.Dreptul civil cuprinde doua categorii de relatii sociale: patrimoniale si personal nepatrimoniale. metoda de reglementare - mijloace prin care se exercita puterea de stat pentru a influenta reglementarea unor relaii sociale de catre anumite categorii de norme juridice precum si acele mijloace prin care statul, prin intermediul normelor juridice, asigura conduita corespunzatoare a subiectelor raporturilor juridice.Metoda specifica dreptului civil este egalitatea partilor raportului juridic. calitatea subiectelor subiectele raportului juridic civil nu presupun existenta unor conditii speciale, fiind suficienta calitatea de persoana fizica si juridica. caracterul normelor juridice specific dreptului civil este caracterul dispozitiv al normelor. caracterul sanctiunilor definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea dreptului subiectiv civil ncalcat, fie prin repararea prejudiciului n cazul raporturilor patrimoniale, fie prin ncetarea aciunii de vatamare n cazul raporturilor personal nepatrimoniale. principiile de ramura - pot contribui la delimitarea ramurilor cu precizarea ca unele principii sunt comune la doua sau mai multe ramuri. vointa legiuitorului legiuitorul poate hotar categoriile de raporturi juridice carora le sunt aplicabile anumite norme juridice.Vocabular conflict de legi situatia n care, cu privire la un raport de drept cu element de extraneitate, sunt susceptibile a se aplica doua sau mai multe legiapartinnd unor state diferite. mostenire legala transmiterea patrimoniului unei persoane, n temeiul legii, n cazul n care defunctul nu a dispus prin testament. nulitate sanctiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii dispozitiilor normelor juridice cerute pentru ncheiereasa valabila. norme dispozitive norme juridice ce ngaduie partilor sa deroge de la dispozitiile pe care le cuprind. norme imperative norme juridice care impun subiectelor de drept civil o actiune sau o abstentiune si de la care partile nu pot sa deroge. prejudiciu - rezultatul, efectul negativ suferit de o persoana ca urmare a faptei ilicite savrsita de o alta persoana. principiul consensualismului principiu aplicabil formei actului juridic, conform caruia simpla manifestare de vointa este si suficienta sinecesara pentru a ncheia un act juridic valabil (solo consensu prin simplul consimtamnt). principiul fortei obligatorii actul juridic valabil ncheiat se impune partilor ntocmai ca legea. principiul relativitatii efectelor actului juridic actul juridic produce efecte numai fata de autorii lui, fara a profita sau dauna altor persoane.III. Norma juridica civila si izvoarele dreptului civil Notiunea si trasaturile specifice ale normei juridice civile Regula de conduita generala, impersonala, obligatorie, edictata de organele competente ale statului avnd ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi ndeplinita la nevoie prin forta de constrngere a statului. Normele juridice si raporturile juridice formeaza ordinea juridica. Trasaturile normei juridice- este generala (este aplicabila la un numar nelimitat de cazuri)- este impersonala (nu se adreseaza direct unei persoane)- este obligatorie (prevederile sale pot fi impuse prin forta de constrngere a statului)Structura normei juridice structura logico-juridica: ipoteza descrie mprejurarile, conditiile n prezenta carora se aplica dispozitia; dispozitia prescrie conduita pe care trebuie sa o aiba o persoana n conditiile descrisetde ipoteza; sanctiunea precizeaza consecintele nerespectarii dispozitiei. structura tehnico legislativa. alineate; articole; paragrafe; sectiuni; capitole; titluri; parti (carti); acte normative.Clasificarea normelor juridice criterii dupa obiectul de reglementare: norme juridice constitutionale, administrative, civile, penale. dupa forta juridica a actului normativ normele juridice sunt exprimate n legi, decrete, hotarri si ordonante ale guvernului. dupa caracterul conduitei prescrise de dispozitie; imperative:onerative (prevad obligatia pentru parti de a savrsi o anumita actiune);prohibitive (interzic expres o anumita conduita a partilor). dispozitive:permisive (nu impun o actiune pozitiva sau negativa ci doar permit subiectelor raportului juridic civil sa dispuna potrivit vointei lor);supletive (stabilesc o anumita conduita, care este obligatorie pentru parti numai n cazurile n care acestea, prin vointa lor, nu au stabilit o alta conduita). dupa sfera de aplicare;- generale (se aplica n toate cazurile si n orice domeniu);- speciale (au o aplicatie limitata la cazurile expres reglementate); Norma speciala are prioritate n aplicare fata de cea generala specialia generalibus derogant iar pentru unele aspecte care nu sunt reglementate expres de norma speciala, aceasta se completeaza cu norma generala. dupa criteriul sanctiunii aplicate:- punitive;- stimulatorii; dupa tehnica de elaborare: determinate: complete cuprind cele trei elemente. incomplete:de trimitere fac trimitere la un alt act normativ sau la alta norma. n alb urmeaza sa fie ntregite printr-o norma cuprinsa ntr- un act juridic normativ ce va fi adoptat n viitor.Noiunea de izvor de drept n sens material condiiile materiale de existena a societaii care au rol determinant nprocesul formarii voinei cuprinse n normele de drept; n sens formal formele de exprimare a normelor de drept. Definirea izvorului de drept civilPrin izvor de drept civil se nelege forma exterioara de exprimare a a normelor juridicecivile, adica a formei interne a dreptului. Categorii de izvoare de drept civila) Acte normative: Legea (Constituia; legile constituionale; legile organice; legile ordinare; codul civil) Decrete legi; Decretele; Ordonanele si Hotarrile Guvernului; Ordinele, instruciunile si regulamentele ministrilor ori ale altor conducatori ai organeloradministrative publice centrale; Actele normative emise de autoritaile administraiei publice locale; Reglementari internaionale acorduri, tratate, pacte.b) Obiceiul (cutuma) ca izvor de drept = reprezinta o regula de conduita statornicita n viaasociala de-a lungul timpului si respectata n virtutea unor deprinderi, ca o lege nescrisa (lex nonscripta) socotita obligatorie.c) Doctrina juridica si precedentul judiciar (jurisprudena), nu constituie n sistemul nostruizvoare de drept, dar se recunoaste acestora un rol important n formarea normelor de drept, maiales n domeniile n care normele juridice sunt echivoce sau lipsesc.5. Precizari Cel mai important izvor de drept civil este legea. Cuvntul lege cunoaste doua sensuri:- n sens larg, prin lege se desemneaza totalitatea actelor normative emise deorganele statului (legi, decrete, ordonane, hotarri) cu respectarea unei anumiteproceduri (sensul larg este utilizat n vorbirea curenta);- n sens restrns, legea este actul normativ adoptat de puterea legiuitoare, adica deParlament, dupa o procedura prestabilita. Obiceiul are valoare de izvor de drept n doua cazuri:a) cnd legea face trimitere expresa la el.b) n cazul uzurilor portuare din dreptul maritim.n primul caz, unii autori apreciaza ca obiceiurile la care fac trimitere expresa normele dedrept au valoare de izvor de drept, dar nu pot fi socotite izvoare distincte faa de normele juridice ncare sunt cuprinse.n ceea ce ne priveste, socotim ca n cazurile n care norma juridica face expres referire laobicei, acesta este izvor de drept deoarece regula de conduita este data de cutuma si nu de normalegala.Uzurile portuare, ca obiceiuri n dreptul maritim, au direct valoarea unui izvor de drept.Acestea contribuie la interpretarea contractelor de navlosire prin explicarea unor noiuni din contract siprin completarea clauzelor contractuale. Desi jurisprudena (precedentul judiciar) nu constituie n sistemul nostru izvor de dreptdeoarece judecatorul este chemat sa aplice legea, neavnd atribuii de a crea norme juridice, totusi,exista unele cazuri n care s-ar putea recunoaste jurisprudenei caracterul de izvor de drept civil.Conform art. 147 (4) din Constituie, deciziile Curii Constituionale sunt obligatorii si auputere de lege pentru viitor, iar art.25 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcionareaCurii Constituionale aplica aceeasi dispoziie pentru deciziile definitive prin care s-au soluionatexcepiile de neconstituionalitate ale unor legi. Astfel, decizia prin care Curtea Constituionalaadmite o excepie de neconstituionalitate, va constitui un izvor de drept, deoarece n soluionareaunor litigii ulterioare, judecatorii nu vor mai aplica textul declarat neconstituional.n ceea ce priveste deciziile Seciilor Unite ale naltei Curi de Justiie si Casaie, desi nuconstituie izvoare de drept, sunt obligatorii pentru instanele inferioare.7. Vocabular actele normative emise de autoritaile administraiei publice locale cuprindhotarrile consiliilor locale si judeene, dispoziiile primarilor, ordineale prefecilor. decrete acte normative emise de presedintele Romniei; acestea constituie izvoare de dreptnumai n masura n care reglementeaza anumite relaii sociale, altfel elesunt decrete individuale (conferire de decoraii, grade militare). decrete legi acte normative adoptate de Consiliul Frontului Salvarii Naionale nperioada decembrie 1989 - mai 1990, pna la alegerea Parlamentului. doctrina lucrari scrise prin care se comenteaza ori interpreteaza normele juridice. hotarrile Guvernului acte care emana de la Guvern, subordonate legii si decretului. legi constituionale acte normative adoptate de Parlament cu o fora juridicasuperioara celorlalte legi; intra n aceasta categorie Constituia silegile de revizuire a Constituiei. legi organice legi adoptate pentru reglementarea diferitelor domenii de relaii,prevazute expres n Constituie. lex non scripta lege nescrisa. ordonanele Guvernului acte normative adoptate numai n cazul n care Guvernul esteabilitat printr-o lege speciala. ordinele si instruciunile ministrilor acte normative emise la nivelul organelorcentrale ale administraiei publice pentru executarea legilor. precedentul judiciar (jurisprudena) ansamblul hotarrilor instanelor judecatoresti.IV. Interpretarea legii civile1. Noiunea de interpretare a legii civile Interpretarea este o etapa premergatoare aplicarii normei, al carei coninut este datde activitatea raionala de cunoastere a voinei legiuitorului exprimata n norme sicare are ca scop ncadrarea corecta a situaiilor de fapt si ca rezultat final justaaplicare a legii civile. Interpretarea presupune determinarea coninutului, nelesului, sensului corect alunei norme juridice n scopul justei si uniformei aplicari a acesteia la situaiilede fapt concrete.2. Importana practica a interpretarii data fiind varietatea si complexitatea faptelor, norma civila, orict de perfecta ar fiformularea ei, nu poate cuprinde toate cazurile la care urmeaza sa se aplice; legiuitorul se exprima, nu rareori, n termeni generali; instana de judecata nu poate refuza judecarea sub cuvnt ca legea nu prevede sau caeste ntunecata ori nendestulatoare; un astfel de judecator este culpabil de denegare dedreptate; interpretarea este necesara pentru a lamuri eventualele contradicii aparente ce se potivi ntre diferite acte normative sau chiar ntre dispoziiile aceluiasi act normativ; termenii, cuvintele folosite de legiuitor n cuprinsul normei, au sensuri diferite, iarformularile sunt neclare, echivoce.3. Clasificarea interpretarii - criteriia) n raport de fora juridica: interpretarea oficiala: este facuta de organul de stat legislativ, executiv,judecatoresc; interpretarea neoficiala (doctrinara): este facuta de persoane care nu acioneazan calitate de organ de stat (juristi, teoreticieni, avocai).b) n raport de rezultatul interpretarii: literala (n litera legii) cnd exista identitate ntre formulare si coninutul real; extensiva (n spiritul legii) prin coninutul ei norma civila acopera mai multecazuri dect lasa sa se neleaga textul ei; restrictiva (n sprijinul legii) formularea textului este prea larga n raport cuconinutul sau real.4. Metodele de interpretare Interpretarea gramaticala: se face sub doua aspecte: al nelesului n care este exprimata norma; alcatuirii si succesiunii propoziiilor si frazelor (legatura dintre cuvinte, cazul,numarul, genul substantivelor) Interpretarea sistematica: prin comparaie cu alte norme din acelasi ori alt actnormativ. Interpretarea logica: prin aplicarea regulilor si argumentelor de logica formalaa) Reguli de interpretare:- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit,nec nos distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restrnge aplicaiaunui text care a fost formulat general; generalitatea formularii duce la generalitateaaplicarii.- norma juridica trebuie interpretata n sensul aplicarii, iar nu n sensulnlaturarii aplicarii ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam utpereat); regula consacrata expres pentru interpretarea contractelor de catre art. 978din Codul civil care dispune: Cnd o clauza este primitoare de doua nelesuri,ea se interpreteaza n sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce n-ar puteaproduce nici un efect. Ea a devenit de aplicabilitate generala n dreptul civil.- excepiile sunt de stricta interpretare (exceptio est strictissimaeinterpretationis); normele de excepie trebuie sa-si gaseasca o aplicaie numai laipotezele la care se refera neputnd fi extinse la alte cazuri. Pe baza acestei regulise rezolva raportul dintre legea generala si legea speciala deoarece legea specialareprezinta excepia iar legea generala regula astfel nct legea speciala deroga de lalegea generala (specialia generalibus derogant)b) Argumente de interpretare- Per a contrario: acesta se bazeaza pe legea terului exclus (A nu poate fi A si nonA); Tertium non datur: principiul se exprima prin adagiul qui dicit de uno, negatde altero, aut qui de uno negat de altero dicit. Argumentul nseamna ca ori decte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el neagacontrariul.- A fortiori rationae: argumentul justifica extinderea aplicarii unei norme la un cazneprevazut de ea, deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme seregasesc cu si mai multa tarie n cazul dat.- A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresiaconcentrata a raionamentului Cine poate mai mult poate si mai puin (qui potestplus potest minus).- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum), se bazeaza pe ideea ca dintrenelesurile posibile ale normei se evideniaza soluia logica, corespunzatoare scopuluinormei si se nlatura soluiile ilogice, absurde.- Argumentul de analogie (a pari de la egal) sintetizat n adagiul ubi eadem estratio, eadem lex esse debet (unde este aceeasi raiune a legii, acolo trebuie aplicataaceeasi dispoziie a legii).Analogia opereaza n cazul n care nu exista o normajuridica care sa reglementeze cazul dat, se aplica o alta norma, care reglementeazaun caz asemanator. Interpretarea istorica stabilirea nelesului normei prin analiza condiiilor concretecare au determinat emiterea ei. Interpretarea teologica urmareste aflarea scopului urmarit de legiuitor la adoptareanormei respective, folosindu-se lucrarile pregatitoare si mijloacele mass media.6. Vocabular actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat norma juridicatrebuie interpretata n sensul aplicarii, iar nu n sensul neaplicariiei. a fortiori rationae de la cel mai tare catre cel mai slab. a majori ad minus expresia concentrata a raionamentului cine poate mai multpoate si mai puin. a pari de la egal. exceptio est strictissimae interpretationis excepiile sunt de strictainterpretare.InterpretareOficialaNeoficiala- generala - facuta de organul de stat numeinvestit- judiciara - facuta de organele judecatorestiLiteraraExtensivaRestrictiva per a contrario prin opoziie. qui potest plus, potest minus cine poate mai mult, poate si mai puin. qui dicit de uno negat de altero ori de cte ori un text de lege prevede unlucru, se prezuma ca el neaga contrariul. reductio ad absurdum reducere la absurd. ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet unde este aceeasi raiune a legii acolotrebuie aplicata aceeasi dispoziie a legii. ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus unde legea nu distinge,nici interpretul nu trebuie sa distinga.