Universitatea de Vest din TimişoaraFacultatea de Sociologie şi Psihologie

MISIUNEA SOCIALĂ A BISERICII

ÎN SISTEMUL PENITENCIAR

Doctorand: Dan LELE

Coordonator ştiinŃific: prof. univ. dr. Elena ZAMFIR

Timişoara2010

Structura lucrării de doctorat

� Introducere ( motivaŃia alegerii temei, relevanŃa ştiinŃifică a cercetării, prezentarea succintă a lucrării);

� Componen Ńa teoretic ă:� Misiunea socială din perspectiva teologiei ortodoxe;� Aspecte psihosociale ale privării de libertate;� SancŃiunea ca timp de recuperare;� Pedagogie coercitivă şi represiune instituŃionalizată;� Biserica şi funcŃiile psihosociale în sistemul

penitenciar modern;� FuncŃiile psihosociale în sistemul penitenciar modern.

� Componenta de cercetare :obiectivele cercetării, ipotezele cercetării, cadrul conceptual, metode de cercetare, realizarea cercetării propriu-zise şi concluzii.

� Propuneri: prevenirea recidivei infracŃionale cu ajutorul misiunii creştine din închisoare, în sensul reinserŃiei sociale a persoanelor private de libertate

INTRODUCERE

� Lucrarea de faŃă îşi propune redescoperirea valorilormoral religioase pentru îndreptarea comportamentului antisocial a persoanelor aflate în mediul carceral

� Motivele care au stat la baza alegerii acestei teme de cercetare sunt:• Misiunea socială a Bisericii şi rolul preotului

capelan în sistemul penitenciar ;• Abordarea fenomenologiei proceselor sociale care

se desfăşoară în spaŃiul social al mediului penitenciar, cu precădere al implicaŃiilor sociale pe care le comportă un stil de viaŃă religios;

• ImplicaŃiile de ordin social pe care le comportă componentele vieŃii religioase carcerale;

• InexistenŃa unor studii şi cercetări în acest domeniu;

• ExperienŃa profesionala a subsemnatului.

CAPITOLUL I Misiunea socială din perspectiva teologiei ortodoxe

� Misiunea – în perspectiva ortodoxă, misiunea semnifică trimiterea Bisericii în lume ca mărturisitoare a Învierii lui Hristos;

� Misiunea socială şi factorii ei – Misiunea şi Factorii misiunii;

� Obiectivele şi scopul misiunii;

� Lumea ca spaŃiu misionar;

� Secularizarea, ca provocare misionară;

� Biserica şi Lumea- eficienŃa misionară a slujirii preoŃeşti

CAPITOLUL II Aspectele psihosociale ale privării de libertate

� Mediul penitenciar – aspecte psihosociale;

� ConsecinŃele privării de libertate;

� Aspecte psihosociale ale mediului penitenciar;

� Reeducarea persoanelor private de libertate ;

� Stresul penitenciar- DefiniŃie şi tipuri de stres;

� Cauzele stresului profesional;

� ModalităŃi de reducere a stresului profesional;

� Prevenirea, rezolvarea şi managementul conflictelor în mediul penitenciar.

CAPITOLUL III SancŃiunea ca timp de recuperare

� Pedagogie coercitiv ă şi represiune institu Ńionalizat ă;

� Practici penale în trecut şi azi – pedepsele corporale;

• Pedeapsa capitală;• Deportarea;• ÎntemniŃarea;• Amenzile

CAPITOLUL IV Biserica şi FuncŃiile ei Psihosociale în sistemul penitenciar modern

� RevelaŃie, VocaŃie şi Misiune Socială;� Responsabilitatea socială a Bisericii;� Responsabilitatea şi grija faŃă de cei închişi – Un

imperativ divin ;� Etica pedepsei;� Originea penitenciarului ca închisoare corecŃională-

de la chilie la celulă;� Capelanul paradigma anglo-saxonă;� AsistenŃa socială a Bisericii

• Definirea conceptului• AsistenŃa socială ca

preocupare a Bisericii� AsistenŃa moral religioasă în penitenciarele din

România – cadru legal • Consiliatul ;• Principii fundamentale ale

consilierii spirituale ;• Practica consilierii şi procesul

schimbării;• AsistenŃa religioasă în

penitenciar.

CAPITOLUL V FuncŃiile sociale ale preotului capelan din penitenciar

� Cadrul instituŃional• Personalul• Măsuri de securitate

� Etapele comunicării• Carantina;• Vizita celulară;• Locul şi rolul preotului în Biserică şi în societatea

românească contemporană;• Preotul în penitenciar;• Mărturisirea sau Taina Împăcării;• Dialogul colectiv ;• Predica;• InstrucŃiunea religioasă;• DiscuŃiile în grup.

� Capelanul – Îndrumător duhovnicesc şi organ de comunicare ;� Eliberare� Concluzii

• Vina, pocăinŃa, reintegrarea socială

Obiectivele, ipotezele şi întrebarea de cercetare

� Obiectivele cercet ării sunt;� - identificarea dimensiunilor participării persoanelor private de libertate la

viaŃa religioasă ortodoxă din Penitenciarul Oradea;� - observarea valenŃelor pozitive pe care le comportă o viaŃă religioasă

activă în detenŃie;� - analizarea modului în care regăsirea lui Dumnezeu în penitenciar, a

contribuit la reintegrarea foştilor deŃinuŃii.� Ipotezele cercet ării respectarea a zece cerinŃe (Johan Galtung):

generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea şi utilitatea. łinând cont de aceste imperative, am construit următoarele ipoteze de cercetare:

� - dacă o persoană ajunge să fie încarcerată, atunci cresc şansele ca ea să devină activă din punct de vedere al vieŃii religioase;

� - cu cât gradul de participare şi evlavia manifestată în activităŃile religioase sunt mai intense, cu atât cresc şansele de reintegrare socială;

� - dacă persoanele private de libertate participă la manifestările religioase din penitenciar atunci scad efectele negative ale încarcerării;

� - situaŃia de a fi încarcerat scade şansa de reintegrare socială;� - intervenŃia preotului capelan în procesul de reintegrare în muncă şi în

societate a persoanelor care sunt eliberate din penitenciar va facilita procesul.

� Întrebarea de cercetare În ce mod activitatea religioasă din Penitenciarul Oradea, poate contribui la reinserŃia socială a foştilor deŃinuŃi?

Metode de cercetare

� 6.9.1.Metoda analizei documentelor sociale� Prezentarea unor date statistice referitoare la activităŃile moral-religioase derulate

în Penitenciarul Oradea, pot aduce un plus de informaŃii în cunoaşterea şi înŃelegerea dimensiunilor muncii preotului capelan. Aceste informaŃii sunt rezultatul analizei unor documente care conŃin date cantitative despre participarea deŃinuŃilor la viaŃa religioasă din spaŃiul carceral orădean. Am ales aceste documente în producerea datelor necesare studiului întrucât: reconstituie componente ale vieŃii religioase carcerale, au o corespondenŃă solidă cu realitatea fiind elaborate de autorităŃi ale statului pe baza unor dovezi certe şi nu suferă pierderi ori deteriorări ale conŃinutului odată cu trecerea timpului. Alte avantaje ale utilizării documentelor sunt: nu intervin distorsiuni legate de raportul cercetător-subiect şi cost relativ redus comparativ cu alte metode. În utilizarea acestora trebuie avute în vedere punctele forte ale acestora: stabilitatea (pot fi revăzute de câte ori este nevoie), nu ies în evidenŃă (nu sunt create ca rezultat al studiului de caz); sunt precise (conŃin nume, referinŃe şi detalii exacte în legătură cu un eveniment) şi au acoperire largă (au în vedere o durată lungă de timp, multe evenimente şi contexte).

� În privinŃa colectării datelor, din nevoia de creştere a fidelităŃii şi validităŃii datelor obŃinute voi utiliza mai multe surse, respectiv;

� Chestionarul (aplicat la nivelul 186 persoane private de libertate) eşantionarea a fost de tip exhaustiv, cuprinzând toŃi deŃinuŃii condamnaŃi de religie ortodoxă din Penitenciarul Oradea;

� Focus-grupul (18 subiecŃi împărŃiŃi în 3 grupe);� Studiu de caz (14 foste persoane private de libertate);� Analiza documentelor

Datele obŃinute prin intermediul chestionarului (1)

� Răspunsurile la întrebarea referitoare la importanŃa acordată diferitelor aspecte ale vieŃii religioase în perioada de dinaintea încarcerării în penitenciar sunt dispersate pe întregul spectru al scalei utilizate. Totuşi, pare surprinzător pe alocuri gradul de activism religios al deŃinuŃilor, dar acest lucru probabil se explică prin faptul că majoritate dintre aceştia provin din mediul rural, unde participarea la diferite forme ale viaŃii religioase este destul de frecventă. În ceea ce priveşte activitatea religioasă a deŃinuŃilor, participarea la slujbele religioase de duminică şi rugăciunea reprezintă principalele acŃiuni întreprinse în viaŃa spirituală, importanŃa acordată acestora fiind mai mare comparativ cu alte activităŃi religioase.

� În privinŃa slujbelor din zilele de duminică, se poate sesiza că doar 5,0% dintre respondenŃi nu acordă nici o importanŃă serviciilor religioase duminicale după ce au fost privaŃi de libertate, comparativ cu 6,7% în perioada anterioară încarcerării. Totodată, este evidentă creşterea importanŃei foarte mari acordate slujbelor de duminică de la 31,7 la 39,7 după încarcerare. Aceste cifre denotă o schimbare de atitudine faŃă de rolul religiei şi bisericii în viaŃa din închisoare;

Datele obŃinute prin intermediul chestionarului (2)

� Utreniile şi vecerniile se înscriu şi ele pe un trend crescător în ceea ce priveşte importanŃa acordată (28,4% foarte mare, comparativ cu 18,8% înainte de executarea pedepsei privative de libertate).

� Respectării postului i se dă o importanŃă mai mare în detenŃie spre deosebire de starea de libertate premergătoare obŃinerii statutului de deŃinut. Astfel: procentul celor care nu acordă nicio importanŃă postului este de 11,9% faŃă de 16,5% din perioada predetenŃie; procentul celor care acordă importanŃă mare este de 16,5, comparativ cu 10,2% înainte de a fi încarcerat; cei care acordă o importanŃă foarte mare postului în detenŃie sunt în proporŃie de 33% faŃă de 28,4% în stare de libertate predetenŃie. Aceste modificări de atitudine faŃă de post sunt cu atât mai semnificative cu cât, în detenŃie, respectarea acestuia este mai greoaie prin prisma dificultăŃilor de substituŃie a alimentelor cu cele specifice postului.

� Rugăciunea, componentă esenŃială a vieŃii religioase este cotată ca fiind foarte importantă de 52,5% în perioada detenŃiei, comparativ cu 45% înainte de încarcerare. Această creştere se explică prin faptul că este o modalitate mai directă de comunicare cu divinitatea şi mai personală decât alte forme de manifestare religioasă.

Date obŃinute prin interviurile de tip focus – grup (1)

� La primul item3.1.despre rolul vieŃi religioase în societate, majoritatea răspunsurilor (11),gravitează în jurul ideii de normalitate socială (înŃelegere, caracter de lege, menŃine echilibrul etc.).Alte răspunsuri se referă la: încrederea de sine (3), rolul educativ (2);sursă a rezolvării de probleme (2).

� Itemul următor 3.2.referitor la rolul vieŃii religioase în penitenciar, relevă că cei mai mulŃi deŃinuŃi (12) apreciază că biserica este o sursă de asigurare a unui confort psihic pe perioada detenŃiei (trec mai uşor peste greutăŃi, e o formă de descătuşare, mă liniştesc etc.). Alte răspunsuri se referă la rolul meditativ al vieŃii religioase (3 cazuri) şi la apropierea de Dumnezeu (3 cazuri).

� La întrebarea 4.1.legată de atitudinea deŃinuŃilor vis-a-vis de credinŃa în Dumnezeu în perioada din carantină (de după depunerea în penitenciar), cei mai mulŃi respondenŃi (13), au indicat o creştere a interesului pentru activităŃile religioase, în timp ce alŃii (4) nu au simŃit o atracŃie faŃă de biserică şi credinŃă, iar într-un singur caz, atitudinea faŃă de Dumnezeu a rămas constantă.

� Fiind întrebaŃi de eventualul proces de modificare a atitudinii faŃă de Dumnezeu şi Biserică pe perioada detenŃiei (4.2.), intervievaŃii au răspunsul că acestea s-au manifestat în elementele de practicare a cultului (12 subiecŃi), în comportament (2 subiecŃi), în vreme ce în cazul a 4 intervievaŃi nu au avut loc astfel de modificări.

Date obŃinute prin interviurile de tip focus – grup (2)

� La prima întrebare cheie 5.1., referitoare la conŃinutul modificărilor survenite ca urmare a schimbărilor de atitudine faŃă de credinŃa în Dumnezeu, majoritatea respondenŃilor (11), au spus că acestea sunt de ordin comportamental (mă pot controla mai bine, sunt mai liniştit, sunt mai ascultător etc.). CeilalŃi respondenŃi au apreciat că modificările au intervenit în creşterea încrederii în Dumnezeu (4), ori că nu au fost astfel de modificări (2).

� Extrapolând aceeaşi întrebare la nivelul întregului efectiv de deŃinuŃi 5.2., respondenŃii majoritari (14) susŃin că doar unii se schimbă ca urmare a participării la viaŃa religioasă a închisorii, iar alte răspunsuri (4) sunt variate.

� La itemul 5.3. despre modul în care viaŃa religioasă activă a deŃinuŃilor îi ajută pe aceştia pe parcursul detenŃiei, răspunsurile cele mai multe (16) relevă că se poate vorbi de o remodelare psihocomportamentală în sensul diminuării tensiunilor şi frustrărilor (ne ajută să gândim pozitiv, o sursă de respect, o descătuşare etc.). În alte două situaŃii se afirmă că printr-o viaŃă religioasă activă, are loc o atenuare a greutăŃilor specifice detenŃiei (fac faŃă mai uşor problemelor, trec mai uşor peste greutăŃi).

� ÎntrebaŃi fiind de ajutorul oferit de o viaŃă religioasă activă în penitenciar pentru perioada de după liberare (5.4.), în 12 cazuri respondenŃii au afirmat că îşi vor continua viaŃă religioasă şi în libertate. Patru respondenŃi au afirmat că ajutorul constă în reintegrarea lor socială, iar doi subiecŃi au afirmat că acest ajutor depinde de alŃi factori.

� Itemul 5.5. încearcă să identifice implicaŃiile vieii religioase din penitenciar asupra potenŃialului de recidivă infracŃională. În 9 situaŃii, respondenŃii apreciază ca benefic rolul vieŃii religioase în prevenirea recidivei. În alte 6 cazuri, răspunsurile sunt circumstanŃiale (depinde, dacă) iar în altele 3, răspunsurile sunt de genul, nu ştiu.

Date obŃinute prin interviurile de tip focus – grup (3)

� SubiecŃii sunt rugaŃi în itemul 5.6. să realizeze o proiecŃie privind viitorul lor postliberare, şi să-l descrie în câteva cuvinte. Părerile sunt destul de împărŃite, în sensul că 8 deŃinuŃi sunt pesimişti, 8 sunt optimişti iar 2 nu se pot pronunŃa.

� DeŃinuŃii li se cere în itemul 6.1. să facă câteva recomandări de îmbunătăŃire a activităŃilor religioase, acesta fiind de fapt şi un indicator al satisfacŃiei vis-a-vis de acestea. Astfel: 8 deŃinuŃi propun alocarea unui spaŃiu mai generos pentru biserică; 6 nu au de făcut recomandări pentru că nu e cazul; 4 au propuneri diverse.

� Ultima întrebare 6.2., cea care se doreşte a fi o concluzie, reia pe scurt tema relaŃiei dintre serviciile religioase carcerale şi reintegrarea socială a enoriaşilor deŃinuŃi. Această relaŃie se explică după cum urmează: în 9 răspunsuri, se face trimitere la modificările atitudinale şi comportamentale ale deŃinuŃilor; în alte 7 cazuri la sfaturile şi învăŃămintele de ordin religios; în 2 situaŃii de posibilitatea continuării vieŃii religioase după liberare.

Date obŃinute prin studiile de caz

� După obŃinerea libertăŃii, principalul sprijin de care beneficiază deŃinuŃii în vederea reintegrării lor sociale este prezenŃa familiei, ajutorul şi încrederea din partea membrilor familiei determinând creşterea încrederii în sine şi a capacităŃii de asumare a responsabilităŃii, atât faŃă de membrii gospodăriei, cât şi faŃă de societate;

� Găsirea unui loc de muncă reprezintă pentru deŃinuŃi certitudinea reintegrării în societate, prin obŃinerea statului de angajat fiind confirmată acceptarea din partea societăŃii, încrederea acesteia în reabilitarea şi responsabilizarea individului;

� Unul dintre factorii cu impact negativ asupra procesului de reabilitare socială este etichetarea de către ceilalŃi membrii ai societăŃii, aceasta fiind principalul obstacol în găsirea unui loc de muncă. Această respingere socială este esenŃială în înŃelegerea procesului de reinserŃie socială datorită faptului că determină o scădere a încrederii în sine, în capacitatea personală de reabilitare, existând astfel riscul recidivei;

� Lipsa sprijinului din partea instituŃiilor statului este identificată în toate cazurile analizate ca obstacol în procesul de reintegrare socială. Asumarea din partea statului a responsabilităŃii pentru reuşita acestui proces ar trebui să fie subiectul unor dezbateri în jurul politicilor sociale elaborate în acest domeniu. Din perspectiva deŃinuŃilor, rolul statului în reinserŃia socială este foarte important, iar lipsa acestui suport înduce un sentiment de abandon social, existând riscul implicării în comportamente infracŃionale;

� După obŃinerea stării de libertate, credinŃa în Dumnezeu reprezintă un element identificat în cadrul procesului de reintegrare socială. Astfel, sentimentul de respingere socială este redus datorită încrederii în Dumnezeu, a sentimentului de acceptare din partea Lui. Activismul religios după eliberare este explicat prin nevoia de a fi acceptat, fie la nivel spiritual de către Dumnezeu, fie în grupul de credincioşi din cadrul Bisericii, încrederea acordată fiind necesară pentru formarea unei atitudini pozitive faŃă de propria persoană.

CONCLUZII (1)

� Prima dimensiune îşi propune fructificarea rezultatelor colectate cu ajutorului tehnicilor şi instrumentelor utilizate.

� A doua dimensiune îşi propune verificarea ipotezele de cercetare, în sensul confirmării ori infirmării lor.

� A treiea dimensiune urmăreşte să constate gradul în care a fost atinse obiectivele cercetării.

� Ultima dimensiune va căuta să ofere un răspuns sintetic la întrebarea de cercetare. Concluziile vor fi focusate pe aspectele care se constiuie interesante din perspectiva obiectivelor acestei cercetări, cu accent pe probleme de ordin social care pot fi abordate din partea preotului capelan al închisorii.

� Este demn de remarcat faptul că înainte de încarcerare, majoritatea subiecŃilor au acordat importanŃă diferitelor componente ale vieŃii religiase din comunitatea de origine. Este foarte probabil ca mulŃi subiecŃi să fi răspuns dezirabil la acele întrebări, ori să fi avut un grad de activism religios doar de "faŃadă".

� După încarcerarea în penitenciar, se constată o creştere semnificativă a interesului deŃinuŃior faŃă de viaŃa religioasă carcerală. Această creştere a gradului de apreciere a rolului credinŃei cunoaşte o evoluŃie diferită în funcŃie de tipul infracŃiunilor comise de către deŃinuŃi. Astfel, cei care sunt condamnaŃi pentru fapte deosebit de grave înregistrează o creştere mai mare a importanŃei acordate participării religioase, explicaŃiile fiind găsite în sfera nevoii mai mari a iertării din partea lui Dumnezeu şi a duratei detenŃiei, aceştia fiind încarceraŃi pentru o perioadă mai lungă de timp, credinŃa având un rol mai important pentru parcurgerea acestei perioade.

CONCLUZII (2)

� Interesul manifestat faŃă de aspectul spiritual al vieŃii este posibil şi datorită implicării active a preotului capelan în eforturile de reintegrare socială a deŃinuŃilor încă de la depunere, când poartă cu fiecare o discuŃie de cunoaştere. Dintre respondenŃi, 72,3% au fost mulŃumiŃi ori foarte mulŃumiŃi şi de prima întâlnire cu preotul capelan în perioada de carantină, când locul psihic al depunerii în penitenciar este maxim şi când fiecare deŃinut are nevoie de sprijin pentru adaptare la restricŃiile vieŃii de închisoare. În cazul în care nu este acordat acest ajutor, pot apărea disfuncŃii majore în adaptarea la noul mediu existenŃial (tendinŃe de suicid, autoagresiuni, ruperea relaŃiilor familiale etc.). În această perioadă de debut a pedepsei, preotul penitenciarului intervine pe segmentul religios al vieŃii individului. Gradul de satisfacŃie al deŃinuŃilor faŃă de toate faŃetele vieŃii religioase carcerale derulate de preotul capelan sunt apreciate de majoritatea condamnaŃilor. Aici sunt incluse şi eforturile care depăşesc sfera religiosului şi sunt mai degrabă de asistenŃă socială, respectiv ajutorarea celor care nu dispun de îmbrăcăminte, încălŃăminte, cartele telefonice, plicuri, timbre ori menŃinerea legăturii cu familia şi preotul paroh de domiciliu.

� În ceea ce priveşte aprecierea rolului credinŃei în viaŃa personală şi socială viitoare, majoritatea deŃinuŃilor consideră că activismul lor religios nu se va încheia odată cu punerea în libertate. Cei care au comis fapte grave (omor) apreciază mai intens rolul pe care îl are religia în depăşirea situaŃiilor dificile. Majoritatea deŃinuŃilor sunt de acord cu faptul că schimbarea lor comportamentală se poate realiza prin formele unei vieŃi religioase active (participarea la slujbe, rugăciuni, spovedanie, împărtăşanie etc.). Încrederea ridicată pe care o manifestă deŃinuŃii în posibilităŃile lor de schimbare, este una de bun augur pentru starea lor psihică şi pentru implementarea celorlalte strategii recuperative. 77,7% consideră că vor avea o viaŃa sprituală mai activă. Această perspectivă este una de apreciat întrucât menŃinerea unui stil de viaŃă care respectă canoanele şi preceptele religioase, scade riscul de implicare în comportamente infracŃionale.

CONCLUZII (3)

� Procesul de reintegrare socială a persoanelor private de libertate este unul complex, în care intervin factori psiho-sociali diverşi. Alături de sentimentul de respingere din partea societăŃii, a lipsei de încredere necesară în reformarea stimei de sine şi a responsabilizării, factori sociali precum situaŃia financiară precară, lipsa unui loc de muncă, lipsa unei locuinŃe, reprezintă obstacole în cadrul procesului de reinserŃie socială. Unul dintre factorii principali percepuŃi de către deŃinuŃi ca având efecte negative asupra situaŃiei lor după eliberare, este lipsa sprijinului din partea autorităŃilor. Această percepŃie suprapusă cu procesul de etichetare a foştilor deŃinuŃi se constituie într-un element de favorizare a reluării comportamentelor infracŃionale. Din acest considerent, se impune din partea factorilor instituŃionali responsabili, conturarea clară a unor măsuri eficiente de reintegrare socială viabile pentru foştii deŃinuŃi.

� Datele factuale ale respondenŃilor (tipul de infracŃiune, durata condamnării, situaŃia juridică, vârsta şi nivelul de şcolarizare) nu oferă spaŃiu pentru concluzii elaborate. Totuşi se poate aprecia că procentul de 70,4% al celor cu vârsta cuprinsă între 22 şi 39 de ani, trebuie să fie luat în calcul în sensul că eforturile de recuperare socială manifestate pe diferite paliere (inclusiv religios) merită tot interesul pentru că aceşti oameni să poate să-şi reclădească o viaŃă caracterizată printr-o normalitate socială (familie, loc de muncă, locuinŃă etc.) departe de câmpurile infracŃionale.

� Analiza focus-grup-urilor a confirmat aprecierea pozitivă a rolului religiei în cadrul procesului de reintegrare socială. Materializarea efectelor benefice ale participării la viaŃa religioasă din spaŃiul carceral orădean se concentrează spre o remodelare psihocomportamentală şi atenuarea greutăŃilor din detenŃie. ImplicaŃiile sociale ale vieŃii religioase carcerale pentru perioada de după liberare, sunt în principal legate de perspectiva unei continuităŃi ale manifestării credinŃei religioase, rezultat care a fost obŃinut şi prin intermediul chestionarului.

CONCLUZII (4)

� Pe parcursul detenŃiei, condamnaŃii credincioşi susŃin că s-au schimbat din punct de vedere comportamental (mai liniştiŃi, s-au autocontrolat mai bine etc.). Aproape toŃi subiecŃii (16 din 18) subliniază că aceste modificări survin doar la o parte dintre deŃinuŃi. Este un aspect de înŃeles, Ńinând cont de existenŃa fatidică a recidivei, prezentă în toate societăŃile contemporane.

� Prevenirea recidivei infracŃionale cu ajutorul misiunii creştine din închisoare este recunoscut de către deŃinuŃi, deşi este conexată cu alŃi factori situaŃionali ori circumstanŃiali. Putem afirma că, munca preotului din penitenciar, oricît de bine este îndeplinită, nu poate asigura cu certitudine recuperarea socială a unui individ, ci se impun acŃiuni concertate a mai multor specialişti din domeniul social pentru identificarea şi rezolvarea nevoilor de ordin social.

� Concluzia discuŃiilor în cadrul focus grupurilor a fost aceea că serviciile religioase carcerale sunt în corelaŃie cu reinserŃia socială a foştilor condamnaŃi prin intermediul a trei paliere: modificări la nivel comportamental; interiorizarea valorilor şi normelor religioase; continuarea vieŃii religioase după revenirea în sânul comunităŃii.

� Prezentarea studiilor de caz a evidenŃiat următoarele aspecte: Familiile de provenienŃă ale deŃinuŃilor, au caracteristici dintre cele mai diferite (mediu de provenienŃă, atitudine faŃă de viaŃa religioasă, situaŃie materială etc.), fapt care denotă imposibilitatea predicŃiei cu privire la viitorul infracŃional al unui individ. Pe lângă mediul familial, intervin alŃi factori care concură la formarea comportamentelor antisociale ale viitorilor infractori.

CONCLUZII (5)

� Aprecierea rolului pozitiv al credinŃei în cadrul procesului de reintegrare socială este confirmată şi în această secŃiune a cercetării. Încrederea în Dumnezeu explică activismul religios manifestat după eliberare, prin aceasta fiind redus sentimentul de respingere socială.

� Factorii principali cu impact negativ asupra reintegrării sociale sunt etichetarea din partea societăŃii, datorită acesteia mulŃi dintre deŃinuŃi se află în risc de recidivă, şi lipsa sprijinului acordat de către autorităŃi, majoritatea deŃinuŃilor căutând rezolvarea acestor carenŃe în sfera spirituală a vieŃii.

� Sprijinul din partea familiei reprezintă un element esenŃial în reintegrarea persoanelor eliberate din detenŃie, acesta având un rol central în formarea încrederii în sine şi conturarea atitudinii faŃă de ceilalŃi membri ai societăŃii. Alături de familie, găsirea unui loc de muncă reprezintă pentru deŃinuŃi certitudinea acceptării lor în societate, acesta fiind primul pas în procesul de reabilitare. Prin statutul de angajat, persoanele eliberate dovedesc capacitatea lor de a-şi asuma responsabilitatea, atât la nivelul gospodăriei proprii, cât şi la nivel social.

� Prima ipoteză potrivit căreia în urma încarcerării, persoanele private de liberate devin mai active din punct de vedere al vieŃii religioase este confirmată în cadrul tuturor metodelor de cercetare utilizate. Asfel rolul atribuit religiei este mai mare după momentul încarcerării.

� A doua ipoteză: „cu cât gradul de participare şi evlavia manifestată în activităŃile religioase sunt mai intense, cu atât cresc şansele de reintegrare socială" se confirmă din mai multe considerente. Mai întâi, acest lucru a fost confirmat de respondenŃii studiilor de caz, majoritatea dintre aceştia manifestând nevoia încrederii în Dumnezeu pentru depăşirea situŃiilor sociale dificile întâmpinate după eliberare. În al doilea rând, s-a constat din analiza din cadrul anchetei pe bază de chestioanr şi a focus grupurilor, că implicaŃiile unei vieŃi religioase active exced cadrele religiosului, repercursiuni găsindu-se şi în plan psihologic (comportamental) ori social (menŃinerea legăturilor cu mediul de suport).

CONCLUZII (6)

� ActivităŃile religioase derulate în cadrul Penitenciarului au impact pozitiv asupra capacităŃii de adaptare la situaŃiile negative caracteristice încarcerării. Astfel este confirmată ce-a de-a treia ipoteză, majoritatea deŃinuŃilor manifestând un gard ridicat al satisfacŃiei faŃă de aceste activităŃi şi faŃă de persoana preotului capelan.

� Problema etichetării şi a lipsei sprijinului acordat de către autorităŃile statului au fost identificate ca principale impedimente ce intervin în cadrul procesului de reintegrare socială. Respingerea socială în momentul eliberaării are efecte negative asupra evoluŃiei viitoare a individului, aceasta determinând o creştere a riscului implicării în acŃiuni infracŃionale. Astfel se confirmă ipoteza potrivit căreia şansele de reintegrare a persoanelor private de liberate sunt mai mici.

� Ipoteza potrivit căreia preotul capelan reprezintă un real ajutor în reintegrarea socială a deŃinuŃilor după momentul eliberării se confirmă parŃial în cadrul studiilor de caz prezentate, existând situaŃii în care găsirea unui loc de muncă a fost facilitată de sprijinul acordat de către preot.

� Al treilea palier al concluziilor, urmăreşte atingerea obiectivelor stabilite la debutul cercetării.

� Primul obiectiv propus a fost „identificarea dimensiunilor participării persoanelor private de libertate la viaŃa religioasă ortodoxă din Penitenciarul Oradea". Acest obiectiv a fost atins prin descrierea gradului de satisfacŃie cu fiecare componentă a vieŃii religioase (slujbe, rugăciuni, spovedanii, utrenii, vecernii etc.), toate fiind apreciate la cote ridicate.

CONCLUZII (7)

� Al doilea obiectiv al cercetării a urmărit observarea valenŃelor pozitive pe care le comportă o viaŃă religioasă activă în detenŃie. Au fost surprinse următoarele valenŃe pozitive: recăpătarea încrederii şi stimei de sine; modificări comportamentale, comunicaŃionale şi de relaŃionare, acestea, de fapt, fiind ingrediente necesare spre o reinserŃie socială mai facilă.

� Al treilea obiectiv a dorit să surprindă analizarea modului în care regăsirea lui Dumnezeu în penitenciar, contribuie la reintegrarea foştilor deŃinuŃii". ModalităŃile principale ale acestei legături se explică prin: modificări la nivelului comportamentului, continuarea vieŃii religioase după punerea în libertate şi prin interiorizarea mesajelor religioase.

� Răspunsul la întrebarea de cercetare „În ce mod activitatea religioasă din Penitenciarul Oradea, poate contribui la reinserŃia socială a foştilor deŃinuŃi?" este unul destul de complex. Am putea rezuma contribuŃia serviciilor religioase la reintegrarea socială a delincvenŃilor astfel, prin: stabilirea canalelor de comunicare cu deŃinuŃii înca de la debutul pedepsei; implicarea condamnaŃilor care doresc să participe, în serviciile religioase derulate în mediul carceral (slujbe, consilieri etc.); ajutorarea celor nevoiaşi (cu haine, îmbrăcăminte etc.); stabilirea şi menŃinerea legăturilor cu mediul de suport (familie şi preotul paroh); încurajarea continuării unei vieŃi active pe plan spiritual după liberarea din detenŃie; învăŃarea şi respectarea mesajelor pozitive cuprinse în Sfânta Scriptură, elemente ce favorizează adoptarea unui comportament prosocial; modificările comportamentale ca urmare a adoptării unui stil de viaŃă responsabil pe plan social.

Vă mul Ńumescpentru aten Ńia

acordat ă