UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOLOGIE SI GEOFIZICA

TEZA DE DOCTORATCONTRIBUTII LA IDENTIFICAREA SI EVALUAREA ROCILOR SURSA DE HIDROCARBURI PE BAZA DIAGRAFIEI GEOFIZICE.

APLICATII PENTRU FORMATIUNILE PALEOGENE DIN DEPPRESIUNEA PRECARPATICA DIN MUNTENIA

CONDUCATOR STIINTIFIC

Doctorand

Prof. dr. ing. Aurelian NEGUT

Ing. Livia Ecaterina MAN

BUCURESTI 2007

REZUMATFormarea rocilor sursa este controlata de trei factori:

- factorul biologic care presupune o cantitate insemnata de materie organica devalizata. Lipidele sunt componentii organici principali care, prin decarboxilare, pot produce hidrocarburi. Importante mai sunt steroidele, al caror grad de aromatizare creste odata cu maturizarea materiei organice si porfirinele, pigmenti care dau indicatii asupra temperaturilor de formare a petroluui.

- factorul geochimic se refera la existenta unui mediu de sedimentare anoxic (cu un continut de oxigen dizolvat in apa mai mic de 0,5 mg/l).- factorul geologic consta in existenta unei rate de sedimentare si subsidente ridicate, care sa pemita ingroparea rapida si conservarea materiei organice.

Transformarea materiei organice in petrol se produce in mai multe etape: Pe masura ce strabate coloana de apa sunt descompuse zaharidele si o parte din proteine, lipide si uleiuri, cu eliminare de CO2, NO2, H2S, CH4 etc. Dupa ingroparea sedimentelor, incepe diageneza, care are loc pana la adancimi de ingropare de 1500-2000m si temperaturi de 50-65C. Procesul incepe cu actiunea bacteriilor anaerobe, care produc eliberarea atomilor metalici. Reactiile de reducere care au loc pe cateva sute de metri adancime conduc la formarea de hidrocarburi simple, in principal metan., In etapa tarzie a diagenezei, la temperaturi de peste 40 C, alterarea materiei organice consta in reactii de decarboxilare, dimerizare, etc, si este controlata de catalizatori minerali (argile smectitice si dolomite) si mai putin bacteriali.Rezulta hidrocarburi lichide , gazoase si un amestec de geopolimeri condensati, foarte stabil chimic (nu reactioneaza la solventi organici sau acizi), numit kerogen.

Van Krevelen (1961) a separate diferite tipuri de kerogen dupa rapoartele atomice H/C si O/C. Tipul I, cu un raport H/C ridicat (>1,5) si un raport O/C redus (