7/17/2019 rezumat

http://slidepdf.com/reader/full/rezumat-568c200dbed92 1/4

REZUMAT

Cu „școala suspiciunii” suntem în fața unui denunț îndelung anunțat, însăniciodată proclamat cu atâta vehemență. Analizăm în această lucrare „criza” care

cuprinde umanitatea secolului și a începutului de mileniu al !!!"lea. #eclinul

valorilor își are cu siguranță originea în declinul raționalismului și al romantismului

$%ietzsche&, în dezvoltarea științelor 'io"psihologice $medicale& $(reud&, sau în

profundele transformări socio"istorice care încep cu )evoluția (ranceză și

culminează cu )evoluția )usă și totalitarismul comunist și cel nazist $%ietzsche și

*ar+&.

Analiza unei „stări de fapt” a poziției individului de secol ! față de sine, de

altul și de divinitate $Altul& constituie su'stratul acestei lucrări. Care este specicul

aceastei „stări”- %e aăm în fa/a unei permanente confruntări cu „demoni” lăuntrici

incon0tien/i, te+t maifest al visului $(reud&, dar 0i „demoni” e+teriori, marfa $*ar+&,

 încercând să nu mai or'ecăim printre valori incerte 0i neautentice, 1inele și )ăul din

prima disertație a Genealogiei $%ietzsche&.

#emersul nostru a avut la 'ază ideea conform căreia regăsim oarecum avant 

la lettre $„oarecum”, deoarece numai (reud pare să avut o lectură consistentă aromancierului rus& esen/a gândirii „0colii suspiciunii” în interiorul ipotezelor

cognitive folosite de unele persona2e dostoievs3iene. #acă )as3olni3ov se în"„scrie”,

la început, în liniile esen/iale de gândire ale lui %ietzsche, dacă 4merdea3ov sau

*â03in urmează parcă întocmai o latură destul de importantă a suspiciunii

freudiene, iar pesona2e precum 5igaliov sau 6ersilov transcriu aproape ad litteram

corpusuri mar+iste, nu ne rămâne decât să analizăm dacă e+istă o inuen/ă

dostoiev3iană în gândirea lui %ietzsche 0i (reud 0i o empatie ideatică $o uență&

 între *ar+ 0i #ostoievs3i. #e asemenea, această ultimă idee a empatiei *ar+"#ostoiev3i poate analizată, pe rând, 0i în ceea ce prive0te posi'ila empatie $a"

uență& #ostoievs3i"%ietzsche 0i #ostoievs3i"(reud. Această analiză formează

o'iectul cercetării noastre. 7+istă desigur uență și inuență dostoievs3iană cu

*ar+, %ietzsche și (reud.

7/17/2019 rezumat

http://slidepdf.com/reader/full/rezumat-568c200dbed92 2/4

Am procedat istoric și hermeneutic atunci când am analizat pro'lema

e+isten/ei răului în lume 0i pro'lema ridicată de li'ertatea individuală de a alege

 între 'ine 0i rău. $%u e+istă lucrare dostoievs3iană care să nu trateze aceste două

pro'leme, după cum nu e+istă suspiciune care să nu lovească precum un „ciocan”

 în vechile „ta'le"supoziții” care descriau cu pretenția e+actității natura 'inelui, arăului, ori a li'ertății&. 4usceptând o realitate, deviem inevita'il în criză. !ar dacă

privim criza ca pe o in"uență derivată din temerile persona2elor dostoievs3iene

$!van, )as3olni3ov, 8osima&, atunci lucrurile se clarică. 9manitatea este semn al

suspiciunii: ea însăși este cea care devine suspicioasă. ;mul îl tratează pe om ca

forță de muncă, îl valorică, iar când tre'uie ca el să se re"prezinte nu mai reușește

pentru că se aă într"un continuu proces de duplicare, de multiplicare. !ar în acest

moment apar, inevita'il, simptomele, disfuncțiile, asalturi ale inconștientului în

conștient, patologii, cliva2e, 'oli. )ăspunsurile pe care le aă aceste disfuncții,tratamentele, diagnosticele le regăsim textual și testual la #ostoievs3i și în „școala

suspiciunii”.

7+istă o serie de legături între tema se+ualității $(reud& și moartea lui

#umnezeu $%ietzsche& pe care (oucault o sesizează, între analiza „aici”"ului, a

pământului operată de *ar+ și îndemnul către preaplinul vieții acesteia realizat de

#ion<sos"ul nietzscheean. *oartea lui #umnezeu, ca apex   al crizei nu tre'uie

 înțeleasă ca un sfârșit al domniei sale istorice, nici ca o constatare a ine+istenței lui,ci ca spațiu, de acuma, constant al e+perienței noastre. *oartea lui #umnezeu,

retrăgând e+istenței noastre limita %elimitatului, o conduce înspre o e+periență în

care nimic nu mai poate să anunțe e+terioritatea inței, spre o e+periență, prin

urmare, interioară și suverană. =nsă o astfel de e+periență, în care iz'ucnește

moartea lui #umnezeu, își descoperă ca pe propriul său secret și ca pe propria sa

lumină nitudinea proprie, domnia nelimitată a >imitei, vidul acestei depășiri, în

care ea își aă sfârșitul și se a'andonează pe sine”. *oartea lui #umnezeu a fost

evenimentul care a născut, deocamdată spre nesfârșit, criza ultimă a umanității, îndoiala, nalitatea, neliniștea, moartea.

Criza își aă, totuși, soluțiile. ; singură ie0ire e posi'ilă $„vine o clipă când îți

tre'uie neapărat o ieșire”, îi spunea *armeladov lui )as3olni3ov&? a admite Adevărul

suprem că #umnezeu 0i divinul se întruchipează nu în dominare, ci în li'ertatea

 însă0i, în umanitate 0i nu în autoritate @ umanitate ce devine astfel divino"

7/17/2019 rezumat

http://slidepdf.com/reader/full/rezumat-568c200dbed92 3/4

umanitate, teandricitate. 4olu/ia crizei stă în li'ertate. >i'ertatea este elementul

central al oricărei teorii care asigură demnitatea 0i fericirea. 4au, cum adesea

spunea ier3egaard, contrariul păcatului nu stă în virtute, ci în li'ertate. Adevăratul

drum $„ieșirea” din criză& nu"l reprezintă negarea e+isten/ei 'inelui 0i răului, ca 0i

cum ar o povară închipuită. 7l nu constă nici în revolta împotriva 'inelui sau împotriva răului. Acest drum constă @ după cre0tinism @ în transgurarea luptei în

dragoste 0i iu'ire li'er consim/ite pentru #umnezeu 0i pentru celălalt, o iu'ire

creatoare ce oferă omului acel punct de spri2in de care are atâta nevoie. #oar acea

transcende te ipsum augustiniană îl poate conduce pe om către o li'ertate 'enecă

0i către fericire.

*agisterul 7c3hart ne vor'e0te despre omul nobil  care iese din sine 0i,

mergând într"o /ară străină, se întoarce acasă mai 'ogat. Acest om se întoarce mai'ogat decât era atunci când a ie0it. Cel ce a ie0it astfel din sine însu0i va redat

sie0i într"un mod 0i mai propriu. Bi tot ceea ce a lăsat în întregime în multiplicitate, îi

va din nou înapoiat în simplitate deoarece se regăse0te pe sine însu0i 0i toate

lucrurile în clipa prezentă a unită/ii. #acă ar ie0i cineva astfel, s"ar întoarce mai

no'il decât era atunci când ar ie0it. Acest om trăie0te acum într"o libertate

detaşată, neavând nimic căruia să i se supună sau pe care să"l posede mai mult sau

mai pu/in? tot ce"i este propriu lui #umnezeu îi este propriu. Aceasta este solu/ia pe

care însu0i #ostoievs3i o propune, iar li'ertatea aată este proprie celui care 0i"apărăsit propriul, care s"a depă0it pe sine, care s"a născut din nou, care a urmat pe

#umnezeu 0i s"a înhăinat cu el. 7ste proprie celui care a părăsit pământul.

!storia inței s"a mai rescris încă odată cu *ar+, %ietzsche și (reud. =ncercând

să recunoască fondul intim uman cei trei s"au avântat până la limita cunoașterii.

A2unși aici nu le rămâne decât să accepte că ința și 'inele $indiferent cum este el

 înțeles& sunt strâns legate de li'ertate și, ca atare, însoțite constant și continuu de

lipsă de li'ertate. (iința implică victoria asupra nimicului, 'inele implică victoria

asupra răului. Ca li'ertate, #umnezeu e ința care a vrut să e, și deci e victorie

asupra nimicului, și îi conține posi'ilitatea: e alegere a 'inelui, și deci e victorie

asupra răului, și îi conține posi'ilitatea. Ca voință de a și alegere a 'inelui, ca

văzut în această pozitivitate $originară& a sa, #umnezeu conține, deci în sine, ca

posi'ilități ab aeterno  învinse și depășite, nimicul și răul. „=ntreaga școală a

suspiciunii” procedează, oarecum, pe 'aza unor constatări empirice. rocedează

7/17/2019 rezumat

http://slidepdf.com/reader/full/rezumat-568c200dbed92 4/4

precum !van aramazov. #ostoievs3i din ultima perioadă renunță denitiv la

seducția acestui mod de a gândi. !van aramazov o'servă că răul este în întregime

real în lume, prezent într"o du'lură angoasantă pentru cei care vor să"i cunoască

„de ce”"ul împreună cu nedreptatea, cu urâtul, cu inegalitatea și inconștientul.

#ostoievs3i știe, și aceasta este soluția lui ultimă la fondul pro'lemei, că răula'solut nu se vede printre cele ce sunt. 7l știe, ca un 'un creștin, că #umnezeul

Adevărat din #umnezeu Adevărat nu are cum să permită manifestarea acestuia și

nici măcar „venirea”, creearea lui în ință $„totul e 'ine”&. #ostoievs3i gândește

soluțiile pro'lemei ca un doctor al 1isericii. entru el răul nu este nimic altceva

decât e+cluderea și privațiunea voluntar asumate de unele ce fac parte din rândul

celor cărora #umnezeu le"a dăruit o natură rațională, așa cum sărăcia este

e+cluderea 'ogăției, inegalitatea a egalității, suferința e+cluderea fericirii.