Legume rezumat

16
4.6.2. Cerinţele plantelor legumicole faţă de CO 2 Dioxidul de carbon este gazul esenţial în procesul de fotosinteză. În atmosferă, se menţine la nivel aproape constant, înregistrând uneori şi variaţii determinate de intensificarea activităţii microorganismelor şi metabolismului plantelor, care determină o scădere a concentraţiei de CO 2 ziua, în urma consumului în procesul de fotosinteză, şi o creştere în timpul nopţii, fiind eliberat prin respiraţie. În sol, conţinutul în CO 2 este mai ridicat vara şi mai scăzut iarna, mai mare când solul este prea umed şi mai mic în solurile afânate, mai mic în partea superioară a solului decât în profunzime etc. Absorbţia dioxidului de carbon este influenţată de o serie de factori şi anume: deschiderea completă a stomatelor frunzelor; aprovizionarea cu apă şi substanţe nutritive la nivel optim a plantelor, ştiind că o frunză absoarbe CO 2 necesar pentru a sintetiza 1 g glucoză din 2500 l aer (Voican V., 1984); prezenţa curenţilor care produc mişcări ale aerului şi o bună repartizare a dioxidului de carbon în atmosferă. În lipsa curenţilor de aer, se consumă numai dioxidul de carbon din jurul frunzelor, care este în cantitate foarte mică. Această situaţie se întâlneşte la culturile din sere, unde curenţii de aer lipsesc, însă, pentru a asigura un consum uniform al CO 2 , se procedează la aerisirea serelor natural sau forţat, cu ajutorul ventilatoarelor, creând curenţi de aer. La culturile înfiinţate în câmp nu se întâlneşte această situaţie, întrucât aerul este în continuă mişcare, existând curenţi chiar şi la o adiere de vânt. temperatura şi intensitatea luminoasă. Cu cât temperatura şi intensitatea luminoasă au valori mai ridicate (valori optime), cu atât absorbţia CO 2 este îmbunătăţită, plantele reacţionând pozitiv şi la creşterea CO 2 în anumite limite (la cultura din sere). Amplitudinea concentraţiei de CO 2 dintre zi şi noapte este foarte mare la culturile din sere. Astfel, în timpul nopţii, concentraţia de CO 2 ajunge la 0,5%, datorită respiraţiei plantelor şi activităţii microorganismelor, care descompun materia organică. În timpul zilei, concentraţia de CO 2 scade simţitor din primele ore ale dimineţii, deoarece în prezenţa luminii se desfăşoară fotosinteza, în urma căreia se consumă CO 2 şi se eliberează oxigen; această scădere poate ajunge la 0,01% la castraveţi, 0,02% la tomate (Daunicht 1966, citat de Voican, 1984). Ţinând seama de această capacitate extraordinară a plantelor de a absorbi CO 2 , s-au făcut numeroase cercetări pentru îmbogăţirea aerului cu CO 2 (fertilizare cu CO 2 ) în timpul zilei, în diferite concentraţii, la culturile din sere, observând că se obţin sporuri foarte însemnate de producţie, când concentraţia dioxidului de carbon este de 0,3-0,4%. Cercetările au demonstrat că la tomate, o concentraţie de CO 2 de 0,18% a determinat un spor de producţie de 22%, la castraveţi, o concentraţie de 0,23% CO 2 a dat un spor de

description

Dioxidul de carbon este gazul esenţial în procesul de fotosinteză. În atmosferă, se menţine la nivel aproape constant, înregistrând uneori şi variaţii determinate de intensificarea activităţii microorganismelor şi metabolismului plantelor, care determină o scădere a concentraţiei de CO2 ziua, în urma consumului în procesul de fotosinteză, şi o creştere în timpul nopţii, fiind eliberat prin respiraţie.În sol, conţinutul în CO2 este mai ridicat vara şi mai scăzut iarna, mai mare când solul este prea umed şi mai mic în solurile afânate, mai mic în partea superioară a solului decât în profunzime etc.Absorbţia dioxidului de carbon este influenţată de o serie de factori şi anume:deschiderea completă a stomatelor frunzelor;aprovizionarea cu apă şi substanţe nutritive la nivel optim a plantelor, ştiind că o frunză absoarbe CO2 necesar pentru a sintetiza 1 g glucoză din 2500 l aer (Voican V., 1984);prezenţa curenţilor care produc mişcări ale aerului şi o bună repartizare a dioxidului de carbon în atmosferă. În lipsa curenţilor de aer, se consumă numai dioxidul de carbon din jurul frunzelor, care este în cantitate foarte mică. Această situaţie se întâlneşte la culturile din sere, unde curenţii de aer lipsesc, însă, pentru a asigura un consum uniform al CO2, se procedează la aerisirea serelor natural sau forţat, cu ajutorul ventilatoarelor, creând curenţi de aer. La culturile înfiinţate în câmp nu se întâlneşte această situaţie, întrucât aerul este în continuă mişcare, existând curenţi chiar şi la o adiere de vânt.temperatura şi intensitatea luminoasă. Cu cât temperatura şi intensitatea luminoasă au valori mai ridicate (valori optime), cu atât absorbţia CO2 este îmbunătăţită, plantele reacţionând pozitiv şi la creşterea CO2 în anumite limite (la cultura din sere). Amplitudinea concentraţiei de CO2 dintre zi şi noapte este foarte mare la culturile din sere. Astfel, în timpul nopţii, concentraţia de CO2 ajunge la 0,5%, datorită respiraţiei plantelor şi activităţii microorganismelor, care descompun materia organică. În timpul zilei, concentraţia de CO2 scade simţitor din primele ore ale dimineţii, deoarece în prezenţa luminii se desfăşoară fotosinteza, în urma căreia se consumă CO2 şi se eliberează oxigen; această scădere poate ajunge la 0,01% la castraveţi, 0,02% la tomate (Daunicht

Transcript of Legume rezumat

4.6.2. Cerinele plantelor legumicole fa de CO2Dioxidul de carbon este gazul esenial n procesul de fotosintez. n atmosfer, se menine la nivel aproape constant, nregistrnd uneori i variaii determinate de intensificarea activitii microorganismelor i metabolismului plantelor, care determin o scdere a concentraiei de CO2 ziua, n urma consumului n procesul de fotosintez, i o cretere n timpul nopii, fiind eliberat prin respiraie.n sol, coninutul n CO2 este mai ridicat vara i mai sczut iarna, mai mare cnd solul este prea umed i mai mic n solurile afnate, mai mic n partea superioar a solului dect n profunzime etc.Absorbia dioxidului de carbon este influenat de o serie de factori i anume: deschiderea complet a stomatelor frunzelor; aprovizionarea cu ap i substane nutritive la nivel optim a plantelor, tiind c o frunz absoarbe CO2 necesar pentru a sintetiza 1 g glucoz din 2500 l aer (Voican V., 1984); prezena curenilor care produc micri ale aerului i o bun repartizare a dioxidului de carbon n atmosfer. n lipsa curenilor de aer, se consum numai dioxidul de carbon din jurul frunzelor, care este n cantitate foarte mic. Aceast situaie se ntlnete la culturile din sere, unde curenii de aer lipsesc, ns, pentru a asigura un consum uniform al CO2, se procedeaz la aerisirea serelor natural sau forat, cu ajutorul ventilatoarelor, crend cureni de aer. La culturile nfiinate n cmp nu se ntlnete aceast situaie, ntruct aerul este n continu micare, existnd cureni chiar i la o adiere de vnt. temperatura i intensitatea luminoas. Cu ct temperatura i intensitatea luminoas au valori mai ridicate (valori optime), cu att absorbia CO2 este mbuntit, plantele reacionnd pozitiv i la creterea CO2 n anumite limite (la cultura din sere). Amplitudinea concentraiei de CO2 dintre zi i noapte este foarte mare la culturile din sere. Astfel, n timpul nopii, concentraia de CO2 ajunge la 0,5%, datorit respiraiei plantelor i activitii microorganismelor, care descompun materia organic. n timpul zilei, concentraia de CO2 scade simitor din primele ore ale dimineii, deoarece n prezena luminii se desfoar fotosinteza, n urma creia se consum CO2 i se elibereaz oxigen; aceast scdere poate ajunge la 0,01% la castravei, 0,02% la tomate (Daunicht 1966, citat de Voican, 1984).innd seama de aceast capacitate extraordinar a plantelor de a absorbi CO2, s-au fcut numeroase cercetri pentru mbogirea aerului cu CO2 (fertilizare cu CO2) n timpul zilei, n diferite concentraii, la culturile din sere, observnd c se obin sporuri foarte nsemnate de producie, cnd concentraia dioxidului de carbon este de 0,3-0,4%.Cercetrile au demonstrat c la tomate, o concentraie de CO2 de 0,18% a determinat un spor de producie de 22%, la castravei, o concentraie de 0,23% CO2 a dat un spor de producie de 32% (Daunicht 1966,citat de Voican 1984). Creterea concentraiei de CO2 la 900 mol/m3 timp de 10 sptmni, la tomate, a determinat o rat de cretere cu 18-30% mai mare, fotosinteza a crescut, iar sporul de producie a fost de 22-80% n funcie de soi, comparativ cu martorul (330 mol/m3, Yelle i colab., 1990). Castraveii cultivai n sistemul hidroponic, la o concentraie de 0,1-0,15% CO2, au dat o producie mai mare i mai timpurie cu 8-21 zile. La salat, s-au obinut sporuri de producie de 56%.Cercetrile efectuate de Vlad I. i Mariana Vlad (2000) prin fertilizarea culturilor de tomate din sere cu CO2 0,1%, prin tuburi de folie perforat din metru n metru, au constatat o cretere a numrului de inflorescene pe plant, a numrului de fructe pe inflorescen i pe plant, producia timpurie a crescut cu 42%, iar producia total cu 41,5%. Injectarea apei pentru irigat cu CO2 stimuleaz formarea acidului carbonic, mrete capacitatea plantei de a absorbi Mg i Ca (ploaie carbonic). Aceasta permite dezvoltarea sistemului radicular, reduce coninutul n azotai i determin o cretere mai rapid a plantei i a produciei. Apa administrat pe suprafaa frunzelor permite plantei s absoarb ngrmintele mai uor; folosirea pesticidelor i erbicidelor poate fi redus cu 50% (Kuckens A., 1988).

Surse de CO2 folosite pentru fertilizarea carbonic sunt:

gheaa carbonic; arderea hidrocarburilor (metan, propan, butan); arderea petrolului lampant; CO2 lichefiat n butelii; gaze recuperate de la centralele termice (procedeu olandez); descompunerea materiei organice din sol de ctre microorganisme, elibernd CO2, att n sol ct i n atmosfer; apa provenit din precipitaii sau irigaie; ngrmintele organice, n general cele provenite de la cabaline i taurine, care degaj o cantitate mare de CO2 n timpul fermentrii (dup 4 zile 21 l/m2 cel de taurine i 88 l/m2 cel de cabaline).

Exist i situaii cnd concentraia dioxidului de carbon crete foarte mult, att n sol ct i n atmosfer, atingnd valori de peste 1%, cu efect inhibitor asupra respiraiei plantelor. Prevenirea excesului de CO2 n sol, cu efect inhibitor asupra creterii rdcinilor, se face prin afnarea acestuia, pentru ptrunderea oxigenului i eliberearea CO2. n atmosfer, creterea concentraiei de CO2 poate fi util pentru pstrarea legumelor n silozuri i anuri, pentru c o concentraie de 1-3% nhib respiraia, iar excesul provine din respiraia plantelor, ca urmare a schimbului de aer limitat cu exteriorul. n aceste condiii se pstreaz rdcinoasele i cartofii.Creterea cantitii de CO2 din aer prezint importan pentru pstrarea produselor legumicole un timp mai ndelungat. Astfel, au fost fcute cercetri de pstrare a conopidei la 1C, n atmosfer normal i modificat cu 3% CO2, i 2,5, 5 i 10% CO2 cu i fr pretratament, i 15% CO2. Dup 7 zile, la o concentraie de 5% CO2, inflorescenele au avut o calitate comercial bun, iar la cele cu 10% CO2 i pretratament, inflorescenele s-au nglbenit, deoarece respiraia a fost aproape blocat (Romo-Parada, 1989).Pstrarea cepei n atmosfer modificat, cu 5% CO2 i 3% O2, a determinat prelungirea repausului vegetativ (Smittle, 1988). Prezena catafilelor a dus la meninerea n bulb a unei concentraii mari de CO2, ceea ce a dus la diminuarea respiraiei de 1,9 ori, comparativ cu bulbii la care catafilele au fost ndeprtate (Burzo, 1986).

4.6.3. Relaiile plantelor legumicole cu alte gazeCreterea i dezvoltarea plantelor legumicole este foarte mult influenat i de prezena altor gaze n atmosfer, n afar de oxigen i dioxid de carbon. Gazele care se ntlnesc n atmosfer sunt: amoniacul, dioxidul de sulf, ozonul, fluorul, clorul, hidrogenul sulfurat, etilena, vaporii de mercur etc.Prezena acestor gaze n atmosfer, n cantitate foarte mic, nu este duntoare plantelor (depinde de gaz), ns peste anumite limite devin extrem de toxice.Poluarea aerului este determinat de: activitatea industrial; circulaia autovehiculelor (eliminarea gazelor de eapament, n urma arderii combustibilului); depozitarea necorespunztoare a deeurilor industriale; substanele radioactive acumulate n atmosfer, ca urmare a exploziilor nucleare sau defeciuni ale reactoarelor nucleare, care sunt extrem de periculoase.Amoniacul provine din descompunerea gunoiului de grajd, n primele faze ale acestui proces. Pentru a evita efectele negative asupra plantelor, gunoiul de grajd se aplic toamna, la pregtirea terenului, astfel, excesul de amoniac se elimin pn la nfiinarea culturilor. Exist i situaii n practic cnd se folosete gunoi semifermentat la culturi (mulcire) sau gunoiul de psri (la fertilizarea fazial a culturilor din sere). n aceste situaii, trebuie tiut faptul c, amoniacul degajat prin fermentaie nu trebuie s depeasc 0,1%, deoarece apar arsuri pe frunze i de aceea trebuie efectuate aerisiri pentru eliminarea excesului de amoniac i udarea din abunden pentru accelerarea procesului de fermentaie.Dioxidul de sulf (SO2) este foarte toxic i la concentraii foarte mici (0,001-0,002). Acesta, n reacie cu apa din precipitaii, formeaz compui foarte toxici (ploi acide), care pot distruge culturile legumicole.Cercetrile efectuate de Lctu i Voican (1997) la tomate au artat c, la concentraii de 0,4-0,6 vpm, timp ndelungat, pe frunze apar pete necrotice, iar concentraiile mai mari aprute accidental, chiar pe durat mic, determin formarea petelor necrotice ntre nervuri, frunzele se usuc i cad.Gazele pe baz de Fl, Cl i oxidul de carbon, provenite de la diferite uniti industriale, sunt toxice pentru plante. Sunt afectate att culturile din cmp, dar i cele protejate, de aceea trebuie evitate terenurile din apropierea unitilor industriale.Etilena este prezent n atmosfer n concentraie de 0,1 vpm, dar n zona limitrof unitilor industriale poate ajunge la 0,5 vpm, n timp ce n ser atinge chiar valoarea de 1 vpm. Este regulator de cretere, n concentraie mic, 0,1-0,2 vpm, dar n concentraii mari determin reducerea creterii i dezvoltrii plantelor, reduce procentul de avortare a florilor. Este folosit pentru maturarea tomatelor, dup desprinderea de plant, n concentraie de 1. Peste aceast concentraie, devine toxic.Azotul este folosit n scopul pstrrii legumelor n depozite, pe o durat mai mare de timp, i se bazeaz pe inhibarea procesului de respiraie. n atmosfer, oxizii de azot, alturi de gazele de eapament, determin rsucirea frunzelor, timpul de manifestare a simpomelor este de 1-2 ore la concentraii de 2-10 vpm (Lctu, Voican, 1997). n funcie de sensibilitatea plantelor legumicole la diferii poluani, acestea se mpart n mai multe grupe (tabelul 4.20).Msuri de prevenire a polurii culturilor legumicole: evitarea cultivrii solelor i parcelelor din apropierea marilor uniti industriale, cu plante legumicole cu grad de sensibilitate ridicat; evitarea folosirii apelor sulfuroase pentru irigarea culturilor; folosirea corect a ngrmintelor i pesticidelor; efectuarea culturilor n spaii protejate n zonele cu risc mai mare; dotarea unitilor poluante cu filtre speciale, pentru reducerea cantitii de gaze eliberate n atmosfer.Tabelul 4.20Gradul de sensibilitate a legumelor fa de poluarea aerului(Al. Ionescu, 1982)

Gazele (CO2, CO, CH2, SO2, NO2, NO), clorul, fluorul, ozonul i vaporii de ap, opresc radiaiile infraroii de la suprafaa pmntului s se piard n spaiu, ceea ce face ca energia caloric s ajung la o anumit nlime, ca o ptur cald de gaze. Creterea temperaturii este determinat de creterea coninutului atmosferei n CO2, CO, CH4, SO2, vapori de ap, particule minerale. Metanul, oxizii de azot i compuii cu clor, fluor i carbon, contribuie cu 1520 % la creterea efectului de ser i sunt strns legai de ritmul de industrializare i de dezvoltare al omenirii. n anul 2030 concentraia de gaze i aerosoli se va dubla, iar n 2100 se va tripla (Davidescu Velicica, 1998). Creterea temperaturii atmosferei terestre duce la topirea ghearilor, creterea nivelului apelor, restrngerea uscatului, afectarea ecosistemelor actuale, extinderea arealelor de cultur a plantelor spre latitudinea nordic, nmulirea bolilor i a duntorilor etc., se estimeaz o cretere a temperaturii cu 5 C.

RezumatCunoaterea factorilor de mediu, i mai ales a influenei acestora asupra plantelor, este esenial n conducerea corect a tehnologiei de cultur, n special n spaiile protejate. Temperatura este factorul cu aciune limitativ, doarece de ea depinde nfiinarea culturilor i respectiv desfiinarea acestora. Fiecrei specii legumicole i corespunde o temperatur minim, una optim i una maxim cu importan deosebit pentru practic. n funcie de cerinele fa de temperatur, speciile se clasific n 5 categorii, cunoaterea acestora avnd rol n stabilirea epocilor de nfiinare a culturilor. Sunt specii foarte rezistente la frig, respectiv plantele perene (tevie, mcri, revent, sparanghel) care ierneaz n cmp, specii rezistente care se cultiv primvara devreme (morcov, ptrunjel, varz, ceap etc), pretenioase la cldur (tomate, ardei, vinete) i rezistente la cldur (bostnoase, bame). Lumina este un factor foarte important, n special pentru culturile din spaiile protejate, unde n perioada noiembrie-martie este deficitar, impunndu-se iluminarea suplimentar. Aceasta este destul de scump; din acest motiv folosirea acestei modaliti este foarte restrns n acest domeniu. Lumina influeneaz viaa plantelor prin intensitate, fiind specii legumicole care au nevoie de o intensitate luminoas mai mare (tomate, ardei, vinete), specii care au nevoie de intensitate mic (ceapa, salata, usturoiul) sau specii care nu au nevoie de lumin n perioada de definitivare a nsuirilor organoleptice a prilor comestibile (cicoare, sparanghel, conopid). Durata zilei de lumin este diferit, speciile legumicole fiind de zi lung, de zi scurt sau indiferente. Calitatea luminii influeneaz procesele de cretere i fructificare; speciile legumicole de la care se consum fructele reacioneaz pozitiv la radiaiile roii, rou ndeprtat, portocalii i galbene. Speciile legumicole de la care se consum frunzele valorific foarte bine radiaiile albastre, violete i verzi. Apa este indispensabil pentru plante, dar n mod special trebuie reinut c legumicultura nu se poate practica dect n condiii de irigare. Consumul de ap al plantelor este influenat de o serie de factori, cerinele plantelor legumicole sunt diferite, dar stabilirea unui regim de irigare corespunztor i alegerea metodei adecvate asigur apa necesar n cultur. Solul este mijlocul de producie cel mai important i suportul pentru plante. Influeneaz prin nsuirile fizico-chimice (structur, textur, gardul de permeabilitate, capacitatea de tamponare, capacitatea de reinere a apei, reacia solului, soluia solului etc.) i un aspect important este meninerea i mbuntirea acestora. Pentru speciile legumicole se aleg cele mai bune soluri, grad ridicat de fertilitate, cu textur luto-nisipoas sau nisipo-lutoas, afnate, profunde etc.Plantele legumicole sunt n general pretenioase fa de hran, de aceea trebuie atenie la pregtirea terenului i la stabilirea unui plan de fertilizare pentru perioada de vegetaie care s asigure hrana necesar pentru cretere i fructificare.Aerul, prin coninutul de oxigen i CO2, contribuie la desfurarea proceselor fiziologice din plante care asigur desfurarea tuturor fenofazelor plantei.Factorii de mediu pot fi n situaie de exces sau de deficit, cu o serie de implicaii asupra plantelor. Prin tehnologia de cultur se poate interveni n scopul asigurrii acestora n funcie de cerinele plantelor i trebuie s fie n corelaie direct.

Unitatea de nvare nr.5

zONAREA LEGUMICULTURII I BAZA MATERIAL PENTRU PRODUCEREA LEGUMELOR

Obiective Caracterizarea zonelor de favorabilitate a legumelor n scopul valorificrii superioare a condiiilor de mediu de ctre speciile legumicole nsuirea principiilor care stau la baza dezvoltrii legumiculturii nelegerea necesitii organizrii productorilor de legume n organizaii i grupuri de productori Folosirea bazei materiale adecvate activitii de producere a legumelor

Cultura legumelor este o activitate care se desfoar tot timpul anului, datorit posibilitii efecturii culturilor n spaii protejate (solarii, sere, rsadnie, cnd n cmp acestea nu se pot cultiva). Reuita culturilor legumicole depinde foarte mult de condiiile de clim i sol n care se cultiv, de calitatea lucrrilor executate, de sortimentul de soiuri i hibrizi, precum i de baza tehnico-material utilizat.

5.1. Zonarea legumiculturiiPrin zonarea speciilor legumicole se nelege repartizarea teritorial a culturilor de legume pe baza interdependenei unor factori care favorizeaz sau limiteaz posibilitaile de valorificare a potenialului biologic, imprimnd legumiculturii un caracter zonal. De asemenea, prin zonarea legumiculturii se nelege stabilirea unor teritorii cu condiii pedoclimatice i social-economice, n concordan cu cerinele plantelor legumicole.Zona legumicol este considerat un teritoriu cu caracteristici omogene, n care condiiile de mediu sunt destul de asemntoare. Stabilirea zonelor de cultur a legumelor s-a fcut pe baza unui studiu amnunit al factorilor care contribuie la reuita culturii dintre care: factorii climatici (temperatura, precipitaiile, lumina, vntul), factorii geografici, care influeneaz indirect factorii climatici (altitudinea, latitudinea i longitudinea), factorii edafici (tipul de sol, structura i textura solului, capacitatea de cmp pentru ap, porozitatea, soluia solului, pH-ul, coninutul n humus etc.) i factorii social-economici (asigurarea forei de munc, tradiia n cultura legumelor, apropierea de cile de acces, care trebuie s fie practicabile tot timpul anului, asigurarea pieei de desfacere a produselor, posibilitatea asigurrii bazei materiale pentru producia legumicol, nivelul investiiilor, precum i forma de proprietate: de stat sau particular. n Romnia, stabilirea zonelor favorabile pentru cultura legumelor s-a efectuat n trei etape. Prima a fost perioada 1953-1954, cnd s-a inut seama mai mult de factorii economici, amplasnd culturile legumicole n jurul oraelor, centrelor muncitoreti, pentru aprovizionarea populaiei cu legume.A doua etap de zonare s-a efectuat n perioada 1956-1961, cnd s-au stabilit 6 zone pentru cultura legumelor (Cmpia de sud-vest a rii, Cmpia Munteniei i Olteniei, Cmpia Transilvaniei, Cmpia Moldovei i zona de deal). S-au ntocmit hrile ecologice pentru speciile legumicole cele mai importante (tomate, castravei, ceap, varz, ardei, mazre, fasole, rdcinoase).A treia etap a fost ntre 1975-1977, cnd s-au delimitat 3 zone de favorabilitate pentru cultura legumelor, care sunt valabile i n prezent (fig. 5.1.).Zonarea se execut de persoane numite prin ordin al ministrului, conform legislaiei n vigoare. n momentul de fa este n vigoare Legea nr. 312/2003, republicat n 2007, legea privind producerea i valorificarea legumelor, n care sunt prezentate i cele trei zone de producere a legumelor.

Fig. 5.1 Zonele de favorabilitate pentru cultura legumelor

Zona I reprezint zona cea mai favorabil pentru cultura legumelor, deoarece condiiile de mediu sunt cele mai prielnice i permit practicarea tuturor sistemelor de cultur. Aici este concentrat cea mai mare suprafa cultivat cu legume, circa 57% i se obin cele mai mari producii destinate consumului proaspt i industrializrii. n aceast zon s-au nfiinat cele mai renumite staiuni de cercetare pentru legumicultur, respectiv la Buzu, Brila, Arad, Dbuleni i ICLF Vidra.Cuprinde dou subzone: subzona I cuprinde partea de sud-est a rii (Lunca Dunrii, Cmpia Brganului, Biletiului i Burnasului) incluznd judeele: Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Ilfov, Clrai, Ialomia, Buzu, Brila, Tulcea i Constana. Se caracterizeaz printr-un climat de step, cu ierni aspre, unde zpada este adesea spulberat. Verile sunt clduroase i iernile aspre, precipitaiile au caracter torenial la nceputul verii, instalarea unor perioade de secet prelungit fiind evident. Temperatura medie a anului este de 10-11C, umiditatea relativ de 55-65%, iar media precipitaiilor de 400-500 mm. n aceast subzon se ntlnesc solurile cele mai fertile (cernoziomul castaniu i ciocolatiu), soluri aluvionare cu fertilitate ridicat, nisipoase, precum i brun-deschis de step. Subzona I asigur condiii climatice cu posibiliti de irigare pentru toate speciile legumicole i ndeosebi pentru cele pretenioase la cldur: ardei, vinete, tomate, castravei, pepeni, fasole de gradin, bame i altele; subzona a II-a cuprinde partea de vest a rii, cu judeele Timi, Arad i Bihor. Se caracterizeaz printr-o tempetratur medie anual de 10,5-11C, precipitaii mai multe (550-650 mm anual) i o umiditate relativ de 65-75%. Solurile predominante sunt cernoziomurile, solurile aluvionare, nisipurile solificate, solurile brune de pdure, lcovitile etc.Zona a-II-a este considerat zon favorabil pentru cultura legumelor, ntruct marea majoritate a speciilor legumicole ntlnesc condiii bune pentru cretere i fructificare. Se ntinde n partea de nord a Olteniei, Munteniei, Cmpia Moldovei i o parte din Podiul Transilvaniei. n aceast zon intr judeele: Cara-Severin, Mehedini, Gorj, Vlcea, Arge, Dmbovia, Prahova, Vrancea, Galai, Bacu, Vaslui, Neam, Iai, Suceava, Botoani i Satu-Mare.Se caracterizeaz prin: temperatur medie anul de 9-10C, precipitaii medii anuale de 450-550 mm, umiditatea relativ de 65-80%, i soluri de tip cernoziom, brun de pdure, de lunc, lcoviti i nisipuri solificate. n aceast zon se cultiv 28-30% din suprafaa ocupat cu legume. Speciile legumicole care se cultiv sunt: bulboasele i vrzoasele, care nu sunt pretenioase la cldur i au nevoie de o umiditate mai mare (vrzoasele), dar se cultiv i tomate, ardei, vinete, castravei, fasole etc. Se practic i cultura protejat.Zona a III-a este considerat zona cu grad sczut de favorabilitate pentru cultura legumelor i se ntinde pe o arie destul de restrns. Este localizat n Cmpia Transilvaniei, cuprinznd o parte din judeele: Cluj, Mure, Maramure, Slaj, Bistria-Nsud, Alba, Sibiu, Harghita i Braov.Aceast zon, se caracterizeaz prin temperaturi medii anuale mai mici (8-9,7C), precipitaii mai abundente 600-650 mm anual i o umiditate relativ mai ridicat, 70-80%. Principalele tipuri de sol sunt cele brune de pdure slab sau mediu podzolite i cele aluvionare. Din totalul suprafeei ocupate cu legume n Romnia, n aceast zon se cultiv circa 8%. In aceast zon se cultiv n special legumele rdcinoase, vrzoase i bulboase, iar n anumite microzone se cultiv i castravei, fasole de gradin, mazre de grdin. Se mai pot cultiva tomatele, ardeiul, vinetele, ns pe suprafee mici i nu se pot obine culturi timpurii.n cadrul lucrrilor de zonare s-au stabilit i anumite microzone pentru cultura legumelor. Microzonarea este un subsistem al zonrii, care contureaz arealul unor culturi legumicole la scar redus. Microzonarea este impus de amplitudinea variaiei factorilor pedoclimatici si social-economici specifici unei zone. In cadrul oricarei zone, exist suprafee de teren care sunt avantajoase pentru cultura legumelor dintr-o anumit categorie, ca urmare a expoziiei sau adpostirii naturale. La stabilirea microzonelor se ine cont, pe lng condiiile de mediu, i de elementele social-economice, deoarece acestea se manifest pregnant att prin gradul de specializare a forei de munc, ct i prin puterea economic a fiecarei proprieti agricole. Lucrrile de zonare stau la baza concentrrii, profilrii si specializrii produciei de legume.5.5.1. Construcii legumicoleActivitatea de producere a legumelor, se desfoar n diferite spaii, care fac posibil cultivarea acestora tot timpul anului. Aceste spaii sunt: serele, solariile i rsadniele. Serele sunt construcii legumicole complexe, acoperite cu sticl i dotate cu diferite instalaii, pentru asigurarea factorilor de mediu favorabili, pentru cultura legumelor tot timpul anului. Clasificarea serelor

dup materialul folosit la acoperire- sere propriu-zise (cu pereii i acoperiul din sticl)- sere acoperite cu materiale plastice

dup materialul folosit pentru schelet- sere din metal- sere din lemn- sere din beton- sere mixte

dup gradul de mobilitate- sere fixe- sere mobile

dup tipul constructiv- sere individuale- sere bloc de tip industrial

dup forma acoperiului- sere cu dou pante- sere cu o pant

dup sursa de nclzire- sere nclzite cu ap cald- sere nclzite cu abur- sere nclzite cu aer cald

dup temperatura realizat n interior- sere calde (dotate cu instalaii de nclzire)- sere reci (fr surs de nclzire)

dup prezena parapeilor- sere cu parapei (serele nmulitor folosite pentru producerea rsadurilor)- sere fr parapei (folosite pentru culturi)

dup destinaie- sere pentru producerea rsadurilor (nmulitor)- sere pentru efectuarea culturilor legumicole- sere universale (nmulitor i pentru culturi)

n prezent, n practica legumicol, n ara noastr se folosesc serele bloc de tip Venlo, folosite pentru diferite specii legumicole. Ele se numesc sere universale, ntruct pot fi cultivate cu diverse specii, inclusiv specii floricole. Limea traveei poate fi de 3,2, 6,4 sau 9,6 m. Tendina pe plan mondial este de a utiliza tipuri de sere cu deschidere mare a traveei i mult mai nalte, cu volum mare de aer, posibilitatea cultivrii plantelor n sistemul fr sol, mecanizarea lucrrilor de ntreinere i cultivarea unui numr mai mare de specii legumicole.

Elementele constructive ale serelor bloc de tip VenloFundaia se toarn sub forma unei centuri perimetrale continue i este alctuit din soclu i stlpiori de beton. Soclul se toarn la suprafaa solului pe un strat de nisip, ntre stlpiorii de beton care se amplaseaz la distana de 3 m pe limea serei i la 3,2 m pe lungimea serei, avnd o nlime de 30 cm deasupra solului. n interiorul serei, fundaia este discontinu, format din stlpiori de beton amplasai la 3,2 m/3 m (ca i la perimetru) care se introduc n sol la circa 60 cm, iar la suprafa rmn circa 30 cm. Pentru asigurarea scurgerii apei provenite din precipitaii, la turnarea fundaiei trebuie s se asigure construciei o pant de 5. Stlpii de susinere constituie elementele de rezisten ale serei i sunt confecionai din oel n profil T dublu. Au o nlime de 2,5 m i mpreun cu versanii acoperiului formeaz fermele de susinere. La partea superioar prezint 2 brae de 12 cm, care se folosesc pentru mbinarea cu fermele de legtur. mbinarea ntre stlpii de susinere i stlpiorii de beton se face prin intermediul unui bol cu diametrul de 12 mm, care se introduce n orificiul din captul stlpiorului de beton.Fermele de legtur sunt piese metalice confecionate din oel n profil T simplu i au rolul de a lega stlpii de susinere ntre ei, fiind montate aproape de captul superior al acestora (pe cele dou brae). Fermele de legtur asigur echilibrul i stabilitatea serei i se folosesc i ca suport pentru instalaia de susinere a plantelor.Jgheabul (dolia) se confecioneaz din tabl galvanizat, cu grosimea de 3-4 mm i are seciune trapezoidal, cu deschiderea de 22-25 cm i se monteaz n captul stlpilor de susinere. Rolul jgheabului este de a prelua apa din precipitaiii de pe acoperiul serelor, care se colecteaz n afara construciei, n canalele pluviale betonate, amplasate de-a lungul construciei. De asemenea, are i rolul de a sprjini prourile de la acoperi.Coama reprezint punctul cel mai nalt al serei, (nlimea de la nivelul solului este de 3,2 m), se construiete din metal n profil T i se folosete pentru prinderea prourilor la partea superioar a asoperiului. Distanierul de coam are lungimea de 70 cm i se monteaz ntre coam i ferma de legtur, avnd rol n fixarea coamei i consolidarea construciei.prourile sunt confecionate din metal, n profil T i folosesc pentru montarea sticlei, att la acoperi ct i pe pereii laterali. La acoperi, prourile se fixeaz cu un capt pe coam, cu cellalt pe jgheaburi, iar pe pereii laterali, pe soclu i la nivelul doliei, n acest caz fiind considerate i elemente de rezisten.Contrafiele pot fi scurte i lungi. Contrafiele scurte, se fixeaz pe stlpul de susinere cu un capt, iar cu cellalt capt pe ferma de legtur, prin bulonare, la circa 20% din totalul stlpilor, n special la mijlocul i extremitile serei. Contrafiele lungi se monteaz ntre stlpii 2 i 3 de la capatele traveelor, n diagonal, cu un capt fixat la baza stlpului de susinere, iar cu cellalalt capt la partea superioar a stlpului de susinere urmtor.n practica legumicol se mai exploateaz i alte tipuri de sere cu acoperiul n form de semicerc, cu limi diferite ale traveii etc.Schematic, elementele constructive ale serei bloc de tip industrial sunt prezentate n fig. 5.2.

Fig. 5.2 Elementele constructive ale sere bloc de tip industrial

SolariileSunt construcii legumicole mai simple, cu scheletul din lemn sau metal, acoperite cu materiale plastice i fr surs de nclzire. Se folosesc pentru protejarea culturilor primvara devreme contra ngheurilor i brumelor, n vederea obinerii unei producii mai timpuri, cu circa 3 sptmni fa de culturile din cmp i toamna trziu, n scopul prelungirii perioadei de vegetaie a culturilor mai pretenioase la cldur.Clasificarea solariilor (adposturilor)

dup tipul constructiv individuale tip bloc

dup nlime joase (tunele) nalte (solarii propriu-zise)

dup materialul folosit la schelet din lemn din metal mixte

dup numrul foliilor acoperitoare cu o folie cu folie dubl

dup felul materialelor folosite la acoperi cu polietilen cu policlorur de vinil cu poliester

dup destinaie pentru producerea rsadurilor pentru culturi mixte

dup forma acoperiului n form de semicerc (tunel) cu 2 pante (tip cort)

Tipuri de adposturiTunelul jos reprezint cea mai simpl construcie legumicol, folosit pentru protejarea culturilor primvara foarte devreme, n scopul obinerii de producii extratimpurii i timpurii. Scheletul tunelului este alctuit din arce de nuiele de rchit, salcie, alun, de 1,5 m lungime, nfipte n pmnt, din 2 n 2 metri. Dup caz, se pot folosi i arce din eav, cu diametrul de 5-6 mm sau tuburi de PVC cu diametrul de 20-30 mm, avnd avantajul c durata de folosire este mult mai mare comparativ cu nuielele. Tunelele joase se aplaseaz peste culturile deja nfiinate, de varz timpurie, conopid timpurie, salat, gulioare, ardei, vinete, morcov (specii cu talie joas), avnd o lime de 70 cm sau 140 cm, lungimea de 20-25 m i o nlime de 40-50 cm.Acoperirea tunelului se face cu folie de polietilen cu grosimea de 0,05 - 0,1 mm, de preferat perforat, pentru a se realiza schimbul de aer ntre interiorul i exteriorul tunelului, fr s fie necesar ndeprtarea foliei, care necesit un volum mare de for de munc. Fixarea foliei se face cu pmnt pe prile laterale, iar la capete se leag de un ru. Pe deasupra foliei, ntre 2 arce se mai pune un alt arc, care asigur o stabilitate foarte bun a foliei la vnt. Amplasarea tunelelor se face la 50 cm ntre ele, cnd sunt paralele i 1 m cnd sunt unul n continuarea celuilalt. Instalarea tunelului jos este prezentat n figura 5.3.

Fig. 5.3 Acoperirea tunelului: fixarea foliei cu arce (sus), cu ipci de lemn (mijloc) i cu pmnt (jos)

Solarul tip ICLF VidraEste un tunel nalt, realizat la ICLF Vidra cu lungimea de 66 m, limea de 5,4 m i nlimea de 2,7 m (fig. 5.4).

Fig. 5.4 Solarul tip ICLF Vidra

Elementele constructive ale solarului sunt urmtoareale: fundaia realizat din pahare de eav, care se introduc n sol la 60-80 cm, iar deasupra solului rmn circa 10 cm. Distana dintre pahare este de 4 m. scheletul format din arcuri de eav de 1,25 oli, cu excepia capetelor i mijlocului care au 2 oli. Arcurile se fixeaz pe pahare prin sudur sau uneori prin nurubare. Pentru creterea rezistenei solarului la vnt, la capete, n interior, se mai monteaz cte o ancor nclinat, la 2 m fa de arcada frontal. lonjeroanele constituie elemente de rezisten i stabilitate a solarului i sunt n numr de 3, confecionate tot din eav de un ol. Dou dintre acestea se amplaseaz pe prile laterale (cte unul pe o parte), iar al treilea se fixeaz pe arcade, la punctul cel mai nalt, constituind coama solarului. Fixarea lonjeroanelor pe arcade se face prin sudur. reeaua de srm, realizat din srm galvanizat cu diametrul de 2,8 mm, este mai deas de la coam pn la lonjeroanele laterale (distana ntre srme, 18-20 cm), apoi este mai rar, ajungnd spre baza solarului la 50-60 cm. Reeaua de srm joac rol deosebit n fixarea foliei de polietilen la acoperirea solarului. Cu ct reeaua de srm este mai deas, cu att folia se ntinde mai bine i se evit formarea pungilor de ap care pot determina ruperea foliei i descoperirea solarului. ua sub form de burduf, realizat dintr-un cadru de 3 arcuri de eav de 0,5 oli, mobil, acoperit cu polietilen, care se ridic sau se coboar n funcie de nevoie, constituie i o camer tampon. n loc de burduf, se pot monta 2 ui fixate n balamale, de scheletul solarului. Ua poate fi i simpl, culisant sau cu deschidere obinuit.Acoperirea solarului se face cu folie de polietilen, care se fixeaz cu pmnt pe prile laterale, iar pe deasupra ntre 2 arcuri, folia se ancoreaz cu benzi de polipropilen sau polietilen prinse cu crlige de fier.

Solarul individual n 2 pante (tip cort)Reprezint o construcie simpl, cu scheletul confecionat din lemn, avnd o pondere nsemnat n grdinile familiale, pentru producerea legumelor pentru consum propriu. Dimensiunile solarului sunt variabile, limea fiind de 3-4 m, nlimea la coam de 2-2,5 m, nlimea la dolie 1,5 -1,7 m, iar lungimea de 30-36 m (fig. 5.5).

Fig.5.5 Solarul de tip cortElementele constructive sunt: stlpii de susinere care se ntroduc n sol la 60-70 cm i se aleg stlpi drepi i din lemn de esen tare (stejar, fag, salcm etc.); cpriorii care se fixeaz cu un capt pe stlpii de susinere i cu cellalt pe coam; coama, confecionat din lemn rezistent, prelucrat n profil nu prea mare pentru a reduce umbrirea; dolia (punctul de mbinare dintre acoperi i pereii laterali) are rolul de consolidare a construciei pe lungime, dar i pentru fixarea acoperiului.Acoperirea solarului se face cu prelate de polietilen, care se fixeaz cu ipci de lemn att la acoperi ct i pe pereii laterali i srme la exterior pentru a nu fi desprins de vnt.

Solarul tip tunel nalt cu schelet metalic (fier beton i eav).Este asemntor cu solarul tip ICLF Vidra avnd urmtoarele caracteristici: lungimea 25-50 m, limea 3-4 m i nlimea la coam 1,8-2 m. Arcurile din fier beton, se monteaz la 1,3 m, iar cele din eav la 2-2,5 m, n pahare de eav, fixate prin sudur sau se nfig direct n sol. Reeaua de srm se instaleaz la 35-40 cm una de alta i se nfoar dup fiecare arc. Acoperirea se face cu polietilen cu grosimea de 0,15-0,2 mm, fixat cu benzi de plastic. Aerisirea se face pe la capete, prin intermediul uilor, prin ferestre laterale i prin ridicarea foliei de pe partea lateral.

Solarul individual tip cort din panouri demontabileEste asemntor cu solarul industrial de tip cort cu deosebirea c att acoperiul ct i pereii laterali sunt realizai din panouri demontabile, fiind folosite pe suprafee mici.

Solarul tip blocn practica legumicol, n momentul de fa, solarul bloc (format din 2-3 solarii unite) capt extindere, ns ocup suprafee relativ mici. Avantajele acestui tip de solar sunt: economie de folie de polietilen, prin eliminarea pereilor laterali, posibilitatea executrii mecanizate a lucrrilor de pregtire a terenului i ntreinere a culturilor, volum mai mare de aer care face ca temperatura s se menin la un anumit nivel mai mult timp dect n solariile individuale.Scheletul solarului se construiete din metal i poate fi cu acoperiul n form de arc de cerc sau n dou pante. Limea total este variabil, iar limea unui tronson este de 3 m. Lungimea solarului este de pn la 50 m pentru a prezenta stabilitatea i rezistena necesar la vnturi. Se acoper cu folie de polietilen fixat cu ipci de lemn, cu cleme metalice .a. la nivelul doliei, iar la baz se fixeaz cu pmnt (fig. 5.6).

Fig 5.6 Solarul de tip bloc

Alte tipuri de solarii sunt prezentate n figura 5.7

Fig.5.7 Solarii de tip tunel nalt, individuale sau bloc

RsadnieleSunt cele mai simple i mai ieftine construcii legumicole, folosite n special pentru producerea rsadurilor, dar i pentru nfiinarea culturilor.Clasificarea rsadnielor

dup numrul pantelor cu o pant cu 2 pante

dup materialul de construcie din lemn din prefabricate de beton

dup gradul de mobilitate fixe mobile

dup poziia fa de nivelul solului de suprafa semingropate ngropate

dup sursa de nclzire cu nclzire biologic cu nclzire tehnic

dup temperatura realizat calde (cele cu nclzire tehnic) semicalde (cu nclzire biologic) reci (se nclzesc de la soare)

dup natura materialului de acoperire acoperite cu sticl acoperite cu material plastic

Rsadniele cu o pant cu nclzire biologic reprezint tipul de rsadni cel mai folosit de ctre cultivatorii de legume pentru producerea rsadurilor. Este o rsadni de suprafa sau semingropat, mobil sau semifix, din lemn sau prefabricate de beton. Elementele constructive sunt: tocul de rsadni, confecionat din scndur groas de 3-4 cm, lat de 25-30 cm i are lungimea de 4 m i limea de 1,5 m (fig. 5.8 a). Transversal pe toc, la distana de 1 m se fixeaz ipci de lemn (lantei) de 4/4 cm i lungimea de 1,5 m, folosii pentru sprijinirea ferestrelor de rsadni i consolidarea tocului. Mai multe tocuri, puse unul n continuarea celuilalt alctuiesc rsadnia, aceasta ajungnd la o lungime de 20-24 m.

Fig.5.8 Tocul de rsadni (a), fereastr de rsadni (b)

fereastra de rsadni confecionat tot din lemn, cu lungimea de 1,5 m i limea de 1 m, prezint mai multe cmpuri, pentru a permite aezarea solzuit a mai multor buci de sticl, n scopul asigurrii unei scurgeri bune a apei, folosirea eficient a fragmentelor de sticl i eliminarea pierderilor inutile de sticl, prin spargerea foilor mari de 1/1,5 m, dac acoperirea s-ar executa cu o singur foaie de sticl. La partea inferioar, fereastra prezint un an care preia apa din precipitaii, iar la partea superioar poate prezenta cleme, pentru prinderea de toc i asigurarea stabilitii acesteia (fig. 5.8.b). Acoperirea se poate face i cu materiale plastice fexibile sau rigide cu grad de transparen ridicat.Amplasarea rsadnielor de suprafa cu o singur pant (fig.5.9), se face pe o platform comun de gunoi de grajd, lsnd poteci de 50 cm ntre rsadnie i la capete care s permit circulaia printre ele. Se orienteaz pe direcia E-V, cu nclinare spre sud. La rsadniele semingropate, se sap un an n care se ntroduce gunoiul de grajd i amestecul de pmnt, iar tocul se aeaz la suprafaa solului, pe marginile anului. Este mai avantajoas din punct de vedere al meninerii temperaturii n substrat, dar este mai greoaie de instalat i necesit mai mult for de munc la spatul anului (fig. 5.10.).

Fig.5.9 Rsadnia de suprafa cu o pant

Fig.5.10 Rsadnia semingropat cu o pant

Rsadniele cu 2 pante cu nclzire biologicEste o construcie legumicol destinat att producerii rsadurilor ct i nfiinrii culturilor. Este fix, semingropat, cu scheletul din metal sau lemn. Dimensiunile rsadniei sunt: lungimea 20-24 m, limea 3 m, nlimea de la nivelul stratului de amestec pn la coam, circa 60 cm. Pentru instalarea rsadniei, se procedeaz astfel: se sap un an de 60-70 cm adncime, 3 m lime la partea superioar i ceva mai puin la baz (form trapezoidal), se umple cu gunoi de grajd semifermentat, peste care se aeaz un strat de amestec de circa 15 cm. Tocul rsadniei se fixeaz pe marginile anului care se taluzeaz, iar pe toc se sprijin ferestrele de rsadni cu un capt, iar cu cellalt capt pe coam. Coama se monteaz pe stlpi amplasai din 2 n 2 m, pe mjlocul anului, au o nlime de circa 1,2 m, din care circa 50 cm se introduc n pmnt. Schematic, rsadnia cu 2 pante nclzit biologic, se prezint n fig. 5.11.

Fig.5.11 Rsadnia cu dou pante cu nclzire biologic

Exist i rsadnie cu dou pante cu nclzire tehnic, similare cu cele nclzite biologic, unde n locul gunoiului de grajd se instaleaz conducte pentru distribuirea agentului termic.Alte posibiliti i detalii constructive ale rsadnielor sunt prezentate n figurile 5.12. i 5.13.

Fig.5.12 Detalii constructive la rsadnie: 1 toc de lemn, 2 rsadnie n dou pante din beton, 3,4 rsadnie n dou pante din profile de fier, 5 aerisirea rsadnielor