Dezvoltarea rezistentei in jocul de baschet

Rezistenta este capacitatea organismului de a efectua timp indelungat o anumita activitate fara a scadea eficacitatea ei.

Rezistenta este o calitate motrica usor perfectibila, ca urmare a efectuarii continue si sistematice a unor exercitii specifice si se poate pastra la valoarea atinsa o perioada lunga de timp.

Forme de manifestare:

Rezistenta generala: capacitatea organismului de a executa timp indelungat actiuni motrice care angajeaza 70% din grupele musculare si impune solicitarea marilor sisteme: S.N.C., cardiovascular si respirator. Este vorba de un efort predominant aerob.

Rezistenta specifica: aspectele particulare ale rezistentei necesare in anumite ramuri de sport

Forme de manifestare a rezistentei:

- rezistenta de lunga durata (8-10’)

- rezistenta de durata medie (intre 2’)

- rezistenta de durata scurta (45’’ – 2’)

- rezistenta in regim de viteza (eforturi foarte scurte si rapide)

Metode si mijloace pentru dezvoltare a rezistentei:

Metoda eforturilor repetate (repetarea relativ a aceluiasi efort) Metoda eforturilor variabile (modificarea vitezei de parcurgere a

anumitor portiuni din cadrul alergarii de durata)

Metoda eforturilor progresive (bazata pe variatia intensitatii efortului)

Metoda antrenamentului cu intervale (o metoda de baza in dezvoltarea rezistentei)

Indicatii metodice privind dezvoltarea rezistentei:

Rezistenta este calitatea motrica perfectibila care se pastreaza timp indelungat. Pentru aceasta se respecta cateva cerinte de baza: continuitatea – regula de mare importanta care presupune planificarea pe semestru, an scolar a actiunilor ce pot contribui la dezvoltarea rezistentei. Cresterea continua a duratei sau distantei si aprecierea continua a progreselor. Dezvoltarea alergarii este indicat sa se faca prin alergare de durata, prin alergare pe teren variat; nu este indicat in cadrul scolii (cu clasele) metoda antrenamentului pe intervale, deoarece in aceasta metoda trebuie sa se cunoasca posibilitatile fiecarui elev in parte.

In jocul de baschet un rol deosebit îl are dezvoltarea rezistenţei generale, care, fiind durabilă, influenţează pozitiv dezvoltarea rezistenţei specifice. Având în vedere situaţiile mereu schimbătoare în cadrul desfăşurării acţiunilor de joc, rezistenţa specifică, care are ca scop final rezistenţa de joc, nu poate fi dezvoltată corespuzător dacă nu are la bază un nivel adecvat al rezistenţei generale.

Metodele prin care se poate dezvolta rezistenta:- metoda antrenamentului pe intervale;- metoda efortului de lungă durată;- metoda antrenamentului variabil;- metoda tempoului;- metoda concursului. Metoda propusă în dezvoltarea rezistenţei, este metoda succesivă, care a constat iniţial în dezvoltarea rezistenţei generale şi apoi a celei specifice.

A. Mijloace pentru dezvoltarea rezistenţei generale:- alergare de durată în tempo uniform;- alergare de durată in tempo variabil;- alergare peste obstacole;- ştafete şi jocuri dinamice.

B. Mijloace pentru dezvoltarea rezistenţei specifice:- sărituri multiple;- deplasări în diferite poziţii fundamentale;- repetarea în ritm susţinut a unor acţiuni de joc, cum ar fi: aruncarea la cos;- repetarea unor secvenţe de joc;- joc cu efectiv redus.

Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei in jocul de baschet:

1. Siruri de 4-5 elevi la panou cu lucru alternativ, de la linia de lovituri libere, aruncarea mingii in panou, recuperarea, urmata de 4 pase voleibalistice cu panoul, recuperare si sprint in dribling pana la peretele din dreapta, cu mana stanga si apoi revenire la linia de pedeapsa, de unde se reia exercitiul urmat de dribling spre peretele de stanga, cu mana dreapta; timp de lucru 3 minute x 2, pauza 1 minut.2. 3 grupe de patru elevi la panou, din jurul spatiului de aruncari libere, se executa aruncare la cos din saritura, urmarirea mingii, recuperare, revenire la locul fixat si reluarea exercitiului; lucru alternativ, timp 3 min x 2, pauza de 1 minut.3. pe perechi 1 la 1 atacant – aparator: dribling cu mana dreapta (stanga), in pozitie fundamentala medie cu scoaterea mingii din dribling a partenerului; 4 reprize x 1 min, pauza 10 sec.4. lucru frontal – deplasare in teren in pozitie fundamentala joasa la semnalele vizuale date de profesor, 3 reprize x 1 minut, pauza 10 sec.3. Joc la sfarsitul antrenamentului, in conditii de oboseala.