REZIDUURI DE HORMONI IN PRODUSELE

ALIMENTARE DE ORIGINE ANIMALA

1

CUPRINS

Introducere

1. Anabolizantii hormonali

2. Antibiotice si agenti de crestere (hormoni)

3. Hormonii de crestere

3.1. Hormonul bovin de crestere

3.2. Factorii de creştere din lapte

3.3. Hormonii din produsele avicole

4. Substante cu actiune asupra schimburilor nutritive

5. Nivele admisibile conform legislatiei UE

6. Prevenirea eventualelor riscuri

Concluzii

Bibliografie

2

Introducere

Hormonii sunt folositi in cresterea animalelor, fiind prezenti in pasarile de curte, dar si

in laptele şi ouale rezultate din animalele la care s-au folosit hormonii de crestere.

Numeroase studii au demonstrat interesul si constientizarea consumatorilor privind

calitatea si siguranta alimentelor consumate. In urma mediatizarii crescute a unor probleme de

siguranta alimentara (BSE, OMG), utilizarea hormonilor de crestere, a reziduurilor de

pesticide, interesul oamenilor pentru alimentatie a crescut. Situatia este, in realitate, mult mai

complicata, deoarece majoritatea consumatorilor nu au cunostinte minime despre siguranta

alimentelor.

Un aspect al problemei a fost totusi neglijat pana acum in discutia privind consecintele

ecologice ale productiei de carne. Cresterea unor specii pentru un randament mai bun, hrana

anormala care le este administrata si conditiile nenaturale in care sunt tinute au ca efect

cresterea imbolnavirilor in randul animalelor. In multe tari este interzisa in prezent

administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase. Aceasta interdictie este

necesara, in conditiile in care antibioticele (precum si alti hormoni) au fost folosite gresit de

fermieri ca stimulente de crestere. Cu toate acestea, administrarea antibioticelor animalelor

bolnave este inca permisa.

Toate medicamentele si hormonii care sunt administrati animalelor (folosite frecvent

in SUA pentru a mari productia de carne si lapte) ajung in final in ecosistem prin carne, oua,

lapte sau excremente. Consecintele acestui proces pe termen lung sunt imposibil de prezis.

Cresterea pe scara larga a animalelor si dorinta de mari profituri, a dus la hranirea

animalelor din ferme cu xenoestrogeni, pentru a deveni mai grase si a retine mai multa apa in

organismul lor. Este o metoda ieftina de a le ingrasa intr-un timp foarte scurt si extrem de

profitabila din acest punct de vedere. Sa nu uitam insa ca toate aceste cantitati de estrogeni

straini patrund, prin ingerarea carnii si a produselor lactate ale animalelor, direct in

organismul uman, provocand cunoscutele efecte secundare  ale hiperestrogenismului atat la

copii (pubertate precoce la fetite, aparitia sanilor si feminizare la baieti) cat si la adulti

(adenom de prostata, cancer la san).

3

Cei mai folositi hormoni in scopul biostimularii productiilor animale sunt cei

anabolizanti (ce pot fi inclusi in hrana sau injectati, pentru imbunatatirea productiei de carne)

si cei cu potential de sporire a productiei de lapte (ca BST-ul sau somatocrinina, administrati,

insa, numai parenteral); ca atare, sub aspect furajer, ar interesa numai prima categorie

amintita.

1. Anabolizantii hormonali

Sunt substante cu rol reglator si biostimulator asupra asimilatiei si sintezei proteice in

organimsmul animal, imbunatatind balanta azotata si favorizand formarea si dezvoltarea

musculaturii in conditiile unei valorificari superioare a proteinelor si energiei din hrana;

efectele utilizarii lor difera mai ales in functie de sexul, specia si varsta animalelor.

Dupa originea lor, anabolizantii hormonali pot fi grupati in mai multe categorii:

o naturali / artificiali,

o endogeni / exogeni,

o steroizi / nesteroizi;

Hormonii pot fi clasificati si tinand cont de glanda secretoare, modul de asociere,

activitatea lor.

In ceea ce priveste utilizarea preparatelor hormonale in hrana tineretului taurin destinat

productiei de carne, desi controversata, este relativ extinsa, indeosebi in SUA. Se considera ca

pe aceasta cale, viteza de crestere in greutate si implicit, productia cantitativa de carne, pot fi

marite cu 10-30 %, in conditiile reducerii proportiei de grasime din carcasa.

In prezent, hormonii cei mai folositi in acest scop - deseori impotriva legii - sunt cei

steroidieni (dintre cei clasici, naturali), trembolonul (dintre cei artificiali) si mai nou, beta-

agonistii.

In special datorita posibilei remanente a produselor hormonale in carnea animalelor

(dar si datorita supraproductiei de carne si concurentei acerbe de pe aceasta piata), Uniunea

4

Europeana a hotarat interzicerea utilizarii in alimentatia animalelor a hormonilor naturali sau

sintetici, incepand din anul 1988.

De un interes deosebit se bucura, in prezent, studiul posibilitatilor de utilizare a

hormonilor in cresterea vacilor de lapte. Administrarea acestor hormoni la animale nu se face

pe cale furajera, ci prin injectare subcutanata sau intramusculara si ca atare, acestia nu fac

parte din categoria aditivilor furajeri; cu toate acestea, avand in vedere posibilitatile actuale de

producere cu ajutorul bacteriilor manipulate genetic si importanta zootehnica pe care o pot

avea, am considerat oportuna prezentarea catorva aspecte legate de utilizarea lor.

Administrarea hormonului somatotrop bovin (somatotropina, GH sau BST) sau a

somatocrininei (GRF) se considera ca poate determina o marire cu 10-30 % (circa 1000

l/vaca/lactatie) a productiei cantitative de lapte, in conditiile cresterii valorii nutritive a

laptelui cu 5-15 % .

Hormonul BST este secretat, in mod natural, de catre glanda hipofiza a bovinelor si a

fost izolat pentru prima data in anul 1936, de catre cercetatori rusi. Folosirea in scopul

cresterii productiei de lapte la vaci a inceput in Anglia, in timpul celui de-al doilea razboi

mondial, perioada in care era nevoie de prelevarea a 20 de glande hipofize pentru extragerea

unei singure doze zilnice.

In prezent, prin inginerie genetica, hormonul BST se produce de maniera industriala

cu ajutorul bacteriilor. Practic, se izoleaza din ADN-ul unei celule somatice de la vaca gena

raspunzatoare de producerea hormonului BST, gena ce este decupata cu ajutorul enzimelor de

restrictie, este extrasa din celula initiala si implantata intr-o plasmida bacteriana (E.Coli); ca

urmare, celula bacteriana continand aceasta noua informatie genetica incepe sa produca

hormon BST, odata cu multiplicarea (de miliarde de ori) a bacteriei multiplicându-se si

cantitatea hormonului produs, ce este apoi separat si purificat din cultura respectiva.

2. Antibiotice si agenti de crestere (hormoni)

La hrana animalelor au fost adaugati hormoni pentru ca rata lor de crestere sa fie

accelerata si pentru a mari productia de lapte la vaci. UE a interzis utilizarea hormonilor de

5

crestere in septeluri in anul 1988, totusi acestia sunt folositi in SUA, Canada si Australia.

Acest subiect ramane unul controversat, in special in termenii comertului international cu

carne de vita tratata cu hormoni.

Utilizarea hormonilor de crestere si a antibioticelor in septeluri a constituit o

controversa timp de multi ani. Utilizarea antibioticelor in septeluri fermiere este esentiala in

prevenirea efectelor devastatoare si larg raspandite ale bolilor in turme.

In unele cazuri, antibioticele au fost adaugate furajelor pentru a accelera cresterea. S-a

aratat ca in cantitate mica, reziduuri ale medicamentelor se pot acumula in tesuturile grase,

rinichii sau ficatul animalelor; totusi, acestea nu sunt considerate a avea vreun risc asupra

sanatatii omului.

S-a crezut ca utilizarea antibioticelor in septeluri este una dintre cauzele aparitiei unor

specii de bacterii rezistente la antibiotice, desi cauza cea mai obisnuita este incorecta tratare a

medicamentelor in tratamentul oamenilor. Aceasta, la randul sau, rezulta in aparitia unor boli

la oameni, care nu pot fi tratate cu antibiotice traditionale. In luna martie a anului 2002, UE a

propus ca utilizarea antibioticelor ca agenti de crestere sa fie suspendata din 2006.

3. Hormonii de crestere

Cele mai multe studii publicate in ultimul deceniu se refera la riscurile consumului de

lapte provenit de la vaci la care s-a folosit somatotropina bovina pentru stimularea productiei

de lapte.

Se cunoaste ca, incepand cu anul 1994, Food and Drug Administration (FDA) din

SUA a aprobat utilizarea în scopuri zootehnice a hormonului de crestere de la bovine

recombinat (recombinant bovine somatotropin-rbST sau rBGH, de la Biosynthetic Growth

Hormone), care determina cresterea productiei de lapte cu pana la 20 la suta. Acest hormon a

fost obtinut prin inginerie genetică pe Escherichia coli de Monsanto.

S-a dovedit ca rBGH stimuleaza productia hepatica de IGF, care se excreta prin lapte,

concentratia acestuia fiind mai mare de zece ori, comparativ cu cea a vacilor care nu au primit

rBGH. IGF este identic cu cel uman si nu se distruge prin pasteurizare.

6

3.1. Hormonul bovin de crestere

O alta problema majora legata de consumul de lapte o constituie efectele hormonului

bovin de crestere recombinat (rBGH). Corporatia Monsanto a dezvoltat acest hormon bovin

de crestere din bacteriile E. coli. Hormonul de crestere a fost dezvoltat initial cu scopul de a

mari producţia de lapte.

Unele studii demonstreaza ca acest hormon de crestere (rBGH) este cancerigen.

Numeroase studii demonstreaza ca acest hormon prolifereaza (intensifica) dezvoltarea

cancerului. rBGH stimulează functionarea sistemului endocrin, in special tiroida şi

suprarenalele.

Acest lucru influenteaza cresterea, alti factori de dezvoltare şi echilibrul hormonal.

Societatea contemporana se confrunta cu masive dezechilibre hormonale care ne distrug

sanatatea şi economia.

In ultimele decenii, studii de specialitate au evidentiat existenta unor riscuri pentru

consumatorii de lapte si produse lactate de a dezvolta anumite forme de cancer, mai ales in

conditiile utilizarii laptelui de la vaci stimulate prin administrarea de hormoni.

In tarile UE este interzisa, de mai multi ani, folosirea hormonilor pentru stimularea

productiei de lapte si carne, nu numai la bovine, dar si la alte specii.

3.2. Factorii de creştere din lapte

Cele mai multe studii publicate in ultimul deceniu se refera la riscurile consumului de

lapte provenit de la vaci la care s-a folosit somatotropina bovina pentru stimularea productiei

de lapte.

Se cunoaste ca, incepand cu anul 1994, Food and Drug Administration (FDA) din

SUA a aprobat utilizarea în scopuri zootehnice a hormonului de crestere de la bovine

7

recombinat (recombinant bovine somatotropin-rbST sau rBGH, de la Biosynthetic Growth

Hormone), care determina cresterea productiei de lapte cu pana la 20 la suta.

Acest hormon a fost obtinut prin inginerie genetică pe Escherichia coli de Monsanto.

Compozitia laptelui este extrem de complexa si de variabila. Laptele contine, pe langa

componentii de baza (proteine, grasimi, glucide, vitamine, substante minerale etc.) si anumiti

componenti, considerati minori sub aspect cantitativ, dar care prezinta efecte biologice

considerabile.

De exemplu, in anumite stari fiziologice ale vacilor, laptele poate contine peste 20 de

substante (hormoni, peptide) cu rol in multiplicarea unor celule, dintre care cele mai

importante sunt: bombesina (implicata în producerea cancerului mamar, de prostata, cerebral,

de pancreas, de colon); gastrin-releasing peptide (risc pentru cancerul pulmonar); insulin-like

growth factor (IGF - cu risc pentru cancer mamar, ovarian, de prostată, de colon, de pancreas,

pulmonar, leucemii); epidermal growth factor (risc pentru cancer mamar, de prostata, de

pancreas); prolactin-releasing peptide (risc pentru cancer mamar, de prostata, tumori

cerebrale si leucemii); growth-hormone-releasing factor (risc pentru cancer mamar, ovarian,

de prostata, tumori cerebrale, osoase, leucemii); triiodothyronine (creste numarul de receptori

pentru estrogeni); progesteronul; substanta P, insulina; beta-endorfine si altele.

Consumul acestui lapte poate avea efecte biologice diferite, in functie de varsta

organismului, de concentratia substantelor cu rol de crestere, de modul de procesare a laptelui,

de cantitatea consumata.

Incepand cu anul 2006, cei mai mari procesatori de lapte si unele supermarketuri din

SUA au decis să comercializeze doar lapte care provine din ferme in care nu se practica

stimularea productiei prin administrarea de hormoni de crestere (lapte rBGH-free).

In Canada, Australia, Noua Zeelanda si Japonia a fost interzisa procesarea laptelui din

fermele în care se foloseşte rBST, ca urmare a cresterii temerilor privind posibila favorizare a

unor forme de cancer la consumatori, dar si pentru ca s-a constatat ca vacile stimulate prin

rBGH prezinta o crestere a numarului de celule somatice in lapte si a frecventei mastitelor,

ceea ce impune un consum sporit de antibiotice pentru tratamente si conduce implicit la

cresterea concentratiei reziduale de antibiotice din lapte.

8

3.3. Hormonii din produsele avicole

Un studiu al Institutului de Cercetări Alimentare a dezvăluit faptul că 90% din ouale

pe care le achizitionam de la magazin sunt periculoase pentru sanatatea noastra.

Daca codul de cifre de pe produsul avicol începe cu cifra 3 înseamna ca sunt oua

provenite de la gaini ce sunt tinute in custi, sunt hranite cu furaje concetrate, si uneori chiar

sedate, afirma cercetatorii. Acele pasari de abia traiesc în captivitate, de aceea ele elimină

hormoni de stres permanent, hormoni care mai apoi sunt transmisi in oua. După ce consumam

aceste oua , hormonii de stres ajung în organismul nostru fiind periculoase pentru sanatate.

Cifrele cu care incepe codul de pe oua pot fi 0,1,2 sau 3. Daca prima cifra este 0,

atunci inseamna ca ouale sunt de cea mai buna calitate, produse ecologice recomandate pentru

consum. Cifra 1 la începutul codului reprezinta faptul ca pasarile care au produs acele oua

sunt crescute in aer iber, in curti. Dacă codul începe cu cifra 2, pasarile respective traiesc in

cotete la nivelul solului, iar cifra 3 înseamna ca gainile au fost inghesuite într-un fel de cotete-

rafturi la inaltime.

Consumul oualelor cu cifra 3 ar trebui evitat in special in alimentatia copiilor,

batranilor, persoanelor sedentare sau a femeilor aflate la menopauza, recomanda specialistii.

Ei spun ca hormonul stresului (cortizolul) este foarte daunator sanatătii.

4. Substante cu actiune asupra schimburilor nutritive

Substantele cu efect anabolic sunt folosite pentru a intensifica conversia hranei, rata de

crestere sau depunerile de tesut muscular, in fermele de productie, de mai multe decenii.

Majoritatea acestor substante anabolice au efecte biochimice similare cu steroizii sexuali

(androgeni, estrogeni, gestageni).

In orice caz, in Uniunea Europeana, utilizarea hormonilor pentru sporirea cresterii la

animale sau pentru ingrasare, este interzisa. Monitorizarea reziduurilor promotorilor de

crestere hormonali, in carne sau lapte, este esentiala pentru punerea in aplicare a acestei

9

interdictii, precum si pentru protectia sanatatii publice fata de efectele daunatoare ale acestor

substanate, care intamplator se mai găsesc in produsele de origine animală.

5. Nivele admisibile conform legislatiei UE

Inca din 1988 Comunitatea Europeana a interzis utilizarea următoarelor substante

hormonale, folosite ca stimulatori de crestere, la animale:

17-β-estradiol

testosteron

progesteron

zeranol

acetat de trenbolon

acetat de melengestrol

Aceasta interdictie trebuia sa se aplice fara discriminare in cadrul Comunitatii

Europene in asa fel incat pentru importurile care proveneau din tarile terte sa se tina cont de la

1 ianuarie 1989. Unele tari terte, printre care Statele Unite si Canada, au contestat interzicerea

utilizarii hormonilor de catre U.E.

5.1. Pentru evitarea conflictelor, doar din anul 1996 a aparut legislatia

definitiva referitoare la substantele interzise si la controlul acestora

(valabila si in zilele noastre), precum:

Directiva 96⁄22⁄CE – Interzicerea anumitor substante cu efect hormonal (cu exceptia

celor folosite in scop terapeutic sau zootehnic), tireostatice si β-agoniste (prin

abrogarea Directivelor 81⁄602⁄CEE, 88⁄146⁄ CEE si 88⁄299⁄CEE);

Ulterior a apărut Directiva 2003⁄74⁄CE a Parlamentului si Consiliului European din 22

septembrie 2003, de modificare a Directivei 96⁄22⁄CE), si Directiva 96⁄23⁄CE – Măsuri

de monitorizare a anumitor substante si reziduuri de la animalele in viata sau din

produsele de origine animală;

10

Regulamentul 2377⁄90 – Stabileste limitele maxime de reziduuri pentru diferite

substante in produsele de origine animală;

In fine, in Monitorul Oficial, Regulamentul 470⁄2009⁄CE din 6 mai 2009, de stabilire a

procedurilor comunitare in vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substantelor

farmacologic active din alimentele de origine animala, de abrogare a Regulamentului

2377⁄90 si de modificare a Directivei 2001⁄82⁄CE si a Regulamentului 726⁄2004⁄CE;

5.2. Conform legislatiei in vigoare, mai precis in Directiva 96⁄22⁄CE,

substantele anabolizante interzise sunt:

Stilbenele si derivati de stilbene

Tireostaticele

Steroizii

Lactonele acidului rezorcilic incluzand zeranol

Beta agonistii

Compusii inclusi in Anexa IV din Regulamentul 2377⁄90

5.2.1. Stilbenele si derivatii

Pentru prima data au fost sintetizate si folosite in S.U.A. in anul 1938. Fara nicio

indoiala dietilstilbestrolul sau DES este hormonul de sinteza cel mai cunoscut dintre toti.

Datorita progresului stiintific, prin anii 1960 – 1970 s-a aratat ca DES este genotoxic

si cancerigen.

Prima data cand s-au folosit hormonii ca stimulatori de crestere la bovine, s-a realizat

in anul 1947, cand la Universitatea Purdue s-a investigat actiunea dietilstilbestrolului asupra

junincilor. S-a folosit un implant subcutanat de DES.

11

Stimularea cresterii si rata de imbunatatire a utilizarii hranei, precum si mai putine

efecte secundare au fost observate in cazul administrarii per os, atat la bovine cat si la ovine.

In anul 1954 US Food and Drug Administration a aprobat utilizarea DES pe cale

orala, la bovine pentru crestere – finisare. In anul 1957, folosirea implantului cu DES la

bovine a fost interzis in U.S.

Cercetarile ulterioare au determinat chiar o doza optima pentru administrarea orala la

bovine. Incidenta scazută a reziduurilor de DES in ficat a fost asociată cu utilizarea incorecta

a acestuia.

Biochimistul englez Charles Edward Dodds a fost cel care l-a sintetizat. Incepand cu

anul 1946, DES a fost administrat femeilor insarcinate pentru a preveni riscul avortului

spontan. La animale s-a folosit ca accelerator de crestere.

Reziduurile intamplatoare de DES au determinat pe reprezentantii de la US Food and

Drug Administration sa scoata de pe piata, in 1981, produsele pentru administrarea orala la

bovine, iar in anul următor au interzis si implantul cu DES.

Scoaterea de pe piata a produselor pe bază de DES au condus la aparitia altor produse

pentru a stimula cresterea la bovine.

5.2.2. Tireostaticele

Reprezentantii acestei grupe sunt din punct de vedere chimic derivati de tiouree

radicalii: metil-, etil-, dimetil-, propil-, benzil-, feniltiouracil, Tapazol, Carbimazol,

Mercaptobenzimidazol.

Aceste substante actioneaza prin deprimarea functiei de sinteza a hormonilor

tiroidieni. Datorită opririi formarii hormonului si scaderii metabolismului bazal, are loc

umplerea tractului gastrointestinal, retentia apei la nivel tisular si prin urmare animalul va

avea o greutate mai mare.

12

Prin administrarea acestor substante se face de fapt: vanzarea apei la pret de carne.

Calitatea carnii provenita de la animalele tratate cu tireostatice este slaba, iar muschii si

organele contin reziduuri ce reprezintă un risc potential pentru sanatatea omului, datorita

proprietatilor teratogene si carcinogene ale acestor substante.

Utilizarea medicatiei tireostatice, in scopul ingrasarii animalelor a fost interzisa din

1981, in toate statele membre U.E. Deoarece productiile in efectivele de animale au crescut,

folosirea ilegala a promotorilor de crestere ramane o problemă importantă.

Interpretarea probelor suspecte este o chestiune de finete, mai ales in cazul in care

trebuie facuta diferentierea intre probele ce contin tiouracil de origine naturală sau sunt o

consecinta a abuzului intentionat.

Terapeutic, se administreaza la animale in boala Basedow si adenom tireotoxic.

5.2.3. Steroizii

Hormonii steroizi sunt sintetizati la nivelul gonadelor, placentei si in partea corticala a

glandelor suprarenale dintr-un precursor comun, colesterolul.

In urma scindării catenei laterale a colesterolului se formeaza pregnelonul. In functie

de tesutul si complexul enzimatic prezent, pregnelonul poate fi transformat in progesteron sau

testosteron sau poate fi aromatizat formand diferiti estrogeni (estronă sau estradiol).

Hormonii steroizi sunt folositi pentru ingrasarea animalelor, datorită capacitatii lor de

a le creste masa musculara si de a le imbunatati rata de conversie a hranei.

De asemenea, efectele sinergice ale acestora si abilitatea de a reduce retentia azotului

si de a creste continutul de grasime au fost demonstrate in literatura de specialitate. La fel si

corticosteroizii pot fi folositi ilegal pentru ingrasarea animalelor, mai ales datorită efectului

sinergic pe care il au in combinatie cu alti steroizi anabolizanti sau chiar cu beta agonisti.

13

5.2.3.1. Estrogenii

Estrogenii steroizi naturali includ: 17-β–estradiolul, estrona si estriolul.

Influenteaza caracterele sexuale femele, dezvoltarea glandei mamare; ei induc

comportamentul estral la femele si libidoul la masculi. Printre altele, au efecte asupra

metabolismului general, inclusiv asupra distributiei grăsimilor in corp, cresterea oaselor si

sinteza proteica in numeroase tesuturi.

Estrogenii steroizi sintetici includ substante cum ar fi: benzoatul sau valeratul de

estradiol, care in momentul hidrolizei elibereaza molecula de baza. Cresterea potentei

estrogenilor este obtinuta prin introducerea gruparilor etilen in pozitiile C-17 sau formarea

unui eter ciclopentil la C-3. Ultimul compus avand o actiune mai prelungita (de ordinul

săptămanilor). Durata actiunii estrogenilor sintetici este direct proportionala cu lungimea

lantului de carbon.

5.2.3.2. Androgenii

Androgenii naturali care prezintă importanta majora sunt: testosteronul,

dihidrotestosteronul si androsteronul.

La masculi, androgenii stimulează spermatogeneza, cresterea, dezvoltarea si secretia

de fluid de la nivelul testiculelor, aparitia caracterelor secundare mascule, dezvoltarea

musculară.

La femele sunt principalii precursori ai sintezei de estrogeni din foliculi.

Androgenii sintetici sunt reprezentati de catre: nandrolona, metiltestosteronul, 17β-

boldenona, metilboldenona, trenbolona, stanozololul, noretandrolona.

Cresterea potentei androgenilor se realizeaza prin esterificarea la gruparea 17 – OH

unui acid organic. Astfel se obtine o actiune mai prelungită in timp prin eliberarea lenta in

14

circulatie si la fel ca la estrogenii sintetici, durata actiunii este direct proportională cu

lungimea lantului de carbon.

Androgenii favorizeaza retentia sodiului ceea ce va conduce la o retentie de fluide

suficient de mare pentru a conduce si agrava o insuficientă cardiacă. Printre altele, acestia

exacerbeaza hipertrofia prostatei si dezvoltarea tumorală.

5.2.3.3. Progestagenii

Progesteronul este secretat in organismul femelelor, de corpul galben in prima

perioada a gestatiei. In continuare, functia de secretie a acestui hormon este preluata de

corticosuprarenale si de catre placenta.

Rolul sau este de a pregati miometrul pentru procesul de nidatie, pregatirea glandei

mamare pentru viitoarea lactatie, efect antigonadotrop.

Se elimina prin urina sub forma de pregnanolon si pregnadiol.

Produsii de sinteză cei mai importanti sunt: medroxiprogesteron, acetatul de

megestrol, acetatul de clormadinon, acetatul de delmadinon, acetat de melengestrol.

5.2.4. Lactonele acidului rezorcilic

Lactonele acidului rezorciclic sunt agenti anabolizanti folositi la animalele de fermă.

Acestea au fost descoperite cand s-a observat ca porcii hraniti cu porumb mucegait au

avut o rata de crestere mai mare.

In urma izolarii in laborator a speciei de fungi din porumbul mucegait, numerosi

derivati au fost sintetizati..

5.2.4.1. Zearanolul (α-zearalanol)

15

Este un stimulator de crestere estrogenic non – steroidal. Este produs de reducerea

chimica a zearalenonei cunoscuta si ca toxina produsa de Fusarium spp.

Zearanolul a fost folosit pe scara larga ca stimulator de crestere la animalele de renta

pentru a creste rata de masă obsinuta, pentru a imbunatati conversia hranei si pentru a reduce

stress-ul la vaca.

Inca din 1990, luandu-se in considerare proprietatile intrinsece ale hormonilor si

descoperirile stiintifice, folosirea zeranolului si a altor substante hormonale naturale sau

sintetice pentru stimularea cresterii animalelor de ferma, a fost interzisa de catre Uniunea

Europeana .

Zearanolul si metabolitul său primar taleranolul (β-zearalanol) sunt lactonele acidului

rezorciclic, care de asemenea includ: α-zearalenolul, β-zearalenolul, zearalenona si

zearalanona.

5.2.5. Βeta-agonistii

Catecolaminele sunt substante chimice produse de către glandele suprarenale.

Ele formează un grup de compusi denumit beta-agonisti care au efecte hormonale. Ele

sunt activate cand sunt administrate pe cale orala, iar in cazul prductiei de carne, se

administrau, mai ales pentru a provoca schimbari ale compozitiei carnii, ce antrenau pierderea

cantitatii de grasime si cresterea continutului de carne slaba.

Beta-agonistii folositi doar terapeutic, conform legislatiei europene, sunt clenbuterolul

in caz de bronhodilatatie la cai si vitei si in caz de tocoliza la vaci.

Folosirea β-agonistilor pe langa actiunea principala de bronhodilatator si tocolitic,

creste raportul de carne slabă pe grasime si aduc o imbunatatire a eficientei de conversie a

furajelor.

In martie 1996, UE a extins interzicerea folosirii hormonilor ca promotori de crestere

la beta-agonisti (Directiva 96⁄22⁄EC), iar controlul si sanctiunile cu privire la folosirea ilegala

au fost stranse in Directiva 96⁄23⁄EC.

16

5.2.6. Compusii inclusi in Anexa IV din Regulamentul

2377/90

In anexa IV din Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al consiliului Europei din 26 iunie

1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri

de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animala sunt incluse urmatoarele

substante:

Cloramfenicol,

Cloroform,

Clorpromazină,

Colchicină,

Dapsona,

Dimetridazol,

Metronidazol.

Nitrofurani (incluzand furazolidona)

Ronidazol

6. Prevenirea eventualelor riscuri

 Intrucat normele sanitare veterinare nu prevad efectuarea unor analize pentru

determinarea steroizilor si a substantelor antitiroidiene, se impune completarea legislatiei si

inasprirea controlului de stat preventiv pentru garantarea sanatatii publice.

Pe langa aceste masuri de ordin legislativ si pana la elucidarea sub aspect stiintific a

suspiciunilor privind riscurile derivate din consumul de lapte provenit de la vaci gestante şi

mai ales de la cele stimulate hormonal, ar putea fi luate in considerare urmatoarele

recomandari, de principiu:

17

• consumul de preferinta al laptelui si al produselor lactate degresate, macar partial, deoarece

majoritatea factorilor de crestere sunt liposolubili;

• consumul preferential al produselor lactate fermentate, deoarece fermentarea microbiana are

efect distructiv asupra factorilor de crestere;

• diminuarea ingestiei factorilor de crestere si a substantelor cu efect mutagenic. Aceasta

masura devine si mai importanta in viitor, deoarece in unele tari exista companii interesate de

extinderea folosirii somatotropinei bovine si a altor hormoni in scop zootehnic.

.

CONCLUZII

Viitorul utilizarii hormonilor - obtinuti prin biotehnologii sau nu - in alimentatia animala si in zootehnie in general, este dificil de prognozat, existand argumente atât in favoarea avantajelor permise de utilizarea acestora, cat si in sensul unor rezerve sau chiar interdictii fata de folosirea lor.

Carnea din crescatorii - o adevarata otrava In momentul de fata, mai mult de 70% din carnea consumata la noi si in toata lumea

"civilizata" este obtinuta in crescatorii intensive

Aceasta doar in teorie, pentru ca in realitate, carnea obtinuta in aceste adevarate lagare ale

mortii are o toxicitate mult mai mare.

Intr-o asemenea crescatorie, un pui ajunge la maturitate in doar 12 saptamani, in timp

ce unuia care creste liber, ii trebuie de cateva ori mai mult timp ca sa ajunga la aceleasi

dimensiuni. Cum se face aceasta scamatorie a cresterii intr-o zi cat altii in zece? Tinand

animalul intr-un spatiu in care are doar cativa centimetri patrati sa se miste, indopandu-l cu

nutreturi concentrate pline de vitamine si de minerale sintetice, administrandu-i antibiotice cu

nemiluita si, mai ales, dandu-i hormoni de crestere. Toate aceste substante se acumuleaza in

carne, iar apoi ajung in stomacul nostru, facand adevarate ravagii. Aspectul pufos, excesul de

greutate, efeminarea excesiva a barbatilor occidentali au ca sursa dezechilibrele glandulare si

metabolice produse de carnea de crescatorie.

18

 

BIBLIOGRAFIE:

1. Cristina, Romeo-Teodor, Introducere in farmacologia si terapia veterinara. Substantele

hormonale, Ed. Solness, Timisoara, 2006.

2. Nastasa, Valentin, Farmacologie veterinara, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2006.

3. Zamfir, Ion, Sistemul legislativ şi instituţional de protecţie a consumatorilor în România,

Ed.Eurografica, Bucureşti, 2001.

www.fda.gov

www.romalimenta.ro

www.rompan.ro

19