Rezerva Minima Obligatorie Si Rolul Ei in Activitatea Bancara
-
Upload
iustina-drobota -
Category
Documents
-
view
1.144 -
download
9
Transcript of Rezerva Minima Obligatorie Si Rolul Ei in Activitatea Bancara
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Cuprins
Cuprins............................................................................................................................................1CAP.1. REZERVA MINIMĂ OBLIGATORIE. ASPECTE GENERALE..............................2
1.1. Principalele caracteristici ale rezervelor minime obligatorii..........................................21.2. Elementele tehnice ale rezervelor minime obligatorii......................................................51.3. Principiul de acţiune al rezervelor obligatorii..................................................................8
CAPITOLUL 2. REGLEMENTAREA ŞI CARACTERISTICILE CONSTITUIRII REZERVEI MINIME OBLIGATORII ÎN ROMÂNIA...........................................................12CAP. 3. ROLUL REZERVELOR MINIME OBLIGATORII.................................................26Concluzii........................................................................................................................................32Bibliografie....................................................................................................................................33
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
CAP.1. REZERVA MINIMĂ OBLIGATORIE. ASPECTE GENERALE
1.1. Principalele caracteristici ale rezervelor minime obligatorii
Rezervele minime obligatorii au fost instituite pentru a asigura lichiditatea minimă în
sistemul bancar, şi constă în obligaţia băncilor, care colectează depozite, de a consemna, în
conturile lor deschise la banca centrală, sume stabilite prin aplicarea unei cote procentuale asupra
bazei de calcul, prin acest mecanism stabilindu-se atât un scop monetar precum şi unul
prudenţial.
Printr-o asemenea operaţiune are loc, de fapt, un transfer de resurse de la băncile de
depozit la banca de emisiune, băncile dispunând astfel de o lichiditate minimă asigurată,
rezervele minime obligatorii îndeplinind o funcţie importantă în cadrul economiei contemporane
ca instrument al politicii monetare şi de credit.
Scopul monetar constă în limitarea potenţialului de multiplicare a creditului în cadrul
sistemului bancar, iar scopul prudenţial se manifestă prin siguranţa pe care o conferă publicului
faptul că băncile dispun oricând de lichidităţi suficiente, pentru a face faţă solicitărilor de
retragere a depunerilor.
Într-o altă accepţiune rezervele minime obligatorii, constituite din grija de a asigura
lichiditatea minimală, constau în obligaţia băncii care primeşte depozite să consemneze în
conturile sale deschise la banca de emisiune o sumă dimensionată, de regulă prin aplicarea unor
cote procentuale asupra depozitelor şi sumelor asimilate.1
Cu toate acestea, rezervele minime obligatorii nu sunt destinate asigurării solvabilităţii
băncilor comerciale în vremuri „de panică”, perioadele în care nu se poate vorbi de solvabilitate
deplină atâta timp cât totalul activelor, mobilizate imediat de către bănci, nu este strict egal cu
totalul pasivelor.
În cadrul sistemului bancar se admite o insolvabilitate temporară mai mare decât în alte
sectoare de activitate, iar banca centrală poate interveni pentru a redresa situaţia unor bănci aflate
în pierdere de credibilitate. Astfel se poate aprecia că obiectivul prudenţial, urmărit prin
constituirea rezervelor minime obligatorii, scade în importanţă în favoarea celui de politică
monetară.
Politica normelor rezervelor obligatorii îmbracă mai multe forme:
1 Bosno, Cezar, Dardac, Nicolae, Management bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.38
1
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
norma rezervelor de casă, care constă în obligativitatea menţinerii unui anumit
procent al rezervelor de casă;
norma lichidităţii, care vizează respectarea unui raport corespunzător între
numerar, soldul contului curent al băncii la banca centrală, titluri comerciale şi de stat pe termen
scurt deţinute de către bănci, pe de o parte, şi depozite bancare, pe de altă parte;
coeficientul de trezorerie, care constă în obligativitatea deţinerii în rezervă a unei
anumite cantităţi de titluri de valoare emise de stat;
norma rezervelor minime obligatorii, care are cea mai mare răspândire şi
utilizare şi care constă în imobilizarea la banca centrală a unui procent din depozitele bancare sau
din volumul creditelor.
În favoarea rezervelor minime obligatorii s-au formulat multe argumente dintre care cel
mai important este cel potrivit căruia acest instrument arată precizia cu care poate fi condusă
politica monetară. Mai pot fi enumerate şi alte aspecte: variaţiile în nivelul ratei rezervelor
minime obligatorii pot fi ele însele utilizate la implementarea politicii monetare; solicitarea
băncilor de a-şi constitui rezerve slab remunerate poate fi înscrisă şi în setul de instrumente
fiscale; rezervele asigură lichiditatea şi funcţionarea sistemului bancar.
Cel mai frecvent argument invocat este că rezervele arată abilitatea autorităţilor
monetare de a controla oferta de monedă, îndeplinindu-şi, astfel, responsabilităţile de menţinere a
stabilităţii monetare. De asemenea, rezervele obligatorii permit determinarea bazei monetare, în
funcţie de care se pot realiza predicţii despre lichiditatea băncilor comerciale şi se poate stabiliza
multiplicatorul monetar
Regimul rezervei minime obligatorie a fost pus pentru prima dată în aplicare în SUA, la
începutul secolului XX, utilizarea sa generalizându-se în perioada Marii Crize. În majoritatea
ţărilor industrializate există în prezent o practică a rezervelor minime obligatorii, bazată pe
dispoziţii legale. După momentul instituirii sale, rezultă şi motivul iniţial al constituirii sale, acela
de a asigura o lichiditate minimală a băncilor comerciale.2
În sens strict, rezervele obligatorii reprezintă o obligaţie de utilizare a monedei băncii
centrale. În momentul iniţial al conceperii acestui instrument, obiectivul principal a fost de a
permite băncilor centrale să acţioneze asupra creaţiei monetare prin influenţarea
2 Zăpodeanu, Daniela, Politici monetare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p.150
2
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
comportamentului băncilor în materie de credite. Dincolo de acest obiectiv principal, rezervele
obligatorii prezintă importanţă tehnică în trei domenii.
În primul rând, o creştere a ratei rezervei poate servi la compensarea efectelor asupra
lichidităţii bancare, pe care le exercită intrarea de devize sau creditele obţinute direct de la banca
centrală de către trezoreria statului (după cum evidenţiază situaţiile din Germania, Spania,
Portugalia, Franţa).
În al doilea rând, sistemul poate fi utilizat pentru a putea lupta impotriva speculaţiilor
antrenate de revalorizarea monedei naţionale. O astfel de utilizare a fost curent utilizată în Franţa
anilor `70 , iar în Germania între 1970-1978.
În al treilea rând, menţinerea rezervelor obligatorii permite disocierea într-o anumită
măsură, a costului creditului datorat intervenţiilor băncii centrale pe piaţa monetară şi permite, de
asemenea, să acţioneze asupra cererii de credite.
Dintre efecte, se remarcă faptul că, în toate ţările, rezerve obligatorii antrenează un cost
care afectează cheltuielile de exploatare bancară.
Activitatea practică face să apară două tipuri de situaţii3:
- în mod frecvent, rezervele nu sunt remunerate;
- în alte situaţii sunt remunerate, dar în circumstanţe particulare având în vedere că
banca centrală are ea însăşi o anume obligaţie de utilizare a acestor
rezerve(finanţarea Trezoreriei în Italia sau Spania).
Remunerarea rămâne uneori inferioară ratei de dobândă de piaţă, indiferent dacă se
aplică asupra rezervelor sau numai asupra unei părţi din acestea.
Remunerarea rezervelor obligatorii, la o rată situată sub nivelul dobânzii de piaţă, reduce
rolul specific al rezervelor ca instrument al politicii monetare. În ipoteza remunerării la o rată de
piaţă a dobânzii, efectul acestui instrument se diminuează, îndrucât se produce majorarea
rezervelor, fără ca banca Centrală să majoreze oferta de monedă centrală, ceea ce conduce la o
creştere puternică a ratei de dobândă. Statistic, s-a evidenţiat că partea rezervelor remunerate este
apropiată de ponderea pe care o deţin depozitele fără dobândă ale băncilor comerciale la banca
centrală. Astfel, în Italia, rezervele cu rată de 25% remunerate cu 5,5% dobândă, în condiţiile
unei rate de piaţă a dobânzii de 12%, sunt egale cu nivelul rezervelor neremunerate.
3 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Bănci şi politici monetare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005, p. 388-389
3
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
1.2. Elementele tehnice ale rezervelor minime obligatoriiDin punct de vedere tehnic apar diferenţieri între rezervele obligatorii, în funcţie de
următoarele elemente:
- asieta sau baza de calcul;
- rata aplicată;
- modul de constituire.
Baza de calcul a rezervelor este, în general, constituită din exigibilităţi (resurse atrase) şi
manifestă două tendinţe astfel:
- în ţările în care există preferinţă pentru agregatele restrânse, rezervele sunt bazate pe
depozite atrase de la clienţi (SUA, Canada);
- în ţarile în care prezintă importanţă evoluţia unor agregate largi, rezervele obligatorii
sunt calculate asupra totalităţilor resurselor băncii (Spania, Franţa, Germania).
Rata de rezervă minimă obligatorie cunoaşte o diferenţiere de la o legislaţie la alta,
manifestându-se două tendinţe astfel:
- în anumite ţări, pentru a se ţine seama de gradul de lichiditate al disponibilităţilor se
aplică rate diferite, după cum este cazul încasărilor din tranzacţii sau de cvasimonedă. Situaţia se
întâlneşte în cazul Franţei, Germaniei, SUA, Japoniei, Canadei unde cota variază între 10% şi
12% în funcţie de scadenţa depozitelor;
- cealaltă tendinţă se manifestă în ţările în care accentul se pune pe substituirea între
resurse, caz în care se aplică o rată unică (Spania şi Australia).
Variaţia procentului de rezervă minimă are efecte asupra lichidităţii băncilor comerciale,
apoi asupra rentabilităţii acestora. Obligând băncile comerciale să menţină în conturi un depozit
proporţional cu depozitele clienţilor lor, banca centrală creează un necesar de monedă a băncii
centrale. Va modifica procentul de rezervă minimă obligatorie pentru a acţiona asupra masei
monetare: creşterea procentului de rezervă minimă determină reducerea posibilităţilor de
creditare a băncilor comerciale şi invers.4
Modul de constituire al rezervelor urmează o metodologie care permite ca acestea să
acţioneze cel mai bine asupra creaţiei monetare. Referitor la acest aspect se pot identifica două
modalităţi şi anume:
o rezervele decalate;
4 Zăpodeanu, Daniela, Op. Cit., p. 150
4
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
o rezervele instantanee sau actuale.
Distincţia dintre cele două modalităţi de constituire a rezervelor constă în momentul şi
perioada de formare, respectiv după cum rezervele sunt constituite în aceeaşi lună sau trimestru în
care banca a acordat creditele. Rezervele decalate se diferenţiază prin aceea că băncile îşi pot
constitui rezervele cu un decalaj, care poate ajunge până la 50 de zile faţă de data de referinţă.
Diferenţa dintre cele două modalităţi evidenţiază că, atunci când băncile constituie rezervele
instantanee, acestea trebuie să cunoască precis nivelul creditelor acordate, ceea ce implică
obligatia programării exacte a distribuirii creditelor. În cazul unor greşeli, băncile vor avea la
sfârşitul perioadei obligaţia constituirii de rezerve obligatorii masive, ceea ce antrenează costuri
sporite.
Apogeul rezervelor obligatorii s-a manifestat în anii `60-`70, iar modificările numeroase
ale ratelor de rezervă obligatorie au demonstrat integrarea acestui instrument în strategiile
conjuncturale. Astfel în Germania rata rezervelor obligatorii a fost midificată în medie de 3 ori pe
an până în anul 1981, în Austria au fost 9 revizuiri între 1972 şi 1976, iar în Franţa 30 între 1970
şi 19755.
Declinul relativ al mecanismului rezervelor obligatorii s-a produs în anii ` 80, prin
suprimarea „defacto” în ţările care tradiţional erau ataşate de acest intrument, precum şi în
celelalte ţări, care practicau un control asupra expansiunii monetare, prin acest mecanism: 1975
în Belgia, 1977 în Danemarca, 1978 în Elveţia, 1980 în Marea Britanie, 1988 în Norvegia, 1987
în Canada s-a anunţat intenţia de a abandona sistemul, iar Australia a diminuat de la 7% la 1%
rata unică a rezervelor obligatorii ceea ce evidenţiază că declinul acestui intrument s-a datorat
unor factori comuni tuturor ţărilor, dintre care importante sunt: inovaţii financiare şi liberalizarea
mişcărilor de capital.
În unele ţări, rata rezervelor obligatorii nu s-a modificat perioade îndelungate de timp,
fapt ce demonstrează că mecanismul nu a putut fi utilizat în scopuri conjuncturale. Astfel, în
Australia şi Japonia ratele au rămas nemodificate din anul 1982, iar în S.U.A. între 1980-1990 an
în care au fost reduse.
Diminuarea rolului rezervelor obligatorii, în calitate de instrument al politicii monetare
poate fi cuantificată şi prin ponderea relativă a acestora în masa monetară. Astfel, dacă în anii `70
volumul rezervelor obligatorii reprezenta între 10-15% din masa monetară în sens larg, în
5 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Op. Cit., p.389
5
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
prezent, în ţările care menţin un astfel de instrument, ponderea este mai puţin de 6% din agregatul
monetar cel mai larg. În cazul României, ponderea RMO în masa monetară M2 a evoluat de la
6,50% în anul 1996 la 12,65% în anul 2000 şi 12,80% în anul 2002, ceea ce demonstrează
importanţa acestui instrument în înfăptuirea politicii monetare6.
În ţările fără control asupra pieţei valutare şi asupra schimburilor, existenţa unor rate
sporite ale rezervelro obligatorii a provocat o delocalizare a operaţiunilor de schimb, de exemplu,
a sporit piaţa eurodolarilor şi s-au dezvoltat operaţiile băncilor germane în Luxemburg. În toate
ţările în care rezervele obligatorii au înregistrat valori semnificative, s-au manifestat, pe de o
parte dezvoltarea operaţiunilor acelor instituţii financiare nesupuse mecanismului rezervelor
minime obligatorii şi, pe de altă parte, dezintermedierea sau crearea, de către bănci, a unor
instrumente nesupuse rezervelor.
O asemenea schimbare de atitudine, din partea autorităţilor monetare, s-a fundamentat
pe conştientizarea faptului că rezervele obligatorii afectează contul de exploatare bancară şi
acţionează nu numai asupra ofertei de credit ci, mai cu seamă, asupra cererii de credit, prin
efectul de preţ pe care îl antrenează.
Datorită inovaţiilor financiare, o parte importantă a resurselor bancare sunt remunerate
prin rata de piaţă a dobânzii şi, în consecinţă, sunt sensibile la variaţia acesteia din urmă.
Necesitatea de adispune de un volum ridicat de rezerve obligatorii, prin diminuarea costului
mediu al pasivelor bancare, înregistrează o tendinţă de diminuare puternică.
Deşi în prezent rezervele obligatorii îndeplinesc încă, într-un anumit număr de ţări
dezvoltate, un rol important în cadrul lichidităţii bancare, acestea nu reprezintă un instrument
major al politicii monetare. Într-o perioadă de mltiple inovaţii financiare şi de liberalizare a
mişcărilor de capital, intervenţiile băncii centrale asupra pieţelor de capital permit obţinerea de
efecte dorite, fără a provoca distorsiuni în concurenţa dintre sursele de finanţare bancară şi cele
dezintermediate, şi fără a genera efecte inverse, precum delocalizarea operaţiunilor sau
accelerarea inovaţiei financiare.
Fiind un instrument mai puţin suplu, de natură reglementară, rezervei îi este mult mai
preferată politica de open market care fiind de natură contractuală, are supleţe în timp şi spaţiu şi
poate corecta variaţiile pe termen scurt ale lichidităţilor bancare.7
6 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Op. Cit., p. 3907 Cerna, Silviu, Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 117
6
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Experienţa ţărilor care le practică demonstrează, că rezervele obligatorii pot îndeplini un
rol structural, cu condiţia ca volumul să fie relativ scăzut. Rezervele obligatorii menţin un anumit
interes conjunctural pentru a diminua costul creditului respectiv şi rata dobânzii, atunci când
există un conflict între cursul de schimb şi obiectivul monetar şi atunci când imperfecţiunile
pieţei nu permit altor finanţări să substituie reducerea rapidă a creditelor bancare. O majorare a
ratei de rezervă obligatorie permite influenţarea cererii de credit, fără a se modifica rata de
dobândă de pe piaţa monetară, ceea ce afectează costul de finanţare al tuturor agenţilor
economici, care nu se pot împrumuta direct pe piaţă.
Atunci când rata este relativ stabilă şi nepenaliztoare, rezervele permit menţinerea
echilibrului pe termen mediu pe piaţa de capital. Din punct de vedere structural, rezervele
constituie o taxă asupra sistemului bancar, în scopul de a determina băncile să plătească serviciile
pe care banca centrală le oferă şi de compensa privilegiile de care beneficiază: accesul la resurse
centrale şi dreptul de colectare a depozitelor de la public, remenerate la nivel redus,
nesemnificativ.
Rezervele obligatori care se menţin în Marea Britanie la un nivel de 0,5% urmăresc ca
obiectiv, furnizarea de lichidităţi şi asigurarea de venituri pentru banca Angliei, acelaşi argument
fiind prezent şi în cazul sistemului Federal de Rezerve din SUA.
1.3. Principiul de acţiune al rezervelor obligatorii
Politica rezervelor obligatorii obligă băncile să constituie la banca centrală, în conturi
neremunerate sau slab remunerate, o fracţiune minimă din exigililităţile lor, resursee la vedere
sau pe termen scurt, şi uneori din creditele pe care le acordă. Cu cât rezervele sunt mai mari cu
atât sunt mai convingătoare pentru bănci şi invers.
Dacă se manifestă o creştere a ratei rezervelor obligatorii, atunci nevoile băncilor
comerciale în monedă centrală se majorează, întrucât ele trebuie să majoreze suma rezervelor
deţinute în contul de la instituţia centrală. Astfel se reduce lichiditatea bancară – disponibilităţile
băncilor deţinute în monedă centrală - ceea ce antrenează probleme de trezorerie ale băncilor
respective. Acestea recurg la finanţări de la banca centrală, prin intermediul pieţei monetare.
Dacă instituţia centrală a determinat, prin intervenţiile sale, rate de lichiditate ridicate, atunci şi
băncile vor suporta un cost de refinanţare ridicat. Mai mult, întrucât rezervele obligatorii nu
generează dobânzi importante, rezultă o lipsă de câştig importantă.
7
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Acest ultim efect, corelat cu costul ridicat al refinanţării, incită băncile să limiteze
aportul lor la crearea de monedă.
În sens invers, dacă scade rata de rezervă minimă obligatorie, atunci nevoile băncilor
comerciale în monedă centrală se vor diminua. Prin urmare, se majorează lichiditatea bancară,
ceea ce permite băncilor să facă faţă nevoilor de monedă centrală, care rezultă din activitate
curentă. Astfel, politica rezervelor obligatorii apare ca o completare indispensabilă a politicii de
rată a dobânzii pe piaţa monetară, ambele fiind constrângătoare pentru bănci, în măsura în care
băncile sunt îndatorate la banca centrală.
Utilităţile rezervei obligatorii în cadrul acţiunii asupra lichidităţii bancare se pot prezenta
astfel8:
rezervele obligatorii permit a se acţiona asupra costului creditului fără a modifica
rata dobânzii pe piaţa monetară;
acestea conferă acţiunii asupra lichidităţii bancare un suport previzionabil, ceea
ce compensează neregulile altor factori care influenţează trezoreria băncilor;
rezervele obligatorii sunt utile atunci când piaţa devine supralichidă, respectiv
atunci când deficitul bugetar este finanţat prin creaţia monetară;
rezervele influenţează costul reserselor bancare, datorită faptului că se restrâng
posibilităţile de plasament pe piaţa interbancară.
Din punct de vedere al modului de calcul pot fi stabilite rezerve asupra depozitelor şi
rezerve asupra creditelor.
Sistemul rezervelor minime obligatorii, potrivit dimensiunilor sale, determină un anumit
raport între volumul depozitelor şi volumul creditului ce se poate acorda în baza acestor resurse
de creditare, modificarea cuantumului rezervei minime obligatorii având ca efect modificarea
acestui raport.9
Rezervele asupra depozitelor pot fi cuantificate prin intermediul unui coeficient al
rezervei, stabilit ca raport între nivelul rezervelor constituite şi depozite.
Coeficient al rezervei = rezerve/depozite
8 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora,, Op. Cit., p. 3919 Bosno, Cezar, Dardac, Nicolae, Op. Cit., p.39
8
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
În practică pot fi distinşi doi coeficienţi care iau în considerare, la numitor, depozitele la
vedere pentru primul şi depozitele la termen pentru al doilea. Întrucât depozitele la vedere au
caracterul de mijloace de plată, sunt supuse unei rate mai ridicate decât depozitele la termen.
În cazul rezervelor constituite asupra creditelor, coeficientul se determină prin luarea în
calcul, la numitor, a sumei creditelor de orice natură, acordate de bancă întreprinderilor sau
persoanelor fizice.
Coeficiet al rezervei = rezerve/credite
Controlul rezervelor obligatorii este uşor întrucât acestea sunt constituite în conturi la
Banca Centrală. Nerespectarea regulilor poate fi sancţionată prin aplicarea unei rate
penalizatoare.
9
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Tabel nr.1. Rezervele obligatorii în ţările dezvoltate, în curs de dezvoltare şi a celor aflate în
tranziţie10
Austria Nivel şi bază: - 5% din nivelul resurselor; 3% din nivelul depozitelor şi titlurilor cu durată mai scăzută de 2 aniMăsurare şi menţinere: - lunar, parţial, pe un interval de 15 zile - baza medie este calculată pe data de 23 pentru luna prevăzută
Canada Nivel şi bază: 0% până în 1994Active eligibile: depozitele neremunerate existente la Banca Centrală a Canadei
FinlandaNivel şi bază de calcul: - 2% din M1; 1.5% pentru componentele adiţionale ale lui M2; 1% pentru componentele adiţionale ale lui M3
FranţaNivel şi bază de calcul: - 1% din cantitatea de monedă naţională, depozitele de economii şi acordurile de răscumpărare cu maturitate mai mică de 10 zile; - 0.5% pentru depozite cu maturitate iniţială de 1 an
Noua Zeelandă Nu se practică mecanismul rezervelor obligatoriiSpania,Portugalia 2% din depozitele constituite
Marea Britanie 0.35% asupra depozitelor constituite
SUANivel şi bază de calcul: 10% asupra tranzacţiilor realizate cu depozite mai mari de 52 mil$
- 3% pentru tranzacţiile realizate cu depozite cuprinse între 4,3 mil $ şi 52 mil $;- 0% pentru împrumuturi în monedă europeană
Penalităţi: rata scontului +2%China Rata rezervelor: 13% în plus, băncile trebuie să menţină un exces se rezervă situat la nivelul de
5-7% din nivelul depozitelor, baza de calcul a rezervelor excluzând depozitele interancare şi pe cele exprimate în monedă străină;Penalităţi: 4 puncte procentuale, zilnic, pentru neîndeplinirea rezervelor
Costa Rica Nivel şi bază de calcul: rate ale rezervelor graduale, de la 43% până la 25% pentru depozitele interne şi de la 36% până la 25% pentru cele exprimate în valută, respectiv între 30% şi 17 % pentru depozitele cu maturitate mai scăzută de 180 de zile
Germania Nivel şi bază: - 1.5% asupra depozitelor de economii; 2% asupra depozitelor cu o maturitate iniţială mai mică de 4 ani şi asupra disponibilităţilor tuturor instituţiilor financiare nebancarePenalităţi: pentru deficienţe în nivelul rezervei, o penalitate de 3% peste nivelul ratei de lombard, în plus repetarea situaţiei poate conduce la supervizarea din partea autorităţilor, iar băncile în cauză pot fi excluse din sistemul de facilităţi al Bundesbank
Grecia Nivel şi bază de calcul: 12% asupra depozitelor exprimate în monedă naţională şi străină şi a altor disponibilităţi incluzând împrumuturile externe
Japonia Nivel şi bază diferenţiate în funcţie de natura depozitelor şi a instituţiilor financiare, astfel:- 1,2% pentru depozitele la termen mai mari de 2,5 trilioane yeni;- 1,3% pentru depozitele la vedere mai mari de 2,5 trilioane yeni;- depozitele mai mici sunt subiectul unor rate mai scăzute.
Honduras Rate diferenţiale: 34% pentru depozitele băncilor comerciale; 23% pentru depozitele instituţiilor de economii; 15% pentru depozitelor companiilor de investiţii.Penalităţi: rata dobânzii la împrumuturi +4 puncte procentuale
Jamaica 25% pentru depozitele băncilor comerciale exclusiv depozitele interbancareMadagascar 25% pentru depozitele în monedă naţională şi 20% pentru cele în valută
Albania 20% pentru toate depoziteleCroaţia 31% pentru depozitele în moneda naţională; 7,5% pentru depozitele băncilor de economii
Macedonia 8% pentru depozitele băncilor comerciale cu termen mai mic de 3 luni3,5% pentru depozitele cu termen mai mare de 3 luni4% şi 1,5% pentru depozitele caselor de economii în funcţie de scadenţă
10 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Op. Cit., p. 393-394
10
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Rusia Rate diferenţiate: 18% pentru depozitele în monedă naţională; 14% pentru depozitele cu termen între o lună şi 3 luni; 10% pentru depozitele cu scadenţă mai mare de 3 luni; 25% pentru depozitele la termen, în monedă străină
CAPITOLUL 2. REGLEMENTAREA ŞI CARACTERISTICILE
CONSTITUIRII REZERVEI MINIME OBLIGATORII ÎN ROMÂNIA
Rezerva minimă obligatorie constituie o pârghie foarte utilizată de către Banca Naţională
a României, atât în scopul asigurării unui stoc de lichiditate corespunzătoare fiecărei bănci, cât şi
în vederea atingerii obiectivelor politicii monetare aplicate de banca centrală.
Asigurarea constituirii rezervei minime obligatorii a reprezentat pentru piaţa interbancară
românească un „barometru” al lichidităţii bancare. Incapacitatea unor instituţii de a îndeplini
cerinţa băncii centrale de constituire a rezervei minime obligatorii a reprezentat un prim semnal
de anunţare a colapsurilor bancare.11
Obligativitatea păstrării unei rezerve minime obligatorii de către societăţi bancare în
conturi deschise la BNR a fost prevăzută în legislaţia bancară adoptată în 1991 (Legea 33 şi
Legea 34), precum şi în legislaţia adoptată în 1998 (Legea 101 şi Legea 58).
Obiectivele introducerii acestei rezerve sunt de fapt două12: asigurarea solvabilităţii
băncilor comerciale (adică prudenţa bancară) şi limitarea potenşialului de multiplicare a
creditului de către sistemul bancar, adică politica monetară şi de credit.
În ianuarie 1992, BNR a emis primul regulament13 privind rezervele obligatorii, care
definea termenii: baza de calcul, perioada de observare, perioada de aplicare. Caracteristica
primului regulament a reprezentat aria relativ restrânsă a pasivelor luate în calculul rezervei
obligatorii: depozitele la vedere sau la termen în lei, ale persoanelor fizice şi juridice,
exceptându-se din acest calcul depozitele atrase de la instituţii care la rândul lor sunt obligate să
constituie rezerve la BNR, precum şi sumele în tranzit între sediile societăţilor bancare.
Ulterior, au fost introduse în baza de calcul a rezervei minime obligatorii şi depozitelor –
economii ale populaţiei; în decembrie 199314, din cauza creşterii depozitelor în valută şi a
sumelor în tranzit între sediile societăţilor bancare, au fost incluse şi acestea în baza de calcul a
rezervelor obligatorii. Au rămas în continuare exceptate de la baza de calcul a rezervelor minime
11 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Managementul lichidităţii bancare, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.5712 Zăpodeanu, Daniela, Op. Cit, p.23713 Regulamentul nr.1/14.01.92-M.O. 149/199214 Regulamentul BNR 4/93 – M.O. 315/30 decembrie 1993
11
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
obligatorii depozitele în valută ale populaţiei. Tot în acest regulament s-a introdus şi noţiunea de
rezervă marginală şi rata marginală15.
Circulara BNR nr. 7/10.03.95 a introdus în baza de calcul a rezervelor minime obligatorii
şi depozitele în valută atrase de persoanele fizice şi a stabilit posibilitatea constituirii rezervelor
minime aferente depozitelor în valută în moneda naţională sau în dolari SUA. Măsura urmărea
reducerea creditelor interne în valută şi reducerea costului băncilor comerciale legate de
constituirea în lei a rezervei minime obligatorii pentru depozitele în valute convertibile.
Cu siguranţă rezervele minime obligatorii constituite de băncile comerciale depind în
mare măsură de rata rezervelor minime obligatorii (tabelul nr.2. )
Tabelul nr. 2. Rata rezervelor minime obligatorii
Perioada La depozite în lei La depozite în valutăRezerve constituiteîn lei
Rezerve constituiteîn valută
1 mar.’92-31 dec.’94 10% 10% X1 ian.’95-31 mar.’95 8% 8% X1 apr.’95-31 sep.’95 7,5% 7,5% 16%1 oct.’95-30 oct.’95 7,5% 9% 20%1 nov.’95-30 iun.’96 7,5% 20% 40%1 iul.’96-30 sep.’96 7,5% 10% 20%30 sep.’96-30 iun.’97 7,5% 10% - 18% 20% - 36%1 iul.’97-31 ian.’98 10% 10% - 18% 20% - 36%1 feb.’98-31 iul.’98 12,5% 12,5% - 22,5% 20% - 36%1 aug.’98-15 iul.’99 15% - 15%16 iul.’99-31 dec.’99 20% - 20%1 nov.’99-30 nov.’99 25% - 20%1 dec.’99-30 iun.2001 30% - 20%1 iul.2001-30 sep.2001 27% - 20%1 oct.2001-31 mar.2001 25% - 20%Sursa: B.N.R.
Efectele politicii monetare şi de credit promovate de BNR se regăsesc în nivelul efectiv
al rezervelor minime obligatorii, şi nu în nivelul prevăzut al acestora. În anii 1992 şi 1993 s-a
realizat o depăşire a nivelului rezervelor minime obligatorii, care au reflectat nivelul ridicat de
lichiditate din cadrul sistemului bancar (perioada a fost caracterizată de o rată scăzută a dobânzii
şi refinanţare de la BNR): în prima lună de aplicare a rezervelor obligatorii, depăşirea a fost de
4,5 ori (nivel efectiv faţă de nivel prevăzut)16.
15 Zăpodeanu, Daniela, Op. Cit., p.23816 Zăpodeanu, Daniela, Op. Cit., p.240
12
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
În perioada martie 1995 – martie 1996, nivelul prevăzut al rezervelor minime a
înregistrat creşteri datorate majorării treptate a ratei rezervelor aferente resurselor în valută (până
la 20% pentru rezervele constituite în lei şi 40% pentru cele constituite în valută). Constituirea
rezervelor în valută urmărea reducerea multiplicării creditelor în valută. Eficacitatea politicii
rezervelor minime a crescut şi mai mult, ponderea acestora în bilanţul băncilo comerciale
ajungând la 6,1% în decembrie 1995, iar pentru unele bănci (cele care constituiau rezerve în
valută) acest indicator depăşea chiar 30%17.
Toate „problemele” ivite în utilizarea eficientă a politicii rezervelor minime obligatorii,
precum şi schimbarea legislaţiei bancare în 1998 (legea 101 privind statutul BNR) au impus
adoptarea unui nou regulament18 al rezervelor minime obligatorii, urmărindu-se cuprinderea într-
o singură reglementare a tuturor circularelor ce modificau vechiul regulament privind rezervele
obligatorii, eliminarea prevederilor discreţionare sau opţionale ineficiente şi bineînţeles, în final,
creşterea eficienţei acestei politici de rezervă obligatorie.
Băncile, persoane juridice române, sucursalele din România ale băncilor, persoane
juridice străine, denumite în continuare bănci, precum şi casele centrale ale cooperativelor de
credit, ce activează în piaţa bancară internă, trebuie să menţină rezerve minime obligatorii în lei şi
în valută, în conturi deschise la Banca Naţională a României, în conformitate cu prevederile
Regulamentului B.N.R. nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii.
În cadrul regulamentului menţionat mai sus, termenii specifici au următoarele
accepţiuni:19
a) rezervele minime obligatorii sunt disponibilităţi băneşti ale băncii/casei centrale a
cooperativelor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a
României;
b) baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare, al elementelor de
pasiv din bilanţul băncilor (cuprinzând ansamblul teritoriului naţional) şi, respectiv, din bilanţul
agregat al reţelelor cooperatiste de credit, întocmit de casele centrale ale cooperativelor de credit,
asupra cărora se aplică rata rezervelor minime obligatorii;
c) perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determină baza de calcul;
17 Ibidem, p.24118 Regulamentul BNR 4/98 – M.O. 272/22 iulie 199819REGULAMENT nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii
13
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
d) perioada de aplicare este intervalul de timp în care trebuie menţinut în conturile
deschise la Banca Naţională a României nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii;
e) nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii reprezintă produsul dintre baza de
calcul şi rata rezervelor minime obligatorii;
f) nivelul efectiv al rezervelor îl constituie soldul mediu zilnic înregistrat de bancă/casă
centrală a cooperativelor de credit în contul în care se menţin rezervele minime obligatorii în
perioada de aplicare; determinarea soldului mediu zilnic se face luându-se în calcul numărul de
zile calendaristice din perioada de aplicare;
g) excedentul de rezerve îl reprezintă diferenţa pozitivă dintre nivelul efectiv şi nivelul
prevăzut al rezervelor minime obligatorii;
h) deficitul de rezerve îl reprezintă diferenţa negativă dintre nivelul efectiv şi nivelul
prevăzut al rezervelor minime obligatorii.
Baza de calcul a rezervelor minime obligatorii se constituie din mijloace băneşti în
moneda naţională şi în valută, reprezentând obligaţii ale băncii /casei centrale a cooperativelor de
credit (la nivelul reţelei cooperatiste de credit), faţă de persoane fizice şi juridice, sub formă de
surse atrase, împrumutate, datorii şi alte obligaţii.
Din baza de calcul se exceptează o serie de mijloace băneşti precum20:
fondurile atrase de la Banca Naţională a României;
fondurile atrase de la bănci, case centrale ale cooperativelor de credit,
cooperative de credit afiliate la o casă centrală a cooperativelor de credit, care, la rândul lor, sunt
obligate să constituie rezerve minime obligatorii la Banca Naţională a României;
capitalurile proprii ale băncii/casei centrale a cooperativelor de credit, calculate
în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României.
Baza de calcul se determină ca medie a soldurilor zilnice ale elementelor de pasiv, în
perioada de observare. Perioada de observare o constituie intervalul cuprins între data de 24 a
lunii precedente şi data de 23 a lunii curente.
Pentru mijloacele băneşti în valută, mediile soldurilor zilnice se determină pe fiecare tip
de valută, după care se transformă în dolari S.U.A. sau în euro, după caz. Cursurile de schimb
folosite pentru transformarea celorlalte valute în dolari S.U.A. sau în euro sunt cursurile pieţei
valutare comunicate de Banca Naţională a României în ultima zi anterioară perioadei de aplicare.
20 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Op. Cit., p.58
14
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Băncile/casele centrale ale cooperativelor de credit sunt obligate să menţină în conturile deschise
la Banca Naţională a României nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii ca medie zilnică
pe durata perioadei de aplicare. Perioada de aplicare o constituie intervalul cuprins între data de
24 a lunii curente şi data de 23 a lunii următoare.
Rezervele minime obligatorii se calculează şi se menţin astfel21:
a) în lei, în contul curent al băncii/casei centrale a cooperativelor de credit, deschis la
Banca Naţională a României, pentru mijloacele băneşti în lei;
b) în dolari S.U.A. sau în euro, în contul LORO al băncii/casei centrale a cooperativelor
de credit, deschis la Banca Naţională a României, pentru mijloacele băneşti în valută. Opţiunea
pentru una dintre cele două valute este a fiecărei bănci. O dată formulată ea nu poate fi
modificată timp de 12 luni calendaristice.
Costul eventualelor operaţiuni de schimb valutar necesare băncilor/caselor centrale ale
cooperativelor de credit pentru constituirea rezervelor în valută, precum şi riscul valutar generat
de aceste operaţiuni sunt suportate în întregime de banca/casa centrală a cooperativelor de credit
în cauză.
Casele centrale ale cooperativelor22 de credit au obligaţia de a menţine în conturile
deschise la Banca Naţională a României rezervele minime obligatorii în lei şi în valută, aferente
reţelei cooperatiste de credit. De asemenea, cooperativele de credit au obligaţia de a menţine la
casele centrale ale cooperativelor de credit disponibilităţi în scopul furnizării lichidităţii necesare
pentru constituirea de către acestea a rezervelor minime obligatorii la Banca Naţională a
României. Fiecare casă centrală a cooperativelor de credit va stabili prin norme şi proceduri
proprii modul de constituire de către cooperativele de credit a disponibilităţilor necesare pentru
menţinerea rezervelor minime obligatorii aferente reţelei cooperatiste de credit la Banca
Naţională a României. Normele şi procedurile respective vor prelua în mod corespunzător
metodologia stabilită în prezentul regulament.
Încadrarea în cerinţele privind rezervele minime obligatorii se realizează atunci când
nivelul efectiv al rezervelor este egal cu nivelul prevăzut al acestora23. În cadrul art. 11. din
Regulamentul privind regimul rezervelor minime obligatorii se menţionează faptul că nu se fac
compensări între depăşirea şi nerealizarea rezervelor minime obligatorii în lei sau în valută.
21 Conform art.7 din Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii22 Art. 9 din Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii23 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Op. Cit., p.59
15
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Pentru deficitul de rezerve minime obligatorii se calculează şi se percepe o dobândă
penalizatoare pe durata perioadei de aplicare aferente. Rata dobânzii penalizatoare se stabileşte de
Banca Naţională a României şi se comunică prin circulară. Modificarea ratei dobânzii
penalizatoare se comunică prin circulară, cu cel puţin o zi înainte de începerea perioadei de
aplicare.
Ratele rezervelor minime obligatorii se stabilesc de Banca Naţională a României în
funcţie de obiectivele sale de politică monetară şi se comunică prin circulară.
Modificarea ratelor rezervelor minime obligatorii se comunică prin circulară, cu cel puţin 7 zile
înainte de începerea perioadei de aplicare.
Pentru mijloacele băneşti în monedă naţională şi în valută, cuprinse în baza de calcul a
rezervelor minime obligatorii care au o scadenţă reziduală mai mare de 2 ani de la sfârşitul
perioadei de observare şi care nu prevăd clauze contractuale referitoare la rambursări, retrageri,
transferări anticipate, precum şi pentru împrumuturi nerambursabile, rata rezervelor minime
obligatorii este zero.
Sumelor a căror rambursare se efectuează eşalonat li se aplică o rată zero a rezervelor
minime obligatorii atât timp cât scadenţa reziduală a acestora este mai mare de 2 ani de la finele
perioadei de observare.
Pentru nivelul efectiv al rezervelor, Banca Naţională a României plăteşte dobândă până
la nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii. Stabilirea şi modificarea ratei dobânzii plătite
la rezervele minime obligatorii se fac de către Banca Naţională a României. Rata dobânzii se va
situa cel puţin la nivelul ratei dobânzii medii la depunerile la vedere practicate de bănci.
Rata dobânzii medii practicate de bănci la depunerile la vedere se calculează lunar de
Banca Naţională a României, distinct pentru lei şi pentru valută, ca medie ponderată, pe baza
datelor transmise de bănci. Soldurile depunerilor la vedere, inclusiv cele neremunerate, precum şi
ratele dobânzilor aferente sunt cele din ultima zi calendaristică a perioadei de observare. Ratele
dobânzilor astfel calculate se iau în considerare pentru rezervele minime obligatorii din perioada
de aplicare aferentă perioadei de observare pentru care s-a făcut raportarea.
Pentru excedentul de rezerve, Banca Naţională a României nu plăteşte dobândă. La
calcularea dobânzilor se utilizează convenţia: număr de zile calendaristice al perioadei de
aplicare/360. Plata dobânzilor la rezervele minime obligatorii şi încasarea dobânzii penalizatoare
16
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
pentru deficitele de rezerve minime obligatorii se fac în prima zi lucrătoare după terminarea
perioadei de aplicare pentru care s-a făcut calculul.
În termen de 3 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de observare băncile/casele
centrale ale cooperativelor de credit vor raporta, în scris, Băncii Naţionale a României - Direcţia
politici monetare, baza de calcul pentru determinarea rezervelor minime obligatorii şi datele
necesare pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere.
O bancă/casă centrală a cooperativelor de credit nou înfiinţată începe să raporteze şi să
constituie rezerve minime obligatorii după expirarea primei perioade de observare complete de la
data notificării efectuării primei operaţiuni bancare.
O bancă/casă centrală a cooperativelor de credit cu cont curent redeschis la Banca
Naţională a României începe să raporteze şi să constituie rezerve minime obligatorii începând cu
data redeschiderii contului în evidenţele Băncii Naţionale a României.
Banca Naţională a României va verifica la sediul băncilor/caselor centrale ale
cooperativelor de credit exactitatea datelor raportate pentru calculul rezervelor minime obligatorii
şi al ratei medii a dobânzilor practicate la depunerile la vedere. Băncile/casele centrale ale
cooperativelor de credit au obligaţia de a păstra documentele primare care au stat la baza
raportărilor conform legislaţiei în vigoare.
Verificarea se poate realiza la sediul principal, la sucursale şi la alte sedii secundare ale
băncilor/caselor centrale ale cooperativelor de credit.
În cazul unor diferenţe între datele raportate de bănci/case centrale ale cooperativelor de
credit şi situaţia constatată în urma controlului efectuat de Banca Naţională a României se
procedează astfel24:
a) pentru deficitele de rezerve rezultate ca urmare a raportării unei baze de calcul mai
mici se calculează şi se percepe o dobândă penalizatoare pe durata perioadei de aplicare aferente,
calculată la rata stabilită de Banca Naţională a României, valabilă pentru perioada de aplicare
respectivă;
b) în cazul raportării unei baze de calcul mai mari, dobânda plătită în plus pentru nivelul
efectiv al rezervelor va fi recuperată de Banca Naţională a României de la banca/casa centrală a
cooperativelor de credit în cauză;
24 Conform art 23. din Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii
17
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
c) încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve şi a dobânzii plătite în
plus pentru nivelul efectiv al rezervelor se face fără preaviz, în termen de maximum 5 zile
lucrătoare ulterioare definitivării actului de control, respectiv înregistrării acestuia la bancă/casă
centrală a cooperativelor de credit, sau, după caz, transmiterii răspunsului cu privire la
clarificarea opiniilor divergente formulate de banca/casa centrală a cooperativelor de credit în
cauză.
În situaţia în care o bancă/casă centrală a cooperativelor de credit sesizează din proprie
iniţiativă apariţia unor diferenţe între baza de calcul raportată şi cea rezultată din aplicarea
prezentului regulament şi a circularelor emise în aplicarea acestuia, aceasta va înştiinţa Direcţia
politici monetare şi Direcţia supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României cu privire la
aceste diferenţe. Încasarea dobânzii penalizatoare pentru deficitele de rezerve şi a dobânzii plătite
în plus pentru nivelul efectiv al rezervelor se face fără preaviz, în termen de maximum 5 zile
lucrătoare ulterioare datei de înregistrare la Banca Naţională a României a adresei de înştiinţare
formulate de bancă/casa centrală a cooperativelor de credit. Banca Naţională a României poate
dispune şi efectuarea unui control la sediul băncii/casei centrale a cooperativelor de credit în
cauză pentru verificarea corectitudinii raportării respective şi, în funcţie de rezultatele acestuia,
poate proceda la aplicarea sancţiunilor25.
Transmiterea cu întârziere a bazei de calcul atrage majorarea cu 10% a nivelului
prevăzut al rezervelor minime obligatorii care rezultă din raportarea băncii/casei centrale a
cooperativelor de credit în cauză. În situaţia în care o bancă/casă centrală a cooperativelor de
credit nu raportează baza de calcul până în a zecea zi calendaristică a perioadei de aplicare,
nivelul prevăzut al rezervelor se va stabili prin aplicarea unei majorări de 15% asupra nivelului
prevăzut al rezervelor minime obligatorii, aferent perioadei de aplicare precedente.
Neraportarea în termenul stabilit a datelor necesare pentru calcularea ratei medii a
dobânzilor la vedere atrage luarea în calcul, în mod automat, de către Banca Naţională a
României a ultimelor date transmise de banca/casa centrală a cooperativelor de credit.
Neraportarea repetată sau raportarea eronată a bazei de calcul şi a datelor necesare
pentru calcularea ratei medii a dobânzilor la vedere constituie o încălcare a disciplinei bancare.
În situaţia în care o bancă/casă centrală a cooperativelor de credit înregistrează deficit
de rezerve în două perioade de aplicare consecutive, aceasta poate fi supusă unei supravegheri
25 Art 24. din Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii
18
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
prudenţiale, prin inspecţie la sediul băncii/casei centrale a cooperativelor de credit, din partea
Băncii Naţionale a României.
În situaţia în care o bancă/casă centrală a cooperativelor de credit înregistrează deficite
de rezerve mai mult de două ori în decursul ultimelor 12 luni, Banca Naţională a României va
aplica una dintre următoarele sancţiuni26:
a) avertisment scris dat băncii, sucursalei din România a unei bănci străine, casei
centrale a cooperativelor de credit;
b) amendă aplicabilă băncii, sucursalei din România a unei bănci străine, casei centrale a
cooperativelor de credit, cuprinsă între 0,1-1% din capitalul social al băncii/casei centrale a
cooperativelor de credit, respectiv din capitalul de dotare al sucursalei din România a unei bănci
străine;
c) amendă aplicabilă administratorilor, directorilor executivi sau cenzorilor băncii,
cuprinsă între 1-6 salarii medii pe bancă din luna precedentă, respectiv administratorilor,
conducătorilor, membrilor biroului executiv ori cenzorilor casei centrale a cooperativelor de
credit, între 1-6 salarii ale acestora din luna precedentă;
d) limitarea operaţiunilor băncii, sucursalei din România a unei bănci străine, casei
centrale a cooperativelor de credit.
După cum am menţionat mai sus, nivelul ratelor rezervelor minime obligatorii este
stabilit de către Banca Naţională a României în concordanţă cu obiectivele politicii monetare.
În consecinţă27, cu cât ratele de constituire sunt mai ridicate, cu atât băncile comerciale
vor fi obligate să păstreze, în medie mai multe disponibilităţi în contul aferent rezervei minime
obligatorii, deschis la banca centrală, ceea ce constituie un activ cu cel mai înalt grad de
lichiditate, care permite achitarea obligaţiilor scadente şi a solicitărilor de plăţi provenite de la
clienţii proprii. În plus, BNR reuşeşte astfel să acumuleze un volum important de resurse la un
nivel inferior de dobândă în comparaţie cu orice tip de operaţiune de open market, sterilizând
astfel o bună parte din lichiditatea ce ar exista în piaţa interbancară, element esenţial în vederea
atingerii obiectivelor monetare.
Prin urmare, în cazul creşterii ratelor de constituire a rezervelor minime obligatorii, se
înregistrează o situaţie îmbunătăţită în ceea ce priveşte lichiditatea bancară, în timp ce din punct
26 Art.28 din Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii27 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Op. Cit., p.60
19
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
de vedere al profitabilităţii băncilor şi a susţinerii activităţii agenţilor economici prin intermediul
creditării se înregistrează reduceri importante.
Necesitatea constituirii rezervei minime obligatorii impune păstrarea unei „rezerve” de
fonduri suplimentare care să acopere eventualele plăţi neprevăzute şi care afectează contul de
disponibilităţi de la BNR. Plăţile urgente sau neprevăzute solicitate de anumiţi clienţi ai unei
bănci trebuie obligatoriu onorate pentru a nu crea o imagine distorsionată asupra lichidităţii de
care dispune banca. Din acest motiv băncile, în general, îşi asumă această „pierdere” prin
realizarea unui excedent de rezervă acoperitor oricăror fluxuri nefavorabile ce ar putea-o afecta.
Datorită imaginii necorespunzătoare ce ar putea să o creeze, în piaţa interbancară, neîndeplinirea
rezervei minime obligatorii, băncile preferă această alternativă de alocare a unei marje de
siguranţă, deşi aceasta reprezintă un plasament cu dobândă 0%.
Asigurarea unei lichidităţi corespunzătoare băncii, necesare asigurării în cont la BNR a
fondurilor destinate constituirii rezervei minime obligatorii, este foarte importantă, ca urmare a
percepţiei pieţei interbancare cu privire la o bancă care nu reuşeşte să îndeplinească aceste cerinţe
minime: banca respectivă va fi „izolată” de către ceilalţi competitori, ceea ce o va autoexclude
din piaţa interbancară, neputând astfel asigura finanţarea interbancară necesară, decât în condiţii
extrem de nefavorabile (rate de dobândă superioare şi contragaranţii acoperitoare)28.
În cadrul activităţii de trezorerie şi în vederea asigurării unei lichidităţi suficiente
constituirii rezervei minime obligatorii în cont la BNR, băncile realizează permanent simulări ale:
- evoluţiei nivelului rezervei minime obligatorii;
- evoluţiei operaţiunilor de încasări şi plăţi ce afectează contul curent al băncii;
- evoluţiei nivelului plasamentelor prognozate (titluri de stat, depozite interbancare,
operaţiuni de open market, cumpărări de valută, swap etc.), în special în perioadele în care se
prognozează înregistrarea unui deficit de rezervă minimă obligatorie;
- evoluţiei nivelului fondurilor atrase pentru anumite perioade (depozite
interbancare, swap, vânzări de valută etc.), în care se prognozează înregistrarea unui deficit de
rezervă minimă obligatorie;
- evoluţiei ratelor rezervelor minime obligatorii stabilite de BNR.
În cazul unei rate a rezervelor minime obligatorii în lei de 20%, băncile sunt obligate,
28 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Op. Cit., p.63
20
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
spre exemplu, pentru fiecare depozit de 1.000.000 lei atras de la un client nebancar să depună (în
medie) 200.000 lei în cont la BNR, iar doar diferenţa de 800.000 lei o poate utiliza pentru
aplicarea propriei strategii de plasamente (credite, titluri de stat, depozite interbancare,
plasamente pe piaţa de capital, numerar etc.).
Pentru a compara randamentul conferit plasamentului în contul de disponibilităţi deschis
la BNR, în graficul de mai jos este prezentată evoluţia nivelului dobânzii medii active şi pasive,
aplicate clienţilor nebancari, la nivelul întregului sistem bancar românesc29:
Fig. nr.1. Evoluţia nivelului dobânzilor medii active şi pasive aferente clienţilor nebancari
Evidenţierea „costului de constituire” a rezervei minime obligatorii se poate realiza pe baza unui
exemplu pentru un depozit în sumă de 10.000.000 lei la termen de 12 luni pentru care o bancă
bonifică o dobândă de 31% pe an. Presupunem că rata de constituire a rezervelor minime
obligatorii în lei este de 22%, iar dobânda bonificată pentru contul de disponibilităţi în care se
menţine rezerva la banca centrală este de 15% pe an. Banca este obligată să păstreze 2.200.000
lei pe toată durata de existenţă a depozitului la termen de 12 luni în acest cont la BNR pentru care
va încasa o dobândă de 15% pe an, deşi banca plăteşte clientului ce a constituit depozitul 31% pe
an. Prin urmare, banca va fi obligată să plaseze diferenţa de 7.800.000 lei la o dobândă superioară
pentru a acoperi acest „cost de constituire” a rezervei minime obligatorii, astfel:
Fig. nr. 2. Fonduri atrase/plasate30
29 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Op. Cit.,p.66
30 Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan, Op. Cit., p. 66
21
31% = dobândă bonificată clientului
22%15% = dobândă rezervă
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Se remarcă faptul că plasamentul în rezerva minimă obligatorie nu reprezintă cea mai
fericită „alegere” a băncilor din punct de vedere al profitabilităţii plasamentelor. Însă, din punct
de vedere al lichidităţii bancare, acest plasament este extrem de necesar, reprezentând de fapt cel
mai lichid activ al băncilor, care poate fi utilizat imediat pentru achitarea obligaţiilor asumate. În
plus, deşi nu este de dorit utilizarea acestei „concesii” datorită impactului de imagine,
neîndeplinirea rezervei minime obligatorii într-o anumită perioadă se va reporta pentru
următoarea perioadă de aplicare.
Rata rezervelor minime obligatorii s-a majorat în termeni general, având o evoluţie
diferită pentru depozitele în valută şi cele în lei. În urma unor modificări succesive, rata
rezervelor minime obligatorii la depozitele în lei a ajuns la 16% în martie 2006, aflându-se pe un
trend descendent din decembrie 1999, în timp ce rata rezervelor minime obligatorii la depozitele
în valută era, la acelaşi moment, de 40%, situându-se pe un trend ascendent din august 1998.
Banca Naţională a României (BNR) a majorat rata dobânzii pe care o acordă băncilor
comerciale pentru sumele constituite în rezerve minime obligatorii, de la 2,50% la 2,60% la
rezervele în lei şi de la 1,2% la 1,3% la cele în euro. În acelaşi timp, BNR a coborât cu 0,1 puncte
procentuale rata anuală a dobânzii pentru rezervele minime obligatorii în euro, de la 1,35% la
1,25%.
Noile dobânzi se aplică începând cu perioada 24 ianuarie - 23 februarie 2008.
În ianuarie, BNR majorase rata dobânzilor pe care le acordă băncilor comerciale pentru sumele
constituite în rezerve minime obligatorii de la 2,35% la 2,50% la rezervele în lei şi de la 1,15% la
1,35% la cele în euro. Pentru rezervele în dolari, dobânda fusese menţinută în ianuarie la 1,20%
pe an.
22
778% 35,51% = dobânda
minimă de plasare a fondurilor disponibile
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Băncile sunt obligate să depună la BNR, până pe 23 ale lunii, 20% din pasivele în lei,
respectiv 40% din pasivele în valută, cu scadenţa reziduală mai mică de doi ani, sub formă de
rezerve minime obligatorii.
Tabel nr.3. Rata RMO începând cu perioada de observare 24 noiembrie - 23 decembrie 2007
Categoria rezervei minime obligatoriiRata RMO (%)
Lei Valuta
RMO pentru pasive cu scadenţă reziduală mai mica de 2 ani 20 40
RMO pentru pasive cu scadenţă reziduală mai mare de
2 ani
cu clauză de rambursare anticipată 20 40
Fără clauză de rambursare anticipată 0 40
Tabel nr. 4. Rata RMO începând cu perioada de aplicare 24 februarie - 23 martie 2008
Categoria rezervei minime obligatorii Rata dobânzii bonificate, % p.a.
RMO constituite în lei 3,05 (+0,45)
RMO constituite în valutăEUR 1,25 (+0,0)
USD 0,85 (-0,45)
Pentru pasivele cu scadenţa reziduală mai mare de doi ani, băncile trebuie să constituie
lunar rezerve de 20% din pasivele în lei cu clauză de rambursare anticipată, în vreme ce pentru
pasivele în monedă naţională fără o astfel de clauză nivelul este de 0%.
Pentru pasivele în valută cu scadenţa reziduală mai mare de doi ani, băncile trebuie să
constituie lunar rezerve de 40% din nivelul acestora, indiferent dacă au sau nu clauză de
rambursare anticipată.
Nivelul rezervelor minime obligatorii la pasivele în lei a fost modificat ultima oară în
iulie 2006, de la 16% la 20%, în vreme ce nivelul ratei rezervelor la pasivele în valută a fost
majorat în martie 2006, de la 35% la 40%.31
31 11 feb 2008 15:49 The Money Channel, NewsIn
23
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
CAP. 3. ROLUL REZERVELOR MINIME OBLIGATORII
Rezervele minime obligatorii pot spori precizia altor instrumente de politică monetară şi
pot regla nivelul lichidităţilor din economie prin absorbirea sau injectarea acestora.
Rezerva minimă obligatorie reprezintă rezerve neremunerate sau slab remunerate
deţinute la banca centrală de către băncile comeciale. Stabilită ca o proporţie din depozitele
constituite de la populaţie şi agenţi economice, rezerva minimă obligatorie reprezintă soldul
creditor minim din contul băncilor comerciale deschis la banca centrală, pe care acestea sunt
obligate să-l menţină. Depozitele la banca centrală care depăşesc această limită sunt rezerve
libere.32
32 Zăpodeanu, Daniela, Op. Cit., p. 150
24
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Efectuarea de modificări în nivelul ratei rezervei în scopul influenţării ofertei de monedă
este considerată o modalitate insuficientă de implementare a politicii monetare. Chiar micile
modificări în nivelul ratei pot antrena ajustări importante în portofoliul băncilor, motiv pentru
care sunt necesare unele avertizări. Spre deosebire de operaţiunile de open-market, prin care se
realizează un schimb de titluri, preţul acestora ajustându-se automat pe piaţă, modificările în
nivelul ratei rezervei reprezintă un act unilateral al băncii centrale. Modificările în nivelul
rezervelor nu pot compensa imediat fluctuaţiile monetare pe termen scurt, datorită intervalului de
timp necesar constituirii bazei de calcul.
Tabel nr. 5. Rolul RMO33
Scopul Rezervelor minime obligatorii Caracteristici1. Scopul monetar Limitarea potenţialului de multiplcare a creditului de către
sistemul bancar2. Scopul prudenţial Încrederea publicului în ceea ce priveşte capacitatea
băncilor de a face faţă solicitărilor de împrumuturi3. Sursă de venituri pentru bancă4. Contribuţie la fluidizarea sistemului de plăţi 5. Contribuie la stabilizarea financiară a băncilor
Sistemul rezervelor minime obligatorii constituie una dintre măsurile guvernamentale
care, în raport de interesele conjuncturale, poate fi utilizat fie pentru creşterea volumului
creditului acordat în economie, determinând astfel intensificarea activităţii economice (prin
reducerea rezervei minime), fie pentru scăderea creditelor acordate economiei (prin creşterea
rezervei minime obligatorii).
Rolul rezervelor minime obligatorii rezidă şi din faptul că acestea constituie sursă de
venituri pentru banca centrală, contribuie la fluidizarea sistemului de plăţi, reprezintă sursă de
informaţii statistice cu privire la bilanţurile băncilor, contribuie la stabilitatea financiară a
acestora. În general, băncile sunt obligate să menţină rezervele peste nivelul minim, iar aceste
rezerve sunt foarte slab remunerate în comparaţie cu plasarea lor pe piaţa monetară.
În situaţiile în care se produc modificări frecvente ale ratei, fără suficientă avertizare,
băncile vor avea o puternică tendinţă de a deţine rezerve excedentare pe care să le utilizeze ca
tampon şi să creeze substitute pentru depozitele care nu intră în baza de calcul a rezervelor.
33 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Op. Cit., p. 387
25
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
O serie de argumente în favoarea rezervelor obligatorii sugerează că acestea pot prezenta
un nivel optim, care depinde de parametrii economiei, dintre care variaţia şi elasticitatea ratei de
dobândă este cel mai important nivel care trebuie să rămână constant pe termen lung.
Importanţa rezervelor rezidă şi din faptul că, în calitate de componentă a bazei monetare,
acestea contribuie la obţinerea venitului de seigneuriage generat de expansiunea monetară şi
poate produce un venit direct în condiţiile în care banca centrală investeşte în titluri şi câştigă
dobânzile aferente acestora. Efectul antrenat de rezervele obligatorii constă şi în reducerea
profitului băncilor, dacă acestea sunt remunerate la un nivel mai scăzut decât costul de
oportunitate.
Practica rezervelor obligatorii este extinsă acolo unde guvernul încearcă să le utilizeze
ca pe o modalitate de creştere a veniturilor. Banca Angliei, de exemplu, admite că singurul scop
pe care trebuie să-l îndeplinească rezervele situate la un nivel foarte scăzut, de numai 0,35%
pentru depozite, este finanţarea operaţiunilor.
Din punct de vedere al politicii fiscale, avantajul rezervelor obligatorii îl reprezintă
faptul că rata de impozitare este, în general, neînsemnată. Astfel, rezervele obligatorii pot fi o
cale de taxare a serviciilor financiare şi trebuie comparat rolul de instrument fiscal cu cel
îndeplinit de alte forme de impozitare din domeniul financiar, comparaţie din care rezultă
superioritatea celor din urmă. Astfel, în timp ce costul rezervelor obligatorii este partajat între
debitori şi deponenţi, taxarea depozitelor reprezintă o impozitare a serviciilor bancare.
În anumite ţări, rezervele obligatorii sunt considerate a fi măsuri prudenţiale adoptate cu
scopul de a menţine lichiditatea sistemului bancar. Pentru atingerea acestei stări, rezervele trebuie
să-şi îndeplinească funcţiile şi să fie corect fundamentate. Din acest punct de vedere, prezintă
importanţă definirea bazei de calcul a rezervelor, remunerarea şi măsurarea acesteia.
La modul general, rezervele sunt definite în funcţie de depozitele constituite de către
bănci, iar în anumite circumstanţe, diferitele tipuri de depozite trebuie impozitate diferit, ca
urmare a elasticităţilor diferite ale dobânzilor aferente dobânzilor.
Utilizarea rezervei minime obligatorii ca instrument de politică monetară şi de credit are
câteva avantaje incontenstabile34:
34 Zăpodeanu, Daniela, Op. Cit., p.150-151
26
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
- contribuie la reducerea multiplicatorului creditului şi deci controlul masei
monetare – se cunoaşte că nivelul maxim de multiplicare a creditului variază invers proporţional
cu procentul de rezervă obligatorie;
- afectează în mod egal toate băncile, volumul rezervelor obligatorii depinzând de
nivelul resurselor atrase de fiecare bancă;
- creşte gradul de dependenţă al băncilor faţă de autoritatea monetară, facilitând
controlul expansiunii monetare de către banca centrală;
- realizează reducerea excesului de lichiditate pe termen lung, atunci când acesta
tinde să devină cronic.
Nu putem însă să ignorăm dezavantajele rezervei minime obligatorii, ca instrument de
politică monetară şi de credit:
dificultatea utilizării sale în cazul reglajului fin al ofertei monetare din
cauza impactului puternic al rezervei asupra băncilor;
flexibilitatea redusă în raport cu alte instrumente, motiv pentru care rezerva
minimă nu este utilizată ca instrument de politică monetară pe termen scurt;
determină creşterea costului intermedierii bancare din cauza remunerării
insuficiente a rezervei minime obligatorii.
Obligativitatea unităţilor bancare de a constitui la banca centrală o rezervă minimă din
exigibilităţile lor (resurse la vedere sau pe termen scurt) şi uneori din creditele pe care le acordă,
în conturile neremunerate ori slab remunerate, reprezintă o constrângere pentru bănci.
Dacă se manifestă o creştere a ratei RMO, nevoile băncilor comerciale în modă centrală
se majorează, deoarece ele trebuie să majoreze suma rezervelor deţinute în contul de la banca
centrală. Se reduce astfel lichiditatea bancară, ceea ce generează probleme de trezorerie ale
băncilor respective. Se recurge în acest caz la finanţări de la banca centrală, prin intermediul
pieţei monetare. Dacă banca centrală, prin intervenţiile sale, stabileşte rate de lichiditate ridicate,
băncile vor trebui să suporte un cost de lichiditate ridicat.35
Dacă scade RMO, nevoile băncilor comerciale în monedă centrală se vor diminua. Are
loc o majorare a lichidităţilor bancare pentru a face faţă nevoilor de monedă centrală care rezultă
din activitatea curentă.
35 Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Op.Cit., p. 392
27
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Astfel politica RMO apare ca o completare a politicii de refinanţare pe piaţa monetară,
ambele fiind constrângătoare pentru bănci în măsura în care băncile sunt îndatorate la Banca
centrală.
Efectul cantitativ
În măsura în care o anumită fracţiune din resursele băncilor de depozit este imobilizată
sub forma constituirii rezervelor în monedă legală, băncile nu se mai pot angaja în operaţiunile de
creditare generatoare de monedă. În aceste condiţii, creşterea coeficientului rezervei minime
apare ca o măsură deflaţionistă care tinde să ducă la scăderea ritmului de creştere a masei
monetare, în timp ce scăderea coeficientului rezervelor obligatorii apare ca o măsură inflaţionistă,
de natură să ducă la accelerarea creşterii masei monetare. Astfel, modificarea coeficientului
rezervei minime obligatorii implică modificarea în acelaşi sens a multiplicatorului creditului, cu
efecte deflaţioniste sau inflaţioniste asupra volumului rezervelor lichide excedentare. O creştere a
coeficientului rezervei minime atrage după sine o scădere a posibilităţilor de creditare a
economiei de către băncile comerciale. În sens invers, o scădere a coeficientului rezervei minime
obligatorii elibereză şi pune la dispoziţia băncilor comerciale resurse de creditare sporite.
Deşi modifică în mare măsură starea lichidităţii bancare, politica rezervelor minime
obligatorii nu afectează sensibil capacitatea de creaţie monetară a băncilor comerciale.
Efectul preţ al politicii rezervelor minime obligatorii
Politica rezervelor minime obligatorii antrenează un efect preţ care se manifestă direct.
Prin modificarea ratei rezervei minime obligatorii se influenţează preţul procurării lichidităţilor.
Situaţia este inversă celei aferente politicii de refinanţare, care, bazată pe manevrarea ratei
dobânzii la creditul de refinanţare, are un efect de preţ direct asupra lichidităţii bancare şi masei
monetare şi un efect cantitativ indirect asupra acestora. În situaţia în care se doreşte obţinerea
unui efect cantitativ direct asupra lichidităţii bancare sau masei monetare, politicii rezervelor
obligatorii îi este preferată politica de refinanţare.
Tabel nr. 6. Modificarea rezervelor minime obligatorii. Influenţe asupra băncilor
Rezerva minimă obligatorie Scade CreşteDepozitele bancare la BNR Scad Cresc Posibilităţi de creditare ale băncii Cresc ScadGradul de lichiditate al băncii Scade CreşteProfitul băncii comerciale Creşte Scade
Efectul cost al politicii rezervelor minime obligatorii
28
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Politica rezervelor obligatorii afectează rezultatul de exploatare al băncilor comerciale.
Aceste rezerve, blocate în conturile aferente la banca centrală, constituie partea neremunerată sau
slab remunerată a activului băncilor comerciale şi corespunde unei părţi a depozitelor clientelei
care angajează un cost de gestiune, astfel că majorarea ratei rezervei minime obligatorii nu scade
numai lichiditatea ci şi rentabilitatea băncilor.
Prezentăm în continuare câteva efecte cost şi preţ36 ce decurg din aplicarea sistemului
rezervelor minime obligatorii:
Exemplul Nr1
Condiţii: fără rezerve minime obligatorii
Dobânzi depozite = 30%
Dobânzi active = 40%
Costuri operative = 3%
Bilant Venit = 40 (100 x 40%)Credite Depozite Cheltuieli cu dobânzile= 30 (100 x 30%)
100 100 Costuri operative = 3 (100 x 3%)Profit = 7
După cum rezultă din exemplul 1, se consideră că depozitele constituite sunt folosite
integral pentru acordarea creditelor, ceea ce aduce băncii, pentru fiecare 100 um depozite, un
profit de 7 um, ca diferenţă între total venituri (40) şi total costuri (33).
Exemplu Nr. 2
Condiţii: - cu rezervă minimă obligatorie = 30%
- remunerare RMO = 20%
- dobânzi depozite = 30%
- dobânzi active = 40%
- costuri operative = 3%
Bilanţ Venit1 = 28 (70 x 40%) Venit 2 = 6 (30 x 20%)
RMO 30 Depozite 100 Cheltuieli cu dobânzile = 30 (100 x 30%) Credite 70 Costuri operative = 3 (100 x 3%)
Profit = 1
Exemplul nr. 2 pune în lumină situaţia în care se aplică rezerva minimă obligatorie şi
unde apare o modificare a veniturilor şi costurilor.
36 Bosno, Cezar, Dardac, Nicolae, Op. Cit., p.38-39
29
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
Fiecare depozit de 100 um permite acordarea unui credit de 70 um, sumă pentru care se
poate obţine o dobândă de 40 %. Restul de 30 um se depune la banca centrală, pentru care se
bonifică o dobândă de 20%. Astfel veniturile efective se constituie în sumă de 34 um.(28 + 6). Pe
de altă parte, cheltuielile cu dobânzile sunt aceleaşi, de 30%, care urmează să fie plătite de bancă.
În ansamblu, veniturile de 34 um asigură acoperirea integrală a cheltuielilor (33) şi permit un
profit de numai 1 um. Rezultă că, în comparaţie cu exemplul numărul 1, profitul băncii se reduce
semnificativ.
Concluzii
Rezervele minime obligatorii:
- pot fi justificate ca un instrument care asigură aplicarea politicii monetare;
- constituie un instrument fiscal şi garantează lichiditatea băncilor;
- nivelul optim al rezervelor se stabileşte în concordanţă cu nevoile de politică
monetară şi antrenează utilizarea altor instrumente;
30
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
- nivelul optim de remunerare al rezervelor trebuie, în general, să fie egal cu rata
riscului cel mai scăzut, aferent împrumuturilor;
- majoritatea ţărilor dezvoltate prezintă un nivel al ratei rezervei obligatorii sub 10%,
în cele mai multe cazuri neremunerate;
- în cazul acestor ţări, instituţiile financiare nebancare prezintă rate scăzute ale
rezervelor minime obligatorii, percepute asupra activelor, şi se procedează la o reducere a
diferenţei între ratele practicate de bănci şi cele ale instituţiilor nebancare;
- în ţările aflate în tranziţie, rezervele îndeplinesc un rol important în controlul
monetar nivelul fiind, în general, constant şi situat peste 10%.
Nivelul ratei rezervelor minime obligatorii în lei şi valută este extrem de important
pentru evoluţia pieţei fiananciar-bancare, influenţând direct sau indirect următoarele elemente:
strategia băncii de atragere şi plasare de resurse atât pe termen scurt, cât şi mediu şi lung;
susţinerea economiei prin intermediul creditării (cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu
atât vor exista mai puţine fonduri pentru efectuarea altor plasamente precum credite, depozite
interbancare, titluri de stat);
accesul la credite cu dobânzi atractive (cu cât rata rezervelor este mai mare şi dobânda
bonificată la aceasta este mai redusă, cu atât băncile vor fi obligate să majoreze dobânda la care
se efectuează celelalte plasamente din fondurile disponibile în urma îndeplinirii rezervei minime
obligatorii);
nivelul de profitabilitate al băncilor (plasamente în rezerva minimă obligatorie
înregistrează un nivel de dobândă redus în comparaţie cu alte tipuri de active).
Bibliografie
31
Rezerva minimă obligatorie şi rolul ei în activitatea bancară
1. Bosno, Cezar, Dardac, Nicolae, „ Management bancar”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
2. Cerna, Silviu, Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1996
3. Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Bănci şi politici monetare, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 2005
4. Dănăilă, Nicolae, Anghel, Claudiu, Lucian, Dănăilă, Marius, Ioan,
Managementul lichidităţii bancare, Editura Economică, Bucureşti, 2002
5. Zăpodeanu, Daniela, Politici monetare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002
6. Regulamentul nr.1/14.01.92-M.O. 149/1992
7. Regulamentul BNR 4/93 – M.O. 315/30 decembrie 1993
8. Regulamentul BNR 4/98 – M.O. 272/22 iulie 1998
9. Regulamentul nr.6 din 24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime
obligatorii
10. www.bnr.ro
11. The Money Channel
32