Ce va spun eu pare-o poveste,

Dar totul e adevarat

S-a-ntamplat intr-un decembrie

Cand dictatura a picat

Aici,ca peste tot in tara,

De mult lumea s-a saturat

De frig,de foame si-ntuneric

S-au poate de prea mult rabdat!

Ca un vulcan ce clocotea

Sub presiune mare,

Durerile s-au strans in noi

Gemand in fiecare.

Si-n decembrie ’89

‘’Vezuviu’’ a explodat

Cand un erou necunoscut,

Din strada a strigat:

‘’Jos dictatura,vrem libertate

Jos Ceausescu,nu ni-i frica de moarte!’’

Multimea fu paralizata

Tacere mare s-a facut

Si fiecare-si cauta

In jurul sau un scut!

Dupa un timp nemasurat

Cand frica a trecut putin,

Ai indraznit sa deschizi ochii

Privind catre al tau vecin.

Era ca tine-ngenunchiat

Pe caldaram in fata mortii

Si-acelui care a strigat

Aruncand zarurile sortii!

Privirile s-au intalnit

Si glasurile in ecou

Pornira iute sa raspunda

La glasul primului erou.

‘’Jos comunismul

Vrem paine si caldura!’’

Si parca din adancuri

Iesea nespusa ura

Si-un vuiet mare se porni

Ca valurile marii,

Venea parca din infinit,

Din gura disperarii!!

Si Timisoara-atunci parea

-Decenii asteptand-

Un stavilar ce se rupea,

Suvoaiele curgand!

In valuri lumea se-ndrepta

Spre mandra Catedrala

Cu mic,cu mare s-au pornit

Cu totii dand navala

Ndajduind ca mantuirea,

De-acolo o sa vina

Si a venit cu jertfa lor

Ce-au disparut fara de vina

Caci inimile lor si visul,

Acolo s-au pornit in loc

Cand dincotro,nimeni nu stie

Trimise moartea primul foc!

Si-un diabolic dans porniraDe gloante care au rapusCopii si tineri sus pe trepteCrucificati langa Iisus!Cine-a-ndraznit sa-nchida usaLacasului Cel Sfant?!Multe-ntrebari fara raspunsuriIar noi si-acum mai cautamPoate gasim un vinovatCa sa putem sa-l judecam!

Si neavand unde ne-ascunde,

Atuncea,am ramas pe loc

Sub ploaia grea de gloante

Sfidand al mortii joc!

Si de pe Crucea Mntuirii,

Domnul Iisus ne-a imbarbatat

De moarte sa nu avem frica

Si nimenia nu a plecat!

Ca o minune Dumnezeu

Si-a intins mana catre noi,

Strangand la pieptul Sau Divin

Pe tinerii eroi!

Armata s-a alaturat

Fraternizand cu noi

Mirata fiind de curajul

Atator bravi eroi!

Cei vinovati,au disparut

Ca Dumnezeu,de sus,din cer,

Cu fulgere i-a alungat

Intocmai ca pe Lucifer!

Si-o ploaie binecuvantata,

Venind,spala rusinea lor

Si ranile insangerate

Eroii murind mai usor!

E plina de mister povestea

Ca morti toti au disparut

Ir noi,n-avem unde sa-I plangem

Ca nici mormant nu le-am facut!

Traiesc in inimile noastre

Cu chipuri sfinte de eroi

Si nu-i vom uita niciodata

Ca si-au dat viata pentru noi!

Cu sange,lacrimi si durere

Libertate ne-am castigat

Si-i multumim lui Dumnezeu

Cel Bun care ne-a ajutat!

Inchei acum trista poveste

Care-a trait-o Timisoara

Si vreau ca sa o stiti si voi,

Romani din toata tara,

Ca libertatea de aici

Si la voi a venit

Pios omagiu sa le-aducem

Celo cem s-au jertfit!