REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · 2018. 4. 5. · Nu pot uita efortul fãcut pentru a aduce în...

½ 1BOCªA CULTURALÃ 100

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XIX, NR. 1 (100) / 2018

În acest semnificativ an 2018, an alaniversãrii centenarului Marii Uniri, BibliotecaOrãºeneascã „Tata Oancea”, Caraº-Severin, seaflã în mijlocul a douã evenimente importante,care se cer marcate: cei 65 de ani de bibliotecãºi lecturã publicã la Bocºa ºi apariþia numãrului100 al revistei trimestriale „Bocºa culturalã”.

Revista „Bocºa culturalã”, care a intrat încel de-al 19-lea an de apariþie, adunã în paginilesale istoria locului, promoveazã oameni ºi faptecare fac cinste comunitãþii. Este o oglindã aactivitãþii bibliotecii ºi a oraºului, dar ºi o con-tribuþie originalã la construcþia spiritualã a zonei.Din acest motiv, utilizatorii serviciilor bibliotecii,care lucreazã la elaborarea unor lucrãri dereferinþã cu privire la istoria ºi cultura localã, lapersonalitãþile locului, la fapte ºi evenimente deimportanþã localã, zonalã sau naþionalã, apeleazãadesea la aceastã publicaþie a bibliotecii.

Dincolo de faptul cã adunã în paginile eiîntreaga activitate a unei instituþii, promoveazãactul cultural ºi lectura, valorile locale ºi zestreaspiritualã localã, stimuleazã creativitatea ºitalentul.

Dacã ar fi sã efectuãm o minimã statisticãa celor 100 de numere de revistã, am puteaconcluziona astfel: 2527 de pagini, peste 2178articole (potrivit celor douã bibliografii alerevistei), 483 autori, câþiva artiºti plastici ºicâþiva traducãtori ºi nenumãrate imagini.

E mult? E puþin? Nu ºtiu. ªtiu doar cã nueste uºor sã realizezi o sutã de numere derevistã culturalã astãzi când mor atâtea publicaþiiºi când ne lovim de atâta ignoranþã. Cândcâºtigul material este mai presus decât sufletul.

Am reuºit pentru cã am avut alãturi oameni

Revista „Revista „Revista „Revista „Revista „BOCªA CULBOCªA CULBOCªA CULBOCªA CULBOCªA CULTURALÃTURALÃTURALÃTURALÃTURALÃ” –” –” –” –” –NumãrNumãrNumãrNumãrNumãrul 100ul 100ul 100ul 100ul 100

de nãdejde, oameni care cred în spiritul culturiiºi care considerã importantã ºi valoroasã apariþiaunei reviste. ªi nu orice fel de revistã, ci una deculturã.

În cele 100 de numere existã câteva rubricipermanente. Nu multe. Suficiente pentru a ilustracaracterul enciclopedic al publicaþiei: literaturã,istorie, religie, muzicã, folclor, educaþie, biografiiºi monografii, evenimente, toate acestea suntsurprinse în paginile celor 100 de numere.

Am dovedit cã suntem receptivi la noutate,însã nu am uitat nici tradiþiile, istoria, trecutul.Pe toate le-am descoperit împreunã ºi le-am pusîn cele peste 2500 de pagini.

Avem satisfacþia de a fi obþinut câtevacolaborãri importante, astfel crescând valoarearevistei: scriitori, muzicologi, istorici, sociologi,filologi. Însã fiecare semnatar din paginile publi-caþiei noastre este deosebit de important. Esteunic în felul sãu, iar contribuþia sa este esenþialã.

Revista „Bocºa culturalã” apare, din anul2003, la editura TIM din Reºiþa cu ISSN 1582-9375, în format A4, coperta color, în 200 deexemplare ºi circulã în þarã ºi strãinãtate. Prinrubricile permanente deþinute, revista debuteazãºi promoveazã tinere talente, promoveazã turismul(local, zonal, naþional ºi internaþional), activitãþiliterare, sportive ºi educaþionale, arta, profe-sionalismul, talentul ºi excelenþa.

Nu ne dorim un numãr festivist, dar, înpaginile acestui numãr 100 dorim sã marcãmtotuºi acest eveniment printr-o încãrcãturãsimbolicã datã de rândurile unor mai vechi saumai noi colaboratori, reflectând astfel asupramodului în care aceastã dragã nouã revistã aevoluat.

Gabriela ªerban

2 ½ BOCªA CULTURALÃ 1��

Se cuvine sã-i preþuim pe cei care aucontribuit la fãurirea ºi menþinerea revistei, pecei care încã trudesc pentru continuitate: fie caautori, fie ca finanþatori, fie ca redactori, editori,cititori.

„Bocºa culturalã” este una dintre cele maifrumoase întâmplãri culturale ale biblioteciibocºene ºi pentru cele 100 de numere care s-auscris, ºi pentru altele care se vor scrie, vãmulþumim tuturor celor care, într-un fel saualtul, ne-aþi fost ºi ne sunteþi alãturi. Parafrazândfilosoful, în final putem aclama: nimic nu eprea greu pentru cei îndrãgostiþi... de carte ºiculturã!

Omul potrivit la locul potrivit (vorba bãtrânilor)

Omul sfinþeºte locul

În anul 1996, am fost ales primar independental oraºului Bocºa. Conjunctura economicã eranefavorabilã, continua sã se deprecieze, surse definanþare limitate, obºtea oraºului era debusolatã,obositã dupã eºecul aºa zisei revoluþii, se resemnase.În mod firesc era necesarã o soluþie fãrã bani,folosind sursele locale ºi oamenii locului, iar alegereafãcutã a fost cultura locului care este suficient debogatã.

Am avut avantajul cã oamenii mã cunoºteauºi ideea a fost agreatã, reuºind astfel sã organizezspectacole cu elevii din ºcolile oraºului, susþinuþide profesioniºti, cu multã cãldurã ºi dãruire,pentru a-ºi etala aptitudinile. Mai mult, am reuºitsã antrenez ºi firmele private în susþinerea acestoractivitãþi, care îi avantajau în desfacerea produselor.În paralel cu angajaþii primãriei am scos o foaievolantã, pe o coalã A4, tipãritã pe calculator ºimultiplicatã la xerox, numitã „Bocºa 2000”. Aceastãfiþuicã avea misiunea sã transmitã cetãþenilor,activitatea consiliului local ºi preocupãrile pentruviitor, aveam construcþia unei asocieri reuºiteîntre ºcoalã, bisericã ºi comunitate, era o reuºitã

care ajunsese la sufletul ºi inima comunitãþii. Întâmplãtor, directoarea Bibliotecii orãºeneºti

s-a pensionat de boalã, aveam misiunea sã mãîntâlnesc cu colectivul din bibliotecã ºi sã numescviitorul conducãtor al acestei instituþii. Am constatatcã nu-i cunosc pe toþi, printre ei, era o fatãtânãrã, cu studii de specialitate, timidã ºi modestã,era o necunoscutã pentru mine. Am crezut cãelanul tineresc ºi cunoºtinþele în materie se potdovedi favorabile, dacã o ajut ºi am rãbdare sã seformeze ºi fãrã multã discuþie, am numit-o directorulbibliotecii (în timp s-a dovedit cã nu am greºit),profesionalismul a prins contur ºi, nu dupã multtimp, a apãrut o revistã. Revista se numeºte„Bocºa culturalã” ºi, fãrã falsã modestie, existenþaei ºi longevitatea pânã la acest numãr ºi încontinuare aparþin în principal bibliotecarei GabrielaTiperciuc–ªerban, susþinutã de ziaristul scriitorGheorghe Jurma, astãzi editor la „TIM” din Reºiþa,precum ºi neobositului poet, Octavian Doclin.

Astãzi revista „Bocºa culturalã” este oadevãratã bogãþie culturalã prin conþinutul ei,prezentând cititorului prezentul ºi trecutul culturaldin localitate ºi din þarã, gãsindu-ºi locul în multebiblioteci cu care colaboreazã, ea oglindeºte fãrãîndoialã, priceperea, sufletul ºi inima omului ce oplãmãdeºte cu atâta migalã. Pentru mine, investiþiaîn culturã reprezintã o investiþie în viitor. Cuacest prilej felicit ºi pe primarii ce au urmat laconducerea oraºului ºi au avut înþelepciunea de asusþine revista purtãtor de mesaje pentru cei cedoresc sã ne cunoascã, fiindcã Bocºa se poatemândri cu un trecut istoric ºi activitate culturalãde dimensiuni inimaginabile.

„Bocºa culturalã” ºi Gabriela Tiperciuc-ªerbanconstitue mândria Bibliotecii „Tata Oancea” ºi aoraºului Bocºa. Spun aceasta ºtiutã fiind dãruireacu care organizeazã simpozioane, galerii de picturã,întâlniri cu scriitorii zilelor noastre. Nu pot uitaefortul fãcut pentru a aduce în oraºul natalsculpturile în metal, prin înfiinþarea muzeului„Spaþiu ºi Luminã” al sculptorului Constantin Lucaci,laureat al premiului „Herder”, constructorulfântânilor arteziene, monumental realizate în multeoraºe din þarã. Încã o activitate deosebitã a însemnatiniþiativa înfiinþãrii unei expoziþii permanente înoraºul Bocºa a colecþionarului minier ConstantinGruescu din Ocna de Fier, a cãrui colecþie de„Flori de minã” reprezintã un interes deosebit.

Personal, doresc revistei „Bocºa culturalã” oduratã milenarã ºi Gabrielei Tiperciuc-ªerban oviaþã lungã ºi mult succes în viitor ºi sã nu uitecã „munca stãruitoare biruie totul” .

Ing. Victor CREANGÃ

„„„„„„„„„„„Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100


„Bocºa culturalã”, o mãrturiefrumoasã despre continuitate, desprerepere ºi comori spirituale ale locului

Am început sã scriu rândurile de faþã cugândul la acele concordanþe pe care timpul însuºile sãdeºte adesea în noi înºine, tocmai pentru ca,tot ceea ce a fost frumos odinioarã, sã putemretrãi mereu cu cea mai mare încântare. ªtim cutoþii cã anul acesta se împlinesc 700 de ani de laprima atestare documentarã a oraºului Bocºa, 120de ani de la publicarea de cãtre renumitul cãrturarnãscut pe meleagurile acestei urbe, CorneliuDiaconovici, a celui dintâi volum din faimoasa-iEnciclopedie editatã pentru prima datã în limbaromânã, respectiv patru decenii ºi jumãtate de latrecerea în nefiinþã a lui Tiberiu Bottlik, marelemaestru al culorilor.

Într-un asemenea context încãrcat desemnificaþii profunde ºi multiple, aniversarearevistei „Bocºa culturalã” care, iatã, atinge numãrulsimbolic de 100 tocmai în Anul Centenar, presupunenu doar un moment de aducere aminte. Cred cutãrie cã putem vorbi, ºi în acest caz, despre unveritabil regal de culturã menit sã încununezeorice suflet care înþelege, cu adevãrat, spiritulunei asemenea publicaþii.

Îmi face plãcere sã mãrturisesc faptul cã amparcurs, cu cel mai mare interes, fiecare numãr alrevistei, iar paginile sale de culturã mi-au întãrito mai veche convingere. „Bocºa culturalã” este,întâi de toate, o oglindã a timpului unde, ori decâte ori priveºti, nu ai cum sã nu observi cãtrecutul se îmbinã ideal cu prezentul, istoria culiteratura ºi poezia, iar folclorul cãrãºan searmonizeazã pe deplin cu ritmurile muzicii, amintindde vremurile frumoase de altãdatã.

Dincolo de multitudinea de informaþii ºiefervescenþa de care ºtie sã dea dovadã în fiecarenumãr al ei, revista are ºi darul de a ne aduceaminte, neîncetat, care sunt adevãratele valori alelocului cu care bunul Dumnezeu ne-a binecuvântatde-a lungul timpului pentru a le lua drept modelede referinþã pentru existenþa noastrã de fiecare zi:Tata Oancea, Nicolae Bocºan, Tiberiu Bottlik, CornelDiaconovici, Iosif Vasile Gaidoº, Constantin Lucacietc. Sunt oameni care au ºtiut tot timpul sã-ºionoreze locul de baºtinã, astfel cã, oricine vineaici ºi se contopeºte cu spiritul ºi cultura loculuiîi înþelege totalmente unicitatea.

Aflându-ne acum în prag de ceas aniversarºi centenar deopotrivã, adresez doamnei Gabrielaªerban, redactor-ºef, ºi echipei redacþionale arevistei, îndemnul de a rãmâne constanþi ºi pemai departe în munca pe care o fac, tocmaipentru ca, prin efortul lor preþios, „Bocºa culturalã”sã aibã un parcurs la fel de frumos în continuare,iar noi, cititorii ºi colaboratorii ei fideli, sã nebucurãm în continuare de acel „suflu vital” decare avem mare nevoie fiecare, tocmai pentru anu uita cine suntem, de unde venim ºi care este,în realitate, datoria vieþii noastre. Mult succes ºireuºite la fel de frumoase în tot ceea ce urmeazã.Ad Multos Annos!

Clara Maria Constantin Manager, BibliotecaJudeþeanã „Paul Iorgovici” Caraº-Severin

„Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100Bocºa culturalã“ 100

Multzumesc mult Gabriela Serban! Felicitari, orevista bogata in informatzie zonala, odeschidere larga de orizonturi, cult si cultura avalorilor esentziale. TOMA GEORGEMAIORESCU

Thursday, January 4, 2018 9:54 PM

O rev i s tã poate f i ca untensiometru: aratã, la rãstimpuri, stareade sãnãtate a inimii unui loc. Pare cãstaþi bine cu inima la Bocºa, cãci de 100de ori revista Bibliotecii „Tata Oancea” adat seama despre întâmplãrile culturaledin oraºul cãrãºan, a publicat literaturã,interviuri, recenzii, cronici de carte, asãrbãtorit o seamã de intelectuali dinzonã ori care au legãturã cu locul. Eucred, însã, cã greul de la 100 în susîncepe. Prin urmare, vã doresc sã aveþitensiune de cosmonauþi ºi parte deîntâmplãri de cea mai bunã calitate!Viaþã lungã ºi plinã, „Bocºa culturalã”!

Robert ªerban

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

4 ½ BOCªA CULTURALÃ ��

Bucuria cuvântului

Revistei „Bocºa Culturalã“ la numãr aniversar

Ar trebui sã fie, dar nu sunt multe… Estevorba despre momente la care, noi, slujbaºii arteiscrisului în mod special ºi ai culturii în general,ar trebui sã fim solidari unii cu ceilalþi, sã nebucurãm de arta de a fi împreunã, din solidaritateºi de bucurie…

„Bocºa culturalã” este cea care ne reuneºtede data aceasta la numãrul ei aniversar, cea care,iatã, de 100 de numere, ne face sã fim solidari cuea ºi cu oamenii din jurul ei. Da, cu oameniiaceºtia (citeºte: Gabriela ªerban), care fac eforturideosebite de a þine corabia culturii pe linia deplutire, nu de puþine ori în oceanele furtunoaseale cotidianului cu care ne confruntãm cu toþii.

Pentru mine personal, ceea ce se întâmplãla „Bocºa culturalã” este un exemplu de primãclasã pentru cultura Caraº-Severinului, a Banatuluinostru Montan. Revista reprezintã chintesenþasufletului oamenilor ºi locurilor din acest colþ derai, reprezintã muncã, abnegaþie, dãruire ºi bucuriaîmplinirii.

Ca un simplu cititor, ca unul care scrie dincând în când în paginile acesteia, ca unul careeste amintit nu de puþine ori în rândurile acesteia,mã simt acum, la numãr aniversar, ca fãcândparte din marea familie a „Bocºei culturale” (spercã sunt acceptat!).

Avem doar câteva reviste culturale în Caraº-Severin care strãpung cotidianul cu forþa lor, caresunt conduse de oameni veºnici tineri, oameni aisufletului ºi spiritului. „Bocºa culturalã” face partedin rândul acestora ºi mã bucur pentru ea, pentruprietenia Gabrielei ªerban ºi a oamenilor de binedin Bocºa.

Sã ne trãieºti întru mulþi ani, spre bineleacestui spaþiu iubit de Dumnezeu ºi de oameniilui puºi aici sã fie statornici în ale culturii!

La mulþi ani!

Erwin Josef ÞIGLA,un ºi el mãrunt slujbaº al culturii Banatului

Montan

100100100100100

Miercuri 21 februarie 2018De pe acum, LA MULÞI ANI revistei

BOCªA CULTURALÃ, în frunte cu minunatulom de culturã, Gabriela ªerban.

Ion Serban Drincea

„Bocºa culturalã“:biruinþa unei reviste asupra

timpului ºi temporarilor

Mãrturisesc cã, în ultimele sãptãmâni,instalat la computerul meu suprasolicitat, adeseorim-am uitat gânditor pe geam, întrebându-mã ceaº putea sã scriu, fãrã sã cad în laude provincialehilare, despre „Bocºa culturalã“. O revistã modestã,într-un oraº modest, amândouã departe de marilecentre culturale, aflate, la fel, la umbra Reºiþei,care ºi ea rãsuflã cu greutate – are o mulþime descriitori, dar doar o revistã literarã, care apare dedoar douã ori pe an...

Da, e greu sã faci culturã într-o mare desãrãcie, când cei cu pâinea ºi cuþitul în mânã suntori niºte oameni care, aproape disperaþi, nu ºtiucum sã mai cârpeascã amãrâtele bugete locale,sau sunt niºte mãrunþi satrapi trecãtori, rudimentariºi puºi pe cãpãtuialã.

Cam aceasta ar fi diorama în care a funcþionat,timp de o sutã de numere, „Bocºa culturalã”, odelicatã floare iþitã din mormanele de zgurã aletranziþiei cãtre alte tranziþii ºi aflatã, mai mereu,în calea bocancului politic sau a tempestelorbugetare.

Cea de-a o sutã apariþie a unei revisteaproape literare ar pãrea un bilanþ modest pentrucei care, de ani ºi ani de zile, pun osânzã culturalãsugând de la Ministerul Culturii, UniuneaScriitorilor ºi alte entitãþi scheletice, dar cu þâþepecuniare generoase pentru geniul lor veºnic nesãtul.Într-un cadru auster, cum este cel al unui orãºelmuncitoresc dintr-un judeþ aflat la coada rânduluispre civilizaþia ºi bunãstarea europeanã, apariþiaunei astfel de întreprinderi este un act de idealismºi curaj, iar perpetuarea ei este unul de abnegaþieºi mãiestrie.

Despre cuprinsul paginilor, putem spune cãºi-a fãcut cu prisosinþã datoria faþã de arealul pecare-l reprezintã, faþã de spiritualitatea ºi oameniide culturã cu bunãvoinþã de acolo. A oferit opunte spre fluviul spiritualitãþii româneºti care, cusau fãrã Bocºa, curge neîncetat de... o sutã de ani.Dar, iatã, datoritã acestei reviste, curge conþinândºi esenþele arealului Bocºei, oamenii ei semnificativialãturându-se astfel sufletului acestei þãri. Cred cãaceasta este bãtãlia câºtigatã de Bocºa culturalã,dincolo de timp ºi temporari. Mi se pare firesc: înfond, cine-i mai ºtie pe cei de la putere din aniicând Eminescu îºi scria opera? Cultura va fi,întotdeauna, biruitoare, iar Bocºa culturalã nupoate fi decât o parte a ei.

Iatã de ce sunt mândru cã sunt contemporancu acestã revistã ºi cu sufletul ei, un real geniusloci, Gabriela ªerban.

ILIE CHELARIU,scriitor ºi publicist


„Þie zi mãreaþã a istoriei, în care s-aînfãptuit aceastã minune, ne închinãm,înscriindu-te, nu numai cu litere de aur pepagina istoriei, ci ºi cu litere nepieritoare pelespezile sufletelor noastre!” (dr. Valeriu Braniºte)1

Despre lupta bãnãþenilor ºi ecourile MariiUniri s-au scris ºi se vor scrie tomuri întregi,însã, pentru a creiona succint câþiva dintreparticipanþii bocºeni la momentul istoric al Unirii,am apelat la volumul „Banatul ºi Marea Unire1918” realizat în 1992 de Ioan Munteanu în colaborarecu Vasile Mircea Zaberca ºi Mariana Sârbu, volumcare se doreºte, potrivit mãrturisirilor autorilor,„a fi un omagiu adus memorabilului 1 Decembrie1918 când s-a înfãptuit statul naþional unitar român.”

În toate satele ºi comunele bãnãþene auavut loc miºcãri ºi frãmântãri populare, pregãtiripentru înfãptuirea actului Marii Uniri. Astfel, auexistat ºi întemniþaþi de cãtre autoritãþile austro-ungare. Un exemplu elocvent la Bocºa este pictorulbisericesc Filip Matei, în a cãrui casã aveau locîntâlniri pentru apãrarea limbii ºi culturii române,pentru drepturile românilor. Gheorghe Jurma ºiVasile Petricã menþionau în volumul „Istorie ºiartã bisericeascã” (Reºiþa: Timpul, 2000) cã „FilipMatei a fost un credincios practicant întrucât nunumai cã a pictat biserici, dar le-a ºi împodobit cuglasul sãu frumos prin cântarea de stranã. A fostºi un om de culturã pentru cã prin grija sa a luatfiinþã ASTRA la Bocºa, iar prin curajul sãu de asatiriza în scris stãpânirea maghiarã a fostcondamnat ºi a suferit detenþie în Köbanya, undeerau întemniþaþi cei cu delicte de presã. A fost unapropiat al lui Coriolan Brediceanu ºi ValeriuBraniºte. A þinut o strânsã prietenie cu TataOancea ºi Aurel Novac.”2

Un alt exemplu este protopopul scriitor MihailGaºpar (1881 – 1929)3. Mihail Gaºpar nu a fostdoar un preot, o faþã bisericeascã, ci a fost unmare patriot ºi un activ om de culturã, scriitor ºipublicist. A debutat cu legenda Stâlpii lui AlexandruBasarab în „Drapelul”, Lugoj, 1902, sub pseudonimulSorin. A devenit colaborator apropiat al ziarului„Drapelul”. În vara anului 1905, împreunã cu alþicolegi de redacþie, tipãreºte articole de fond, deredeºteptare a conºtiinþei naþionale. Diaconul Gaºpareste condamnat la închisoare pentru imprimarea adouã articole: primul se intituleazã Ne trebuiescfapte ºi este o istorie criticã a poporului român încomparaþie cu gloria de odinioarã a înaintaºilor; al

doilea articol se numeºte Care era þinta?, uncomentariu asupra unui proiect de lege care îºipropunea maghiarizarea românilor prin limbã ºiculturã. La proces Mihail Gaºpar îºi recunoaºtearticolele, dar considerã cã n-are nici o vinã. Aumai fost condamnaþi: Cornel Jurca (8 luni) ºiªtefan Petrovici (6 luni). Mihail Gaºpar a primit10 luni.

Evident cã pictorul bisericesc Filip Matei(1853 – 1940) a participat la Marea Unire de laAlba Iulia în 1918, ca delegat al ASTREI dinBocºa, însã, deosebit de important, poate cel maiimportant dintre delegaþii bocºeni la Alba Iulia în1918, a fost protopopul ºi scriitorul Mihail Gaºpar(1881 – 1929), ca delegat al Cercului Bocºa Montanã4.

Preot (1903-1911), protopop al tractului BocºaMontanã (1911 – 1929). Mihail Gaºpar a îndeplinitºi funcþia de secretar al „Reuniunii de cântãri ºifond teatral” din Lugoj. A rãmas un animator almiºcãrii teatrale din Banat, iar pe lângã traducerileimportante din italianã, lasã în urmã o corespon-denþã valoroasã: se pãstreazã corespondenþa purtatãcu Zaharia Bârsan (1879 – 1948), scriitor ºi actorromân, director al Teatrului Naþional din Cluj(1919 – 1935), animator al miºcãrii teatrale dinTransilvania, ºi cu Nicolae Iorga (încã din 1904)ale cãrui idei le propagã în Banat. Astfel, MihailGaºpar a devenit cel mai îndrãgit conferenþiar dinBanat. La Lugoj era adesea invitatul seratelorliterare ale tineretului, conferinþele sale alternândcu cele ale lui Valeriu Braniºte.

La Bocºa Mihail Gaºpar a pus bazelepublicaþiei „Drum nou”, care a apãrut ca gazetãlocalã între 1923 ºi 1929, sprijinitã financiar deUzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa. Gazeta„Drum nou” se ocupã de o gamã largã de problemesociale ºi culturale. În coloanele periodicului segãsesc noutãþi locale, comentarii la viaþa politicã aþãrii, probleme cultural-artistice ºi mai ales creaþiiliterare semnate atât de autori bãnãþeni, cât ºi decolaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat,Victor Eftimiu. Dupã moartea scriitorului ºi

Întâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriReprezentanþi bocºeni la Alba Iulia

la 1 Decembrie 1918


protopopului Mihail Gaºpar gazeta îºi sisteazãapariþia, ea reapãrând la Oraviþa, între 1930 –1933, sub conducerea lui Ilie Rusmir cu menþiunea„Fondator Mihail Gaºpar”, precum ºi la Craiova.

Mihail Gaºpar a fost ales preºedinte alReuniunii de Cântãri din Bocºa Montanã, înfiinþatãîncã din 1876 – aceasta purtându-i numele.

N-a fost strãin nici de evenimentele politiceºi istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îlgãsim prezent la actul unirii de la Alba Iulia, ocãlãtorie cu peripeþii din cauza autoritãþilormaghiare: alãturi de Vasile Grasu din Bocºa s-adeghizat þigan. A fost delegat ºi corespondent alziarului „Drapelul”, pe care l-a ºi condus ca redactorresponsabil între 1919-1920.

Dupã divizarea administrativã a judeþuluiCaraº-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926) a fostales preºedintele organizaþiei judeþene a PartiduluiNaþional Þãrãnesc ºi deputat din partea formaþiuniiîntre 1926-1929. La alegere a obþinut în Camerã18400 voturi, iar în Senat 10217. Adunareadeputaþilor îi valideazã mandatul la 28 iulie 1927.

Pentru activitatea pe care a depus-o s-abucurat de preþuire încã din timpul vieþii, fiindinvestit Comandor al ordinului Steaua României ºideþinãtor al Coroanei României.

În 1943, în 27 iunie, la Bocºa Montanã aavut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitoruluirealizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaþia„Curentul nou” i-a dedicat un numãr omagial.

De-a lungul vremii instituþiile de culturã dinBocºa au organizat diverse manifestãri culturalede omagiere a personalitãþii lui Mihail Gaºpar, darun eveniment deosebit de important rãmâne celdin 2011, la împlinirea a 130 de ani de la naºtereascriitorului ºi protopopului când biblioteca bocºanãpropunea organizarea unui complex de manifestãriculturale, precum ºi confecþionarea ºi amplasareaunei plãci comemorative pe casa în care a trãit ºimuncit patriotul bocºean. Amplasarea unei plãcide marmorã, realizarea unei cãrþi - Mihail Gaºparºi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea”din Bocºa – ºi existenþa unui DVD realizat de TVRTimiºoara cu reportajul care redã evenimentul,rãmân mãrturii ale activitãþii bibliotecii publicebocºene ºi cinstirii unei mari personalitãþi a locului5.

Þãranul Aurel Novac (1885 – 1973), dirijoral corului „Doina” din Vasiova ºi apropiat prietenal lui Filip Matei, a participat, de asemenea laevenimentulistoric al Marii Uniri de la Alba Iuliacadelegat al þãranilor, devenind apoi, dupã Unire,primul senator þãran ºi primar al comunei Vasiova.

Alþi reprezentanþi bocºeni la înfãptuireaactului Marii Uniri în 1918 sunt: profesorul Ioachim

Perian (1884 – 1955) din Bocºa Montanã, ca delegatal Reuniunii Române de Cântãri ºi Muzicã;muncitorul Iosif Renoiu (1880 – 1977) din BocºaMontanã, ca delegat al social-democraþilor bãnãþeni;lt. Gheorghe Roºcoban (1894 – 1973), dr. NicolaeBireescu ºi contabilul Virgil Spinean din BocºaMontanã, ca delegaþi al Cercului electoral BocºaRomânã; preotul Coriolan Zuiac (1875 – 1942),dirijor al corului „Doina” din Vasiova, ca delegat alCercului electoral Bocºa Românã; preotul GeorgeVuc din Bocºa Românã, ca delegat al Societãþii deLecturã „Ioan Popasu” din Caransebeº; dulgherulAurel Dolorean (1881-1928), ca delegat al Reuniuniide Cântãri ºi Muzicã din Bocºa Montanã; þãranulPetru Avram (1879 – 1957) ca delegat al þãranilorreprezentând Cercul de Lecturã din comuna Vasiovaºi alþi câþiva, cele trei comune bocºene (Montana,Vasiova ºi Româna) dovedindu-se a fi foarte implicate,atât cultural cât ºi politic, cu atât mai mult cu câtîn convocarea primitã se insista ca la Adunarea dela Alba Iulia sã participe nu numai delegaþiioficiali ci „însuºi poporul românesc în numãr vrednicde cauza mare ºi sfântã”.

Despre participarea la Adunarea din 1918 dela Alba Iulia ºi despre cum a fost recepþionat actulMarii Uniri în satele ºi comunele bãnãþene vascrie presa vremii, iar cu privire la Bocºa, TataOancea va consemna în binecunoscuta sa revistã„Vasiova”.

Aº încheia apelând la acelaºi citat din ValeriuBraniºte, folosindu-l ca un fel de motto pentruaceastã „zi mãreaþã a istoriei”: „Þie zi mãreaþã aistoriei, în care s-a înfãptuit aceastã minune, neînchinãm, înscriindu-te, nu numai cu litere de aurpe pagina istoriei, ci ºi cu litere nepieritoare pelespezile sufletelor noastre!”

La mulþi ani, România! La mulþi ani, tuturorromânilor!

Gabriela ªERBANBocºa, 30 noiembrie 2017

Note1 Munteanu, Ioan, Vasile M. Zaberca, Mariana

Sârbu. Banatul ºi Marea Unire 1918. Editura MitropolieiBanatului, 1992;

2Jurma, Gheorghe, Petrica, Vasile. Istorie ºi artãbisericeascã. Reºiþa: Timpul, 2000;

3Bugariu, Valentin. Protopopul Mihail Gaºpar.Studiu monografic. Timiºoara: Eurostampa, 2007;

4Viºan, Mihai, Crecan, Daniel. Mihail Gaºpar –un corifeu al culturii bãnãþene. Timiºoara: David PressPrint, 2016.

5ªerban, Gabriela. Biblioteca, între datorie ºipasiune. Reºiþa: TIM, 2013 (Bocºa – istorie ºi culturã;30)

Întâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii Uniri


ParticipareaRomâniei la Primul

Rãzboi MondialI. Luptele armatei române cu

inamicul. Pasivitatea ºi degrin-golada armatei ruse, aliate (1916– 1917)

Statul român (România Micã sau VechiulRegat) a intrat în Primul Rãzboi Mondial la 15august 1916, la mai bine de doi ani de la începereaconflagraþiei mondiale (28 Iulie 1914) cunoscutã înepocã drept Marele Rãzboi. Aceastã hotãrâre afost luatã în urma deciziei Consiliului de Coroanãdin dupã masa zilei de 14 august 1916. De fapt, afost o informare cãtre acest Consiliu de Coroanãde cãtre regele Ferdinand I despre hotãrârealuatã de el împreunã cu guvernul român condusde primul ministru Ionel I. C. Brãtianu, pentruintrarea României în rãzboi de partea puterilorAntantei (Tripla Alianþã).

Cu zece zile înaintea întrunirii acestuiConsiliu (4 august 1917), primul ministru I.I.C.Brãtianu semnase Tratatul de alianþã dintre Româniaºi Antanta. Tratatul era însoþit de o convenþiemilitarã. În tratat, principalele prevederi aleacordului prevedeau recunoaºterea de cãtre Antantaa drepturilor României asupra teritoriilor locuitede români: Transilvania, Banatul, Bucovina, ÞinutulCriºanei ºi Maramureºul istoric. În convenþiamilitarã se prevedea ajutor în tehnicã militarã ºiproduse de primã necesitate pentru trupele de pefront, pe toatã perioada rãzboiului.

Beligeranþii celor douã tabere erau: TriplaÎnþelegere sau Puterile Centrale din care fãceauparte Germania, Austro – Ungaria, Italia ºi TriplaAlianþã sau Antanta formatã din Franþa, MareaBritanie ºi Rusia. Motivul de pornire al conflagraþieimondiale, a fost asasinarea în Sarajevo, capitalaprovinciei Bosnia–Herþegovina, a arhiducelui FranzFerdinannd, moºtenitorul tronului Austro–Ungariei,ºi a soþiei sale, Sofia, de cãtre un tânãr studentsârb, Gavrilo Prinkip. Ca urmare a acestui incident,Austro–Ungaria a declarat rãzboi Serbiei ºi fiecaredintre aliaþi au fost angrenaþi de fiecare parte înconflictul militar. La început, Italia ºi-a declaratneutralitatea, la fel ºi România. Statul român afost de la începutul rãzboiului, curtat de ambelepãrþi. În cele din urmã a decis intrarea în luptã

alãturi de puterile Antantei.Precizãm ºi câteva impedimente de care s-a

lovit armata românã încã de la începutul intrãriiîn rãzboi. În primul rând ea era complet nepregãtitãpentru un rãzboi modern, purtat în faþa unorarmate eficiente ºi bine dotate cum au fostGermania ºi Austro – Ungaria. Apoi i-a revenitmisiunea practic imposibilã de a acoperi cel mailung dintre fronturi, de aproximativ 1200 km:întreg arcul munþilor Carpaþi ºi întregul curs alDunãrii, de la intrarea fluviului în þarã pânã lamare, traversând ºi frontiera terestrã a Dobrogei.La începerea operaþiunilor militare în Transilvania,României i s-a promis cã va beneficia de întregsprijinul aliaþilor, atât militar cât ºi material.Astfel, pe frontul de vest din Franþa, începând cuVerdun, va începe o ofensivã, asociatã în acelaºitimp cu o ofensivã în sud, pe frontul de la Salonical corpului expediþionar franco-englez comandat degeneralul francez Maurice Sarrail (n.1856 – m.1929),iar pe frontul de est, la nord, în Galiþia, ofensivageneralului rus Alexei Brusilov (n.1853 – m.1926),va începe mult mai energic. Aceste promisiuni nuau fost însã îndeplinite, ofensiva lui Brusilovstagnând din lipsã de forþe umane ºi tehnicã deluptã, ameninþa flancul drept al Armatei 4 româneintratã în Transilvania, condusã la acel momentde generalul Constantin Prezan (n.1861 – m.1943),iar generalul Sarrail prin rapoarte trimisecomandamentelor superioare, menþiona cã nu areresursele necesare nici mãcar pentru defensivã,cu atât mai puþin pentru a începe o ofensivã.

În concluzie, prin intrarea în rãzboi a Românieiîn august 1916 de partea Antantei, a fost salvatcorpul expediþionar franco-englez al generaluluiSarrail, armata rusã a lui Brusilov, inclusiv frontulde vest de la Verdun. I se datorezã indirectarmatei române, prin intrarea în acþiune, mareavictorie francezã de la Verdun, lucru cu desãvârºireuitat astãzi. Astfel, mai multe divizii germane aufost retrase de pe frontul de vest ºi trimise înTransilvania, prin aceasta, Comandamentul germana renunþat definitiv la cucerirea Verdunului. Lafel, trupele bulgare întãrite cu cele germane,renunþã la atacul de pe frontul de sud de laSalonic pentru a fi aruncate în luptã împotrivaromânilor în Cadrilater ºi în Dobrogea (Între timp



Turcia ºi Bulgaria, în toamna aceluiaºi an 1916,au intrat în rãzboi de partea Puterilor Centrale).A urmat dezastrul de la Turtucaia ºi pierdereaDobrogei (100.000 de atacatori: bulgari ºi germani,contra 30.000 de apãrãtori: români), dar armatalui Sarrail de la Salonic a fost salvatã. S-audovedit mincinoase promisiunile ruºilor de ajutorcu trupe în Dobrogea cât ºi cele conform cãrorabulgarii nu vor intra în luptã împotriva românilor.Mai mult, armamentul comandat ºi plãtit cu aniîn urmã cãtre Franþa, S.U. A. ºi Japonia, stãteaprin gãrile ruseºti la Kiev, Razdelnaia, Chiºinãu,nu numai din cauza birocraþiei, ci ºi din reauavoinþã la cele mai înalte nivele, a Rusiei faþã deRomânia. S-a dovedit ulterior cã prim ministrulrus Boris Sturmer, era mai mult decât favorabilGermaniei ºi insista pe lângã þarul Nicolae al II-lea, sã încheie pace separatã cu Puterile Centrale.

În majoritatea bãtãliilor, inclusiv în Dobrogea,dar, mai ales în bãtãlia de pe Argeº - Neajlov,numitã ºi „bãtãlia pentru Bucureºti”, ruºii aurefuzat sã ne acorde cel mai mic sprijin. CândComandamentul Armatei Române a cerut ruºilorsã taie o linie de aprovizionare a inamicului cetrecea la câþiva kilometri de tabãra rusescã, oîntreagã armatã rusã stãtea în aºteptare, cu armala picior, neintervenind în sprijinul românilor. Cândromânii s-au retras în Moldova, la sfârºitul anului1916 (capitala Bucureºti cãzând sub ocupaþiagermanã la 23 noiembrie 1916), ruºii spuneauStatului Major Român cã aici doreau sã ne aducã,ei propunând chiar de la începutul campanieimilitare, retragerea în Moldova. Ce fel de aliatputea fi când propunea chiar de la începutulintrãrii în conflicul armat, retragerea în Moldovaºi abandonarea întregii provincii a Munteniei, acapitalei, Bucureºtiul, a aproape douã treimi dinteritoriul naþional? Era normal pentru ruºi, privindlogica lor imperialã cã nu este de dorit o armatãromânã victorioasã care, mai târziu, ar fi pututridica pretenþii asupra Basarabiei româneºti. ORomânie învinsã, scãpatã mai apoi de ruºi, era depreferat, care, astfel, ar fi putut anexa la încheiereapãcii încã o bucatã zdravãnã din teritoriul românesc.Îºi aminteau, probabil, faptul cã în 1878, dupãCongresul de la Berlin þinut în urma rãzboiuluiruso-româno-turc, ruºii au anexat din nou sudulBasarabiei (judeþele: Cahul, Bolgrad ºi Ismail) pecare le pierduserã în urma rãzboiului Crimeei:1853-1856), tocmai de la aliatul lor român care îisalvase în timpul campaniei împotriva Turciei în1877-1878.

Concluzia este cã pe tot parcursul anului1916 românii s-au bãtut cu un extraordinar eroism,cu toate lipsurile materiale, mai ales în artilerie,

cu toatã perfidia ºi trãdarea ruseascã, recunoscutãºi de aliaþii occidentali. De exemplu, pe frontul dela Jiu, unde a cãzut eroic la datorie generalul IonDragalina (bãnãþean de origine, nãscut la Caransebeºîn 1860), comandantul Armatei I-a, o singurãdivizie româneascã a rezistat fãrã sã fie schimbatãtimp de 80 de zile, la trei divizii germane dintrecare una (divizia 11 bavarezã), a fost completnimicitã.

Guvernul României, împreunã cu regeleFerdinand I, regina Maria ºi armata românã înfrântãtemporar dar nu definitiv învinsã, s-au retras înMoldova, unde a urmat o perioadã de refacere acapacitãþii de luptã a armatei. La douã luni de laintrarea României în rãzboi, statul francez a trimisîn þarã o misiune militarã. Era singurul sprijin cuadevãrat, venit din partea Franþei, statul care atrimis aceastã misiune cu rol de consiliere ºiîndrumare a armatei române. Aceastã misiunemilitarã a fost formatã din: 277 ofiþeri de infanterie,cavalerie ºi artilerie; 88 medici, farmaciºti ºiveterinari; 37 piloþi ºi observatori; 4 ofiþeri demarinã ºi 8 ofiþeri de intervenþii. Menirea lor afost de a asigura consilierea, sprijinirea ºi instruireaunitãþilor ºi autoritãþilor militare române. Misiuneaa fost condusã de generalul de divizie Henri MathiasBerthelot (n.1861 - m.1931), om care a fost apreciatla justa sa valoare de autoritãþile române, corpulofiþeresc ºi trupa de ostaºi.

Evenimentele internaþionale se precipitã însã,iar în martie în Rusia izbucneºte revoluþia care îlalungã pe þar. Noul guvern provizoriu a fostcondus mai întâi de prinþul Gheorghi EvghenieviciLvov, urmat ca prim ministru de liderul socialistAlexandr Kerenski (21 iulie- 8 noiembrie 1917).Guvernul provizoriu nu a scos Rusia din luptelePrimului Rãzboi Mondial, fapt care i-a scãzutpopularitatea printre oamenii epuizaþi de rãzboi.Societatea ºi armata rusã însã sunt sãtule derãzboi. Idealurile proclamate de revoluþie eraugeneroase, cu promisiuni de dreptate ºi libertate,împroprietãrire a þãranilor ºi multe altele. A fostprea mult dintr-o datã pentru rusul de rând, care,pentru prima datã în istorie vedea zorii libertãþiiºi simþea gustul ei. Aceastã prea bruscã libertateaducea cu ea, mai ales în rândurile armatei,germenii anarhiei. Luptele politice s-au înteþit înPetrograd (noua denumire datã oraºului Sankt



Petersurg), iar pe front rezultatul era devastator:soldaþii refuzã sã respecte ordinele sau sã mailupte. Se organizeazã în comitete revoluþionare,îºi degradeazã ofiþerii ºi generalii, insultându-i,batjocorindu-i sau chiar omorându-i ºi îºi alegproprii lideri. Aceste transformãri nu se petrecdintr-o datã, ci treptat, dar, din ce în ce mai rapid.Nimeni nu mai are autoritate asupra acestei armatetransformatã în bandã. Dar ce este mai grav efaptul cã morbul bolºevismului (comunismului demai târziu; bolºevism vine din limba rusã, cuvântce înseamnã mulþi, mulþime) a pãtruns prinagitatorii veniþi de la centru care învrãjbeau soldaþiicontra ofiþerilor prin aºa zisa luptã de clasã, peaceºtia din urmã înlocuindu-i cu comisari saureprezentanþi aleºi, de multe ori simpli soldaþicare nu aveau studiile necesare sã conducã unitãþimilitare (companii, batalioane, regimente chiardivizii). Procesul acesta de disoluþie s-a acceleratºi mai mult dupã preluarea puterii de la Petrogradde cãtre Lenin (pe numele sãu adevãrat VladimirIlici Ulianov n.1870 – m. 1924) ºi bolºevicii sãiprintr-o loviturã de stat la 25 octombrie 1917 (datãcalendaristicã pe stil vechi), popularizatã depropaganda comunistã sub denumirea de MareaRevoluþie Socialistã din Octombrie, sãrbãtoritã dupãnoul calendar pe 7 noiembrie.

În timp ce armata rusã se ocupa de politicã,armata românã refãcutã ºi instruitã, ardea dedorinþa revanºei. Urmare a ofensivei franco-englezepe frontul de vest, armata rusã din sudul Galiþiei,condusã de generalul Lavr Gheorghevici Kornilov(n.1870 – m.1918), porneºte ofensiva de la Tarnopol,care, la început merge bine spãrgând frontulgermano-austro-ungar pe o adâncime de 40 km ºio lãþime de 50-60 km. Pe data de 11 iulie 1917,Armata a II-a românã de sub comanda generaluluiAlexandru Averescu (n.1859 – m.1938; viitor mareºalal României întregite) declanºeazã ofensiva de laMãrãºti, obþinând un succes major. Chiar dacãinamicul s-a retras în debandadã, nu rezulta niciun folos, Armata a II-a românã nu putea sãavanseze prea mult, ruºii care asigurau flancurilearmatei noastre, nu mai voiau sã înainteze ºi sãne protejeze. Este vorba de Armata 4 rusã ceasigura flancul stâng ºi Armata 9 rusã, pe flanculdrept al Armatei a II-a Române, care spuneau cãau ordin de la revoluþie sã nu meargã mai departe.Mai mult, Corpul 8 rus de armatã ºi-a pãrãsitpoziþia ce o ocupa pe Mãgura Caºinului fãrã luptãºi fãrã sã fie atacaþi de inamic. A fost nevoie caarmata românã sã-ºi extindã flancul pentru areocupa poziþia, concomitent cu desfãºurareaofensivei de la Mãrãºti.

Ofensiva rusã pe frontul din Galiþia s-a

terminat dezastruos, iar trupele Puterilor Centraleau trecut la ofensivã, ocupând oraºul Tarnopol.Pentru a stabiliza frontul, Comandamentul Supremrus a decis unilateral retragerea Corpului 40 armatãrus de pe frontul românesc ºi transferarea lui înBucovina pentru întãrirea frontului de nord rus.Astfel, la cererea generalului rus Dimitrie Scerbaciov(n.1857 – m.1932), Armata a II-a românã ºi-aextins frontul ºi pe aliniamentul ocupat de Corpul40 armatã rus. Era primul gest de acest fel fãcutde armata rusã din multe altele care vor urma,mai ales în timpul bãtãliilor cumplite de apãrarede la Mãrãºeºti. Ofensiva de la Mãrãºti a dezvoltattotuºi o adâncime de 20 km pe un front de 40 km,au fost luaþi peste 4000 de prizonieri ºi capturatenumeroase tunuri, arme, muniþii ºi materiale derãzboi. Succesul putea sã fie cu mult mai maredacã ruºii ar fi sprijinit flancurile Armatei a II-aromânã în înaintarea ei, deoarece inamicul fugeaîn debandadã.

Dar bãtãlia pentru Moldova nu se terminase,abia dupã episodul Mãrãºti urmeazã înfruntareacea mai grea dintre cele douã fronturi inamice.Renumitul spãrgãtor de fronturi, feldmareºalulAugust von Mackensen (n.1849 – m.1945; a trãitsã vadã dezastrul Germaniei ºi dupã al II-learãzboi mondial), a concentrat o puternicã forþãarmatã pentru a o arunca împotriva românilor însudul Moldovei. El dorea ca în scurtã vreme sãrupã frontul ºi sã ocupe ºi ce a mai rãmas dinþarã. Le-a transmis colaboratorilor sãi cã pestedouã sãptãmâni ne vom vedea la Iaºi, înainte deplecarea pe front unde urma sã conducã operaþiunilemilitare chiar în prezenþa kaiserului (împãratului)Wilhelm a II-lea al Germaniei, venit special pentrua asista la îngenuncherea României.

În acel moment, sorþii erau favorabili ger-manilor ºi austro-ungarilor. Ofensiva generaluluirus Lavr Gheoghevici Kornilov în sudul Galiþieis-a transformat în înfrângere, iar contraataculinamic a fãcut ca armata rusã în descompunere,sã dea bir cu fugiþii. Ce rost mai aveau poziþiilearmatei române din sudul Moldovei dacã ruºii aucedat pe frontul lor din nord ºi lãsau caleadescoperitã pe aceastã parte, spre Iaºi. Pentru amenþine linia frontului în nord-vestul Moldovei, s-a luat hotãrârea ca trupele ruse ce mai pãstraudisciplina sã fie retrase de pe frontul Mãrãºeºtilorºi duse înspre nord pentru a putea constitui oforþã care sã redreseze consecinþele retragerii dela Tarnopol ºi din Bucovina. Acum, sudul Moldoveirãmânea doar în grija armatelor române. În astfelde condiþii s-au dat cumplitele dar ºi celebrelelupte de la Mãrãºeºti (24 iulie – 6 august 1917) ºiOituz (8 – 22 august 1917), chiar în timpul retragerii



ruseºti de pe frontul de sud al Moldovei, iartrupele ruse rãmase încã pe poziþii, au fugit laprimele focuri de pe frontul de luptã, lãsând goluriimense în liniile de apãrare, goluri umplute îngrabã de unitãþi române, care, dupã marºuriepuizante, ajungeau direct în luptã pentru a-iscoate pe germani din tranºeele pãrãsite de ruºifãrã nicio rezistenþã. Astfel, patru divizii româneºtiepuizate, aflate pe frontul Mãrãºeºtilor, au þinutpiept timp de zile întregi, atacurilor a zece diviziiinamice dintre care opt germane. La fel s-aîntâmplat ºi în timpul bãtãliei de la Oituz, ruºiipãrãsindu-ºi poziþiile, au fost înlocuiþi în ultimaclipã de români, þinând piept duºmanului multsuperior numeric, cu un eroism care a uimitîntrega lume. Dar tot aici, la Oituz, s-a petrecutun fapt emoþionant ºi miºcãtor care a prefiguratevenimentele ulterioare, ce aveau sã se întâmple.Unitãþi mici formate din basarabeni în cadrularmatei ruse, au rãmas pe loc ºi au luptat pânã laultima suflare alãturi de fraþii lor români. La felau procedat ºi unitãþile formate din voluntariardeleni ºi bucovineni luaþi prizonieri de ruºi dinarmata austro-ungarã. O înfrãþire prin luptã, jertfãºi sânge care avea sã netezescã calea spre MareaUnire ce urma sã se înfãptuiascã!

Feldmareºalul August von Mackensen a fostînfrânt iar diviziile sale mândre ºi puternice s-autopit în faþa baionetei soldatului þãran român careºtia pentru ce luptã. Valoarea soldatului român s-a dovedit atunci cã putea sta cu cinste ºi curaj înfaþa celor mai buni soldaþi din lume, cândarmamentul ºi dotãrile erau apropiate.

Românul a învins chiar ºi atunci când a fostatacat de forþe net superioare numeric, trãdat încele mai grele momente de aliatul sãu rus. Aobþinut întreaga recunoaºtere a aliaþilor occidentaliºi admiraþia întregii lumi, iar majoritatea istoricilormilitari ai Primului Rãzboi Mondial considerã bãtãliade la Mãrãºeºti ca fiind una din cele mai sângeroasede pe frontul oriental, iar victoria româneascã,alãturi de ofensiva generalului rus Alexei Brusilovdin 1916, ca cele mai importante victorii aliate peacest front.

Pânã la încheierea acestei conflagraþiimondiale avea sã mai treacã un timp de mai binede un an, iar nori negri stãteau încã în faþaRomâniei ºi urmãtoarele lovituri vor veni atât dela duºmn, dar mai ales de la cei pe care îiconsideram aliaþii noºtri, ruºii.

Ion GRECU

ÎN ÎNTÂMPINAREA JUBILEULUICENTENAR AL MARII UNIRI

Eugenia Brediceanu-Mazzuchiºi eroismul femeilor române în

Primul Rãzboi Mondial

Un proces mai puþin obiºnuit (aºa-numitul„Proces al damelor române”), nedrept ºi bizar,inspirat parcã din grozãviile judiciare ale EvuluiMediu, a fost intentat de procurorii TribunaluluiMilitar din Braºov, în anul 1918, în timpuladministraþiei ungare. Unsprezece doamne ºidomniºoare de etnie românã ºi maghiarã erauacuzate de „trãdare de patrie ºi delict contraforþelor armate”. Capul principal al acuzãrii fãceatrimitere la evenimentul ocupãrii Braºovului, întoamna anului 1916, când româncele ºi unguroaiceleincriminate (Maria Duºoiu, Eugenia Dr. Brediceanu,Elena Dr. Dan, Dora Puºcariu, I. Puºcariu, I.Maximilian, Lya Dima, Stela ºi Margareta Duºoiu,Catinca Maxim ºi Mimi Üveges) „ar fi aºteptat, pebalconul unei case, soldaþii români, aruncând asupralor flori ºi strigându-le «Bine aþi venit!», […] ar filuat parte la o adunare în care au hotãrât contopireaCrucii Roºii Ungare cu Crucea Roºie Românã ºi arfi luat asupra lor îngrijirea rãniþilor români ºiconducerea spitalelor, ar fi colectat bani ºi obiectepe seama unui sanatoriu al Crucii Roºii Române,iar la retragerea trupelor române, o parte din eles-au dus cu trupele române în România” („Drapelul”,Lugoj, 8/21 august 1918).

Acuzatele au negat unele dintre fapteleincriminate, subliniind aportul lor la îngrijirearãniþilor indiferent de etnie, motivând refugiul,odatã cu retragerea trupelor Armatei Române,prin teama faþã de un iminent bombardamentasupra oraºului de sub Tâmpa. Au fost citaþi „unnumãr colosal de martori”, depoziþiile lor exonerând,în final, învinuitele de acuzaþiile formulate deinstanþã, dupã zece zile de pertractãri TribunalulMilitar achitând doamnele ºi domniºoarele valaheºi maghiare.

Eugenia Dr. Brediceanu (n. Mazzuchi), soþiafolcloristului ºi compozitorului Tiberiu Brediceanu– providenþiala personalitate a Ardealului în celemai sensibile momente ale tumultuoasei luptepentru afirmare identitarã –, membrã de frunte aCrucii Roºii Române, va fi rãsplãtitã, dupã MareaUnire, de regele Ferdinand I Întregitorul, „pringraþia lui Dumnezeu ºi voinþa naþionalã”, cu „OrdinulCrucea Regina Maria”, „pentru concursul dat



Întâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriÎntâmpinând Centenarul Marii UniriArmatei Române în cursul luptelor din lunileseptembrie ºi octombrie 1916, îngrijind cu undeosebit devotament rãniþi ºi bolnavi din spitaleledin Braºov”.

Poposind la Braºov, ocrotit de faldurilemândrului stindard tricolor, în aprilie 1919, cuprilejul turneului artiºtilor Teatrului Naþionalbucureºtean, Radu Cosmin nota, marcat de supremasatisfacþie a istoricei izbânzi:

„Am intrat deci, asearã, pe ploaie ºi ninsoare,în Braºov. ªi dupã cum la Predeal n-am maiîntâlnit pe peron jandarmul ungur, cel cu mustãþile-nfurcã ºi coadã de cocoº la pãlãrie, aici o nouãbucurie ne întâmpinã: pe peron zãrim tricolorulromânesc ºi uniforma oºteanului nostru. Clipesfinte ºi fãrã putinþã de grãire. Un comitetbraºovean, toatã dupã-amiaza de ieri, pânã searatârziu, a stat de strajã la garã, aºteptând trenulartiºtilor. Ureazã un cuvânt de bunã sosire, pepãmântul ardelean, Tiberiu Brediceanu, din parteaConsiliului Dirigent”.

Constantin-T. STAN

„BOCªA CULTURALÃ” – un „centenar” bocºean

cultural –

„La început a fost cuvântul…”, asta acum…100 de numere, de revistã bineînþeles, numerecare s-au vrut o radiografie culturalã a Bocºei, aBanatului ºi de ce nu ºi a României.

În anul centenarului Marii Uniri, un altcentenar, de data aceasta, unul al cuvântului scrisºi tipãrit, face „falã” Bocºei, cãci iatã, putem spunecã suntem de-o seamã cu istoria modernã aRomâniei, readucând „burgul cultural bocºean” acolounde îi este locul, printre cele mai active localitãþiculturale caraº-severinene.

Este mult (poate!), este puþin (nu cred!), darcu siguranþã este de remarcat efortul celor careau trudit de-a lungul timpului ca aceastã revistãculturalã sã aibã continuitate, sã creascã viguros,ºi sã arate lumii cã atunci când vrei ºi îþi doreºti,se pot face lucruri minunate ºi într-un mic orãºelde provincie, dintr-o parte a României care a vrut,ºi chiar a reuºit, sã fie „fruncea” – Banatul!

Indiferent cã este cuvântul, imaginea saucântul, actul cultural trebuie continuat, trebuieadaptat nevoilor actuale, dar în acelaºi timp trebuiefãcut corect, fãrã a face rabat de la calitatea lui,cãci numai aºa putem rãzbate prin nevoi, griji ºiprobleme cotidiene. Într-o lume globalizatã, mereuîn schimbare, cu tot mai multe metode decomunicare, care paradoxal (în opinia mea) duc lao promovare a inculturii, fãcând deservicii mariactului cultural autentic, este tot mai greu sãpromovezi o revistã.

Etapã cu etapã se construieºte o casã, pascu pas se strãbate o cale lungã, dar bucuria ºisatisfacþia lucrului bine fãcut ºterge toate greutãþileºi piedicile pe care le întâlnim în viaþã, fãcândastfel posibilã calea cãtre þelul nostru, al celorcare „trudim pe ogorul culturii”, acela de a promovaadevãratul act cultural!

GAUDEAMUS IGITUR! Sã ne dorim câtmai multe asemenea sãrbãtori, cât mai multeastfel de iniþiative, pentru cã, acum o sutã de ani,la Alba Iulia s-a înfãptuit Marea Unire, unire carea reuºit sã ne aducã pe harta þãrilor libere ºiindependente, la fel cum revista „Bocºa Culturalã”,prin cele 100 de numere, ne pune pe noi bocºeniiacolo unde cred cã ne este locul, „în frunce”!

Ioan LIUÞºef serviciu Casa Orãºeneascã de Culturã

Bocºa

***Îmi face o deosebitã plãcere sã adresezrevistei Bocºa Culturalã, pe care personal oconsider cea mai valoroasã publicaþieculturalã a judeþului Caraº-Severin, acum, laapariþia numãrului sãu jubiliar, cele maibune urãri de succes ºi la cât mai multeapariþii la fel de interesante ºi de acumîncolo! Felicitãri doamnei manager Gabrielaªerban, sufletul acestei reviste!

Cu deosebit respect, Mircea Rusnac,istoric, Reºiþa.

Tuesday, January 16, 2018 9:33 AM

Panou aniversar la 15 ani de apariþie a revistei

12 ½ BOCªA CULTURALÃ

Frumuseþea vieþii se aflã în trãirile noastre,în cuvintele noastre dar pentru ca aceastã frumuseþesã aibã culoare trebuie sã fie pusã în paginã!!!

Iatã cum REVISTA BOCªA CULTURALÃ neînfrumuseþeazã drumul vieþii adãugându-ne înbagajul cunoºtinþelor acumulate credinþã, tradiþie,artã, culturã. Cum toate aceste lucruri suntobligatorii pentru a putea sã ne încãrcãm sufleteleºi sã ne curãþãm inimile devenind mai înþelepþi,mai buni, mai valoroºi vreau sã spun din toatãfiinþa mea cã aceastã REVISTÃ DE CULTURÃ încare realitatea, poveºtile de viaþã care te întristeazãsau te bucurã, seninãtatea, calmul social, aduce înviaþa tuturor cititorilor speranþa dar ºi curajul dea merge mai departe.

Felicitãri tuturor care pun umãrul la aceastãminunatã REVISTÃ.

Din partea mea: La mulþi ani ºi Dumnezeusã vã dea sãnãtate ca sã puteþi face în continuareaceste lucruri frumoase, oameni frumoºi ce sunteþi!!!

Cu drag, prietenie ºi respectMia Rogobete

Lugoj, 05.03.2018

„La cât mai multe numere!” ºi „La mulþi ani!” uneireviste, Bocºa culturalã, care ºi-a fãcut loc, încetul cuîncetul, în lumea culturalã din þara noastrã (atât detumultuoasã, dar ºi frumoasã), însã care nu mai poatefi acum neobservatã. ªi totul datoritã oamenilorimplicaþi ºi dãruiþi, membri în redacþie, colaboratoriori doar susþinãtori! Sincere felicitãri tuturor!

Daniel Luca

100100100100100Bocºa culturalã la împlinirea

numãrului 100

ªi a fost primul numãr, când, nu ºtiu exact,dar cu o simplã operaþie aritmeticã deîmpãrþire având în vedere cã revista aparetrimestrial, împãrþim una sutã de numere la patruºi aflãm vârsta aniversatei, vârsta deplinei tinereþi.Eu am cunoscut-o acum un deceniu, de atunciinima îmi tresare când ne întâlnim într-o salã delecturã sau în locuri publice alãturi de alþicurtenitori.

Mãrturisesc cã pânã la întâlnirea aniversateiam cunoscut puþine lucruri despre oraºul Bocºa ºiîmprejurimile lui: am auzit câteva poezii scrise îngrai bãnãþean de legendarul Tata Oancea, amauzit de basul Nicolae Florei pe care baº l-amascultat interpretând ºi romanþe, de interpreta demuzicã popularã Aurelia Fãtu Rãduþu cu doina„La minã la Anina”. Am poposit în luna lui cuptorla rãcoarea binecuvântatã a fluierelor din oþelinoxidabil nãscãtoare de curcubee ieºite din mâinilemãestre ale lui Constantin Lucaci. Era sã-l uit pehorticultorul din Ocna de Fier care îngrijeºte floriextrase parcã din subteranele sufletului în sãlaºulsãu supranumit Casa Binelui care rãspunde lanumele Constantin Gruiescu. Desigur trebuie sãni-l amintim pe Carol Loncear care a visat oªcoalã Politehnicã la Reºiþa. Visul lui s-a împlinitcu puþin timp înainte de a trece la cele veºnice.

Acum acceleratul nu mai opreºte în treistaþii din oraºul Bocºa, dar rãsfoind un numãr dinrevista „Bocºa culturalã” îmi pare cã mã aflu înfaþa unui monitor pe care se perindã pagini animatede nevinovãþia ºi puritatea þâncilor care viseazãcum numai ei ºtiu ºi truditori consacraþi aicondeiului pe ogoarele poeziei ºi prozei.

În paginile ei se întâlnesc fiii urbei care îºiduc existenþa de zi cu zi pe potecile copilãriei cucei plecaþi unde i-a dus viaþa, pe alte tãrâmuri, înele se simte în largul ei viaþa spiritualã, hranãîndestulãtoare întru împlinire sufleteascã.

Revista alocã spaþii generoase rubricilordedicate artelor plastice, muzicii, educaþiei (aiciremarc: Sã vorbim corect româneºte). De realinteres este rubrica „Sã ne preþuim valorile” încare sunt prezentaþi oameni ai locului care aulãsat moºtenire urbei rodul trudei lor.

Nu trebuie sã credeþi o boabã din grãirilemele, sã vã convingeþi parcurgeþi odatã la treiluni cele cincizeci de pagini. Revista „Bocºa culturalã”o aseamãn unei arce care navigheazã pe mareacunoaºterii condusã cu mãiestrie ºi siguranþã detimonierul Gabriela ªerban.

Colectivul de redacþie al revistei Arcadia dinAnina face uz de parafraza „La trecutu-þi mare,mare viitor” ºi-i ureazã: VÂNT BUN DIN PUPA.

Mihai CHIPER ºi echipa revistei „Arcadia”Anina

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○


Pagini de istoriePagini de istoriePagini de istoriePagini de istoriePagini de istorieMIRCEA RUSNAC

Cetatea Bocºa, martoraunei zbuciumate istorii

O foarte importantã cetate medievalã dinsudul Banatului a fost cea de la Bocºa, situatã lao înãlþime de 125 m deasupra Bârzavei, în parteanordicã, în dreptul fostei localitãþi Vasiova. Acolo,pe dealul Buza Turcului, se mai pãstreazã ruineleunui castel nobiliar cu plan poligonal, care multãvreme fusese reºedinþa unei familii de nobili români.(1) Începuturile sale însã se pierd în neguratimpurilor.

Pentru apãrarea intrãrii înspre valea Bârzaveiexistase un grup de cetãþi care dominau zona ºicare administrau câte un domeniu, precum celede la Caraºova, Bocºa ºi Borzafew (Obârºia Bârzavei).Ultima, situatã în zona Reºiþei sau mai în amontepe Bârzava, nu a fost identificatã nici pânã înprezent, deºi Coriolan Cocora încercase sã o plasezeîn punctul Ogãºele din cartierul Moroasa, unde sevãd ruinele unei biserici. (2) În schimb, celelaltedouã îºi etaleazã rãmãºiþele seculare pe înãlþimiledin regiune. Este foarte posibil ca pe lângã ele sãmai fi existat ºi alte cetãþi, cãrora li s-a maipãstrat numele în documente, însã nu li se maigãsesc urmele dupã atâta timp. (3)

Aceste cetãþi în prima lor formã au fostîntemeiate încã de romani, unele pãstrându-ºinumele latin, fiind apoi refãcute de români casedii ale diferiþilor cnezi. Când ungurii au pãtrunsîn Banat cetãþile existau, astfel încât niciun izvormaghiar nu menþiona nimic despre construirealor, ci numai despre faptul cã ele se aflau înregiune. (4) Din perioada feudalismului timpuriu(secolele XI-XIV) a fost identificatã o aºezare înpreajma Bocºei, la punctul Gruniul Cetãþii, precumºi o fortificaþie din pãmânt. (5)

Bocºa era amintitã documentar pentru primaoarã într-un tablou de zeciuialã papalã din 1333,când aparþinea de protopopiatul catolic de Caraºova.(6) Apoi timp de douã secole nu s-a mai spusnimic despre ea. Este perioada în care era desmenþionatã cetatea Cuieºti, fapt care a determinatpe unii istorici sã le considere ca fiind una ºiaceeaºi. Discuþia însã pe aceastã temã este departede a se fi încheiat.

Primul district privilegiat bãnãþean atestatdocumentar, în 1341, apoi în anii 1349-1351, a fostCuieºti (districtus Kuest), pe care Vasile V. Munteanîl localiza la Gãvojdia. (7) Peste câþiva ani, în

1370, era menþionat ºi Radul vayvoda comes deKuesd, unul dintre cnezii ºi voievozii locali. (8)Cetatea Cuieºti sau „Cetatea Pietroasã” (dinmaghiarul „köves” – pietros) era amintitã odatã cucnezii din districtul aparþinãtor în 1376 (keneziusde districtu castri Kuesd) ºi în 1395 (castrumKwesd), (9) însã pentru Ilie Uzum localizarea acesteianu putea fi fãcutã în mod sigur. (10) Ea a fostplasatã la Bocºa începând din 1964 de cãtre PavelBinder, urmat apoi de alþii. (11) Þinând cont deabsenþa menþionãrii Bocºei în acest interval ºi denedescoperirea unor urme sigure ale cetãþii Cuieºti,acestea pot fi în mod provizoriu considerate dreptidentice, însã orice element nou apãrut ar puteamodifica aceastã teorie.

Bocºa reapãrea în documente în anul 1534,când cetatea era stãpânitã de trei fraþi nobiliromâni (Petru, Martin ºi Ladislau Racoviþã), careau fãcut legãmânt cu alt nobil român, GeorgeVrabie, sã o pãstreze în composesorat, apãrându-sereciproc ºi fãrã sã unelteascã unul împotriva altuiapentru a se scoate din dreptul de posesiune acetãþii (ex castro Bokcha). (12) Iar în 1552 GeorgeRacovsky (probabil un Racoviþã maghiarizat) raportaregelui Ferdinand al Ungariei despre situaþiacomunelor Jdioara ºi Bocºa (Baczka), aflate atunciîn posesia sebeºenilor (Caransebeº) ºi a lugojenilorºi aparþinând Timiºoarei. El amintea cã de laBocºa s-ar fi putut administra foarte bine BanatulSeverinului, cãci acolo se gãseau ºi mine de aur.(13) De altfel, încã dintr-un document emis deregele ungur Sigismund la 14 februarie 1395 erapomenitã existenþa mai multor sate locuite delucrãtori minieri ºi a minelor de fier care aparþineaucetãþii Cuieºti din comitatul Caraº. (14) Mineritulavea puternice tradiþii în regiune. În 1594 eramenþionatã o aºezare de mineri numitã Bokkhiara.(15) O serie de obiecte de fier, unelte de mineritºi urme ale cuptoarelor de redus minereul de fierdin secolele XVI-XVII au fost descoperite chiar înteritoriul oraºului Bocºa, pe valea Bichiºtinului.(16)

În anul 1563, cetatea era denumitã CastellumTurcarum Bokchija, ajunsã în posesia otomanilordupã cãderea Timiºoarei ºi capitularea cetãþilorLipova, Caransebeº ºi Lugoj. Turcii au predataceste oraºe principelui Transilvaniei IoanSigismund, însã Bocºa au pãstrat-o în stãpânirealor ca aparþinând districtului Timiºoarei. (17) În 8iulie 1595 banul Caransebeºului, românul GeorgeBorbely, a atacat cetatea cu 27 de tunuri mici,cucerind-o ºi ucigând garnizoana turceascã. Apoicetatea a fost cumpãratã cu 3.000 de fiorini decãtre nobilul Fodor Francisc din Caransebeº. (18)

În 1597 Sigismund Bathory a donat cetatea,


împreunã cu comunele Doclin ºi Biniº, lui NicolaeNegul din Caransebeº. Dar în acelaºi an principelea dãruit-o ºi lui Andrei Barcsay, care însã nu aputut-o lua în stãpânire deoarece era revendicatãºi de Ana Pubek, nãscutã Racoviþã, urmaºa vechilorproprietari. (19) În 1604 a ajuns din nou substãpânire turceascã, dar în acelaºi an a fost dãruitãde Sigismund Rakoczy lui ªtefan Trâmbiþaº dinLugoj. În 1658 sau la începutul anului urmãtor,cetatea Bocºa a fost aruncatã în aer pentru a nucãdea sub stãpânire turceascã, însã ulterior a fostreconstruitã. (20) În 1694 era pentru scurt timp înstãpânirea turcilor, însã dupã izgonirea lor cetateanu a mai fost reclãditã. (21) Din ea se maipãstreazã relativ bine un singur turn.

În conscripþia lui Marsigli din 1690-1700erau amintite satele Ezeriº, Târnova, Reºiþa, Câlnic,Vasiova, Doclin, Ramna, Fizeº, Jidovin (Berzovia),ªoºdea, Gãtaia, Semlac, Butin ºi Moraviþa (Ocnade Fier) ca aparþinând de districtul Bocºa (Bokcsény– Bocceni). (22) Iar pe harta întocmitã de generalulMercy în 1723 figura cu numele Poksan, cumenþiunea „Schloss”, drept nouã comunã germanã,situatã lângã „Vasiova Eisenhammer” din districtulVârºeþului. (23) Odatã cu stãpânirea austriacã,Bocºa ºi Banatul intrau în faza dezvoltãrii industriale,care marca începutul epocii moderne în regiuneanoastrã. Zbuciumata istorie a cetãþii Bocºa, alecãrei ruine pot fi admirate pe dealul Buza Turcului,a rãmas în urmã, împreunã cu vremurile tulburicãrora a trebuit sã le facã faþã.

Note:

1 Judeþele patriei. Caraº-Severin, Bucureºti, 1981,p. 306.

2 Coriolan Cocora, Biserica sau cetatea turceascãde lângã Reºiþa, Reºiþa, 1938.

3 Gheorghe Cimponeriu, Din istoricul Reºiþei, înBuletinul U.D.R., vol. I, nr. 2, Reºiþa, decembrie 1930,p. 59.

4 Ibidem.5 200 ani de construcþii de maºini la Reºiþa (1771-

1971), vol. I, Reºiþa, 1971, p. 32.6 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 59.7 Vasile V. Muntean, Contribuþii la istoria

Banatului, Timiºoara, 1990, p. 95.8 Ibidem.9 200 ani…, vol. I, p. 39.10 Ibidem; Judeþele patriei…, p. 68.11 Pavel Binder, Localizarea districtului român

bãnãþean Cuieºti, o veche organizaþie a populaþiei bãºtinaºe,în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, VII, 1964, p.321.

12 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 59.13 Ibidem.14 200 ani…, vol. I, p. 45.15 Ibidem, p. 46.16 Ibidem, p. 47.17 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 59.18 Ibidem, p. 59-60.19 Ibidem, p. 60.20 Ibidem.21 Ibidem.22 200 ani…, vol. I, p. 44.23 Gheorghe Cimponeriu, op. cit., p. 60.

,,Bocºa Culturalã. Laaniversarã”

Revista bibliotecii ,,Tata Oancea” din Bocºaa împlinit 100 de numere, o aniversare care nustã la îndemâna publicaþiilor culturale din ziuade astãzi. Prilej de bucurie, de bilanþ editorialdar ºi de smeritã rugãciune pentru ca ºi în aniice vor veni revista sã ne lumineze cu fiecarenumãr care va apãrea.

Cuprinsul revistei înºiruie ºi activitãþileBibliotecii diriguite cu pasiune de doamnabibliotecar Gabriela ªerban sprijinitã de soþuldumneaei, dl. Tiberiu ªerban. Iatã o familie acãrei inimã bate pentru cinstirea ºi promovareacãrþii în ziua de astãzi.

Dincolo de reuºitele evidente ale revisteiºi prestigioºii colaboratori nu doar din Banat, cidin întreaga þarã, o caracteristicã a acestor doioameni frumoºi din cetatea cãrþii din Bocºa oconstituie generozitatea arãtatã faþã de publicaþiimai mici cu conþinut cultural ºi religios.

Pe aceastã coordonatã se înscrie sprijinirea

de cãtre doamna bibliotecar a revistei trimestrialede culturã ºi religie ruralã ,,Arhanghelul” dinBirda, jud. Timiº. Astfel cã la bucãþi de timp maimici sau mai mari, redacþiei ,,Arhanghelului”i-au fost furnizate fie cãrþi, informaþii culturaleºi chiar articole care au fost publicate. Materialede promovare a activitãþilor revistei din Birda(afiºe, pliante, calendare) au fost fãurite de acelaºiharnic bibliotecar bocºan. La aceastã mai adãugãmprezenþa familiei ªerban la lansãrile de carte,aniversarea a 5 ani de apariþie a ,,Arhanghelului”ºi multe altele.

Închei prin a mulþumi pentru bucuria fãcutãprin fiecare revedere, a descoperirii crezului dea cinsti ºi valorifica cartea ca mijloc de formarecontinuã a noastrã a tuturora. Iar pentru prieteniidin Bocºa, Gabriela ºi Tiberiu, dorinþe de sãnãtateºi putere de a cultiva pe mai departe artafrumosului.

La mulþi ani!

Cu preþuire,Preot dr. Valentin Bugariu


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente

Desprindere de trup

îmi ascund sufletul

Ziua Culturii Naþionale a fost celebratã ºi laBiblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” din Bocºaprin câteva activitãþi culturale menite sã-l readucãîn atenþia tinerilor pe poetul nepereche, dar ºi sãpromoveze cartea, lectura ºi valorile culturalenaþionale, fiind aduse în discuþie nume importanteale literaturii ºi culturii române.

Astfel, luni, 15 ianuarie 2018, începând cuora 9.00, la Biblioteca publicã „Tata Oancea” Bocºaa avut loc un „Moment Eminescu” susþinut deelevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” din Bocºa,coordonat de prof. Stela Boulescu.

Sub genericul: „Trebuiau sã poarte un nume”elevii au prezentat o scenetã, conturând în cuvinteportretul Luceafãrului poeziei româneºti, au recitatdin creaþia poetului naþional, i-au ascultat versurilepuse pe note muzicale ºi au vizionat douã materialeeducaþionale pe tema biografiei poetului.

Cu acest prilej, organizatorii au pregãtit ºi oexpoziþie de carte, documente din fondul „Eminescu”al Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea” Bocºa,insistând în prezentare pe „Colecþia Eminescu” aEditurii TIM din Reºiþa, iniþiatã ºi dezvoltatã decriticul ºi istoricul literar Gheorghe Jurma.

Colecþia Eminescu propune cititorilor studii,eseuri, comentarii despre opera lui Mihai Eminescu,în aceastã colecþie vãzând lumina tiparului 15titluri semnate de importanþi scriitori ºi oamenide culturã, iar între ultimele apariþii ale colecþieiºi-au gãsit locul ºi cãrþi ale unor bibliotecari ºibibliologi cãrãºeni care au evidenþiat bibliografiaeminescianã.

De asemenea, a fost prezentatã revista „Bocºaculturalã”, revistã realizatã de Biblioteca Orãºe-neascã „Tata Oancea” cu sprijinul Primãriei ºiConsiliului Local Bocºa, aflatã în cel de-al XIX-leaan de apariþie, având în pregãtire numãrul 100.

„Momentul Eminescu” s-a încheiat prin oferirede diplome ºi reviste celor mai harnici dintre

La ceas aniversar, îi doresc revistei Bocºaculturalã o viaþã bogatã în cât mai multeapariþii de calitate, cu articole interesante ºiprovocatoare, în care sã se reflecte aspectelediverse ale manifestãrilor artistice ºi spiritualeale spaþiului bãnãþean ºi, de ce nu, chiarnaþional. Sã se adune, în paginile revistei, câtmai multe bucurii ºi frumuseþi de naturãculturalã, prin grija doamnei Gabriela ªerbanºi a colaboratorilor sãi!

Viorica Gligor

Eminescu într-o ediþie liliputLa Centenarul Marii Uniri, un dar special

ne oferã Forumul Democratic al Germanilordin Caraº-Severin ºiAsociaþia Germanã deCulturã ºi Educaþie aAdulþilor Reºiþa: este vorbade o ediþie liliput (2,5x3cm) a Luceafãrului luiMihai Eminescu, tradus îngermanã de reºiþeanulL.V. Fischer în anul 1889.Realizatorul proiectuluieste Josef Erwin Þigla.

Gabriela ªerban

„Ziua Culturii Naþionale ºiMoment Eminescu- Trebuiau sã

poarte un nume”...

„Ziua Culturii Naþionale ºiMoment Eminescu- Trebuiau sã

poarte un nume”.

elevii prezenþi, elevi pasionaþi de lecturã, dar ºi decreaþie, semnatari ai unor articole din revista„Bocºa culturalã”.

Evenimentul dedicat Zilei Culturii Naþionaleºi poetului Mihai Eminescu a fost organizat deBiblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa înparteneriat cu Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocºaºi Centrul de Tineret „Vasiova”, coordonatori prof.Stela Boulescu ºi pr. Doru Melinescu.


Ion Grecu

Feeria ºansei

Flori înmiresmate, limpede culoare,Liniºte profundã, un tãrâm curat,Oaze de speranþã vom întâlni oare,Rupte din tãcerea ce s-a aºezat ?

Efemere clipe, pline de candoareNinge; fulgi molateci, fini, de pãpãdie,Tresare un zâmbet, mângâiat de soare,Izvor clar de apã, rãsãrit din glie

Nu are opreliºti, îºi urmeazã calea.Aur de luminã porneºte risipa,ªarpele-ndoielii ºi-a croit cãrarea,Tinde ca sã frângã chiar din zbor, aripa.

E deschis un suflet sã prindã misterulFulgerat de taina altor înþelesuri.Anii fericirii, se afundã-n cerulNãzuit ca-n vremea vechilor eresuri.

La centenarul revistei

La început au fost bocºele ºi furnalele. Încet-încet, foculindustrial s-a strecurat în temple ale culturii. El trebuiaîntreþinut zi de zi ºi clipã de clipã în biblioteci, sub vegheaunor vestale, precum bãrbaþii hrãneau necontenit cuptoareleflãmânde din fabrici ºi uzine. O asemenea vestalã, deja legendarã,a fost, este ºi va fi la Bocºa bibliotecara Gabriela ªerban. Vafi, întrucât abia de acum încolo începe tezaurizarea cãrþilor,care nu vor înceta sã existe, dupã cum prevestesc sataniciicare conduc balul astãzi. Dovada cea mai palpabilã cã aºa staulucrurile este biblioteca de profil a intelectualului Vasile Ioniþã,care, dorindu-ºi-o în siguranþã în posteritate, a preferat sã ºi-odoneze oraºului Bocºa, iar nu Academiei, fiindcã în acest oraºvestala Gabriela a creat un cult al cãrþii, indiferent de suportulmaterial al acestora. Ea nu este un simplu custode, ci, înprimul rând, un difuzor al cãrþii, varianta modernã a lui BadeaCârþan ºi Tata Oancea. Iar unul dintre cele mai performanteinstrumente cu care opereazã ea este revista pe care a fondat-o în cadrul bibliotecii: Bocºa culturalã, aflatã acum la numãrulcentenar, devenitã cu timpul o adevãratã revistã literarã, înjurul cãreia reuºeºte sã-i adune pe oamenii de litere dinîntregul Banat ºi chiar pe unii din celelalte regiuni ale þãrii,nu numai în paginile ei, ci, la propriu, ºi între pereþii acesteia,cu prilejul întâlnirilor scriitoriceºti pe care le organizeazã,împreunã cu soþul ei, Tibi, aceastã incomparabilã bibliotecarãcare este scriitoarea Gabriela ªerban. Îmi doresc sã nereîntâlnim cu toþii de pe aceleaºi poziþii ºi la bicentenar!

Simion Dãnilã

Costel Simedrea

***Întoarce calendarul, Doamne,Din când în când ºi-n sens inversCa sã mai scutur niºte toamneDin câte-am adunat în vers

Însã, te rog, dacã se poateÎnvârte-l doar câte-un minutCa sã nu se piardã toate,Doar unele, care-au durut

Pe celelalte le mai lasãCã doar cu ele am rãmasSã-mi fac din ele mâine casãChiar dacã-s doruri de pripas

ªi de pe prispa casei searaSã numãr pãsãri ce se scurgCa dintr-o lumânare cearaSpre nostalgia din amurg

Întoarce, Doamne, câte-o filãÎntoarce-o cãtre începutFã-o aºa, mãcar din milã,Ce-i pentru Tine un minut?

La mulþi ani!

(poezie dedicatã Gabrielei ªerbanla 4 februarie 2018)

Dimitrie Acea

Cu sfialã

Iar mi-am scos douã mãseleUnghiile mi le-am tãiatCimitirul fiinþei melePeste tot e-mprãºtiat.

Îmi rad barba ºi-mi tund pãrulSânge-mi picurã din nasÎmi calc fiinþa cu piciorulPeste tot, pas dupã pas.

Deci bucatã cu bucatãPicãturi din mine storcªi-nspre „marea judecatã”Cu sfialã mã întorc.

Ritmic, fie zi ori noapte,Simt cum mor încet, încet,N-am pãreri de rãu, ºtiu bineCã spre-origine mã-ndrept...

100100100100100

Ana Kremm

Primãvara

Petalã cu petalãprimãvarase insinueazã în clepsidrãmultul sau puþinul nisipreînverzeºtegândurilealbine îmbãtate de polenrãtãcesc anotimpurile.

Peisaj

Verzi sunt cuvinteleoameniloralbastru estesomnul prunculuila cântecul de leagãncând divinul curcubeutransformã-mbrãþiºareaîn cuib pentru viaþã.


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile

Un teolog al culorii.Despre o singurãtate

a divinuluiTematica picturii lui Oravitzan, fiindcã vorbim

acum de aceastã determinantã esteticã, e imprimatãde insemne ale asimilãrilor, într-o frecvenþã careþine de instanþa autenticului ºi de nuanþãrilecreative ale unui eu catalizând potenþialul metaforeicromatice sub specia aceloraºi seducþii ale simbolului.Astfel cã prefixul acumulând în vibraþiile sineluisimbolul ºi cercul, cum se exprima BartolomeuAnania, înseamnã dez-intimizarea „chipului”sufletului pur, paradigmã a artei care fascineazãîn tranzientul incredibil-credibil, profeþie a proiecþiei

simbolice incastrând aceleaºi revelaþii ale sublimului(infatigabilul significans) în competiþia re-aºezãriisacrului între noile dobândiri. Astfel cã pictura,ritual ºi reprezentare, nu e obstinantul prezenþeifizice, iar eul e referentul spiritual, recitativulcromatic al aspiraþiei.

Totuºi, nu resemnarea în fatalitate disjungevidul tragic ºi nici acest aspect nu ar fi sã acopereo parte din rãspunsurile solemnizãrii semanticeîntr-o picturã pe care, bunãoarã privind-o, veidobândi automat dreptul sã-þi pre-scrii supra-vieþuirile prin memoria absolutã. Luminaconcentreazã, semnificã ºi de-semnificã iarconsecvenþa descifrãrilor impune ºi narativitatea,nuanþa (esteticã) salvatoare prin care culoarea, înpictura lui Oravitzan, vorbeºte frumos de „umilinþa

supunerii” dar proiecteazã spre noi sâmburele unuiimaginar obliterând orice altã eliberare a eului înludic. „Are în el forþa unui Brâncuºi”, nota cândvaSanda Stolojan despre arta lui Oravitzan. De altfel,impresia unei construcþii romaneºti, într-ointerpretare geometricã, pare sã fie orice inventartrimiþând la concretul acestor contaminãri cu lumina-univers. Simbolismul Euharistiei, de pildã, într-olucrare care pare sã îngroape, definitiv, toatefalsele jubilaþii ale fiinþei, pãstrând miza metafizicãa cromaticii, e desprins din dramatismul liric-iniþiatic hrãnit din reþeaua cizelatã a exprimãriifragilitãþii fiinþei care suntem în marea sintezã,Sufletul Lumii.

Oravitzan nu riscã deconstrucþia oarbã dinexperimentele colegilor de promoþie, el s-a desprinsde multã vreme de intempestivul maculãrii ideii.Verva pictorului aduce mai degrabã cu o intensitatenuanþat confesivã a Simbolului („(...) prin cele vãzuteavem acces la cele nevãzute”, scria Constantin Flondorîn legãturã cu seria unor tehnici mixte) în vremece descãtuºarea materiei ºi aceastã veritabilãimplozie a ficþionalului evidenþiazã în arta luiOravitzan un operator activ, Lumina, ºi un operatorpasiv, Memoria. Trama afectivã se aflã în sineleculorii, adâncimea înþelesurilor þin de reprezentarea,prin culoare, a lui signum. Viziunea tonicã dinunele lucrãri (nu chiar seria cãmãºilor spirituluicristic cât crucile centripete) îngemãneazã fluxulmateriei cu resorbþia convulsivã a profundului dingeometria celestã. E un fel de melancolie aabsolutului care privilegiazã sensul multor opereale lui Oravitzan, fac ºi mai accesibilã înþelegereaºi percepþia, faciliteazã relaþia cu verosimilulsimbolicii. Un fel de premoniþii, fiindcã „în centrulmisterului Lumii se aflã Lumina”, cum subliniazãBasarab Nicolescu, delimiteazã cinestezii,demonteazã perspective sau închid în limitã. Foameade ideal nu are, însã, statusul unui mulaj de idei,fibrele materiei (prelucrate) respirã în canoanelechipului, întruchipãrii, echipãrii (ideii) ºi dez-echipãrii(materiei). Totul este chip, un fel de tinereþeveºnicã a Semnului (gestualism, îndrãznea undevasã spunã ºi apoi sã ºi scrie ªerban Foarþã iarRadu Preda elogiazã un Oravitzan „recuperândestetic limbajul ºi mesajul simbolurilor”, ca apoisã le readucã în spaþiul lor de origine, acela alreligiosului), necontenitã lucrare a duhului arteiînfãþiºând virtuþile originare, primordiale ºirevirimentul metaforei cromatice, auraticul ivindpe realitatea tragicã a memoriei acelaºi legãmântspiritual, cerul ºi pãmântul, ideea ºi materia.

Asemeni unui filosof al Ideii, pictorulconstruieºte o atitudine, magia acestei insolitecreaþii întemeind o doctrinã a Semnului. Se întâmplã,

Ionel Bota

Despre pictura lui Silviu Oravitzan


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileînsã, o resurecþie a imperativelor în arta luiOravitzan, acumulãrile experienþei lui sintetizândaversul medaliei. Pe revers, scenariul artei supremeescamoteazã toate negaþiile ºi singura consonanþãa fragmentului cu întregul e asiguratã de ritualulluminii. Adoraþiile nu au nimic mistic, cromaticadiscerne între un tragism al tonusului oracular ºigrafierea semnicã. Eul se asigurã cã transmiteºocul emoþional ºi transformã bucuriile percepþieiîtr-o legitimaþie de intrare în paradis. În multelucrãri pânã ºi neliniºtea e transcendenþã, pânã ºitema limitei se iveºte dintr-o experienþã a fericirii.„De aceea – scrie Kiro – în faþa operelr lui trebuievorbit în ºoaptã perntru a nu trezi Miracolul.”Paradisul pierdut, cândva, în geometriile celestului,trebuie refãcut aici, pe pãmânt. Hrismaconstantinianã, cu opt braþe, e înscrisã în cerc, încâteva alte lucrãri. Adevãrata tradiþie, cum vacompleta foarte corect ºi cardinalul Tomas Spidlik,nu poate fi identificatã cu imobilitatea.

Dar pictura lui Oravitzan nu pare subjugatãunei cronologii. Ea marcheazã gesticulaþiile vastitãþii,învoiala divinului cu umanul (impresionante suntºi picãturile de apã ce sfinþesc crucea, într-o tehnicãmixtã), cheia unei retorici secrete a culoriicircumscriind orizontului semantic un funcþionalismal Sensului. Însã descifrarea, pare a sugera, ideatic,seria multor lucrãri ale maestrului, are loc nu înSemn ci în graphica lui. Rafturile universului sunttixite, cheia armoniei absolute e chiar culoarea, înprivinþa asta Oravitzan e un teolog al culorii.Oniro-cromaticã, discursul culorii se pãstreazã însiajul idealului metafizic. Nu vizionarea induce oideogramã ci logica aplicãrii sentimentelor la„naraþiunea” cromaticã. Explicaþiile ar fi multe.Satul e arhetip ºi geometrie a universului pentrupictorul nostru. Ghirlanda asociatã crucii greceºti,de pildã, incumbã în opinia lui Nicolae Balotã,revelaþia ca descoperire luminoasã. Miturilefundamenteazã multe lucrãri, acumulãrile viziuniioriginale asupra sensului lumii sunt radicale. Revelaþiaînseamnã, aici, intensitatea dizolvantã, „fotografierea”semnului. Nu un gest emfatic, aºadar, ci poziþionareaunui fel de ecou al revelaþiei în semn. Chiarpictorul spunea cã simbolul exprimã esenþa fãpturiiºi legãtura ei cu principiile creaþiei. Ploaia, simbolal revelaþiei divine (interesantã ºi o ploaie delacrimi dintr-o lucrare), rune metaforizate cromatic,în acrilice pe pânzã, folosirea albastrului imperial,bizantin, viziunea hermeticã a Tabulei Smaragdinedin multele colaje, ori ceea ce se cheamã siaj alapelor baptismale din acrilice pe hârtie ori pepânzã, reprezintã elaborate de-a dreptul ale uneialchimii a înfãptuirii. Adevãrul trebuie pãtruns, nuînsuºit, e revelaþie, nu dat.

Vorbind despre iconostasul clujean, Ioan Icãjr. observa cã slava de luminã cristicã e o vedereeshatologicã. Desigur cã discursul cromatic ºiîncãrcãtura dramaticã a mesajului acoperã ceea ces-ar numi registrul grav al problemei. Darparticularitatea acestui tragism va fi însuºitã depictorul nostru cu înþelepciunea unui dirijor carevrea sã controleze toate nuanþele unei sin-fonii ºisã prepare varianta de concert care i se pare luiautenticã apoi o oferã fãrã rezerve publicului larg,auditoriului partiturii. Monitorizarea afectelor varãmâne privilegiul acestei regii (un tablou al luiOravitzan nu-l poþi expune oriunde, zice binePeter Herbstreuth), viziunea orchestralã econstrucþia aceasta amplã consacrând triumfulluminii. Omul slãbiciunii fizice nu mai esteimpunãtorul coodonatelor lumii fãrã încoronareasacrului. Or, aceastã încoronare a sacrului trebuietrecutã prin operaþiunea dividerii, reprezintã unceremonial de omagiere a liniºtii, a calmului, asingurãtãþii divinului. Lui Cicerone Poghirc, sugestiaunei mantre indiene i se pare potrivitã în loculunei pre-vizionãri aplicate asupra artei luiOravitzan, Vasile Popovici noteazã undeva despresacralitatea materializatã, ca descifrare potenþialãa aceluiaºi discurs cromatic.

Statusul asimilant al Luminii învedereazãînþelepciunea luminii armonie. Câteva lucrãri dauimpresia unui epistolier al divinului cu omulinterogativului, creaþie divinã, dispersat întremisterul celestului jubilatoriu ºi agrestul lutului.Câmpurile stabile se întrepãtrund, scrie MarcelTolcea în marele catalog realizat în 2013 cu prilejulexpoziþiilor de la Muzeul Þãranului Român ºi dela Centrul Cultural Palatele Brâncoveneºti.Succesiunea carourilor în tehnicile mixte,întretãierile vegetalului în acrilice pe pânzã, temelelui „iter perfectionis” ºi cele ale crucii dextrogiredin alte tablouri, restaureazã un continuum, intuitde Coriolan Babeþi ca zidirea pe temelii, la SorinTitel ca metafora luminii absorbþie, la CorinaCiocârlie ca lecþie de fericire elementarã.

Tumultul vieþii e ºi el simbol sintetizant,concentrare în compoziþie. Pavel ªuºarã subliniaobligaþia de a înþelege mai întâi foarte bine centrulºi periferia pentru a ne însuºi valenþelesintetizatoare ale unei compoziþii. Dar laturaeternului, definire insertatã în discursul absolutului,promoveazã în arta lui Oravitzan o altã strategie,adevãrate convulsii seismice fiind observate în„marea trecere” semnalatã ºi de Ion Frunzetti, în1972, când vorbea cu prilejul unui vernisaj Oravitzandespre un capitol nou în plastica româneascã. Darnu sub forma elanului liric au loc aceste erupþiiprotestatare, înfiriparea stilului Oravitzan þine de


un alt fel de exuberanþã. Iar ªerban Foarþãevidenþia cã numai Centrul, Crucea, poate fi lãcaºulde sediu al sacralitãþii. Sigur cã ideea dininterpretarea lansatã, cândva, de Deliu Petroiu, cãtotul în arta lui Oravitzan emanã bucuria faceriiºi smerenia, exprimã ce va sã însemnesupravieþuirea în Semn. Iatã, Lumina nu estesuficientã sieºi, ploaia de luminã (Vlaicu Ionescu),aceastã unificare vãzut-nevãzut, interioritate-exterioritate (Theodor Cazaban), exhibã în vernacularintempestivul. Purificãrile absolute sunt ipostazaunui simbolism reconfortant dar lumina, etalonspiritual, fascineazã pe artist, un teolog al culorii,ºi-i dã încredere în rostul Semnului de a fisãrbãtoare a împlinirii. Toate din lumile viuluisunt detaliile construcþiei integrale. Somptuozitatearitualã bizantinã, de care vorbea Ionel Jianu înreprezentarea Crucii, aserþiunile lui Andrei Pleºu,acelea cã pictura lui Oravitzan ne duce cãtrecosmosul picturii ºi ne îndepãrteazã spre haosulei, consecvenþa în aprofundarea Cãii, aspect elogiatde Ileana Pintilie, vãdesc oferta unui spirit universalpentru memoria culturalã a umanitãþii.

Nu doar coroana de spini fi-va experienþadurerii, din spusa lui Rénée Schipp, iar arta ºicãutarea desãvârºirii nu pot fi proiecte ale finitudinii.Ea, arta, celebreazã memoria Lumii, spuneOravitzan.

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileGabriela ªerban

La o cafea cu scriitoriiCu ani în urmã, Biblioteca Orãºeneascã „Tata

Oancea” Bocºa, la iniþiativa ºi în parteneriat cuUniunea Scriitorilor din România Filiala Timiºoara,a demarat un proiect de promovare a lecturii ºiprezentare a scriitorilor intitulat „Sã ne cunoaºtemscriitorii”, proiect început împreunã cu poetulOctavian Doclin.

Astfel, publicul bocºean a avut prilejul sãîntâlneascã importanþi scriitori precum RaduTheodoru, Lucian Alexiu, Adrian Georgescu,Octavian Doclin, Titus Suciu, Viorica Gligor, AdrianDinu Rachieru, Ioan Cãrmãzan, Ion Marin Almãjanºi mulþi alþii care, însoþiþi de preºedintele USRFiliala Timiºoara, criticul ºi istoricul literar CornelUngureanu, au poposit la Bocºa pentru o lecturãpublicã ºi o întâlnire cu cititorii, precum ºi lansareaunor volume.

Îndrãgind acest proiect „Sã ne cunoaºtemscriitorii”, biblioteca bocºanã continuã întâlnirile,iar, la ceas de sãrbãtoare, îºi cinsteºte colaboratoriiscriitori prin întâlniri aniversare.

Astfel a luat naºtere ºi evenimentul din 21februarie 2018 intitulat „La o cafea cu scriitorii” ºiorganizat la sediul Bibliotecii „Tata Oancea”, cusprijinul Primãriei ºi Consiliului Local Bocºa, darºi al unor prieteni ºi colaboratori precumTransProtector ºi Cofetãria Iasmina.

Desfãºurându-se sub zodia vãrsãtorului,întâlnirea a avut ca scop aniversarea unor apropiaþicolaboratori ai bibliotecii ºi ai revistei „Bocºaculturalã” sãrbãtoriþi în aceastã perioadã: prof.dr.Dorel Viorel Cherciu (din Bocºa - nãscut în 22ianuarie 1954), scriitorul ºi editorul Gheorghe Jurma(Reºiþa - nãscut în 5 februarie 1945), poeta ºiactriþa Maria Rogobete (Lugoj – 5 februarie 1970),muzicologul ºi scriitorul Constantin Tufan Stan(Lugoj – nãscut în 3 februarie 1957), poeta AdrianaWeimer (Lugoj – nãscutã 13 februarie 1968), poetulOctavian Doclin (Reºiþa – nãscut în 17 februarie1950). De asemenea, a fost sãrbãtorit prozatorul,filologul ºi traducãtorul reºiþean Marcu MihailDeleanu nãscut în 21 februarie 1940 ºi apropiatvieþii culturale bocºene de aproape 50 de ani.

Surpriza pregãtitã de organizatori a fostexpoziþia de picturã aranjatã în sala Biblionet,tablouri realizate de regretatul inginer Leon Trofin,prieten al bibliotecii bocºene, nãscut în 18 februarie1950 ºi plecat la cele veºnice în 11 aprilie 2015,expoziþie In memoriam Leon Trofin, care va fivernisatã în 6 martie 2018.Foto-document: Tata Oancea obosit, la

Caransebeº


Alãturi de scriitorii aniversaþi, au fost prezenþila eveniment colaboratori ºi prieteni ai instituþieigazdã veniþi de la Anina, Reºiþa, Oraviþa, Belinþ,Timiºoara, Bucureºti, importanþi oameni de culturãºi promotori ai culturii Banatului.

Scriitorii aniversaþi au lecturat din creaþiaproprie, iar despre sãrbãtoriþi, despre activitateaºi cãrþile lor au rostit frumoase cuvinte prieteniprecum Dana Bãlãnescu, Simion Dãnilã, ErwinJosef Þigla, Nicolae Sârbu, Ionel Bota, Maria ºiMihai Chiper.

Evenimentul, moderat de Gabriela ªerban(nãscutã în 4 februarie 1968), a fost unul de suflet,o întâlnire între prieteni, între oameni talentaþicare împãrtãºesc aceleaºi pasiuni ºi valori, cares-au întâlnit la un moment dat pe parcursul carierelorlor ºi au realizat lucruri minunate. Finalul aaparþinut poetului Costel Simedrea care a încropitun catren pe moment:

”Ca indivizi la fiecare/ Dar ºi-mpreunã tuturor/Vã fac o singurã urare/ Dragi vãrsãtori, vãrsaþi cuspor!”

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile Epigramã

Bocºa culturalã la apariþianumãrului jubiliar „100”

Un centenar ca de revistã:Sãrbãtorim Marea Unire !Mai amintim: da, chiar existãªi o „revistã cu iubire”!

Ion Grecu

Portalul Bocºa culturalã

De când purtam în gând titlul mesajuluimeu pentru numãrul aniversar al revistei (titluales aleatoriu), mã întrebam pentru care definiþiea portalului sã aleg:

1. Arhitectonicã: intrare, poartã monumentalã,tunele, zid sprijin, arcadã.

2. Teatralã: deschiderea unei scene3. Informaticã:Sumã de site-uri, adrese web;

cuprinde ºtiri, programe TV, diverse servicii ºieventual un motor de cãutare

Apoi, mi-am dat seama cã revista BOCªACULTURALÃ corespunde, de fapt, tuturor acestordefiniþii, cã am fost inspiratã pentru acest titlul!Care m-a condus apoi spre dezvoltarea subiectului.

Revista, cu o continuitate demnã de admirat,are locul ei in peisajul editorial bnãþean. Estedeschisã, asemenea, unei porþi, cãtre tineri autori,dar ºi cãtre personalitãþi consacrate. Pe de altãparte, a devenit, astfel un sprijin pentru promovareaculturii bocºene, dar ºi judeþene ºi chiar regionale.

De asemenea, BOCªA CULTURALÃ varãmâne deschisã...precum o scenã, pentru viitorime,fiind o sursã preþioasã pentru istoria culturalã dinaceastã perioadã.

ªi, da, corespunde definiþiei de sorginteinformaticã, fiind (ºi) o sumã de informaþii utile,pe lângã articolele de bazã, cu atât mai mult, cucât revista poate fi consultatã în format PDF ºipromovatã pe diverse pagini media ºi de socializare.

Însã, se cuvine sã menþionãm cã dincolode aceste definiþii, se aflã...PILONII ºi ARTIZANIIPORTALULUI: editorii, redactorii ºi colaboratorii!Aceia care cu transpiraþia frunþii ºi inspiraþiaminþii au contribuit la menþinerea revistei! Deaceea, le dorim din inimã, tuturor: LA MULÞI ºiBUNI ANI! Cu multã armonie ºi pace ºi multãsãnãtate! La care se adaugã ºi gratitudinea sincerãa cititorilor. Iar revistei Bocºa culturalã, îi urãm oeditare îndelungatã! AD MVLTOS ANNOS!

dr. ist. Dana Antoaneta Bãlãnescu

Christian Bistriceanu

ritual pentru pãsãri fãrã aripi

tu ºi umbra ta sunteþi douã trunchiuricrescute-n aceiaºi rãdãcinã spune maica întimp ce îmi toarnã apã în cãuºul palmelorce se întâmplã unei ºi celãilalte eu daudrumul apei sã-mi ude picioarele cã poateaºa ne-or creºte aripi pânã-n grindã/cãpoate aºa ne-or creºte aripi pân la nor/ cãpoate aºa ne-or creºte aripi pân la cermaica bolboroseºte cuvinte ba în limbanoastrã ba în limba morþilor ei dragi apoiloveºte cu securea vãzduhul iar douã firede sânge pãteazã pãmântul


SEMICENTENARULVIRGIL BIROU(1903 – 1968)

Pentru „Bocºa Culturalã” 100, la aniversare,aniversare- sãrbãtoare, se cer la luminã materiale,cât de cât inedite, fapte culturaledespre personalitãþi ale scrisuluiromânesc, recomandabil autoricu sorgintea în Caraº. Unuldintre vârfurile de lancespirituale a fost scriitorul VirgilBirou, preºedintele AsociaþieiScriitorilor din Banat, înperioada 1941- 1947.

Prozatorul Virgil Birouare o operã literarã vastã ºiimportantã : reportaje literare(„Oameni ºi locuri din Caraº”),etnografie („Crucile de piatrãde pe Valea Caraºului”), nuvele(„Oglinda lui Moº Stavan”),istorie culturalã („Nãzuinþe ºirealizãri”), istorie propriu – zisã(„Revoluþia de la 1848 în Caraº”),romane („Lume fãrã cer”).

Pentru „Bocºa Culturalã”,mireasa de pa Valea Bârzaveiºi pentru naºa ei, doamnaGabriela ªerban, vom extragenestematele inedite, valoric înplan naþional, din douã cãrþisemnate de Virgil Birou: „Crucile de piatrã de peValea Caraºului” ºi „Lume fãrã cer”.

Despre „Crucile de piatrã de pe ValeaCaraºului” (Editura Institutului Social Banat –Criºana, Timiºoara, 1941), s-au pronunþatpersonalitãþi culturale ale vremii. Prezentãm câtevaconsideraþii critice. Romeo Dãscãlescu: „Crucile depiatrã de pe Valea Caraºului surprind prin noutateasubiectului. E o poveste simplã, de-o simplitatedramaticã, a omului cãrãºean legat de loc prinmormintele din þintirim ºi prin modelarea sufletului.Crucile sunt oameni. Domnul Birou nu descoperãcruci, ci oameni. De aceea ne sufleteºte vorbindcu ei; de aceea, pierzând sentimentul realitãþiipalpabile, ne poartã-n lumea morþilor, care transpirãpe arhitectonica unei cruci uitate, din fundul unuiþintirim de þarã” („Þara”, Anul I, nr.136, Sibiu, 22septembrie 1941).

Cuvinte de un entuziasm ºtiinþific aparte au

fost consemnate într-un studiu – referat prezentatAcademiei Române de cãtre omul de culturã EmanoilBucuþa, ziarist ºi scriitor, director în MinisterulMuncii, citez : „Studiul domnului Virgil Biroudespre - Crucile de piatrã de pe Valea Caraºului –este cel dintâi dintr-o serie de cãrþi despre artapopularã româneascã. Banatul care ºtia pânã acumnumai sã cânte frumos, care ºtia sã se îmbracefrumos, care ºtia sã zugrãveascã frumos… se vede

de aici cã ºtie ºi sã ciopleascãfrumos piatra, în crucile pusela porþile veºniciei. Sunt niºtepagini de drumeþ, descriptiveºi calde, pentru cã drumeþulstrãbate un pãmânt care îi edrag ºi unde toate îi vorbesc.Uneori îl crezi etnograf, uneoricritic de artã, uneori istoric ºipoate sã fie toate acesteaîmpreunã, ca sã izbuteascã sãînþeleagã viaþa unei regiuninaturale care este o imagine aunei provincii întregi, cuamintiri foarte vechi ºi cuvaluri de imigraþie de ieri….Autorul aratã numai în acestepagini, cu controlul alãturi anumeroase fotogra f i i , oinformaþie, o sensibilitate ºi ostãpânire a scrisului, pe careAcademia Românã nu le poatetrece cu vederea. S-ar rãsplãtinu numai un om, dar ºi oinstituþie ºi poate chiar ºi oprovincie” (Revista „Tran-silvania”, anul 73, nr. 11,

pag.881, Sibiu, 1942).Aºadar, „Crucile de piatrã de pe Valea

Caraºului” fuseserã prima lucrare etnograficã -literarã, în vremea aceea, care concurase la premiul„Udriºte Nãsturel” al Academiei Române. Despremodul cum sunt soluþionate ºi acordate premiileliterare, ieri ºi azi, se ºtie cu cât subiectivismromânesc….

Romanul „Lume fãrã cer” (Editura Fun-daþiilor Regale, Bucureºti, 1947, cu mai multereeditãri…) este inspirat din viaþa minerilor de laAnina, cartea umple un gol în literatura românã,deºi cãrþi cu o asemenea temã s-au scris maiînainte, dar sub valoarea artisticã a romanuluilui Virgil Birou.

Au scris: Carol Ardeleanu („Viermii pãmân-tului”, 1913) ºi Ion Agârbiceanu („Arhanghelii”,1941). Despre „Viermii pãmântului”, George


Virgil Birou(Fotografie din colecþia N.D.

Petniceanu)


Cãlinescu a spus : „Autorul strânge câþiva termenitehnici ºi proiecteazã câteva momente reprezentativedin aceastã profesie (intrarea în minã, invaziagazelor, incendii, greve, viaþã de sanatoriu, viaþadin colonie într-un reportaj), neridicându-se cunimic deasupra unui reportaj de gazetã. Încercareade-a introduce o intrigã se reduce la complicatulconflict (abia schiþat) între directorul Kurz ºilucrãtorul Kodak, care se bat ºi cad în minã”!.(George Cãlinescu : „Istoria literaturii române dela origini pânã în prezent”, Bucureºti, 1941).

Despre „Arhanghelii” lui Agârbiceanu, mareleprofesor ºi critic literar nu se pronunþã în vreunfel, probabil a taxat tema ca fiind de import,model american, cum taxase la vremea sa ºiEminescu „Moara cu noroc” de Ioan Slavici (1881).

Cele douã cãrþi despre mineri amintite stau,opinie personalã, sub imperiul naturalismului luiEmil Zola; romanul „Lume fãrã cer” se înrudeºteca stil narativ cu unele romane semnate de Balzac,de Tolstoi, ªolohov etc. Prin urmare, „Lume fãrãcer”, inspirat din viaþa asprã a minierilor, esteîntâiul roman realist, graþie tehnicii autoruluide-a pune în paginã amãnuntul, faptul divers,minor în aparenþã, ce dã culoare ºi miºcarenaraþiunii, amãnunt ce creeazã dezinvolt imaginiauditive ºi vizuale, în stil peliculã de film. Cititoruldupã lecturã, rãmâne cu un sentiment emoþional,contemplativ, asupra ansamblului narativ.

Scriitorul Virgil Birou, deseori s-a deplasatla Bocºa, Bocºa Românã ºi Bocºa Vasiovei, fiindmagnetizat de Uzinã ºi oamenii Uzinei din Bocºa,a scris ºi a publicat reportaje despre ceea ce sefãcea la Bocºa, pânã prin anii 1966 – 1967. Cuaceastã ocazie nu uita sã-l viziteze pe celebrulTata Oancea, despre care zicea cã este unmonument de folclor, o prezenþã scenicã a unuialt veac, un artist de înaltã þinutã spiritualã.Însoþit de doamna Maria Birou, soþia sa ºi de


aparatul de fotografiat englezesc, fãcea poze pentrureportajele sale literare.

În curând se vor împlini cincizeci de ani dela moartea ilustrului scriitor, sã pãstrãm o lacrimãde iubire în adâncul sufletului spre amintireaacestui mastodont cultural.

Nicolae Danciu Petniceanu

Mehadia, februarie, 2018

Tata Oancea cu Maria BirouFoto Virgil Birou

(fotografie de la N.D. Petniceanu

O corolã de materiale scrise cu mãiestrie ºi pasiune de condeieripricepuþi – aceasta este, pentru mine, revista Bocºa culturalã. Înpaginile ei se reflectã viaþa spiritualã a oraºului. Articolele sunt

documente ce au ca menire cultivarea simþului estetic al cititorilor, sunt totodatã oaze derelaxare intelectualã ce ne oferã clipe de meditaþie.

Promovând în cele 100 de numere momente culturale de realã valoare ºi talente literare,fiind o pãstrãtoare a unor mãrturii din trecutul nostru, Bocºa culturalã este o revistã desuflet, pentru suflet, o scânteie ce aprinde imaginaþia ºi dorinþa de cunoaºtere!

Îi doresc viaþã lungã, colaboratori talentaþi spre bucuria celor care preþuiesc culturaadevãratã!

prof. Stela Boulescu

100100100100100


Cristina Liliana Sãrãþeanu,nãscutã Toma în 20 decembrie 1978 înDarabani, jud. Botoºani, dar trãitoarela Lupac ºi Reºiþa, este una dintrecele mai talentate tinere colaboratoareale revistei „Bocºa culturalã”, aceastafiind prima revistã în care CristinaSãrãþeanu a publicat.

Nu a fost dificilã apropiereadoamnei profesoare de revistã,cunoscutã fiind buna colaborare aBibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”cu instituþiile ºcolare din oraº ºi nunumai, iar Cristina fiind unul dintrecei mai inimoºi dascãli de la ªcoalaGimnazialã nr. 2 din Bocºa.

Absolventã a ºcolilor primare ºigimnaziale din Lupac (sat craºovenesc)ºi a Liceului „Diaconovici-Tietz” dinReºiþa, Cristina Sãrãþeanu a absolvitFacultatea de Litere, Istorie ºi Filozofiea Universitãþii de Vest din Timiºoaraîn anul 2002 ºi a urmat studiiaprofundate ºi postuniversitare despecializare pe limba rusã la Moscova.

Cristina Sãrãþeanu este un Omfrumos, cu preocupãri frumoase: iubeºtenatura, cãrþile ºi copiii, scrie poezie,citeºte ºi este fermecatã de tradiþiapopularã cu tot ce presupune ea. ªi,ca sã fie portretul întregit, trebuie sãprecizãm cã, actualmente, urmeazãcursuri de picturã la ªcoalaPopularã de Artã din Reºiþa, subîndrumarea prof. Ecaterina Tudor,colegã fiind cu bocºanul nostruNik Potocean.

Aºadar, putem consemna cumândrie cã prof. Cristina Sãrã-þeanu a debutat literar în revista„Bocºa culturalã” an. XV, nr. 1-2(84-85)/ 2014 cu poezia Recunoº-tinþã, poezie inclusã apoi învolumul „Gânduri cãtre Dumne-zeu”, ed. a VII-a, 2014, volum încare semneazã ºi elevi promovaþide dascãlul Cristina Sãrãþeanu.

În anul 2016, la Reºiþa, îi apareprimul volum de versuri intitulat „Subzodia lirei”.

La acest moment Crist inaSãrãþeanu publicã ºi în alte revistedin judeþ, dar continuã colaborarea cu„Bocºa culturalã” publicând versuri ºicoordonând o rubricã destinatã tradiþiilorºi folclorului.

JurnalJurnalJurnalJurnalJurnalArtistul - al cincilea

anotimpprof. Cristina Sãrãþeanu

... ºi lesne se înþelege cã supremul artist este Dumnezeu,ce, cu mãiestria sa, a dat naºtere marii creaþii, universul cuminunãþiile lui, izvoare din care se adapã necontenit omul ºiartistul.

Cum fiecare om este unic prin conformaþia sa fizicã ºispiritualã, aº metaforiza ideea prin a spune cã fiecare dintrenoi este un anotimp, încununat cu propria-i naturã. Iar naturane este dualã, umanã ºi divinã, ultima reuºind sã creascã înnoi Omul, prin luminarea propriei fiinþe ºi a înãlþãrii ei. Iaromul nu poate fi altceva, decât o încarnare a unei dorinþedivine, devenitã creaþie frumoasã, unicã ºi interesantã, un micDumnezeu, fãuritor de minuni în cercul lui.

Popoare de minuni naºte ºi omul, toate purtând amprentãdivinã, uimiri pe care le rãsfãþãm prin a le numi creaþie,ofrandã ori puntea dintre inimã ºi cuget, dintre om ºi om,dintre beznã ºi luminã. Dar minunile nu le putem sãvârºinoi, cei mici, ci doar Omul, creatorul cu arta sa. Dar arta, cee arta, la rândul ei? Îndrãznesc un rãspuns timid,... poate fio bãtaie în plus a inimii ºi acea tainã a sufletului carecãlãuzeºte întreaga fiinþã, acea meºterã a neliniºtii.

Dar gândurile mele glorificã, azi, sãvârºitorul defrumuseþi, pe cel care pãtrunde ºi adânceºte a lumii tainã,artistul care deschide cerurile cu atâta uºurinþã ºi dã mânacu dumnezeirea. Artistul? El este ,,demiurgul”, dupã cumaprecia ºi poetul Nichita Stãnescu, este omul altfel, cel ce are

aplecatã privirea înãuntru ºi-ºi cãlãuzeºte pasuldupã propria-i ardere, ce-i interogheazã mereuspiritul, este al cincilea anotimp în care soarelese zideºte pe timp de ploaie. Din sânul lui segermineazã creaþia, opera ce tânjeºte înîntuneric spre a se plãmãdi înafarã ºi de aelibera creatorul de propriile-i idei.

Zile ºi nopþi, vremuri ºi anotimpuri,toate sunt ale artistului, care niciodatã nu-ºiva gãsi tihna în aceastã lume, cãci el este allumii, iar lumea este a lui, din care el îºiînalþã o lume nouã. El se lasã mereu înaºteptarea ploii, care sã-i cânte, a tunetului,care sã-i dezlege ideea, a izvorului, care sã-l

inunde ºi sã-i doineascã; rãzbate geamãtul pãmântului, freamãtãa viaþã ºi a dor, toate acestea stârnindu-i muzici ce-i nascexpresia germinatoare.

ªi mã întreb de atâtea ori ce nuanþã are tihna creatorului;cred cã este nuanþa pãmântului ºi a bocetului dintre lumi, abalansului dintre somn ºi nesomn, a brazdei de pe faþa lumii,când el îi devine strajã. Dar mângâietor este gândul cu carete înfrãþeºti atunci când bãnuieºti cã atingerea sufletului sãupoate sfârteca timpul cu un singur sãrut, sãrutul izbânzii, cestrãpunge eternitatea.


Dragi prieteni,

Am aflat cu bucurie de acest moment aniversarcând revista ,,Bocºa culturalã” ajunge la ediþia cu numãrul100. La aceastã ediþie specialã, doresc sã transmit sincerefelicitãri doamnei Gabriela ªerban ºi tuturor colaboratorilorrevistei, atât în nume personal, dar ºi în numelecredincioºilor Bisericii Ortodoxe ,,Sf. Ierarh Nicolae” dinBocºa Românã.

Într-o perioadã în care numeroase publicaþii îºirestrâng sau chiar înceteazã activitatea, aniversarea a100 de ediþii este o foarte mare realizare atât pentrudumneavoastrã cât ºi pentru comunitatea bocºeanã.

Dumnezeu sã vã binecuvinteze pe toþi cei cealcãtuiþi echipa redacþionalã a revistei, sã vã rãsplãteascãtruda ºi jertfa pe care le depuneþi la elaborarea ºipromovarea acestei minunate publicaþii de culturã.

Mult succes în continuare ºi la cât mai multeapariþii!

Cu preþuire,Preot Paroh Silviu Ionel Ferciug

Biserica Ortodoxã „Sf. Ierarh Nicolae”Bocºa Românã

El trãieºte ºi creºte în nevoia de interogaþiecontinuã a sufletului ºi de satisfacere a dorinþei,care-l împing spre acel travaliu al trãilrior profunde,ce, în ,,ore potrivite”, se materializeazã prin creaþie.Prin cuvântul sãu, dalta, culoarea, lira sa, tresaltão lume, artistul devine magul ce le atinge ºi leînalþã, le aprinde ºi le rãsfaþã, astfel, meºtereºteochiul mai viu ºi auzul mai dulce. El dã glasierbii, clãdeºte viaþã din morminte, elibereazã piatrade muþenie ºi bezna o stoarce de luminã,descãtuºând în acest fel speranþa.

Însã mântuirea ori calea spre luminã nu estelinã, anevoios se coace, ea izbindu-se întruna desuspin ºi durere, de revoltã ºi de stâncile gândirii,ºi de acea luptã, ce nu poate fi vreodatã învinsãaltfel, decât prin scoaterea la ivealã a rodului dinpântecele mãnos. ªi cu ce rãmâne fãuritorul dupãatâta zbucium lãuntric? ...doar cu eliberarea foculuicreator, rodul sãu, creaþia, ce, odatã ajunsã laluminã, nu-i mai aparþine lui, se desprinde decochilie ºi i se apleacã lumii, care decide...

... ºi el, întemeietorul frumosului, îºi vadomoli osteneala, oare, cãci s-au tras clopotelebiruinþei în ceruri ºi pe pãmânt? Nicicând nu seva stinge neþãrmurita-i cenuºã creatoare, ce-i naºteartistului forþa ºi izbânda, coborând ºi urcând înpropriu-i anotimp, în nopþile cu care stã logodit, ºiniciodatã nu va fi singur în tinereþea-i nepieritoare,va fi el... cu el...

Multe sã nu cuvântãm, doar sã iubim artistulºi toate anotimpurile lui, sã-i slãvim plânsul pecare-l face cântec ºi floare, ºi sã-i deschidem largfereastra, ce ne poartã spre înãlþimi!

Când ard ca tãmâia

Când ard ca tãmâia, ca gerul sub pleoape,Prin oase îmi bate ploaia nestins,Cu fruntea mã bâlbâi prin doruri mioape,Iar focul din zdrenþe semeþ e întins.

Pe umãrul stâng, ºi toamna îmi plângeC-un clopot, gemândul, a despãrþire,Pãsãri mi-aud, fardate cu sânge,Cã-mi leapãd-amorul prin cimitire.

Livada ofteazã, e veche poveste,În pagini de codri ºi munþi legãnaþiDe gânduri-fanfare, croite-n acestePãcate, cu muzici ºi-actori înrãmaþi.

ªi-ard ca tãmâia, de ceruri lipesc fumul,ªi îngeri coboarã, cu sâni timoraþi,De mânã mã iau, prohoduri tot drumul...Pãmântul îl muºcã, surd ºi-nsetaþi.

Cârlig se îndoaie cuvinte-asudate,ªi sterp glãsuiesc, smintite-n unghereDe mâini, de picioare ºi-urechi alãptateDe-arhaice ºoapte, adânc ºi-n tãcere.

Dar sacral se învârte talazul prin ceaþã,ªi vinul se scurge în piept de femeie;Altare de paºi, sãruturi de viaþã,Lumina-n ruginã topeºte-o idee...

Cristina Sãrãþeanu

Primul numãr al revistei „Bocºaculturalã“ - martie 2000


Lorena,Lavinia ºiLicurici

Elevii talentaþi au spaþiualocat în revista „Bocºa culturalã”,doar sã îndrãzneascã sã trimitãîncercãrile lor spre publicare. Cumândrie putem afirma cã, decurând, douã eleve ale LiceuluiTeoretic „Tata Oancea”, pasionatecititoare ale bibliotecii bocºene,

au aºternut câteva rânduridespre carte, bibliotecã ºifrumuseþea lecturii. Am publicatmaterialele în revista noastrã,iar la momentul la carescriitorul Dinu Barbu mi-apropus o colaborare cu o revistãºcolarã din Timiºoara, amacceptat ºi am trimis cu dragmaterialele fetelor. Mare a fostbucuria când am primit treiexemplare din revista Licurici.Anul I (XII), nr. 1 (20) – Serienouã. ISSN 1844-3494. LiceulTehnologic „Cristofor Nako”

Sânnicolau Mare, revistã careapare sub auspiciile Asociaþieiculturale „Beli Bagrem/BãgrinulAlba” din Timiºoara ºi cu sprijinulConsiliului Judeþean Timiº. Înacest numãr de revistã, lapaginile 57 ºi 58 se gãsescarticolele elevelor LorenaMocanu ºi Lavinia Andrei,materiale însoþite de douãimagini din incinta Bibliotecii„Tata Oancea” Bocºa. Nebucurãm cã am stârnit microbulscrisului în douã tinere ta-lentate. (G.ª.)

Nichita încã mai scrie...

Voi,ce-l citiþi din întîmplare,fãr’a-nþelege-un vers mãcar;ºi criticaþi viaþa-i modestãdoar dupã golul din pahar,ºtiþi cumvace purta Nichitaîn buzunarul de la spate?Nu avea bani...ci poezie,fãrã de gînduri cenzurate.Purta iubire ºi durere,purta ºi sumbru ºi frumos;ºi-n carneþelul ºifonat,scria pe faþãºi pe dos.

V-aþi întîlnit vreodatã ochii,cu ochii luiîn fapt de searã?Nu. N-aveaþi cum.Erau ascunºidincol’de fumul de þigarã.

ªtiþi voicît de sãraci am fide n-ar fi fost sã fie el?aºa umil,aºa bogat,atît de rãzvrãtit,sau miel...atît de simpluºi de nobil,de pãcãtos,sau de curat,atît de-al meuºi-al celor careazi ne hrãnim cu ce-a lãsat...

Coboarã noaptea ca obrumã,peste tãcutele morminte,rar pîlpîindîn bezna densãcîte-o aducere aminte.Îºi dorm în tihnã morþiisomnul,de parcã n-au fost viivreodatã,doar elîncã mai scrie versuri,cu uºa cripteidescuiatã.

Ionel Aurel Simu

La 31 martie se împlinesc

85 de ani de la naºterea

poetului Nichita Stãnescu


Viaþa cãrþilor

Dar de Centenar

ALMÃJUL DE IERI,DE AZI ªI DE

MÂINE

Unul dintre cele maifrumoase ºi mai de preþ darurifãcute comunitãþilor almãjene, darºi românilor la Centenarul MariiUniri, este volumul apãrut, lasfârºitul anului trecut, sub egidaAcademiei Române - FilialaTimiºoara la Editura AcademieiRomâne, în colaborare cuArtppress.

Coordonat de acad. PãunIon Otiman, Almãjul de ieri,azi ºi mâine este rodul uneicolaborãr i excepþ ionale adoisprezece distinºi intelectualialmãjeni cu alþi ºapte confraþiproveniþi din Caraº-Severin, Arad,Timiº, Hunedoara ºi reuneºte 940de pagini.

Cu un Cuvânt înaintesemnat de prof. univ. DumitruPopovici, preºedintele Asocia-þiei Culturale Þara Almãjuluiºi îngrijitorul acestei ediþii, urmatde Argumentele prezentate deacad. Pãun Ion Otiman ,preºedintele Filialei Timiºoa-ra a Academiei Române, fiu alAlmãjului. Tot domniei sale îiaparþine Cuvântul de încheiere,în care, dupã câteva concluzii,ne propune un studiu extrem devaloros al regretatului istoricValeriu Leu: Banatul- þarã decoroanã. Prin lectura acestuiacititorul poate înþelege mai uºordiferenþele dintre românul -bãnãþean ºi almãjan ºi românul(ardelean, moldovean, dobrogean,oltean ºi muntean), care existãºi acum dupã 100 de ani deconvieþuire.

Structurat în cinci pãrþi ºi16 capitole, elaborate cu rigoareºtiinþificã ºi profesionalism,sistematizate ºi prezentatemodern, volumul conþine ocantitate imensã de informaþii ºi

prezintã acest spaþiu mirific, cumaximã obiectivitate, în toatãsplendoarea sa: cadru natural,istoric, culturã ºi spiritualitate,tradiþii ºi folclor, viaþã economicãºi socialã, învãþãmânt, oameni,fapte ºi evenimente. Demersulteoretic ºi argumentaþia autoriloreste susþinutã cifric, procentualºi vizual de un mare numãr detabele, grafice, facsimile, hãrþi ºiimagini alb - negru (de epocã) ºicolor.

La baza acestui studiu demare complexitate stau datele dinpatrimoniul arheologic, istoric,literar, folcloric ºi etnografic,asigurat de Muzeul BanatuluiMontan din Reºiþa, în colaborarecu Muzeul Banatului dinTimiºoara, Muzeul Transil-vanieidin Cluj ºi de Univer-sitãþile din Timiºoara ºi Cluj,precum ºi ultimele cercetãrisistematice, concretizate în lucrãride licenþã, masterat ºi doctorat,cãrþi, monografii ºi realizate despecialiºti (universitari ºi cer-cetãtori) înalt calificaþi în geo-grafie, geologie, biologie, istorie,agriculturã, economie, culturã ºispiritualitate, etnografie, folclorºi tradiþii, cei mai mulþi cercetãtorila Centrul de DezvoltareRuralã a Academiei Române –Filiala Timiºoara.

F i ru l roºu , dar º iprincipalul argument al acestui- iscusit, dar laborios - demers,es te unicitatea spaþiuluialmãjan º i gr i ja pentruconservarea ºi perpetuareaacestuia. Pentru a înþelegecomplexitatea vieþii almãjenilorautorii au aºezat în prim planrelaþia dintre caracteristicile(cadrul natural, istorice, eco-nomico-sociale ºi cultural-spirituale) Vãii Almãjului ºiactivitãþile specifice almãjenilor.Aceste relaþii sunt marcate deînsuºirile genetice fundamentaleale oamenilor din aceastã Þarã.Hãrnicia, tenacitatea, îndrãz-neala, onestitatea, cinstea,modestia, conservatorismul,fãloºenia (cu acoperire),respectul faþã de celãlalt,ceilalþi ºi cuvântul dat,statornicia ºi respectul faþã denaturã ºi lege, recunoºtinþafaþã de spaþiul în care au fostzãmisliþi fac din almãjeniautentice repere umane, iar dinmirifica lor vale un þinut cu oidentitate inconfundabilã.

Preistoria (epocile pietrei,bronzului, fierului, dacicã, romanãºi daco-romanã), prezentã prinvestigii arheologice, demonstreazãcontinuitatea pe aceste meleaguri,cu valori umane fãuritoare devalori materiale ºi spirituale.Istoria Almãjului (având caocupaþii de bazã agricultura,pãstoritul ºi exploatarea pãdurilor)a fost marcatã de trecerea prinpãrþile locului a romanilor,turcilor, austriecilor ºi a ungurilor.Aceºtia au lãsat urme în viaþamaterialã, culturalã ºi compor-tamentul localnicilor.

Caracterul pur românesc ºial românitãþii creºtin ortodoxeau rãmas, însã, nealterate.Almãjenii au preluat tot ceea ceau considerat cã este importantºi bun pentru viaþa lor (punc-tualitatea, rigoarea, obiºnuinþalucrului bine fãcut, respectulpentru lege) de la cehi, slovaci,germani, austrieci ºi romi, faþã


de care au manifestat, întotdeaunaînþelegere ºi sprijin, ori de câteori a fost posibil. În aceeaºi notã,dar ceva mai cãlduþã ºi maisentimentalã, trebuie privitã ºiasimilarea celor sortiþi sã sestabileascã definit iv întrealmãjeni. Veniþi prin cãsãtorie,prin natura slujbelor (dinMoldova, Transilvania, Banat,Oltenia sau celelalte provinciiistorice), dascãli, medici, ingineri,preoþi, economiºti-contabili º.a.,oameni simpli ce au demonstratseriozitate, au fost primiþi cubraþele deschise, s-au integrat încomunitãþi ºi, în timp, au fostasimilaþi, ajungând în acest fella o mentalitate, principii ºi modde viaþã asemãnãtoare bãºti-naºilor.

Începând ce cea de-a douajumãtate a secolului al XVIII-lea, prin organizarea în Co-munioane grãnicereºti almã-jenii au beneficiat de veritabilerepere morale, valabile ºi acum,care le-au întãrit sentimentul defrãþietate, credinþa ºi împãcareacu Dumnezeu. Toate acestea, plustenacitatea, cinstea ºi con-servatorismul, le-au permis sãreziste cruciadei criminaledezlãnþuite de comuniºti. Acestaa început cu dis trugereaconºtiinþelor, deportarea în Bã-rãgan, deschiderea unor lagãrede reeducare, a Canalului ºisuplimentarea închisorilor politice.A fost continuatã, apoi, cudistrugerea proprietãþii princolectivizarea forþatã ºi dez-rãdãcinarea þãranilor ºi migrarealor înspre centrele industriale dinAnina, Reºiþa ºi Caransebeº ºiîndoctrinarea ideologicã pentrufãurirea „omului de tip nou”, acomunistului.

Va trebui sã ne limitãm,din motive de spaþiu, însã aceastãcrizã va stârni, suntem convinºi,curiozitatea celor ce ne citesc ºiîi va îndemna sã citeascãsenzaþionalul volum despre Almãjºi almãjenii sãi. În încheiere,câteva argumente personale care,apreciem, au condus la apariþiaacestui volum abia acum înpreajma Centenarului ºi avem

în vedere câteva coincidenþerealizate în ultimii doi-trei ani.

Despre Almãj ºi almãjenis-a scris mult de-a lungultimpului. Multe dintre acestescrieri au fost rezultatul unorcercetãri sistematice, realizate demai mul te generaþ i i decercetãtori, încât s-a acumulatun numãr uriaº de informaþii.Atrebuit, apoi, sã aparã o serie decãrturari almãjeni, specializaþi înmai multe domenii, care sã sematurizeze ºi sã se profe-sionalizeze, iar aceste calitãþi sãle permitã sistematizarea ºiinterpretarea cu obiectivitate, dar,fireºte, ºi sã îºi propunã acestlucru de dinainte. A mai trebuitsã aparã omul care sã îºi doreascão lucrare de asemenea anvergurãºi care sã îndeplineascã mai multecondiþii. Sã fie fiu al locului,adicã sã cunoascã bine Almãjulºi modul de viaþa al almãjenilor.Sã-i cunoascã pe toþi cei cuperformanþe ºtiinþifice, sã-iselecteze, sã-i punã la lucru ºisã-i facã sã lucreze ca o echipãprofesionistã.

Dar ca sã fie acceptat înpoziþia de coordonator (al echipeiºi al lucrãrii) trebuia sã fieacceptat ca autoritate de cãtreceilalþi, adicã respectat pentruperformanþele ºtiinþifice, rangulacademic, dar ºi pentru experienþade viaþã ºi în conducere.

Toate aceste calitãþi suntreunite în persoana academi-cianului Pãun Ion Otiman, iarpentru domnia sa, apariþia acestuicomplex volum nu a reprezentatdoar o imensã responsabilitate,provocarea ºi împlinirea acesteidorinþe, suntem convinºi, a fostpreluatã ca o datorie de onoarefaþã de Almãj, almãjenii sãi, faþãde români. Iar reuºita, pentrucã, neîndoielnic, „Almãjul deieri, de azi ºi de mâine” este oreuºitã, pe bunã dreptate, unprilej de „falã” personalã, aechipei ºi a întregii Þãri aAlmãjului.

George LÂNÃ - scriitor -

O nouã bijuterieeditorialã – Oraviþa:

Viziuni

De curând a vãzut luminatiparului cel de-al 81-lea volumal Asociaþiei Germane de Culturãºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa,o carte-album dedicatã oraºuluiOraviþa, în coordonarea luiGheorghe Jurma ºi Erwin JosefÞigla.1

Volumul Oraviþa: Viziuni= Oraviza: Visionen (Reºiþa:Banatul Montan, 2017) continuãseria cãrþilor-album realizate decei doi importanþi editori reºiþeni,serie începutã în anul 2009 cu oastfel de carte dedicatã Reºiþei(Reºiþa: Viziuni = Reschitza:Visionen), apoi Aninei (Anina-Steierdorf: Viziuni – Visionen.Reºuþa: Banatul Montan, 2012)ºi Bocºei (Bocºa: Viziuni =Bokschan: Visionen. Reºiþa:Banatul Montan, 2014).

Dupã cum mãrturisesccoordonatorii în prefaþa volumului,„prezentul album cuprinde –pentru prima oarã într-oasemenea formulã graficã – oparte din producþia literar-artisticãdedicatã Oraviþei ºi zoneiCaraºului, oferind un veritabilinventar de informaþii ºi imaginiprivind istoria ºi cultura, cadrulnatura l , evenimente le º ipersonalitãþile locului, raporturilecu cadrul naþional ºi european,astfel încât, inevitabil, se constituieºi într-o utilã bibliografie ºienciclopedie.”

Volumul adunã în paginilesale reportaje, poezii, povestiri,fragmente din romane, con-semnãri ale unor evenimente,pagini de istorie localã, scurtebiografii ºi relatãri ale unorpersonalitãþi, nume sonore dintoate domeniile, menite sãcontureze portretul unui burgcãrãºan de notorietate precumOraviþa. Scrierile propuse suntîn limbile românã ºi germanã,unele adunate din cãrþi ºi diversepublicaþii, iar alte texte au fostscrise special pentru acest album.

Între cei care semneazã în


acest veritabilvolum regãsimnume cunoscuteale unor scrii-tori, istorici, geo-grafi, poeþi ºipubliciºti, impor-tanþi oameni deculturã ºi remar-cabili istorici ºicritici literari,cercetãtori ºispecialiºti învarii domenii:Sim.Sam. Mol-dovan, VirgilB i rou , PopSimion, EdithG u i p -C o b i l a n s c h i ,Petru Vintilã, Cornel Ungureanu,Mihai Novac, Horst DieterSchmidt, Gellu Dorian, EmilIordache, Vasile Versavia, NicolaeIrimia, Octavian Doclin, GheorgheAzap, Nicolae Sârbu, Pavel Bellu,Nicolae Murgu, Costel Simedrea,Ionel Bota, Petru Oallde, JuliusGalffy, Franz Kumher, NicolaeIºfan, Dorina Sgaverdia, CristianGraure, Ioan Mãtãsãreanu, M.M.Deleanu, Constantin Miu-Lerca,Karl Erdélyi, Margareta Bogdan,Alexander Tietz, Adela Lungu-Schindler, Antoniu Mocanu, TiborLichtfuss, Nicolae Irimia, VasileBogdan ºi alþii, evident ErwinJosef Þigla ºi Gheorghe Jurma.

Remarcabilã este icono-grafia albumului. Afiºe, fotografii,cãrþi poºtale, de ieri ºi de azi,lucrãri de artã, toate acestea daucãrþii culoare ºi savoare, autoriireuºind sã convingã, încã o datã,cititorul de frumuseþea ºiimportanþa cultural-istoricã aOraviþei. „Sperãm ca aceste Vi-ziuni sã demonstreze convingãtortradiþiile de frumos, de muncã,de umanitate ale acestor locuri,într-un moment special –aniversarea a 200 de ani de lainaugurarea Teatrului din Oraviþa– care ar putea determina unimpuls pentru revigorareatradiþiilor culturale ºi afirmareaeuropeanã a acestui oraºimportant din inima Caraºului...”concluzioneazã autorii.

Aºadar, iubitorilor de carte,

pas ionaþ i lor de i s tor ie ,colecþionarilor ºi bibliofililor, darºi simplilor cititori li se propuneo nouã carte-album de excepþie,foarte bine alcãtuitã, bogatã îninformaþii diverse ºi pertinente,atent conturatã ºi extraordinarde frumoasã. O nouã bijuterieeditorialã realizatã de cei doiimportanþi fãuritori de cãrþi –Gheorghe Jurma ºi Erwin JosefÞigla.

Gabriela ªerban

1 În data de 15 ianuarie 2018,de Ziua Culturii Naþionale, laBiblioteca Germanã „AlexanderTietz” din Reºiþa a avut loc lansareacelui de-al patrulea album din seriaViziuni, album dedicat oraºuluiOraviþa. Cartea-album Oraviþa:Viziuni=Oravitza: Visionen esterealizatã de Gheorghe Jurma ºiErwin Josef Þigla, a apãrut laReºiþa, editura „Banatul Montan”,2017, prin gri ja ForumuluiDemocratic al Germanilor dinJudeþul Caraº-Severin ºi alAsociaþiei Germane de Culturã ºiEducaþie a Adulþilor Reºiþa. Laeveniment au participat scriitori ºioameni de culturã din Banat, cititoriai bibliotecii gazdã ºi prieteni aiinstituþiilor organizatoare. Despreautori ºi cãrþile lor au vorbit: ClaraMaria Constantin, Nicolae Sârbu,Ionel Bota, Gabriela ªerban, PetruBerbentea, moderatori fiind cei doiscriitori: Erwin Josef Þigla ºiGheorghe Jurma.

Muzica Timpului.Note despre Corul

bisericesc din BocºaRomânã

A contribui la zestreaistoricã ºi nu doar istoricã, ci ºiculturalã, economicã, artisticã,spiritualã, a unui þinut, înseamnãa scrie despre acel þinut, a scriedespre ceea ce îl compune, îlconstruieºte în timp, în istorie,despre ceea ce a purtat pânã înzilele noastre ºi va purta încontinuare pânã mult dincolo deacestea, adicã despre ceea ce elva lãsa drept „învãþãturã vechela vremuri noi”, iar aceasta,înainte de toate, înseamnã acerceta neîncetat, pe cât posibil,pânã la rãdãcina izvoarelor dincare acesta îºi trage originea,pânã acolo unde prima grãunþãde voinþã umanã a încolþit spredezvoltarea de aºezãri umane,comunitãþi, habitate. Înseamnãtotodatã promovarea ºi aducereala cunoºtinþã, pânã peste hotarechiar, a acestui þinut, a tradiþiilorce îl compun, a caracteristicilorspecifice care îl definesc ºi, poate,diferenþiazã de tot ce existã înlume. Existã, în acest sens, într-o mai mare sau mai micã mãsurã,scrieri, documente, registre, obiec-te, vestigii, cercetãri ºi analize,arhive ºi muzee, toate pãstrându-se deschise pentru ca ceea ce afost întâi puþin, cu timpul sãsporeascã, pentru ca ceea ce odatãs-a creat, cu timpul sã nu piarã.

Fiindcã nu toate arhiveleºi bibliotecile deþin o vastã gamãde documente ori alte forme deînscrisuri, ci unele din ele sepãstreaza încã sãrace în informa-þii, drumul ce trebuie parcurspentru întocmirea unei scrieri caresã contribuie la completareaimaginii elementului cercetat ºiaducerea sa la zi, se dovedeºte afi unul anevoios, unul ce oricândpoate întâmpina lacune uneoriatât de mari încât poate fiabandonat, lipsa datelor dovedindu-se ori totalã ori întinzându-se pelargi perioade de timp.

Mai trebuie menþionat fap-tul cã în acest caz, acolo undemai existã posibilitatea folosiriiacestui avantaj, se recurge la acelelement-surprizã, de multe ori


extrem de eficient, salvator chiar,numit istorie oralã, anume laistorisirile, povestirile – uneori pusesub semnul legendelor – bãtrânilorcare ori cunosc „povestea” de la ceide dinaintea lor, ori, dacã celeîntâmplate sunt de facturã recentã,chiar de la cei care au luat parte laistorie, la evenimente ori chiar aufãcut parte din acestea.

Cu o bibliografie totuºiîntinsã ºi deloc neglijabilã, SilviuFerciug, Liana Ferciug ºi DorelViorel Cherciu, reuºesc, învolumul Corul bisericesc din BocºaRomânã. Monografie: 1875-2015(Editura TIM, Reºiþa, 2015, cu oPrefaþã de P. S. Lucian, EpiscopulCaransebeºului, colecþia Bocºa:istorie ºi culturã) sã întocmeascãuna din ºirul de monografii dedi-cate, sub diferite forme, Banatului,aceºtia oprindu-se asupra unuielement fix, Corul Bisericesc dinBocºa Românã, cu ocazia sãrbã-toririi a 140 de ani de existenþã,de pãstrare ºi transmitere a tradi-þiilor cultural-corale ºi de conso-lidare a credinþei.

Autorii îºi iau drept punctde pornire chiar anul 1875, anulînfiinþãrii corului: «Din activitateacorului înfiinþat în 1875, amreþinut dela bunicul meu DimitrieCiolac, care mi-a spus cum aluat fiinþã acest cor în BocºaRomânã. Preotul Ioan Popoviciusenior cum îi ziceau „taica PopaIon”, în înþelegere cu învãþãtorulTina, de pe atunci, au hotãrât caºi Bocºa sa aibe un cor ºi l-aufãcut din cca 30-35 oameni ...»[1], ajungând pânã în prezent,parcursul cãrþii find unul abundentîn detalii, detalii mai mult saumai puþin minore, mai mult saumai puþin cunoscute. Continuareacãrþii o constituie o întreagã suitãde date / f i ºe biograf ice aledirijorilor care au fãcut parte dincorul bisericii bocºene, finalul fiindîmbogãþit prin anexe, reperecronologice ºi, mai ales, fotografiidin activitatea corului, fotografiice contribuie, într-un mod oarecumparalel, la schiþarea unei istoriiîn imagini, dar ºi la o mai bunãºi, poate, exactã construire a uneiimagini proprii fiecãrui cititor.

Acest aspect al întocmiriiºi integrãrii unui dicþionar –fiindcã, într-adevãr, se poate vorbide un dicþionar al dirijorilorcorului bocºean – în cuprinsul

monografiei de faþã, poate fi privitdrept nu doar o completare aunei monografii locale sau a unuielement al acesteia, ci poate fiprivit, ºi aºa ar ºi trebui, drept orecuperare a unui segment deistorie localã extrem de importantpentru timpurile ce vor veni, datfiind faptul cã «lipsa documentelorde arhivã determinã cercetãtorulsã „bâjbâie” prin negura vremu-rilor ºi sã se mulþumeascã doarcu crâmpeie biografice, deºi„personajele” investigate s-auconturat în orizontul istoriei localeca adevãrate personalitãþi.» [2]

Fiind cunoscut faptul cãlocalitatea Bocºa Românã esteatestatã documentar în anul 1828,iar „Biserica (Sfântul Nicolae) esteziditã aproximativ în anul 1795,din piatrã ºi cãrãmidã ºi are cahram Sf. Ierarh Nicolae, d indocumente reieºind faptul cã afost începutã în timpul episcopuluiIsaia ºi sfârºitã ºi sfinþitã deepiscopul Ioan Gheorghevici. Lasfinþire în 1795, parohia ar fi fostpãstoritã de preoþii Ioanov Andrei,Zaharia Dimitrie ºi Marcu Mar-tinov.” [3], putem cu uºurinþãdeduce vârsta fragedã a localitãþiila data la care corul bocºean ºi-a pus bazele existenþiale, aspectce demonstreazã interesul dezvol-tãrii unei vieþi cât mai complexe– bisericeºti, muzicale, culturale,etc. - în acest colþ de þarã, Ba-natul, „inclus deseori în Transilva-nia dar care ºi-a avut, dupã cumare ºi astãzi, o individualitate asa distinctã.” [4]

Se pare, aºadar, cã Bocºaeste mult mai bogatã spiritualdecât s-ar crede la prima înfãþiºare,aceasta abundând în tradiþie,istorie, culturã ºi personalitãþilocale ori care au avut legãturãcu oraºul Bocºa: Zeno Vancea(compozitor, muzicolog, criticmuzical, dirijor de cor, pianist,profesor ) , Ioachim Perian(compozitor, dirijor, profesor),Aurelia Fãtu Rãduþu (interpretãde muzicã popularã), NicolaeFlorei (dirijor, profesor de muzicã),Mihail Gaºpar (ziarist, poet,prozator, despre care se ºtie cã„în 19 martie 1911, în Sâmbãtalui Lazãr, sinodul protopopesc alBocºei Montane îl alege cu toatevoturile – 81 – protopresbitertractual.” [5] „Episcopul dr. MironCristea al Caransebeºului îl hiro-

toneºte preot la 23 aprilie 1911,de ziua Sfântului Gheorghe ºi cuprilejul sfinþirii bisericii din Uzdin,iar la 26 iunie este hirotesitprotopop.” [6]), Ioachim Miloia(istoric, profesor, director alMuzeului Naþional al Banatului,Timiºoara), Petru E. Oance(scriitor, editor, publicist, tipograf,sculptor), Tiberiu Bottlik (pictor,sculptor), Claudius Myron Iºfan(poet), Nicolae Bocºan (istoric,profesor, scriitor), ConstantinLucaci (sculptor ºi profesor desculpturã, laureat al PremiuluiHerder în 1984), etc., personalitãþicare au pus sau, cel puþin, aupãstrat numele oraºului Bocºa peharta culturii naþionale, europene,mondiale chiar.

Cristian-Paul MOZORU

Note:1) A.P.O.B-R - Scurt istoric al

Corului din 20 februarie 1975 semnatde Petru Ciolac, Constantin Fratescuºi Nicolae Oancea (Stanciu), 2 p.,cf. Ferciug. Silviu / Ferciug, Liana/ Cherciu, Dorel Viorel - CorulBisericesc din Bocºa Românã.Monografie: 1875-2015 - EdituraTIM, Reºiþa, 2015, pp. 20-21

2) Ferciug. Silviu / Ferciug,Liana / Cherciu, Dorel Viorel -Corul Bisericesc din Bocºa Românã.Monografie: 1875-2015 - EdituraTIM, Reºiþa, 2015, p. 207

3) http://www.biserici.org/index.php?menu=BIA1&code=4804&criteria=&quick=&order=C.NAME / s i t eaccesat la data de 02.03.2018

4) Corneanu, Nicolae(Mitropolitul Banatului) - înPrecuvîntare; în volumul Muntean,Vasile V. (prot. dr.) - Contribuþii laistoria Banatului - Edi turaMitropoliei Banatului, Timiºoara,1990, p. 5

5) cf. Corneanu, Cornel -Mihail Gaºpar (1881-1929); în revistaRevista Banatului (Timiºoara), nr.7-9, 1943, p. 4; cf. Pãcurariu,Mircea - Dicþionarul teologilorromâni - Editura Univers Enciclo-pedic, Bucureºti, 1996, p. 177 / cf.notei de subsol nr. 177 din volumulBugariu, Valentin (pr. dr.) -Protopopul Mihail Gaºpar. Studiumonografic - Editura Eurostampa,Timiºoara, 2007, p. 90

6) Bugariu, Valentin (pr. dr.)- Protopopul Mihail Gaºpar. Studiumonografic - Editura Eurostampa,Timiºoara, 2007, p. 90


Freamãtul bucurieide a fi

Poezia lui Robert ªerbandin volumul Puþin sub linie (Ed.Cartea Româneascã, 2015), scrisãîn notã minimalistã, prezintãdecupaje de viaþã realã, carerecompun, de fapt, un peisajcotidian ºi familial, al lucrurilorºi al bucuriilor mãrunte. Subcoaja acestora palpitã, ca o inimã,dragostea paternã ºi filialã, ceapentru iubitã sau pentru prieteni.Subiectul liric scormoneºtedincolo de aparenþe, pentru a-ºidelimita locul în propriul universbiografic. Deºi mãrturiseºte cãfuge „de cuvintele mari”, prinscris, el construieºte un pod careîl ajutã sã treacã dincolo, întãrâmul semnificativului.

Volumul oglindeºte un jocal rolurilor identitare, un itineraral devenirii personale. Secvenþelede familie refac imaginea infantilãdin sufletul bãrbatului matur.Care îºi priveºte cu tandreþebunicii ºi pãrinþii ºi uneori,nostalgic, evocã amintiri cu ºidespre aceºtia (Pozã de familie,Obicei de familie, Faþa brodatã aunei perne, Dar de la mama,Rugãmintea soldatului). Meta-morfozele fiinþei de interval,suprapunerile temporale ºisubiective ale chipurilor suntrelevate în poemul Fiul meu, fiultatãlui meu. Tatãl vegheazã cuduioºie creºterea copiilor, estemartorul afectiv al jocurilor(Pomul din mijlocul curþii) ºi almicilor drame ale Crinei,consumate sub semnul candorii:„Stixul copilãriei existã/ ºi e obaltã pe care bãrcuþele nu plutescniciodatã” (Bãrcuþe de hârtie). Elpenduleazã între ipostaza depãrinte înþelept ºi cea de copil,îºi cautã rolul potrivit ºi, celmai adesea, empatizeazp cu lumeacelor mici: „mã uit la televizor/e o emisiune despre cum sã-þicreºti copiii/ cât mai corect ºimai bine/ […]/ cum sã fii unexemplu continuu pentru ei/ cum

sã te pui în locul lor/ atuncicând nu mai ºtii ce sã faci// mãpun în locul copiilor mei/ iautelecomanda/ ºi mut pe DisneyChannel” (Când nu mai ºtii ce sãfaci). Uneori, iubirea paternãdobândeºte accente grave,dureroase, ca în Ce se poate faceºi ce nu, Prãjituri sau înHemoragie: „uneori/ Tudor ºiCrina pleacã de la mine/ unullângã altul/ fãrã sã mai priveascãînapoi/ fãrã sã-mi mai facã vreunsemn// simt atunci cum sângelemi se scurge/ brusc/ prin mânastângã/ ºi prin mâna dreaptã”.

Temã privilegiatã a cãrþii,dragostea este definitã dintr-operspectivã demitizantã, ca unfapt de viaþã simplu, discret, daresenþial: „dragostea e ºi atuncicând gãseºti balerina de porþelan/primitã de la pãrinþi/ cu mâinilerupte/ ºi le pui la loc cu douãpicãturi de lipici special/ dar dupãaceea n-o mai ascunzi înapoi îndulap/ ci o aºezi/ fie ºi pentrucâteva ore/ deasupra televizoruluidin dormitor” (Balerina). Nimicdin retorica sacralizantã a sen-timentului, bogãþia trãirii esteconcentratã în limbajul firescului,al concretului, precum în Dra-gostea, cuþitul ºi pâinea: „dra-gostea e un pachet de unt/ dincare ca sã iei/ ºi sã întinzi peunii ºi pe alþii/ ca pe niºte pâini/

moi albe pufoase proaspete/ îþitrebuie un cuþit/ fãrã vârf”.

Deºi, per ansamblu, voceaeului poetic este solarã, înrãstimpuri ea este frisonatã,tulburatã de conºtiinþa fragilitãþii.Moartea nu mai este o prezenþãobsedantã ºi explicitã, ca învolumul anterior, Moarteaparafinã, ci se insinueazã perfid,fãrã veste, în încercãrile, temerileºi însingurãrile diurne ºi nocturne,în fisurile ºi pliurile viului ºi alesomnului (Anul negru, Cãzut, Unvis) . Alteori , ameninþareainexorabilului dobândeºte forþaunei revelaþii sfâºietoare, din caredispare freamãtul protector alluminii: „uneori/ lumina se stingesingurã/ brusc/ bezna vine atuncipale, pale/ ca zãpada// la începute puþin cald/ apoi începi sã testrângi în tine/ ca un corn demelc în melc// se face tot maifrig/ iar deodatã auzi paºi/ ce seapropie prin omãt// e adevãrat:moartea te gãseºte mult mai uºorpe întuneric” (Corn de melc înmelc). Împotriva fricii de moartenu existã remediu, poate doaraceastã poziþie defensiv-retractilã,aceastã ghemuire în sine a fiinþeiadulte (asemenea unui fãt înplacenta maternã), imagineregãsitã în poemul Blindaj.

În volumul Puþin sub linie,Robert ªerban celebreazã bucuriade a fi, iubirea ºi frumuseþea, cufeluritele lor chipuri. Discursulliric impresioneazã prin sim-plitatea ºi rafinamentul expresiei,care reveleazã clipele de har alevieþii, gesturile ºi faptele mici,dar semnificative, din care rãsarflorile rare ale luminii: „iei oportocalã ºi o desfaci cu un cuþit/ca pe o floare/ coaja i-o transformiîn petale/ pe care apoi le deschizicu degetele/ încet/ una dupã alta/ai putea sã n-o mãnânci/frumuseþea lumii e toatã acolo/dar þi-e tare sete/ ºi-þi înfigi dinþiiîn ea/ biet om care se pregãteºtesã înceapã o viaþã nouã/ ºi/ poate/fericitã” (O nouã viaþã).

Viorica Gligor

Viaþa cãrþilor


O datorie ce trebuia împlinitã

Din dragoste ºi respect, aceasta este tainaapariþiei cu tenacitate ºi simþul valorii a o sutã denumere din revista „Bocºa culturalã”. La început afost capacitatea vizionarã a unui om care a fãcutde-a lungul vremii mult bine Bocºei, ing. VictorCreangã, apoi degetul mic întins a fost „înhãþat” cuspor de o fatã plinã de viaþã ºi dornicã de faptemari, tânãra bibliotecarã Gabriela Tiperciuc. ªi aºaa început urcuºul. Prea plinã de istoria locului,decãzut în uitare, deºi fusese cândva pionierulsiderurgiei bãnãþene ºi româneºti, deºi fusese capitalacãutãtorilor de metale de tot felul din subpãmântulmustind de valori rare, deºi gãzduise talente deprimã mãrime în spiritualitatea bãnãþeanã ºiromâneascã, o viaþã culturalã de excepþie, pãtrunsãde remarcabilã evlavie religioasã, fata aceasta arãmas în suflet cu o datorie ce trebuia împlinitã.

Întoarsã de la studii de biblioteconomie, darºi de aprofundare a istoriei meleagului, ºi-a suflecatmânecile ºi a pornit la treabã. Întâi a aºezat pebaze ºtiinþifice biblioteca, ºi ea un venerabil reperîn viaþa Bocºei, care împlineºte acum o vârstãrotundã, apoi a bãtut strãzile oraºului ºi a marcatcu plãci comemorative toate clãdirile unde au trãitnume de referinþã în trecutul aºezãrii. Apoi a fãcutzarvã în jurul ei, atrãgând atenþia cã mai suntmulte de fãcut pentru ca aºezarea aceea dezlânatã,cu o istorie atât de încropitã, cum le-a mers învremuri celor trei sate ce o compun în drumul lorspre identitatea orãºeneascã, ºi ziarele, posturilede radio ºi televiziune au venit pentru a vorbidespre cei de aici.

Are fata asta talentul de a aºeza lucrurile pebaza unui plan metodic, care poate apãrea unoraaruncat la întâmplare, de a aºeza punctul deproblemele cele mai importante, de a despãrþigrâul de neghinã ºi a scoate la luminã valoarea,esenþa. De aceea nu s-a mulþumit sã atragã elevii,alþi locuitori la biblioteca ei, la carte, de altfel ºiaici cu mari succese, ci sã transforme încãperileacelea puþine ºi mici încã într-un adevãrat loc deluminã. A devenit pe rând redacþie de revistãculturalã, apoi editurã.

Peste tot a pus suflet, a ºtiut sã atragã, maicu seamã cu argumentele faptelor. Vorbele în vântnu au avut cãutare. Ziariºti de tot felul au fostmereu bombardaþi cu noutãþi, „Gabi face acum, …,Gabi verniseazã acum…, Gabi lanseazã acum carteacutare…”. Înconjuratã de prieteni ce reprezintã totce este mai valoros astãzi în viaþa intelectualã aurbei, aceasta a ºtiut sã cultive amiciþii, ocazii ºioportunitãþi, sã se înþeleagã cu mai marii vremiipolitice pentru a-ºi atinge scopurile. Iar pentru ocauzã nobilã, meritã sã faci orice sacrificiu.

Rãsfoiesc cele o sutã de numere ºi îmi spuncã a trecut cu mult folos Bârzava pe sub geamurilebibliotecii. Fiecare numãr este altfel, mereu plin denoutãþi, mereu plin de semnãturi deosebite, caregaranteazã valoarea. Revista a devenit, de-a lungultimpului, un reper editorial demn de luat în seamã,

fãrã de care nu se mai poate scrie o istorie apresei bãnãþene a ultimelor decenii. De la istorie laculturã, de la povestire la amintiri, fotografii dintrecut ºi din actualitate, Bocºa respirã aici înîntregimea sa, dãruieºte din valori de demult ºipãstreazã pentru posteritate strãdaniile prezentului.Parcã îþi spui cã la asemenea competenþã ºicapacitate, efort de deschidere ºi putinþã de amunci, parcã spaþiul geografic al revistei este preaîngust, ea ar merita sã reflecte întregul Banat, sãnu se mãrgineascã la limitele spaþiului bocºean.

Pentru mine Gabi a însemnat însã ºi o bunãprietenã. Iatã ce poate face o fatã sprinþarã ºidornicã de fapte mari, reuºeºte sã atragã, printremulþi alþii, ºi oameni de la Televiziunea Românãstudioul Timiºoara în jocul acesta nobil de a faceistorie. Întâi cu Diana Trocmaier, apoi de unulsingur, am investigat alãturi de Gabi momenteleesenþiale ale oraºului ºi, metodic, vorba ei, ampurcesc la scoaterea la luminã a ceea ce reprezentavaloare. Aºa s-a nãscut, din iniþiativa ei, ºi cusprijinul necondiþionat pe care mi l-a acordat, seriacelor trei volume din „Bocºa din inimã” (primulvolum fusese propunerea mea, restul îi aparþine înexclusivitate), vorba lui Gheorghe Jurma, o adevãratãenciclopedie de 1000 de pagini a localitãþii, oîntreprindere deocamdatã unicã în felul ei la noi.Aº adãuga o enciclopedie vie, pentru cã oameniiaceia trãiesc, chiar dacã unii au trecut între timpîn lumea de dincolo, îºi împãrtãºesc ideile, planurile,speranþele, oraºul respirã, este tumultuos, plin deenergie. Apoi strãdania de a face, prin filmdocumentar, cunoscute în þarã ºi mai departe,strãdaniile de reînviere a Bocºei culturale dintotdeauna, prin rememorarea unor mari figuriprecum Tata Oancea, Tiberiu Bottlik, Iosif CireºanLoga, cenaclul scriitorilor în grai, sculptorulConstantin Lucaci, mineralogul Constantin Gruescu,cineastul ºi scriitorul Ioan Cãrmãzan ºi lista poatecontinua. Aceste descoperiri mi-au permis sã trecde cortina aparenþelor, sã pãtrund într-un universde-a dreptul fascinant, care mã pasioneazã ºi astãzi.Uitându-mã în raftul de cãrþi scrise de mine îmidau seama cã majoritatea se inspirã din lumeaBocºei, care mi-a devenit un cap de pod pentru acunoaºte ºi explica acel neînþeles ºi mereu dedezlegat paradox al simþirii bãnãþene.

Pânã ºi faptul cã am devenit Cetãþean deOnoare al Bocºei se datoreazã în exclusivitateGabrielei ªerban. Era, ce-i drept o recunoaºtere aunor strãdanii, dar ºi un fel de a mã face sã mãsimt obligat sã fiu ºi pe mai departe alãturi debocºeni. O fac fãrã sã simt greutatea unui asemeneatitlu, pentru care le sunt tuturor recunoscãtor, cipentru cã nu mai pot altfel, trebuie sã fiu mereula Bocºa, sã caut în lãzile sale cu minuni ascunse,sã scot la luminã alte ºi alte fapte ºi figuri dinlumea sa atât de coloratã, de tonicã.

Câteva gânduri, poate prolixe, poate preaavântate, dar sincere ºi scrise dintr-o singurã suflare.Fericit locul care are un om ce-ºi ºtie ºi-ºi respectãrostul, care trudeºte cu cerbicie pentru a-ºi îndeplinivisurile. La împlinirea numãrului 100, dragã Gabi,sã ne trãieºti!

16 martie 2018 Vasile Bogdan

100100100100100


Dascãli de frunte

Sunt Ot i l ia Medoia ,educatoare pensionarã. Am vãzutlumina zilei la data de 19.08.1950într-o localitate, la poalele CheilorTurzii, Plaiuri.

ªcoala primarã ºi gimnaziulle-am urmat în satul natal. Subîndrumarea mamei mele, o femeiesimplã, dar cu ,,ºcoala vieþii”,am studiat timp de cinci anicursurile Liceului Pedagogic dinCluj promoþia 1970. Am fost adoua promoþie cu cinci ani ºi amprins ultima promoþie cu 6 ani,lucru care denotã ce accent s-apus pe pregãtirea elevilor, viitoridascãli, având profesori deexcepþie.

Activitatea didacticã lagrãdiniþã mi-am început-o întoamna anului 1970 în oraºulBraºov unde am fost repartizatãîn ordinea mediilor obþinute laºcoalã. Aici l-am cunoscut peviitorul meu soþ, Mircea Medoia,care studia la Facultatea deSilviculturã, unicã în þarã.

Anul 1974 m-a adus înoraºul Bocºa la Grãdiniþa P.P.Nr. 2, urmându-mi soþul. În anul1975 m-am titularizat pe post, înurma unui concurs susþinut laReºiþa, la Grãdiniþa P.N. Nr. 1Bocºa, unde am funcþionat pânãla ieºire la pensie în 01.09.2009.În aceastã unitate am fost numitãºi conducãtor de grãdiniþã timpde 14 ani.

În aceastã perioadã au venitpe lume cele douã fete: CosminaMaria, în 1974, ºi Iulia Bianca,în 1976. ªcoala primarã, gim-nazialã ºi liceul le-au urmat laBocºa, iar Facultatea de ªtiinþeEconomice respectiv AsistenþãSocialã, Psihologie, Sociologie înoraºul Timiºoara. Actualmentelocuiesc ºi lucreazã în oraºul susmenþionat.

Cãsãtoria lor a avut loc înlocalitatea Bocºa, cununia oficiatãla Biserica cu hramul ,,Sf.Nicolae” de care aparþinem, preotparoh fiind Constantin Miloº,slujitor alãturi de alþi preoþi colegi.Impresionant a fost la cununiaBiancãi corul bisericesc ,,Ar-monia”, dirijat de pãrintele SilviuFerciug, care ne-a emoþionat petoþi cei prezenþi.

În unitatea în care mi-amdesfãºurat activitatea, timp deaproape 40 de ani am avutplãcerea de a avea la grupãalãturi de alþi copii pe viitorulpreot Silviu Ferciug ºi viitoareaprofesoarã ºi preoteasã LianaFerciug (Brumariu).

Pãrintele Silviu era însoþitla grãdiniþã de bunicii care eraufoarte afectuoºi pentru nepot ºideseori interesaþi de modul decomportare la clasã. De mic copilmanifesta aptitudini muzicale, lafel ºi Liana care are o voceexcepþionalã de sopranã.

Nu-l pot uita nici pepãrintele Caius Negrea care mi-adat niºte rãspunsuri foarte bunela preinspecþia pentru gradul II,la un joc didactic despre animaledomestice.

De asemenea, foarte mulþidin foºtii elevi s-au realizat, auurmat studii superioare saudiverse meserii, unii sunt plecaþiîn strãinãtate unde muncesc ºiau o viaþã frumoasã, suntmulþumitã ºi bucuroasã pentrufiecare dintre ei.

Grãdiniþa se af la învecinãtatea bisericii unde îiduceam pe copii la slujbele careaveau loc în timpul sãptãmânii,bineînþeles în regimul actual. Amîncercat sã le insuflu dragosteapentru bisericã ºi rugãciune, sãdevinã oameni buni ºi credincioºi,lucru subliniat de bunicii elevilor,doamnele Pãdureanu Maria ºiDrugã Viorica.

Odatã încheiatã activitateadidacticã, am început o alta, lacorul ,,Armonia” Bocºa din lunaoctombrie 2009 unde activez ºiastãzi. Particip cu multã bucurie,alãturi de colegii coriºti, în fiecareduminicã la Sf. Liturghie ºi latoate spectacolele ºi festivalurilecorale.

În continuare mã bucur deviaþa de pensionar alãturi debunul meu soþ. Suntem foartefericiþi de statutul de bunici,Bunul Dumnezeu s-a îndurat ºi

ne-a dãruito nepoþicãP i n t e aAnastasiaMaria caree s t el u m i n ao c h i l o rnoºtri ºip e n t r ucare mailipsesc deacasã înt i m p u lsãptãmânii,

Otilia Medoia, educatoare model,,Cel care este maestru în educaþie poate

schimba faþa lumii.” (Leibnitz)

ààààà


BOCªA CULTURALÃ la numãrul …100!

În aceastã lume tumultoasã, preocupatã prea puþin deeducaþia culturalã, apariþia numãrului 100 al unei reviste deculturã ºi educaþie, cu numere trimestriale, este cu adevãrato mare realizare.

Întrebarea fireascã este: Ce secrete stau în spatelesuccesului? În urma celor trei ani de colaborare fructuoasã,putem formula niºte rãspunsuri.

În primul rând, o echipã de nãdejde, reunitã de valoricomune, care prin exerciþiul comunicãrii culturale, a adusspre revistã personalitãþi din domenii variate. În al doilearând, fidelitatea echipei de redacþie pentru misiunea asumatãîn urmã cu aproape douã decenii, care a pãstrat viu spiritulrevistei de-a lungul anilor.

Lansarea numãrului jubiliar, se cuvine a fi o sãrbãtoarea tuturor acelora care au contribuit la fãurirea Bocºei culturale,ºi care reuºesc, de multe ori eroic, sã o realizeze ºi astãzi.Ar trebui sã ne parã rãu cã nu avem mai multe astfel dereviste de culturã, care pentru orice intelectual din comunitateºi nu numai, înseamnã o uºã de întrepãtrundere întrecultura localã ºi cea naþionalã sau europeanã.

Este remarcabil faptul cã în paginile revistei suntpromovate proiecte educaþionale, elevi ºi dascãli cu realizãrinotabile. Pentru aceasta, noi considerãm cã revista Bocºaculturalã înseamnã ºi douã decenii de veritabilã educaþie încomunitate!

De aceea, adresãm calde felicitãri Bibliotecii Orãºeneºti„Tata Oancea” Bocºa ºi doamnei Gabriela ªerban, sufletulacestei instituþii!

Prof. NICOLETA MARCUDirector - Casa Corpului Didactic Caraº-Severin

dar sfârºitul de sãptãmânã ni-lpetrecem întotdeauna în familie,iar duminica toþi suntem la sfântabisericã.

Îi mulþumesc Domnuluipentru tot ceea ce mi-a dãruit înviaþã, pentru familie, profesie,dragostea ºi respectul pe carele-am avut permanent din parteacopiilor, pãrinþilor, colegilor ºi dela toþi oamenii.

Din tot sufletul doresc sãtransmit preþuirea ºi recunoºtinþamea tuturor, mereu sã ne rugãmpentru sãnãtate, pace ºi bunãtateîn lume.

Mulþumim Doamneieducatoare Otilia Medoia!

Prof. Liana Ferciug

100100100100100

„Bocºa culturalã” 100! Ocifrã frumos de rotundã ºiîmplinitã ce exprimã altitudineaunei vârste matusalemice, într-oepocã maculatã tot mai intens –cu dezolante efecte – de prozapestilenþialã a cotidianului,marcatã de celeritate, aproximaþieºi inconsecvenþã. O revistã cefiltreazã trãirile spirituale ale uneiaºezãri înnobilate de atâtea faptede culturã – de interes local,regional sau chiar de anvergurãnaþionalã – se înfãþiºeazã cititorilorsãi sub nimbul unui jubileucentenar. O revistã-monument ceîncununeazã, la aproape douãdecenii de apariþie, efortul ºidãruirea Gabrielei ªerban, omul

La aniversare

Felicitãri! Revista d-voastrãconservã ºi promoveazã valorileculturale ale judeþului nostru, faptce ne determinã sã vã subliniemcontribuþia importantã pe hartaculturalã a Caraº-Severinului.

Mulþumiri pentru implicareadeosebitã în existenþa revistei„BOCªA CULTURALÃ“ doamneiredactor-ºef, Gabriela ªerban.

Titian PUICHIÞÃ,Director interimar CJCPCT

CS

providenþial ce se confundã cuinstituþia, într-o sublimã încercarede a defini esenþele identitareale micului burg montan, încãrcatde atâtea tainice înþelesuri, ºi areda parfumul unei epoci revolute.O mãiastrã panoramare a unorexperienþe istorice ºi artisticetrecute, dar ºi prezente, cu tonicaperspectivã a unora viitoare, într-un spaþiu binecuvântat cu vocaþiaecumenismului cultural ºi con-fesional. La mulþi ani, „Bocºaculturalã”, La mulþi ani, Gabrielaªerban!

Constantin-T. STAN

Revista „BOCªA CUL-TURALÃ“ ilustreazã foarte bineaspecte culturale ale judeþuluiCaraº-Severin ºi întregeºte peisajulpublicistic zonal din domeniu.

Cu „BOCªA CULTURALÃ“,cultura scrisã caraº-severineanãe mai bogatã!

Dragi colegi , VIVAT,CRESCAT, FLOREAT!

Angelica HERAC,redactor-ºef, revista

„Nedeia“, CJCPCT CS

O revistã-monument

34 ½ BOCªA CULTURALÃ �

DESPRE MILOSTENIE ªIRUGÃCIUNE

Evanghelia de la Matei 6, 1-6

1 Luaþi aminte ca faptele dreptãþii voastresã nu le faceþi înaintea oamenilor ca sã fiþi vãzuþide ei; altfel nu veþi avea platã de la Tatãl vostruCel din ceruri. 2 Deci, când faci milostenie, nutrâmbiþa înaintea ta, cum fac fãþarnicii în sinagogiºi pe uliþe, ca sã fie slãviþi de oameni; adevãratgrãiesc vouã: ºi-au luat plata lor. 3 Tu însã cândfaci milostenie, sã nu ºtie stânga ta ce facedreapta ta, 4 ca milostenia sã fie într-ascuns ºiTatãl tãu, Care vede în ascuns, îþi va rãsplãti þie.5 Iar când vã rugaþi, sã nu fiþi ca fãþarnicii cãrorale place, prin sinagogi ºi prin colþurile uliþelor,stând în picioare sã se roage, ca sã se arateoamenilor; adevãrat grãiesc vouã: ºi-au luat platalor. 6 Tu însã când, te rogi, intrã în cãmara ta ºi,închizând uºa, roagã-te Tatãlui tãu care este înascuns, ºi Tatãl tãu Care vede în ascuns, îþi varãsplãti þie.

1. Iatã, deci, faptele dreptãþii care ar trebuisã ne însoþeascã pe tot timpul vieþuirii noastre,dar mai ales în perioadele de post când cãlãtorimcu scop bine definit cãtre tainele mântuirii noastre,fie cã este vorba despre întrupare sau rãstignire,moarte ºi înviere a Domnului ºi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos.

Rugãciunea însoþitã de milostenie strãpungecerul ºi se suie, spre pomenire, în faþa lui Dumnezeudupã cum îngerul lui Dumnezeu îi spune sutaºuluiCorneliu în Fapte 10,4. Dumnezeu trece pestebarierele de neam, cãci Apostolul Petru îi precizeazãsutaºului: „Voi ºtiþi cã nu se cuvine unui bãrbatiudeu sã se uneascã ºi sã se apropie de cel de altneam” (Fapte 10,28), ºi „trimite Duhul Sfânt pestetoþi cei care ascultau cuvântul” (Fapte 10,44), ºierau adunaþi în casa lui Corneliu. Deci nu numaicã este ascultatã rugãciunea; este ºi împlinitã. Sãfim, dar, atenþi la darul pe care la primit sutaºulºi toþi cei ce erau adunaþi în casa lui cãci putemdeduce care este þelul principal al rugãciunilornoastre. Sfântul Serafim de Sarov merge pânãacolo încât ne prezintã ca scop al vieþii noastre,

dobândirea Duhului Sfânt. De altfel chiarMântuitorul ne spune lãmurit: „Deci dacã voi, rãifiind, ºtiþi sã daþi fiilor voºtri daruri bune, cu câmai mult Tatãl vostru Cel din ceruri va da DuhSfânt celor care Îl cer de la El.” (Luca 11,13).

Aºadar prin fapte de milostenie însoþite de orugãciune fierbinte ºi susþinutã putem sã nãdãjduima primi pe Cel despre care Hristos ne-a spus: „DarMângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimiteTatãl, în numele Meu, Acela vã va învãþa toate ºivã va aduce aminte despre toate cele ce v-am spusEu.” (Ioan 14,26). Nu ne rãmâne altceva de fãcutdecât a împlini ºi nu oricum ci cu sârguinþã, atâtfapta milosteniei cât ºi pe cea a rugãciunii cãciiatã ce rod minunat ne putem agonisi. DuhulSfânt se va ruga El Însuºi pentru noi cu suspinenegrãite dupã cum scrie Sfântul Apostol Pavel înepistola sa cãtre romani. (Rom 8,26).

(Va urma)

Cu acest numãr 100 salutãm prezenþa în paginilerevistei noastre a unui nou colaborator, realizatorulºi susþinãtorul rubricii de religie, rubricã intitulatã„Un pic pentru suflet” ºi semnatã de preotulValentin Costea de la Biserica Ortodoxã„Adormirea Maicii Domnului” Bocºa Românã.

Sfinþii Trei Ierarhi, modele deeducaþie creºtinã, Bocºa,

ed. a III-a, 2018

Marþi, 30 ianuarie 2018, de ziua cinstiriicelor Trei Sfinþi Ierarhi, cei trei „luminãtori”,ocrotitori ai instituþiilor de învãþãmânt teologic,Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa,dimpreunã cu Centrul de Tineret „Sf. Stelian”Bocºa Românã au organizat la Biserica „Sf. Nicolae”,sub oblãduirea pãrintelui paroh Silviu Ferciug,cea de-a III-a ediþie a simpozionului intitulat „SfinþiiTrei Ierarhi, modele de educaþie creºtinã”.

Cu atât mai important s-a dovedit evenimentulcu cât acesta s-a încadrat armonios în frumoasasãrbãtoare a Zilelor Tineretului Ortodox, sãrbãtoaredesfãºuratã în perioada 29 ianuarie – 2 februariecu binecuvântarea Prea Sfinþitului Pãrinte Lucian,Episcopul Caransebeºului.

Publicul numeros prezent, dar ºi tinerii însoþiþide dascãlii îndrumãtori, au ascultat câteva expuneriºi prezentãri de cãrþi susþinute de pr. drd. SilviuFerciug ºi prof. dr. Dorel Viorel Cherciu, iar copiiiºi tinerii, îndrumaþi de dna. prof. Gianina Murã ºivoluntarii Centrului de tineret „Sf. Stelian” BocºaRomânã au pregãtit un recital menit a subliniaimportanþa zilei. Corul „Armonia” a fost cel carea înnobilat, ca întotdeauna, evenimentul.

S-a oferit celor prezenþi o lecþie de cinstirenu doar a celor Trei Sfinþi Ierarhi, dar ºi a acelorastfel de dascãli: preoþi, profesori, învãþãtori, pãrinþiºi bunici educatori ai celor ºapte ani de acasã.

În final, organizatorii au oferit Diplome deapreciere tuturor celor implicaþi în buna desfãºurarea simpozionului. (Gabriela ªerban)

Un pic pentru sufletUn pic pentru sufletUn pic pentru sufletUn pic pentru sufletUn pic pentru sufletde pr. Valentin Costea


RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –

RODIªUL. DREPTÃÞILE DINVECHIME, ªTIUTE ªI MÂNTUITOARE.UN SFAT DE TAINÃ CU URMÃRICRÂNCENE. CETATEA ªI TÂRGULCHILIEI. OCHIUL LUI IEHOVA

7

Amurgul se lasã vopsind cerul în sângeriu.Deasupra bãlþilor seninul albastru se face verde.Se însufleþesc trestiiºurile. Liºiþele ies din desimiînotând harnice în ochiurile de apã verzuie.Cufundaci pufoºi se dau cu târtiþele în sus, fãcândvãlurele. Un bâtlan ºchiop goneºte cu ciocul douãegrete albe care-i stricã pânda. Stoluri de raþesãgeteazã vãzduhul pe deasupra sãlciilor bãtrânecare-ºi pleacã crengile deasupra canalului, þesându-l într-o plasã deasã de smicele atingând luciul.Crapi argintii sar din apã, bãtând-o cu cozile.Viaþa colcãie în lumea apelor, ca la facere. Roiurilede þânþari bâzâie îndârjite încercând sã pãtrundãprin plasa deasã din mãtase care-i apãrã obrazul ºiceafa, cusutã pe streaºina pãlãriei din pânzã decorabie. Rãþoi vajnici mãcãie pretutindeni în baltã.Iatã un cerb roºcat ieºind din desimea crângului,venit sã se adape. A ieºit neauzit. Cerceteazãlocul. Pãºeºte rar, plecându-ºi coarnele rãmurate.Rodiºul s-a þinut dupã datinã, starostele PaisieBâcu tocmind lucrurile cu tâlc. Adicã moaºa aumblat prin slobozie gãtitã cu panglici, însoþitã defete cântãreþe poftind lumea la masa deobºte încinstea voinicului nãscut de Irina pescarului delarg Petre Vânã, acum trei zile. Paisie Bâcu i-aspus cã iatã, credinþa lui în slobozeni este pusã laîncercare. Careva a vorbit în târg la Chilia Vechede rodiº. Acela a ºtiut din vreme când va naºteIrina. Acelaºi sau mai mulþi, sunt iscoadele luiTuncer Karabey. Altfel nu se înþelege cum a avutvreme Karabey sã-i vesteascã pe Kokabaº akângiulºi pe Nuradin khazarul ºi aceºtia sã-ºi potriveascãlovirea în noaptea rodiºului. S-au aºternut meseleîn faþa bisericuþei din lemn. Câþiva guslari rascolniciau colindat uliþele pravoslavnicilor. Starostele aorânduit strãji tainice la potecile din spre Periprava.S-au tras lotcile pe schelã ºi s-au legat cu lanþuri.Monahul Nectarie a binecuvântat mesele. S-a încinspetrecerea cu cântece ºi hore. S-a mâncat în legeºi s-a bãut puþin. Erau la masã când Vãsãlie Cucu,cãlãreþul de margine, trunchios, ciolãnos, vârându-

ºi mereu nasul þapãn în ulcicã, sughiþând ºiclãtinându-se pe picioare a venit la el sã închinebãrdaca. S-a ridicat sã-l sãrute, acela fãcându-isemn. Strãjile ascunse în desime l-au vãzut peciurdarul Uzlük ieºind din uliþa tãtãrascã în potecaspre Periprava. Tocmeala de luptã a fãcut-ostarostele.

– Mã rog domniei tale cãpitane sã închizigrindul, dincoace de braþul Cernovca. Akângiii n-au decât douã cãi sã ajungã la noi. Pe Cernovcaunde-i poate izbi Ibrahim Turgay bey. Pe Sulimancaºi de-acolo pe Gârla Micã de-am lãrgit-o noi pânã-n zarzavageriile ºi bostãnãriile din grind. Eu mãnevoiesc sã cad pe mahunele lui Nuradin când vatrece Dunãrea. Îþi dau feciorii sã te cãlãuzeascã.ªi 50 de pescari-ostaºi.

– Dã-mi-i ºi pe cei trei rãzãºi, cãlãreþi demargine, i-a spus.

– Voiam sã-i las de straje în slobozie. Gândesccã e mai bine sã-i izbim fãrã veste, decât sã neapãrãm în slobozie. Tãtarii sunt slabi luntraºi.Akângiii se tem de baltã. Dacã-i lãsãm sã punãpiciorul pe uscat, greu ºi cu pagubã de oameni îivom birui. Domnia ta ce zici?

– Zic ca domnia ta. Cu atât mai vârtos cucât Nuradin are obiceiul sã zvârle sãgeþi aprinseîn acoperiºurile de paie, ori de stuf ale staulelor.Ale conacelor. Lãsat sã se apropie, ar da focsloboziei. Pãstreazã-i pe rãzãºi. Sunt de temelie.Starostele ºi-a fãcut trei cruci, zâmbându-se crâncen.

– Rãmâne ºi Nectarie… Sunt ºase lotcipântecoase de nu se ºtie câte crivace ascunse câtetrei în stânga ºi dreapta cotului unde se-mbucãGârla Micã în canalul Sulimanca. N-a luptat înbãlþi ºi-n grinduri. A poruncit sã se ia nãvoade. Asuit câþiva pescari mai tineri în sãlciile de pemalurile gârlei, la îmbucãturã. A auzit murmureºi ºuºoteli ºi râsete. Pescarii-oºteni sunt ageri. Aula brâu securici de abordaj, junghere, sãbii scurteºi ghioage. Cãngi în lotci. A-nþeles ce-nseamnãSlobozia pentru Frãþii. Pentru Iglisia. Pentru partidamarelui vizir. Þânþarii se înverºuneazã sã-i intrepe sub plasã. Cei doi fii ai starostelui, abia veniþide la Padova, de la învãþãturã, iatã, au ºi trecutla învãþãtura locului. De viaþã ºi de moarte. CãpitanulMârzea stã chircit în prova lotculiþei care închideGârla Micã. Ahmed îºi þine arcul sub caftan sã nui se înmoaie coarda în umezeala bãlþii. Cei doifraþi gemeni ajutã celor din sãlcii sã ridice nãvoduldeasupra gârlei.

– Numãraþi dubasurile. Împãrþi-þi-le la trei.Nãvodul prãvãliþi-l pe treimea din mijloc. Lucraþiîn tãcere. Fãrã pistoale, a poruncit.

Noaptea îºi înfuioreazã pâclele umede pesub sãlcii. Câþiva cormorani se foiesc undeva înîntuneric. S-ar putea ca akingiii sã cadã îniataganele anatolienilor lui Ibrahim. Ar însemnacã Mihat Kokabaº a ales calea cea mai lungã.Foºnetele de aripi. Un cârâit supãrat. Ciuleºte

36 ½ BOCªA CULTURALÃ !""

urechea. Este o liniºte adâncã. Miroase a mâl.A peºte. A rãdãcini putrezite. Parcã nici þânþariiblestemaþi nu mai bâzâie þiuit. Prin coroanasãlciilor vede un petec de cer pe care licãresccâteva stele. O palã de vânt umed înfioarãtrestiiºurile. Stã la pândã ºi-i este lehamite.Mereu la pândã. Mereu cu piciorul în scarã.Mereu în ºa. Pânã ºi aici în împãrãþia apelor.Aude limpede zgomotul pe care le facghionderele frecând bordurile dubasurilor. Sutede bâtlani ºi cormorani ºi egrete se ridicã depe maluri, învãluindu-se deasupra sãlciilor într-o foºgãialã vãtuitã. Vede prova neagrã a dubasuluidin cap. Vede cei doi mânuitori de ghiondere.Vede fesurile akângiilor care stau înghesuiþi pefundul bãrcii. Dubasul s-a oprit în mijloculcanalului. Akângiii nu desluºesc intrarea peGârla Micã. Se aud ºuºoteli. Al doilea dubas îlloveºte pe cel din cap. Hârºâit de lemn pelemn. Un glas înãbuºit.

– Memi, fecior de scroafã! Þi-a luat Israfilvederea?

Alt fâlfâit de aripi. Un þipãt gros debâtlan bãtrân. Lãtratul unei vulpi. Mãcãit.Foºnete în stufãriºuri. Grohãit întãrâtat demistreþi. Clefãitul turmei prin mocirlã. Un valde pâclã se ridicã din baltã. Cãpitanul vedeumbra unui akângiu venind spre prova. Atunciun rãcnet de moarte sfâºie noaptea. Cãngiagaþã bordul dubasului, trãgându-l spre maluldrept. Akângiii sar în picioare. Sãgeata trasãde Ahmed fulgerã în gâtul celui cu ghionderul.Omul bate aerul cu mâinile. Se prãbuºeºte înapã, zbãtându-se. Akângiii sunt cãsãpiþi în dubas.Pe mal. Cei care sar în apã sunt agãþaþi cucãngile. Li se despicã þestele cu securile deabordaj. Pe canal este o viermuialã din careþâºnesc porunci. Un clocot de apã în care sezbat oameni hãcuiþi. Urlete ºi gemete. Blesteme.Se strigã numele lui Allah. Se aude scrâºnetulfierului lovit pe fier. Un glas strigând aspru: –Prindeþi limbã!... Prindeþi limbã!

Cãpitanul Mârzea nu se miºcã din lotculiþã.Stârpirea akângiilor este treaba slobozenilor.Urletele, gemetele, scâncetele se sting rând perând.

– Dragoºule! Bogdane! Numãraþi-vãoamenii, porunceºte… Aveþi morþi? Aveþi rãniþi?Numãraþi akângiii! A scãpat careva? Cine-lcunoaºte pe Mihat Kokabaº? Urcaþi hoiturile îndubasuri.

– Sã nu împutã balta, se aude un glas.Oamenii se strigã unii pe alþii. Balta se

însufleþeºte. Luptãtorii pescari vorbesc tare.– Luaþi-le doar armele. Nu-i despuiaþi.Mârzea cautã pe uraniscul prins în bolduri

de aur steaua Înþelepciunii, Aldebaran. N-ogãseºte. O acoperã bolta deasã a sãlciilor.

(va urma)

Vasile C. Ioniþã

La taifas cu Al. PiruÎntr-un an din celãlalt veac, spre sfârºitul

deceniului ºapte, Reºiþa a gãzduit lansareamonumentalei opere a lui G. Cãlinescu, Istorialiteraturii române de la origini pânã în prezent (1941),ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, cu prefaþã decriticul ºi istoricul literar Al. Piru (Editura Minerva,Bucureºti, 1982). Evenimentul a avut loc la Institutulde Subingineri (în prezent Universitatea „EftimieMurgu”). Neputând participa la o cinã organizatã încinstea oaspetelui, Al. Piru fiind nevoit sã fie înCapitalã a doua zi, ne-a fost încredinþat mie ºiregretatului coleg Petru Oallde sã-i þinem companiepânã la ora de searã când avea tren. Ne-am mutatde la Institut la un local din cuprinsul Complexului„Nera”, numit „Popicãrie”, pentru cã aici se organizauîn holul mare al Complexului ºi concursuri de popice.Un bar oferea participanþilor bãuturi rãcoritoare,singura bãuturã alcoolicã admisã fiind berea autohtonãa Banatului de Munte, „Ciclova”.

ªueta a demarat întrebându-l pe oaspete dacãe consideratã a fi realã împrejurarea cã Tudor Arghezil-ar fi zãrit pe Mihai Eminescu, undeva pe o stradãa Capitalei. Al. Piru ne-a asigurat cã afirmaþia fusesefãcutã de însuºi Tudor Arghezi ºi aceastã întâmplarecu valoare simbolicã era acceptatã de contemporani,mai ales cã – a adãugat el – Arghezi era înzestrat cuharul divin al Poeziei de timpuriu, iar notorietatealui Eminescu era cunoscutã de locuitorii Capitalei.„Berbecul” din mine (am în vedere comportamentulmeu cu care mã laud, dar nu totdeauna cu zodiarespectivã) mi-a dat ghes ºi le-am povestit celor doi(lui Al. Piru ºi colegului Oallde) cã l-am vãzut ºi euodatã pe Arghezi, aflându-mã în trenul care veneadin Apus, eu aflându-mã între Oradea ºi Cluj cu odublã delegaþie în calitatea mea de ofiþer alregimentului de Artilerie A.A. din Reºiþa. Între masala care mã aºezasem la vagonul restaurant ºi cea lacare se afla Arghezi însoþit de un bãrbat, foarteprobabil fiul Poetului, Baruþiu, se mai aflau treimese, încât l-am cercetat discret, observând ºi miºcareapendulatorie a capului trãdând suferinþa Poetului.Acest detaliu care întãrea bãnuiala mea cã mã aflamîn apropierea lui Arghezi l-a determinat pe Al. Pirusã ne povesteascã o întâmplare despre Arghezi ºi„Ceahlãul literaturii române”, Mihail Sadoveanu. Acestatraversa o încãpere a reºedinþei sale spre odaia deodihnã, dupã o cinã consistentã ºi a observat oslujnicã a casei care aºeza aºternutul unui pat,aflându-se într-o posturã provocatoare, încât M.Sadoveanu s-a repezit ca un hultan asupra ei, momentcând … Arghezi, aflat în grupul celor care colportauaceastã întâmplare, a luat vorba din gura celui carepovestea, subliniind: „ªi, atunci i-a cãzut ochiul îngurã, nu?” Al. Piru nu a afirmat ºi nici nu a infirmat

Continuare în pag.44


Marius Cãrbunescu

JURNAL DE TAXI(1)

Mi se întâmplã uneori ca în periplul meucitadin sã întâlnesc oameni faimoºi, celebritãþi,vedete, staruri, sau cum s-or numi prin mediileunde sunt atât de familiari. Se urcã în maºinã cuo sobrietate preocupatã, de oameni obiºnuiþi,sperând, probabil, sã nu fie recunoscuþi. Mã încearcãun sentiment ciudat, sã nu contribui ºi eu laagresiunea necunoscuþilor care-i inoportuneazã cudiscuþii improvizate pe diverse teme, cu feluritenimicuri, de parcã s-ar cunoaºte de când lumea.Ezit dacã sã îi las în pace, sau sã le vorbescformal, prefãcându-mã cã-i vãd pentru prima datã.Totuºi, aceºti oameni îºi asumã celebritatea, încâtignoranþa premeditatã n-ar fi o dovadã deimpoliteþe? De data asta o doamnã cochetã nu m-asurprins cu prezenþa ei fizicã. Pãrea o figurãcunoscutã, dar nu aveam certitudini metafizice.Abia când s-a aºternut la vorbã cu un interlocutorde buzunar, telefonul, o dimensiune aparte a fiinþeisale, acusticã, m-a fãcut sã tresar. Vocea!

Eram copil ºi mergeam sã vãd filme la videoîn sãli clandestine, improvizate la subsolul unorlocaluri. În mijlocul încãperii insalubre trona omasã de lemn, scorojitã, sub o muºama pe careera aºezat un imens cub pe ecranul cãruia jucauîn voie niºte purici coloraþi. Aveam ºi noi dinaceia acasã, numai cã ai noºtri erau alb-negru.Era suficient ca cineva sã introducã o casetãsupradimensionatã, de dimensiunile unei cãrãmizi,în carcasa de plastic, ca imaginile sã joace freneticîn faþa noastrã. Mobilierul sãrãcãcios, care contrastacu tehnologia occidentalã ce se gãsea pe el, eracompletat de vreo zece rânduri de scaune cuspãtar din lemn, incomod, ºi picioare metalice,dintre care invariabil unul era mai scurt. Iaratunci când se miºcau, fãceau un zgomot infernalîn contact cu mozaicul de pe care fusese îndepãrtatla repezealã linoleumul, pentru a nu se degradaavuþia poporului de cãtre o ºleahtã de tineri cufumuri occidentale în cap. În general se difuzaufilme cu arte marþiale, pe gustul publicului, cueroi care bãteau tot, precum Bruce Lee, ChuckNorris, Jackie Chan, Jean-Claude Van Damme,sau filme chinezeºti din aceeaºi categorie. Dar semai nimereau, ce-i drept, rar, ºi câte o nominalizarela Oscar, cu personaje care nu epatau prin forþabrutã, în schimb aveau forþa de a te þine însuspans, cu ochii pironiþi pe ecran, trãind aievea

pagini de prozã acþiunea ce se consuma sub privirile noastre timpurii.Aflasem de la un amic de pe scarã, ceva

mai mare, cã în aceeaºi salã, la ore mici, sedifuzau altfel de filme, din categoria celor interziseminorilor. Deºi, la intrare, cinefilii nocturni primeaucu generozitate, în locul programului de spectacole,un produs foarte cãutat pe vremea lui Ceaºcã,respectiv sulul de hârtie igienicã, unele scaunemai pãstrau, uneori, diverse pojghiþe unsuroase.Cu toate acestea, scârba nu putea înfrânge dorinþanoastrã de a vedea ºi alþi eroi, decât cei ai munciisocialiste.

Pe atunci eram fan Tom Cruise. Aveam oprietenã care pur ºi simplu îl adora ºi, evident,dacã doream sã-i câºtig simpatia, trebuia sã fiu lacurent cu toate scenele jucate magistral de celebrulactor. În acea salã de lumea a treia îmi þineamrãsuflarea alãturi de Maverick, în timp ce spintecavãzduhul cu al sãu supersonic, sau clipoceam suavla scenele mai tandre, când se întorcea din misiuneºi se strecura poznaº lângã frumoasa Charlie.Alteori, mã lãsam furat pentru o clipã de iluzia cãsunt nãscut de ziua Americii, pe un alt meleag. ªitoate acestea mijlocite de vocea care se afla acumlângã mine. Irina Margareta Nistor. Acea vocepuþin guturalã, deºi uneori surprindea prin tonalitãþiînalte, care eufemiza la sânge limbajul colorat albãieþilor de cartier, la fel de coloraþi. O voceparodiatã îndelung, sursã de miºtouri post-decembriste, pentru cã nicio înjurãturã pe miculecran nu putea depãºi suprema ingerinþã: „Lanaiba cu tine!”. Dar cu atât mai fermecãtoare.

Sã tot fi trecut jumãtate din cursã cândm-am hotãrât sã-mi dezleg limba:

¬ Nu v-am mai auzit vocea de când eramcopil. E ceva timp de atunci. ªi totuºi, parcãcontinuaþi o discuþie întreruptã ieri, odatã cusfârºitul unui film...

¬ Da, a fost o perioadã frumoasã. Din pãcateacum nu mai dublez filme. Cel mult niºte promo-uri sau recomandãri pentru cinefili.

¬ Mã bucur cã v-am întâlnit. Am devenitpuþin melancolic, gândindu-mã în câte împrejurãrim-a însoþit vocea dumneavoastrã.

Aproape ajunsesem la destinaþie, un cartiercochet de case, strivite parcã de colosul sferic cese înãlþa în plan îndepãrtat ºi poartã denumireade Arena Naþionalã. Opresc maºina în dreptulunei case, ajut la coborâre, returnez un buchet deflori, probabil primit, pe care-l aºsezasem cu grijãîn portbagaj, nu am mai auzit decât zgomotulcheii în broasca porþii, ca un clinchet de clopoþel.O voce metalicã.

38 ½ BOCªA CULTURALÃ #$$

Tempora mutanturÎntr-adevãr vremurile se schimbã, dar

rapiditatea cu care zeul Cronos învârteºte roatatimpului din ultimul an nu s-a mai resimþit înbunul mers al vieþii noastre pânã acum.

Întoarsã din þãri vestice, unde oameni, acãror caracterizare mã tem s-o fac, dorm prinparcuri ºi în locurile de joacã ale copiilor preºcolari;apoi din Gãrâna mea mult cântatã în prozã ºiversuri, unde binecunoscuta liniºte este înlocuitãde vuietul pãdurilor ºi ecoul Semenicului în zilelefestivalurilor Folk ºi Jazz, încerc sã mã repatriez(verb la modã) în Timiºoara.

Ca sã nu contactez din primele zile soborulde doamne de vârsta a treia cu multiple problemede sãnãtate (vezi penuria de medicamente), scotdintr-un raft de cãrþi ultimul meu jurnal – nuzilnic, dar „când amintirile-n trecut încearcã sãmã cheme” ºi mã bucur de maximele latine, carepremerg la câte-o sãptãmânã. Aºadar în anul2015: „Non scholae, sed vitae discimus” (nu pentruºcoalã, pentru viaþã învãþãm) sau „Factus docere –convivari docere” (sã-i învãþãm pe alþii prin fapte,sã-i învãþãm împreunã); apoi Biblia – cap. Corinteni1-13 „Unde dragoste nu e, nimic nu e” (deciM.Preda citea Biblia). Mã întreb de ce nu suntemmai modeºti ºi-l evoc pe Steinhardt, care sespovedea: „Doamne, miluieºte-mã pe mine pãcãtosulpentru cã nu ºtiu sã fac nimic”. Multe alte citatemã încântã, apoi trec la anul 2016.

În primele zile la trecerea pragului în noulan n-am scris nimic apoi mi-am ales douã citate.Primul din Nicolae Iorga - „Cugetãri”.

„Zâmbetul, care e o cochetãrie, o bunãtate,n-are a face cu râsul, care e o bucurie ºi curânjetul, care e o batjocurã. Cei mai mulþi oamenirânjesc”.

Iar dupã ce avocata mea m-a plimbat pe lapoliþia economicã ºi la procuratura din Deta învederea unor declaraþii privind „restitutio inintegrum” a celor moºtenite de la pãrinþii mei,mai notez din Antoine de Saint-Exupery: „Nu sepoate trãi din frigidere, din politicã, din bilanþuriºi cuvinte încruciºate. Nu se mai poate trãi fãrãpoezie, culoare, fãrã dragoste” (scrisoare cãtregeneralul Chambe – iulie 1943).

Oare presimþeam cã în anul în curs (2016)ANAF-ul îmi va lipi pe uºa apartamentului cã amde plãtit statului 1.328.000 Ron în 10 zile sau voipãrãsi locuinþa (totul ce mi-a rãmas din muncacinstitã a pãrinþilor mei)? Un domn directoreconomic din Bocºa a murit la câteva ore dupãprimirea ºtirii ºi avea 63 de ani. Eu nu le-amfãcut pe plac pseudo-notarilor la 79 de ani ºi n-ammurit.

Notez în urma faptului intrus doar atât:

„Iatã cã m-am lãsat de meseria de intelectual”.Dacã academicianul Pleºu zice: „Intelectualii auca meserie efortul de a înþelege” – eu nu maiînþeleg nimic.

Îmi continui însã notãrile pânã în iunie2016 când am înþeles în sfârºit, cã banii trimiºi deBucureºti au fost ridicaþi de aºa ziºii notari,mandataþi de noi, oameni în vârstã, rãmaºi singuriîn bãtaia vântului sorþii.

Paginile sunt brãzdate de tristeþe, de angoasãajunsã la disperare. Multe înmormântãri, multepomeni ºi reqviemuri ºi aici pe mândrul ºes bãnãþeanºi în Banatul Montan idilic ºi dedicat credinþei ºiîn faþa nãvãlitorilor ºi vremurilor cu ciumã ºifoamete. De aici probabil citate repetate din ArthurSchopenhauer, sceptice ºi de un pesimism malignca de exemplu: „Credinþa ºi ºtiinþa se comportãîntre ele ca cele douã talere ale unui cântar; cândunul se ridicã, coboarã celãlalt”.

Când diavolii dominã un an de pominã, eiscuturã frunzele din pomul pãcatelor timp de 12luni – tot ºtiutã de la bunicii noºtri. Deºi nãvãlescazilanþi de tot felul asupra Europei – continent cutradiþii civilizate ºi culturã transmisã de 2000 deani, noi aici, în inima Banatului, ne þinem bine,având încã ce mânca ºi unde dormi, dar iatã cã înzelul cu care lucreazã grãnicerii din þãri vecine,ne trimit ºi nouã þiganii noºtri retour, strecuraþiprintre sirieni, afgani ºi alþii mai întunecaþi. ªi setot întorc în curþile caselor prietenelor mele de oviaþã de pe strãzile Moise Nicoarã, Tigrului, bul.M.Viteazul ºi alte nume istorice.

Se întorc ºi în blocuri, acolo unde au reuºitcu 10 ani în urmã sã ocupe un apartament, pecare îl tot închiriazã spre bucuria locatarilor.

Ba se instaleazã ºi pe aleile principale alecimitirelor, întrebându-ne „Ce faci vecino? N-aiservitoare care sã-þi scoatã buruiana? Iaca, noiavem servitori români, care lucrã pentru noi”.Când vrei sã le rãspunzi, apare câte un îndoliatmaleabil ºi-þi atrage atenþia sã taci, cã indivizii îþidãrâmã seara crucea mormântului, care nu maieste „locul de veci” aºadar.

Ieri þiganca Savem, dintr-un sat, Fârdea, delângã Fãget, îi zise bãrbatului harambaº de lângãea, când acesta m-a salutat (chipurile): „De cesaluþi, mãi, nu vezi cã nu are culturã ?”

Ne-am pierdut într-adevãr calitatea deintelectual. Nu mai înþelegem nimic în vâltoareavremurilor, care s-au schimbat...

Prof. Edith Guip Cobilanschi

Timiºoara, 20 sept. 2016


Limba românã,încotro?

De câþiva ani încoace, 31 august este marcatca Ziua Limbii Române. Având în vedere cã suntemîn ajunul Centenarului Marii Uniri, iar limba estecomponenta esenþialã a identitãþii noastre naþionale,ar fi fost de aºteptat ca evenimentul sã prilejuiascãample manifestãri culturale. Dacã nu altceva, ar fitrebuit omagiatã dârzenia cu care limba românã,cu obârºia ei „de la Râm” a dãinuit într-o mare deslavi ºi huni, menþinându-se autenticã ºi unitarãºi amintiþi cei care ºi-au adus contribuþia laîmbogãþirea ºi rãspândirea ei: dascãli de seamã,lingviºti, filologi ºi scriitori. Din pãcate, cu miciexcepþii, Ziua Limbii Române a trecut neevidenþiatãpe plan intern, diriguitorii de la Culturã considerândsuficientã organizarea unor evenimente în marileoraºe ale lumii, care sã promoveze limba românãºi sã aducã în prim-plan valorile noastre culturale.

Fãrã a avea studii în lingvisticã sau filologie,ci doar un profund respect pentru limba românã,insuflat de profesori dedicaþi, ºi o imensã dragostepentru cuvântul scris, dobânditã în urma unuitemeinic ºi îndelung exerciþiu de lecturã, mã întreb,preocupatã de evoluþia limbii mele materne: Dincolode un festivism, mai mult sau mai puþin manifestat,încotro se îndreaptã azi limba românã? Dupã pãrereamea, atentã fiind la cum se vorbeºte ºi se scrie înprezent, limba românã este un organism bolnav.Parazitatã, mai mult ca niciodatã, de cuvinte strãine(a mai avut parte odatã, de o invazie de franþuzisme,dar nu de o asemenea amploare) blocatã în expresiistereotipe, nãscute dintr-un vocabular minimalist(în special al realizatorilor ºi moderatorilor deemisiuni tv), maltratatã în scris, prin încãlcarearegulilor ortografice, ortoepice ºi de punctuaþie ºivulgarizatã de bloggeri ºi aºa ziºi scriitori care, înnumele unui realism prost înþeles, utilizeazãnonºalant trivialitãþi ºi cuvinte argotice, „limbanoastrã numai cântec” tinde sã se transforme într-un zgomot vãtãmãtor pentru urechile celor care îiapreciazã complexitatea, subtilitãþile ºi mu-zicalitatea. Mai ales cã, tot mai des, cei puþinicunoscãtori de reguli gramaticale cer ca ºi lingvisticasã funcþioneze pe principii democratice, iar variantacorectã a unui cuvânt sã nu mai fie stabilitã deacademicieni, dupã cercetãri ºi studii îndelungate,în baza logicii ºi ºtiinþei, ci sã fie impusã demajoritate, alegându-se forma cea mai uzitatã.Astfel cã, vom cere cu toþii sã ni se dea „decât unmãr”, vom folosi mai mult ca perfectul în variantaBãsescu (adicã „douã nave se scufundaseu”) ºi vompotrivi i-ul final al substantivelor articulate laplural dupã bunul plac sau în funcþie de starea despirit.

Cei care emit asemenea aberaþii pretexteazãcã limba este un organism viu, care evolueazã ºinu ne mai putem supune vechilor reguli, rigide ºiconstrângãtoare. Este adevãrat, limba este unorganism viu, dinamic, versatil ºi, ca orice organism,necesitã îngrijire. Asemenea unui arbust, trebuiecurãþatã de uscãturi (forme învechite) ºi paraziþi(forme incorecte), fertilizatã, îmbogãþitã. Dupã câteîmi amintesc din gimnaziu, limba însãºi aremecanismele ei, interne, de îmbogãþire, prinderivare, compunere ºi conversiune, ºi externe,cuvintele împrumutate, neologismele, ce îi dau unsuflu nou, adecvat timpului ºi realitãþii. Dar acesteadin urmã trebuie adoptate cu mãsurã, atunci cândnu au corespondent în limba românã (în domeniispecifice, mai ales în cel tehnic în zilele noastre)ºi nu doar de dragul de a înlocui, din snobism, uncuvânt românesc cu unul preluat din limba englezã.Din pãcate auzim tot mai des cum moderatoriiunor emisiuni tv se „focuseazã” pe un obiectiv sauo problemã ºi suntem asaltaþi de reclame ce neprezintã „branduri” noi de sãpunuri „soft” ºi alimente„crispy”.

Douã fenomene observate în ultimul timpmi-au dat de gândit. Nu de mult, site-ul DEXonlinea pus în discuþie problema formelor greºite alecuvintelor care apar uneori ºi în DEX. A fostpropus pe facebook un sondaj în care participanþiierau întrebaþi cum ar dori sã fie tratatã aceastãproblemã, cu variantele de rãspuns: a) Variantelegreºite nu au ce cãuta în dicþionare, b) Variantelegreºite sã trimitã cãtre formele corecte (ca acum)ºi c) Variantele greºite sã aparã, dar numai cu oexplicaþie a greºelii. Doar 1/8 din respondenþi îºidoresc dicþionare „pure”, restul vor ca dicþionarelesã îi îndrume spre formele corecte (variantele a ºib). Rezultatele sondajului nu pot fi consideraterelevante, datoritã numãrului prea mic derespondenþi, dar e foarte probabil ca ºi la uneºantion reprezentativ, proporþia dintre cei careau nevoie de o formã greºitã a cuvântului pentrua o identifica pe cea corectã ºi cei care ºtiu formacorectã ar rãmâne la fel. Inevitabil, apar întrebãridespre gradul de culturã al românilor ºi interesullor pentru o vorbire corectã ºi îngrijitã. Mai multdecât sondajul în sine, au fost însã interesantediscuþiile pe care acesta le-a suscitat. Au fostpãreri pro ºi contra impunerii unor norme strictede gramaticã ºi a necesitãþii folosirii doar a formelorcorecte ale cuvintelor. S-au gãsit destule persoane,care, în spiritual acelui „merge ºi aºa” specificromânesc, sã afirme cã trebuie admise ºi cuvintelegreºite, de vreme ce ele sunt cunoscute de toatãlumea ºi folosite de o mare majoritate. Lipsã deculturã? Dezinteres pentru limba românã? Saudoar o tendinþã, înrãdãcinatã în firea românuluide a încãlca toate regulile?

Tot în mediul virtual am mai remarcat otendinþã. Am vizitat mai multe blog-uri ºi site-uri

40 ½ BOCªA CULTURALÃ %&&

La ceas aniversar

Mulþumesc lui Dumnezeu cã aceasta revistã asupravieþuit în timp, mai ales în societatea actualãcând presa de culturã se lectureazã numai în cercuriselecte. Cu aceastã ocazie vreau sã mulþumesc doamneiredactor ºef Gabriela ªerban cã m-a publicat aproapeîn fiecare numãr al acestei reviste.

Bocºa Culturalã

doamnei Gabriela ªerbanAici la BocºaPe meleagurile lui Tata OanceaGraiul s-a unit cu Pãmântulªi Dumnezeu pune versul coroanãPe capul lui Iisus.

În acest þinut binecuvântatCuvântul pãrinþilor noºtriE purtat de jocul de brâuPânã în grãdina Raiului.

Cãrþile de la bibliotecãªi revista apãrutã aiciAduc în acest loc iubit de DumnezeuCãldurã în sufletul omului.

Iulian Barbu

LA NUMÃR JUBILIAR

BOCªA CULTURALÃ, prestigioasa revistã deculturã aflatã la cel de-al nouãsprezecelea an de laînceputuri, a ajuns la aniversare jubiliarã ºi îºisãrbãtoreºte apariþia numãrului „100”!

Cu o prezentare graficã excelentã de la copertãpânã la ultima paginã, cu fiecare numãr editat, revistaare o þinutã remarcabilã. În paginile ei au publicatscriitori, critici ºi artiºti consacraþi din: Timiºoara,Lugoj, Reºiþa, Caransebeº, Bocºa, Oraviþa ºi chiar…Bucureºti. Spaþiul revistei nu se restrânge numai laarealul Banatului, din contrã, este deschis oricãruicolaborator instruit ºi iubitor de culturã, artã, frumos.

Sufletul acestei reviste este doamna Gabrielaªerban, managerul bibliotecii bocºene „Tata Oancea” ºicoordonatorul publicaþiei, omul care se implicã atât demult în tot ceea ce înseamnã activitate culturalã sauacþiune comunitarã localã.

Nu în ultimul rând îl felicitãm pe domnul GheorgheJurma, om de culturã, critic ºi istoric literar de renume,consilier editorial care, cu dãruire, altruism ºi cunoaºtere,contribuie la apariþia fiecãrui numãr al revistei.

Dorim BOCªEI CULTURALE un sincer ºi cãlduros„La mulþi ani”!

Ion GrecuMuzeul Banatului Montan Reºiþa

de literaturã, unde tineri scriitori ºi poeþi îºiposteazã scrierile. M-a frapat multitudineade greºeli gramaticale ºi de ortografie dinpostãrile respective. ªi nu este vorba despresubtilitãþi, ci de încãlcarea unor normeelementare, pe care orice elev ajuns la finalulºcolii primare ar trebui sã le fi deprins, nuprin înþelegerea structurilor gramaticale, ciprin repetiþie. Punctuaþia nu e cazul sã omai luãm în discuþie, virgula desparte,nestingheritã, subiectul de predicat, iarpunctele de suspensie apar periodic dupãcinci-ºase cuvinte.

Parafrazând „Paradoxurile” lui OctavianPaller aº spune cã se scrie mult ºi prost /greºit ºi se citeºte extrem de puþin.Îngrijorãtor este cã tinerii aceºtia puþincunoscãtori de gramaticã ºi ortografie, fãrãun minim de lecturi la activ, care însã seviseazã scriitori, prin blog-urile deþinute sausite-urile ce le gãzduiesc, fãrã nicio selecþie,scrierile, devin exemplu pentru cei de vârstalor, formatori de opinie, ei sunt cei care vorimpune direcþia în scurt timp.

Climatul socio-cultural actual este unulostil limbii române, invadatã ºi agresatã dintoate pãrþile. Puþini sunt, din pãcate, ceicare luptã ca „limba ce-o vorbim” sã nu setransforme într-o pârloagã, sã nu fie potopitãde englezisme, cuvinte greºit scrise sau rostiteori folosite inadecvat, parazitatã ºi sufocatãde expresii cu iz de mahala: câteva reviste,printre care ºi cea de faþã, ce include douãrubrici permanente de explicare a limbiiromâne, Radioul Naþional ºi TVR.

Nu ºtiu de unde ar trebui sã înceapãprocesul de stopare a degradãrii limbii române.Poate din ºcoalã, unde e necesar sã se punãaccent mai mult pe însuºirea de cãtre elevia regulilor de gramaticã ºi ortografie, pecunoºtinþe pragmatice, ºi mai puþin peelemente pur teoretice sau pe analizastructurilor gramaticale complicate, de nivelacademic. Cu siguranþã, existã mecanismede protejare a limbii române ºi factori capabiliºi în mãsurã sã gãseascã soluþii pentru a omenþine la un nivel morfologic ºi funcþionaladecvat, stopându-i degradarea. Trebuie însãsã se acþioneze cât mai repede, având învedere viteza cu care mijloacele de informareîn masã (în special internetul) reuºesc sãimpunã în memoria unora erorile de scriereºi vorbire ºi o limbã neîngrijitã, robotizatã.Altfel, în câþiva ani, pe 31 august nu vommai avea ce sãrbãtori. Eventual, vomcomemora limba românã…

CAMELIA TAMAª


Rubricã de Prof. Stela BoulescuLiceul Teoretic „Tata Oancea”

Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim corect rect rect rect rect româneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!

Omonimia a fostºi va fi o temã deinteres pentru iubitoriiexprimãrii corecte.Cuvântul omonim

provine din limba francezã (homonyme).Ca etimologie, el este compus din doitermeni: homo - la fel ºi onimus - nume,ambii provenind din greaca veche. Dacã sinonimele ºi antonimele trebuie sãreprezinte pãrþi de vorbire identice,omonimele pot fi: - pãrþi de vorbire diferite: sare(subst.) ºi (el) sare (verb); cascã (subst.) ºi(el) cascã (verb) etc..

- pãrþi de vorbire identice: subst.broascã (animal) ºi broascã (lauºã); subst. leu (animal) ºi leu(unitate monetarã) etc.

Existã situaþii în care unele cuvinte sescriu la fel, dar se pronunþã diferit(omografele): háinã - haínã; ácele – acéle,sau termeni care au aceeaºi pronunþare, darse scriu diferit (omofonele): neam – ne-am;nai – n-ai etc. Dificultãþi sunt mai ales în cazulomonimelor ºi al cuvintelor polisemantice cuforme duble sau triple de plural, pe care uniivorbitori le folosesc greºit. Vom enumeradoar câteva exemple, toate începând cuaceeaºi literã:sg. cap: - pl. capete (neutru) - organe anatomice- pl. capi (masculin.) - conducãtori- pl. capuri (neutru.) - promontorii (geograf.)sg. cãmin-pl. cãmine (neutru) – instituþii-pl. cãminuri (neutru) - sobesg. ciubuc-pl. ciubuce (neutru) – pipe-pl. ciubucuri (neutru) - bacºiºurisg. colþ – pl. colþi (masculin) - dinþi lungi la animale– pl. colþuri (neutru) - unghiuri (în geometrie)sg. complex-pl. complexe (neutru) – tendinþã decomportare

-pl. complexuri (neutru) - construcþii sg. corn– pl. corni (masculin) - instrument muzical;– pl. cornuri (neutru) - produs de panificaþie,în formã de semilunã– pl. coarne (neutru) - formaþie osoasã pecapul animalelorsg. cot-pl. coate (neutru) – parte din mânã-pl. coturi (neutru)- meandre, tuburi-pl. coþi (masculin)- unitate de mãsurãsg creier:- pl. creieri (masculin) - organ anatomic- pl. creiere (neutru) - conducãtori, persoanesg. cristal-pl.cristale (neutru) – minerale-pl. cristaluri (neutru) - obiectesg. curent:- pl. curente (neutru) - miºcãri de ideiliterare, artistice- pl. curenþi (maculin) - miºcãri de aer O altã „capcanã” a limbii noastre oreprezintã structura ca ºi. Este folositã greºitîn locul termenului ca: ca ºi elev (corect – caelev); ca ºi pãrinte (corect - ca pãrinte).Aceastã construcþie nu anuleazã cacofonia ºio întâlnim adesea în sintagme de tipul: ca ºicoleg (corect – ca bun coleg); ca ºi cântãreþ(corect – ca talentat cântãreþ) etc. Trebuieºtiut cã existã situaþii în care asocierea ca ºieste corectã:

- în locuþiuni – ca ºi cum, ca ºi când- în anumite enunþuri: Unii scriitori ca

ºi (la fel ca) unii actori pot fi modele pentrutinerii talentaþi.

42 ½ BOCªA CULTURALÃ '((

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente

Gabriela ªerban

„Bucuria culorilor” –In memoriam Leon Trofin

Potrivit tradiþiei, în fiecare an, în perioada 1– 8 martie, Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”Bocºa pregãteºte un eveniment al primãverii ºi aldragostei. Un eveniment-mãrþiºor prin care sãbucure sufletul oamenilor ºi al doamnelor în special,un eveniment care sã sãrbãtoreascã plecarea ierniiºi culegerea primelor calde raze de soare aleprimãverii care, plãpândã, se iþeºte cu smerenie.

Marþi, 6 martie 2018, la sediul biblioteciibocºene, în sala Centrului de tineret „Vasiova”, aavut loc vernisajul expoziþiei de picturã intitulatã„Bucuria culorilor”, purtând semnãtura unui regretatbocºean, Leon Trofin, prieten ºi colaborator alinstituþiei gazdã.

Leon Trofin s-a nãscut în 18 februarie 1950la Iaºi ºi s-a stins din viaþã în 11 aprilie 2015 laBocºa. A fost absolvent al Politehnicii din Timiºoara,Facultatea de Electrotehnicã ºi Electroenergeticã,ºi din 1975 locuieºte în Bocºa. Om harnic, inteligent,educat, priceput, dotat cu rãbdare ºi mãiestrie, afost pasionat de artã: picturã ºi sculpturã.

Dupã 1989 Leon Trofin deschide un restaurantde lux, o afacere de familie, toþi membrii familieifiind foarte pricepuþi ºi gospodari. ªi arta culinarãera o pasiune a sa, reuºind sã cucereascã majoritateaclienþilor care-i treceau pragul. Mâncarea gustoasã,servirea ireproºabilã, tablourile care împodobeaupereþii, mobilierul sculptat de Leon, întreagaatmosferã deosebitã emanatã de acest spaþiu îicucereºte ºi pe cei de la TVR Timiºoara, încâtprietena noastrã Diana Trocmaier realizeazã unreportaj despre artist ºi afacerea sa. Acest lucruse întâmpla în perioada 1999-2000, perioadã încare Vasile Bogdan ºi Diana Trocmaier, împreunãcu o echipã a TVR Timiºoara, se aflau la Bocºapentru realizarea filmului dedicat lui Tata Oancea,iar biblioteca bocºanã devenise partenerã în acestproiect.

Leon Trofin era deosebit de modest ºi cugreu reuºeai sã-l faci sã se destãinuie, sã vorbeascãdespre el, despre munca lui, despre reuºitele lui.Era un om educat, citit, un om cu preocupãrifrumoase, care nu voia „sã facã paradã” (aºaspunea) din aceste preocupãri. Iar activitateaculturalã desfãºuratã de biblioteca din Bocºa l-afascinat ºi a sprijinit-o întotdeauna cum ºi cât a

putut, devenind, nu doar unul dintre sponsorii ºisusþinãtorii acesteia, ci unul dintre prieteniiapropiaþi.

Despre arta lui Leon Trofin s-a exprimat înmod elogios artistul plastic reºiþean Gustav Hlinka,plãcut surprins de ceea ce a vãzut expus: „Picturalui Leon Trofin aratã a picturã de demult, este opicturã a perioadei impresioniste, aº putea spune.Sunt aici mai multe lucrãri care aratã cum Leona trecut de la o fazã la cealaltã. Îmi place foartemult peisajul. A folosit culori de apus aducându-leziua. Pãcat cã nu mai este printre noi. Era foartebun. Naturile statice sunt diverse ºi a folositmult culorile de varã. Excelent lucrate. Se vorbeaaici despre mãiestria lui. Da. Se observã mãiestriaartistului; a fost un om care a ºtiut ce sã lase înurmã ºi ce sã prezinte celor care au rãmas. Iardacã are urmaºi care picteazã - copiii, nepoþii – sãnu renunþe, cã e posibil sã-l moºteneascã.”

Despre omul Leon Trofin au vorbit câþivadintre participanþii la eveniment. Printre altele,pãrintele Doru Melinescu, coordonatorul Centruluide tineret „Vasiova” mãrturisea: „Domnul Leonera unul dintre oamenii care, orice lucru l-ar fifãcut, îl fãcea cu tot interesul ºi cu toatãseriozitatea. Aºa l-am perceput eu din cât l-amcunoscut. De aceea se vede clar cã ºi pe parteade picturã, ºi de sculpturã, dar ºi gastronomicãera foarte priceput. Lucrul acesta ar trebui sã fieun exemplu nu numai pentru cei tineri, ci pentrunoi toþi. Din pãcate, în societatea de astãzi ne-amobiºnuit sã „fuºãrim” lucrurile, sã mergem peprincipiul „las cã-i bine ºi aºa”. Ori asta nu-i înregulã. De aceea îl apreciam mult pe dl. Leon, cãfãcea lucrurile cu multã seriozitate ºi dãruire.Discreþia pe care a avut-o, smerenia, este unlucru pozitiv în relaþia omului cu Dumnezeu, iaratunci când vorbesc lucrurile despre tine, atunciacele lucruri sunt bine fãcute. ªi din acest punctde vedere dl. Leon este un exemplu pozitiv.Povesteau oamenii cã dacã nu te încadrai înregulile pe care dl. Leon le-ar fi impus înrestaurantul lui, nu îl puteai frecventa. Acestlucru mie mi s-a pãrut o dovadã de demnitate.Pentru cã, doar pentru câºtig nu trebuie sã accepþipe oricine ºi orice. Aºa ar trebui sã facem fiecaredintre noi. Sã nu acceptãm compromisuri în viaþãpentru un câºtig imediat. Trebuie sã fii demn,pentru cã doar aºa poþi deveni o personalitateputernicã. Iar domnul Leon aºa a fost.”

ªi consilierul local, inginerul Petru Prorocu,îºi aminteºte cu drag ºi emoþie de colegul sãu defacultate Leon Trofin, de colegul sãu de serviciu ºi


de prietenul sãu Leon. Povestea cât era de priceputLeon ºi câte preocupãri avea ºi cum, atunci cândlucrau la Uzina din Bocºa ºi exista un Cenaclu alrebusiºtilor, Leon era unul dintre cei mai pricepuþiºi inventivi rebusiºti.

A fost o întâlnire de suflet. Deºi într-uncadru relativ restrâns, s-au întâlnit câþiva oamenicare l-au iubit ºi l-au preþuit pe acest minunat omharnic ºi priceput. Familia, prieteni, artiºti plastici,cu toþii au vizionat reportajul dãruit de TVRTimiºoara: „O afacere de familie”, reportaj realizatde Diana Trocmaier. Timp de aprox. 20 de minuteLeon Trofin a povestit despre preocupãrile sale.Leon Trofin ne-a vorbit ºi ne-a fost alãturi.Mulþumim, Vasile Bogdan, Diana Trocmaier ºiTVR Timiºoara pentru acest moment emoþionant.

Evenimentul a fost organizat de BibliotecaOrãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa ºi moderat deGabriela ªerban, în parteneriat cu Uniunea ArtiºtilorPlastici Filiala Reºiþa (preºedinte Gustav Hlinka)ºi Centrul de tineret „Vasiova” (pr. Doru Melinescu),cu sprijinul TVR Timiºoara (Vasile Bogdan) ºiTransProtector Reºiþa (Ionel Pau).

Mesajul a fost unul clar: faptele vorbescdespre noi. Iar Leon Trofin, el însuºi un personajºi un model demn de urmat, îºi meritã cu prisosinþãlocul de cinste pe harta culturalã a oraºului Bocºa.

44 ½ BOCªA CULTURALÃ )**

ca fiind realã întâmplarea, ci doar s-a amuzat. Eu,încurajat de atmosferã, l-am întrebat pe un tonserios dacã pot spune, metaforizând, cã l-am vãzutºi eu pe Poetul – Luceafãr, Arghezi fiind un fel de„releu” diacronic. Întrebarea mea, deºi nãroadã,nu l-a amuzat pe oaspete, ci m-a îndemnat sãverific, când mã voi simþi inspirat, metafora „releului”.

Sadoveanu a rãmas în discuþiile noastre, Al.Piru povestindu-ne cã celebrul epigramist Pãstorelîl diviniza pe Sadoveanu ºi, în consecinþã, a lansatîn lumea literaþilor din Capitalã un fel de madrigal,care era adresat celor care îl socoteau a fi filorus,date fiind implicãrile sale în diverse instituþii alestatului socialist român. Madrigalul cu pricina sunaastfel : „Sadoveanu – filorus / Stã cu curul spreApus / Ca s-arate- Apusului /Cum e faþa rusului”.

Pãstorel, departe de a fi scriitor prolific cafratele sãu, Ionel Teodoreanu, era popular ºi îmiamintesc cu câtã plãcere îi citeam eseurile culinareºi „ecogstrozovice”, cum le numeºte Marian Popaîn micul sãu dicþionar de literaturã românãcontemporanã. Astfel de prezenþe cu caracter boemicalimentau literatura de un anumit fel ºi vor apãreaîn 1973 într-un volum cu titlul Gastronomice.

Boema lui Pãstorel, pe numele sãu oficial-identitar Alexandru Osvald, era frate cu IonelTeodoreanu, fiind fiul unui magistrat din Dorohoi.„Demonul aducerilor aminte” nu mã lasã ºi nu potîncheia neamintind câteva urmãri pe care le aveauromanele lui Ionel Teodoreanu. Copil fiind, eu ºicu fratele meu, care s-a stins din viaþã la nici 30de ani, înghiþit de valurile Mãrii cele Negre,lucram în vacanþa mare la curãþatul ierbii,

buruienilor, de pe calea feratã, unde tatãl nostruera cantonier. Citeam pe rând, când unul cândcelãlalt, povestirile despre Dãnuþ, Monica º.a. dincunoscutul roman La Medeleni, când unul citea,celãlalt îºi vedea de buruienile dintre ºine ºitraverse, atent dacã auzea vreun tren ori vagonetulpicherului sau ºefului de echipã. Fratele meu apromis grav cã dacã va avea, dupã cãsãtorie, ofatã, îi va da numele Monica, dacã va fi bãiat, îlva chema Dãnuþ. ªi, într-adevãr, prima fetiþã pecare a avut-o dupã ce s-a cãsãtorit s-a numitMonica, azi o bãbuþã pensionarã. Era tare mândrude ea, a încercat sã-i adauge un frãþior pe caresã-l boteze Dãnuþ, dar nenorocirea s-a produs,dupã ce se îmbogãþise cu încã o fetiþã, Violeta…În rãgazul prânzului, cu noi cei de la iarbã seaflau ºi câte unul sau doi sãrãntoci din diversepãrþi, venind sã-ºi îmbunãtãþeascã traiul. Într-ovarã, ne însoþea în echipa „buruienarilor” o Floricãdin Bihor cu vreo doi, trei ani mai mare decâtmine, cel care aveam 14-15 ani. Într-o zi ne-amdus la pârâul de hotar dintre localitãþi (Câlnic ºiEzeriº), unde sub rãdãcinile arinilor se gãseauraci (despre care ºtiam cã-i „pescuia” adesea unvecin). Ne-am bãgat ºi noi, cu pantalonii suflecaþi,Florica îºi puse poalele în brâu ºi scotocea cugrijã. Eu scãpam din când în când palmele pe subpoalele Floricãi, pânã ce aceasta s-a ridicat întoatã verticalitatea ei ºi, cu mâinile în ºolduri, m-a apostrofat : „Vãsãlie, inde draci, caþi tu raci ? Pela mine printre craci ?”. Nu mã dezvinovãþam, bachiar mã hlizeam, cãci tot ea, Florica din Bihor,îmi zicea adesea astea vorbe : „Vãsãlicã, clop decipcã / Vin la noi prã duminicã, / ªi ne-om fierbedouã ouã / ª-om-pãþi dragostea-n douã”.

ªi aºa cu voie bunã l-am condus la tren pemarele profesor Al. Piru.

Citim ºic â n t ã mîmpreunã labibliotecã

Ziua Interna-þionalã a CitituluiÎmpreunã a fostmarcatã ºi de Biblio-teca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa, Caraº-Severin.

În 1 februarie 2018 Citim Împreunã Româniacelebreazã Ziua Internaþionalã a CitituluiÎmpreunã, un eveniment global marcat demilioane de oameni în peste 100 de þãri, organizatde Lit World. Astfel cã, în aceastã zi, în ºcoli ºibiblioteci s-au organizat evenimente de lecturãîmpreunã.

ªi biblioteca bocºanã s-a alãturat acestuifrumos proiect de promovare a cãrþii ºi a lecturiiºi, împreunã cu elevi de la Liceul Teologic

Baptist Reºiþa, Filiala Bocºa, au citit poveºtiºi poezii, iar copiii au pregãtit o surprizã – uncântecel dedicat cãrþii ºi lecturii.

Aºadar, joi, 1 februarie 2018, de laora.10.00, la sediul Bibliotecii Orãºeneºti „TataOancea” din Bocºa, elevi ai clasei a III-a de laLiceul Teologic Baptist Reºiþa, Filiala Bocºa,însoþiþi de dna. înv. Delia Drãgan, au lecturat,împreunã cu elevi voluntari ai Liceului Teoretic„Tata Oancea” Bocºa, poveºti pe teme educative,dar ºi poezii din lirica unor cunoscuþi poeþiromâni. Carina Marin, Elena Marcu ºi AlvinBurian au fost elevii voluntari care, timp de oorã, au citit pentru mai micii lor colegi, aucântat împreunã cu ei ºi i-au plimbat prinbibliotecã, printre cãrþi, devoalând pasiuneapentru carte ºi citit, dar ºi pentru picturã ºialte arte. Organizatorii au rãsplãtit participanþiicu diplome ºi calendare, dar, mai ales, cumulte fotografii, ceea ce s-au dovedit a fi peplacul tuturor. (Gabriela ªerban)

(Urmare din pag. 36)

La taifas cu Al. Piru


Anca Coon

Lilac Girls byMartha Hall Kelly-a story of the heart

As winter settles down in the PacificNorthwest, I find myself more indoors thesedays, cooking or running after an almost 2 yearold, leaving evenings for some reading, wellmore like reading and sipping on wine.On one of my many trips tomy loved Costco store, Ialways peruse down the booksselection in the hunt forupdating my book collection,not that I need more books,but you can never haveenough books. So I picked upa new book, “ Lilac Girls”, atfirst it was the cover, thepretty purple color, thatcaught my eye, but also thelittle description of the bookof being set during the WorldWar II time and based ontrue events and actual people.My grandpa, Gioni, was aWorld War II veteran, and mygreat unclePubi was aprisoner of war during theWorld War II. So this bookwas a bit more touching thanthe usual books well eachbook touches me one way oranother, yet they all tell astory.The author of the book,Martha Hall Kelly, wrote LilacGirls after a long researchthat included trips to Polandand France, meeting with survivors from theWar and visiting places that held thousands ofprisoners. My heart sank when I saw thepictures where these pour souls were heldagainst their wills for being humans and bornin a beautiful but poor country. I hope no onewill ever have to see those times again.The book has touched me in a deep way, I hadto take a few days to digest what I had read.We go about our life, busy with vacations,work, family, but we forget what our ancestorshave gone through.The benefactor/heroin was a real person whoprovided aid to a lot of individuals thatimmigrate to USA if possible and some werenot as lucky, but still received well packageswhen possible. And after the war started, shehelped women by given them a bit more

dignity, some self esteem, and understanding. Inthe same story, you get wrapped in the life ofCaroline Ferriday and her emotions towardsthese pour souls who did not had much of achoice.I found the nickname of “ the rabbits”, verysad, and hurtful, and what a ordeal was to begiven a name all due to being a guinea pig forthe infamous want to be medical geniuses, andI am being facetious about medical geniuses asno one should be allowed to practice medicine

when using children for theirown visions.The book shows the trueevents of those god awfulyears, the suffering ofindividuals who were abusedand malnourished to the pointof death, and destroyedemotionally until they gaveup.My grandparents on myfather’s side are not with usanymore, but their war storiesare still vivid in my mind, asa young child sitting on thefloor, listening to Grandparecalling how he ran awayfrom the German soldiers,how german soldier atetoothpaste on bread, as nonehad much to eat, how bothGrandparents came toRomania from Basarabia,present Moldavia, and thesoldiers at the border took alltheir worldly possessions, andchanged their last name. Inthe end one brother end upwith the last name of “ Ioan”,and the other brother end up

with the last name of “ Ion” ( my dad side).It’s interesting the story of our ancestors andwhere it takes us.I hope you enjoy the book as much as I did.It’s a story of the heart.

46 ½ BOCªA CULTURALÃ +,,

Au debutat în revista „Bocºa culturalã” de-a lungul celor 100 de apariþii scriitori vizibili sau maipuþin vizibili, importanþi sau mai puþin importanþi, dar pentru care, cu certitudine, revista „Bocºaculturalã” reprezintã un prim pas ºi trebuie sã facã parte din CV-ul lor literar.

Între scriitorii vizibili, cunoscuþi, care au debutat în paginile „Bocºei culturale” îi putem amintipe Christian Bistriceanu ºi pe Olivera Stoianovici. Cred cã nu greºim nici în cazul poetului dialectalGheorghiþã Brebenar. ªi suntem bucuroºi sã salutãm debutul unor scriitoare deosebit de talentate precumCristina Sãrãþeanu ºi Helen Toia.

Pe bocºanca Helen Toia am cunoscut-o pe reþelele de socializare ºi am invitat-o sã debuteze înacest numãr 100 al revistei noastre. N-a mai publicat nicãieri, dar ºi-a editat un volum de gânduriintitulat „Lacrimã ºi zâmbet”, apãrut la Timiºoara, editura Gordian în anul 2017.

Debuturi în revista „Bocºa culturalã”

Mã numesc Helen Toia ºi m-am nãscut printre fulgide nea, în data de 30 decembrie 1968, în oraºulBocºa! Copilãria ºi adolescenþa mea le-am trãit totaici, printre oameni dragi ºi locuri minunate! Mi-am continuat viaþa apoi în Timiºoara, cãlãtorindpe drumul vieþii printre speranþe, vise, iubire,deznãdejde ºi tot ceea ce se cheamã viaþã!Atunci când destinul m-a îngenunchiat cel maidureros, prin plecarea la cer a celui mai drag om alsufletului meu, atunci când cuvintele au putut sãpovesteascã despre asta, am scris cartea... Lacrimãºi zâmbet... Dãruiesc aceastã carte cu dorinþa de a fide ajutor celor care trec prin aceastã încercaresfâºietoare ºi cu speranþa cã vor reuºi sã regãseascãdrumul vieþii mai uºor!

„Dacã e drumul uºor sau greu... ce pot sã zic?...ªtiu cã e drumul meu... Acum ºtiu cã ºi din cioburide viaþã poþi construi o cãrare nouã, dacã mergi,demn, înainte...Dar cel mai minunat lucru pe carel-am învãþat pe drumul vieþi i a fost acela cãf iecare om e un dar. . . Ne întâ ln im, dar nuîntâmplãtor... Unii ne înfig în suflet un ghimpe altristeþii, alþii ne dãruiesc iubirea... pe drumul de launa la cealaltã se nasc trandafirii...ªi-acum plecdin nou la drum...Mi-am pus în geantã vise ºiiubire... Mã druiesc vieþii... Mai ºtiu sã salt înpasul ºtrengarului... ªi când voi fi trist voi dãruilacrimile mele florilor de la marginea drumului...”(Fragment din cartea LACRIMÃ ªI ZÂMBET)

DRUMUL Pas cu pas merg pe drumul

vieþii... ºi merg mai uºor saumai grãbit...

Uneori privesc înapoi... Mãaºez pe o margine de clipã ºizâmbesc... Mã-ntind în iarbã...Respir viaþã... Ochii mi-i umplude cer... Braþele le deschid ca sãîmbrãþiºez pãmântul ºi fiecaresuflet... O lacrimã de dor las sãude universul... Ascult tãcerea...Surâsul infinitului mã înveleºteºi gândurile îmi spun câte amvãzut, cât am cunoscut, cât amînvãþat, cât am iubit, cât amiertat, cât am râs ºi cât amplâns la fiecare început ºi lafiecare sfârºit de drum, la fiecarerãscruce. . . Regretelor le-amrefuzat prezenþa... Greºelilor le-am mulþumit cã m-au dus mereuun pas înainte... Lacrimile mi-au adus mireasmã de credinþã...ºi râsul a crescut în mine grãdinide flori... Am vãzut trecând prinmine atâtea anotimpuri... Cândmi-a fost frig în suflet m-amînvelit cu rugãciune... ºi fiecarefrunzã cãzutã în toamna dez-nãdejdii îmi promitea primãveripline de soare ºi flori... Am înþelesdin toate cã fãrã iubire mor

anotimpurile din noi... ºi risipimtimpul...

Am mers pe drumul vieþiiºi am îngenunchiat, cu destinulþinându-mã de mânã... Am urlatpe dinãuntru... dar ecoul dureriimi-a adus zâmbetul sublimului...De atâtea ori mi-am aºezat capulpe umãrul lui Dumnezeu ºi i-amºoptit:

– Doamne, eu sunt o sumãa alegerilor mele ºi a oamenilorpe care mi-i i-ai dãruit... Eusunt bucãþi de timp ºi bucãþi desuflet lipite în armonii divine...

Dumnezeu mi-a zâmbit defiecare datã spunându-mi:

– Viaþa e un cântec pecare þi-l dãruiesc Eu, dar la caretu scrii versurile!

Pe drumul vieþii au fostcãrãri pe care am uitat ce-i visul...Îmi spuneam cã nu are rost sãmai visez dacã tot nu cred cã seîmplineºte! Dar azi ºtiu cã dacãnu visezi nici nu are ce sã þi seîmplineascã! Azi ºtiu sã visezchiar ºi de dragul de a avea unvis, aºa, copilãreºte, cãci fãrãvis îþi lipseºte o aripã ºi zborule imposibil!

Pe fiecare cãrare a vieþiiam învãþat sã adun bucurie dinfiecare floare... prin ele mi-amredescoperit candoarea... Cu

fiecare rãsãrit îmi desenez surâ-sul... Cu luminã divinã îmi spãlchipul... Pe buze îmi stau gânduride iubire... Ochii mei adunãfrumosul din oameni, din clipã,din toate... ºi le aºeazã în suflet...La fiecare pas am învãþat cã îngrãdina sufletului trebuie sãplantezi mereu seminþele speran-þei, ale credinþei ºi ale iubirii,prin al cãror rod poþi sã simþi ºisã te bucuri de mireasma vieþii.

Dacã e drumul uºor saugreu... ce pot sã zic?... ªtiu cã edrumul meu... Acum ºtiu cã ºidin cioburi de viaþã poþi construio cãrare nouã, dacã mergi, demn,înainte...

Dar cel mai minunat lucrupe care l-am învãþat pe drumulvieþii a fost acela cã fiecare ome un dar... Ne întâlnim, dar nuîntâmplãtor... Unii înfig în sufletun ghimpe al tristeþii, alþii nedãruiesc floarea iubirii... Pedrumul de la una la cealaltã senasc trandafirii...

ªi-acum plec din nou ladrum... Mi-am pus în geantã viseºi iubire... Mã dãruiesc vieþii...Mai ºt iu sã sa l t în pasulºtrengarului... ªi când voi fi tristãvoi dãrui lacrimile mele florilorde la marginea drumului...

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○


DocumentarDocumentarDocumentarDocumentarDocumentar

Petre NEMOIANU - Locul ºi data naºterii: comuna Petrilova,

judeþul Caraº Severin, 22 septembrie 1889- Studii: ºcoala primarã în comuna natalã,

liceul teoretic maghiar la Biserica-Albã (azi Serbia),Lugoj ºi Beiuº. Bacalaureat în 1910 la Beiuº.Facultatea de Drept ºi ªtiinþe Politice la Universitateadin Cluj, licenþiat în 1919, doctor în ºtiinþepolitice în 1919, doctor în drept în 1925.

Limbi strãine: fluent germana, maghiara,sârba, rusa (mai puþin franceza ºi turca).

- Serviciul militar început în anul 1914 laCaransebeº, apoi pe front, cadet în armata austro-ungarã. Prizonier la ruºi în Siberia, la Krasnoiarsk1914-1916. Voluntar în Armata Românã cu gradulde locotenent, ºef al biroului voluntarilor românidin Kiev internaþi în lagãrul de la Darniþa. Reîntorsîn România, a fost încetãþenit la Iaºi ca membrual Corpului Voluntarilor Români prin Decr.1117din 1918 (Monit.Oficial nr.32 /mai 1918). Pentrucontribuþiile sale la Marea Unire din 1918 ºipentru scrierile legate de acest mare eveniment,i s-au conferit Medalia „Ferdinand I“ cu spade pepangli-cã (1931) ºi Ordinul „Ferdinand I“ cu gradulde ofiþer (1935).

- Activitatea profesionalã:1923 - 1925, avocat stagiar la Timiºoara ºi

Cluj1925 - 1948, avocat în Baroul Ilfov,secretar

al „Uniunii Sindicatelor pentru export de animaleºi carne proaspãtã”; redactor al revistei „Exportulanimalelor”.

1946 – 1947 consilier juridic ºi directoreconomic la „Fundaþiile Regale Regele Mihai I“;Decorat în 1937 cu Medalia „Meritul Comercial ºiIndustrial “

- A c t i v i t a t e apublicisticã: Câtevasute de articole publicateîn calitate de colaboratoral cotidianului „Curentul”între anii 1942-1943(director Pamfil ªeicaru),al revistei „Þara noastrã”a anilor 30 (directorOctavian Goga), alpublicaþiei „RevistaFundaþiilor Regale“precum ºi al altornumeroase ziare ºireviste. A publicat 22de cãrþi ºi broºuri.

- A c t i v i t a t e aadministrativã ºi par-lamentarã

- Prefect al judeþului Caraº-Severin în anii1920 - 1921.

- Deputat în Parlamentul României în timpulguvernãrii Averescu (1926-1927) - Subsecretar deStat la Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor înguvernul Gigurtu de la 3 iulie 1940, eliberat dinaceastã funcþie la 20 ianuarie 1941. Conducãtor alunei delegaþii economice pentru un tratat de comerþºi navigaþie cu URSS (între 24 noiembrie 1940 ºi4 martie 1941). Autor al unui memoriu înaintatConducãtorului Statului, mareºalul Ion Antonescu,în legãturã cu politica agrarã de neglijare aproprietarilor de pãmânt mici ºi mijlocii, memoriupublicat în presa vremii, împreunã cu rãspunsulmareºalului (v.„Curentul“din 12 decembrie 1941)

- Ministru al Agriculturii ºi Domeniilor (25aprilie 1944 – 23 august 1944) funcþie acceptatãpentru a putea pune în aplicare principiileprezentate în memoriul amintit, în favoareafermierilor mici ºi mijlocii.

- Preºedinte al asociaþiei „Cercul bãnãþenilordin Bucureºti “.

Nu a fost legionar, „fascist”, antisemit.Avere. O casã cu un apartament în Bucureºti,

calea Floreasca nr.110 (construitã în 1937)confiscatã de comuniºti, un hectar de pãmântarabil în comuna natalã, cedat rudelor rãmase încomunã.

- Detenþii, condamnãri- La 19 mai 1946, este arestat din dispoziþia

Parchetului de pe lângã „Tribunalul Poporului” ,este gãsit nevinovat ºi este eliberat din lipsã deprobe, conform Ordonanþei nr.5/27 august 1946 aParchetului General al Curþii de Apel Bucureºti,Cabinetul III, dosar nr. 2313 /1946. Se emiteordinul de ridicare a sechestrului aplicat pe avereapersonalã.

Stimata Doamna Gabriela Serbantrimit Bibliotecii cinci scurte biografii ale unor

persoane din familia Nemoianu, unele dintre ele atasateorasului Bocsa. Ele apar in ordinea intrarii pe scenavietii. Petre N.este fratele mai mare al Tatalui meuIosif N. iar Iosif Vasile N. este fiul meu. Virgil N.dinAmerica este o ruda mai indepartata, dar totodata finulmeu caruia i-am fost nas impreuna cu sotia meaAurora, la casatoria lui religioasa din anul 1969.

Cu deosebita stima si respect,

Constantin Nemoianu.

NEMOIENII

48 ½ BOCªA CULTURALÃ -..

DocumentarDocumentarDocumentarDocumentarDocumentar-La 19 ianuarie 1949, din ordinul Moscovei,

justiþia românã l-a gãsit „vinovat” împreunã cualte personalitãþi, pentru culpa fantezistã denumitã„crimã împotriva pãcii“ ºi condamnat de CurteaBucureºti secþia IV Penalã, prin Decizia Penalãnr.123/19/01/1949 la 5 ani închisoare cu confiscareaaverii.

- La 8 iulie 1951 decedeazã în PenitenciarulAiud ºi este înmormântat în cimitirul peni-tenciarului (alãturi de locul de veci al avocatuluiIstrate Micescu). În 1970 familia îi strãmutãosemintele la cimitirul din calea ªagului Timiºoara

- La 22 octombrie 1997 Parchetul General alICCJ promoveazã un recurs în anulare privindanularea pedepselor unor personalitãþi între carefilosoful Ion Petrovici, juristul Petre Nemoianu,istoricul Radu Rosetti ºi alþi reprezentanþi ai eliteiintelectuale româneºti, condamnaþi pe nedrept.

- La 24 noiembrie 1997 sub presiunea unorfactori externi exercitaþi direct asupra fostuluipreºedinte Emil Constantinescu, Parchetul Generalal ICCS retrage recursul, în temeiul rãspunderiiguvernamentale colective privind :

a). deportarea unor evrei la 30 iunie 1941,b). trecerea Nistrului în noiembrie 1941,c). intrarea în rãzboi împotriva SUA la 7

decembrie 1941.Parchetul General al CSJ a comis însã o

eroare juridicã, deoarece Petre Nemoianu nu afost membru al guvernului la niciuna din datelemenþionate mai sus (cum rezultã ºi din volumul„Istoria guvernelor României“ de Stelian Neagoe,Bucureºti 1995, paginile 136, 138, 149), iar undelict intitulat „rãspundere colectivã” nu figureazãîn Codul Penal.

Astfel, a rãmas condamnat pânã în zilelenoastre, ca urmare a acestor erori ºi în pofidaLegii nr. 221 /2009 privind anularea condamnãrilorpolitice ºi Deciziei nr.158 /24.01.2002 de acordarelui Petre Nemoianu calitatea de „Luptãtor înrezistenþa anticomunistã“ care prevede anulareacondamnãrii ºi restituirea averii confiscate.

Constantin Nemoianu

În imaginea dealãturi: Decizia nr.158 /24.01.2002 pentru acor-darea lui Petre Nemoianua Calitãþii de Luptãtor înR e z i s t e n þ aAnticomunistã

50/100Printr-o fericitã întîmplare, numãrul 100

al revistei „Bocºa culturalã“ apare în debutulunui an important, în care sãrbãtorimCentenarul Marii Uniri. Cele 100 de numeresînt parte integrantã a celor 100 de ani de lamãreþul act de la 1 Decembrie 1918, unreper local într-o istorie naþionalã ºi europeanã,cu dinamismul, ezitãrile sau erorile ei. ªi caîntîmplarea sã fie ºi mai semnificativã, trebuiesã precizãm cã din secolul pe care-l aniversãm,o jumãtate include ºi viaþa celei care seocupã de aceastã revistã. Cãci „Bocºa culturalã“îºi datoreazã existenþa efortului constant depusde douã decenii de cãtre Gabriela ªerban (n.Bocºa, 4 februarie 1968), bibliotecara care adevenit treptat ºi un gazetar versat, cu oprezenþã tot mai vizibilã în spaþiul acesteiregiuni. „Vãrsãtor“, uneori prea tempe-ramental, cu o energie care coaguleazã forþecu care crede cã poate realiza ceea ce-ºipropune, Gabriela ªerban reuºeºte, cu încã-pãþînare, sã scoatã revista, sã fie prezentã latoate manifestãrile despre care scrie, sã susþinã,pe deasupra, un mai larg proiect editorial cucãrþi despre istoria ºi contemporaneitateaBocºei. Cine a parcurs monografia dedicatãbibliotecii la 60 de ani, poate sã-ºi facã oimagine despre programul managerial coerentºi despre direcþiile sale practice, dupã cumcine parcurge cele douã volume ale bibliografieirevistei poate vedea mai clar ce conþinut, cecolaboratori, ce formule a promovat aceastãrevistã în aproape douã decenii, în suta denumere deja existente. Se poate înþelegeastfel ºi de ce cu biblioteca ºi revista condusede Gabriela ªerban oraºul Bocºa intrã pe oorbitã majorã a contemporaneitãþii, îmbogãþindfiresc ºi tradiþiile culturale seculare ale acesteiaºezãri.

Structura numãrului de faþã pãstreazãrubricile obiºnuite, dedicate evenimentelorlocale, culturii ºi învãþãmîntului, vieþii reli-gioase, valorilor literar-artistice etc., cu par-ticiparea colaboratorilor constanþi sau ai unoraocazionali, doar cã, de data aceasta, se adaugãfrumoase ºi binevenite mesaje de apreciereºi urãri de viitoare succese. Printr-o fericitãîntîmplare, acest numãr 100 deschidemanifestãrile dedicate Centenarul Marii Uniri,propunîndu-ne implicarea în timpul istoric,dar ºi dinamizarea prezentului care va deveniºi el istorie.

Gheorghe Jurma

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · 2018. 4. 5. · Nu pot uita efortul fãcut pentru a aduce în...

Documents

Transcript of REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · 2018. 4. 5. · Nu pot uita efortul fãcut pentru a aduce în...