ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL CERCETĂRI ECONOMICE

Editura ASE Bucureşti

2004

ISSN 1454-0320 Editura ASE Tehnoredactare computerizată: Emilia Velcu Copertă: Livia Radu

CUPRINS 1 SISTEM TUTORIAL BAZAT PE EDUCUNOŞTINŢE PENTRU INSTRUIREA CONTINUĂ ÎN DOMENIUL

PREVENIRII RISCURILOR ÎN CADRUL IMM, CONFORM CERINŢELOR UNIUNII EUROPENE Prof. Dr. Rodica Mihalca, Prof. Dr. Csaba Fabian, Conf. Dr. Adina Uţă, Lect. Dr. Iulian Întorsureanu, Asist. Drd. Oana Muntean, Asist. Drd. Anca Andronescu Dr. Stefan Kovacs ................................. 15

2. EDUCAŢIA PRIN MEDIUL VIRTUAL ÎN SOCIETATEA BAZATĂ PE INFORMAŢIE ŞI CUNOAŞTERE

Prof.dr. Ion Gh. Roşca, prof.dr. Bogdan Ghilic-Micu, Prof.dr. Crişan Albu, Lect.dr. Marian Stoica, Lect.drd. Cristian Răzvan Uscatu........................................................ 39

3. ENTITĂŢI TEXT ŞI CARACTERISTICI DE CALITATE. DEFINIREA CONTEXTULUI, A ENTITĂŢILOR

ORIENTATE PE TEXT, A CARACTERISTICILOR DE CALITATE Prof. dr. Ion IVAN, Asist. univ. Marius POPA, Asist. univ. Cătălin Boja, Ec. Silviu Niculescu, Dr. Gheorghe Noşca, Ing. Gabriela Zamfir, Tehn. Valentin Burcea, Drd. Robert Enyedi, Asist. univ. Adrian Pocovnicu, Drd. Iulian Rădulescu, Asist. univ. Cristian Toma, Stud. Adrian Vişoiu, Prof. dr. Constantin Duguleană, Prof. dr. Liliana Duguleană, Universitatea Transilvania Braşov, Prof. dr. Victor Ploae, Asist. univ. Ionuţ Antohi, Asist. univ. Silvia Ghiţă-Mitrescu, Asist. univ. Irina Mădăraş, Asist. univ. Cătălin Ploae, ......................... 62

4. METODOLOGII PENTRU MANAGEMENTUL PROIECTELOR INFORMATICE

Constanţa Bodea, Vasile Bodea ......................................................... 83

5. APLICAŢIE SOFTWARE PENTRU CONVERSIA BAZELOR DE DATE TIP IBM – DB2 ÎNTR-O BAZĂ DE DATE TIP ORACLE 9I – VERSIUNEA 1.0 – Prof. Univ. Dr. Gheorghe Sabau, Drd. Ing.Gabriel Sutac, Conf. Dr. Mihaela Muntean.................................................................100

6. CORELAŢIILE MACROECONOMICE DINTRE SECTOARELE REAL, MONETAR, BUGETAR SI EXTERN

IN PROCESUL CREŞTERII ECONOMICE. TESTAREA ŞI DEFINITIVAREA MODELELOR ECONOMETRICE Prof. univ. dr. Moisa Altar, Asist. univ. drd. Ionut Dumitru, Asist. univ. drd. Ciprian Necula, Asist. univ. drd. Bogdan Moinescu, Prep. univ. drd. Gabriel Bobeica, Prep. univ. Anca Sirbu, Prep. univ. Nicoleta Ciurila................................................................. 110

7. REALIZAREA BAZEI DE MODELE PENTRU PERFECŢIONAREA METODELOR DE PROGNOZA

MACROECONOMICA Prof. univ. dr. Moisa Altar, Asist. univ. drd. Ionut Dumitru, Asist. univ. drd. Ciprian Necula, Asist. univ. drd. Bogdan Moinescu, Prep. univ. drd. Gabriel Bobeica, Prep. univ. Anca Sirbu, Prep. univ. Nicoleta Ciurila ................................................................. 123

8. ASPECTE RELEVANTE ALE POLITICII DE COEZIUNE SOCIALĂ

ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ Prof. univ dr. Armenia Androniceanu, Asist.univ.drd. Irina Popescu,

8

Asist.univ.drd. Oana Abăluţă ...............................................................135 9. SISTEMUL INDICATORILORI SOCIALI ÎN VIZIUNEA ORGANIZATIEI ECONOMICE PENTRU

COOPERARE SI DEZVOLTARE Prof.univ dr. Armenia Androniceanu, Prof.univ.dr. Marian Stoian, Asist.univ.drd. Oana Abăluţă, Prep.univ.drd. Ilinca Muntean ..............145

10. ELABORAREA PLANULUI DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI INTEGRATE PENTRU

ÎNCURAJAREA PARTICIPĂRII TINERILOR LA DECIZIA PUBLICĂ Constanţa Bodea, Daniela Hîncu, Simona Ilie, Iuliana Albu, Adrian Sandu, Vasile Bodea 157

11. IMPLEMENTAREA PILOT A STRATEGIEI INTEGRATE PENTRU ÎNCURAJAREA PARTICIPĂRII

TINERILOR LA DECIZIA PUBLICĂ Constanţa Bodea, Iuliana Albu, Simona Ilie, Klara Both, Vasile Bodea...................................................................................... 162

12. ANALIZA CALITĂŢII UNOR PRODUSE SAU GRUPE DE PRODUSE INDUSTRIALE IMPORTANTE, A

MODULUI DE CERTIFICARE A ACESTORA, PRECUM ŞI A MĂSURII ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ ÎN STANDARDELE DIN DOMENIU ALE UE. ANALIZA EFICIENŢEI ŞI PRODUCTIVITĂŢII ACTIVI-TĂŢILOR FIRMELOR DIN INDUSTRIE ROMÂNIA, COTATE LA BURSĂ Marin Dumitru, Stancu Stelian, Ţigănescu Ioan Eugen, Andrei Ana-Michaela, Spircu Liliana, Nica Vasile, Dobre Ion, Cenuşă Gheorghe, Şerban Radu, Hartulari Carmen, Albu Crisan, Galupa Angela, Dumitrescu Tudor, Ciumara Roxana, Vegheş Ovidiu, Marinescu Daniela, Stancu Marilena, Aldea Anamaria, Pâslaru Dragos, Păun Mihai............................................................... 171

13. STUDII DE CAZ ALE UNOR PIEŢE MAI IMPORTANTE PE 3 SEGMENTE: MATERII PRIME, BUNURI

DE INVESTIŢII, BUNURI DE CONSUM. ANALIZA PRIN PRISMA CAPITALULUI SOCIAL ŞI A INVESTIŢIILOR REALIZATE Marin Dumitru, Stancu Stelian, Ţigănescu Ioan Eugen, Andrei Ana-Michaela, Spircu Liliana, Nica Vasile, Dobre Ion, Cenuşă Gheorghe, Şerban Radu, Hartulari Carmen, Albu Crisan, Galupa Angela, Dumitrescu Tudor, Ciumara Roxana, Vegheş Ovidiu, Marinescu Daniela, Stancu Marilena, Aldea Anamaria, Pâslaru Dragos, Păun Mihai ................................... 188

14. METODE PRIVIND DECELAREA ŞI CUANTIFICAREA SUBSTANŢELOR INTERZISE ÎN CONSUMUL

SUPLIMENTELOR NUTRIŢIONALE DESTINATE SPORTIVILOR DE PERFORMANŢĂ Prof.univ. dr. Rodica Pamfilie Lect. Univ. Dr. Dorin Popescu Asist.univ.drd. Lelia Chiru...................................................................202

15. DEZVOLTAREA IMM-URILOR IN COMUNITATILE RURALE

Prof. univ. dr. Mihai Pricop ................................................................ 213 16. MODALITĂŢI DE ANALIZĂ A COMUNITĂŢILOR LOCALE. STUDIU DE CAZ PENTRU REGIUNEA

BUCUREŞTI- ILFOV Prof. dr. Mihai Roman, Dr. Sorin Mitulescu, Prof. dr. Dumitru Marin, Prof. dr. Vergil Voineagu, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugen Ţigănescu, Conf. Dr. Monica Roman, Asist. Drd. Anamaria Aldea, Asist. Drd. Ramona Păun..................... 217

9

17. DINAMICA ATITUDINII TINERILOR ASUPRA VIEŢII ECONOMICE ŞI SOCIALE ÎN PERIOADA 2002-

2004 Prof. dr. Mihai Roman, Dr. Sorin Mitulescu, Prof. dr. Dumitru Marin, Prof. dr. Vergil Voineagu, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugen Ţigănescu, Prof. dr. Christina Marta-Suciu, Conf. Dr. Monica Roman, Conf. Dr. Dorin Mitruţ, Asist. Drd. Anamaria Aldea, Asist. Drd. Ramona Păun..................... 240

18. EDUCAŢIA, CULTURA ŞI CREATIVITATEA ÎN VIAŢA TINERILOR. EVALUAREA MULTIDISCIPLINARĂ A ÎNVĂŢĂRII DESCHISE ŞI FLEXIBILE ŞI STIMULAREA CREATIVITĂŢII Prof. univ. dr. Marta-Christina Suciu, Prof. univ. dr. Coralia Angelescu, Prof. univ. dr. Dumitru Ciucur, Prof. univ. dr. Bogdan-Micu Ghilic, Prof. univ. dr. Mihai Roman, Prof. univ. dr. Stelian Stancu, Lector univ.dr. Marian Stoica, Lector univ. dr. Marinescu Cosmin, Lector univ. dr. Daniela Iovan, Asistent univ. drd. Gabriel Staicu, Asist. univ. drd. Mirela Aceleanu, Asist. univ. drd. Mihaela Dobre, Asist. univ. drd. Marius Marinaş, Asist. univ. drd. Marius Pană, ...... 261

19. EDUCAŢIA, CULTURA ŞI CREATIVITATEA ÎN VIAŢA TINERILOR. METODE DE EVALUARE ŞI DE

STIMULARE A POTENTIALULUI CREATIV AL TINERILOR. UN POSIBIL GHID PENTRU TINERII CU POTENTIAL CREATIV Prof. univ. dr. Marta-Christina Suciu, Prof. univ. dr. Coralia Angelescu, Prof. univ. dr. Dumitru Ciucur, Prof. univ. dr. Bogdan-Micu Ghilic, Prof. univ. dr. Mihai Roman, Prof. univ. dr. Stelian Stancu, Lector univ.dr. Marian Stoica, lector univ. dr. Marinescu Cosmin, Lector univ. dr. Daniela Iovan, Asistent univ. drd. Gabriel Staicu, Asist. univ. drd. Mirela Aceleanu, Asist. univ. drd. Mihaela Dobre, Asist. univ. drd. Marius Marinaş, Asist. univ. drd. Marius Pană, Dr. Sorin Mitulescu, Cercetător ştiinţific Gina Anghelescu, Cercetător ştiinţific Anca Donciu, Cercetător ştiinţific principal dr. Grigore Nicola, Cercetător ştiinţific drd. Bogdan Danciu, Dr. Sebastian Lăzăroiu, Cercetător ştiinţific dr. Marin Burcea, 277

20. EVALUAREA MODELELOR UTILIZATE ÎN ŢĂRILE UE ŞI ANALIZA COMPARATIVĂ CU ECONOMIA

ROMÂNEASCĂ Prof. dr. Emilia Ţiţan, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugenia Lilea, Prof. dr. Gabriela Stănciulescu, Prof. dr. Georgeta Vintilă, Prof. dr. Vergil Voineagu, Prof. dr. Zizi Goschin, Conf. dr. Mihaela Vătui, Lect. dr. Cristina Trandaş, Lect. drd. Ileana Niculescu, Asist. drd. Dan Pele, Prep. Mihai Sacală, Ec. drd. Florin Lilea, Ec. Andrei Voineagu, Ec. Daniela Todose ........ 290

21. ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE NIVELUL SALARIULUI MINIM

ŞI RATA INFLAŢIEI ÎN VIZIUNEA O.I.M. ŞI A BĂNCII MONDIALE Prof. dr. Emilia Ţiţan, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Vergil Voineagu, Lect. dr. Cristina Trandaş, Lect.dr. Ghiţă Simona, Prep. drd. Daniela Todose............................. 297

22. CONSTRUIREA BAZEI INFORMAŢIONALE NECESARE ANALIZEI MIGRAŢIEI INTERNE A FORŢEI

DE MUNCĂ ÎN ROMÂNIA Prof. dr. Emilia Ţiţan, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugenia Lilea, Prof. dr. Georgeta Vintilă, Prof. dr. Vergil Voineagu, Conf. dr. Mihaela Vătui, Lect.dr. Felix Furtună, Lect. dr. Cristina Trandaş, Asist. drd. Dan Pele,

10

Asist.drd. Mitruţ Cristina, Prep. Mihai Sacală, Prep.drd. Daniela Todose..................................................................300

23. COMPONENTELE PROCESELOR DE STRUCTURARE LA NIVEL TERITORIAL

Prof.univ.dr. Daniela-Luminiţa Constantin (coordonator), Prof.univ.dr. Cornelia Pârlog, Prof.univ.dr. Tudorel Andrei, Lect.univ.dr. Erika Tuşa, Lect.univ.dr. Cristina Trandaş, Lect.univ.dr. Irina Isaic-Maniu, Conf.univ.dr. Marius Profiroiu, Asist.univ.drd. Daniel Pele, Asist.univ.drd. Cosmin Şerbănescu .................................................. 305

24. STUDII ASUPRA CONCEPTELOR ŞI PROCEDURILOR DE MANAGEMENT AL RISCULUI

APLICABILE LA CONSTRUCŢIILE DIN BETON ARMAT Prof. univ. dr. Victor Radu, Prof. univ. dr. Ion Plumb, Prof .univ. dr. Mihai Pricop, Prof .univ. dr. Marcel Stoica, Prof. univ. dr. Mihai Alexandru Socolescu, Dr. ing. Dan Georgescu, Drd. Ec .Cezar Simion, Tehnician Viorel Călina .....................................................................315

25. PORTALUL TINERILOR: PĂREAREA TA CONTEAZĂ!

Constanţa Bodea, Vasile Bodea, Mark Zsolt.....................................324 26. STUDIU PRIVIND PIAŢA INTERNĂ A VINULUI ŞI A PRODUSELOR VINIVITICOLE. CERCETAREA

PIEŢEI MONDIALE A VINULUI Prof.univ.dr. Victor Manole, Prof.univ.dr. Mircea Gheorghiţă, Conf.univ.dr. Mirela Stoian, Lector univ.dr. Roxana Simona Pătărlăgeanu, Asistent univ.drd. Raluca Andreea Ion, Prep.univ.drd. Mircea Marian MItroi, Prep.univ. Mirela Alexandru, Student George Mădălin Pop............................................................338

27. CONSORŢIUL DE EXTENSIE ŞI DIVERSIFICARE RURALĂ. SITUAŢIA DIAGNOSTIC PRIVIND

STAREA FERMIERILOR ÎN JUDEŢUL CĂLĂRAŞI Prof. Dr. Gabriel Popescu .................................................................347

28. BIOPOLIMERI NATURALI RECICLABILI DOPATI

CU OLIGOELEMENTE PENTRU APLICATII MEDICALE Prof.dr.Vişan Sanda, Prof. dr.Ciobotaru Virginia, Prof..dr.Ghiga Constantin, Lector dr.Florescu Margareta, Asist. Stoica Oana, Dr. ing Trandafir Viorica ...................................................................356

29. TEHNOLOGIE DE RECICLARE A DEŞEURILOR PROTEICE DIN INDUSTRIA DE PIELĂRIE ÎN

APLICAŢII INDUSTRIALE Prof.dr.Vişan Sanda, Prof.dr.Ciobotaru Virginia, Prof.dr.Ghiga Constantin, Lect. dr. Florescu Margareta, Dr.ing Coară Gheorghe .....................................................................365

30. IMPLEMENTAREA ŞI CERTIFICAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII LA CENTRUL

DE CERCETĂRI PM FORUM Constanţa Bodea, Vasile Bodea ...................................................... 373

Cuvânt înainte

Prezentul volum cuprinde sintezele temelor de cercetare ştiinţifică finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Programele din cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare în anul 2004.

Este meritoriu efortul cadrelor didactice din Academia de Studii Economice din Bucureşti de a se implica serios în realizarea acestor proiecte de cercetare, conştiente fiind de faptul că, într-o comunitate academică, adevărata diferenţiere se face prin cercetare şi inovare.

Prof. univ. dr. Ion Gh. Roşca Rector al Academiei de Studii Economice din Bucureşti

SISTEM TUTORIAL BAZAT PE EDUCUNOŞTINŢE PENTRU INSTRUIREA CONTINUĂ ÎN DOMENIUL PREVENIRII RISCURILOR ÎN CADRUL IMM, CONFORM CERINŢELOR UNIUNII

EUROPENE

Prof. Dr. Rodica Mihalca, Prof. Dr. Csaba Fabian, Conf. Dr. Adina Uţă, Lect. Dr. Iulian Întorsureanu, Asist. Drd. Oana Muntean, Asist.

Drd. Anca Andronescu, Academia de Studii Economice Bucureşti CP2. Dr. Stefan Kovacs, INCDPM Bucureşti

Proiectul îşi propune dezvoltarea unui model pentru un sistem tutorial cadru. Acest

sistem va permite transpunerea informaţiilor necesare desfăşurării activităţilor la cele mai înalte standarde, sub formă de educunoştinţe şi utilizarea acestor educunoştinţe în vederea instruirii rapide şi eficiente, la locul de muncă (acolo unde există tehnică de calcul) în cadrul IMM-urilor.Conţinutul educaţional divers, care va putea fi adăugat în funcţie de necesităţi, permite folosirea acestui sistem indiferent de activitatea de bază desfăşurată de IMM.

În lucrare este urmărit unul din obiectivele fundamentale ale acestei etape, respectiv analiza stadiului actual în ceea ce priveşte programele şi sistemele de instruire, indiferent de numele sub care sunt cunoscute, precum si stabilirea solicitărilor educaţionale ale utilizatorilor.

Raportul de cercetare este structurat în următoarele capitole: Introducere Cap. I Analiza stadiului actual privind sistemele de învăţare bazate pe tehnologia informaţiei Cap. II Metode şi tehnici moderne utilizate în dezvoltarea sistemelor tutoriale Cap. III Concepte fundamentale utilizate în realizarea modelului funcţional propus în cadrul proiectului Cap. IV Definirea optimă a solicitărilor educaţionale ale utilizatorilor privind sistemele tutoriale bazate pe educunoştinţe Concluzii Bibliografie În capitolul introductiv sunt prezentate intenţiile şi obiectivele avute în vedere la

elaborarea lucrării. Din multitudinea de programe şi sisteme tutoriale existente pe piaţă vor fi analizate cele

mai interesante şi disponibile în ceea ce priveşte informarea cu privire la posibilităţile şi caracteristicile acestora. Există programe de firmă gândite doar pentru firma respectivă şi care nu sunt făcute publice, nefiind destinate comercializării sau folosirii în alte locaţii.

Complexitatea acestor programe este foarte diferită, mergând de la programe care afişează porţiuni de text şi până la sisteme deosebit de complexe care implică învăţarea interactivă cu cazuri de activităţi simulate în timp real. Există de asemenea, aşa cum se va vedea din paragraful următor, o oarecare imprecizie în privinţa termenilor folosiţi.

Din acest motiv, clasificarea realizată este orientată către aspectele de fond şi va încerca să surprindă doar cele mai importante aspecte referitoare la această problemă, fiind utilă obiectivelor viitoare ale proiectului.

În funcţie de această clasificare şi, de asemenea, în funcţie de obiectivele propuse în tema program a acestei lucrări va fi precizat şi al doilea obiectiv fundamental al acestei lucrări, respectiv stabilirea cerinţelor funcţionale pentru sistemul propus.

16

În lucrare se fac precizări referitoare la terminologia folosită, oferindu-se explicaţii asupra unei serii de termeni, precum:chat, forum, tutorial etc.

I Capitolul I cuprinde analiza stadiului actual privind sistemele de învăţare bazate pe tehnologia informaţiei.

Majoritatea specialiştilor consideră că nu trebuie să ne întrebăm dacă instruirea se

îmbunătăţeşte prin utilizarea calculatoarelor, ci cum pot fi utilizate mai bine calităţile unice ale acestora, care le deosebesc de alte medii: interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona consistent şi diferenţiat cu fiecare elev in parte.

Dacă primele realizări în domeniul instruirii asistate de calculator se concentrau mai mult pe învăţare prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început sa apară produse software complexe, care incurajeaz constructia activa a cunostintelor, asigura contexte semnificative pentru invatare, promoveaza reflectia, elibereaza elevul de multe activitati de rutina si stimuleaza activitatea intelectuala asemanatoare celei depuse de adulti in procesul muncii. Toate aceste elemente modifica aria activitatilor profesorului atat cantitativ cat si calitativ.

Procesul de instruire trebuie sa fie regândit, prin intensificarea cercetarilor privind psihologia cognitiva. Cadrele didactice trebuie sa invete sa gandeasca altfel, sa formuleze altfel problemele, nemaipunandu-se accentul pe activitatile intelectuale de rutina.

Este unanim acceptata o clasificare a produselor software educationale dupa functia pedagogica specifica pe care o pot indeplini in cadrul unui proces de instruire: exersare, prezentare interactiva de noi cunostinte, prezentarea unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testarea cunostintelor, dezvoltarea unor capacitati sau aptitudini printr-o activitate de joc.

Din studiile intreprinse pe plan international s-au desprins o serie de concluzii interesante cu privire la eficienta utilizarii software-ului educational, dintre care amintim:

• aproape toate cercetarile releva avantajele utilizării calculatoarelor in comparatie cu alte metode;

• reducerea timpului de studiu; • atitudinea fata de computer se modifica pozitiv; • utilizarea computerelor este mai utilă în stiinte decat in domeniul limbilor străine; • in instruirea asistata de calculator exersarea este eficienta in formarea deprinderilor

elementare, in timp ce sistemele tutoriale sunt mai eficiente in formarea deprinderilor intelectuale de nivel superior;

• instruirea asistata de calculator este mai eficienta ca instruire complementara, decat ca forma alternativa;

• elevii care invata incet si cei ramasi in urma castiga mai mult decat cei fruntasi; • strategiile bazate pe utilizarea calculatoarelor sunt eficient folosite la nivelurile

inferioare. Conceptul de instruire asistata de calculator si implicit si cel de software educational pot

fi privite sub două aspecte. În sens larg, prin instruire asistata de calculator se întelege totalitatea situatiilor educationale în care se utilizeaza semnificativ mijloacele tehnologiei informatiei si comunicarii. În sens restrâns, la anumite niveluri, instruirea asistata de calculator se identifica cu conceptul de e-learning - un tip de educatie la distanta, ca experienta planificata de predare-învatare organizata de o institutie ce furnizeaza mediat materiale într-o ordine secventiala si logica pentru a fi asimilate de cursanti în maniera proprie. Extensiile aduse de mediul tehnologic, insuficient explorate si utilizate încă, se refera la: a) orientarea spre cursant; b) resurse distribuite; c) fluiditatea rolurilor

Categorii de sisteme de învăţare

17

Metodele, tehnicile şi instrumentele de învăţare folosind TI se deosebesc după numărul elevilor, studenţilor participanţi, modul sincron sau asincron de învăţare, în acelaşi loc sau dispersaţi in spatiu, de asemenea este posibilă învătarea unui lucru, a unui capitol dintr-o disciplină, o disciplină sau o meserie/profesie în totalitate.

În aprecierea sistemelor de instruire este important de analizat: a) Cui se adresează sistemele de instruire b) Modul în care se realizează instruirea c) Interfaţa cu utilizatorul d) Resursele hardware şi software necesare pentru rulajul programelor e) Funcţiuni îndeplinite de sistemele de instruire

Lucrarea analizează trei categorii de sisteme de instruire: 1. sistemele de instruire generală 2. sistemele pentru testarea asistată de calculator 3. sistemele tutoriale dezvoltate pentru domeniul secutităţii şi sănătăţii în muncă

1. Sistemele de instruire generală cuprind:

Sistemele de instruire de tip dicţionar sau glosar de termeni reprezintă una din cele

mai uzuale categorii de programe de instruire generală, fiind realizate astfel de programe aproape în fiecare domeniu. Sunt programe care prezintă sau explică noţiuni dintr-un anumit domeniu, fiind gândite în general pentru specialiştii din domeniu.

Sistemele instruire de tip help sunt părţi ale unor programe mai mari, de diverse tipuri, care oferă utilizatorului informaţii despre diverse comenzi, funcţiuni sau operaţiuni care pot fi realizate cu ajutorul acelor programe. În general, sistemele de tip help apar în interiorul programului, sub forma unor meniuri specifice, existând însă cazuri în care help-urile pot fi găsite ca programe distincte, care se instalează împreună cu programul principal.

Sistemele de instruire pentru uz didactic sunt, la randul lor, clasificate în: Sisteme de programe pentru instruire elementară care urmăresc să faciliteze

familiarizarea cu :scrisul; cititul; calcule aritmetice simple; elemente ale mediului înconjurător legate de geografie, botanică, astronomie etc.

Sisteme de programe pentru instruire pe domenii care sunt orientate pe domenii specifice precum: domeniul economic, matematica, fizica sau muzica.

Sisteme de instruire prin Internet sunt un alt tip de predare-învatare la distanta care

câstiga teren pe zi ce trece. Cursurile suport sunt stocate pe un computer într-o forma specifică şi un navigator uzual pentru Internet sau, în unele cazuri rare, un program special, permite cursanţilor să acceseze informaţiile în ritmul propriu de asimilare. Materialele de învatare sunt prezentate într-o forma multimedia - prin îmbinare de text, sunet, imagine si chiar scurte filme - si în modul hyperlink - un model structural în care accesul la alte informatii se realizeaza prin legaturi multiple de la o singura pagina; la rândul lor alte pagini permit revenirea, aprofundarea prin accesarea altor pagini cu subiect similar sau saltul la alte tipuri de informatii.

Lucrarea face referire la mai multe sisteme de instruire prin Internet dezvoltate în, Romania şi în străinătate, precum: AEL – Advanced eLearning, AEL – Academic, NetOp School, QCT Connect sau Expert Learning System. Sun prezentate şi căteva realizări din ţară si din Europa ale unor reţele virtuale şi biblioteci on-line.

2. Testarea asistată de calculator, denumita si testare electronica, testare on-line, testare bazata pe Web, evaluare asistata de calculator, este un termen comun folosit pentru a descrie utilizarea calculatoarelor in procesul de evaluare a cursantilor participanti la diferite

18

cursuri. Termenul este folosit pentru a cumula folosirea calculatoarelor in notarea, analizarea si livrarea rezultatelor examinarii.

În lucrare sunt prezentate o serie de instrumente pentru testarea asistata de calculator, dintre care:

• Sistemul iv pentru testarea asistata de calculator la universitatea transilvania din brasov

• Sistemul de instrumente CASTLE • Sistemul de instruire şi testare Create A Quiz • Sistemul de testare asistată de calculator CATS

3. Sistemele tutoriale dezvoltate pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă Aceste sisteme tutoriale sunt în general sisteme complexe, gândite să eficientize

procesul de instruire al specialiştilor, în condiţiile în care eventualele lipsuri ale acestor specialişti nu sunt evidenţiate doar în pierderi economice (adesea destul de importante), ci şi în pierderi de vieţi omeneşti.

Din acest motiv, în general, astfel de sisteme sunt concepute la un nivel ceva mai complex decât celelalte, având în general următoarele caracteristici :

• bazate în principal pe cunoştinţe euristice; • folosesc atât scheme şi figuri cât şi text propriu-zis; • permit dezvoltarea de scenarii în interiorul lor astfel încât utilizatorul să se instruiască prin

metoda „try-on”; • oferă posibilitatea de actualizare periodică prin sistem de abonament; • sunt centrate pe activităţi sau procese specifice, asigurând instruirea „orientată”; • sunt produse de firmă, folosite în general de firma producătoare sau de câteva alte

unităţi cu care firma are relaţii de service; În general, toate produsele sunt gândite să ruleze sub Windows, cu resurse cât mai

limitate, astfel încât să poată fi instalate şi rulate şi la nivelul unei secţii sau a unui atelier. Evaluarea riscurilor este una din cele două activităţi fundamentale în managementul riscului. În lucrare sunt analizate patru astfel de sisteme tutoriale, două dezvoltate în străinătate şi unul dezvoltat în ţară:

• Skill Designor, care permite training-ul în domeniu într-un mod foarte facil, prin definirea grafică a unui proces de producţie;

• Skill HACCP aplică trainingul pentru metoda HACCP pentru evaluarea riscului. • Sistemul tutorial de management al riscurilor şi a securităţii pentru maşinile unelte –

SAS-MU • Sistemul de training şi autoevaluare a securităţii în muncă pentru maşinile unelte SAS-

MU

În Capitolul II „Metode şi tehnici moderne utilizate în dezvoltarea sistemelor tutoriale”, sunt prezentate câteva din metodele actuale care pot fi aplicate în dezvoltarea unor sisteme tutoriale cât mai eficiente: algoritmii genetici şi sistemele fuzzy.

Algoritmi genetici pentru dezvoltarea sistemelor tutoriale Algoritmii genetici reprezintă unul din cele mai noi domenii ale inteligenţei artificiale. Printre alte aplicaţii, s-a urmărit inserarea acestora în sisteme inteligente de tip hibrid,

combinând sisteme expert clasice, sisteme fuzzy, reţele neuronale şi algoritmi genetici pentru realizarea unor sisteme tutoriale cât mai performante.

O altă aplicaţie interesantă a algoritmilor genetici o va reprezenta interpretarea (din punct de vedere al securităţii) unor acţiuni aleatoare ale unui operator uman. Din literatura de specialitate este cunoscut termenul de „algoritm de liber arbitru Hodgkin-Watters”, algoritm

19

dezvoltat pentru interpretarea comportamentelor aleatorii ale subiecţilor umani, astfel încât să se atingă cel mai înalt grad de acurateţe.

Algoritmii dezvoltaţi cu metoda Hodgkin-Watters vor putea interpreta atât imagini statice, imagini şi secvenţe video cât şi script-uri care să descrie activitatea persoanei- introducerea unor astfel de instrument ar putea oferi specialiştilor posibilitatea unor prognoze pe termen scurt şi foarte scurt asupra acţiunilor unor subiecţi, existând premisele unei intervenţii înainte de producerea unui accident. În continuare sunt prezentate aspectele esenţiale din transcrierea adaptată a unui astfel de script şi interpretarea Hodgkin-Watters.

I.1 Sisteme fuzzy

Sistemele fuzzy sunt un subdomeniu al inteligenţei artificiale şi un pandant foarte nou în cadrul sistemelor tutoriale, oferind acestora abilitatea de a simula şi modela activităţi în timp real; astfel, persoanele instruite pot fi puse în faţa unor acţiuni şi decizii reale, fără ca acest lucru să presupună dezvoltarea unor simulatoare foarte costisitoare sau lucrul în spaţiu real cu posibilitatea de a provoca accidente.

În lucrare este prezentat un subsistem de modelare fuzzy în timp real, dezvoltat în cadrul unui colectiv de cercetare interdisciplinară împreună cu specialiştii de la SafetyNet.

În continuare este prezentat ca exemplu un sistem fuzzy care urmăreşte comportamentul unui muncitor care trebuie să execute o intervenţie de urgenţă.

Componentele au fost reprezentate grafic într-o schemă. Datele de intrare-ieşire au fost sistematizate într-un set de antrenament. În urma procesului de instruire a sistemului se obţin date de validare care se mapează aproape perfect pe curba output-ului.

Capitolul III, „Concepte fundamentale utilizate în realizarea modelului funcţional propus în cadrul proiectuluI” descrie cele mai importante concepte care stau la baza elaborării modelului funcţional propus pentru sistemul tutorial: Educunoştinţe, Topic-map şi Metode de învăţare cu sisteme de învăţare asistate.

Educunoştinţe Cunoştinţele sunt termenul cheie în activităţile de învăţare. Studentul trebuie să îşi

dezvolte cunoştinţele proprii pe baza cunoştinţelor prezentate în procesul de instruire şi să le adapteze la scopurile sale proprii. Totuşi, în foarte puţine cazuri învăţarea clasică prezintă cunoştinţe, aceasta bazându-se în special pe informaţii. Aceste informaţii sunt în puţine cazuri procesate sub formă de cunoştinţe utilizabile, fiind în principal teoretice şi de mică importanţă în activităţile zilnice. Studiile din domeniul managementului riscului au arătat că 15% din informaţiile dobândite prin instruire clasică sunt utilizate în asigurarea siguranţei personale, 5% pentru asigurarea siguranţei colective, restul fiind pierdute.

Educunoştinţele sunt un concept relativ nou în domeniul învăţării, educunoştinţele pot fi definite ca obiecte croite din cunoştinţe special pentru procesul educaţional. Educunoştinţele pot fi de asemenea definite ca un proces de dezvoltare şi adaptare a cunoştinţelor specifice în scopuri educaţionale.

Educunoştinţele se bazează pe următoarele principii: • Optimizare – elementele de instruire date studenţilor trebuie să fie optimizate pentru ca

aceştia să fie capabili să atingă un anumit scop; părţile mai puţin semnificative trebuie eliminate, iar educunoştinţele trebuie menţinute doar în structura principală necesară pentru formarea cunoştinţelor personale care să ajute studenţii în activitatea depusă.

20

• Individualizare – educunoştinţele trebuie să fie individualizate; studentul trebuie să simtă că procesul educaţional se dezvoltă între el şi instructor şi nu între instructor şi o masă imparţială de studenţi

• Substituire – cunoştinţele teoretice prezentate într-un limbaj sofisticat trebuie substituite cu cunoştinţe practice prezentate într-un limbaj uşor de înţeles. Procesul de dezvoltare a unui limbaj ştiinţific specific trebuie gândit atent în vederea obţinerii celor mai bune rezultate şi nu doar la un nivel superficial pseudo-ştiinţific.

• Moderare – educunoştinţele trebuie să modereze distanţa dintre teorie şi practică; teoria este foarte importantă în anumite situaţii; în alte situaţii trebuie să predomine practica.

• Simplificare – educunoştinţele trebuie să simplifice procesul de învăţare la maximum; pe măsură ce domeniile tehnice devin mai sofisticate cu fiecare zi, învăţarea va deveni din ce în ce mai complicată; la un anumit nivel unele cunoştinţe vor depăşi nivelul de înţelegere al studentului. Cu mult înainte ca acest lucru să se întâmple, studentul va considera prea grea învăţarea şi va abandona. Acest abandon trebuie evitat cu toate mijloacele posibile.

• Cunoştinţele trebuie să devină inerente activităţilor de zi cu zi.

Principalele avantaje ale utilizării educunoştinţelor în procesul de instruire sunt: • Utilizarea unor cunoştinţe mai bune care vor asigura abilităţile necesare îndeplinirii

unor activităţi specifice. • Utilizarea unor pachete coerente de cunoştinţe, focalizate spre un obiectiv specific. • Utilizarea unor pachete puternic structurate de cunoştinţe care să poată fi inserate

exact în sisteme de învăţare de tip e-learning. • Un cadru de lucru educaţional (edu-framework), îmbunătăţit in mod continuu din punct

de vedere al structurării cunoştinţelor prin feedback de la utilizatori. • Structurarea cunoştinţelor la nivel înalt în scopuri educaţionale. • Optimizarea proceselor educaţionale – învăţarea pote fi privită ca o problemă de

optimizare. Sunt prezentate structurile de educunoştinţe şi caracteristicile acestora: Bucăţi, Pachete,

Insule de cunoştinţe. Ca orice structură optimă, educunoştinţele trebuie sa aibă în vedere anumiţi factori

critici care pot duce la succesul sau eşecul procesului de instruire ce implică educunoştinţe. Factorii critici pot aparţine următoarelor categorii:

- organizationali – factori legaţi de organizarea generală a procesului de instruire; - tehnici - factori legaţi de mijloacele tehnice utilizate pentru dezvoltarea cunoştinţelor

studentului; - specifici educunoştinţelor – ce pot afecta structura generală a educunoştinţelor; - specifici studentului – dacă studentul nu are noţiunile generale din domeniul atins,

procesul devine dificil.

Modul de utilizare a educunoştinţelor în procesele de instruire se situează în special pe două planuri:

• La nivelul de specializare, utilizând meta-cunoştinţe specifice în vederea organizării unor bucăţi similare de educunoştinţe; este permisă căutarea extensivă a domeniului utilizând meta-cunoştinţe ale bucăţilor de educunoştinţe.

• La nivelul de generalizare, utilizând harta conexiunilor în vederea definirii generalizărilor dorite.

Topic map

Topic map-urile permit crearea unui index informaţional. Acest index este rezident în afara informaţiei, aşa cum se poate observa şi în figura 1.

Figura 1 – Indexul informaţional

Topic-map este reprezentat în figură de norişorul din partea superioară, care descrie informaţia din documente (dreptunghiurile) şi bazele de date (cilindrii) prin legarea acestora pe baza URL-urilor. Topic-map-urile preiau conceptele cheie descrise în bazele de date şi documente şi le unesc independent de ceea ce se spune despre ele în informaţiile care sunt indexate. Atunci când un document spune că „Procedurile de mentenanţă pentru componenta X constau din următorii paşi...” topic-map-ul spune „Componenta X este de tip Q şi este conţinută în componentele Y şi Z iar procedurile de mentenanţă rezidă în documentul W”. Rezultatul este o structură informaţională care „sparge” tiparele tradiţionale – un topic map conţine de obicei câteva ierarhii suprapuse, îmbogăţite de legături semantice de tip „partea X este critică pentru procedura Y”. Aceasta face ca informaţia să fie mult mai uşor de găsit ; există căi de navigaţie multiple redundante care vor conduce către acelaşi răspuns. Topic-map-ul asigură practic cadrul de dezvoltare a structurii de educunoştinţe.

Metode de învăţare cu sisteme de instruire asistată În această secţiune sunt prezentate:

• Sisteme de învăţare asistate utilizând modelul student

• Consolidarea învăţării

• Modelarea studentului prin învăţare consolidată fiind evidenţiate aspecte privind integrarea studentului în modelul de ansamblu al sistemului de instruire.

Un sistem de învăţare are următoarele funcţii: a) să prezinte cunoştinţe dintr-o anumită arie (funcţie tutorială) b) să rezolve probleme dintr-o arie de învăţare (funcţie operaţională) c) să asigure transparenţă pe parcursul procesului de rezolvare a problemelor (funcţie

demostrativă) d) să verifice cunoştinţele studenţilor (funcţie de testare)

În capitolul IV, „Definirea optimă a solicitărilor educaţionale ale utilizatorilor privind sistemele tutoriale bazate pe educunoştinţe”, sunt identificate: cerinţele generale privind sistemele de instruire şi cerinţele educaţionale specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă.

21

22

Pentru identificarea cerinţelor generale privind sistemele de instruire se porneşte de la caracteristicile sistemelor de instruire, identificarea utilizatorilor acestuia şi a rolurilor jucate de ei în raport cu sistemul.

Un sistem de instruire trebuie să prezinte următoarele caracteristici, concretizate prin anumite facilităţi, şi anume:

• Flexibilitate • Uşurinţa înţelegerii • Uşurinţa utilizării • Participarea tuturor părţilor implicate • Urmărirea progresului • Crearea cursului • Gestiunea cursului • Gestiunea planului de învăţămant • Evaluarea rezultatelor • Rapoarte • Notificarea prin intermediul e-mail-ului Aceste facilităţi sunt descrise în detaliu, fiind menţionate funcţiile care trebuie să fie

accesibile diferitelor categorii de utilizatori. În continuare sunt descrişi utilizatorii sistemelor de instruire şi sunt enumerate activităţile lor specifice:

• cursantul • managerul cursului • autorul conţinutului • managerul echipei • managerul de sistem Sistemul include multe privilegii care permit accesul la părţi specifice ale functionalităţii

sistemului. Fiecare formă de acces este grupată în categorii în funcţie de tipul utilizatorilor. Principalele cazuri de utilizare ce se pot defini pornind de la rolurile actorilor ce

interacţionează cu sistemul de instruire sunt: - Foloseste curs - Participă la cursurile de instruire - Monitorizeaza progresul si evalueaza rezultatele - Creează cursuri şi monitorizează progresul - Modifica privilegiile utilizatorilor - Creeaza si gestioneaza curs - Dezvolta continutul cursurilor

Diagrama generală a cazurilor de utilizare ale sistemului este în figura 2.

Cursant

Manager curs

Autor Continut

Participa la cursurile de instruire

Dezvolta continutul cursurilor

Creeaza si gestioneaza curs

Creeaza cursuri si monitorizeaza progresul

<<include>>

<<include>>

Foloseste curs

<<include>> Manager de Echipa

Monitorizeaza progresul si evalueaza rezultatele

<<include>>

Manager de Sistem

Modifica privilegiile utilizatorilor

Figura 2 - Diagrama generală a cazurilor de utilizare

În lucrare sunt detaliate principalele cazuri de utilizare prezentate mai sus, textual şi sub

forma unor cazuri de utilizare detaliate. Definirea cerinţelor educaţionale specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în

muncă trebuie să ţină seama de mai multe aspecte esenţiale, aspecte cum ar fi: • specificul IMM-uilor ca unităţi distincte din punct de vedere tehnico-economic; • specificul IMM relativ la domeniul riscurilor- ceea ce presupune două aspecte distincte; • specificul IMM referitor la activităţile specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în

muncă; • specificul IMM referitor la calitatea personalului din această categorie de unităţi. In

general, personalul IMM-urilor este personal cu calificare elementară sau medie; în acest sens, cerinţele educaţionale ale acestui personal trebuiesc satisfăcute ţinând seama de acest nivel de cunoştinţe.

Specificul domeniului IMM în ansamblul economiei naţionale cât şi în ceea ce priveşte

problematica SSM (sanatăţii şi securităţii muncii) conduce la necesitatea definirii unor obiective specifice, vizavi de cerinţele educaţionale ale utilizatorilor, astfel:

• cerinţele educaţionale ale utilizatorilor (satisfacerea acestor cerinţe) trebuie să asigure îndeplinirea optimă a cerinţelor de SSM la locul de muncă, atât cât acestea sunt legate de instruirea corectă a participanţilor la procesul de muncă;

• cerinţele educaţionale ale utilizatorilor trebuiesc corelate cu: o gradul de instruire generală al acestora; o nivelul de instruire tehnică al acestora; o nivelul posibil de receptare

• cerinţele educaţionale ale utilizatorilor trebuie să urmărească satisfacerea obiectivelor generale, referitoare la realizarea produselor/serviciilor în termenii stabiliţi şi în condiţii de calitate stabilite;

Instruirea în domeniul protecţiei muncii reprezintă ansamblul de activităţi organizate

prin care se urmăreşte însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate a muncii. Considerată ca una din cele mai importante măsuri de prevenire, instruirea are ca scop

eliminarea sau micşorarea numărului erorilor umane care decurg din insuficienţa cunoştinţelor de specialitate, atât din domeniul tehnic propriu-zis cât şi de protecţia muncii.

Conţinutul procesului de instruire este format din totalitatea informaţiilor aferente sferei protecţiei muncii care, prin asimilare şi repetare :

23

24

• conduc la formarea unui comportament optimizat din punct de vedere al SSM; • dezvoltă o orientare corectă vizând identificarea şi prevenirea factorilor de risc; • stimulează capacitatea de mobilizare în raport cu acestea; Instructajul de protecţia muncii cuprinde trei faze: • instructajul introductiv general; • instructajul la locul de muncă; • instructajul periodic. Se elaborează o ierarhie de cunoştinţe necesare, începând de la cunoştinţele primare

care se referă la: a) asigurarea securităţii individuale; b) asigurarea securităţii colective. În lucrare, cerinţele educaţionale specifice echipei (formaţiei) de lucru, precum şi

cerinţele educaţionale referitoare la activitatea unităţii economice sunt prezentate sub formă de diagrame.

CONCLUZII Din analiza rezultatelor obţinute în prima etapă pot fi extrase câteva concluzii

interesante care, odată aprobate vor constitui baza dezvoltării etapei a 2-a. Aceste concluzii sunt prezentate în continuare:

1. Există o specificitate bine definită a produselor tutoriale. Aceste produse pot fi clasificate în: a. produse similare limbajelor de programare, specializate pentru dezvoltarea unor

astfel de instrumente, gândite pentru dezvoltări ulterioare de module de instruire - aşa numitele instrumente „authorware”;

b. produse de instruire propriu-zise, de nivel: i. general; ii. specializate pe diverse domenii;

2. Din categoria produselor specializate pe domenii, domeniul asigurării securităţii şi sănătăţii în muncă este destul de slab acoperit. Acest lucru este cu atât mai pregnant atunci când vine vorba despre unităţi economice de tip IMM-uri care nu au posibilitatea unei instruiri aprofundate, pe perioade lungi, cu părăsirea locului de muncă; de asemenea, astfel de unităţi nu-şi pot permite să apeleze la sisteme sofisticate de management a securităţii şi sănătăţii în muncă.

3. Lucrarea dezvoltată într-un contract anterior în cadrul programului Infosoc (C19/2001) a reprezentat o premieră în instruirea specifică domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, ea referindu-se în mod strict la managementul securităţii şi sănătăţii în muncă.

4. Solicitările specifice utilizatorilor din cadrul IMM-urilor se referă la: a. necesitatea unui sistem de instruire „cut to bare” care să conţină cunoştinţe

esenţiale, strict utile, care pot fi aplicate imediat, conducând la prevenirea incidentelor şi accidentelor care se pot produce la locul de muncă;

b. necesitatea unui sistem de instruire bazat pe cunoştinţe; c. necesitatea unui sistem de instruire a cărui cunoştinţe să fie corespunzător

structurate pentru procesul educaţional, astfel încât acestea să nu necesite „prelucrări” ulterioare;

d. necesitatea unui sistem de instruire cu o interfaţă extrem de prietenoasă, care să permită utilizarea şi de către persoane fără cunoştinţe aprofundate în domeniul informatic;

e. necesitatea de a se ţine seama : de utilizatorul individual şi cunoştinţele necesare pentru ca acesta să-şi asigure minimul de securitate necesar pentru a-şi desfăşura activitatea fără incidente şi accidente în muncă, de echipa de la locul de

muncă şi necesitatea instruirii specifice în vederea conlucrării pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, de unitatea economică propriu-zisă;

5. Pentru a maximiza eficienţa dezvoltării proiectului, în următoarele faze (proiectare, dezvoltare, testare), modelul funcţional va fi dezvoltat plecând de la un studiu de caz care va fi prezentat în etapa a II-a. Astfel, sunt realizate mai multe deziderate: a. modelul funcţional va fi dezvoltat plecând de la o problemă reală- funcţiunile

principale vor fi astfel definite mult mai eficient şi mai optimal; b. modelul funcţional se va baza pe experienţa existentă la nivel internaţional,

experienţă legată de cazuri concrete vizând asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă în IMM-uri;

c. modelul funcţional va include maximum de detalii relative la spaţiul soluţiilor , asigurând astfel o imagine globală.

6. Funcţiile conţinute în cadrul modelului funcţional vor fi astfel concepute încât să asigure satisfacerea cerinţelor principale. Ca rezultat al acestei faze a cercetării a fost elaborată o schemă generală a unui astfel de sistem de instruire, după cum se observă în figura 3.

Figura 3 – Schema cadru a unui sistem de instruire

Aşa cum s-a văzut în cele prezentate anterior, există o diversitate de produse program

destinate activităţilor de instruire, plecând de la nivelele elementare şi culminând cu instruirea postuniversitară. În această lucrare au fost prezentate şi discutate o serie de astfel de produse, din câteva domenii de interes mai mult sau mai puţin largi. Există o serie de alte produse, cel puţin la fel de interesante, care nu au putut fi accesate şi prin urmare nu au putut fi studiate.

25

26

Bibliografie selectivă

[1]. ALBERT, T.J., HOCKEMEYER, G.R., RATH (Relational Adaptive Tutoring Hypertext), 1997

[2]. Readings in human-computer interaction: toward the year 2000 (2nd ed., pp. 741-753). San Francisco: Morgan Kaufmann.

[3]. BADOGLIO, J., MARTINESE K., Modern teaching instruments, Harvard Press, 1999 [4]. BAGEPALLI, S.R., DOWANSON K., User friendly interfaces, Porton-Nelly, 1998 [5]. BECORSCHENDE M A. (2000), A unified approach towards computer education, în

Journal of modern education (2), 442, pg.123-125. [6]. BILUA H., The computer based education, Addison, Wesley Press, 1999 [7]. CONSTANŢA, B., HORIA, T., Reinforcement learning methods within assisted learning

systems, 5-th and JUBILIAR, European/international conference e-comm-line 2004, 20-21.10.2004, Bucharest

[8]. BRUBAKER, D. (1996, April 11). Fuzzy cognitive maps. EDN, 41, 209-212. [9]. CHEN, H., NUNAMAKER, J., JR., ORWIG, R., AND TITKOVA, O. (1998). Information

visualization for collaborative computing. Computer, 31(8), 75-82. [10]. CREANGĂ, C., (2000), Designing in safety, The Comoti experience, SafetyNet,

www.safetynet.de [11]. CREANGĂ, C., (2000), Safety Integrators.Procedings of the SafeCon, Congress,Athens,

June 2000 [12]. DARABONT, A., PECE, ŞT., (1996), Protecţia muncii (manual pentru invăţământul

universitar), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică [13]. DARABONT, A., DARABONT, D., KOVACS, ŞT., (1999), Sistemul de autoevaluare al

securităţii muncii pentru Întreprinderile mici şi mijlocii, OID-INCDPM [14]. DURN, M., Benefits of e-training, New Straits Times 2* Oct 6, 2001 [15]. Dr. rer.nat.,Ph.D.,J.Prohnowski, The mirror image-fuzzy techniques in safety assurance,

Ph.D.Thesis, Institut fur Informatik, Bonn, 15 sept 2001 [16]. HERNANDEZ, M. J., (1997), Database design for mere mortals. Reading, MA: Addison-

Wesley Developers Press. [17]. KOVACS, ŞT., (1993), Informatica şi protecţia muncii, INID [18]. KOVACS, ŞT., (1995), Sistemul de autoevaluare al securităţii în muncă pentru IMM-modul

de curs,OID-INCDPM [19]. KOVACS, ŞT., (1996), Aspecte ale realizării bazelor de cunoştinţe orientate obiect, OID-

ICM [20]. KOVACS, ŞT., şi colab. (2000), Metodologii pentru evaluarea riscurilor la locul de muncă,

OID-ICM [21]. MORIGUTI, S., (1997), Software excellence: A total quality management guide, Portland,

OR: Productivity Press. [22]. Normele Generale de Protecţia Muncii (1999) [23]. NIELSEN, J., (1993), Usability engineering, Boston: AP Professional. [24]. PECE, ŞT., (1992), Protecţia colectivă-modalitate de prevenire a accidentelor de muncă şi

a bolilor profesionale, INID, Bucureşti [25]. PECE, ŞT., (1993), Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, INID, Bucureşti [26]. PECE, ŞT., (1993), Geneza accidentelor de muncă, INID, Bucureşti [27]. PFLEEGER, S. L., (1998), Software engineering: Theory and practice, Upper Saddle

River, NJ: Prentice Hall. [28]. SAEED, A., DE LEMOS, R., ANDERSON, T., (1995), On the safety analysis of

requirements specifications for safety-critical software, ISA Transactions, 34(3), 283-295. [29]. SHNEIDERMAN, B., (1998), Designing the user interface: Strategies for effective human-

computer interaction (3rd ed.), Reading, MA: Addison-Wesley.

27

[30]. TALAVERA, N., ÁLVAREZ, E., MONDELO, P., TERRÉS, F., Capturing requirements for e-

learning systems design, Proceedings of International Conference on Computer-Aided Ergonomics and Safety. Maui, Hawaii, USA - July 29- August 1, 2001.

[31]. YANG, K., KAPUR, K. C., (1997), Customer driven reliability: Integration of QFD and robust design, 1997, Proceedings Annual Reliability and Maintainability Symposium, 339-345.

Lucrări de referinţă elaborate de către diverse organisme guvernamentale: [32]. The risk driven, computer managed approach towards the safety assurance, HSE, 2001-

prezentată la Simpozionul International Hasards XVI desfăşurat la Manchester în perioada 6-11 Noiembrie

[33]. An integrated pannel questionaire regarding the usage of computers into education, American Board of Medium and High Education, Toronto Press, 1998

[34]. Computers where ? The computer based learning, American Board of Medium and High Education, Toronto Press, 1999

[35]. Computer based continous education, Trans-American Teachers Comitee, Redondo Calif, 2000

[36]. Guide of tutorial programms, MIT 2000 [37]. Legea protecţiei muncii, nr.90/1996

Surse internet: [38]. http://fksu1311-12.tu-sofia.bg/virtlab/ [39]. http://virtualni.osu.cz/ [40]. http://ecet.ecs.ru.acad.bg/ [41]. http://www.hyperdictionary.com/dictionary/ [42]. http://www.distance.ktu.lt/en/ [43]. http://www.cs.rtu.lv/ASTF/STPG/default.asp [44]. http://ingegneria.unipv.net/ingegneria/servizi/copisteriavirtuale.cfm [45]. http://www.ase.ro/ [46]. http://www.cisco.fiit.stuba.sk/ [47]. http://www.ics.heacademy.ac.uk/ [48]. http://www.eevl.ac.uk/ [49]. http://www.connect.ac.uk/ [50]. http://www.fmeca.com/ffsoft/thecomp.htm Last modified June 28, 1998. Accessed

November 14, 1998. Author's email: prh@fmeca.com Author's Web Site: http://www.fmeca.com/contact.htm.

[51]. http://www.charitychannel.com [52]. http://www.gocyberlink.com

EDUCAŢIA PRIN MEDIUL VIRTUAL ÎN SOCIETATEA BAZATĂ PE INFORMAŢIE ŞI CUNOAŞTERE

Prof.dr. Ion Gh. Roşca, Prof.dr. Bogdan Ghilic-Micu, Prof.dr. Crişan Albu, Lect.dr. Marian Stoica,

Lect. drd. Cristian Răzvan Uscatu

Dezvoltarea social-economică a cunoscut o serie de etape corespunzătoare tot atâtor revoluţii tehnologice, culminând în pragul mileniului trei cu societatea informaţională, bazată pe cunoştinţe, a cărei economie tinde să devină preponderent digitală. Evoluţia economiei şi a societăţii în general are ca principal motor educaţia. Unul din argumentele acestei afirmaţii o reprezintă paradigma antropocentrică a dezvoltării social-economice, potrivit căreia îmbogăţirea tezaurului de cunoştinţe al individului conduce la dezvoltarea şi maturizarea sistemelor complementare acestuia: familie, colectivitate, regiune, societate. Toate acestea sunt posibile în era informaţională prin educaţie permanentă, educaţie la distanţă, educaţie online sau e-learning. Educaţia online reprezintă o modalitate nouă de a privi procesul de învăţare, în care elementele de fond rămân aceleaşi, doar mijlocul de schimb şi însuşire al cunoştinţelor se modifică. Utilizarea sistemului informatic pentru educaţie înseamnă însă aducerea unor noi elemente, legate de libertatea de a învăţa în locul şi la momentul dorit.

Rădăcinile acestui sistem educaţional se găsesc în învăţământul la distanţă practicat în anumite regiuni ale globului. Distanţele mari sau alte obstacole despărţeau instructorii de studenţii lor. Poşta şi ulterior radioul au reprezentat cele mai utilizate şi chiar agreate căi de transmitere şi recepţionare a cursurilor. Deşi apariţia calculatoarelor a fost destul de timpurie, costurile ridicate ale tehnologiei au împiedicat dezvoltarea în această direcţie. Însă, producerea în cantităţi semnificative şi scăderea preţurilor pe piaţa tehnicii de calcul au determinat ca promotorii educaţiei permanente online să-şi pună proiectele în practică. Astfel, mijloacele de stocare a informaţiilor pe suport magnetic sau digital fiind disponibile, universităţile şi liceele au fost primele care au adoptat noua metodologie.

Însă rampa de lansare a educaţiei online a constituit-o Internetul şi tehnologia World Wide Web. Dezavantajul celorlalte soluţii anterioare de învăţământ la distanţă îşi poate găsi rezolvarea prin interactivitatea student-instructor posibilă şi sincron, nu numai asincron. Realizările în domeniul software pentru procesele de învăţare la distanţă prin mijloace ale tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) permit comunicarea în timp real, atât text cât şi audio-video. Se creează astfel adevăratele săli de clasă virtuale – teleclasele (figura 1).

Figura 1 Universitatea virtuală - teleclasa

Funcţiile teleclasei sunt:

40

realizarea cursurilor electronice;

acces la Internet şi la aplicaţiile multimedia pentru educaţie;

suport al activităţilor de pregătire în informatică;

realizarea lecţiilor, în principal cu resurse TV (casete şi CD-uri video, televiziune);

desfăşurarea videoconferinţelor interactive (cursuri, seminarii, mese rotunde, studii de caz);

organizarea teleîntâlnirilor între grupuri de profesionişti şi studenţi;

generarea şi transmiterea materialelor didactice;

accesul la cursurile online disponibile pe Internet;

navigarea pe Internet pentru căutarea şi localizarea informaţiei necesare cercetării şi educaţiei.

Pe plan mondial, bugetele alocate sectorului educaţiei online vin să formeze imaginea asupra pieţei existente. Tehnologia şi conceptele de e-learning sunt mult mai vehiculate în alte medii decât cele academice. Adoptarea de către companii cu scop lucrativ a soluţiilor de formare permanentă prin reţea le permite o pregătire mult mai eficientă a propriilor angajaţi, în contextul în care informaţia devine cheia de boltă a oricărei afaceri. Piaţa românească este însă cea care surprinde prin deschiderea manifestată. Pe lângă un număr de peste 10 universităţi şi un număr de companii care adoptă o astfel de soluţie, infrastructura Internet promite un avânt veritabil. Dincolo de suportul tehnologic, elementul esenţial îl constituie aspectul psihologic implicat: aplicând o metodologie de lucru clară şi profesională, proiectele implementate s-au bucurat de o mare receptivitate din partea utilizatorilor.

Soluţiile de e-learning existente în momentul de faţă sunt rezultatul evoluţiei tehnologiilor care suportă aceste facilităţi. Astfel, o dată cu apariţia capacităţilor de stocare mari, învăţământul clasic la distanţă utilizând materiale tipărite trimise prin poştă a fost înlocuit de cărţi pe suport electronic. Ulterior, tehnologiile de comunicare interactive au devenit elementele centrale ale noilor modele de desfăşurare a învăţământului pe suport electronic. Astăzi există trei modele general acceptate în lumea educaţiei online, fiecare ocupând o cotă aproximativ egală pe această piaţă:

Educaţia online independentă reprezintă modelul prin care utilizatorul individual preia materialul de curs de pe Internet sau de pe CD, parcurgându-l de unul singur. Modelul prezintă avantajul unei cantităţi de informaţie foarte mare care poate fi accesată într-un timp scurt, precum şi facilităţi multimedia extinse, fiind însă foarte rigid în ceea ce priveşte comunicarea instructor-student.

Educaţia online asincronă permite transmiterea de informaţie la un moment dat doar unui singur partener al relaţiei instructor-student. Instructorul poate să furnizeze informaţia studenţilor, dar aceştia nu pot interacţiona în timp ce o primesc. Avantajul major în acest caz este acela că studentul îşi păstrează facilitatea de a lucra după ritmul propriu, putând însă obţine şi răspunsuri la cererile sale într-un interval de timp acceptabil.

Educaţia online sincronă permite transferul interactiv de informaţie cu orice alt utilizator în orice moment. De exemplu instructorul şi studenţii transferă informaţii în timpul desfăşurării cursului sau seminarului, de regulă în timp real. Acest model este cel mai performant în ceea ce priveşte gradul de facilitare a comunicării, modalităţile audio-video integrate creând conceptul de “teleclasă”.

Nu toate soluţiile actuale de educaţie online reuşesc însă să obţină mixul optim dintre aceste modele într-un singur scenariu. De aceea, organizaţiile trebuie să aleagă atent soluţia care va fi achiziţionată pentru a se potrivi întocmai nevoilor proprii. Elementul tehnic central al unei astfel de soluţii îl constituie platformele de educaţie online. Sutele de aplicaţii existente pe piaţă reprezintă imaginea a ceea ce înseamnă mărimea acesteia, dar şi amploarea unui proiect demarat.

Conceptul de educaţie online nu reprezintă altceva decât o abordare dintr-o nouă perspectivă a procesului de învăţare, în care TIC permite utilizarea unui mediu mult mai flexibil de desfăşurare a cursurilor, de acces la informaţii şi de evaluare în comparaţie cu modelul clasic. Apărut ca un instrument excelent pentru mediul universitar, educaţia online a înlocuit iniţial metodologia clasică de învăţământ la distanţă, materialele scrise fiind transcrise pe CD-uri. Ulterior, posibilităţile de conectare oferite de Internet au deschis oportunităţile pentru realizarea unor medii colaborative care să substituie eficient sălile de curs, creând clasele de curs virtuale.

Universităţile virtuale au la bază un spectru foarte larg de modele de educaţie online, prin utilizarea TIC în activităţile de predare, învăţare şi evaluare pe diferite grade de complexitate:

crearea şi difuzarea cursurilor pe suport CD, modalitate foarte eficientă pentru variantele de învăţământ la distanţă unde mijloacele tehnice şi financiare nu permite conectări la Internet;

realizarea echivalentului virtual al şcolii prin intermediul unui mediu software care permite profesorilor şi studenţilor desfăşurarea proceselor de învăţământ din cadrul universităţii reale folosind mijloacele TIC cele mai performante pentru: crearea cărţilor electronice, desfăşurarea de cursuri şi examene în timp real, notarea, evidenţa completă a tuturor participanţilor etc.;

utilizarea infrastructurii pentru cursuri acordate altor instituţii, adică realizarea de proiecte în care universitatea prestează servicii de educaţie pentru organizaţiile direct interesate în domeniile de competenţă ale universităţii.

Soluţiile acoperă întreg spectrul de la consultanţă în domeniu până la implementarea completă, atât tehnică cât şi strategică. Ele sunt modelate după nevoile şi resursele existente de către oameni a căror metodologie de lucru primează prin calitatea serviciului oferit.

Răspunsul favorabil al pieţei din România la acest nou mediu de învăţare s-a concretizat deja într-un număr de universităţi care aplică această tehnologie. Numărul universităţilor din România se ridica la 125, din care 57 de stat şi 68 private. Din universităţile de stat, 36 au o prezenţă oarecare pe Internet, care se rezumă uneori la o simplă prezentare, iar alteori la informaţii utile despre cursuri, facultăţi, admitere etc. O parte din universităţile din România încep să vadă educaţia academică online ca pe o nouă posibilitate de venituri, în momentul de faţă 6,4% din universităţile româneşti oferind cursuri online.

Comunicarea şi interactivitatea sunt caracteristicile esenţiale într-un proces de învăţare, studiile de specialitate plasându-le în topul factorilor care asigură o eficienţă maximă. În consecinţă, o dată cu apariţia posibilităţilor de comunicare rapidă în reţea, acţiunile actorilor din sectorul educaţiei online s-au îndreptat spre realizarea suportului tehnologic pentru aceste facilităţi.

Mai mult decât o soluţie care facilitează procesul educaţional intern, educaţia online apare în atenţia responsabililor universităţii ca o nouă şi importantă sursă de venituri. Provenienţa bugetară a fondurilor la dispoziţia universităţilor a făcut ca acestea să caute într-un scurt timp noi surse de venit. Dintre soluţiile cele mai eficiente găsite şi aplicate a fost aceea a vinderii “produselor” sale către beneficiari interesaţi. Astfel, cursurile de specialitate oferite unor companii au reuşit să completeze bugetele interne periodic şi într-un mod substanţial.

Însă aceste cursuri acopereau doar o parte foarte restrânsă din capacitatea universităţilor, din cauza spaţiilor limitate de desfăşurare a cursurilor sau din cauza distanţelor geografice mari dintre furnizor (universitate) şi beneficiar (organizaţie). Reacţia imediată s-a manifestat prin adoptarea unor soluţii de educaţie interactive de către universităţi şi utilizarea acestora ca suport pentru noile cursuri. Dezvoltarea economică a organizaţiilor impune formarea continuă, permanentă a personalului, pentru care mijloacele proprii nu sunt suficiente. Externalizarea serviciilor de instruire implică reorientarea universităţilor virtuale către studiul pieţei, identificarea potenţialilor beneficiari, promovarea soluţiei în diferite medii, realizarea modelelor de afaceri şi de obţinere a veniturilor (figura 2).

Dinamica foarte mare a informaţiei dintr-un domeniu

Necesitatea de învăţare rapidă

Găsirea de metode eficiente ca raport cost-performanţă, pentru grupuri ţintă distribuite geografic

Diferenţele în pregătire şi schimbările de natură demografică cer noi modele de învăţare

Acces flexibil la educaţie de-a lungul întregii vieţi (formare continuă)

Accesul la Internet devine standard la locul de muncă şi acasă

TIC oferă un context multime-dia interactiv

Dezvoltarea serviciilor şi pro-duselor e-learning de calitate

Standardele tehnologice unifi-cate facilitează compatibilitatea şi interoperabilitatea sistemelor şi produselor e-learning

CERINŢE SUPORT

E-LEARNING

E-BUSINESS

41

42

Figura 2 Cerinţe şi suport pentru e-learning

Educaţia online a devenit în viziunea a tot mai mulţi analişti şi profesionişti din sectorul educaţional o modalitate pertinentă de creştere a potenţialului de cunoştinţe. Punerea în aplicare a unei soluţii armonizate pentru fiecare caz în parte conduce la un număr de cazuri de succes, iar demararea unui astfel de proiect presupune însuşirea unui risc care, necontrolat, poate avea efecte dintre cele mai nefericite. O soluţie tehnică neadaptată poate însemna respingerea ei de către potenţialii utilizatori şi, în consecinţă, pierderi financiare dublate de reţinerile psihologice pentru o altă nouă variantă educaţională.

În mediul competiţional tot mai dur, organizaţiile nu îşi pot permite o neglijare a scăderii eficienţei muncii angajaţilor datorată unei pregătiri profesionale depăşite. Însă constrângerile privind costurile de deplasare, spaţiile utilizate pentru cursuri şi, nu în ultimul rând, scăderea productivităţii pe această perioadă de timp determină multe organizaţii să renunţe la aceste servicii atât de necesare. Posibilităţile de integrare a unei soluţii de educaţie online în cadrul unei companii sunt diferenţiate în funcţie de nevoile şi resursele reale ale acesteia, cuprinzând cel puţin:

achiziţionarea unei soluţii complete prin care compania poate realiza o instruire a angajaţilor proprii de către instructori interni sau externi;

închirierea unor spaţii din cadrul unor platforme de e-learning existente; instruirea oferită de organizaţii de pregătire profesională (firme specializate sau universităţi).

Costurile iniţiale ale implementării unei soluţii de educaţie şi instruire online sunt mai ridicate decât ale unei soluţii clasice, dar luând în calcul costurile de călătorie, investiţiile de capital, pierderile de productivitate, materialele tipărite care pot fi uzate moral înainte de a fi livrate, acestea devin o alternativă viabilă şi competitivă.

Economia se transformă dintr-o economie de producţie în una a cunoştinţelor, cu accent pe capitalul intelectual. Învăţământul de bază, considerat mai degrabă un sfârşit al educaţiei profesionale a devenit un punct de start pentru un proces de învăţare, educare şi formare pe parcursul întregii vieţi. De aceea, organizaţiile tratează pregătirea continuă a resursei umane ca o armă strategică şi nu ca un generator de costuri. Succesul în afaceri depinde tot mai mult de performanţa angajaţilor, ceea ce necesită la rândul ei o pregătire adecvată. În competiţia de a rezista pe o piaţă selectivă, companiile trebuie să exploateze avantajele tehnologice pentru a-şi pregăti angajaţii mai rapid, mai eficient şi mai puţin costisitor decât în trecut.

Organizaţiile cheltuiesc aproximativ două treimi din bugetele alocate pregătirii angajaţilor pe transportul acestora şi construirea facilităţilor de desfăşurare a cursurilor. Mai mult, aceste costuri directe sunt dublate de cele indirecte generate de lipsa de productivitate pe perioada de pregătire. De aceea, punctele nevralgice ale unei iniţiative de calificare continuă a angajaţilor sunt suficient de sensibile pentru a compromite întreg procesul. Soluţiile complete de educaţie online promovate vin să întâmpine aceste neajunsuri, efectele imediate şi pe termen lung traducându-se prin:

• pregătire permanentă şi actualizată a angajaţilor; • costuri reduse de exploatare şi întreţinere a sistemului de educaţie online; • creştere a performanţelor prin sisteme de pregătire şi consultanţă online; • distribuirea mult mai uşoară a informaţiei în cadrul companiei prin acces în timp real. Deşi pregătirea continuă a angajaţilor este o necesitate constantă pentru orice companie,

mărimea organizaţiei şi nevoile diferite sunt cele care pot determina complexitatea soluţiei alese. Apariţia fenomenului de educaţie online creează noi perspective pentru organizaţii, dar şi pentru indivizi. Latura psihologică nu este însă deloc de neglijat, având în vedere capacitatea viitorilor utilizatori de a se adapta la acest nou mod de lucru. Folosirea TIC implicată de acest proces poate genera respingerea întregului sistem. Modul de desfăşurare a procesului de educaţie permanentă prin mediul virtual este foarte asemănător sistemului clasic: se creează cursuri, se desfăşoară cursuri/seminarii în timp real, se apelează la biblioteci, se susţin examene în condiţii de siguranţă, se acordă note avându-se o evidenţă continuă a cursanţilor etc.

Distanţele mari sau lipsa timpului disponibil a făcut ca pentru mulţi angajaţi educaţia la distanţă să devină o soluţie mai mult decât convenabilă. Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor cuceresc tot mai mult terenul deţinut de modelul clasic, oferind şi elementul cheie al acestuia: interactivitatea. Învăţarea nu mai este un proces pasiv, iar evaluarea se poate realiza de asemenea online. Deşi în România educaţia online a personalului din organizaţii nu este la nivelul ţărilor dezvoltate, perspectivele sunt destul de încurajatoare. Universităţile româneşti au iniţiat proiecte majore de implementare a educaţiei la distanţă prin intermediul TIC şi un număr din ce în ce mai important de companii (mai ales cele mari) apelează la această metodă modernă de pregătire permanentă.

Problema esenţială a oricărui nou concept este schimbarea. Controlul schimbării, direcţionarea acesteia, asigurarea că trecerea la noul concept este un proces fluid şi clar este momentan ceea ce

43

asigură succesul schimbării. Educaţia online nu reprezintă doar tehnologie, aceasta fiind instrumentul care facilitează atingerea obiectivelor urmărite: un mod de comunicare şi de învăţare mai simplu, mai eficient, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile a organizaţiei. Înainte de implementarea efectivă a soluţiei, perspectiva economică cere însă o planificare temeinică a educaţiei, instruirii şi formării prin intermediul TIC, precum şi o delimitare a obiectivelor principale.

Înţelegerea scopurilor exacte ale organizaţiei. Orice acţiune este determinată de un scop precis al organizaţiei. Fie unul de învăţare sau oricare altul. Orice iniţiativă trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor organizaţiei. Acest prim pas presupune o înţelegere a resurselor necesare atingerii scopului propus, a diferenţelor existente şi a capacităţii soluţiei de e-learning de a anula diferenţele.

Managementul resurselor existente. Următorul pas după stabilirea obiectivelor organizaţiei este acela de a analiza capacitatea organizaţiei de a accepta soluţia de e-learning. Aceasta înseamnă evaluarea tuturor resurselor existente la dispoziţia organizaţiei şi planificarea lor. Înţelegerea infrastructurii tehnologice a organizaţiei, a confortului viitorilor utilizatori în exploatarea tehnologiei. Gradul de pregătire - tehnologic şi cultural - al organizaţiei.

Realizarea unei strategii e-learning. Odată încheiat procesul de evaluare, se stabilesc căile de atingere a obiectivelor urmărite. Aceasta reprezintă pasul în care se definesc următoarele elemente: modul de alocare al resurselor, acţiunile ce vor fi întreprinse atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Acesta este de fapt momentul cheie al întregului proiect. Sprijinul pe care îl oferim, bazat pe experienţa proiectelor anterioare, va putea face diferenţa esenţială în găsirea celor mai simple şi clare căi de atingere a scopurilor.

Implementarea conceptelor definite. Este expresia faptică a pasului anterior, aici punându-se în practică know-how-ul tehnic pentru a crea viitorul mediu de lucru: inserarea, modelarea şi personalizarea tehnologiilor, crearea modelelor eficiente de lucru şi învăţare, implementarea strategiei dar şi dezvoltarea unui plan pentru următoarele faze ale procesului .

Evaluarea rezultatelor şi definirea din mers a strategiilor. Continuarea colaborării în urma implementării soluţiei este hotărâtoare. Apariţia noilor oportunităţi sau a factorilor perturbatori necesită o schimbare din mers a strategiei. Evaluările periodice a rezultatelor permit astfel noi abordări, noi căi de dezvoltare.

Noţiunea de e-learning capătă un nou înţeles din perspectiva companiilor. Pregătirea la locul de muncă înseamnă mai mult decât o simplă achiziţie de informaţii, înseamnă aplicarea directă a acestora. Adresată departamentului de resurse umane, această soluţie furnizează, cu un consum minim de resurse, instrumentele necesare atingerii scopului propus.

Soluţiile de e-learning sunt privite în mare măsură ca şi diminuatoare de costuri, însă un element esenţial este omis: posibilitatea de a genera venituri. Pregătirea la locul de muncă înseamnă cursuri de specialitate, după care aceste cunoştinţe se aplică. Posibilitatea de a se comunica în timp real acoperă o nevoie des întâlnită în departamentele de vânzări: reprezentanţii aflaţi în diferite oraşe nu reuşesc să evalueze întotdeauna situaţia reală, au nevoie de sfatul supervizorului etc. Comunicaţiile text şi audio-video conferinţele dau întreaga libertate de deplasare şi de transmisie/recepţie a informaţiilor necesare.

Aplicaţiile de instruire online au o mare importanţă mai ales în ceea ce priveşte service-ul la distanţă şi intervenţiile rapide în diferite locaţii. Instruirea online este definită ca o relaţie în care un instructor susţine, colaborează şi facilitează învăţarea clientului. Concentrat pe variabilele din noua economie - procese, oameni, cunoştinţe şi tehnologie - instruirea a devenit e-instruire. În primul rând, instruirea online nu este orientată spre conţinut, ci spre procesul de învăţare. Un instructor ajută clientul să atingă ceea ce aşteaptă, dar şi să înveţe să soluţioneze situaţii neaşteptate. În al doilea rând, instruirea online nu trebuie facilitată de un expert. Motivaţia şi angajamentul clientului sunt cele mai importante elemente ale învăţării. În al treilea rând, învăţarea este atât cognitivă cât şi comportamentală. Învăţarea nu este doar reflecţie şi acţiune, ci şi o interacţiune între cele două.

Figura 3 Universul e-learning centrat pe cel care învaţă

Teleeducaţia presupune trecerea de la modelele tradiţionale de învăţare spre metode virtuale. Această translaţie poate deveni posibilă doar dacă sunt îndeplinite câteva cerinţe fundamentale:

definirea clară de către instituţiile de învăţământ a politicilor şi strategiilor privind TIC;

dezvoltarea unei infrastructuri corespunzătoare pentru utilizarea noilor TIC;

redefinirea rolului cadrelor didactice;

asigurarea accesului la Internet pentru instituţiile implicate.

Studenţii începători pot întâmpina dificultăţi în determinarea cerinţelor unui curs academic, deoarece nu au suportul unui grup similar, accesul rapid la un profesor sau nu sunt familiarizaţi cu tehnologia utilizată pentru transmiterea cursurilor la distanţă. Ei pot fi nesiguri şi tind a se concentra pe memorarea detaliată a cursurilor în scopul îndeplinirii sarcinilor şi a trecerii examenelor. Această manieră de tratare a cursurilor este văzută de specialişti ca o abordare superficială şi are următoarele caracteristici:

concentrarea pe semne şi elemente eterogene;

memorarea informaţiilor şi a procedurilor pentru teste;

eşuarea în distingerea principiilor, a informaţiilor noi faţă de cele vechi;

tratarea sarcinilor ca ceva impus de profesor.

Studenţii la distanţă trebuie să fie mai selectivi şi mai concentraţi în procesul lor de învăţarea pentru a stăpâni noile informaţii. Ei trebuie să schimbe modul de tratare a cursurilor, să treacă de la abordarea superficială la cea profundă, aceasta din urmă având următoarele caracteristici:

concentrarea pe ceea ce este semnificativ;

corelarea şi distingerea ideilor noi cu ceea ce se cunoştea deja;

44

corelarea conceptelor cu experienţa de zi cu zi;

organizarea şi structurarea conţinutului.

În procesul teleeducaţional cursanţii şi profesorii lor trebuie să facă faţă la numeroase provocări, precum: recunoaşterea puterilor şi limitărilor fiecăruia; câştigarea, menţinerea şi chiar creşterea încrederii în forţele proprii; deprinderea comunicării cu alţi studenţi cu care nu se pot stabili întâlniri pentru a discuta faţă în faţă; clarificarea a ceea ce s-a învăţat şi ce nu s-a învăţat.

Tehnologia informaţiei influenţează din ce în ce mai puternic şi domeniul instruirii, revoluţionând sistemul bazat pe manual. Literatura de specialitate foloseşte diferite sintagme pentru a desemna utilizarea calculatoarelor în educaţie, cu semnificaţie asemănătoare: IAC (instruire asistată de calculator), CAI (computer aided instruction), CAL (computer aided learning), CBT (computer based training), CBL (computer based learning). Principalele direcţii de utilizare a calculatoarelor în educaţie sunt (figura 4):

Figura 4 Tehnologia în e-learning

mijloc didactic: asigură o eficienţă sporită a interacţiunilor în cadrul procesului de instruire. Ca mijloc de instruire, calculatorul are două roluri posibile: tutorial – caz în care deţine un rol activ în desfăşurarea instruirii – sau instrument – caz în care are o funcţie utilitară;

instrument managerial în educaţie, prin realizarea unor sisteme informatice integrate pentru instituţiile de învăţământ;

obiect de studiu.

Dezvoltarea din ultima perioadă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) are un impact profund asupra modului de desfăşurare a activităţilor în orice societate. Astfel, au apărut noi paradigme în cercetarea ştiinţifică, în dezvoltarea tehnologică, în modul de a face afaceri, în natura muncii şi în activitatea managerială. Educaţia, ca activitate esenţială în dezvoltarea unei societăţi nu a putut fi ocolită de fenomenul tehnologic, cunoscând transformări esenţiale care se constituie în noi metode, modele şi paradigme ale învăţământului modern.

Studii recente indică faptul că nu mai există practic nici o activitate socială (educaţie, cercetare, cultură, economie, transporturi sau divertisment) care să nu fie secondată de o prezentare în format electronic concretizată în pagini Web pe Internet, baze de date multimedia, prezentări interactive etc. Pregătirea cadrelor didactice pentru a utiliza eficient TIC în activitatea didactică apare ca deziderat major în coordonarea procesului instructiv-educativ.

Accesul la Internet înlătură barierele geografice şi temporale, permiţând colaborări la distanţă, accelerând corespunzător ritmul de obţinere şi de comunicare a ideilor şi rezultatelor. Noile tehnologii educaţionale constituie astfel de rezultate şi se propagă prin Internet pentru a fi folosite în activitatea didactică. Majoritatea marilor universităţi a adoptat obligativitatea prezentării cursurilor pe Web (tematică, cuprins, bibliografie), oferindu-se online toate materialele de curs în cadrul intranetului propriu. Au fost elaborate, se dezvoltă şi se extind tot mai mult produse program specializate pentru realizarea de cursuri

45

electronice interactive, iar un rol important continuă să îl joace materialele de instruire pentru servicii şi instrumente de lucru în reţea, necesare pentru iniţierea şcolarilor, studenţilor şi profesorilor în folosirea accesului la Internet, obţinerea de informaţii utile sau găsirea unor parteneri.

Reţele specializate în teleeducaţie (cum sunt KidLink, ThinkQuest sau K12), acoperind o arie tot mai mare şi înglobând tot mai multe şcoli din lumea întreagă, stimulează comunicaţia electronică a şcolarilor în cadrul procesului de globalizare, fiind folosite adesea ca un motor important în procesul educaţional. De mai mulţi ani, pe lângă cercetare, învăţământ, ştiri şi divertisment, Internet-ul a devenit şi mediu de afaceri, ultimele studii raportând aproape 300 de milioane de utilizatori (mai mult de o treime a acestora sunt din SUA). Uniunea Europeană încearcă să reducă decalajul, dar aceleaşi studii apreciază o stagnare faţă de anii precedenţi în statele din Centrul şi Estul Europei (în privinţa numărului de utilizatori şi de noi calculatoare conectate).

Internet-ul pare totuşi o şansă nesperată pentru naţiunile mici şi sărace şi pentru colectivele de cercetare-inovare situate în afara marilor centre academice. Această şansă se concretizează în primul rând prin accesul la lucrări de ultimă oră, la rapoarte de cercetare şi chiar la articole din reviste de specialitate, fără a plăti sume mari de bani pentru abonamente. Internet-ul permite închegarea şi desfacerea rapidă a unor echipe de cercetare, indiferent de locul unde activează partenerii, dar şi realizarea unor legături de durată, bazate pe afinităţi şi pasiuni comune, legături umane care apar şi se menţin prin mesaje transmise prompt prin poşta electronică (corespondenţă greu de imaginat cu mijloacele tradiţionale).

Deşi modul de învăţare tradiţional este în continuare scump şi relativ lent, noile tehnologii îl vor transforma într-un proces mult mai productiv. Schimbările majore din sfera învăţării asistate de calculator au condus la obţinerea unei noi paradigme educaţionale: în locul realizării unui flux informaţional cu un singur sens (de exemplu de la profesor către un grup pasiv de cursanţi), noile tehnici de învăţare sunt, ca şi Internet-ul, bidirecţionale, colaborative şi interdisciplinare. Pătrunderea noilor tehnologii în sălile de clasă a schimbat radical relaţia care era fundamentată între profesori şi elevi. Astfel, profesorii au trecut de la poziţia de conducători atotştiutori la cea de ghizi ai infosferei, iar materialele instructive au evoluat de la cărţile rigide la programele administrabile. Informaţia a devenit mult mai accesibilă, iar utilizatorii îşi aleg singuri ceea ce doresc, fiecare devenind un creator de conţinut. Mediul educaţional al viitorului va fi un campus electronic: locul în care se vor desfăşura orele de clasă, în care se va consulta biblioteca şi desigur, unde vor avea loc contactele sociale.

E-learning este o industrie relativ nouă şi neexplorată, care presupune acoperirea unui set de aplicaţii şi procese vaste bazate pe învăţarea cu ajutorul calculatorului. E-learning înseamnă distribuirea conţinutului informaţiei pe cale electronică (media, Internet, intranet) fiind mai precis definit decât învăţământul la distanţă:

e-learning înseamnă convergenţa dintre învăţare şi Internet;

e-learning înseamnă folosirea TIC pentru a construi, livra, selecta, administra şi extinde învăţarea;

e-learning înseamnă învăţarea prin Internet, putând include informaţii în multiple formate şi o reţea de comunicaţie între cei care adoptă acest stil de învăţare;

e-learning reprezintă cel mai rapid mod de învăţare, cu cele mai reduse costuri, care permite creşterea accesului la educaţie pentru toţi participanţii.

Există numeroase semnificaţii pentru prefixul „e” în cazul paradigmei e-learning, patru dintre ele fiind mai importante:

explorare - cei care învaţă folosind e-learning utilizează www ca instrument de explorare pentru a accesa o multitudine de informaţii şi resurse;

experienţă - www oferă posibilitatea de discuţii online între participanţii la cursuri;

angajament - www îi captivează pe cursanţi, oferindu-le posibilitatea învăţării sincrone, colaborării şi schimbului de idei;

uşurinţa utilizării - permite chiar şi celor neiniţiaţi în navigarea pe Internet accesarea informaţiilor de pe orice tip de platformă tehnică.

46

47

Ca o definiţie sinteză, se poate spune că e-learning înseamnă învăţarea bazată pe tehnologii, o modalitate de difuzare a informaţiei care foloseşte toate mediile electronice, incluzând Internet-ul, intranetul, extranetul, sateliţii de comunicaţie, benzile video/audio, programele de televiziune interactive şi CD-ROM-ul. Concepte ca e-learning, învăţarea bazată pe Web (online-learning) sunt definite şi utilizate în mod diferit de organizaţii şi utilizatori. Principalul avantaj al unui sistem e-learning constă în flexibilitatea care încurajează stilul propriu de învăţare al cursantului (tabelul 1). În ultima perioadă, învăţământul tradiţional începe să piardă teren, lasând loc educaţiei asistate de calculator, acest lucru datorându-se în principal costurilor reduse implicate de teleeducaţie.

Principalele avantaje oferite de e-learning Tabelul 1

Avantaj Descriere

Tehnologia a revoluţionat afacerile, acum trebuie să revoluţioneze învăţământul

Necesitatea de transformare a modului de organizare a învăţării în unul mai modern, eficient şi flexibil a condus la noţiunea de e-learning.

Oriunde, oricând, oricine

Se estimează că un procent destul de mare din angajaţi utilizează calculatoarele personale în munca lor. Obstacolele tehnice cum ar fi accesul, standardele, infrastructura sau lăţimea de bandă nu reprezintă o problemă cel puţin în viitorul apropiat. Dezvoltarea www, capacitatea ridicată a reţelelor şi calculatoarelor oferă posibilitatea de învăţare 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Scăderea costurilor datorită eliminării cheltuielilor de transport

Marele beneficiu adus de e-learning îl reprezintă eliminarea costurilor şi a inconvenientelor care erau reprezentate de necesitatea ca instructorul şi cursantul să se afle în acelaşi loc. Studiile arată că organizaţiile din SUA de exemplu şi-au redus costurile cu 50-70% când au înlocuit instruirea tradiţională cu livrarea electronică a cursurilor.

Posibilitatea de modificare a informaţiei difuzate

Produsele Web permit instructorilor să-şi actualizeze lecţiile şi materialele în întreaga reţea, cu refacerea automată a informaţiilor şi accesul studenţilor la cele mai noi date.

Creşterea gradului de colaborare şi interactivitate între cursanţi

Învăţământul la distanţă poate fi mai stimulativ şi mai încurajator decât cel tradiţional, deoarece permite interacţiunea dintre grupuri de studenţi. Studenţii care utilizează acest tip de învăţământ au mai multe contacte cu colegii, petrec mai mult timp cu pregătirea materialelor, înţeleg mai bine temele (în medie, creşterea performanţelor lor este cu 20% mai mare decât studenţii de la învăţământul tradiţional).

Învăţământul electronic este mai puţin stresant decât cel tradiţional.

Acest tip de învăţământ elimină teama de a greşi în faţa unui grup de oameni. Studenţii pot încerca lucruri noi, pot greşi şi pot afla unde au greşit învăţând astfel ce au făcut bine şi ce nu.

Învăţarea controlată Tehnologia dă posibilitatea individului să îşi organizeze modul de învăţare (când învaţă, cum şi unde), nemaifiind nevoie să participe la orele organizate în clase.

Prezentarea pe module Arhitectura informaţiei este modulară, aceasta facilitând învăţarea.

Posibilitatea de a măsura eficacitatea programului

În e-learning este uşor de monitorizat studenţii, putând fi urmărite numărul de download-uri făcute, numărul de teste date. De asemenea, se poate acorda ajutor studenţilor în cazul în care aceştia au nevoie.

Capacitatea mare de stocare

Internet-ul are o capacitatea mult mai mare de stocare comparativ cu locaţiile fizice sau hard discurile individuale. Aceasta permite utilizatorilor să acceseze mai multe produse, putând vedea prezentări pentru o serie de cursuri din care îşi pot alege cel puţin unul.

Paradigma e-learning a procesului educaţional în societatea informaţională cunoaşte cel puţin trei forme de manifestare: clasele distribuite, învăţământul independent şi învăţământul deschis la distanţă (IDD).

Modelul claselor distribuite. Tehnologiile de telecomunicaţie interactivă extind clasicul model al cursurilor desfăşurate într-o sală de clasă către cursurile desfăşurate cu un grup de studenţi aflaţi în mai multe locaţii, rezultatul constituindu-l un grup de studiu în care o parte din cursanţi se află în sala de clasă, iar altă parte la distanţă. Principalele atribute ale acestei forme de exprimare se regăsesc în tabelul 2.

Modelul claselor distribuite Tabelul 2

Caracteristici

ora de curs implică şi comunicări reale, atât studenţii cât şi profesorii trebuind ca măcar o dată pe săptămână să se reunească într-un spaţiu fizic;

numărul de locaţii ale participanţilor la curs poate varia de la 2 (cursuri punct la punct) la 5 sau mai multe (cursuri punct la multipunct); cu cât numărul locaţiilor este mai mare, cu atât necesităţile tehnice, logistice şi de comunicare sunt mai mari;

studenţii pot participa la curs din locaţii convenabile (de acasă sau de la locul de muncă);

instituţiile vor deservi un număr mic de studenţi aflaţi în locaţii diferite.

Tehnologii suport pentru orele de

curs

dialog video-bidirecţional; dialog video-unidirecţional şi audio-bidirecţional; audio-conferinţe; video-conferinţe.

Tehnologii suport în afara orelor

de curs

telefon; fax; poştă clasică; calculator personal (pentru e-mail, audio şi

videoconferinţe, acces la biblioteci virtuale).

Modelul învăţării independente eliberează studentul de obligaţia de se afla într-un anumit loc

la un anumit moment dat. Acesta primeşte o varietate de materiale, suporturi de curs şi posibilitatea de a avea acces direct la un instructor/profesor care îi va răspunde la întrebări, îl va îndruma şi îi va evalua munca. Contactul individual între student şi profesor este realizat prin unul sau mai multe mijloace de comunicare: telefon, mail vocal, teleconferinţe, poştă electronică sau tradiţională. Principalele atribute ale acestei forme de exprimare se regăsesc în tabelul 3.

Modelul învăţării independente Tabelul 3

48

Caracteristici

nu există ore de curs şi cursanţii studiază independent, urmând indicaţiile detaliate primite;

studenţii pot interacţiona cu profesorul şi în unele cazuri cu alţi studenţi;

materialele de curs oferite se pot afla sub formă scrisă, pe dischetă, CD-ROM, casete video etc.;

materialele de curs se folosesc pe perioade mari de timp, iar realizarea lor necesită un proces complex în care sunt implicaţi pe lângă profesori de specialitate şi specialişti media, specialişti în procesul de instruire, lingvişti etc.

Tehnologii suport pentru orele de curs

nici una deoarece nu există ore de curs.

Tehnologii suport în afara orelor de curs

telefon;

mail vocal;

poştă clasică;

calculator personal (pentru e-mail, audio şi videoconferinţe, acces la biblioteci virtuale).

Modelul învăţământului deschis la distanţă implică folosirea cursurilor tipărite şi a materialelor media pentru a permite cursanţilor să studieze când şi unde doresc, precum şi folosirea ocazională a TIC pentru întâlniri comune ale grupului de studenţi. Principalele atribute ale acestei forme de exprimare se regăsesc în tabelul 4.

Entuziasmul pentru tehnologiile educaţionale a atins niveluri ridicate datorită unei utilizări pe scară din ce în ce mai mare a Internet-ului. Ceea ce rămâne de văzut este dacă această evoluţie va duce la o adevărată îmbunătăţire a procesului educaţional în general. În acest context, aplicarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor poate avea ca rezultat creşterea creativităţii şi îmbunătăţirea muncii de echipă, schimbarea rolului instructorului/profesorului, reducerea intimidărilor şi a frustrărilor printre cursanţi, un acces simultan la mai multe surse de învăţare etc.

Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor schimbă perspectiva asupra practicii educaţionale, completând cadrul educaţional cu metodologii moderne de învăţare specifice societăţii informaţionale. E-learning (e-învăţare) nu doreşte să înlocuiască sistemele educaţionale tradiţionale, ci doreşte să întărească procesul de învăţare.

Modelul IDD Tabelul 4

Caracteristici

materialele de curs se prezintă sub formă tipărită, pe dischete, CD-ROM, casete video sau alte tipuri de materiale, care să le permită studenţilor să studieze individual sau în grup;

de obicei, materialele de curs sunt specifice unui profesor în funcţie de materia predată (de exemplu casetă video pentru un profesor de oratorică);

studenţii se întâlnesc periodic în grup într-o anumită locaţie pentru ca profesorul să poată susţine o oră de curs prin tehnologii interactive, similar modelului clasei distribuite;

orele de curs comune se fac pentru ca studenţii să discute şi să clarifice anumite concepte sau idei, să realizeze anumite experimente, simulări sau alte exerciţii aplicate.

Tehnologii suport pentru orele de curs

dialog video-bidirecţional; dialog video-unidirecţional;

49

dialog audio-bidirecţional; audioconferinţe; videoconferinţe.

Tehnologii suport în afara orelor de curs

telefon; mail vocal; calculator personal (pentru e-mail, audio şi videoconferinţe, acces la biblioteci

virtuale).

Observăm astăzi că evoluăm tot mai mult spre un univers în care lumea socială este descrisă-prescrisă de televiziune, iar lumea culturală este dimensionată de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Internetul devine, pe zi ce trece, arbitrul accesului la existenţă prin cultură. Aceste sisteme complexe ale comunicării pun în mişcare capitaluri imense, echipamente tehnice sofisticate, resurse umane uriaşe şi are ca beneficiari miliarde de oameni, conferindu-le o poziţie strategică în angrenajele politic, economic şi social ale oricărei societăţi. Viteza de penetrare şi de impunere a unei inovaţii, conducând până la schimbare socială şi modernizare este condiţionată de canalele de comunicare de care dispune o societate.

Noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor schimbă perspectiva asupra practicii educaţionale, implementarea acestora fiind considerată drept una dintre cele mai importante probleme la început de mileniu, ridicată la rang de politică naţională. Încă din anii ’80, în cadrul dezbaterilor internaţionale privind problemele informaticii şi educaţiei, se remarca rolul major al responsabililor în domeniul educaţiei pentru a evita rămânerea în urmă a ţărilor în curs de dezvoltare faţă de lumea puternic industrializată. Prima sugestie avansată ca urmare a analizei experienţei acumulate este că trebuie acordată o prioritate absolută cercetării tuturor problemelor legate de introducerea calculatorului în educaţie, accentul fiind pus pe formarea şi reciclarea profesorilor. În acest sens s-a stabilit ca element esenţial al raportului dintre educaţie şi TIC faptul că cetăţenii trebuie să fie formaţi pentru a trăi într-o societate informaţională.

Bibliografie selectivă

1. [BULL, 1997] BULL, G., L., Technology and Schools, articol în ADVANCE IN COM-PUTERS, vol. 45, Academic Press Ltd., 1997

2. [CHOW, 1999] CHOW, S. W., (Editor), Multimedia Information Systems in Practice, Springer Verlag Singapore Pte Ltd. 1999

3. [DEAN & WHITLOCK, 1992] DEAN, C., WHIT-LOCK, Q., A Handbook of Computer - Based Training, Kogan Page Limited, London, 1992

4. [ERWIN, 1996] ERWIN, M., Special Edition Using CGI, Macmillan Computer Publishing, 1996

5. [EUGENE, 1996] EUGENE, E., CGI Developers Guide, Macmillan Computer Publishing, 1996

6. [GALLANT, 2000] GALLANT, M. G., Professional development for Web-based teaching: overcoming innocence and resistance, New directions for adult and continuing education, no. 88, Winter 2000.

7. [GHILIC et. al., 2002a] Elaborarea metodologiei organizării sistemului de educare şi formare a forţei de muncă în societatea informaţională, B. Ghilic-Micu, V. Mărăcine, M. Stoica, A. Costea, I. Iacob, Bucureşti, A.S.E. iunie 2002, 56 pag.

8. [GHILIC et. al., 2002b] Transformarea şi modernizarea economiei şi societăţii româneşti prin teleeducaţie. Studiu de fezabilitate şi impact al teleeducaţiei, B. Ghilic-Micu, V. Mărăcine, M. Stoica, A. Costea, I. Iacob, Bucureşti, A.S.E., octombrie 2002, 60 pag.

9. [GHILIC, 2001a] Ghilic-Micu B., Relaţia individ-organizaţie în contextul funcţionării societăţii informaţionale, în Informatica Economică nr. 1(17), Bucureşti, Editura Inforec, 2001

5010. [HARVEY, 2001] HARVEY, D., Creating the Collaborative Business, Business Intelligence Ltd, 2001

51

11. [HOMEr et al, 1998] HOMER, A., GILL, D., JAKAB, S., Interface entre Web et bases de données sous Windows NT, Paris, Eyrolles, 1998

12. [JOHNSON, ET. AL, 1993] JOHNSON, D.W., JOHNSON, R.T., HOLUBEC, E.J. Circles of learning: Cooperation in the classroom (4th ed.). Edina, MN: Interaction Books.

13. [KEEGAN, 1996] KEEGAN, D.: Foundation of Distance Education , Routledge, 1996

14. [LEWIS & OTSUKI, 1991] LEWIS, R., OTSUKI, S., (eds): Advanced Research on Computers in Education, IFIP, 1991

15. [OATES, 2001] OATES, M., Changing the world: introducing institutions to on-line learning course, 7th CEENet Workshop, Budapest, 20-30 August 2001.

16. [PORTER, 1997] PORTER, L., Creating the Virtual Classroom: Distance Learning with the Internet, Wiley Computer Publishing, 1997

17. [RAWSDEN, 1992] RAWSDEN, P., Learning to teach in Higher Education, Routledge, Chapmanand Hall,Inc, 1992

18. [ROGERS, 1995] ROGERS, E., Difussion of innovations (4th edition). New York: Free Press, 1995

19. [THORPE, 1993] THORPE M., Evaluating Open & Distance Learning, Longman Group, 1993

20. [TYLER & Erickson, 1999] TYLER, D., ERICKSON, D., Microsoft FrontPage 98, Editura Teora, Bucureşti, 1999

21. [VALCHEVSKAYA ET. AL, 2001] VALCHEVSKAYA, G., PETROVSKI, A., ANDREW, P., Key differences between WebCT, Blackboard, Learning Space and Toolbook II, 7th CEENet Workshop, Budapest, 20-30 August 2001.

ENTITĂŢI TEXT ŞI CARACTERISTICI DE CALITATE. DEFINIREA CONTEXTULUI, A ENTITĂŢILOR ORIENTATE PE TEXT,

A CARACTERISTICILOR DE CALITATE

Prof. dr. Ion Ivan, Asist. univ. Marius Popa, Asist. univ. Cătălin Boja, Ec. Silviu Niculescu, Dr. Gheorghe Noşca, Ing. Gabriela Zamfir, Tehn. Valentin Burcea, Drd. Robert

Enyedi, Asist. univ. Adrian Pocovnicu, Drd. Iulian Rădulescu,

Asist. univ. Cristian Toma, Stud. Adrian Vişoiu, Academia de Studii Economice Bucureşti, Prof. dr. Constantin Duguleană,

Prof. dr. Liliana Duguleană, Universitatea Transilvania Braşov Prof. dr. Victor Ploae, Asist. univ. Ionuţ Antohi,

Asist. univ. Silvia Ghiţă-Mitrescu, Asist. univ. Irina Mădăraş, Asist. univ. Cătălin Ploae, Universitatea Ovidius Constanţa

Contractul de cercetare având ca temă Sistem de evaluare a entităţilor bazate pe text care se

derulează în cadrul Programului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare INFOSOC are ca obiectiv realizarea unui sistem de evaluare a calităţii entităţilor text implementat cu un sistem de programe construit. Aceasta presupune parcurgerea următoarelor etape:

- definirea contextului, a entităţilor orientate pe text, a caracteristicilor de calitate; - construirea indicatorilor asociaţi caracteristicilor de calitate a entităţilor orientate pe text,

elaborare algoritmi şi proceduri; - analiza calitativă şi validarea metricilor; - definirea proceselor de evaluare şi implementare metrică; - generalizare rezultate şi diseminare; - auditarea rezultatelor. În mod corespunzător, cercetarea întreprinsă îşi propune finalizarea prin rapoarte de cercetare a

activităţilor derulate după cum urmează: - Entităţi text şi caracteristici de calitate; - Implementare metrici ale entităţilor text; - Tehnici şi metode de validare metrici ale entităţilor text; - Procese de evaluare a metricilor; - Clase de metrici orientate text; - Raport de auditare. Corespunzător primei etape care se derulează în intervalul 1.10.2004 – 14.12.2004 şi care

cuprinde activităţile: - definirea inputurilor, definirea problemei de evaluare a entităţilor orientate pe text; - realizarea unui studiu privind tipologiile de entităţi orientate pe text; - analiza comparata a instrumentelor destinate evaluării de texte prin vocabular; - identificarea caracteristicilor de calitate specifice fiecărui tip de entitate orientată pe text. În mod corespunzător, cercetarea întreprinsă de către echipele din Academia de Studii

Economice din Bucureşti, Universitatea Transilvania din Braşov şi Universitatea Ovidius din Constanţa se concretizează prin elaborarea unor sinteze şi studii după cum urmează:

- sinteza documentara privind entităţile bazate pe text; - clase de entităţi bazate pe text; - studiu privind funcţiile si caracteristicile instrumentelor destinate implementării unor tehnologii

de evaluare a calităţii entităţilor bazate pe text; - studiu privind caracteristicile de calitate – completitudine, consistenţa, ortogonalitate,

comparabilitate, eligibilitate, complexitate – entităţi orientate text. Toate acestea sunt reunite în prezentul raport de cercetare, structurat pe zece capitole în care se

definesc concepte de bază, se definesc caracteristicile de calitate, are loc definirea conceptului de ortogonalitate a datelor, se realizează prezentarea de evaluări folosind o bază de texte.

Ortogonalitatea datelor este o caracteristică importantă de calitate a acestora, asigurând identificarea în mod unic a unui text într-o mulţime considerată prin intermediul conceptului de amprentă.

Stabilirea amprentei unui text sau a unei aplicaţii informatice, în particular, determină identificarea în mod unic a acestuia în mulţimea textelor redactate, respectiv a programelor realizate şi lansate pe

63

piaţă de diverşi producători. Totodată, presupune un proces laborios de analiză a structurii acestuia, aducerea la formă interpretabilă din punct de vedere matematic a conţinutului prin intermediul operaţiei de normalizare.

Tratarea textelor şi programelor sursă ca date generează o nouă viziune în analiza aplicaţiilor informatice, întrucât se aplică o aceeaşi măsură pentru elemente (software şi seturi de date) care numai aparent sunt diferite. Şi unele şi celelalte au ca suport structuri de date cu grade diferite de interdependenţă.

Există o corelaţie strânsă între caracteristica de ortogonalitate şi alte caracteristici de calitate ale software şi ale datelor. Studierea sistematică a corelaţiilor dintre acestea va permite stabilirea momentului optim de înlocuire în aplicaţii informatice a componentelor indiferent de natura acestora.

În capitolul Concepte de bază sunt prezentate conceptele şi abordările teoretice din literatura de specialitate specifice entităţilor bazate pe texte.

Alfabetul A este o mulţime finită formată din n simboluri a1, a2, …. an. Cuvântul este o succesiune formată din simboluri dispuse unul după celălalt. Un cuvânt cj este

caracterizat prin lungimea cuvântului, L(cj) exprimată ca număr de caractere ce intră în alcătuirea cuvântului.

Vocabularul VA este o mulţime formată din cuvinte diferite. Lungimea vocabularului VA, notată Lgv(VA) indică numărul de cuvinte care intră în alcătuirea vocabularului.

Separatorul este un simbol ce nu aparţine alfabetului A, care are rolul de a delimita cuvintele ce alcătuiesc o secvenţă de cuvinte. Dacă se definesc separatorii s1, s2, …., sr, oricare dintre ei se utilizează pentru a delimita cuvintele dintr-o înşiruire de cuvinte. Dacă un separator este utilizat consecutiv, se obţine o secvenţă de separatori.

Textul T este o succesiune de cuvinte din vocabularul VA separate prin simboluri speciale numite şi separatori. Lungimea textului Lgt(T) exprimă numărul de cuvinte din care este format textul. Lungimea textului Lgts(T) exprimă numărul de simboluri care intră în alcătuirea textului T.

Normalizarea textului T este operaţia prin care secvenţele de separatori diferiţi sunt înlocuite cu un separator considerat de bază.

Vocabularul textului este constituit din mulţimea cuvintelor diferite care apar într-un text. Vocabularul textului VT este inclus în vocabularul VA. Uneori, VT este identic cu VA. Frecvenţa de apariţie a cuvântului cj, notată fj arată numărul de apariţii ale cuvântului cj în textul

T. Frecvenţa de apariţie a simbolului ai în textul T arată numărul de apariţii al acestui simbol şi se

notează cu gi. Entităţile bazate pe texte sunt construcţii formate din şiruri de cuvinte caracterizate prin poziţii

ale cuvintelor în text, prin grupare de cuvinte pentru a defini un context, prin punerea în corespondenţă a cuvintelor cu elemente din lumea reală, cu acţiuni din lumea reală, cu fenomene din lumea reală şi cu atribute de ordin calitativ care grupează aspecte concrete din lumea reală în colectivităţi omogene în raport cu criterii stabilite.

Matricea de precedenţe P are un număr de linii şi coloane egal cu numărul de cuvinte ce intră în alcătuirea vocabularului VA. Elementul de pe linia i şi coloana j arată frecvenţa de apariţie a perechilor de cuvinte (ci, cj).

Subvocabularul este o parte a vocabularului construit astfel încât intersecţia oricărei perechi de subvocabulare are ca rezultat mulţimea vidă. Subvocabularele sunt mulţimi disjuncte.

Şablonul este o formalizare a unor reguli de construire a textelor. Textul este împărţit în subşiruri de cuvinte, iar şablonul impune ca fiecare subşir să aparţină unui subvocabular.

Textul structurat este rezultatul aplicării unui şablon sau unei reuniuni de şabloane. Prototipul include cuvinte fixate în text şi cuvinte care se generează şi se intercalează între

cuvintele fixate, conducând la o construcţie proprie a unui text. Identificarea şi construirea sistemului de clasificare a textelor reprezintă un pas important şi baza

definirii de Structuri de entităţi, care constituie un alt capitol al acestui raport de cercetare. Sunt trecute în revistă contribuţiile din literatura de specialitate, definirea şi construirea de structuri de entităţi bazate pe texte.

Noţiunea de text structurat este în strânsă legătură cu proiectele structurate prin prisma conţinutului proiectelor. Proiectele conţin texte oarecare, figuri, figuri şi text, tabele cu date. În schimb, proiectele structurate conţin elementele impuse de protocolul de desfăşurare al concursului. Anumite elemente pot sa nu se regăsească sau pot fi conţine în totalitate, dar toate proiectele structurate au un element comun: textul. Toate proiectele structurate conţin cel puţin doar text, de unde şi noţiunea de text structurat.

Textul T este text structurat dacă este format din subtexte. Practic textul T este privit ca fiind alcătuit dintr-o concatenare de texte. Proprietatea definitorie a textelor structurate este aceea că fiecare subtext al textului T este privit ca o entitate de sine stătătoare. Fiecare subtext are propriul vocabular, lungime proprie, existând posibilitatea analizei comparate a respectivului subtext cu un alt subtext din alt text sau din textul T.

Comunicarea interumană este coerentă, adică sunt comunicate o serie de idei într-o ordine logică şi într-o formă eligibilă pentru ambii parteneri ai comunicării. Lipsa coerenţei duce la bariere în comunicare, ceea ce produce efecte neaşteptate.

În comunicarea în scris coerenţa este asigurată prin interdependenţa textelor. Un text este considerat coerent dacă subtextele din care este compus au elemente comune, adică textul tratează ceea ce şi-a propus. Dacă nu este asigurată această proprietate textul respectiv este compus din texte independente( nu au elemente în comun) ceea ce ne duce la concluzia că respectivul sau respectivele texte au fost introduse doar pentru a îndeplinii condiţia numărului de pagini. În schimb dacă toate subtextele care compun textul structurat T sunt interdependente atunci textul T este considerat coerent. Totuşi, există anumite situaţii în care ofertantul impune utilizarea textelor independente.

Coerenţa textelor este clasificată după cum urmează: - coerenţă nulă; - coerenţă simplă; - coerenţă compusă; - coerenţă multiplă. Caracteristici de calitate reprezintă următorul capitol al raportului de cercetare în care sunt

prezentate principalele caracteristici şi elementele lor specifice, cu ajutorul cărora se diferenţiază entităţile bazate pe texte, în vederea ierarhizării lor pentru a obţine calificative, pentru atribuire de fonduri, pentru inserarea în clase omogene.

Entităţile text sunt construcţii foarte generale, iar entităţile-proiect sunt exemplificări pentru acestea, fiind uşor de manipulat întrucât condiţiile de calitate impuse entităţilor text se regăsesc în totalitate în mulţimea entităţilor-proiect, în general, şi, respectiv, în mulţimea entităţilor-proiect TIC.

Caracteristica de eligibilitate a entităţii-proiect TIC este de importanţă majoră, întrucât include cerinţe strict legate de:

- calitatea echipei de executanţi a proiectului, din punct de vedere a obiectului de activitate; - poziţia în plan financiar şi juridic, nefiind sancţionată sau neavând incapacitate de atragere

resurse; - experienţa în domeniu şi rezultatele obţinute în derularea proiectelor anterioare; - capacitatea de atrage resurse, de a utiliza resurse şi de a le gestiona; - existenţa capacităţii manageriale a proiectului în ansamblu. Structurabilitatea proiectului este caracteristica de calitate prin care se creează evaluatorilor

posibilitatea de a urmări distinct părţi ce definesc cerinţele impuse prin program. Claritatea proiectului este dată de folosirea în capitolul CKi de cerinţe cheie incluse în lista de

priorităţi a programului de finanţare şi de introducerea de cuvinte cheie proprii. Din aproape, în aproape capitolul CKi utilizează cuvinte cheie ale capitolelor precedente şi nu face referire la cuvinte cheie care sunt definite ulterior.

Claritatea presupune o listă de acronime care definesc acronimele utilizate, un glosar de termeni pentru definirea de procese, de materiale, produse, fenomene, unităţi de măsură cu rol de a elimina ambiguităţi asupra expresiilor cantitative întrebuinţate în text.

Consistenţa ofertei de entităţi-proiect TIC este dată de prezenţa în cadrul structurii din capitolul CKi a elementelor de descriere Di1, Di2, …, Dimi, ce reprezintă activităţi, materiale, echipamente, persoane, evenimente, servicii aflate în ordine. Între elementele de descriere există relaţia de disjuncţie:

φ=∩ ikij DD ceea ce presupune că acestea nu au caracter repetitiv de preluare de la un element la altul.

De asemenea elementul Dik nu trebuie să anuleze prezenţa Dij, k> j, sau Dik nu trebuie să fie negaţia lui Dij, adică ijD .

Consistenţa unui proiect este analizată atât în cadrul fiecărui capitol, cât şi între capitole. Ofertantul de entităţi-proiect TIC enumeră cerinţe ale tehnologiilor utilizate, fiind obligat să achiziţioneze

64

65

instrumente capabile să implementeze aceste tehnologii şi să angajeze personal cu calificare de a utiliza instrumentele.

Completitudinea este dată de abordarea sub forma structurii arborescente a textului. În cazul structurii arborescente se definesc funcţiile in() şi aut() care evidenţiază arcele incidente spre interior, respectiv, arcele incidente spre exteriorul unui nod.

Realismul abordării reprezintă un element de bază în lista caracteristicilor de calitate a ofertei, element important mai ales pentru managementul calităţii proiectului. Realismul este dat de modul cum este ales titlul, de obiectivul formulat şi de lungimile listelor cu care se construiesc tabelele.

Realismul managerului de proiect este determinat de modul în care formează echipa, de cum derulează cererile de tranşe de finanţare, de cum eşalonează activităţile.

Ortogonalitatea entităţilor-proiect, H( ), este utilizată pentru analiză de text între capitole. Două capitole CKi şi CKj sunt ortogonale dacă textele lor nu au elemente identice şi ortogonalitatea are valoarea:

H(CKi, CKj) = 1

Sunt situaţii în care ofertanţii de proiecte preiau în partea de concluzii CKn textul introducerii CK1. În acest caz ortogonalitatea are valoarea:

H(CK1, CKn) = 0

În managementul programului de finanţare TIC este important ca structurile de entităţi-proiect PP1, PP2, …, PPmp să fie ortogonale, adică

H(PPi, PPj) = 1

făcându-se referire la colecţia de oferte a proiectelor pe toată durata programului, ca reuniune de proiecte lansate în cadrul licitaţiilor.

O astfel de abordare elimină obţinerea de finanţări destinate pentru aceeaşi ofertă. Sunt situaţii în care programele de finanţare vizează ca prin ofertă să se obţină prototipuri adaptabile. Un proiect care a obţinut finanţarea pentru o astfel de temă, evident, gestionează variantele generate de prototip, finanţările fiind adecvate, fără a trata oricare dintre variante ca un nou produs, diferit de cele existente.

Se realizează dezvoltarea unei tehnici de analiză pe structuri de text cu aplicaţii la proiecte. Gradualitatea ofertei de entităţi-proiect TIC vizează creşterea nivelului de detaliere de la un

capitol la altul. La început este definit obiectivul, iar după aceea sunt prezentate tehnologiile existente, efectuându-se o analiză comparată. Descriere graduală a ofertei de entităţi-proiect TIC implică parcurgerea etapelor:

- se alege tehnologia de dezvoltat; - se prezintă în detaliu activităţile tehnologiei alese; - se descriu resursele necesare, fie că sunt de reprezentate de echipamente, personal sau

resurse financiare; - se construiesc tabele cu consumuri, costuri, resurse care să explice nivelurile agregate; - se evaluează costul total al proiectului. Corectitudinea proiectelor constă în includerea de texte care sunt acceptate ca fiind în

concordanţă cu elementele de bază din domeniul pentru care se efectuează finanţarea. Corectitudinea vizează denumiri de proces, tehnologie, operaţii, utilizarea de concepte, prezentarea de modele, semnificaţia variabilelor. Se respectă rezultatele validate de practica existentă în literatura de specialitate. De asemenea este vizată respectarea deontologicii privind ceea ce există şi ceea ce se adaugă, fiind privit ca elemente de noutate, respectând cerinţele legii dreptului de autor.

Corectitudinea vizează citările, referinţele bibliografice, structura modelelor definiţiilor şi modul în care sunt utilizate extrase din lucrări publicate.

Caracteristica este strâns legată de modul logic de eşalonare a activităţilor, de nivelul consumurilor de resurse, de estimările efectuate. Este important modul în care se realizează descrierea tehnologiilor sau a operaţiilor, completare tabelelor (A,R), (A,T) şi (R, T) prin includerea de niveluri reale sau niveluri medii.

Dacă este dată în mod transparent procedura de evaluare a ofertelor de proiecte, corectitudinea vizează în special autoevaluarea cu obţinerea unei diferenţe minime faţă de rezultatul evaluării.

66

Definirea caracteristicii de calitate privind Ortogonalitatea entităţilor se realizează prin intermediul diferenţelor de vocabulare, de frecvenţe în utilizarea cuvintelor, în diferenţe de lungimi de texte.

Conceptul de ortogonalitate a elementelor este deosebit de important în contextul constituirii listei de entităţi cât mai diferite între ele.

Două drepte sunt ortogonale dacă unghiul format la intersecţia acestora are cosinusul egal cu zero, cu alte cuvinte cele două drepte sunt perpendiculare. Un ansamblu de drepte este ortogonal dacă dreptele ce-l compun sunt perpendiculare două câte două .

Două plane sunt ortogonale dacă unghiul format la intersecţia lor are cosinusul egal cu valoarea zero, adică cele două plane sunt perpendiculare. Un ansamblu format din mai multe plane este ortogonal dacă planele ce-l formează sunt ortogonale două câte două.

Doi vectori sunt ortogonali dacă produsul scalar al acestora este nul. În continuare o dată este reprezentată uzual ca un număr (125 sau 0 sau –400.72 sau +25.3e-4)

sau un şir de caractere (“maşina” sau “125” sau “Cluj-Napoca-2000”). Extinzând, rezultă că datele D1 si D2 sunt ortogonale semantic, dacă conţinutul informaţional al

acestora, sensul lor, diferă intr-o manieră categorică şi semiotic, dacă acestea au o formalizare matematică total diferită.

Se consideră vocabularul VA = {c1, c2,…, cn}, unde c1, c2,…, cn sunt cuvinte din vocabular. Se construiesc frazele:

F1 formată din cuvintele ck1, ck2,…, cknF2 formată din cuvintele cl1, cl2,…, clmLungimea ca număr de cuvinte a acestor fraze este: Lg(F1) = Lg(ck1 ck2 … ckn) = p cuvinte Lg(F2) = Lg(cl1 cl2 … clm) = m cuvinte Frazele F1 si F2 sunt ortogonale dacă ele diferă atât ca lungime cât şi din punct de vedere al

conţinutului. Nu există nici un cuvânt din fraza F1 care să se regăsească în fraza F2 şi invers. Pentru colectivitatea AA, elementele aa1, aa2 , … , aan , diferite, se descriu printr-un număr de m caracteristici specifice colectivităţii, C1 , C2 , … , Cm.

Pentru două elemente oarecare aai şi aaj aparţinând colectivităţii AA se înregistrează nivele ale caracteristicilor după cum urmează:

aai = (Ci1 , Ci2 , … , Cim) aaj = (Cj1 , Cj2 , … , Cjm)

unde Cik este nivelul caracteristicii Ck pentru elementul aai . Un element x este ortogonal pe colectivitatea AA dacă şi numai dacă <x,aai >=0 , oricare ar fi aai,

element al colectivităţii. În spaţiul Rn, pentru elementele x şi y aparţinând acestuia se defineşte produsul scalar dintre

cele două elemente prin <x,y> = x1*y1+x2*y2+…+xn*yn , dacă x= ( x1, x2 … ,xn) şi y = (y1 ,y2 … , yn ). Se defineşte operaţia Θ aşa fel încât Cik Θ Cjk are valoarea zero dacă pentru caracteristica Ck nu

există valori comune elementelor aai şi aaj şi valoarea 1 în caz contrar. Se defineşte pseudoprodusul scalar prin <<aai , aaj >>. Elementul aai este ortogonal cu elementul aaj dacă <<aai, aaj>> = 0, dacă (Ci1 Θ Cj1 + Ci2 Θ Cj2 +

… + Cim Θ Cjm) = 0. În condiţiile în care elementele grupului sunt descrise prin caracteristici se consideră această

relaţie adevărată dacă fiecare termen este egal cu zero: Ci1 Θ Cj1 = 0 , Ci2 Θ Cj2 = 0 , … , Cim Θ Cjm = 0. Relaţia Cik Θ Cjk = 0 , k aparţinând mulţimii {1, 2, …, m}, exprimă faptul că elementele aai şi aaj

ale grupului sunt total diferite după caracteristica Ck . Se defineşte indicatorul care evidenţiază ortogonalitatea dintre două elemente ale unei

colectivităţi sau, mai flexibil, care evidenţiază diferenţele existente între elemente. Indicatorul normat I, cuprins în intervalul [0,1] are valorile:

I = 0, dacă elementele sunt ortogonale (nu au nimic în comun). I = 1, elementele sunt identice (nu diferă prin nici o caracteristică).

Dacă valorile indicatorului I tind către 1 înseamnă că seturile de date tind către ortogonalitate, iar dacă valorile indicatorului normat I sunt apropiate de 0 înseamnă că seturile de date au foarte multe elemente identice.

Indicatorul se defineşte pentru măsurarea gradului de ortogonalitate dintre două seturi de date, entităţi bazate pe texte şi, de asemenea, pentru ortogonalitatea unui număr oarecare de seturi de date, respectiv entităţi bazate pe texte.

67

Capitolul Amprente are menirea de a introduce un nou concept cu largă utilizare în studiul calitativ al entităţilor bazate pe texte, care se fundamentează pe eşantionare şi pe extensie de rezultate de la eşantion către colectivitatea de bază.

Pentru construirea eşantionului se pot folosi mai multe procedee, şi anume: - procedee de eşantionare aleatoare: loterie, numere aleatoare, mecanic; - eşantionare dirijată; - eşantionare mixtă. Pentru determinarea volumului eşantionului se efectuează următoarele operaţii: - se estimează dispersia mulţimii din care se face eşantionarea; - se stabileşte probabilitatea cu care eşantionul va fi reprezentativ pentru mulţime iniţială; - i se asociază probabilităţii stabilite valoarea tabelară a variabilei Student; - se stabileşte eroarea maxim admisă. Mecanismele de obţinere a şirurilor de numere pseudoaleatoare aparţinând unui interval constă

în împărţirea intervalului iniţial într-un număr de subintervale egal cu numărul de valori ce trebuie generate. Se realizează punerea în corespondenţă a subintervalului căruia aparţine numărul pseudoaleator generat cu valoarea din mulţimea de bază formată din kinv elemente b1, b2, ..., bkinv.

Algoritmul care construieşte amprenta textului utilizând numere pseudoaleatoare realizează

următoarele: o citeşte textul; o stabileşte lungimea textului; o numără cuvintele separate prin spaţiu, punct, virgulă; o stabileşte lungimea vocabularului; o stabileşte lungimea alfabetului; o generează vectorul cu numere pseudoaleatoare; o extrage eşantionul de caractere; o calculează frecvenţele de apariţie ale elementelor din alfabet; o extrage eşantionul de cuvinte; o construieşte vocabularul eşantionului; o calculează frecvenţele de apariţie a elementelor de vocabular; o calculează numărul inversiunilor necesare sortării frecvenţelor; o normează numărul inversiunilor ; o generează indicatorii xa1, xa2, xa3, xa4; o calculează indicatorul agregat GA; o afişează valorile următorilor indicatori:

coeficientul de variaţie al frecvenţelor caracterelor din alfabetul eşantionului; coeficientul de variaţie al frecvenţelor cuvintelor din vocabularul eşantionului; numărul inversiunilor necesare sortării frecvenţelor caracterelor din alfabetul eşantionului,

normat; numărul inversiunilor necesare sortării frecvenţelor cuvintelor din vocabularul

eşantionului, normat; indicatorul agregat GA.

Capitolul Operaţii pe entităţi text stabileşte modalităţi de efectuare a operaţiilor pe entităţi text care conduc la construirea de entităţi text echivalente, la compuneri de entităţi şi la obţinerea de noi entităţi prin procese de agregare.

I Copierea de fişiere

II Conversia de fişiere

III Translatarea fişierelor sursă

IV Transformări pe text sursă

V Restructurarea programelor

VI Schimbarea structurilor de date utilizate

VII Omogenizarea tipurilor de funcţii Agregarea entităţilor text: Concatenare de entităţi text reprezintă o operaţie des întâlnită în cazul în care echipe de

specialişti elaborează independent capitole ale unor lucrări. Compunerea prin inserare apare în cazul entităţilor când se realizează citări pentru asigurarea

rigurozităţii preluărilor din surse bibliografice. În cazul produselor software macroapelurile reprezintă inserări şi apelurile de proceduri reprezintă referiri.

Agregarea prin extragere subşiruri cu aceeaşi poziţie corespunde situaţiei în care se asociază definiţii echivalente sau se introduc în programe texte ASM pentru a gestiona mai eficient resursele.

Extragere şiruri de subşiruri cu poziţii diferite corespunde situaţiei în care în procesul de mentenanţă software anumite module trebuie dezactivate, iar în cazul unor monografii pentru a gestiona redundanţa se elimină capitole sau paragrafe descrise într-o manieră mai substanţială anterior.

Evaluarea entităţilor text reprezintă partea de cercetare care are o tratare specială în cadrul etapei a treia din proiectul Sistem de evaluare a entităţilor bazate pe text, acum fiind definit contextul evaluării în ideea de fundamentare a sistemului caracteristicilor de calitate ce va fi utilizat în procesele de evaluare.

Managementul calităţii entitate text presupune decizii succesive în timpul elaborării ofertelor. Există un proces de autoevaluare care se bazează pe analiza textului elaborat şi pe măsurarea unor indicatori. Procesul precede evaluarea ofertelor de către specialişti în vederea ierarhizării pentru a aloca fondurile de finanţare. Este vorba de evaluarea ofertantului unei propuneri în vederea efectuării de corecţii înaintea depunerii acesteia la unitatea de management a programului de finanţare.

Pentru celelalte caracteristici de calitate a entităţii Prt se stabilesc o serie de ipoteze în raport cu care sunt definiţi indicatori de măsurare a nivelurilor respectivelor caracteristici.

În primul rând, indicatorii se construiesc în aşa fel încât valorile lor să aparţină intervalului [0; 1]. Dacă un indicator are valoarea calculată egală cu zero, înseamnă că entitatea text pentru care s-a calculat indicatorul, este lipsită de caracteristica de calitate pentru care este asociat indicatorul.

În cazul în care nivelul calculat al indicatorului este egal cu 1 sau apropiat de această valoare, înseamnă că entitatea posedă însuşirile cerute de caracteristica de calitate căruia indicatorul i-a fost asociat.

În al doilea rând, pentru colectarea de date sunt luate în considerare elemente care să asigure reproductibilitatea procesului de măsurare a caracteristicii de calitate indiferent de condiţii şi de echipa care efectuează măsurătoarea.

În al treilea rând, metricile definite trebuie să aibă caracter operaţional în sensul alocării de resurse cu un nivel acceptabil pentru culegerea de date, pentru efectuarea calculelor şi pentru interpretarea rezultatelor. Costurile aferente trebuie să fie suportabile.

În al patrulea rând, se impune o transparenţă totală în derularea de procese de validare a metricelor înaintea efectuării evaluării şi înaintea stabilirii pragurilor de acceptabilitate a entităţilor.

Luarea deciziilor şi acceptarea acestora de către ofertanţi elimină procesele de reevaluare a întregii entităţi atunci când se schimbă criteriile de ierarhizare pe parcursul procesului de evaluare.

În al cincilea rând, se stabilesc criteriile şi caracteristicile de evaluare, precizându-se ponderile. În procesul de transparenţă, pentru fiecare dintre caracteristici se atribuie puncte şi totalul punctelor este cuprins între zero şi o sută de puncte. Ofertanţii trebuie să aibă informaţii asupra punctelor acordate caracteristicilor de calitate şi asupra formulelor de calcul.

Pentru operaţionalizarea conceptului de entitate text, în capitolul Baze de entităţi text se procedează la stabilirea unei liste de entităţi text care îndeplinesc condiţii de ortogonalitate, considerată

68

69

listă de referinţă, iar procesele de adăugare, de inserare, de concatenare se produc dacă şi numai dacă noua listă rezultată îşi menţine caracterul de listă formată din elemente de referinţă.

Economia modernă utilizează numeroase tehnici şi metode de analiză, dintre care cele orientate spre latura cantitativă a evoluţiei proceselor, sunt cele mai importante.

Construirea de entităţi text are ca obiectiv prezentarea aspectelor esenţiale şi a factorilor de influenţă, elaborarea de modele, construirea de ipoteze, enumerarea listelor de activităţi şi de resurse, realizarea de aprecieri calitative privind dinamica fenomenelor.

Există o mare diversitate de entităţi, fiecare din ramurile ştiinţelor rezervând spaţii de prezentare deosebit de largi rezultatelor obţinute pe baza cercetărilor şi prezentărilor prin articole, rapoarte, studii, monografii, tratate, comunicări, oferte.

Se identifică următoarele tipuri de entităţi: entităţi directe, entităţi bazate pe modele de optimizare, entităţi ce conţin elemente de neliniaritate.

Practica economico-socială presupune manipularea cu numeroase tipologii de entităţi text, a căror prezentare este realizată în capitolul Diversitatea entităţilor. Aceasta presupune stabilirea unor măsuri pentru similaritate la nivel de cuvânt, la nivel de şir de cuvinte, la nivelul întregii entităţi.

Sistemul de indicatori pentru măsurarea diversităţii trebuie să îndeplinească cerinţele de senzitivitate, necatastroficitate, necompensator.

Entităţile text se prezintă sub o foarte mare diversitate de construcţii. De aceea, exemplificările acestui raport de cercetare conţin texte din limbaje artificiale date spre exemplificare, texte din literatura de specialitate, precum şi texte sursă ale unor programe scrise în limbajul C/C++.

Abordarea din raportul de cercetare permite extensii spre texte în care simbolurile alfabetului sunt hieroglife, alte reprezentări grafice, reprezentări prin culori, precum şi diagrame utilizate în caietele de regie de teatru, operă sau de balet.

Raportul de cercetare se încheie cu Concluzii în care sunt sistematizate rezultatele cercetării din etapa întâia a proiectului Sistem de evaluare a entităţilor bazate pe text, având conţinut definirea contextului, a entităţilor orientate pe text şi a caracteristicilor lor de calitate.

Conţinutul acestui raport este rezultatul unei activităţi de cercetare ştiinţifică interuniversitară, întreprinsă de cadre didactice de la Catedra de Informatică Economică a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, de la Universitatea Transilvania din Braşov şi de la Universitatea Ovidius din Constanţa, fiind concretizată şi prin prezentarea şi publicarea unor soluţii obţinute în intervalul aferent acestei etape la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate, precum şi la reviste de specialitate din ţara noastră.

Bibliografia întocmită pentru această sinteză conţine lucrări de specialitate din literatura română şi străină. Unele din titluri sunt elaborate de membrii echipei de cercetare.

[AMIT03] IVAN, I., AMITROAIE, M., Building text’s fingerprint, Economy Informatics, vol. 3, nr. 1, 2003, pg. 57 – 62

[APOS03] IVAN, I., APOSTOL, C., Certificarea produselor program prin amprente, Revista Română de Automatică şi Informatică, vol. 13, nr. 1, 2003, pg. 32 – 38

[BALG03] BALOG, A., şi colectiv – Specificarea sistemului de metode şi proceduri de măsurare şi evaluare a calităţii produselor / serviciilor, Raport de cercetare, Programul CALIST, Faza 2, iunie 2003

[BALO04] BALOG, A., (Ed.) – Calitatea sistemelor interactive, Bucureşti, Editura Matrix Rom, 2004

[BATE00] BATES, J., TOMPKINS ,T., - Utilizarea Visual C++ 6 , Bucureşti, Editura Teora, 2000

[BIBA82] BARON, T. IVAN, I., BALOG, A., Evaluarea calităţii produselor program, Revista Economică, supliment nr. 17, 1982, pg. 4 – 6

70

[BIBU00] BIBU, N., BRANDAS, C., – Managementul prin proiecte, Timişoara, Editura MIRTON, 2000

[BLGO00] BALOG, A., Calitatea produselor software. Măsurare, analiză şi evaluare, Bucureşti, Editura INFOREC, 2000

[BLOG97] B ALOG, A., – Analiză statistică şi evaluarea calităţii software-ului, Bucureşti, Editura Calypso, 1997

[BODE00] BODEA, C., N., BODEA, V., ÎNTORSUREANU, I., POCATILU, P., LUPU, R. A., COMAN, D., Managementul proiectelor, Bucureşti, Editura INFOREC, 2000

[BOGU98] BOGURAEV, B., KENNEDY, C., Salience-Based Content Characterisation of Text Documents, IBM Thomas J Watson Research Center, USA, 1998

[BOJA02] IVAN, I., NICULESCU, S., BOJA, C., Clonarea bazelor de date, Revista Română de Automatică şi Informatică, vol. 12, nr. 4, 2002, pg. 46 – 53

[CAPI03] IVAN, I., POPA, M., CAPISIZU, S., FLORESCU, B., IVAN, L., – Characteristics of the Informatics Clones, în „Master of International Business Informatics Handbook”, Bucureşti, Editura ASE, 2003, pg. 207 – 223

[DODM94] Departmet of Defence 8320.1-M – Data Quality Assurance Procedures (Draft). Quality Information for a Strong Defence, 1994

[HALS77] HALSTEAD, M. H., Elements of Software Science, Elsevier – North Holland, Amsterdam, 1977

[IARH84] IVAN, I., ARHIRE, R., MACESANU, M., Program Complexity Analysis, Hierarchy, Classification, SIGPLAN NOTICES, vol. 22, nr. 4, 1984, pg. 94 – 102

[INOP96] IVAN, I., NOŞCA, G., PÂRLOG, A., Asigurarea calităţii datelor, în „Asigurarea calităţii”, an 2, nr. 8, 1996, pg. 8 – 15

[INPO03] IVAN, I., POPA, M., POCATILU, P., The Fingerprint – an Unique Way to Identify Programs, Proceedings of the International Symposium ”Knowledge Technologies in Business and Management”, Iaşi, 6 iunie 2003, pg. 40 – 45

[IOIP04] IVAN, I., POPA, M., Ortogonalitatea produselor program orientate obiect, în „Informatica Economică”, vol. 8, nr. 4, 2004, în curs de apariţie

[IOPO03] IVAN, I., POCATILU, P., POPA, M., Ortogonalitatea – caracteristică de calitate a proiectelor regionale, Comunicare în al III-lea simpozion naţional al ARSR ”Avantaje competitive şi dezvoltare regională”, Bucureşti, 22 – 23 mai 2003

71

[IPFC03] IVAN, I., POPA, M., FLORESCU, B., CAPISIZU, S., Aspecte

juridice ale clonării informatice, în revista “Informatica Economică”, vol. 7, nr. 1, Bucureşti, 2003, pg. 46 – 50

[IPOC02] IVAN, I., POCATILU, P., POPA, M., SACALĂ, M., Clonarea informaţională, în “Revista Română de Informatică şi Automatică”, vol. 12, nr. 2, Bucureşti, 2002, pg. 47 -52

[IPOP04] IVAN, I., POPA, M., POPESCU, A., The Aggregation of the Text Entities, în „Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică”, 2004, în curs de apariţie

[IPOS02] IVAN, I., POCATILU, P., POPA, M., SACALĂ, M., Information Cloning, Proceedings of the International Symposium Regional Problems in the Context of Globalization Process, Chişinău, Moldova Republic, 9 – 10 octombrie 2002, pg. 371 – 375

[ITOV82] IVAN, I., TOVISSI, L., MOSCOVICI, E., Utilizarea analizei entropice in studiul complexităţii programelor cu aplicaţii la normarea activităţii de programare, Buletinul Român de Informatică, nr. 4, 1982, pg. 39 – 44

[IVAN02] IVAN, I., POCOVNICU, A., QSPM Software pentru managementul calităţii proiectelor, revista Informatică Economică, vol. 6, nr. 4, 2002, pg. 67-70.

[IVAP04] IVAN, I., POPA, M., The Analyse Based on Texts Fingerprint, Proceedings of „The Central and East European Conference in Business Information Systems”, Cluj-Napoca, 20 – 22 mai 2004, pg. 554 – 561

[IVAT99] IVAN, I., TCACIUC, S., Spre managementul total al calităţii datelor, Revista Română de Statistică, 1999

[IVAV04] IVAN, I., VIŞOIU, A., POPA, M., Ortogonalitatea – caracteristică a calităţii bazei de modele economice, în „Revista Română de Informatică şi Automatică”, vol. 14, nr. 3, 2004, pg. 89 – 100

[IVBO03g] IVAN, I., POCATILU, P., POPA, M., BOJA, C., NICULESCU, S., Replicarea bazelor de date, lucrare în simpozionul ”Tehnologii educaţionale pe platforme electronice în învăţământul ingineresc” al Universităţii Tehnice de Construcţii, Bucureşti, Editura CONSPRESS, 9 – 10 mai 2003 (în format electronic)

[IVBO04] IVAN, I., BOJA, C., Metode statistice în analiza software, Bucureşti, Editura ASE, 2004

[IVCA03] IVAN, I., POPA, M., CAPISIZU, S., BREDA, L., FLORESCU, B., Clonarea informatică, Bucureşti, Editura ASE, 2003

[IVNP99] IVAN, I., NOŞCA, G., PÂRLOG, O., CĂCIULĂ, R.,

72

TCACIUC, S., Calitatea datelor, Bucureşti, Editura INFOREC, 1999

[IVPA03] IVAN, I., POPA, M., AVRAM, C., Utilizarea gradului de similaritate în construirea amprentei software, în revista ”Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică”, vol. 37, nr. 2, Bucureşti, 2003, pg. 39 – 54

[IVPD04] IVAN, I., POPA, M., DRĂGOI, R., Validarea ortogonalităţii firmelor şi emblemelor agenţilor economici, în „Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică”, vol. 38, nr. 3, 2004, pg. 17 – 24

[IVPF03] IVAN, I., POPA, M., FLORESCU, B., UNGUREANU, D., Juridical Aspects of the Program Generators Cloning, Proceedings of the 34-th International Scientific Symposium of the Military Equipment and Technologies Research Agency, Volume I, Bucureşti, 29 – 30 mai 2003, pg. 283 – 288

[IVPO04] IVAN, I., POPA, M., Tipuri de metrici ale textelor, în „Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică”, vol. 38, nr. 1, 2004, pg. 25 – 36

[IVPP02] IVAN, I., POCATILU, P., POPA, M., Analiza Cantitativă în managementul proiectelor, în revista “Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică”, vol. 36, nr. 2, Bucureşti, 2002, pg. 9 – 21

[IVPS02] IVAN, I., POPA, M., SACALĂ, M., Ortogonalitatea datelor, în “Revista Română de Statistică”, anul 11, nr. 4, Bucureşti, 2002, pg. 30 - 45

[IVTO04] IVAN, I., POPA, M., TOMA, C., BOJA, C., Data Metrics Properties, Proceedings of the International Symposium „Innovative Applications of Information Technologies in Business and Management”, Iaşi, 22 – 23 octombrie 2004, pg. 45 – 56

[IVVI04] IVAN, I., VIŞOIU, A., Generator de modele cu argument întârziat, în „Revista de Comerţ”, vol. 5, nr. 1, 2004, pg. 47 – 50

[KERZ96] KERZNER, H., Project Management, A Systems Approach to Planning, Scheduling and Controlling, John Wiley & Sons Inc., New York, 1996

[KETZ96] KRETZ, L., Project Partners, International Institute for Learning, Inc., 1996

[KRET96] KRETZ, L., If you manage project managers, International Institute for Learning, Inc., 1996

[KRTZ96] KRETZ, L., Project Management & Leadership Concepts,

73

International Institute for Learning, Inc., 1996

[MACE85] MĂCEŞANU, M., ARHIRE, R., IVAN, I., Clase de complexitate pentru produse program, în „Buletinul Român de Informatică”, nr. 1, 1985, pg. 63 – 68

[NICU04] NICULESCU, S., Analiza ortogonalităţii proiectelor IT structurate, Lucrare de licenţă, Bucureşti, ASE, 2004

[NOSC04] NOŞCA, G., IVAN, I., POPA, M., A Text Fingerprints-Based Analysis Algorithm, Proceedings of „The 5th Biennial International Symposium SIMPEC 2004”, Braşov, 14 – 15 mai 2004, pg. 281 – 286

[PARK01] PARK, Y., BYRD, R., BOGURAEV, B., Automatic Glossary Extraction: Beyond Terminology Identification, IBM Thomas J Watson Research Center, USA, 2001

[PARL04] PÂRLOG, O., Modele de optimizare a calităţii datelor, Bucureşti, ASE, 2004, teză de doctorat

[PCIV03] IVAN, I., POCOVNICU, A., Text’s Fingerprint Building, Using Sampling Base don Generation of Pseudo-Random Numbers, Proceedings of International Workshop IE & SI, Timişoara, 23 – 24 mai 2003, pg. 25 – 28

[PITA96] PITAGORSKY, G., Project Management, Process Handbook, International Institute for Learning, Inc., 1996

[POCA03] IVAN, I., POCATILU, P., POPA, M., MIHAI, T., IVAN, L., Data Orthogonality, în „Master of International Business Informatics Handbook”, Bucureşti, Editura ASE, 2003, pg. 235 – 249

[POCO03] IVAN, I., POPA, M., POCOVNICU, A., Software pentru evaluarea amprentei textului utilizând numere pseudoaleatoare, în revista „Informatica Economică”, vol. VII, nr. 3, 2003. pg. 77 – 80

[POPI04] IVAN, I., POPA, M., TOMA, C., RĂDULESCU, I., The Aggregation of the Data Orthogonality Metrics, Proceedings of „The 35th International Scientific Symposium of METRA”, vol. 1, Bucureşti, 27 – 28 mai 2004, pg. 590 – 595

[PORO93] POROJAN, D., Statistica şi teoria sondajului, Bucureşti, Casa de editura şi presă Şansa SRL, 1993

[REDM92] REDMAN, T., Data Quality: Management and Technology, Bantam Books, 1992

[REME01] REMENYI, D., Investiţiile în TI, elaborarea unui studiu de eficienţă, Editura Club Europa, 2001

[SMEI98] SMEUREANU, I., IVAN, I., DÂRDALĂ, M., Structuri şi obiecte în C++, Bucureşti, Editura CISON, 1998.

[SMEU01] SMEUREANU, I., DÂRDALĂ, M., Programarea în limbajul C/C++, Bucureşti, Editura CISON, 2001

74

[STAC01] STANCIU, E., Căi de creştere a gradului de reutilizare a

componentelor software, Bucureşti, ASE, 2001, referat de doctorat

[STAN00] STANCIU, E., Reutilizarea componentelor program în sisteme complexe, ASE Bucureşti, 2000, referat de doctorat

[TOMI04] IVAN, I., TOMA, C., POPA, M., VIŞOIU, A., Analiza ortogonalităţii componentelor din baza de modele economice, comunicare în „A IX-a Sesiune de Comunicări Ştiinţifice a Cadrelor Didactice”, Universitatea Româno-Americană, Bucureşti, 28 – 29 mai 2004

[****70] I.B.M. - Application Program, Fifth Edition, August 1970

[www] www.research.ibm.com

METODOLOGII PENTRU MANAGEMENTUL PROIECTELOR INFORMATICE

Constanţa Bodea, Vasile Bodea, Academia de Studii Economice

Bucureşti

Articolul prezintă rezultatele obţinute în cadrul proiectului INFOSOC Sistem de management adaptabil dinamic, contract 154/2004 în etapa de documentare referitoare la managementul proiectelor informatice. Sunt prezentate două abordări importante MSF - Microsoft Solutions Framework şi ORACLE PJM

1. Microsoft Solutions Framework - MSF

Dezvoltarea sistemelor software de mari dimensiuni, complexe este un demers riscant. Statisticile facute asupra unor proiecte de mare anvergura din domeniul tehnologiei informatiei arata ca o buna parte dintre acestea esueaza. Unele cauze ale esecului acestor proiecte sunt:

• Cerintele beneficiarului se schimba in mod constant • Specificatiile sunt volatile sau incomplete • Slaba calitate a codului • Aria cuprinsa de proiect este prea mare • Resurse umane participante la proiect inadecvate • Procese slabe (poor process) • Teluri neclare

Pentru a adresa aceste probleme ale dezvoltarii proiectelor

software, Microsoft Consulting Servces a conceput Microsoft Solutions Framework- MSF pe baza experientei si practicilor pozitive ale grupurilor de dezvoltare pe produse din cadrul firmei Microsoft, ale partenerilor si clientilor lor. Acest cadru poate fi folosit pentru managementul cu succes al proiectelor software in care sunt implicati mai multi dezvoltatori.

84

MSF este o colectie de modele, principii si practici care ajuta

organizatiile sa devina mai eficiente in crearea si utilizarea tehnologiilor informatice pentru rezolvarea problemelor pe care la au. MSF ajuta prin punerea la dispozitie a unor instrumente de masurare a progresului proiectelor si printr-un proces adaptabil de project management care este indeajuns de flexibil pentru a face fata schimbarilor rapide de cerinte ale mediilor de afaceri moderne.

MSF este compus din urmatoarele componente (figura 1): • Principiile fundamentale ale MSF. • Modelele MSF • Disciplinele MSF. • Conceptele cheie MSF • Cele mai bune practici MSF • Recomandările MSF

Principiile fundamentale ale MSF. Reprezintă valorile şi

standardele comune tuturor elementelor. Pricipalele principii MSF sunt:

• Comunicarea deschisă • Viziunea unică • Motivarea şi responsabilizarea membrilor • Stabilirea clară a răspunderii • Accentul pus pe valoarea adăugată în afaceri • Flexibilitatea. Aşteptarea schimbărilor • Investiţia în calitate • Învăţarea din experienţă

Managementul riscului

Modelul

proceselor

Modelul echipei

Managementul

proiectului

Disponibilitatea

capabilităţilor

Modele

Discipline

Figura 1 - Componentele MSF

Modelele MSF. Principalele modele sunt: • modelul echipei • modelul proceselor

1.1 Modelul echipei

Figura 2 prezintă modelul MSF al echipei de proiect. Modelul

asigura o structura flexibila pentru organizarea echipelor implicate in proiect. Acest model indica cu claritate rolurile, responsabilitatile si telurile ce vor duce la succesul echipei si creste nivelul colaborarii membrilor echipei printr-o impunerea unei relatii de egalitate intre membrii echipei. Flexibilitatea acestui model permite adaptarea la diferite nivele ale ariei de cuprindere a proiectului, ale dimensiunii echipelor si ale pregatirii profesionale ale membrilor echipelor. Folosirea acestui model si a principiilor si practicilor aferente ajuta la crearea unor echipe mai eficiente, mai entuziaste, mai rezistente in fata greutatilor proiectului si mai de succes. 85

Comunicare

Livrarea soluţiei în condiţiile respectării

Satsfacţia clienţilor

Creşterea motivării

Punerea în funcţiune fără

Aprobarea numai după rezolvarea

problemelor legate

Construirea soluţiei

Realizarea

Testare

Managementul punerii în funcţiune

Educarea utilizatorilor

Managementul Produsului

Managementul Programului

Figura 2 – Modelul echipei proiectului

Modelul descrie cum trebuie sa se organizeze echipele si ce principii trebuie sa urmeze pentru a avea succes in activitatea de dezvoltare de software. Model are o natura specifica, dar ca parte integranta a cadrului MSF, trebuie privit ca punctul de plecare in realizarea proiectului. Echipele participante la proiect pot implementa in mod diferit aspectele cadrului MSF in functie de aria de cuprindere a proiectului, dimensiune achipei si pregatirea profesionala a membrilor echipei.

Pentru ca un proiect sa aiba succes trebuie ca anumite

responsabilitati specifice sa fie asumate si ca obiectivele propuse sa fie atinse. Aceste responsabilitati si obiective asigura directionarea continua a membrilor echipei. Responsabilitatile si obiectivele cele mai importante sunt: 86

87

• Satisfacţia clientului. Proiectele trebuie sa raspunda necesitatilor beneficiarului si utilizatorilor sistemului pentru a avea succes. Este posibil ca o echipa sa se incadreze in constrangerile bugetului de bani si de timp, dar sa nu reuseasca sa isi atinga obiectivele deoarece necesitatile beneficiarului nu au fost adresate cu succes.

• Livrarea proiectului cu respectarea constrangerilor impuse. Cele mai multe proiecte masoara succesul folosind metrici de tipul “incadrare in bugetul de timp si de bani”.

• Proiectul sa se livreze conform specificatiilor bazate pe cerintele utilizatorilor aplicatiei. Specificatiile functionale descriu in detaliu ceea ce trebuie livrat de echipa beneficiarului. Aceste specificatii reprezinta un contract intre echipa si beneficiar referitor la ce trebuie construit si baza principiului “Doing what we say we will do”.

• Livrarea proiectului se va face dupa ce au fost identificate si tratate toate problemele. Orice software este livrat cu defecte. Obiectivul echipei este de a se asigura ca aceste defecte sunt identificate si adresate inainte de livrarea produsului. Tratarea unui defect poate implica corectarea defectului sau documentarea unor solutii de evitare a defectului. Livrarea unui defect cunoscut, care a fost tratat prin documentarea unei modalitati de evitare a lui este preferabila livrarii unui produs care contine defecte neidentificate ce vor “surprinde” echipa si beneficiarul la momentul descuperirii lor.

• Sporirea performantelor utilizatorilor aplicatiei. Un produs va avea succes numai daca va spori performantele si eficienta in munca a utilizatorilor sai. Livrarea unui produs prin de facilitati, dar care nu poate fi utilizat de catre utilizatorii sai directi este considerata un esec.

• Instalare si mentenanta usoare. Eficacitatea instalarii afecteaza in mod direct modul in care gandesc utilizatorii si beneficiarul despre calitatea produsului. De exemplu, un program de instalare defectuos va face ca utilizatorii aplicatiei sa creada ca aplicatia in sine este la fel de plina de defecte. Echipa trebuie sa faca mai mult decat simpla instalare a produsului: trebuie sa instaleze produsul printr-un proces fara erori si apoi sa asigure suport si mentenanta pentru produs.

88

Modelul echipei asigura atingerea obiectivelor mentionate mai

sus prin asignarea taskurilor la sase roluri din cadrul echipei: Product Management, Program Management, Development, Testing, User Education si Release Management.

Fiecare obiectiv are nevoie de o disciplina diferita, asa ca

fiecare rol din cadrul echipei cuprinde o disciplina diferita. Oamenii care indeplinesc diferitele roluri din cadrul echipei trebuie sa aiba competenta si perspectiva necesare pentru atingerea obiectivului propus. Tabelul 1 face corespondenta intre cele sase roluri ale modelului si cele sase obiective ale unei echipe eficiente.

Deoarece fiecare obiectiv este critic pentru succesul

proiectului, rolurile corespondente sunt vazute ca avand aceeasi importanta, cu aceeasi putere in loarea deciziilor. Nu exista un “lider” de proiect, ci numai o echipa care stie ce trebuie facut.

Tabelul 1

Obiectiv Rol Satisfacerea clientului Product Management Livrarea proiectului cu respectareaconstrangerilor impuse

Program Management

Proiectul sa se livreze conform specificatiilor Development bazate pe cerintele utilizatorilor aplicatiei Livrarea produsului se va face dupa ce au fostidentificate si tratate toate problemele

Testing

Sporirea performantelor utilizatorilor aplicatiei User Education Instalare si mentenanta Release Management

1.2 Modelul proceselor. Este prezentat în figura 3.

Scope Complete

MSF

Project Plans Approved

Vision/Scope Approved

Release Readiness Approved

Deployment Complete

Figura 3 – Modelul proceselor

Modelul proceselor asigura structura organizatorica si cadrul necesar de-a lungul ciclului de viata al unui proiect; ciclul de viata este bazat pe termene de livrare, este iterativ si flexibil. Acest model descrie fazele, termenele de livrare, activitatile, documentele si rezultatele aferente unui proiect de dezvoltare a unei aplicatii software, precum si relatiile dintre aceste elemente si rolurile definite la modelul echipei proiectului. Utilizarea acestui model amelioreaza controlul asupra proiectului, minimizeaza riscurile, duce la cresterea calitatii si la reducerea timpului in care proiectul va fi livrat.

Modelul proceselor indeplineste o functie cheie in dezvoltarea proiectului prin specificarea exacta a ce activitati trebuie realizate si cand trebuie realizate aceste activitati. Modelul are o stânsa legăţură cu:

• modelul echipei • practicile si principiile constituente ale MSF

89

90

De cele mai multe ori abordarile traditionale ale dezvoltarii de software, precum modelele cascada si spirala, nu fac fata cerintelor actuale ale dezvoltarii de nivel intreprinderii. In cazul modelului cascada, un proiect progreseaza prin pasi secventiali, incepand cu conceptul initial si terminand cu sistemul de testare. Acest model identifica termenele de predare de-a lungul vietii proiectului si le foloseste ca puncte de tranzitie in urmatoarea etapa si ca puncte in care se face evaluarea proiectului.

Acest model functioneaza cu succes in cazul proiectelor

pentru care cerintele pot fi specificate cu succes la inceputul proiectului, dar pot aparea dificultati in cazul proiectelor complexe la care specificatiile se pot schimba de-a lungul timpului de viata al proiectului.In plus, practicantii acestui model se bazeaza extensiv pe volume mari de documentatie si pe un singur proces de revizuire / ajustare pentru fiecare faza a proiectului. Aceste doua practici ale modelului cascada conduc de obicei la paralizii datorate procesului de analiza supradimensionat, precum si la relatii de adversitate intre dezvoltatori, beneficiari si utilizatori.

In cazul modelului spirala, aplicatia evolueaza de-a lungul

unui numar de iteratii. Primele iteratii in cadrul acestui model asigura o definire din ce in ce mai exacta a produsului, urmatoarele iteratii adaugand diferite “features” si functionalitati aplicatiei. Modelul spirala cauta sa confrunte riscurile cat mai devreme in ciclul de viata al proiectului software, adresandu-le in “releas”-urile timpurii ale produsului.

Datorita naturii iterative, modelul spirala suporta ajustari

creative de-a lungul vietii proiectului, ducand astfel la o evolutie a calitatii produsului (se spera la o ameliorare a calitatii). Natura iterativa a proceselor spirala necesita o eficienta ridicata a proceselor si automatizarilor referitoare la documentatie. In practica insa, beneficiarii si utilizatorii sistemului pot dezvolta un sentiment de instabilitate, deoarece schimbarile asupra produsului pot fi mai rapide decat puterea lor de asimilare. Multe proiecte dezvoltate cu ajutorul modelului spirala nu au precizat clar un punct de finalizare, astfel incat continua sa itereze nedefinit, fara a avea un termen de finalizare financiar sau din punct de vedere al mediului de afaceri.

91

Modelul proceselor din MSF combina punctele forte ale celor doua modele, asigurand atat beneficiile palnificarii prin milestone-uri specifice modelului cascada, cat si beneficiile procesului creativ iterativ al modelului spirala.

Caracteristicile de bază ale modelului proceselor: • Model pe bază de faze

• Model pe bază de milestone-uri (romburile care separa fazele procesului)

• Model iterativ

Model pe bază de faze. Modelul proceselor este compus din

cinci faze interrelationate. Fiecare dintre aceste faze reprezinta, de fapt, ceea ce trebuie livrat si pentru care trebuie stabilit un termen de livrare inainte ca procesul de dezvoltare sa poata trece la urmatoarea faza a proiectului.

Model pe bază de milestone-uri. Modelul proceselor este

bazat pe milestone-uri; acestea trebuie privite ca puncte de revizuire si sincronizare si nu ca puncte in care aplicatia sau specificatiile vor fi inghetate. Milestone-urile dau posibilitatea echipei sa evalueze progresul proiectului si sa efectueze corectii pe parcursul proiectului, precum ajustarea ariei de cuprindere pentru a reflecta modificarile cerintelor beneficiarului sau reactionarea la riscurile ce se pot materializa de-a lungul vietii proiectului.

Model bazat pe versiuni. Modelul proceselor este un model

bazat pe versiuni, in sensul ca este conceput astfel incat sa se repete de-a lungul ciclului de viata al unui produs. Fiecare completare cu succes a modelui permite adaugarea de noi caracteristici si functionalitati care sa satisfaca cerintele schimbatoare ale mediului de afaceri.

1.3 Disciplinele MSF. 1.3.1 Managementul proiectului

Disciplina de management al proiectului este aliniată la corpurile de cunoştinţe de referintă în managementul proiectelor, respectiv: PMBOK al PMI, ICB al IPMA, Prince2. Disciplina de management al proiectelor în MSF prezintă o serie de caracteristici:

• Managementul proiectelor reprezintă o disciplină structurată în arii de cunoştinţe şi activităti, nu pe roluri sau titluri.

• Cele mai multe dintre responsabilităţile rolului cunoscut ca Manager de proiect sunt incluse în clusterul MSF Managementul Programului.

• In proiectele de mari dimensiuni, activităţile de management al proiectului apar la mai multe niveluri.

• Proiectele foarte mari sau proiectele complexe necesită un maanger de proiect dedicat sau o echipă de management

• In cadrul MSF accentul se deplasează pe colaborarea dintre roluri, de exemplu luarea deciziilor prin consens. Abordările tradiţionale accentuează pe calitatea managerului de proiect ca decudent cheie, care deţine controlul asupra membrilor echipei.

Figura 4 prezintă responsabilităţile pentu echipa de proiect.

Quality M

anagement

Procurement M

anagement

Risk M

anagement

Communications M

anagement

Human Resource Management

Cost M

anagement

Time Management

Scope Management

Integration Management

at overall project level at sub-team level

Quality M

anagement

Procurement M

anagement

Risk M

anagement

Communications M

anagement

Human Resource Management

Cost M

anagement

Time Management

Scope Management

Integration Management

Quality M

anagement

Procurement M

anagement

Risk M

anagement

Communications M

anagement

Human Resource Management

Cost M

anagement

Time Management

Scope Management

Integration Management

at overall project level at sub-team level

Team leadsProgram managementProduct management

Development

TestingUser experience

Release management

92

Figura 4 – Responsabilităţile de realizare a activităţilor de management al proiectului

1.3.2 Managementul riscurilor. Asigura o modalitate

structurata si activa de management al riscurilor proiectului. Aceasta disciplina stabileste cadrul necesar luarii unor decizii si realizarii unor activitati “proactive” cu scopul de a evalua permanent problemele potentiale, de a determina care sunt riscurile ce trebuie adresate si de a implementa strategii de tratare a acestor riscuri (figura 5). Folosirea acestui model si a principiilor si practicilor aferente ajuta echipa sa se focalizeze asupra aspectelor cu adevarat importante, sa ia decizii corecte si sa fie pregatita pentru viitor.

Precizarea riscurilor

1.Identificare

5. Controlul

Documentul de evaluare a riscului

Top 10

4. Urmărire

Baza de cunoştinţe

privind riscurile

1.Identificare

5. Controlul 3. Planificarea

2. Analiza siprioritizare

4. Urmărirea siraportarea

6. Învăţarea

Figura 5 – Procesele de management al riscurilor

93

1.3.3 Disponibilitatea capabilităţilor. Figura 6 prezintă managementul disponibilităţii capabilităţilor.

1. Definire

2. Apreciere

Cunoştinţe şi abilităţi

4. Evaluare

3. Schimbare

Figura 6 – Managementul disponibilităţii capabilităţilor

Proiectarea unui sistem software în cadrul MSF are in

componenta trei niveluri distincte de proiectare şi anume: • nivel conceptual • nivel logic • nivel fizic.

94

Fiecare parte a procesului de proiectare abordeaza activitatea de proiectare dintr-o perspectiva diferita si defineste solutii diferite, dupa cum se poate vedea in tabelul 2.

Tabelul 2 Tipul muncii de

proiectare Perspectiva Actiune

Conceptual Vede problema din perspectiva utilizatorului si a mediului de afaceri.

Defineste problema si solutia prin scenarii.

Logical Vede solutia din perspectiva echipei care implementeaza proiectul.

Defineste solutia ca un set de servicii ce coopereaza intre ele.

Phisical Priveste solutia din perspectiva dezvoltatorilor.

Defineste serviciile si tehnologiile solutiei.

Rezultatul obţinut la fiecare nivel este utilizat ca intrare pentru

nivelul urmator (figura 7):

Figura 7 – Nivelurile activităţii de proiectare

95

96

Obiectivele celor trei niveluri de proiectare sunt: • Proiectarea conceptuala. Identifica nevoile afacerii si

intelege ce fac utilizatorii si de ce au nevoie. Proiectarea conceptuala genereaza scenarii ce vor reflecta cu completitudine si acuratete cerintele afacerii prin implicarea beneficiarului, utilizatorilor si a tuturor celor interesati de proiect.

• Proiectarea Logica. Organizeaza solutia si comunicarea intre elementele sale componente. Proiectarea logica preia problema identificata in faza de proiectare conceptuala si formuleaza un model abstract al solutiei. Conform desenului prezentat mai sus, proiectarea logica preia scenariile generate de proiectarea conceptuala si produce obiecte si servicii, prototipuri de interfete cu utilizatorul si proiectarea logica a bazei de date.

• Proiectarea fizica. Outputului generat de proiectarea logica i se aplica constrangeri tehnologice, inclusiv cele ce decurg din tipul de implementare si performantele cerute, specificand astfel detaliile solutiei. Output-ul proiectarii logice este folosit la producerea de componente, specificatii ale interfetei cu utilizatorul si proiectarea fizica a bazei de date.

Proiectarea conceptuala nu ia in considerare tehnologiile

necesare construirii solutiei. Ea corespunde schitelor si desenelor initiale folosite la construirea unei case. Aceste elemente sunt modele usor de inteles create impreuna de catre beneficiar, utilizator si arhitect. Proiectarea conceptuala reprezinta traducerea cerintelor utilizatorilor si afacerii din limbajul utilizatorilor in limbajul dezvoltatorilor.

Proiectarea logica incepe sa intre in detaliile aplicatiei pe care

echipa o va construi pentru a satisface cerintele afacerii si ale utilizatorilor. Astfel, proiectarea logica corespunde planurilor fundatiei si de evaluare ale unei case, in care sunt organizate elemente de tipul relatiilor spatiale. In aceasta faza a procesului echipa arhitectului va stabili relatiile si caile de comunicare intre elementele proiectului.

Proiectarea fizica are de-a face cu tehnologiile ce vor fi folosite. Acest proces de proiectare adauga detalii arhitecturii stabilite si va reflecta constrangerile din mediul in care va fi implementata aplicatia.

Activitatea de proiectare incepe adesea inainte ca faza de

planificare sa inceapa in mod oficial si continua in anumite privinte pana cand nu se mai fac modificari in cod (catre sfarsitul fazei de dezvoltare). Termenele pentru fiecare din cele trei parti ale procesului de proiectare sunt stabilite in timpul fazei de planificare. Asa cum arata figura urmatoare, cele trei faze apar intr-o maniera decalata si paralela, primul output al unei activitati semnaland ca urmatoarea activitate ar trebui inceputa.

In figura 8 este prezentata interdependenta dintre activitatea de proiectare si cea de planificare a proiectului.

Project Plan

Approve

Vision Approved

Conceptual Design Baseline

Logical Design

Physical Design Baseline

Figura 8 - Interdependenta dintre activitatea de proiectare si cea de planificare a proiectului.

2. Metoda ORACLE pentru managementul proiectelor

software - ORACLE PJM

Metoda ORACLE PJM oferă un cadru consistent de planificare, estimare, control şi terminare a proiectelor informatice de orice tip. Metoda pune accentul pe defnirea clară a cerinţelor

97

clientului care să rămână vizibile de-a lungul întregului ciclu de viaţă al proiectului. Metoda ORACLE PJM formalizează mecanismele de control pentru a ajuta partajarea informaţiilor critice despre proiect în cadrul echipei proiectului şi coordonarea cu stakeholderii externi.

Metoda este aplicabilă la o gamă variată de proiecte. Deşi

iniţial metoda a fost definită pentru proiectele de dimensiuni medii-mari, în prezent este aplicabilă la toate tipurile de proiecte, inclusiv la cele de mici dimensiuni. Metoda este dimensionată la nivelul activităţilor realizate în cadrul unor pachete de activităţi, subproiecte şi chiar programe informatice.

Metoda ORACLE PJM este o metodologie orientată pe procese, care poate fi adaptată la nevoile specifice ale unui proiect informatic (figura 9).

Planificare Control Terminare Control şi raportare

Managementul sferei de cuprindereManagementul resurselor

Managementul calităţii

Managementul configuraţiei

Figura 9 – Procesele de management în metoda ORACLE PJM

Principalele procese sunt: • Control şi raportare • Managementul sferei de cuprindere • Managementul resurselor • Managementul calităţii • Managementul configuraţiei

Control şi raportare. Asigură confirmarea sferei de

cuprindere a proiectului, managementul schimbării şi controlul riscului. Aceste procese exprimă modul în care se realizează elaborarea planurilor de proiect şi a rapoartelor cu privire la starea proiectului. 98

Managementul sferei de cuprindere. Reprezintă task-urile

prin care se defineşte, se monitorizează şi se coordonează activităţile din cadrul proiectului. Aceste task-uri asigură perceperea din punct de vedere financiar a proiectului.

Managementul resurselor. Reprezintă task-urile prin care se

asigură personalul necesar în cadrul proiectului şi implementarea unei infrastructuri corespunzătoare.

Managementul calităţii. Permite implementarea măsurilor de calitate pentu a se asigura satisfacerea cerinţelor clientului de-a lungul ciclului de viaţă al proiectului.

Managementul configuraţiei. Conţine task-urile care servesc la memorarea, organizarea, urmărirea şi controlul tuturor elementelor produse şi livrate în cadrul proiectului.

Impărţirea proiectului pe faze oferă un mai bun control asupra proiectului, reducând incertitudinea. La sfârşitul fiecărei faze se obţin o serie de livrabile care sunt analizate şi recepţionate / acceptate de către client. Ansamblul fazelor formează ciclul de viaţă al proiectului.

Taskurile de managemement al proiectului în cadrul metodei ORACLE PJM sunt organizate în cinci faze (figura 10):

• Planificarea proiectului • Planificarea fazei • Controlul fazei • Terminarea fazei • Terminarea proiectului

Control şi raportare

Managementul sferei de cuprindere

Managementul resurselor

Managementul calităţii

Managementul configuraţiei

Planificare proiect

ManagementulTerminare

proiect Planificare faza

Control faza

Terminare faza

99

100

Figura 10 – Procesele de management şi ciclul de viaţă al proiectului

Bibliografie 1. *** - Microsoft Solutions Framework, version 3.0, Overview, White

paper, 2003. 2. *** - Oracle Method SM – Project Management, Method

Handbook, 1999.

APLICAŢIE SOFTWARE PENTRU CONVERSIA BAZELOR DE DATE TIP IBM – DB2 ÎNTR-O BAZĂ DE DATE

TIP ORACLE 9I – VERSIUNEA 1.0 –

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Sabau, Drd. Ing.Gabriel Sutac, Conf. Dr. Mihaela Muntean colectiv al Academiei de Studii Economice

in colaborare cu: UPB, ICPE, ISIS DATA.

Aplicaţia software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 într-o bază de date tip ORACLE 9i – versiunea 1.0 – este succesoarea fireasca a Versiunii Beta realizata in decursul anilor 2002-2003 de catre un consortiu de institute de cercetare format din ITC SA si ICPE SA in cadrul programului national de cercetare INFOSOC.

Versiunea Beta s-a realizat in trei variante de implementare pe tehnologii diferite si s-au efectuat teste intensive pentru a decide care dintre acestea corespunde cel mai bine cerintelor beneficiarului si conditiilor acestuia pentru exploatare.

La receptia finala a Versiunii Beta au participat reprezentanti ai Ministerului Administratiei si Internelor in calitate de beneficiar al lucrarii precum si experti din partea Uniunii Europene care au apreciat valoarea tehnica a aplicatiei precum si contributiile si eforturile depuse de partea romana pentru acest proiect.

In cadrul versiunii Beta s-a verificat principiul de functionare pentru un astfel de mecanism de sincronizare a doua baze de date eterogene si de dimensiuni foarte mari. In acest sens, testele s-au efectuat pe un numar de 20 de tabele din cele 100 existente.

Proiectul Aplicatie software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 intr-o bază de date tip ORACLE 9i implica activitati care necesita utilizarea unor tehnologii de varf din domeniul IT pentru rezolvarea unei probleme cu caracter complex.

Desi principial este vorba de un mecanism de conversie a unei baze de date in mediu eterogen, problemele care apar au un caracter complex datorita specificului bazei de date “sursa”.

Proiectul sprijina eforturile nationale si internationale legate de modernizarea si integrarea bazelor de date utilizate de catre Ministerul Administratiei si Internelor.

Integrarea acestor baze de date se face pe o infrastructura aflata in dotarea Inspectoratului General al Politiei care a fost realizata printr-o finantare a Uniunii Europene in anul 2002.

Obiectivul vizat prin realizarea Aplicatiei software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 intr-o bază de date tip ORACLE 9i este de a realiza o baza de date copie sincrona a celei utilizate de Directia de Evidenta Informatizata a Persoanei cu rolul de a deservi Institutiile statului interesate care au nevoie de acces in consultare la aceasta baza de date.

Atingerea acestui obiectiv degreveaza baza de date centrala a Directiei de Evidenta Informatizata a Persoanei de activitatile de consultare care sunt consumatoare intensive de resurse si este un pas important in eforturile de integrare si armonizare ale bazelor de date ale Ministerului Administratiei si Internelor.

Stadiul existent: Aplicatia software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 intr-o bază de date tip ORACLE 9i – versiunea Beta a fost realizata cu contributia a doi dintre partenerii actualei oferte si a fost testata pe un model experimental realizat in cadrul proiectului.

La predarea fazei finale a proiectului INFOSOC cu titlul: „Aplicatie software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 intr-o bază de date tip ORACLE 9i – versiunea Beta”, beneficiarul a concluzionat oportunitatea continuarii eforturilor de realizare a bazei de date replica prin elaborarea Versiunii 1.0 a acestei aplicatii.

Obiectiv general Obiectivul general al proiectului este realizarea Aplicatiei de conversie a unei baze de date din format

IBM-DB2 în format ORACLE 9i, cu asigurarea sincronizării bazei de date copie cu originalul prin dezvoltarea si modernizarea Versiunii Beta precum si realizarea in cadrul Versiunii 1.0 de procese care sa asigure si sa verifice consistena bazei de date copie, astfel încât să se asigure că orice modificare în baza de date originala se regăseşte şi în baza de date copie, la orice moment de timp.

Obiectivul general se va atinge prin implemetarea de variante ale aplicatiei pe mediul de test si testarea acestora in vederea demonstrarii faptului ca toate datele din baza de date sursa precum si tranzactiile ulterioare sunt transmise la baza de date destinatie.

Pentru demostrarea atingerii obiectivului general este necesara implementarea urmatoarelor aplicatii auxiliare:

101

- o aplicatie “INJECTOR” care va introduce un set unic de date de test in baza de date sursa – pentru a simula starea bazei de date sursa la momentul lansarii reale a aplicatiei de conversie. Aplicatia va fi configurabila in sensul in care se poate stabili volumul de date care se “injecteaza”.

- o aplicatie “GENERATOR” care va genera un tren de tranzactii asupra bazei de date sursa – pentru a simula activitatea curenta a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei adica introducerea de date si modificarea de date in baza. Aplicatia va fi configurabila in sensul in care se poate stabili volumul de tranzactii.

- o aplicatie “VERIFICARE CONSISTENTA” care sa verifice ca starea finala a bazei de date “destinatie” dupa incetarea tuturor tranzactiilor este cea corecta, adica contine toate datele initiale precum si efectele tuturor tranzactiilor executate asupra bazei de date “sursa”.

Obiective specifice şi rezultate aşteptate Versiunea 1.0, va permite realizarea copiei integrale – cu asigurarea sincronizării – a Registrului

Permanent al Populaţiei la sediul Centrului de Comunicaţii şi Informatică din Inspectoratul General al Poliţiei Române cu preluarea fotografiilor stocate în prezent pe suport optic la Registrul Permanent al Populaţiei si stocarea acestora direct in baza de date destinatie.

Aplicaţia va fi optimizata in sensul evitarii suprasolicitarii infrastructurii bazei de date sursa si pentru a evita apariţia situaţiei de „gâtuire” a comunicaţiilor dintre cele două locaţii prin granularea controlata a proceselor de transfer.

Aplicatia de conversie se va realiza prin dezvoltarea si modernizarea versiunii beta – existentă în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Dezvoltarea se refera la capacitatea aplicatiei in Versiunea 1.0 de a lucra cu toate tabelele din baza de date sursa – numarul lor fiind de aproximativ 100.

Modernizarea consta in integrarea de tehnologii software nou aparute in vederea cresterii performantelor si a adaptabilitatii precum si integrarea de algoritmi pentru granularea tranzactiilor in vederea cresterii fiabilitatii proceselor de transfer.

Baza de date destinatie va contine campuri de tip “imagine” pentru stocarea fotografiilor. Aceasta constituie o modernizare importanta fata de solutia de stocare actuala fiind conforma cu ultimele tehnologii IT disponibile in cadrul sistemelor profesionale de baze de date.

Spre deosebire de sistemele de replicare standard oferite de producatori pe piata care sunt de regula procese prioritare pe infrastructurile “sursa” si “destinatie”, procesele generate in cadrul acestei aplicatii vor avea un comportament de “client obisnuit fara prioritate” al bazelor de date (atat sursa cat si destinatie). Se urmareste in acest fel evitarea perturbarii activitatilor curente la cele doua obiective ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Se evita astfel procesele de “gatuire” si mai ales procesele de degradare necontrolata a performantelor pe cele doua infrastructuri in conditii de suprasarcina.

Obiectivele proiectului sunt in concordanta si conformitate cu obiectivul general precum si cu obiectivele specifice ale proiectului prioritar cu titlul: “Aplicatie software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 intr-o bază de date tip ORACLE 9i – versiunea 1.0”

Conversia ceruta prevede transferul datelor dintr-o baza de date “sursa” care este in exploatare, are caracter de “masina de productie” adica este in activitate continua, nu poate fi oprita si mai ales nu trebuie perturbata.

Descrierea generala a arhitecturii de sistem Arhitectura de sistem reala este formata din urmatoarele componente:

Baza de date “sursa” existenta pe infrastructura Registrului Permanent al Populaţiei, Baza de date “destinatie” care va fi generata pe infrastructura special realizata la Inspectoratul General al Politiei

Mediul de transfer care conecteaza prin mijloace specifice de comunicatii de date cele doua infrastructuri.

Baza de date “sursa” Mediul “sursa”este un ansamblu de procesare de tip “mainframe” IBM utilizand un sistem de operare al

IBM si un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) DB2-IBM. Baza de date sursa este de dimensiuni mari (de ordinul a un TeraByte) ceea ce impune metode

speciale pentru modurile de acces la date. Tabelele operative ale acestei baze (excluzand nomenclatoarele) au un numar mare de inregistrari

(cea mai mica fiind in mod necesar cea care contine lista cetatenilor din Romania avand aproximativ 23 milioane de inregistrari minim)

Operatiunile executate fara discernamant asupra unor astfel de tabele pot, in conditiile unei „masini de productie”, sa perturbe intreaga activitate prin suprasolicitarea resurselor infrastructurii respective.

102

O caracteristica importanta pentru infrastructura „sursa” este ca aceasta stocheaza fotografiile pe un mediu special diferit de baza de date propriu-zisa.

Aplicatia de conversie va accesa simultan atat baza de date cat si mediul de stocare-fotografii pentru ca la „destinatie” fotografiile vor fi stocate direct in baza de date.

Din analizele de structura realizate cu ocazia elaborarii versiunii beta s-au tras concluzii privind posibilitatea abordarii algoritmice pentru mecanismul de sincronizare.

Abordarea algoritmica prevede mecanisme adaptive specifice pentru cazurile tratate si are ca scop evitarea supraincarcarilor in mod special la infrastructura „sursa” prin generarea de operatiuni „in rafala” cu granulatii foarte mici de executie si cu posibilitati „inteligente” de repliere la incidente.

Baza de date “destinatie” Mediul “destinatie”este un ansamblu de procesare de tip “middleware” realizat cu arhitecturi standard

INTEL cu sistem de operare Windows 2000 si un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) ORACLE 9i. Datorita prezentei ansamblului de tehnologii si structuri specifice pachetului ORACLE 9i, in acest caz

se pot utiliza si rafina in timp algoritmi suficient de adaptivi la orice situatii care pot apare in exploatare. Unul dintre principalele beneficii ale acestei structuri este posibilitatea de a proiecta aplicatiile in

arhitectura “tree-tier” desemnand pentru aceasta un server “de mijloc” cu rolul de a executa procesele de transfer si verificare.

Mediul de transfer Mediul de transfer intre cele doua locatii situate la aproximativ 12Km distanta in mediu urban

(Bucuresti) este asigurat de catre beneficiar. Mediul de transfer real asigura o viteza de transfer de pana la 4Mb/s.

Viabilitatea si sansele de succes ale proiectului Conform Termenilor de referinta nu exista riscuri in implementarea Versiunii 1 a aplicatiei. Exista in schimb factori de risc in exploatarea acestei implementari si de aceea la realizarea Versiunii

1.0 a aplicatiei se vor lua masuri pentru tratarea cazurilor care pot surveni in exploatare pe cat posibil fara necesitatea interventiei umane.

Utilizarea modulelor standard de firma pentru replicare, desi scumpe, nu rezolva problemele care apar in cazul acestui sistem datorita urmatoarelor considerente:

- necesita o interventie de tip intensiv asupra infrastructurii „sursa” cu generare de tabele specifice peste configuratia existenta.

- supraincarca infrastructura „sursa” cu procesari de tip intensiv, una dintre cerintele de baza ale beneficiarului fiind degrevarea acesteia de sarcini si nu supraincarcarea.

- cerintele privind mediul de transfer ale acestor produse sunt de obicei imposibil de satisfacut in „mediul real” ceea ce poate duce, in afara unor supraincarcari sacaitoare, la neatingerea in termeni rezonabili a obiectivului final si anume existenta reala a unei baze de date „copie” sincronizata cu baza sursa.

- mecanismele standard de replicare nu pot sa rezolve problema transferului fotografiilor catre baza de date destinatie deoarece acestea nu sunt stocate in baza de date „sursa”

Efecte economice Sintetizam in tabelul urmator efectele economice urmarite in urma implementarii proiectului "Aplicatie

software de conversie a unei baze de date din format IBM-DB2 în format ORACLE 9i”

103

Indicatori de urmărire Efecte economice

urmărite Descriere Denumire

Indicator

Activitate

de referinţă Valoare estimată

Prezervarea investitiei initiale la Registrul Permanent al Populatiei

Se realizeaza prin degrevarea infrastructurii existente de activitatea de consultare care prin caracterul ei este consumatoare intensiva de resurse.

Grad de incarcare general pentru infrastructura existenta la RegistrulPermanent al Populatiei

Monitorizare administrativa la beneficiar pe o perioada de 12 luni

Presupune mentinerea in functiune a infrastructurii existente (in valoare de peste 10 milioane USD) pe o perioada care se prelungeste cu aproximativ 5 ani fara investitii aditionale semnificative.

Eficientizarea activitatii Parchetului National Anticoruptie (PNA) si a altor institutii similare prin posibilitatile oferite de consultare rapida pe baza de date replica

PNA si alte institutii similare se vor conecta pentru consultare la baza de date replica aflata pe o infrastructura optmizata pentru acest gen de activitati.

Timp mediu tranzactie tip la baza de date replica si la infrastructura initiala.

Monitorizare administrativa la beneficiar pe o perioada de 12 luni

Nu se poate estima in aceasta faza

Cresterea gradului de interactiune intre sistemele aflate in exploatare in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (MAI)

Sistemele mentionate sunt implementate pe platforma Oracle fiind astfel posibila unificarea modului de acces si interactiune pentru aplicatiile complexe specifice MAI

Nivel general de trafic la baza de datereplica pe unitatea de timp

Monitorizare administrativa la beneficiar pe o perioada de 12 luni

Nu se poate estima in aceasta faza

Impactul tehnic, economic si social Executia proiectului implica activitati care necesita utilizarea unor solutii si tehnologii de varf din

domeniul IT, complexitatea problemelor necesitand o abordare stiintifica diferita fata de implementarile uzuale de aplicatii informatice.

Punerea in functiune a sistemului care asigura replicarea, degreveaza baza de date centrala a Directiei de Evidenta Informatizata a Persoanei de activitatile de consultare care sunt consumatoare intensive de resurse. In acest mod se prelungeste timpul mediu de viata al resuselor informatice de care dispune in prezent aceasta Directie si care au constituit o investitie importanta a Statului Roman fiind de asteptat o scadere a costurilor necesare pentru mentenanta si modernizare.

In acelasi timp, prin concentrarea activitatilor de consultare pe baza de date replica – optimizata in acest sens – se vor reduce semnificativ costurile obtinerii de informatii cu caracter operativ, costuri care in prezent sunt reflectate indirect in cheltuieli cu comunicatiile, resursele umane si timp.

Realizarea Aplicaţiei software pentru conversia bazelor de date tip IBM – DB2 într-o bază de date tip ORACLE 9i – versiunea 1.0 – are efecte sociale semnificative prin optimizarea modului de lucru pentru institutiile statului interesate, cum ar fi cele implicate in ordinea publica si in alte servicii cu impact direct asupra desfasurarii normale a vietii sociale si aplicarea ordinii de drept.

Totodata, aceasta aplicatie este considerata un pas important in efortul de integrare si armonizare al bazelor de date utilizate de catre Ministerul Administratiei si Internelor, acest efort avand un efect pozitiv important asupra tuturor activitatilor acestui minister.

Managementul proiectului Ca metoda de conducere se aplica managementul pe baza de obiective. Aceasta metoda consta din

stabilirea si trasarea obiectivelor proiectului pâna la nivel de executanti, însotita de controlul sistematic al realizarii obiectivelor si evaluarea performantei.

Conducerea personalului detine cea mai mare pondere în realizarea cu succes a obiectivelor proiectului fiind o componenta importanta in cadrul managementului resurselor care se va realiza utilizand mijloace informatice moderne.

Directorul de proiect va asigura o conducere eficienta a proiectului printr-o conlucrare activa cu partenerii implicati în proiect, va evalua rezultatele cercetarii lunar împreuna cu echipa de lucru si va asigura legatura cu unitatea contractanta.

104

Ca si la elaborarea versiunii beta a aplicatiei, metoda de lucru va consta in parcurgerea fazelor tipice din ciclul de viata al unui produs IT (Analiza, Arhitectura, Proiectare, Implementare si Testare).

Partenerii vor executa fazele specificate paralelizand pe cat posibil activitatile in vederea elaborarii unui numar de variante testate si realizarii unei sinteze relevante pe baza concluziilor formulate.

Observaţii Esenta lucrarii nu consta atat intr-o implementare anume pe mediul de test cat in realizarea de variante

la toate nivelele conceptuale, implementarea si testarea acestora in vederea selectarii variantei care corespunde cel mai bine situatiei reale din punct de vedere al performantelor si a robustetii.

Precizam ca la elaborarea versiunii beta s-au realizat trei variante de implementare care au dus la acumularea unei experiente acoperitoare in sensul alegerii unei directii de lucru capabila sa satisfaca cerintele reale ale implementarii.

Testele pe mediul real vor fi realizate in exclusivitate de catre beneficiar. Rezultatele testelor efectuate de acesta pe mediul real vor fi consemnate in documentatia finala a proiectului fara a implica date cu caracter confidential. Odata cu obtinerea acestor rezultate partenerii vor elabora un raport continand recomadari privind cele mai adecvate modalitati si proceduri pe care beneficiarul le poate utiliza in punerea in functiune finala si in activitatea de exploatare.

Bibliografie: 1. BOUTON, G. D., BOUTON, B., (traducere de Adrian Liviu Ludosan si Sorin Vicol) – Secrete Adobe

Photoshop 4; Bucuresti, Editura Teora, 1999 2. FOTACHE, M., STRIMBEI, C., CRETU, L., Oracle 9i2, Ghidul dezvoltarii aplicatiilor profesionale, Polirom

2003 3. IVAN, I., BOJA, C., Metode Statistice in Analiza Software, Bucuresti, Editura ASE, 2004 4. RIORDAN, R. M., Designing Relational Database Systems, Microsoft Press, Washington 1999 5. SOMMERVILLE, I., – Software Engineering, Addison-Wesley Publishing Company, USA 1996 6. TODMAN, C., – Designing a Data Warehouse; Prentice Hall PTR 2001; 7. Oracle University – Oracle9i Designer: First Class; Oracle Corporation 2002

CORELATIILE MACROECONOMICE DINTRE SECTOARELE REAL, MONETAR, BUGETAR SI EXTERN IN PROCESUL CRESTERII ECONOMICE. TESTAREA SI DEFINITIVAREA MODELELOR ECONOMETRICE

Prof. univ. dr. Moisa Altar, Asist. univ. drd. Ionut Dumitru,

Asist. univ. drd. Ciprian Necula, Asist. univ. drd. Bogdan Moinescu, Prep. univ. drd. Gabriel Bobeica, Prep. univ. Anca Sirbu,

Prep. univ. Nicoleta Ciurila

Pentru faza de cercetare Testarea şi definitivarea modelelor econometrice, colectivul de realizare a temei şi-a propus să realizeze următoarele obiective:

• testarea econometrică a metodologiei de identificare a conexiunilor ce se formează în procesul creşterii economice între sectoarele real, monetar, bugetar şi extern, utilizând datele din economia românească;

• fundamentarea metodelor de prognoză a cursului de schimb utilizând modelele econometrice de tip GARCH;

• aspecte ale creşterii economice în profil regional.

O caracteristică dominantă a perioadei contemporane o reprezintă utilizarea unor modele econometrice tot mai perfecţionate pentru elaborarea de prognoze şi pentru construcţia de scenarii privind dezvoltarea economiilor naţionale şi chiar a economiei mondiale. În acest sens, este suficient să menţionăm modelele econometrice utilizate de către Comisia Europeană, de către Banca Centrală Europeană, de către Fondul Monetar Internaţional, de către Banca Mondială, precum şi modelele utilizate la nivelul fiecărei ţări în parte. Colectivul de temă a avut în vedere ca atât modelul de creştere economică elaborat, cât şi tehnicile econometrice utilizate, să fie compatibile cu cele utilizate de către Comisia Europeană şi de către alte organisme ale Uniunii Europene.

În continuare vom prezenta principalele rezultate obţinute de colectivul de cercetare în această fază.

A. Testarea econometrică a metodologiei de identificare a conexiunilor ce se formează în procesul creşterii economice între sectoarele real, monetar, bugetar şi extern, utilizând datele din economia românească

Scopul modelului propus se referă în primul rând la elaborarea de prognoze privind evoluţia economiei româneşti. În acelaşi timp, modelul îşi propune să permită realizarea de simulări ale diverselor traiectorii de creştere economică, funcţie de diverse variabile de politică economică ce vor fi adoptate. Evident că, ţinând seama de perioada pe care o traversează ţara noastră, în cadrul modelului un loc central revine aspectelor legate de aderarea şi integrarea României în cadrul Uniunii Europene, direcţiilor în care trebuie acţionat, astfel încât acest proces să se realizeze cât mai rapid şi eficient.

Pentru identificarea ecuaţiilor de comportament ale modelului au fost aplicate principiile optimizării dinamice (Principiul Maximului al lui Pontreaghin şi Principiul Optimalităţii Dinamice al lui Bellman), ţinând seama că agenţii economici au ca scop optimizarea diverselor tipuri de funcţii de utilitate, în condiţiile satisfacerii restricţiilor dinamice privind resursele materiale, financiare şi de forţă de muncă.

Principalele blocuri ale modelului sunt:

A. Sectorul real. Ecuaţiile care descriu conexiunile din sectorul real se referă la producţie, respectiv la comportamentul producătorilor, la consum, respectiv comportamentul consumatorilor, la investiţii, la fenomenele ce au loc pe piaţa muncii ş.a. Pentru descrierea blocului privitor la producţie, a fost identificată în prealabil tipul de funcţie de producţie macroeconomică care să descrie procesul formării PIB-ului în România. Pentru aceasta au fost testate atât funcţii de producţie de tip Cobb-Douglas, cât şi funcţii de producţie de tip CES, cu progres tehnic în sensul lui Harrod, Sollow, respectiv Hicks. O problemă deosebită, care trebuie soluţionată din punct de vedere metodologic, se referă la lipsa datelor privind capitalul fix în România. Pentru soluţionarea acestei probleme, colectivul de cercetare a identificat o serie de soluţii alternative, soluţii care au stat şi în atenţia altor colective de cercetare din România.

În ceea ce priveşte comportamentul consumatorilor, respectiv formarea cererii de consum şi formarea economiilor, a fost utilizat un submodel de optimizare de tip Blanchard. Utilizarea modelelor de tip Blanchard are avantajul că permite identificarea unor fenomene importante ce au loc pe piaţa forţei de muncă.

B. Blocul monetar. Principalele elemente ale blocului monetar se referă la ecuaţia cererii de monedă, la mecanismele de formare a preţurilor, precum şi la factorii care determină inflaţia.

Modelele de tip Phillips, precum şi cele de tip NAIRU, permit studiul conexiunilor dintre blocul monetar şi sectorul real. De asemenea, modelele de tip output-gap permit identificarea unor factori importanţi care determină evidenţierea mecanismului de generare a proceselor inflaţioniste.

C. Sectorul bugetar. Ecuaţiile sectorului bugetar surprind principalele mecanisme legate de politica fiscală şi de buget. O atenţie specială a fost acordată surprinderii indicatorilor legaţi de datoria publică şi de sustenabilitatea pe termen lung a acesteia.

D. Blocul sectorului extern. În cadrul blocului sectorului extern o poziţie deosebită revine modelului care descrie dinamica contului curent, precum şi celui care descrie dinamica cursului de schimb. Aşa cum s-a menţionat deja, pentru cursul de schimb au fost studiate atât dinamica acestuia, cât şi, în mod special, volatilitatea lui.

Pentru efectuarea de simulări în vederea identificării efectelor pe care le au diversele decizii de politică monetară asupra traiectoriilor de evoluţie a economiei, de un real folos sunt informaţiile rezultate din studiul calitativ al modelului, respectiv din analiza comportamentelor punctelor de echilibru dinamic (steady states).

Pentru identificarea parametrilor modelului sunt utilizate atât tehnicile econometrice, cât şi metode de calibrare economică. Modelul reflectă comportamentul agenţilor economici, comportament de tip forward-looking, reflectând în acelaşi timp şi mecanismul de formare a expectaţiilor acestora.

Un aspect important legat de utilizarea modelului se referă la identificarea mecanismului prin care economia răspunde la diversele şocuri de ofertă, la şocurile de cerere, precum şi la şocurile de natură monetară, fiscală sau cele care provin din mediul extern.

Elemente importante ale modelului privesc identificarea dinamicii cererii de consum, identificarea dinamicii investiţiilor, mecanismul de formare a cererii de forţă de muncă, precum şi diversele mecanisme monetar-financiare. Dintre aspectele legate de mecanismele financiar-monetare, o atenţie deosebită s-a acordat celor privind formarea preţurilor şi a salariilor.

Un modul fundamental al modelului analizat este cel care se referă la modelarea conexiunilor cu sectorul extern, respectiv modul în care cererea internă şi cererea externă determină fluxurile de import şi de export, precum şi factorii care determină formarea cursului de schimb.

Modelul şi-a propus să determine atât mărimea fluxurilor de import, respectiv de export, cât şi modul de formare a preţurilor la import şi a preţurilor la export.

Astfel, ecuaţiile care cuantifică mărimea exportului, respectiv a importului, sunt:

;

;

în timp ce ecuaţiile preţurilor la export, respectiv la import sunt descrise de următoarele ecuaţii:

;

.

111

Influenţa modificării impozitului direct este surprinsă de ecuaţia:

;

în timp ce influenţa deciziilor de politică monetară este surprinsă de ecuaţia:

.

O atenţie deosebită în cadrul modelului a fost acordată valorificării tuturor informaţiilor rezultate din analiza proprietăţilor dinamice ale traiectoriilor de tip steady states. În acest mod s-a reuşit stabilirea unei legături între ritmul de creştere economică, notat cu g şi factorul total de productivitate, notat cu T.

Această legătură este surprinsă de următoarea ecuaţie:

.

Cu ajutorul modelului au fost elaborate o serie de scenarii privind influenţa diverselor modificări ale unor indicatori macroeconomici fundamentali.

Astfel, în Figura 1 se prezintă influenţa creşterii PIB-ului cu 1% asupra contului curent, a indicatorului „datorie publică în PIB”, asupra ratei nominale a dobânzii ş.a.

Figura 1. Influenţa creşterii PIB-ului cu 1%.

112

B.I. Previzionarea pe termen lung a cursului de schimb folosind filtrul Kalman Previziunea cursurilor de schimb nominale va fi realizată astfel: se vor previziona evoluţiile cursurilor

reale şi ale indicilor preţurilor de consum pentru România, spaţiul Uniunii Europene şi Statele Unite ale Americii, după care seriile previzionate vor fi agregate pentru a obţine cursurile nominale.

Pentru a previziona cursul real USD/ROL, seria acestuia este descompusă în componente neobservabile. Aceste componente sunt:

- un trend moderat ca proces random walk cu drift

- o componenta sezonieră (menită a extrage influenţa inflaţiei asupra cursului de schimb real).

Datele folosite au frecvenţă lunară, iar perioada luată în calcul este ianuarie 1999 – martie 2004.

Rezultatele filtrării seriilor neobservabile în cazul cursului real USD/ROL sunt prezentate în tabelul B.I.1. Tabelul conţine valorile componentelor pentru starea finală şi valorile testelor în funcţie de care a fost ales acest model de descompunere a seriei observabile.

Rezultatele descompunerii seriei cursului real USD/ROL

Tabelul B.I.1

Componentă Valoare a stării finale RMSE t statistic şi probabilitate Trend 9434.6 223.71 42.174 [ 0.0000] ** Drift -119.07 46.707 -2.5494 [ 0.0140] *

Test Valoare Test χ2 (11) pentru componenta sezonieră 34.6292 [0.0003] ** Raport eroare de previziune/deviaţie medie (valoare critică: 1) 1.074738 Coeficient de determinare (R2) 0.967454 Criteriu informaţional Akaike (AIC) 10.798412 Criteriu informaţional Schwarz (Bayes) (BIC) 11.450276

** - coeficientul este semnificativ la un prag de încredere de 99% * - coeficientul este semnificativ la un prag de încredere de 95%

113

114

Pentru previzionarea cursului real de schimb euro – leu, seria a fost modelată ca un proces random walk fără drift (local level model) deoarece testele au arătat faptul că nu există componente sezoniere semnificative în seria studiată.

Pe baza acestor descompuneri s-a realizat o previzionare a evoluţiei cursului real de schimb USD/ROL şi EUR/ROL. Previziunea este realizată pe un an (aprilie 2004 – martie 2005). Aprecierea leului faţă de dolar conduce la obţinerea unui trend descendent. Previziunea continuă acest trend, anticipând o apreciere reală a leului faţă de moneda americană şi pentru următorul an. Evoluţia previzionată a cursului euro – leu arată o oprire a aprecierii leului, consistentă cu ţintele stabilite de BNR pentru anul în curs în ceea ce priveşte inflaţia şi aprecierea reală.

Pentru a previziona evoluţiile indicilor preţurilor de consum din Uniunea Europeană şi din Statele Unite, s-a folosit un proces random walk cu drift. Testele statistice au demonstrat prezenţa unei componente ciclice şi a unei componente sezoniere în seriile indicilor de preţuri.

Variabilitatea ridicată a inflaţiei lunare din România face imposibilă previzionarea unui indice de preţuri cu modificare lunară. Ca urmare, s-a optat pentru descompunerea unei serii lunare a inflaţiei calculate ca modificare anuală a indicelui de preţuri (astfel, inflaţia calculată în ianuarie anul N reprezintă inflaţia acumulată în perioada ianuarie N-1 – ianuarie N). Seria este modelată ca un proces random walk cu drift. Previziunile inflaţioniste arată o reducere a inflaţiei anuale în România. Valoarea prognozată din decembrie 2004 (inflaţia pentru anul 2004) este 9,38%, mai mare decât nivelul de 9% prognozat de BNR.

În ceea ce priveşte cursul nominal dolar – leu, previziunile realizate sunt influenţate de evoluţia cursului în ultimii doi ani (leul a înregistrat o apreciere nominală faţă de dolar). Recenta depreciere a leului în raport cu dolarul nu poate fi previzionată de istoricul cursului de schimb dolar – leu. Ca urmare, previziunile realizate pentru cursul nominal leu – dolar sunt nerealiste.

În ceea ce priveşte cursul euro – leu, analiza previziunilor acestuia trebuie să înceapă cu analiza previziunilor pentru cursul real. BNR a anunţat o depreciere reală de 2% pentru anul 2004. Din tabelul B.I.2 se observă că deprecierea reală previzionată este de 2,01%.

Cursurile prognozate EUR/ROL Tabelul B.I.2

Luna Rata inflatiei in Romania Cursul real EUR/ROL Cursul nominal EUR/ROL

Apr.04 0,0060 11419 40027,27

Mai.04 0,0023 11425 40095,77

Iun.04 0,0049 11535 40643,95

Iul.04 0,0034 11517 40741,62

Aug.04 0,0033 11554 40972,79

Sep.04 0,0057 11534 41023,00

Oct.04 0,0169 11526 41668,09

Nov.04 0,0148 11452 41989,23

Dec.04 0,0109 11546 42715,45

Ian.05 0,0064 11614 43209,77

Feb.05 0,0034 11587 43135,53

Luna Rata inflatiei in Romania Cursul real EUR/ROL Cursul nominal EUR/ROL

Mar.05 0,0022 11534 42809,27

Aşadar, prognozele BNR referitoare la evoluţia inflaţiei şi a cursului de schimb real sunt în general verificate de previziunile realizate. Nivelul ratei inflaţiei prognozate pentru anul 2004 depăşeşte cu 0,38% ţinta BNR.

B.II. Previzionarea pe termen scurt a cursului de schimb folosind modele de tip GARCH

In această parte utilizăm date zilnice pentru cursul de schimb EUR/ROL şi USD/ROL. Datele din perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2003 sunt folosite pentru estimarea diferitelor modele luate în calcul, iar perioada 1 ianuarie 2004 – 30 aprilie 2004 va fi considerată pentru analiza performanţelor „out of sample” a modelelor.

In cadrul analizei utilizăm modele de tip GARCH cu diferite specificaţii pentru media condiţionată şi pentru varianţa condiţionată a seriei rentabilităţii cursului de schimb calculat după formula

. ( ) 100lnln 1 ⋅−= −ttt PPr

In ceea ce priveşte previzionarea cursului de schimb vom utiliza intervale de încredere bazate pe previziunea pentru varianţa condiţionată. De exemplu intervalul cu probabilitate 95% pentru rentabilitatea pe o zi va fi ( )tttttttt zrzr |1975.0|1|1025.0|1 ˆˆ,ˆˆ ++++ ++ σσ unde este previziunea pe o zi a rentabilităţii, ttr |1ˆ + tt |1ˆ +σ previziunea pe

o zi a volatilităţii, iar şi sunt cuantilele de 2,5% respectiv de 97,5% a distribuţiei luată în considerare.

025.0z 975.0z

Testele efectuate pentru rentabilitatea cursului de schimb EUR/ROL detectează existenţa autocorelaţiei în seria pătratelor rentabilităţii. Pentru a modela heteroskedasticitea condiţionată am folosit modele de tip GARCH cu diferite specificaţii.

Indicatori ai calităţii estimării pentru modele pentru rentabilitatea cursului EUR/ROL de tip GARCH(1,1)

cu constantă în medie şi diferite distribuţii

Tabelul B.II.1 Tipul distribuţiei Indicator normală GED Student Student asimetrică

AIC 1.932326 1.908004 1.894860 1.889276 BIC 1.952563 1.932288 1.919145 1.917608 Pearson p value 0.021586 0.059488 0.056443 0.176441 Nyblom 0.970891 1.42561 1.32591 1.43361 AIC – criteriul informaţional al lui Akaike Pearson – testul Pearson pentru compararea

distribuţiilor BIC – criteriul informaţional al lui Schwartz Nyblom – testul de stabiliate Nyblom

Tabelul B.II.1 prezintă patru modele GARCH(1,1) cu diverse distribuţii, cu ecuaţia mediei specificată printr-o constantă şi care au o variabila dummy (care ia în considerare faptul că Banca Centrala a modificat moneda de referinţă la începutul anului 2003) în ecuaţia varianţei condiţionate. Se observă că modelul cu distribuţie Student asimetrică este superior celorlalte atât prin prisma criteriilor informaţionale cât şi prin faptul că testul Pearson indică o probabilitate ridicată ca distribuţia empirică a reziduurilor să coincidă cu cea teoretică.

Pentru a modela persistenţa în volatilitate am folosit în ecuaţia varianţei condiţionate un proces cu memorie lungă. Astfel am estimat pentru ecuaţia varianţei condiţionate un model FIGARCH cu distribuţie Student asimetrică. Parametrii sunt semnificativi şi stabili în timp. De asemenea testul Pearson nu poate respinge ipoteza că distribuţia empirică a reziduurilor şi cea teoretică considerată coincid. In plus conform criteriilor informaţionale (Akaike = 1.889142, Schwarz = 1.917474) acest model este cel mai bun din cele

115

estimate pentru cursul EUR/ROL. Insă datorită faptului că în ecuaţia mediei avem doar o constantă previziunea pentru un interval mai mare de timp este foarte departe de valoarea reală observată (figura B.II.1). Figura B.II.1. Intervalele de încredere pentru previziunea “out of sample” a cursului de schimb EUR/ROL pentru

modelul FIGARCH(1,d,0) dummy – distribuţie Student asimetrică – constantă în medie

In cazul cursului de USD/ROL s-au obţinut şi câteva specificaţii semnificative pentru ecuaţia mediei condiţionate a rentabilităţii. Astfel am utilizat în ecuaţia mediei un proces ARMA(1,1) precum şi procese cu memorie lungă ARFIMA(0,d,0) şi ARFIMA(1,d,1). Ca şi în cazul cursului EUR/ROL s-a introdus în ecuaţia varianţei o variabilă dummy care marchează trecerea de la dolar la euro ca monedă de referinţă.

Indicatori ai calităţii estimării pentru modele pentru rentabilitatea cursului USD/ROL de tip GARCH(1,1)

cu diferite specificaţii pentru distribuţie media condiţionată şi media condiţionată

Tabelul B.II.2 Specificaţii (distribuţie – ec medie condiţionată)

Indicator normală - ARMA(1,1)

Student asim - ARMA(1,1)

Student asim - ARFIMA(0,d,0)

Student asim - ARFIMA(1,d,1)

AIC -0.509035 -0.585705 -0.575650 -0.586440 BIC -0.480702 -0.549278 -0.543270 -0.545966 Pearson p value 0.0 0.151041 0.057063 0.286138 MSE 0.5239 0.5213 0.5354 0.5163 AIC – criteriul informaţional al lui Akaike BIC – criteriul informaţional al lui Schwartz MSE – eroarea medie pătratică la previzionarea „out of sample” a rentabilităţii pe o zi

Pearson – testul Pearson pentru compararea distribuţiilor

Modelele care folosesc distribuţia Student asimetrică sunt superioare celor care folosesc distribuţia normală atât prin prisma criteriilor informaţionale cât şi datorită testului Pearson (vezi tabelul B.II.2).

Din figura B.II.2 se observă că previziunile pe perioade mai mari de o zi sunt mult mai bune decât în cazul cursului EUR/ROL. O explicaţie ar fi că în acest caz ecuaţia mediei este un proces ARFIMA(1,d,1) şi nu doar o constantă. In particular valorile reale ale cursului au fost in toată perioada „out of sample” în intervalul de încredere previzionat.

In ceea ce priveşte persistenţa volatilităţii cursului USD/ROL a fost estimat un model FIGARCH(1,d,1) cu ecuaţie a mediei ARFIMA(1,d,1). Eroarea pătratică medie este 0.5146, fiind cea mai mică eroare atinsă dintre toate modelele estimate. Totuşi există rezerve în privinţă acestui model datorită faptului că parametrii săi nu sunt stabili în timp, iar criteriile informaţionale nu îl identifică ca fiind cel mai bun model. 116

Figura B.II.2. Intervalele de încredere pentru previziunea “out of sample” a cursului de schimb USD/ROL pentru

modelul GARCH(1,1) dummy – distribuţie Student asimetrică – ARFIMA(1,d,1) în ecuaţia mediei

C. Aspecte ale creşterii economice în profil regional Acest obiectiv a fost realizat de un colectiv de cadre didactice de la Catedra de Politici Economice şi de

la catedra de Statistică. În cadrul obiectivului au fost abordate următoarele aspecte: • creştere economică şi problematica disparităţilor regionale; • modalităţi de analiză şi ierarhizare a regiunilor; • modelarea creşterii economice în profil regional. În cadrul acestui capitol au fost analizaţi indicatorii sintetici care pun în evidenţă aspectele calitative ale

dezvoltării regionale, modalităţile de stabilire a ierarhiilor în ceea ce priveşte regiunile ş.a. o atenţie deosebită a fost acordată problematicii privind modelarea creşterii economice în profil regional, reliefându-se principalele aspecte privind aspectele spaţiale ale cererii agregate, aspectele spaţiale ale convergenţei ş.a.

Pe baza cunoaşterii literaturii de specialitate în domeniu, a fost realizată o analiză privind studiul aspectelor privind creşterea economică în profil regional în România, comparativ cu cele realizate în Uniunea Europeană, precum şi pe plan mondial.

117

REALIZAREA BAZEI DE MODELE PENTRU PERFECŢIONAREA METODELOR DE PROGNOZA MACROECONOMICA”

Prof. univ. dr. Moisa Altar, Asist. univ. drd. Ionut Dumitru,

Asist. univ. drd. Ciprian Necula, Asist. univ. drd. Bogdan Moinescu, Prep. univ. drd. Gabriel Bobeica, Prep. univ. Anca Sirbu,

Prep. univ. Nicoleta Ciurila

Pentru fazei Realizarea bazei de modele pentru perfecţionarea metodelor de prognoza macroeconomica au fost realizate următoarele obiective:

fundamentarea corelaţiilor macroeconomice ce caracterizează evoluţia economiei româneşti prin identificarea cu ajutorul tehnicilor econometrice a vectorilor-forţă care determină evoluţia PIB-ului;

elemente privind fundamentarea politicilor de creştere economică; structurarea şi realizarea unei baze de modele pentru perfecţionarea metodelor de prognoză

macroeconomică.

A. Fundamentarea corelatiilor macroeconomice ce caracterizeaza evolutia economiei romanesti prin identificarea cu ajutorul tehnicilor econometrice a vectorilor – forta care determina evolutia PIB-ului

In cadrul studiului de fata sunt analizaţi stabilizatorii fiscali automaţi in cadrul bugetului general

consolidat al României – modificarea veniturilor si cheltuielilor bugetare consolidate datorate fluctuaţiilor in activitatea economica cauzate de ciclul economic - si influenta acestora asupra cererii agregate si in final efectul de netezire a ciclului economic (engl. smooth the business cycle).

In cadrul lucrării s-a considerat ca veniturile bugetului consolidat (V) provin din contribuţii la asigurările sociale (CAS), TVA (TVA), accize (ACCIZE), impozit pe venit (VEN) impozit pe profit (PROFIT) si alte venituri (ε ):

ttPROFITtVENtACCIZEtTVAtCAStV ε+++++= Cheltuielile bugetare (Ch) sunt constituite din transferuri către populaţie (TRANS), achiziţii de bunuri si

servicii (ACH) si alte cheltuieli (ϕ ):

ttACHtTRANStCh ϕ++=

Veniturile si cheltuielile bugetare au o componenta structurala ( ) si una ciclica ( ).

Soldul bugetului de stat ( ) reprezintă suma deficitului structural ( ) si a celui ciclic ( ):

StChS

tV , CtChC

tV ,

tDEF StDEF C

tDEF

CtDEFS

tDEFtDEF += .

potentialPIBpotentialPIBtPIB

PIBgap

tPIBgapPIBjjtDEFj

CtDEF

−=

××=

_

_α

In cadrul acestui studiu PIB-ul potenţial a fost estimat utilizând o metoda bazata pe componente

neobservabile univariata bazate pe filtre Kalman. Astfel, seria PIB real a fost descompusa într-o componentă de trend (T ), o componentă ciclu ( c ), o componentă sezonieră ( s ) şi un termen de eroare, componente ce nu sunt observabile.

Figura 2 - Evoluţia PIB real, PIB potenţial si PIB desezonalizat

60000

70000

80000

90000

100000

110000

120000

130000

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

PIB real desezonalizatPIB realPIB real trend (potential)

mld lei (preturi 1998 Q1)

Trendul PIB (PIB-ul potenţial), PIB-ul real desezonalizat si PIB-ul real sunt prezentate in figura 2. După

cum se observă, trendul PIB este unul crescător in perioada analizata. De asemenea, cea mai mare parte a intervalului de timp considerat este caracterizat prin output-gap negativ (PIB potenţial mai mare decât PIB desezonalizat). Se observa la începutul si sfarsitul intervalului ca output-gapul este pozitiv, adică PIB-ul este peste cel potenţial, situaţie in care se creează presiuni inflaţioniste. Soldul bugetar structural (soldul bugetar ajustat ciclic CAB) se poate scrie ca:

∑−=−==j

jCtDEFtDEFC

tDEFtDEFtCABStDEF , unde reprezintă partea ciclica a

componentei

jCtDEF

j a bugetului care depinde de output-gap ( ) si de elasticitatea componentei PIBgap _ j a bugetului:

potentialPIBpotentialPIBtPIB

PIBgap

tPIBgapPIBjjtDEFj

CtDEF

−=

××=

_

_α

Componenta ciclica a activitatii economice determina un deficit bugetar ciclic – mărimea stabilizatorilor

automaţi - cuprins intre -1.49% (2001 trimestrul I) si 0.94% din PIB (excedent ciclic al bugetului consolidat, 2004 trimestrul II).

Deficitul structural, calculat ca diferenţa intre deficitul efectiv si deficitul ciclic (figura 3) înregistrează valori cuprinse intre -5.43% (anul 1998, trimestrul II) din PIB si 1.64% din PIB (anul 1999 trimestrul III).

Figura 3 – Deficitul structural, deficitul ciclic si deficitul efectiv

124

-6

-5

-4

-3

-2

-1

0

1

2

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Deficit ciclicDeficit structuralDeficit efectiv

% din PIB

La nivel anual cumulat, deficitul efectiv, structural si ciclic a înregistrat următoarele valori:

Anul Soldul

bugetului consolidat

(mld lei)

PIB Nominal (mld lei)

Deficit efectiv % din PIB

Deficit ciclic (-deficit, +excedent)

% din PIB Deficit structural

% din PIB

1998 -13,292.9 373798.2 -3.56% 0.04% -3.60% 1999 -10536.2 545730.2 -1.93% -0.84% -1.09% 2000 -32045 803773.1 -3.99% -1.24% -2.74% 2001 -38575.6 1167687.025 -3.30% -1.07% -2.23% 2002 -36918.8 1512616.827 -2.44% -0.50% -1.94% 2003 -44301.5 1890778.168 -2.34% 0.28% -2.63% 2004* -13997.0 907871.1 -1.54% 0.93% -2.48% 2004** -13997.0 2254600 -0.62% 0.38% -1.00%

* Luând in calcul deficitul si PIB-ul pe primele 6 luni. ** Luând in calcul deficitul cumulat pe primele 6 luni si PIB-ul anual prognozat pe 2004.

De remarcat ca pe ultimii 2 ani – anul 2003 si pe 6 luni din 2004, deficitul ciclic este excedent bugetar, iar deficitul structural este mai mare decât cel efectiv.

Astfel, când output-gap-ul este pozitiv, funcţionarea stabilizatorilor automaţi imbunatateste soldul bugetar efectiv comparativ cu cel structural (1998, 2003 si 2004). In România, începând cu anul 2000 când procesul creşterii economice s-a reluat, funcţionarea stabilizatorilor automaţi au imbunatatit soldul bugetar, in 2003 si 2004 soldul bugetar ciclic fiind chiar pozitiv. Când output-gapul este negativ, funcţionarea stabilizatorilor automaţi inrautateste soldul bugetar efectiv comparativ cu cel structural (1999, 2000, 2001 si 2002).

Pentru o analiza a caracterului politicii fiscal-bugetare trebuie comparate deciziile din perioada curenta fata de cele din perioada anterioara, calculând diferenţa dintre deficitul structural de la an la an (figura 4).

Figura 4 – Variaţia anuala a deficitului structural si rata de creştere a PIB real

-6

-4

-2

0

2

4

6

8

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Deficit structural variatie anuala (%din PIB)Crestere reala a PIBDeficit structural (%din PIB)

După cum se observa din figura 4, in anul 2000 variaţia deficitului structural fata de anul 1999 a fost negativa, ceea ce arata faptul ca politica fiscal-bugetara a fost expansionista (de stimulare a cererii agregate) in anul 2000, anul 2000 fiind si anul in care creşterea economica s-a reluat. In 1998, 2001 si 2002 politica

125

fiscal-bugetara a fost restrictiva, pentru a deveni din nou expansionista in 2003 si jumătatea anului 2004. In 2003 si 2004 cheltuielile bugetare au crescut mai mult decât veniturile bugetare accentuând astfel deficitul bugetar. Comparând caracterul politicii fiscal-bugetare cu evoluţia creşterii economice in România se poate concluziona ca pe perioada analizata (1998-2004), politica fiscal-bugetara a fost in ansamblu una contraciclica directionata pentru a netezii fluctuaţiile ciclice in economie.

B. Elemente privind fundamentarea politicilor de creştere economică În această secţiune a lucrării vom prezenta o serie de modele de creştere economică considerate a fi

adecvate pentru elaborarea unor prognoze ale procesului de creştere economică în România. Pentru început au fost analizate structura, proprietăţile şi modul de utilizare a modelelor de creştere exogenă de tip Ramsey-Cass-Koopmans, după care s-a trecut la analiza unor modele de creştere economică endogenă de tip Uzawa-Lucas. În vederea realizării de scenarii privind creşterea economică în România, a fost necesară estimarea stocului de capital fizic şi a funcţiei de producţie macroeconomică pentru economia românească.

Calculul stocului de capital şi estimarea funcţiei de producţie macroeconomică pentru România Pentru cazul României, pentru a evita turbulenţele primilor ani de tranziţie vom utiliza estimarea stocul

iniţial de capital din anul 1992. Urmând metoda aplicată de FMI (2003) în Raportul de ţară pentru România, vom presupune că raportul dintre stocul de capital şi PIB în anul 1992 a fost de 1,3. Propunem utilizarea următoarei formule pentru calculul stocului de capital, formulă care diferă de cea utilizată în Raportul FMI:

( ) ( ) 1

0 11

1 11

t jtt I

t K jIj

K K Iδ

δδ

− +

+=

⎡ ⎤− −⎢ ⎥= − +⎢ ⎥⎣ ⎦

∑ , (B.III.1)

Cu s-a notat stocul iniţial de capital, cu 0K Kδ rata deprecierii stocului iniţial de capital, cu s-a notat formarea brută de capital fix şi cu

tI

Iδ , rata deprecierii acumulărilor de capital realizate după anul 1992. Pentru estimarea efectivă a stocului de capital în România a fost considerată o rată de depreciere a

noilor investiţii de 5%iδ = . În ceea ce priveşte deprecierea stocului iniţial de capital, au fost considerate 3 variante distincte, şi anume: varianta 1: 15%Kδ = ; varianta 2: 20%Kδ = ; varianta 3: 25%Kδ = .

Tabelul B.III.1 Estimările privind stocul de capital în România

Stocul de capital (mld. lei preturi 1998) Ani Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 1992 462956.88 462956.88 462956.88 1993 458215.15 435067.30 411919.46 1994 472190.94 433997.00 398117.84 1995 501221.09 453941.61 412217.63 1996 543878.78 491839.54 448694.85 1997 575736.83 522022.12 480182.24 1998 594439.62 541197.03 502232.04 1999 612611.94 561287.67 525995.86 2000 638368.63 589888.54 558565.23 2001 676318.98 631227.34 603851.29 2002 720877.73 679442.99 655804.10 2003 774416.47 736711.46 716496.81

Indicele capitalului (K Y ) obţinut pe baza estimării stocului de capital fizic în 2003 se situează între

1,633 şi 1,765, valori comparabile cu cele ale celorlalte economii în tranziţie. În ceea ce priveşte funcţia de producţie macroeconomică, se va considera că aceasta este de tip

Cobb-Douglas:

( ) 1,Y F K L AK Lα α−= = .(B.III.3)

126

Cu s-a notat mărimea PIB-ului, cu Y K stocul de capital, iar cu L mărimea forţei de muncă. În

formula (B.III.3), α reprezintă elasticitatea PIB-ului în raport cu capitalul fizic, iar A reprezintă factorul total de productivitate.

Parametrii A şi α vor fi estimaţi prin aplicarea tehnicilor econometrice de tip OLS. Prin liniarizare, ecuaţia (B.III.3) devine:

ln ln lny A kα= + ,(B.III.4) unde y Y L= este PIB per-capita şi k K L= înzestrarea cu capital a muncii.

Tabelul B.III.2. Specificaţiile funcţiei de producţie

Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 lnA α lnA α lnA α

Valoare 1.8107 0.4688 1.8763 0.4610 2.0539 0.4237 Std. error 0.2421 0.0582 0.2807 0.0687 0.3107 0.0772 t-statistic 7.4800 8.0516 6.6850 6.7099 6.6104 5.4900 p-value 0.0000 0.0000 0.0001 0.0001 0.0001 0.0003

Pe baza seriilor estimate privind capitalul fizic şi prezentate în Tabelul B.III.1, precum şi pe baza datelor privind mărimea PIB-ului real calculat în preţuri 1998, precum şi pe baza datelor privind populaţia ocupată, au fost estimate trei funcţii de producţie macroeconomică. Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tabelul B.III.2.

Previzionarea PIB pe baza modelelor de creştere economică In această secţiune am implementat patru modele: modele 1,2,3 care reprezintă modele de tip

Ramsey-Cass-Koopmans cu funcţia de producţie dată de fiecare din cele trei variante şi modelul 4 care este un model de tip Uzawa-Lucas cu funcţia de producţie dată de varianta 1. Alegerea punctului iniţial în cadrul acestor modele s-a făcut astfel încât influenţa capitalului învechit asupra evoluţiei viitoare a PIB să fie cât mai redusă. Considerăm ca punct iniţial anul 2002, pentru care deprecierea capitalului iniţial depăşeşte 80% în toate cele trei variante de depreciere considerate pentru estimarea stocului de capital din România.

Tabelul B.IV.2 Previziunea PIB

Modele exogene Modelul 1 Modelul 2 Modelul 3

Modelul 4

Ani PIB (mld. lei preţuri 1990)

Rata de creştere (%)

PIB (mld. lei preţuri 1990)

Rata de creştere (%)

PIB (mld. lei preţuri 1990)

Rata de creştere (%)

PIB (mld. lei preţuri 1990)

Rata de creştere (%)

2003 843.68 5.47 844.89 5.62 844.01 5.51 838.36 4.80 2004 895.69 6.17 895.49 5.99 893.65 5.88 884.05 5.45 2005 944.67 5.47 943.24 5.33 939.34 5.11 929.04 5.09 2006 990.85 4.89 988.37 4.78 981.56 4.49 974.02 4.84 2007 1034.44 4.40 1031.07 4.32 1020.66 3.98 1019.47 4.67 2008 1075.64 3.98 1071.51 3.92 1056.96 3.56 1065.74 4.54 2009 1114.61 3.62 1109.86 3.58 1090.73 3.20 1113.08 4.44 2010 1151.49 3.31 1146.25 3.28 1122.20 2.89 1161.72 4.37 2011 1186.44 3.03 1180.80 3.01 1151.56 2.62 1211.83 4.31 2012 1219.57 2.79 1213.64 2.78 1179.01 2.38 1263.55 4.27 2013 1250.99 2.58 1244.86 2.57 1204.68 2.18 1317.04 4.23 2014 1280.80 2.38 1274.57 2.39 1228.72 2.00 1372.43 4.21 2015 1309.11 2.21 1302.84 2.22 1251.26 1.83 1429.84 4.18

Tabelul B.IV.11 prezintă comparativ rezultatele celor 4 modele de creştere economică în ceea ce priveşte previziunea PIB. Observăm că în toate modelele analizate atât nivelurile PIB, cât şi ratele de creştere ale acestuia sunt comparabile, în special în primii ani ai perioadei analizate.

127

C. Structurarea şi realizarea unei baze de modele pentru perfecţionarea metodelor de prognoză macroeconomică

Conceptul de previziune este strâns legat de cel de proces stohastic generator, în sensul că, în funcţie

de modelul despre care se presupune că stă la baza seriei de date se vor obţine previziuni pentru orizontul de timp luat in calcul. În general, pornind de la valorile realizate ale variabilei considerate şi utilizând cele mai noi rezultate obţinute de către ştiinţa economică, se va determina un număr corespunzător de procese stohastice generatoare. Acestea vor fi determinate pe baza estimărilor econometrice, folosind datele din eşantionul de care se dispune. Estimările realizate pe baza eşantionului sunt evaluate din punct de vedere econometric, iar cele considerate corect specificate vor fi ulterior utilizate pentru a genera aşa numitele serii de previziuni „în afara eşantionului” (out of sample, în engleză). Din punct de vedere practic, seria de date se împarte în două sub-serii de date sau sub-eşantioane: primul eşantion este utilizat în estimarea modelelor, iar cel de-al doilea eşantion este folosit în generarea previziunilor.

Notând cu valorile prognozate pentru perioada t+h la momentul t, erorile de previziune vor fi

calculate pe baza următoarei formule : thty |+

128

|+

| |

|t h t t h t h te y y+ += − (C.1) Cu yt+h s-a notat valorile realizate. În realizarea previziunilor de tip „h step ahead” ale indicatorului y la momentul t cu h paşi înainte, se

porneşte de la conceptul de previziuni optimale. Pentru a defini conceptul de previziune optimală, vom considera mulţimea care conţine totalitatea informaţiilor cunoscute la momentul t, notată cu It.

Se consideră că previziunea este optimală dacă nu există o altă previziune pentru care media pătratelor erorilor de previziune sa fie mai mică.

thty |+ thty |~

+

Rezultă că o previziune este optimală dacă ea minimizează următoarea expresie: thty |+

( )2 2| |t h t h t t t h t tE y y I E e I+ + +

⎡ ⎤ ⎡− = ⎣⎢ ⎥⎣ ⎦⎤⎦

]

(C.2)

Se demonstrează matematic că soluţia problemei, respectiv previziunea optimală are următoarea expresie:

[ thtopt

tht IyEy || ++ = (C.3)

În evaluarea seriei de previziuni obţinute se porneşte de la analiza erorilor de previziune. În cazul în care previziunile sunt optimale (raţionale), erorile de previziune trebuie să aibă următoarele proprietăţi:

medie zero autocorelaţie zero imposibilitatea previziunii erorilor

După analiza erorilor de previziune, se trece la testarea nedeplasării seriei de previziuni construite

prin fiecare model în parte. Conceptul de nedeplasare a previziunii se referă la corectitudinea, în medie, a previziunilor şi este complementar conceptului de medie zero a erorilor de previziune.

Cel mai cunoscut test de nedeplasare este cel utilizat pentru prima dată de Mincer şi Zarnowitz (1969) şi acest test este bazat pe regresia:

1| +++ ++= tththt yy εβα (C.4) unde t=1 până la n şi n reprezintă numărul de valori prognozate aflate în seria de previziuni

Ipoteza nulă testată după estimarea regresiei este H0: 1,0 == βα . În cazul în care nu putem respinge ipoteza nulă seria de previziuni este nedeplasată.

În practică, este puţin probabilă găsirea unui model care să genereze previziuni total optimale. De aceea, cel mai adesea este necesară compararea performanţelor şi apoi chiar combinarea mai multor modele de previziune.

Pentru evaluarea acurateţei previziunii, elementul esenţial este definirea funcţiei de pierdere utilizată în compararea diferitelor modele de previziune. Mai precis, în literatura de specialitate se utilizează în compararea şi, mai apoi ordonarea modelelor de previziune următoarele tipuri de funcţii de pierdere:

funcţii de pierdere bazate pe pătratul erorilor de previziune ;

funcţii de pierdere bazate pe erorile de previziune absolute;

funcţia de pierdere de tip Linex;

funcţii de pierdere utilizate în cazul previziunii schimbării direcţiei;

funcţii de pierdere utilizate în cazul previziunii variabilelor ce reprezintă probabilităţi ;

funcţii de pierdere utilizate în cazul previziunii volatilităţii.

În urma alegerii unei funcţii de pierdere şi a calculării acestui indicator pentru fiecare serie de previziune în parte, vom ordona modelele de previziune în ordinea descrescătoare a pierderii. Este însă necesar să testăm existenţa unei semnificaţiei statistice a diferenţialelor de pierdere. Testul ce verifică ipoteza nulă de putere predictivă egală este cel construit de Diebold şi Mariano (1995), precum şi varianta sa modificată de Harvey, Leybourne şi Newbold (1997).

Statistica Diebold-Mariano (1995) se construieşte astfel:

)(ˆ dV

dS = (C.5)

unde d este media diferenţei dintre pătratele erorilor, iar ˆ( )V d este varianţa asimptotică a acestei medii.

Pentru seriile de previziuni generate pe baza unor procese generatoare de date, trebuie testată şi existenţa unei eventuale relaţii de dominare.Noţiunea de dominare („encompassing”) este strâns legată de cea a combinării de modele de previziune diferite. Este posibil ca unele modele de previziune sã conţină informaţii ce nu pot fi regăsite în altele şi aceste informaţii pot fi înglobate într-un singur model care sã le cuprindă pe toate. Mai multe modele de previziune pot fi combinate dacă nu există nici o relaţie de dominare între ele; în cazul în care există relaţii de dominare, modelul dominat nu trebuie inclus într-o eventuală combinare.

Unul din primele teste de dominare a unei previziuni de către altă previziune este propus de Chong şi Hendry (1986). Ei construiesc un test care implică regresarea erorilor de previziune dintr-un model de previziune notat cu y1t asupra previziunilor modelului competitor notat cu y2t:

1, | 2, |t h t t h t te yα ε+ += + (C.6)

In acest caz, pentru a testa ipoteza nulă că previziunile modelului 1 le domină pe cele ale modelului 2, se utilizează statistica t a ipotezei nule 0=α .

În cazul în care nu se poate determina o relaţie de dominare între cele două modele (sau putem lua în considerare testarea relaţiei de dominare pentru perechi de modele în cazul în care avem mai mult de douã modele competitoare), se ajunge la concluzia cã ar fi eficientă o combinare a modelelor.

129

ASPECTE RELEVANTE ALE POLITICII DE COEZIUNE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Prof. univ dr. Armenia Androniceanu, Asist.univ.drd. Irina Popescu,

Asist.univ.drd. Oana Abăluţă, Academia de Studii Economice Bucureşti

Articolul prezintă unele din rezultatele activităţii de cercetare desfăşurate de autori în anul 2004 în cadrul proiectului prioritar de cercetare-dezvoltare Impactul integrării României în Uniunea Europeană asupra coeziunii sociale, proiect finanţat de MECT, prin programul CERES.

La nivelul european, istoria politicii regionale s-a constituit în jurul conceptului de coeziune economică şi socială. Politica de coeziune este unul din obiectivele majore ale UE alături de uniunea economică, monetară şi politică. Coeziunea este definită şi se referă la reducerea disparităţilor şi ajutarea regiunilor rămase în urmă să recupereze decalajul care le separă de cele mai dezvoltate regiuni ale UE.

Principalul instrument utilizat de către UE pentru a promova politica sa de dezvoltare regională este reprezentat de către „Fondurile Structurale” (FS). Aceste fonduri sunt rezultatul contribuţiei financiare proporţionale a statelor membre în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare economică, redistribuite apoi către acele state şi regiuni ale UE, care sunt rămase în urmă din punct de vedere economic şi social.

Germania, Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda au ratificat Tratatul de la Roma în 1957 prin care se constituia Comunitatea Economică Europeană. În contextul postbelic, „bătrânul continent” trebuia reconstituit pe baze noi. Cele 6 state fondatoare doreau „să refacă unitatea economiilor lor şi să garanteze o dezvoltare armonioasă care să contribuie la reducerea decalajelor dintre diferitele regiuni şi a rămânerii în urmă a celor mai puţin favorizate”. Pentru a atinge aceste obiective, Tratatul de la Roma a creat primul FS: Fondul Social European (FSE).

În acea perioadă primele politici regionale europene au fost politicile sectoriale: o politică comună pentru transporturi şi în special politica agricolă comună (PAC). PAC a fost stabilită în 1962 şi doi ani mai târziu a beneficiat de instrumentul financiar FEOGA (Fondul European pentru Orientare şi Garantare pentru Agricultură). Acest fond este compus din două secţiuni: una pentru „garantare”, care este instrumentul financiar al PAC-ului şi o alta pentru „orientare” care este un fond structural.

În 1967 a fost creat un director general în cadrul CE, astăzi „DG REGIO”, având misiunea precisă de a planifica elaborarea unei politici regionale comune. Această politică a început să fie implemwentată în mod real abia în anii 70. Un an crucial a fost 1974, când CEE s-a confruntat cu primul şoc energetic. Această criză a generat o criză a disparităţilor economice, iar şomajul a început să crească. La declinul regiunilor industrializate tradiţionale s-a adăugat sub-dezvoltarea cronică a unor regiuni, cum ar fi sudul Italiei. Nevoia unui ajutor specific a devenit imperativă în contextul primei lărgiri a UE. În 1972 trei ţări s-au alăturat UE: Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca.

În aceste circumstanţe a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Acest al treilea FS a fost creat cu scopul finanţării proiectelor de infrastructură şi a investiţiilor productive în regiunile defavorizate. Reglementările privind acest fond au fost profund revizuite după aderarea Greciei (ianuarie 1981), Spaniei şi Portugaliei (1985).

Începând cu 1993 cele 4 FS au fost corelate cu Fondul de Coeziune (FC), înfiinţat pentru a susţine protecţia mediului şi extinderea reţelelor de transport transeuropene către cele mai sărace patru ţări din UE: Grecia, Portugalia, Spania şi Irlanda.

Principalele priorităţi de dezvoltare ale Uniunii Europene au fost exprimate sub forma următoarelor şase obiective:

Obiectivul 1: reajustarea economică a regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice (situate sub un anumit nivel al PIB-ului mediu din UE);

Obiectivul 2: reconversia economică a regiunilor industriale aflate în declin sau a unor părţi din acestea;

136

Obiectivul 3: rezolvarea şomajului pe termen lung şi facilitarea integrării tinerilor şi a persoanelor expuse excluderii de pe piaţa muncii;

Obiectivul 4: facilitarea adaptării tinerilor lucrători la schimbările din industrie şi ale sistemelor de producţie şi încurajarea inserţiei lor;

Obiectivul 5: ajustarea structurilor agricole şi piscicole (5a) şi promovarea dezvoltării zonelor rurale vulnerabile (5b);

Obiectivul 6: dezvoltarea zonelor slab populate din nordul Europei (creat în ianuarie 1995 o dată cu aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei).

INSTRUMENTELE STRUCTURALE

Instrumentele structurale sunt susţinute prin cele 4 Fonduri Structurale (FEDR, FSE, FEOGA, IFOP) în beneficiul tuturor regiunilor care aparţin UE 15, precum şi prin Fondul de Coeziune (FC) pentru Irlanda, Portugalia, Spania şi Grecia. Acţiunile (programe şi proiecte) finanţate prin aceste fonduri răspund unor obiective specifice şi respectă strict anumite principii.

Începând cu 1988 fondurile structurale sunt subordonate unui număr de 4 principii majore, care asigură clarificarea misiunii lor, raţionalizarea utilizării lor, organizarea unei relative coordonări care să ofere o mai mare coerenţă sprijinului comunitar. Acestea sunt: concentrarea, programarea, adiţionalitatea şi parteneriatul.

1. Concentrarea: Intervenţia SF-urilor este concentrată pe acele teritorii sau populaţii care se confruntă cu cele mai mari dificultăţi. Aceste teritorii sau populaţii sunt selectate în concordanţă cu diferite criterii socio-economice. Scopul primelor două generaţii de FS (1988-1993, 1994-1999), a fost reducerea disparităţilor regionale dintre statele membre pe baza a 5, respectiv 6 priorităţi de dezvoltare numite „Obiective” (1-6). Fiecare obiectiv s-a concentrat asupra unei probleme majore de dezvoltare. Adiţional acestor obiective au fost lansate şi 14 „programe de iniţiativă comunitară” (PIC-uri) pentru mai multe dimenii distincte, esenţiale pentru a susţine acţiuni experimentale sau inovative (dezvoltare locală în zonele rurale, programul Leader, promovarea cooperării transfrontaliere, INTERREG, etc.).

2. Programarea: Implementarea FS (ca şi a PIC) s-a realizat în cadrul unei abordări multianuale (1988-1993 şi 1994-1999). Monitorizarea se poate realiza la nivel naţional (de exemplu în Franţa prin obiectivele 3,4 şi 5 a) ori la nivel regional (de exemplu pentru obiectivele 1,2,5 b), uneori fiind implicate ambele niveluri.

3. Adiţionalitatea: Principiu major conform căruia ajutorul structural al UE trebuie să fie adiţional şi nu să înlocuiască resursele angajate deja de către autorităţile naţionale, regionale şi locale în scopul dezvoltării regiunilor lor şi a pieţei muncii. Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile, statele membre fiind obligate să menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.

4. Parteneriatul: Între CE, Statul Membru, autorităţile regionale şi locale şi partenerii economici şi sociali trebuie realizată o concertare strânsă. Acest principiu este aplicat în fiecare etapă a perioadei de finanţare: de la programare la implementare, monitorizare şi evaluare. Acest principiu este determinant pentru succesul programului, fiind o garanţie pentru concordanţa dintre nevoi şi resurse, o condiţie pentru mobilizarea tuturor factorilor interesaţi.

În 1992 Tratatul de la Maastricht a întărit ponderea şi rolul politicii de coeziune. În 1993 UE a decis crearea Fondului de Coeziune (FC) pentru protecţia mediului şi reţelele de transport în ţările memebre UE cuprinse în Obiectivul 1 având un PIB sub 90% din media UE: Irlanda, Spania, Grecia şi Portugalia. Acest fond trebuia să ajute statele membre mai puţin dezvoltate să atingă criteriile de convergenţă stipulate prin Tratatul de la Maastricht şi necesare pentru a aparţine UME. Cu un prim buget de 16,5 miliarde Euro acest fond a permis un progres substanţial al dezvoltării economice în aceste 4 ţări. Creşterile succesive ale bugetului pentru politicile de coeziune şi structurale ale UE au determinat şi o creştere proporţională a cheltuielilor anuale, de la 3,7 miliarde ECU în 1985 la 33 miliarde ECU în 1999. Proporţia din bugetul UE, alocată acestor fonduri a crescut de la 18 la 37 de procente în aceeaşi perioadă, bugetul FS devenind al doilea buget comunitar după PAC (Politica Agricolă Comună).

Dezbaterile despre configuraţia noii generaţii de FS (2000-2006) au condus la două modificări importante determinate de criticile privitoare la complexitatea arhitecturii şi managementului acestora în trecut.

137

Perspectiva extinderii spre est a UE a reprezentat un alt motiv de reflexie şi a supus angajamentul pentru solidaritate din cadrul UE la o mai mare presiune, contribuabilii neţi la bugetul UE începând să se îndoiască de raţiunea şi scopul transferurilor către beneficiarii neţi.

Primul raport asupra coeziunii economice şi sociale prezentat de CE în 1996 a pus bazele unei noi reforme care a fost prezentată în documentul „Agenda 2000 pentru o Uniune mai puternică şi mai extinsă” publicat de către CE în iulie 1997. Consiliul European de la Berlin a adoptat reforma politicii de coeziune a UE în iunie 19991.

Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a fost orientată către reducerea disparităţilor regionale dintre statele membre, conform celor 6 priorităţi de dezvoltare numite „Obiectivele 1- 6”2. Aceste obiective de dezvoltare au fost susţinute de FS şi FC. Pentru a spori concentrarea asistenţei FS s-a decis o reducere drastică a numărului obiectivelor PDR. În martie 1999, Summit-ul de la Berlin a decis reducerea numărului de criterii de eligibilitate la 3 după cum urmează:

• Obiectivul 1 va promova dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor a căror dezvoltare este întârziată. Statutul de obiectiv 1 pntru perioada 2000-2006 se bazează pe: regiunile care sunt nivel NUTS II având un PIB pe locuitor sub 75% din media comunităţii precum şi cele mai îndepărtate regiuni (departamentele Franţei de „peste mări ”, Insulele Azore, Madeira şi Canare), care sunt toate sub pragul de 75% şi zonele eligibile sub Obiectivul 6 în perioada 1995-1999 ca urmare a Protocolului nr. 6 al Actului de Aderare a Finlandei şi Suediei. Obiectivul 1 este de departe cel mai important, acoperind aproximativ 51% din populaţia totală a UE şi utilizând peste două treimi din totalul FS alocate ţărilor UE. În ultimii 6 ani regiunile asistate prin Obiectivul 1 au beneficiat de circa 100 Euro pe locuitor din FS.

• Obiectivul 2 are drept scop susţinerea conversiei economice şi sociale a zonelor aflate în dificultăţi structurale. Sunt incluse zone în care au loc schimbări economice şi sociale în sectoarele industrial şi de servicii, zone rurale în declin, zone urbane în dificultate şi zone decăzute dependente de pescuit, definite pe baza criteriilor obiective stabilite prin textele legislative. Statele membre propun CE o listă de zone care întrunesc criteriile obiectivului, în raport cu un prag al populaţiei stabilit pentru fiecare stat membru. Nivelul maxim care poate fi acoperit de noul Obiectiv 2 (care va cuprinde zonele fostelor Obiectiv 2 şi 5, dar şi unele foste zone Obiectiv 3 şi 4) este de 18% din populaţia UE.

• Obiectivul 3 va asigura sprijin pentru adaptarea şi modernizarea politicilor şi sistemelor educaţionale, de instruire şi ocupare a forţei de muncă. Va putea fi aplicat în afara Obiectivului 1, fiind activ în regiunile Obiectiv 2 precum şi cele care nu sunt cuprinse în vreun obiectiv. Se consideră că nivelul de asistenţă mediu pe locuitor în cadrul Obiectivului 3 trebuie să ia în considerare prioritatea acordată ocupării forţei de muncă, educaţiei şi instruirii (va cuprinde foste zone Obiectiv 3 şi 4).

Numărul PIC a fost de asemenea redus la 4: Interreg III, pentru cooperare tranfrontalieră, Leader+ pentru dezvoltare locală în zone rurale, Equal, de luptă contra discriminării pe piaţa muncii, Urban II, pentru zone urbane confruntate cu dificultăţi grave. Pentru fiecare din cele 4 PIC-uri numai un singur FS poate asigura finanţare.

IMPACTUL EXTINDERII ASUPRA POLITICII DE COEZIUNE SOCIALĂ

Încă de la crearea lor, a devenit evident faptul că FS sunt de o importanţă covârşitoare pentru dezvoltarea economică şi socială a regiunilor UE: „efectul de levier” al acestora este acum indiscutabil. Volumul transferurilor către ţările membre a avut o contribuţie importantă la creşterea şi dezvoltarea lor economică, cea mai notabilă în cazul Irlandei şi Portugaliei. Totodată, Fondurile au generat în spaţiul UE, în grade diferite, creşterea interesului pentru gândirea strategică şi planificarea dezvoltării economice şi au

1 J Bachtler, “Reforming the Structural Funds: options for change”, European Policies Research Centre, Regional and industrial

Research Paper Series, nr. 26, decembrie 1997, 44p. 2 Obiectivul 1: reajustarea economică a regiunilor rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice (situate sub un anumit

nivel al PIB-ului mediu din UE); Obiectivul 2: reconversia economică a regiunilor industriale aflate în declin sau a unor părţi din acestea; Obiectivul 3: rezolvarea şomajului pe termen lung şi facilitarea integrării tinerilor şi a persoanelor expuse excluderii de pe piaţa muncii; Obiectivul 4: facilitarea adaptării tinerilor lucrători la schimbările din industrie şi ale sistemelor de producţie şi încurajarea inserţiei lor; Obiectivul 5: ajustarea structurilor agricole şi piscicole (5a) şi promovarea dezvoltării zonelor rurale vulnerabile (5b); Obiectivul 6: dezvoltarea zonelor slab populate din nordul Europei (creat în ianuarie 1995 o dată cu aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei).

138

încurajat cooperarea instituţională, implicând parteneriatul noilor actori sociali, instituţionali şi economici şi a grupurilor în formularea şi programarea strategiilor. Ele au promovat dinamism şi inovaţie în abordarea dezvoltării regionale, cu toate că acestea nu au fost întotdeauna bine primite sau considerate potrivite de către autorităţile statelor membre.

Instrumentele structurale nu sunt totuşi ferite de critici. Două sunt criticile majore care apar în mod curent. Prima se referă la modul în care FS sunt administrate între CE şi Statul Membru. Aplicarea universală a sistemului tri-etajat al planurilor de dezvoltare regională a fost considerată a fi consumatoare de timp şi extrem de complicată, iar CE este criticată din ce în ce mai mult pentru abordarea inconsistentă şi opacă a alocaţiilor financiare, a aprobării şi managementului programelor şi a modului de utilizare a PIC.

În ciuda diferitelor amendamente aduse reglementărilor FS (în 1993 cele trei faze de programare au fost reduse la două cu utilizarea opţională a DUP) aceste critici rămân şi explică decizia CE de a simplifica managementul FS prin întărirea principiului subsidiarităţii. În acelaşi timp însă, CE reîntăreşte la nivelul ei, cerinţele pentru control şi evaluare în scopul limitării cazurilor de utilizare frauduloasă a FS. Decizia nr. 1260/1999 (privind FS) este în continuare aspru criticată pentru complexitatea sa. Unele state membre consideră că CE s-a limitat la a simplifica propriul management, dar nu şi implementarea FS la nivel naţional. Cea de-a doua critică se referă la impactul real al FS asupra reducerii disparităţilor regionale. Este un fapt dovedit că decalajul dintre diferitele state membre a scăzut, emblematic fiind cazul ţărilor beneficiare ale FC, în special Irlanda. Totuşi diferenţele intraregionale au devenit tot mai mult un factor preocupant, în special în zonele urbane3.

Politica FS este de asemenea criticată sub aspectul eficienţei. Există opinii conform cărora prea multa redistribuire încetineşte creşterea globală, sau sporeşte riscul ca ajutorul financiar sa „înece” unele regiuni în asistenţă („Mezzogiorno effect”). O serie de analişti sugerează o de-comunitarizare a politicii regionale în scopul determinării statelor membre de a deveni mai responsabile, conform cu logica subsidiarităţii. În spatele acestei „filosofii” se află şi problema aducerii în discuţie a spiritului de solidaritate/echiatate în cadrul UE, spirit pe care se bazează politica de coeziune.

Cazul ţărilor candidate amplifică de zece ori problema deoarece una este să ridici nivelul mediu de viaţă pe locuitor al fiecărei ţări şi altceva să reduci disparităţile (crescânde) din interiorul acestora.impactul politicii de concurenţă şi al liberalizării pieţei este crescător în cele mai multe cazuri, iar diferenţele se răsfrâng în general în beneficiul regiunilor cu o localizare mai bună. De 13 ani disparităţile regionale şi sociale cresc (vest/est, centru/periferie, urban/rural) pe măsură ce efectele speciale ale procesului tranziţiei devin tot mai dezechilibrate.4

Ca urmare a deciziei luate de Consiliului UE de la Nisa (7-9 decembrie 2000), şi adoptată de Consiliul UE de la Laeken (15-16 decembrie 2001), 10 din cele 12 ţări candidate vor accede în UE în 2003-2004. Aderarea României şi Bulgariei este prevăzută pentru 2007-2008. În ultimii ani dezbaterea politică s-a axat de mai multe ori asupra problemei măririi subsidiilor pentru agricultură de care vor beneficia noile ţări membre (capitolul 7 al negocierilor). Totuşi extinderea ridică şi alte întrebări fundamentale cu privire la viitorul ajutorului regional într-o Uniune mai mare. Sumele implicate sunt semnificativ mai mari. Bugetul FS pentru perioada 2000-2006 este de 195 de milioane de EURO, reprezentând aproximativ 1/3 din cheltuielile UE. Este o contribuţie substanţială şi constantă la procesul de remodelare a UE.

NOILE REALITĂŢI ALE UNIUNII EUROPENE EXTINSE

Dimensiunile considerabile ale extinderii ar trebui să aibă efecte impresionante asupra hărţii disparităţilor regionale: vor creşte spectaculos disparităţile existente dintre nivelurile de dezvoltare ale statelor membre. În ciuda creşterii cu circa 33% a teritoriului şi cu aproape 30% a populaţiei, PIB-ul noii Europe va creşte doar cu 5-6%. Până în prezent PIB-ul pe locuitor în cele 10 ţări candidate reprezintă doar 39% dim media UE.5 La nivel naţional peste o treime din populaţie va trăi în ţări cu un venit pe locuitor mai mic de 90%

3 Vezi rapoartele anuale ale CE asupra FS, (ultimul număr cu referire la 1999 publicat în 2001). Vezi de asemenea alături de alte

multe studii şi articole: M. Bodrin, F. Canova „Inequality and convergence in Europe’ s regions: reconsidering European policies”, Economic Policy nr. 32, aprilie 2001, şi J Fazolle, A Lecuyer „Croissance et regions en Europe”, revue de l’ OFCE, nr. 73, aprilie 2000.

4 A se vedea, de exemplu cercetarea realizată la institutul Roses din Grenoble: Espace Europe, “Poles de croissance et de decision B l′Est, 1994-2015” (ed. De I. Samson), octombrie 1996, 322 pag.

5 Bulgaria, România, cele trei State Baltice şi Polonia au un venit pe cap de locuitor care reprezintă aproximativ 40% iar Ungaria şi Slovacia aproximativ 60% din media UE (calculat laPPC).

139

din media UE (criteriul actual de eligibilitate pentru ajutorul acordat prin Fondul de Coeziune) faţă de o şesime în EU15.

Perspectivele sunt şi mai nuanţate, dacă unitatea de referinţă devine nivelul regional. În ţările candidate, doar patru regiuni (Praga, Bratislava, Budapesta şi Cipru) au un venit pe locuitor mai mare de 75% din media UE, fapt care le exclude a priori ca potenţiale beneficiare ale Fondurilor Structurale (Obiectivul 1). Pe de altă parte, 9 regiuni (5 în România şi 4 în Bulgaria) se situează sun 25% din această medie. Venitul mediu pe locuitor pentru primele 10 procente din populaţia care locuieşte în cele mai puţin prospere regiuni din UE27 va reprezenta numai 31% din media UE27. Prin comparaţie, în UE 15 în prezent, venitul pe locuitor al aceleiaşi categorii de populaţie achivalează cu 61% din medie. Corespunzător datelor din 1999, creşterea de la 15 la 27 (UE27) a numărului de membri va avea drept consecinţă o scădere cu 18% a PIB mediu pe locuitor, respectiv cu 13% în situaţia unei Uniuni cu 25 de membrii (UE25).

Chiar în situaţia în care rate de creştere pe termen lung în ţările candidate, se presupune că o va depăşi pe cea a statelor membre, în medie cu aproape un procent pe an6, este puţin probabil ca marile disparităţi în nivelul veniturilor şi al gradului de ocupare a forţei de muncă7 să se reducă semnificativ (chiar şi pe termen lung).

Cel de-al doilea „Raport asupra coeziunii economice şi sociale” (ianuarie 2001) concluzionează într-o notă optimistă: „Deşi există dovezi care demeonstrează că s-a realizat un progres considerabil în actuala UE 15 în reducerea diferenţelor de venit dintre regiuni, în ritmurile actuale se poate aprecia că va fi nevoie de încă o generaţie pentru ca disparităţile regionale să poată fi eliminate. Extinderea sporeşte în mod marcant disparităţile. Date fiind nivelurile existente ale veniturile pe locuitor în ţările canditate, convergenţa dintre regiuni în cadrul unei Uniuni lărgite va dura cel puţin două generaţii, dacă se păstrează acelaşi ritm.”

Primul „Raport privind progresul în domeniul coeziunii economice şi sociale” (ianuarie 2002) distinge în cadrul UE27 următoarele trei grupe de state:

• Un prim grup format din nouă state candidate (inclusiv Malta) cuprinde 16% din populaţia totală a Uniunii; venitul mediu pe locuitor al acestor ţări reprezintă 41% din cel al unei comunităţi cu 27 de state (UE27).

• Un al doilea grup, care include trei state membre (Grecia, Spania şi Portugalia) şi trei ţări candidate (Cipru, Slovenia şi Republica Cehă) are un PIB/locuitor reprezentând 87% din media viitoarei UE.

• Al treilea grup, care include toate celelalte state membre existente, cu un PIB/locuitor mult peste media UE27.

Statisticile cu privire la şomaj confirmă creşterea disparităţilor în viitoarea Europă extinsă. Şomajul într-o Europă cu 27 de membri s-ar fi situat la o medie de 9,3% în 2000, o situaţie mai puţin favorabilă decât în EU15, unde în acelaţi an rata şomajului a fost doar de 8,4%. Se apreciază că va fi nevoie de aproximativ trei milioane de noi locuri de muncă pentru a aduce nivelul de ocupare a forţei de muncă din ţările candidate la nivelul celui din UE15.

În ceea ce priveşte viitorul imediat, se prevede că extinderea va genera, trei provocări majore pentru POLITICA DE COEZIUNE:

a. Creşterea disparităţilor de dezvoltare, deoarece populaţia şi suprafaţa UE vor creşte cu cca. 30% în timp ce PIB-ul acesteia se va mări cu numai 5-6%;

b. Centrul de greutate al Politicii de Coeziune se va deplasa spre estul Europei, deoarece aproape 100 de milioane de locuitori din noile state candidate au un PIB pe locuitor mai mic decât 75% din media UE extinsă (UE27);

c. Dezechilibrele existente în prezent în UE nu vor dispare şi vor avea nevoie în continuare de asistenţă şi sprijin financiar.

6 În perioada 1995-1999, rate de creştere economică în cele 12 ţări candidate a fost de 3,2% pe an, mai mare decât în UE cu 0,8 %.

Statisticile publicate de UNECE (Economic survez of Europe, 2002) confir,ă o situaţie similară în 2001: o creştere cu 1,7% a PIB în UE, respecitv 3,2% în ţările CEE, iar prognoza pentru 2002 indică 1,3%, respectiv 2,8%.

7 Al 2-lea Raport asupra coeziunii economice şi sociale, adoptat de CE în ianuarie 2001 („unitatea Europei”), prezintă o analiză detaliată a situaţiei.

140

Bibliografie 1. BACHTLER, J., “Reforming the Structural Funds: options for change”, European Policies Research Centre,

Regional and industrial Research Paper Series, nr. 26, decembrie 1997, 44p. 2. Espace Europe, “Poles de croissance et de decision B l′Est, 1994-2015” (ed. De I. Samson), octombrie

1996, 322 3. www.infoeuropa.eu.ro

SISTEMUL INDICATORILORI SOCIALI ÎN VIZIUNEA ORGANIZATIEI ECONOMICE PENTRU COOPERARE SI DEZVOLTARE

Prof.univ dr. Armenia Androniceanu, Prof.univ.dr. Marian Stoian,

Asist.univ.drd. Oana Abăluţă, Prep.univ.drd. Ilinca Muntean Academia de Studii Economice Bucureşti

Articolul prezintă unele din rezultatele activităţii de cercetare desfăşurate de autori în anul 2004 în cadrul proiectului prioritar de cercetare-dezvoltare Impactul integrării României în Uniunea Europeană asupra coeziunii sociale, proiect finanţat de MECT, prin programul CERES.

Politica socială cuprinde un mare număr de componente care nu ar putea exista separat, însă, aşa cum se apreciază din ce în ce mai mult acestea sunt foarte diverse şi cu un grad ridicat de interdependenţă. De exemplu, abordarea excluderii sociale implică adresarea simultană de bariere pieţei reintegrării resurselor umane, problemelor legate de asigurările de sănătate şi de educaţie. Pentru a face faţă unei societăţi îmbătrânite trebuie abordate în mod diferit şi specific problemele legate de asigurările de sănătate, de politica de angajare şi de cea de pensionare. Au fost definiţi indicatori sociali care să fie capabili să ofere o imagine de ansamblu, absolut necesară pentru realizarea oricărei comparaţii la nivel internaţional sau pentru evaluarea tendinţelor în domeniul social. Prin corelarea statutului social şi a indicatorilor privitori la răspunsul social în domeniile vizate de multiple politici, indicatorii sociali permit cititorilor să aprecieze măsura în care varietatea de politici sociale şi acţiuni care vizează societatea în ansamblu se adresează problemelor “cheie” ale politicilor sociale.

Indicatorii sociali permit realizarea unei priviri de ansamblu asupra tendinţelor sociale şi ale politicilor, acordând atenţia cuvenită contextelor naţionale în care aceste politici sunt puse în aplicare. Indicatorii sociali promovaţi de către Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare (O.E.C.D.) includ atât indicatorii contextuali care ilustrează diferenţele naţionale în tendinţele sociale şi statutul social, precum şi indicatorii de răspuns, cuprinşi în patru arii largi şi interdependente ale politicii sociale: “autosatisfacţie”/ (satisfacţie personală), echitate, coeziune socială şi sănătate. Această lucrare se concentrează pe indicatorii referitori la invaliditate şi la bunăstarea copiilor, însă furnizează şi informaţii cu privire la alte aspecte, cum ar fi: populaţiile îmbătrânite, populaţia născută în străinătate, gradul de ocupare, numărul de mame care lucrează, ratele de înlocuire, gradul de sărăcie al copiilor, cheltuielile publice în domeniul social, speranţa de viaţă, cheltuielile pentru asigurările de sănătate, grevele, sinuciderile şi deţinuţii.

Indicatorii Sociali ai OECD: O Abordare Integratoare pentru Rapoartele Sociale Introducere După ce au fost într-un con de umbră începând cu anii ‘80, indicatorii sociali, sunt din nou în centrul

preocupărilor tuturor. Acest interes deosebit este provocat de două tendinţe din societăţile şi economiile zilelor noastre:

În primul rând, se pune problema dacă tocmai creşterea economică trebuie să fie obiectivul definitoriu al politicilor publice. Această preocupare nu este una nouă, însă nu este o coincidenţă faptul că această insatisfacţie a revenit în atenţie după câţiva ani succesivi de continuă prosperitate economică. “Dezvoltarea sustenabilă” este acum un subiect de mare actualitate.

În al doilea rând, una dintre preocupările actuale majore se referă la gradul de eficienţă ale programelor sociale. Guvernele au nevoie de instrumente prin intermediul cărora să estimeze eficienţa şi eficacitatea cu care au fost cheltuiţi banii pentru implementarea politicilor; astfel se justifică cererea de indicatori sociali.

Această lucrare descrie pe scurt modul în care O.E.C.D. dezvoltă indicatori sociali pentru a susţine realizarea de comparaţii internaţionale în ceea ce priveşte condiţiile sociale şi politicile sociale. În primă instanţă, se trag învăţămintele de rigoare din încercările anterioare ale O.E.C.D. de a defini indicatori sociali; apoi, se descrie abordarea utilizată în prezent în procesul de definire a unor indicatori sociali comparabili. În sfârşit, se evidenţiază indicatorii care, în opinia autorilor, ilustrează cel mai bine tendinţele din societăţile contemporane.

146

1. Să învăţăm din trecut

În anii ’60 şi ’70 dezvoltarea unor sisteme mai eficiente de furnizare a informaţiilor în ceea ce priveşte domeniul social era o necessitate care se menţine de actualitate. Au fost realizate diferite proiecte pentru a demonstra modul în care s-ar putea realiza un “sistem de bilanţuri sociale”, folosind drept model şi aflându-se în concordanţă cu sistemul naţional de bilanţuri. Se spera ca acesta să ofere informaţii de încredere atât guvernelor, cât şi cercetătorilor din domeniul social în ceea ce priveşte dezvoltarea socială. Însă acest scop s-a dovedit a fi unul mult prea ambiţios. Chiar şi acum, în condiţiile noilor posibilităţi de a căuta şi procesa date din diverse surse, realizarea unor sisteme coerente de bilanţuri sociale apare ca un scop realizabil pe termen lung, şi nu unul care ar putea fi implementat în scurt timp.

La începutul anilor ’70, O.E.C.D. a început să lucreze la elaborarea unei liste de indicatori sociali care să fie acceptată la nivel intenaţional. În anul 1982 s-a publicat o listă care cuprindea 33 astfel de indicatori; însă proiectul s-a încheiat şi, în ciuda unei republicări în 1986, ideea a fost abandonată.

Totuşi investigaţiile realizate atunci nu au rămas nevalorificate; dacă studiem lista din 1982, observăm că mulţi dintre cei 33 de indicatori sunt utilizaţi de către guverne şi organizaţii internaţionale în mod regulat. În multe privinţe, cei care au lucrat la elaborarea acestei liste au creat instrumente de bază, întrucât toate statisticile comparabile de astăzi, care vizează domenii foarte diverse şi reunesc date de la nivel internaţional se bazează pe munca lor.

Şi totuşi, motivul pentru care lista de indicatori O.E.C.D. nu a fost în acea formă considerată este unul important. Se poate aprecia că principalul motiv a fost lipsa unor criterii de structurare şi de grupare. Practic era o înşiruire de variabile sociale care fuseseră considerate ca fiind cele mai importante de către majoritatea oamenilor şi ţărilor implicate.

Concluzia rezultată din această situaţie derivată din primul Program de Indicatori Sociali stabiliţi de O.E.C.D. constă în faptul că nu este suficient doar să identifici indicatori interesanţi, pentru că există şi situaţii când structurile trebuie să determine alegerea. Dacă se doreşte o structură mare, atunci va trebui să se aştepte câteva decenii pentru obţinerea unui consens despre cum ar trebui să arate structura şi despre cum ar trebui culese şi publicate principalele date. Trebuie să facem un compromis între dezvoltarea unei liste de indicatori pur subiectivă şi existenţa unei structurii care să arate cum interacţionează şi cum se influenţează reciproc indicatorii selectaţi, obiectivele unei politici sau obiectivele economice specifice.

2. Actualul proiect de indicatori sociali în viziunea O.E.C.D.

În anul 1998 a devenit evidentă necesitatea ca O.E.C.D. să dezvolte un set de indicatori sociali pentru crearea unui instrument valoros care să ajute la realizarea comparaţiilor între rezultatele programelor sociale din diferite ţări.

Guvernele au solicitat aceşti indicatori sociali pentru a putea cunoaşte dacă programele lor sunt eficiente / eficace sau nu, fiindu-le mai uşor să înveţe din succesele şi eşecurile politicilor sociale ale altor ţări.

În zona socială putem identifica două categorii de indicatori: unii ai statutului social (sărăcia, aşteptările de la viaţă sau şomajul), iar ceilalţi sunt reacţia societăţii la diferite probleme sociale (cheltuielile cu programele sociale, numărul de paturi dintr-un spital etc.). De asemenea, O.E.C.D. a găsit util să includă în noua listă şi indicatorii contextuali. Pe termen scurt structura demografică a populaţiei, rata divorţurilor şi numărul persoanelor care caută azil sunt mult sub puterea de control a guvernelor. Însă toate acestea afectează în mod sigur abilitatea unei ţări de a-şi atinge scopurile sociale stabilite.

Actuala abordare a indicatorilor sociali, conform O.E.C.D., a avut în vedere stabilirea unor scopuri sociale cu care toate ţările să fie de acord, şi să identifice diferiţi indicatori pentru statutul social care să reflecte dimensiunile diferite ale obiectivelor subliniate.

Cele patru obiective subliniate, care în viziunea O.E.C.D. rezumă cel mai bine obiectivele sociale guvernamentale sunt:

• Satisfacţia personală (reprezentată de indicatori precum gradul de ocupare şi şomajul)

• Echitatea (reprezentată de indicatori precum sărăcia şi distribuirea inegală a veniturilor)

147

• Sănătatea (reprezentată de indicatori precum aşteptările de la viaţă şi rata de îmbolnăvire/ morbiditate)

• Coeziunea socială. Aici alegerea indicatorilor este mult mai greu de realizat, deoarece coeziunea socială are înţelesuri/ conotaţii diferite de la o persoană la alta. Abordarea aleasă de O.E.C.D. este de a urmări acei indicatori care arată lipsa coeziunii sociale. Aceasta este reprezentată de indicatori precum rata criminalităţii, consumul de droguri, sinuciderile etc.

În toate aceste domenii, O.E.C.D. a identificat nu numai indicatori ai statutului social, ci şi indicatori ai răspunsului societăţii la aceste lipsuri/ probleme. În tabelul cu numărul unu putem vizualiza întreaga listă a indicatorilor sociali.

De asemenea, este foarte important de menţionat faptul că aceşti indicatori nu au fost aleşi la întâmplare, ci ei au fost stabiliţi ca urmare a unor discuţii îndelungi purtate între ţările O.E.C.D. În tabelul nr. 1 este prezentată lista indicatorilor sociali întocmită de O.E.C.D.

Noua listă a indicatorilor sociali întocmită de O.E.C.D.

Tabelul nr. 1

Indicatori contextuali G1 Venitul naţional G2 Rata de fertilitate G3 Rata de dependenţă a persoanelor în vîrstă G4 Emigranţii şi populaţia nou-născută în străinătate G5 Refugiaţii şi solicitanţii de azil G6 Rata divorţurilor G7 Familiile cu un singur părinte (uniparentale)

Indicatori de satisfacţie personală Statutul social Răspunsurile societăţii A1 Gradul de ocupare A7 Politicile de activare A2 Rata şomajului A8 Cheltuieli cu educaţie A3 Tinerii fără job-uri A9 Educaţia şi îngrijirea copiilor preşcolari A4 Casnicii A10 Gradul de şcolarizare A5 Mamele muncitoare (care au servici) A11 Gradul de alfabetizare A6 Vârstele de pensionare A12 Ratele de înlocuire

Indicatori de echitate Statutul social Răspunsurile societăţii B1 Sărăcia relativă B5 Salarii minime B2 Venitul inegal (inegalitatea distribuirii veniturilor) B6 Cheltuieli sociale publice B3 Angajaţii plătiţi puţin B7 Cheltuieli sociale private B4 Diferenţa de salarizare dintre sexe B8 Cheltuieli sociale nete

Indicatorii de sănătate Statutul social Răspunsurile societăţii C1 Speranţa de viaţă C6 Oamenii în vârstă instituţionalizaţi C2 Mortalitatea infantilă C7 Cheltuielile cu asigurările de sănătate C3 Anii potenţiali de irosire a vieţii C8 Responsabilitatea finanţării serviciilor de sănătate C4 Limitarea/ inexistenţa aşteptărilor de la viaţă C9 Infrastructura sănătăţii C5 Accidentele

Indicatorii de coeziune socială Statutul social Răspunsurile societăţii D1 Grevele/ conflictele de muncă D7 Deţinuţii (numărul persoanelor private de libertate ca

urmare a săvârşirii unei infracţiuni/ fapte penale) D2 Consumul de droguri şi moartea survenită în urmaconsumului acestora

D3 Rata sinuciderilor/ Sinuciderile D4 Rata criminalităţii/ Crimele D5 Apartenenţa la grupuri D6 Gradul de participare la vot Notă: unii indicatori se încadrează în mai multe categorii, însă pentru concizie a fost utilizat fiecare indicator o singură data.

3. Selectarea unor indicatori din noua listă O.E.C.D. spre exemplificare

Scopul acestei secţiuni este de a sublinia câteva exemple de indicatori.

Gradul de şcolarizare este un indicator bun care arată cât de bine vor putea participa oamenii în societate, în general, şi pe piaţa muncii, în particular. Toate evidenţele celor de la O.E.C.D. sugerează faptul că o creştere a gradului de şcolarizare are o influenţă benefică atât asupra indivizilor, cât şi asupra economiei în ansamblul ei. De aceea a fost inclus în indicatorii de răspuns al societăţii, în special dacă avem în vedere obiectivul social de promovare a satisfacţiei personale (mulţumire personală).

Ca anexă la acest indicator principal, acolo unde este posibil O.E.C.D. raportează statistici diferenţiate pe vârsta grupului, tipul familiei şi sexe.

Gradul de scolarizare al populatiei

020406080

100

Turcia

Mexic

Portug

alia

SpaniaIta

liaGrec

iaCore

a

Irlan

da

Ungari

aBelg

ia

Polonia

Islan

daFran

ta

Finlan

da

Austral

ia

Olanda

Marea B

ritanie

Austria

Japon

ia

Noua Z

eedlan

daSue

dia

Canad

a

Norveg

ia

Danem

arca

ElvetiaCeh

ia

German

ia

Statele

Unit

e020406080100

55-64 ani 25-34 ani

Sursa: Societatea într-o privire: Indicatori OECD, 2001

Graficul cu numărul 1 prezintă câteva ţări care în urmă cu câţiva ani aveau un grad scăzut de şcolarizare şi care într-un viitor apropiat vor ajunge printre primele ţări din O.E.C.D. cu un grad de şcolarizare ridicat. Să luăm ca exemplu Corea, unde 30% din populaţia mai în vârstă a ajuns la un nivel de şcolarizare mai mare în anul 1998, şi, totodată, are un grad de şcolarizare foarte ridicat în rândul populaţiei tinere (25-34 de ani).

Gradul de saracie relativa

05

101520

Finl

anda

Dan

emar

Elve

tiaO

land

aSu

edia

Ung

aria

Aus

tria

Fran

taB

elgi

aA

ustr

alia

Ger

man

iaN

orve

gia

Can

ada

Mar

eaIrl

anda

Gre

cia

Italia

Turc

iaSt

atel

eM

exic

la jumatatea anilor 80 la jumatatea anilor 90

Sursa: Societatea într-o privire: Indicatori OECD, 2001

148

Cel de al doilea indicator pe care îl vom prezenta este sărăcia relativă – procentul populaţiei care trăieşte din venituri mai mici cu cincizeci la sută decât venitul mediu în ţara respectivă. Acesta este încadrat în categoria indicatorilor privind statutul social, mai precis – indicatorii de echitate.

Unul dintre motivele prezentării acestui indicator este acela că sărăcia relativă ilustrează faptul că ţările O.E.C.D. nu ţin neapărat să obţină compatibilitate perfectă în ceea ce priveşte acest indicator pe întreg teritoriul lor.

Graficul cu numărul doi preznită ratele cele mai scăzute de sărăcie ale ţărilor nordice, în timp ce Mexic, Statele Unite ale Americii şi unele ţări europene din sud au cele mei mari rate.

50556065707580

Aust

ralia

Aust

riaCa

nada

Fran

taGer

man

iaJa

poni

aOlan

daNo

ua Z

eelan

daPo

loni

aSp

ania

Elve

tiaMar

ea B

ritan

ie

Stat

ele U

nite

ale A

mer

icii

Rata de supravietuire fara infirmitate

WomenMen

Din domeniul sănătăţii vom prezenta un indicator din statutul social - Rata de supravieţuire fără infirmitate - o estimarea perioadei de timp în care o persoană poate trăi fără să primească ajutor pentru desfăşurarea activităţilor zilnice – gătit, baie, curăţenie etc.

Femeile, bineînţeles, se presupune că vor trăi mai mult decăt bărbaţii, şi după cum putem vedea în graficul cu numărul 3, pentru acestea se estimează că vor trăi mai mult fără a fi infirme, adică fără a avea nevoie de ajutorul altor persoane la treburile casnice/ de gospodărire personală.

Acest indicator sugerează şi unele veşti bune. Cu toţi ştim că aşteptările de la viaţă au crescut. Totuşi, acest indicator a crescut şi mai rapid. Cu alte cuvinte, perioda de timp pe care o vom trăi ca “infirmi/ neputincioşi” la şfârşitul vieţii noastre s-a micşorat simţitor.

Ultimul indicator pe care l-am ales spre prezentare face parte din categoria coeziunii sociale, şi este un indicator de răspundere socială. Numărul persoanelor din închisori variază foarte puternic de la o ţară la alta. În graficul cu numărul patru putem vedea cum rata încarcerării/ privării de libertate din Statele Unite ale Americii este de două ori şi jumătate mai mare decât în oricare altă ţară membră a O.E.C.D. şi de 12 ori mai mare decât rata din Japonia.

149

Graficul nr. 4 - Populatia privata de libertate - detinutii

0 50 100 150 200 250

Japonia

Islanda

Norvegia

Finlanda

Grecia

Suedia

Danemarca

Irlanda

Olanda

Suedia

Belgia

Italia

Germania

Mexic

Australia

Luxemburg

Spania

Turcia

Canada

Marea Britanie

Ungaria

Corea

Portugalia

Republica Ceha

SUA

Rata deincarcerare

Desigur, operaţiile sistemului de justiţie privind criminalitatea pot părea ca fiind foarte îndepărtate de grijile convenţionale ale politicii sociale. Dar nu există nici o posibilitate de înţelegere a unor trăsături ale pieţei de muncă americane fără a lua în considerare rata crescută a privării de libertate din această ţară, în special în ceea ce îi priveşte pe tinerii negrii şi hispanici.

Definirea indicatorilor de coeziune socială

Rata criminalităţii – reprezintă numărul delictelor grave exprimate ca o rată la 100.000 de persoane pentru crimele violente, crime pentru avere sau alte crime. Rata criminalităţii are la bază numărul incidentelor raportate la poliţie sau de către aceasta.

Sursa: Statistics Canada, Canadian Centre for Justice Statistics, Uniform Crime Reporting Survey

Rata criminalităţii la tineri şi adulţi – reprezintă numărul delictelor grave săvârşite de către tineri (12 – 17 ani) şi adulti (peste 18 ani) exprimate ca o rată la 100.000 de persoane pentru crimele violente, crime pentru avere sau alte crime.

numărul crimelor Rata criminalităţii = 100000

150

151

Rata de sinucidere – numărul brut, rata brută şi rata morţilor survenite ca urmare a sinuciderilor împarţit la 100.000 oameni (populaţie).

Sursa: Statistics Canada, Vital Statistics, Death Database, and Demography Division (population estimates)

numărul sinuciderilor Rata sinuciderilor = 100000

Rata de participare la vot – numărul total de voturi raportat la 100.000 persoane.

Consumul de droguri – utilizarea fără supraveghere medicală a substanţelor narcotice în scopul de a modifica starea de spirit.

Apartenenţa la grup – aderarea la un grup social mai mare care are un scop comun, un ideal comun-

Conflictele de muncă – refuzul unui grup de a munci ca urmare a unei salarizări proaste sau a unor condiţii de muncă necorespunzătoare.

Rata incidenţei conflictelor de muncă – numărul de conflicte de muncă raportat la 100.000 locuitori.

Bpbliografie 1. Societatea într-o privire: Indicatori OECD, 2001

2. Statistics Canada, Vital Statistics, Death Database, and Demography Division (population estimates)

3. Statistics Canada, Canadian Centre for Justice Statistics, Uniform Crime Reporting Survey

4. www.oecd.org

ELABORAREA PLANULUI DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI INTEGRATE PENTRU INCURAJAREA PARTICIPARII TINERILOR LA DECIZIA PUBLICA

Constanţa Bodea, Daniela Hîncu

Academia de Studii Economice Bucureşti

Articolul prezentă principalele obţinute în procesul de definirea a planului de implementare pilot a startegiei integrate pentru încurajarea participării tinerilor la decizia publică, activitate desfăsurată în cadrul proiectului Tinerii şi decizia la diferite nivele, proiect finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Programul CERES, contract PP5/2002

Obiectivele strategiei integrată pentru încurajarea participării tinerilor la decizia publică

Priorităţile strategice se grupează în cinci obiective, definite drept direcţii de intervenţie, menite a se completa şi promova reciproc şi a conferi astfel strategiei unitate şi totodată solide şanse de succes. Aceste sunt :

Sensibilizarea opiniei publice privind necesitatea şi avantajele participării tinerilor la deciziile publice.

Reformarea managementului public local şi central Fundamentarea şi implementarea unor forme moderne de asigurare a accesului tinerilor la

informatiile publice şi de optimizare a fluxului informational privind politicile de tineret. Educarea şi încurajarea participării tinerilor la decizie, dezvoltarea spiritului participativ. Fundamentarea unor modele de parteneriat instituţionalizat între structurile statului, sectorului privat şi ale societăţii civile

158

Implementarea strategiei. Direcţii de elaborare a planului de implementare a strategiei integrate pentru încurajarea participării tinerilor la decizia publică

În implementarea strategiei obiectivele identificate ca direcţii generale de intervenţie se pot constitui în criterii de structurare a acţiunilor. Deşi definite de importanţă egală, se susţin şi se promovează reciproc, fiind în bună măsură intercondiţionate. Datorită aceastei intercondiţionalităţi dar şi a modului concret de implementare a acţiunilor (stabilirea responsabilului cu implementarea, caracteristicile acţiunii şi ale relaţiilor de parteneriat dintre actorii instituţionali participanţi la implementare, sursele idenitificate de finanţare, etc) s-ar putea pierde din vedere la un moment dat obiectivele specifice ale acţiunilor / subobiectivelorDin acest motiv este utilă urmărirea de către responsabilii cu implementarea strategiei a proiectării şi realizării acţiunilor şi în raport cu criteriu ţintei căreia se adresează. Se vor au astfel în vedere acţiuni care vizează:

pe de-o parte structuri şi actori instituţionali, prin ° întărirea/ activizarea/ reformarea/ flexibilizarea structurii instituţionale existente ° crearea de noi centre/ instituţii/ organisme/ structuri

pe de alta tineri pe diferite grupe de vârstă, ocupaţii şi rezidenţă, prin ° cursuri de formare, educare în spiritul participării active şi asumării de responsabilităţi ° încurajarea participării responsabile, în principal în forme asociative ° crearea cadrului pentru o continuă perfecţionare şi informare, pe domenii de interes general, care

să definescă cadrul general şi să consolideze formarea tinerilor în spirit participativ

Cu câteva excepţii prezenta strategie nu propune acţiuni cu desăvârşire noi. De altfel ideea de ordine a acesteia este concertarea eforturilor persoanelor şi instituţiilor din ţară, active în domeniul şi interesate de problematica tineretului pentru atragerea tinerilor în procesul de decizie public. Atât cele 5 subobiective cât şi structurarea acţiunilor în funcţie de ţintă vin în sprijinul responsabilului cu implementarea strategiei pentru a se asigura de intervenţia în multiplele aspecte pe care le comportă obiectivul general al strategiei.

Sensibilizarea opiniei publice privind necesitatea şi avantajele participării tinerilor la deciziile publice ţinteşte ambele părţi implicate în îmbunătăţirea participării tinerilor la decizie prin infomarea susţinută şi focalizată privind necesitatea şi avantajele pe care le prezintă antrenarea tinerilor la decizia publică. Aceast tip de acţiuni vizează de fapt cel mai larg grup ţintă, inclusiv şi segmente neimplicate direct în problematica tineretului.

Acest tip de acţiuni trebuie să fie premanente cel puţin pe termen scurt, sau frecvente cel puţin la începutul implementării strategiei pentru a atrage atenţia asupra problemei şi a o identifica ca atare în conştiinţa publică. În afara identificării unor cuvinte/ idei cheie a campaniei de sensibilizare a opiniei publice, este absolut necesară delimitarea grupurilor ţintă în funcţie de care se va pune accent diferit pe mesaje şi teme specifice relevante în contextul strategiei.

Recursul la mass media facilitează realizarea obiectivului acestei direcţii de intervenţie, dar nu este suficient. Promovarea trebuie completată cu distrbuirea de materiale informative în acest sens, de data aceasta cu adresare focalizată în special în rândul tinerilor, cu ocazia diferitelor evenimentelor destinate lor. Mesajul trebuie adaptat situaţiei, pentu a reţine atenţia şi a nu plictisi, dar preluând cuvintele/ ideile cheie ale campaniei menite să reamintească contextul/ problema vizată.

Subobiectivul vizând accesibilitatea la forme moderne de acces la informaţii şi optiizarea fluxului informaţional trebuie proiectat şi implementat ca parte a subobiectivului 1. Scopul său prioritar trebuie să fie informarea sub imperativul promovării participării tinerilor.

Preocuparea pentru diversitatea informaţiilor la care se face referire este un alt mod de a atrage atenţia asupra problemei participării tinerilor, de a conştientiza de data aceasta un segment de populaţie mai restrâns, dar mai avizat şi mai interesat complexitatea problemei, multitudinea aspectelor relevante.

Paralel, pe această cale se oferă posibile soluţii pentru diversele aspecte prin promovarea acţiunilor realizate cu şi pentru tineri. Între acestea se regăsesc cursuri, workshop-uri, schimburi de experienţă pe diferite teme (eventual propuse de tineri), programe de orientare şi pregătire profesională, legislaţia muncii, evenimente sociale şi culturale ca modalităţi de petrecere a timpului liber (eventual diferenţiat pe grupe de vârstă), dar şi de formare şi dezvoltare a individului, popularizarea instituţiilor active în acest domeniu şi a procupărilor lor legate de probleme specifice tinerilor (politica de tineret, legi şi măsuri specifice adresate acestui segment de populaţiei –facilităţi sau scutiri la transport/ călătorii, la înfiinţarea unei firme, la angajare, legat de problema locuinţei, etc)

Acolo unde acest tip de informare nu este posibil trebuie acordată obiectivele ambelor direcţii de intervenţie pot fi atinse printr-o atenţie sporită acordată centrelor de informare şi debateri. O strategie de

159

implementare flexibilă se dovedeşte esenţială pentru a reuşi să capteze atenţia tinerilor. Flexibilitatea trebuie subordonată nu atât infrastructurii şi resurselor umane/ de specialişti disponibile cât mai ales specificul segmentului de tineri căruia se adresează (rural, cu sau fără loc de muncă, elevi, etc). Reţeaua instituţiilor de învăţământ ca soluţii pentru sediile acestor centre oferă avantajul unei acoperiri largi. Ea lasă însă neacoperit un segment important care ar putea fi preluat de ONG-uri.

Asemeni obiectivului promovării acest tip de acţiuni trebui să fie cvasi permanente, cu o intensitate mai mare în perioada de început a implementării. Acţiunile centrelor de informare trebuie să fie mai susţinute acolo unde ele suplinesc alte formede promovare a problematicii tineretului (ex: rural).

Acest tip de informare structurată face legătura cu eforturile de educare şi încurajare a participării tinerilor la decizie. Acestea trebuie să acopere atât segmentele de vârstă mică prin activităţi şcolare şi extraşcolare cât şi tinerii care au încheiat procesul formal de educaţie. Încurajarea exprimării propriei opinii, a propriei iniţiative dar şi crearea cadrului formal în acest scop se subscriu acestei direcţii de intervenţie. Promovarea unui delegat al tinerilor în structurile de decizie la nivel local, formarea unor echipe de conducere pentru o zi/ o săptămână, dezvoltarea reţelei de consilii locale a tinerilor pentru mai buna reprezentare a problemelor acestora la nivelul comunităţii, dar şi familiarizarea cu administraţia şi managementul local.

Preocupările legate de dezvoltarea spiritului civic şi de parteneriat trebuie să se regăsească în programa şcolară şi activităţile extraşcolare şi permanente pe termen mediu. Formele de încurajare şi promovare a tinerilor sunt în multe situaţii o noutate, şi trebuie prin urmare tratate cu prudenţa necesară. Pentru început ele pot fi organizate mai rar dar neapărat urmate de dezbateri/ workshop-uri, care să beneficieze de participarea tinerilor, a autorităţilor locale şi responsabilului cu coordonarea subobiectivului în are să să discute aceste experienţe.

Consiliile consultative de tineret sunt un pas mai departe spre fundamentarea unor modele de parteneriat instituţionalizat. Acţiunile care răspund cerinţelor acestui obiectiv constituie exemple de succes ale activităţii în parteneriat şi totodată completează formarea tinerilor în spirit participativ. Un rol esenţial în derularea acestor activităţi revine ONG-urilor şi asociaţiilor profesionale. Succesul acestui tip de acţiuni pleadează singură pentru importanţa parteneriatului.

Asemeni majorităţii acţiunilor subobiectivului privind reforma managementului public frecvenţa acestui tip de acţiune este dictată de condiţiile locale (interesul pentru un domeniu sau altul, posibilitatea obiectivă de a derula astfel de acţiuni, etc)

Adresate reprezentantilor autoritatilor locale si centrale precum si reprezentantilor altor institutii active in domeniul tineretului obiectivul acestor actiuni este deschiderea acestora catre tineret prin accptare si incurajarea tinerilor sa participe alaturi de ei la procesul de decizie. Schimburile de experienta si work-shopurile, siin final editarea unui manual destinat acestora au menirea de a populariza avantajele atragerii tinerilor in procesul de decizie, a experientelor de succes, a metodelor si tehnicilor cel mai adecvate in acest sens. Tabelul de mai jos schematizeaza proiectarea activitatílor in timp in functie de frecventa lor.

Termen scurt Termen mediu Termen lung Acţiuni ale S1 1 1 2 Acţiuni ale S2 3 3 3 Acţiuni ale S3 1 1 2 Acţiuni ale S4 1 2 2 Acţiuni ale S5 3 3 3

Cifrele indica frecventa actiunilor (1 frecvent; 2 mai putin frecvent; 3 functie de cerere). Frecventa activitatilor NU reflecta importanta lor. Asa cum am mentionat deja subobiectivele sunt egal importante. Actíunile subsumate acestora trebuiesc insa proiectate si derulate in raport cu specificul comunitati, si alese (ca forma de implementare, institutia responsabila cu implementarea, etc.) corepsunzator astfel incat ele sa se obtina maximum de eficienta.

IMPLEMENTAREA PILOT A STRATEGIEI INTEGRATE PENTRU INCURAJAREA PARTICIPARII TINERILOR LA DECIZIA PUBLICA

Constanţa Bodea, Academia de Studii Economice Bucureşti

Articolul prezentă principalele obţinute în procesul de implementare pilot a startegiei integrate pentru

încurajarea participării tinerilor la decizia publică, activităti desfăsurate în cadrul proiectului Tinerii şi decizia la diferite nivele, proiect finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Programul CERES, contract PP5/2002.

Modalităţi de implementare pilot a strategiei integrate pentru încurajarea participării tinerilor la decizia publică

Implementarea pilot a strategiei integrate pentru încurajarea participării tinerilor la decizia publică s-a

realizat prin următoarele acţiuni: - realizarea a trei programe pilot de formare - organizarea unui workshop pe tema implicării civice a tinerilor - implementarea pilot a consultanţei on-line prin intermediul portalului

Programe pilot de formare

În concordanţă cu activitatea tradiţională pe care o desfăşoară în acest domeniu, programele de

instruire care s-au organizat, au avut ca principal scop contribuţia la dezvoltarea şi întărirea organizaţiilor neguvernamentale de tineret, la dezvoltarea politicilor de tineret în România, precum şi la stimularea participării tinerilor prin reformarea managementului public local şi central.

Printre participanţii la aceste cursuri de instruire s-au numărat şi funcţionari publici din cadrul direcţiilor de tineret ale instituţiilor publice centrale şi locale, precum şi tineri din diverse structuri neguvernamentale de tineret. Actorii din sectorul neguvernamental sunt tinerii activi în organizaţiile neguvernamentale de tineret; actorii din sectorul guvernamental sunt funcţionarii publici care, în cadrul activităţilor lor zilnice, gestionează problemele specifice sectorului tineret. Rolurile acestor două sectoare sunt distincte şi complementare în acelaşi timp. Un parteneriat real - dar câteodată doar potenţial - există. Acest parteneriat trebuie să fie dezvoltat şi susţinut pentru beneficiile mutuale ce le implică, şi trebuie să servească intereselor comune ale ambelor sectoare (guvernamental şi neguvernamental) printr-o cooperare constructivă.

Scopurile acestor programe de instruire au constat în: - Întărirea cooperării şi parteneriatului dintre cei mai importanţi actori neguvernamentali şi

guvernamentali, în dezvoltarea politicii de tineret în România;

- Creşterea nivelului de conştientizare asupra importanţei participării tinerilor la procesul decizional;

- Contribuţia la dezvoltarea politicii de tineret şi a activităţii de tineret în concordanţă cu principiile democraţiei pluraliste şi a drepturilor omului.

Obiectivele specifice ale acestor programe de instruire au fost:

- Crearea spaţiului necesar pentru un dialog deschis şi pentru împărtăşirea experienţelor tuturor partenerilor din sectorul de tineret al României;

- Reflectarea asupra situaţiei curente şi a recentelor dezvoltări ale politicilor de tineret în România, cât şi asupra conceptului de “politică de tineret”;

- Creşterea nivelului de conştientizare asupra rolului şi importanţei activităţii de tineret;

- Analiza contribuţiei sectoarelor neguvernamental (în special ale Consiliilor locale ale tinerilor) şi guvernamental în dezvoltarea activităţii de tineret, în dezvoltarea şi implementarea politicii de tineret;

- Promovarea înţelegerii mutuale şi a respectului dintre sectoarele neguvernamental şi guvernamental – autorităţile statului –, şi încurajarea cooperării între acestea;

- Sprijinirea participanţilor în a identifica instrumente şi a-şi dezvolta aptitudinile pentru a fi capabili să aplice cunoştinţele noi dobândite în activitatea lor de zi cu zi;

163

- Reflectarea şi promovarea valorilor, principiilor şi conceptelor activităţii de tineret din alte ţări (procesul decizional, participarea, parteneriatul egal între autorităţile guvernamentale /centrale/locale si ONG-uri, participarea tinerilor, educaţia non-formală, toleranţa, înţelegerea interculturală,etc)

- Analizarea bunelor practici manageriale din România şi din alte ţări cu tradiţie în domeniu;

- Cunoasterea pârghiilor legislative în domeniul participării în România

- Analizarea organizaţiilor de tineret şi nivelul de implicare al acestora la procesul decizional.

Grupul ţintă a fost format din :

• funcţionarii publici cu atribuţii în domeniul politicilor de tineret din administraţia publică centrală şi locală;

• tineri membri ai organizaţiilor non-guvernamentale (ONG-urilor) de tineret.

Profilul participanţilor. S-a avut în vedere ca participanţii din ambele sectoare, guvernamental şi neguvernamental, să prezinte următoarele caracteristici

Să fie implicaţi în dezvoltarea şi/sau implementarea activităţii de tineret şi a politicii de tineret;

Să fie deschişi, hotărâţi şi motivaţi să dezvolte şi să contribuie la întărirea dialogului şi a cooperării dintre partenerii guvernamentali şi neguvernamentali în domeniul tineretului;

Să fie într-o poziţie care să le permită să implementeze şi să monitorizeze rezultatele cursului în sectorul lor de activitate;

Să fie în posibilitatea de a participa la acest curs pe toată perioada de desfăşurare a acestuia;

Participanţii din sectorul neguvernamental trebuie să fie tineri implicaţi activ în activitatea de tineret în cadrul unei organizaţii neguvernamentale de tineret, de preferat având vârsta între 18 şi 30 de ani;

Participanţii din sectorul guvernamental trebuie să fie funcţionari publici din sistemul guvernamental (administraţie centrală şi locală) care au responsabilităţi ce privesc activităţile de tineret.

La aceste trei programe au participat, în total, 72 de persoane reprezentanţi ai:

- ONG-urilor : ASER, FASER, Asociaţia Pro Democraţia, ASUB, AIESEC, Asociaţia CIVITAS 99, Fundaţia Culturală MATCA 2000, Asociaţia Naţională a Studenţilor în Ştiinţe Administrative (ANSSA), Fundaţia Parada Bucureşti, Asociaţia YMCA Baia Mare, Asociaţia Euro 26, Asociaţia Leaders România, Grupul pentru Dezbatere şi Consens Social, Centrul de Resurse pentru Tineri şi Studenţi – Cluj, Fundaţia Life Tineret - Oradea, PROTIN, Centrul de Informare şi Consiliere pentru Tineri;

- instituţiilor publice : Institutul pentru Politici Publice, Primăria Sectorului 1, Primăria Sectorului 2, Primăria Sectorului 3, Primăria Sectorului 4, Primăria Sectorului 5, Primăria Cluj, Consiliul Judeţean Cluj, A.N.T.- Bucureşti, ANT - Buzău, ANT - Caraş - Severin, A.N.S.I.T., Institutul pentru Politici Publice.

Selecţia celor care au participat la aceste programe s-a realizat de către o comisie din partea INA, pe baza analizei formularului de înscriere, existând de asemenea şi persoane care nu s-au încadrat în criteriile de admitere la aceste programe.

Tematica programelor de instruire a cuprins :

• Participarea; tehnici de participare publică;

• Decizii şi comunicare la nivel de grup; studii de caz;

• Tehnici promoţionale; evidenţierea rolului tinerilor prin intermediul relaţiilor publice;

• Managementul conflictelor; Tehnici de negociere;

• Pârghii legislative în domeniul procesului participativ în România;

• Politica de tineret în România; Strategii guvernamentale în domeniul tineretului;

• Problematica tineretului – abordare sociologică; studii de caz;

• Analiza organizaţiilor de tineret din România şi nivelul de implicare al acestora în procesul decizional - studii de caz;

• Parteneriat public – privat. Modele de parteneriat între structuri de tineret ţi instituţii publice;

164

• Participarea tinerilor la realizarea proiectelor; Managementul proiectelor – studii de caz.

Echipa de experţi (lectori) care a susţinut tematicile mai sus menţionate a fost formată din:

- Conf. univ. dr. Daniela HINCU – Academia de Studii Economice (ASE);

- Iuliana ALBU - Director Departament Cooperare şi Dezvoltare Instituţională, INA;

- Asist. univ. dr. Cătălin DOBREA – Academia de Studii Economice (ASE);

- Ionuţ CROITORU – Federaţia Asociaţiilor Studenţilor Economişti din România (FASER);

- Dragoş NIŢĂ - Autoritatea Naţională pentru Tineret (ANT);

- Lăcrămioara OLTEANU- Asociaţia MASTER FORUM;

- Claudia PETRESCU – Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV);

- Sorin DUMITRU – expert colaborator INA.

- Sorin MITULESCU – ANSIT;

- Prof. univ. dr. Constanţa BODEA – ASE.

Toate programele au fost finalizate prin acordarea fiecărui participant a unui certificat INA, în funcţie de prezenţa la programe, precum şi de evaluarea finală. Rezultatele testului final (feedback-ul pentru participanţi) au fost transmise fiecărui participant.

De asemenea, şi lectorilor le-a fost transmis feedback-ul din partea participanţilor, prin realizarea unei analize a răspunsurilor date de către participanţi la chestionarul de evaluare a lectorilor.

Workshop pe tema implicării civice a tinerilor

Workshopul a fost organizat pe data de 17 noiembrie 2004, la sediul INA, Bucureşti, cu sprijinul partenerilor din proiect (ASE, ASER, ICCV). Publicitatea workshop-ului s-a realizat prin diverse mijloace, printre care amintim: site-ul INA (www.ina.gov.ro)- diseminarea informaţiei, comunicat de presă, afiş de prezentare a evenimentului.

Obiectivul specific al acestui seminar a constat în crearea oportunităţii de dezvoltare a unor parteneriate între participanţi.

Grupul ţintă a fost acelaşi ca şi pentru cele trei programe de instruire, şi anume:

• funcţionarii publici cu atribuţii în domeniul politicilor de tineret din administraţia publică centrală şi locală;

• tineri membri ai organizaţiilor non-guvernamentale (ONG-urilor) de tineret.

În vederea pregătirii seminarului, au avut loc mai multe întâlniri cu lectorii de la programele de instruire precedente, precum şi cu partenerii proiectului, întâlniri în cadrul cărora s-au stabilit:

- organizarea agendei zilei respective;

- lista invitaţilor;

- stabilirea temelor ce vor fi dezbătute în cadrul atelierelor de lucru.

Numărul participanţilor la acest eveniment a fost de 63 de persoane, dintre care 18 reprezentanţi ai instituţiilor publice (din România – Bucureşti, Baia Mare, Suceava; Republica Moldova) şi 45 reprezentanţi ai ONG-urilor de tineret din România (Bucureşti, Oradea), Republica Moldova.

Agenda zilei de 17 noiembrie a fost organizată după cum urmează:

prima parte a zilei a fost dedicată susţinerii de către cei prezenţi a proiectelor de succes derulate sau în curs de derulare;

165

partea a doua a zilei a fost destinată atelierelor de lucru (două ateliere cu teme specifice: “Strategia guvernamentală privind participarea tinerilor la adoptarea deciziilor în administraţia publică” şi „Oportunităţi de finanţare a proiectelor”).

Fiecare participant a prezentat un proiect de parteneriat (Administraţia publică/ONG; ONG/ONG) derulate sau in curs de derulare. (vezi agenda seminar). Pentru o mai buna vizibilitate a seminarului, prezentările au fost publicate pe site-ul INA.

Scopul întâlnirii în plen a fost de informare, cunoaştere reciprocă şi stabilire de contacte (unele dintre ele materializându-se sub forma unor parteneriate: spre exemplu, Consiliul Municipal Chişinău şi Grupul pentru Dezbatere şi Consens Social, Asociaţia Studenţilor în Drept şi ASER).

Obiectivul celor două ateliere a fost de creare a cadrului necesar dezbaterilor, discuţiilor pe temele propuse, teme considerate importante atât de către membrii ONG-urilor, cât şi de reprezentanţii instituţiilor publice.

Discuţiile din cadrul fiecărui atelier au fost conduse de un moderator: pentru atelierul 1-doamna Anca TOMESCU, UNDP, pentru atelierul 2-domnul Claudiu CONSTANTINESCU- reprezentant Autoritatea Naţională pentru Tineret (A.N.T.) şi domnul Ionuţ SIBIAN- reprezentant Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC).

Punctul de plecare al discuţiior l-au constituit, în cazul ambelor ateliere, următoarele prezentări de proiecte:

Atelier 1 A.N.S.I.T. - Programul Youth (Sorin MITULESCU)

Asociaţia MASTER FORUM - Charta Participarii Tinerilor si politicile publice de tineret la nivel local – perspective (Lucian VERESCIAGHIN)

Fundaţia Life Tineret (Oradea) – Planul de acţiune pentru Tineret (Oradea) – Marius HĂRDUŢ

A.N.T – prezentarea instituţiei ca actor al implementării strategiei privind tinerii (Simona TUDOR).

Atelier 2 A.N.T. – prezentarea ca instituţie şi unul dintre principalii finanţatori ai proiectelor de tineret (Claudiu

CONSTANTINESCU)

FDSC – prezentarea organizaţiei şi modalităţile de finanţare (Ionuţ SIBIAN).

Concluziile acestor ateliere pot fi rezumate astfel:

- Prezentările celor care au fost invitaţi au constituit importante inputuri referitoare la modul de percepţie al celor cărora se adresează strategia privind participarea tinerilor (în special ONG-urilor). Astfel, în elaborarea unei strategii de acest gen trebuie să se aibe în vedere strategia la nivel european, contextul naţional al strategiilor, precum şi strategiile, planurile de acţiune la nivel local. O direcţie de urmat în vederea elaborării unei strategii viabile, coerente şi realiste este formularea acesteia pornind de la planurile de acţiune la nivel local.

- Un rol important în fundamentarea startegiei de tineret o au activitatea de cercetare şi relaţiile cu ONG-urile active în acest domeniu. În acelaşi timp, trebuie să se ţină cont de instrumentele formale şi mai ales cele formale de care dispun ONG-urilor de tineret.

- Diferenţa clară între tipul de finanţare acordat de cele două organisme: ANT – fonduri guvernamentale, FDSC – fonduri europene. Astfel, diferenţa clară între tipul de finaţare conduce la diferenţieri referitoare la modul de aplicare pentru aceste fonduri, criterii de admitere a proiectelor, temele / componentele pentru care se poate aplica sunt diferite, sumele destinate proiectelor sunt diferite. Modalităţile de finanţare valabile pentru A.N.T. sunt: participarea la Concursul Naţional de Proiecte de Tineret sau parteneriatele, în timp ce pentru F.D.S.C., principala sursă de finanţare o constituie Programul PHARE 2003/005-551.01.05. O cunoaştere a condiţiilor de aplicare este absolut necesară pentru a putea solicita surse de finanţare

- Necesitatea cunoaşterii din timp a termenelor de lansare a competiţiilor (în cazul ANT) şi o mai clară descriere a condiţiilor pentru aplicare (în cazul FDSC). Practic, aceasta ar însemna transmiterea

166

concluziilor pe care finanţatorii le au în urma evaluării diverselor proiecte, făcând chiar referiri la aspecte concrete (activităţi neeligibile, greşeli întâlnite în scrierea proiectelor).

- O atenţie deosebită trebuie să se acorde şi participanţilor, în sensul stimulării reciproce de a împărtăşi experienţa referitoare la obţinerea de finanţări (ce succese, ce insuccese a avut fiecare). Pentru ca toate acestea să fie posibile, trebuie creat un cadru propice dezvoltării ideilor şi schimbului de experienţe; un organism cu rol de facilitator (cum a fost spre exemplu INA, în această etapă) este absolut necesar pentru întâlnirea principalilor actori din domeniul tineretului

Implementarea pilot a consultanţei on-line prin intermediul portalului

În vederea verificării procedurii de lucru au fost create o 15 conturi de utilizatori, care au fost distribuite studenţilor din cadrul Academiei de Studii Economice, cu solicitarea de a transmite cereri de consultanta si de a raporta modul de desfasurare a comunicarii, inclusiv aprecieri legate de calitatea consultantei oferite. In perioada 1-15 noiembrie s-au inregistrat 100 solicitari, care au fost rezolvate de echipa de consultanta. 84,3% din cereri au fost solutionate in termen, restul au inregistrat intarzieri de pana la 72 ore. S-a evaluat ca procedura functioneaza satisfacator. Din aprecierile formulate, pe scara 1-5 punctajul mediu obtinut la calitatea consultantei a fost 3,7%.

ANALIZA CALITĂŢII UNOR PRODUSE SAU GRUPE DE PRODUSE INDUSTRIALE IMPORTANTE, A MODULUI DE CERTIFICARE A ACESTORA, PRECUM ŞI A MĂSURII ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ ÎN

STANDARDELE DIN DOMENIU ALE UE. ANALIZA EFICIENŢEI ŞI PRODUCTIVITĂŢII ACTIVI-TĂŢILOR FIRMELOR DIN INDUSTRIE ROMÂNIA, COTATE LA BURSĂ

Marin Dumitru, Stancu Stelian, Ţigănescu Ioan Eugen,

Andrei Ana-Michaela, Spircu Liliana, Nica Vasile, Dobre Ion, Cenuşă Gheorghe, Şerban Radu, Hartulari Carmen, Albu Crisan, Galupa Angela, Dumitrescu Tudor, Ciumara Roxana, Vegheş Ovidiu, Marinescu

Daniela, Stancu Marilena, Aldea Anamaria, Pâslaru Dragos, Păun Mihai

1. Analiza eficienţei şi productivităţii activităţilor firmelor din industrie din România cotate la Bursă în perioada 1999-2001, cazul a două outputuri

Analiza are la bază datele comunicate oficial de instituţiile de profil din România şi anume Rasdaq şi Bursa de Valori Bucureşti, în perioada 1998-2001. Trebuie menţionat faptul că aceste informaţii se referă la valori agregate, majoritatea obţinute din actele contabile ale firmelor; în plus, pentru fiecare firmă sunt disponibile cotaţiile acţiunilor ei la bursă înregistrate zilnic.

A fost luat în considerare un număr de 26 de firme (numărul firmelor cotate este mult mai mare, dar pentru unele dintre ele nu există date, nu sunt suficiente sau au fost înfiinţate după anul 1998) din mai multe sectoare de activitate, după cum urmează:

- 10 firme din industria chimică;

- 7 firme din sectorul maşini, unelte şi inginerie;

- 4 firme din sectorul echipamente energetice şi servicii;

- 2 firme din sectorul materiale şi mărfuri diverse;

- 3 firme din sectorul componente industriale.

Pentru fiecare firmă în parte am avut în vedere următoarele inputuri şi outputuri:

Inputurile:

I1) Imobilizările corporale, asociate utilizării unui input clasic, factorul capital;

I2) Cheltuielile cu personalul, asociate utilizării forţei de muncă;

I3) Active circulante, asociate activităţii de exploatare a firmei.

Outputurile:

O1) Cifra de afaceri, ca principal indicator agregat al rezultatelor activităţii;

O2) Veniturile din Exploatare, ca indicator esenţial în analiza rezultatelor activităţii firmelor.

Firmele sunt grupate pe sectoare de activitate, după cum urmează:

Nr crt Simbol Denumire companie Sector

1 AZO Azomures S.A. Tg. Mures Chimice 2 RLS Rolast S.A. Pitesti Chimice 3 OLT Oltchim S.A. Rm. Valcea Chimice 4 AMO Amonil S.A. Slobozia Chimice 5 CPR Chimopar S.A. Bucuresti Chimice 6 CRB Carbid-Fox S.A. Tarnaveni Chimice 7 PCL Policolor S.A. Bucuresti Chimice 8 PPL Prodplast S.A. Bucuresti Chimice 9 SOF Sofert S.A. Bacau Chimice 10 STZ Sinteza S.A. Oradea Chimice 11 RBR Rulmentul S.A. Brasov Masini,unelte si inginerie

172

Nr crt Simbol Denumire companie Sector

12 TBM Turbomecanica S.A. Bucuresti Masini,unelte si inginerie 13 APC Vae Apcarom S.A. Buzau Masini,unelte si inginerie 14 ART Artrom S.A. Slatina Masini,unelte si inginerie 15 CMF Comelf S.A.Bistrita Masini,unelte si inginerie 16 SNO Santierul Naval Orsova S.A. Masini,unelte si inginerie 17 UCM Ucm Resita S.A. Masini,unelte si inginerie 18 ENP Compania Energopetrol S.A. Campina Echipamente energetice si servicii 19 PEI Petrolexportimport S.A. Bucuresti Echipamente energetice si servicii 20 PTR Rompetrol Well Services S.A. Echipamente energetice si servicii 21 PTS Petrolsub S.A. Suplacu De Barcau Echipamente energetice si servicii 22 ABR Abrom S.A. Barlad Materiale si marfuri diverse 23 CBC Carbochim S.A.Cluj Napoca Materiale si marfuri diverse 24 ARM Armatura S.A. Cluj-Napoca Componente industriale 25 CMP Compa S. A. Sibiu Componente industriale 26 MEF Mefin S.A. Sinaia Componente industriale

2. Modelul DEA-IN-VRS

În orientarea input, ineficienţa tehnică este determinată de utilizarea în exces a inputurilor, iar scorul de eficienţă obţinut arată reducerea proporţională a tuturor factorilor de producţie care să conducă la acelaşi nivel al outputurilor.

Rezultatele obţinute în fiecare din cei patru ani sunt sintetizate în tabelele următoare:

Scoruri de eficienţă - Orientare Input - An 1998

Tabelul 1

Firme Eficienţă CRS Eficienţă VRS Eficienţa la scală Randam la scală 1 0,516 0,582 0,886 cresc 2 0,909 0,915 0,993 cresc 3 0,751 1 0,751 descr 4 0,426 0,588 0,724 cresc 5 0,863 0,91 0,948 cresc 6 1 1 1 - 7 0,589 0,593 0,992 cresc 8 0,849 0,891 0,953 cresc 9 0,962 0,963 0,999 cresc 10 0,516 1 0,516 cresc 11 1 1 1 - 12 0,894 0,934 0,957 cresc 13 0,844 0,879 0,96 cresc 14 0,556 0,582 0,957 cresc 15 0,655 0,691 0,949 cresc 16 0,506 0,567 0,892 cresc 17 0,736 0,741 0,997 cresc 18 1 1 1 - 19 0,498 0,829 0,601 cresc 20 0,965 0,987 0,978 cresc 21 1 1 1 - 22 0,745 1 0,745 cresc 23 0,874 0,93 0,94 cresc 24 0,62 0,662 0,937 cresc 25 0,889 0,89 1 - 26 0,748 0,788 0,948 cresc

Mediadia 0,766 0,843 0,909 "Eficienţa CRS" indică eficienţa relativ la o tehnologie cu randamente constante la scală de tip CRS.

173

"Eficienţa.VRS" indică eficienţa relativ la o tehnologie cu randamente variabile la scală. "Randamentele la scală" indică tipul randamentului la scală variabilă, ce poate fi tehnologie cu

randamente crescătoare sau descrescătoare. Dintre firmele analizate, se observă ca sunt eficiente în anul 1998, doar următoarele: • Firma 6 – CRB - Carbid-Fox S.A. Tarnaveni – Sector: Chimice • Firma 11- RBR - Rulmentul S.A. Brasov – Sector: Maşini, unelte şi inginerie • Firma 18 – ENP - Compania Energopetrol S.A. Câmpina – Sector: Echipamente energetice şi

servicii • Firma 21 – PTS - Petrolsub S.A. Suplacu De Barcău – Sector: Echipamente energetice şi servicii În plus, se remarcă scoruri de eficienţă de peste 90% la firmele: • Firma 2 – RLS - ROLAST S.A. PITESTI - Sector: Chimice • Firma 5 – CPR - CHIMOPAR S.A. BUCURESTI – Sector: Chimice • Firma 9 – SOF - SOFERT S.A. BACAU - Sector: Chimice • Firma 12 – TBM - TURBOMECANICA S.A. BUCURESTI – Sector: Masini,unelte si inginerie • Firma 20 – PTR - ROMPETROL WELL SERVICES S.A. – Sector: Echipamente energetice si

servicii • Firma 23 – CBC - CARBOCHIM S.A.CLUJ NAPOCA – Sector: Materiale si marfuri diverse Eficienţa medie a ansamblului analizat este de 84,3%, ceea ce indică o activitate ce poate fi

îmbunătăţită. Pe de altă parte, există şi firme a căror activitate prezintă un grad mare de ineficienţă: • Firma 1- Azomures S.A. Tg. Mures - Chimice • Firma 4 - Amonil S.A. Slobozia - Chimice • Firma 7- Policolor S.A. Bucuresti - Chimice • Firma 14 - Artrom S.A. Slatina - Masini,unelte si inginerie • Firma 16 - Santierul Naval Orsova S.A. - Masini,unelte si inginerie

Să luăm ca exemplu, firma 4 - Amonil S.A. Slobozia - Chimice , al cărei scor-VRS este 58,8%; aceasta, conform tehnicii prezentate ar putea să-şi reducă proporţional inputurile utilizate cu 41,2% şi totuşi să obţină acelaşi volum al veniturilor din exploatare şi al cifrei de afaceri.

O altă categorie de informaţii sintetizate în tabelul anterior se referă la eficienţa la scala de fabricaţie: cu cât scorul de eficienţă calculat tinde către valoarea unitară, cu atât firma se apropie de o scală optimă. Putem observa că majoritatea firmelor este caracterizată de tehnologii cu randamente crescătoare la scală şi, în consecinţă, dispun de posibilităţi de a-şi extinde producţia.

Prezentăm în continuare (Tabelul 2) modul în care fiecare firmă ineficientă poate fi transformată sau construită ca o combinaţie liniară de firme eficiente (teoretic) astfel încât rezultatul obţinut să conducă în noua situaţie la eficienţă. Pe de altă parte, firmele eficiente sunt surprinse în tabelul următor ca fiind raportate la ele însele, astfel încât ponderea ataşată este 1.

De exemplu, firma 3 - Oltchim S.A. Rm. Vâlcea - Chimice este eficientă şi deci ponderea alăturată este 1. În schimb, firma 1 - Azomures S.A. Tg. Mures - Chimice fiind ineficientă, va avea construită frontiera cu ajutorul firmelor eficiente 10 (Sinteza S.A. Oradea - Chimice) şi 21 (Petrolsub S.A. Suplacu De Barcau - Echipamente energetice si servicii), ale căror ponderi sunt 0,637 şi respectiv 0,363 (de observat că suma ponderilor este 1).

Combinaţii liniare de firme – An 1998

Tabelul 2 Firme Peers 1 cu pondere Peers 2 cu pondere Peers 3 cu pondere

1 10 0,637 21 0,363 eficientă 2 22 0,149 6 0,851 eficientă 3 3 1 eficientă eficientă 4 10 0,365 21 0,068 22 0,567 5 22 0,617 6 0,383 eficientă 6 6 1 eficientă eficientă 7 6 0,344 21 0,475 22 0,182 8 21 0,23 6 0,194 22 0,576 9 11 0,029 6 0,768 18 0,203

10 10 1 eficientă eficientă 11 11 1 eficientă eficientă 12 18 0,451 22 0,518 6 0,031

174

13 6 0,228 22 0,545 18 0,227 14 21 0,375 22 0,612 6 0,013 15 22 0,596 21 0,094 6 0,31 16 6 0,077 21 0,101 22 0,822 17 18 0,901 11 0,099 eficientă 18 18 1 eficientă eficientă 19 21 0,007 10 0,47 22 0,523 20 22 0,383 6 0,617 eficientă 21 21 1 eficientă eficientă 22 22 1 eficientă eficientă 23 22 0,676 21 0,014 6 0,309 24 22 0,707 6 0,293 eficientă 25 22 0,009 6 0,991 eficientă 26 22 0,64 6 0,36 eficientă

Scoruri de eficienţă - Orientare Input - An 1999

Tabelul 3 Firme Eficienţă CRS Eficienţă VRS Eficienţa la scală Randam la scală

1 0,417 0,522 0,789 cresc 2 0,89 0,892 0,998 descr 3 0,771 1 0,771 descr 4 0,723 0,74 0,977 cresc 5 0,947 0,995 0,951 cresc 6 1 1 1 - 7 0,663 0,665 0,997 cresc 8 0,95 0,98 0,969 cresc 9 0,909 0,915 0,993 descr 10 0,588 1 0,588 cresc 11 0,856 0,942 0,908 descr 12 0,962 1 0,962 cresc 13 0,896 0,954 0,939 cresc 14 0,385 0,423 0,91 cresc 15 0,773 0,806 0,958 cresc 16 0,728 0,767 0,949 cresc 17 0,486 0,486 1 - 18 0,986 1 0,986 cresc 19 0,892 1 0,892 cresc 20 0,982 1 0,982 cresc 21 1 1 1 - 22 0,449 1 0,449 cresc 23 0,794 0,844 0,94 cresc 24 0,694 0,768 0,904 cresc 25 0,765 0,767 0,997 descr 26 0,858 0,884 0,972 cresc

Media 0,783 0,86 0,915

Se observă, că în anul 1999 se menţin ca firme eficiente:

• Firma 6 – CRB - CARBID-FOX S.A. TARNAVENI – Sector: Chimice

175

• Firma 21 – PTS - PETROLSUB S.A. SUPLACU DE BARCAU – Sector: Echipamente energetice si servicii

Celelalte două firme (firma 11 - RBR - Rulmentul S.A. Brasov – Sector: Maşini, unelte şi inginerie şi firma 18 - ENP - Compania Energopetrol S.A. Câmpina – Sector: Echipamente energetice şi servicii) nu mai obţin scoruri de eficienţă unitare deşi acestea sunt foarte aproape de 1 (cazul firmei 18-ENP, pentru care Eficienţa VRS rămâne 1 iar cea CRS este 0.986).

Firmele care obţin scoruri de eficienţă de peste 90% sunt: firma 5-CPR, frma 9-SOF, firma 12-TBM, firma 20-PTR – firme eficiente şi în 1998, la care se adaugă alte 2 firme:

• Firma 8 – PPL - Prodplast S.A. Bucuresti - Chimice

• Firma 20 – Rompetrol Well Services S.A. - Echipamente energetice şi servicii.

Eficienţa medie a ansamblului analizat este de 86%, puţin ami mare decât cea din anul 1998.

În continuare, există şi firme a căror activitate prezintă un grad mare de ineficienţă:

• Firma 1- AZO

• Firma 7 - PCL

• Firma 14 - ART,

care rămân ineficiente, ca şi în anul anterior. Observăm că firmele 4-AMO şi 16-SNO şi-au îmbunătăţit performanţele.

Să luăm ca exemplu, firma 14-ART, al cărei scor-VRS este 42,3%; ceea ce înseamnă că ar putea să-şi reducă proporţional inputurile utilizate cu 57,7% şi totuşi să obţină acelaşi volum al veniturilor din exploatare şi al cifrei de afaceri.

Se poate observa că majoritatea firmelor este caracterizată de tehnologii cu randamente crescătoare la scală. Acestea dispun de posibilităţi de a-şi extinde producţia.

În tabelul următor vom prezenta modul în care fiecare firmă ineficientă poate fi transformată sau construită ca o combinaţie liniară de firme eficiente (teoretic) astfel încât rezultatul obţinut să conducă în noua situaţie la eficienţă. Firmele eficiente sunt surprinse în tabelul următor ca fiind raportate unele faţă de altele, astfel încât ponderea ataşată este 1.

De exemplu, firma 6-CRB este eficientă şi deci ponderea alăturată este 1. În schimb, firma 7-PCL fiind ineficientă, va avea construită frontiera cu ajutorul firmelor eficiente 21-PTS şi 6-CRB, ale căror ponderi sunt 0,45 şi respectiv 0,379 (de observat că suma ponderilor este 1).

Combinaţii liniare de firme – An 1999

Tabelul 4 Firme Peers 1 cu pondere Peers 2 cu pondere Peers 3 cu pondere

1 10 0,668 21 0,332 eficientă 2 21 0,047 6 0,953 eficientă 3 3 1 eficientă eficientă 4 6 0,087 19 0,525 21 0,388 5 19 0,212 21 0,082 12 0,707 6 6 1 eficientă eficientă 7 21 0,45 6 0,379 12 0,172 8 6 0,481 19 0,498 21 0,02 9 21 0,659 6 0,341 eficientă 10 10 1 eficientă eficientă 11 3 0,051 21 0,949 eficientă 12 12 1 eficientă eficientă 13 19 0,313 21 0,058 12 0,629 14 19 0,826 21 0,126 12 0,048 15 12 0,307 19 0,38 6 0,313 16 19 0,354 21 0,144 12 0,502 17 6 0,993 18 0,007 eficientă

176

18 18 1 eficientă eficientă 19 19 1 eficientă eficientă 20 20 1 eficientă eficientă 21 21 1 eficientă eficientă 22 22 1 eficientă eficientă 23 6 0,175 19 0,777 21 0,048 24 12 0,756 10 0,244 eficientă 25 21 0,06 6 0,94 eficientă 26 18 0,204 12 0,732 6 0,064

Scoruri de eficienţă - Orientare Input - An 2000

Tabelul 5 Firme Eficienţă CRS Eficienţă VRS Eficienţa la scală Randam la scală

1 0,463 0,566 0,817 cresc 2 0,591 0,599 0,987 descr 3 0,817 1 0,817 descr 4 1 1 1 - 5 0,901 0,952 0,946 cresc 6 0,872 0,887 0,982 descr 7 0,746 0,77 0,969 descr 8 1 1 1 - 9 0,803 0,872 0,92 descr

10 0,499 1 0,499 cresc 11 0,926 1 0,926 descr 12 0,59 0,591 0,999 descr 13 0,909 1 0,909 cresc 14 0,393 0,443 0,886 cresc 15 0,81 0,842 0,961 cresc 16 0,53 0,587 0,902 cresc 17 0,629 0,652 0,965 descr 18 0,913 0,968 0,943 cresc 19 1 1 1 - 20 0,893 0,897 0,996 descr 21 1 1 1 - 22 0,607 1 0,607 cresc 23 0,692 0,782 0,885 cresc 24 0,817 0,874 0,934 cresc 25 0,808 0,847 0,953 descr 26 0,971 0,983 0,988 cresc

Media 0,776 0,851 0,915 Se observă, că în anul 2000 se menţin ca firme eficiente: • Firma 21 – PTS - PETROLSUB S.A. SUPLACU DE BARCAU – Sector: Echipamente energetice

si servicii

La aceasta se adaugă:

• Firma 4 – AMO

• Firma 8 – PPL

• Firma 19 –PEI

177

Aflată printre firmele cu scoruri de eficienţă de peste 90% în anul 1999, firma 8-PPL devine acum eficientă dovedind o evoluţie ascendentă.

Firma 6-CRB, eficientă în anul 1999 are scoruri de eficienţă sub 90%.

Firmele care obţin scoruri de eficienţă de peste 90% sunt: firmele 5-CPR, 18-ENP – firme eficiente şi în 1999, la care se adaugă alte 3 firme:

• Firma 11 –RBR

• Firma 13 – APC

• Firma 26 – MEF

Eficienţa medie a ansamblului analizat este de 85,1%, aflată în jurul valorii eficienţelor medii din anii anteriori.

În cazul firmelor ineficiente, se observă că firmele 1-ATO şi 14-ART rămân ineficiente, ca şi în anul anterior. La acestea se adaugă:

• Firma 2 – RLS

• Frima 12 – TBM

• Frima 16 – SNO

De observat că firma 12-TBM, aflată în anul 1999 printre firmele cu un scor de eficienţă mai mare de 90% a ajuns ca în anul 2000 să se afle printre cele ineficiente . De asemenea, firma 16-SNO a ajuns din nou ineficientă (ca în anul 1998) după ce, în 1999 obţinuse un scor de eficieNţă de 76,6%. Noul său scor-VRS este 58,7%, ceea ce arată că ar putea să-şi reducă proporţional inputurile cu 41,3%.

Se poate observa că 10 din cele 26 de firme analizate sunt caracterizate de tehnologii cu randamente descrescătoare la scală.

Ca şi în anii anteriori, în tabelul următor se va prezenta modul în care fiecare firmă ineficientă poate fi construită ca o combinaţie liniară de firme eficiente (teoretic) astfel încât rezultatul obţinut să conducă, în noua situaţie, la eficienţă.

Un exemplu în acest sens este dat de firma 2-RLS – ineficientă, care va avea o frontieră de producţie construită cu ajutorul firmelor 8-PPL, 4-AMO şi 19-PEI, ale căror ponderi sunt 0,349, 0,276, respectiv 0,375. Frontiera va fi astfel alcătuită cu ajutorul a 3 dintre cele 3 firme eficiente în anul 2000.

Combinaţii liniare de firme – An 2000

Tabelul 6 Firme Peers 1 cu pondere Peers 2 cu pondere Peers 3 cu pondere

1 10 0,693 21 0,307 eficientă 2 8 0,349 4 0,276 19 0,375 3 3 1 eficientă eficientă 4 4 1 eficientă eficientă 5 8 0,376 13 0,624 eficientă 6 4 0,206 8 0,794 eficientă 7 4 0,38 11 0,011 19 0,609 8 8 1 eficientă eficientă 9 3 0,049 4 0,927 11 0,024 10 10 1 eficientă eficientă 11 11 1 eficientă eficientă 12 8 0,575 4 0,005 19 0,42 13 13 1 eficientă eficientă 14 22 0,445 19 0,352 13 0,203 15 8 0,329 19 0,09 13 0,581 16 19 0,315 8 0,053 13 0,631 17 19 0,793 11 0,207 eficientă 18 19 0,048 8 0,196 13 0,756 19 19 1 eficientă eficientă 20 4 0,025 8 0,975 eficientă 21 21 1 eficientă eficientă

178

22 22 1 eficientă eficientă 23 22 0,307 19 0,497 13 0,196 24 8 0,245 13 0,755 eficientă 25 8 0,329 4 0,285 19 0,386 26 19 0,193 8 0,581 13 0,226

Scoruri de eficienţă - Orientare Input - An 2001

Tabelul 7 Firme Eficienţă CRS Eficienţă VRS Eficienţa la scală Randam la scală

1 0,373 0,423 0,881 descr 2 0,711 0,892 0,797 descr 3 0,677 1 0,677 descr 4 0,76 1 0,76 descr 5 0,724 0,729 0,993 cresc 6 0,843 1 0,843 descr 7 0,769 0,939 0,819 descr 8 0,878 0,956 0,918 descr 9 0,658 0,914 0,72 descr 10 0,474 1 0,474 cresc 11 0,866 1 0,866 descr 12 0,724 0,801 0,904 descr 13 1 1 1 - 14 0,31 0,356 0,87 descr 15 0,77 0,775 0,993 descr 16 0,646 0,661 0,977 descr 17 0,432 0,497 0,87 descr 18 0,843 0,867 0,973 descr 19 1 1 1 - 20 0,83 0,914 0,908 descr 21 1 1 1 - 22 0,643 1 0,643 cresc 23 0,666 0,714 0,932 cresc 24 0,759 0,821 0,924 cresc 25 0,745 0,91 0,819 descr 26 0,767 0,808 0,949 descr

Media 0,726 0,845 0,866

Se observă, că în anul 2001 se menţin ca firme eficiente 19-PEI şi 21-PTS, eficiente şi în anul 2000.

La aceasta se adaugă:

• Firma 13 –APC

Firma 13-APC a devenit eficientă după ce, în 2000, se afla în categoria firmelor cu scoruri de efieinţă mai mari de 90%. Astfel, progresul ei este evident.

Însă în anul 2001, firmele nu mai obţin scoruri de eficienţă de peste 90%. Sorurile de eficienţă sunt aproape de de 90% dar nu depăşesc ambele această valoare.

Eficienţa medie a ansamblului analizat este de 84,5%, aflată în jurul valorii eficienţelor medii din anii anteriori.

În cazul firmelor ineficiente, se observă că firmele 1-AZO şi 14-ART rămân ineficiente, ca şi în anul anterior. La acestea se adaugă:

• Firma 17 – UCM În anul 2001, per ansamblu, se poate spune că a scăzut numărul firmelor care se apropiau de scorul

unitar de eficienţă-VRS. Numărul firmelor caracterizate de tehnologii cu randamente descrescătoare la scală a crescut de la 10

în 2000 la 18 în 2001 din totalul de 26 de firme analizate. Ca şi în anii anteriori, în tabelul următor se va prezenta modul în care fiecare firmă ineficientă poate fi

construită ca o combinaţie liniară de firme eficiente (teoretic) astfel încât rezultatul obţinut să conducă, în noua situaţie, la eficienţă.

179

Luăm drept exemplu firma ineficientă 14-ART, care trebuie combinată cu firmele 3-OLT, 21-PTS şi 19-PEI în proportiile 0,015, 0,022 respectiv 0,962 pentru a obţine o frontiera de producţie. Din cele 3 firme folosite, 2 sunt eficiente.

Combinaţii liniare de firme – An 2001

Tabelul 8 Firme Peers 1 cu pondere Peers 2 cu pondere Peers 3 cu pondere

1 21 0,369 6 0,038 13 0,593 2 3 0,028 21 0,141 6 0,831 3 3 1 Eficientă eficientă 4 4 1 Eficientă eficientă 5 22 0,034 13 0,966 eficientă 6 6 1 Eficientă eficientă 7 3 0,011 6 0,799 21 0,19 8 21 0,066 6 0,223 13 0,711 9 6 0,383 3 0,113 19 0,504 10 10 1 Eficientă eficientă 11 11 1 Eficientă eficientă 12 11 0,274 13 0,566 19 0,16 13 13 1 Eficientă eficientă 14 3 0,015 21 0,022 19 0,962 15 11 0,01 13 0,99 eficientă 16 11 0,036 13 0,957 19 0,007 17 19 0,518 11 0,283 6 0,199 18 11 0,021 13 0,979 eficientă 19 19 1 Eficientă eficientă 20 11 0,09 13 0,91 eficientă 21 21 1 Eficientă eficientă 22 22 1 Eficientă eficientă 23 19 0,392 13 0,406 22 0,202 24 22 0,372 13 0,628 eficientă 25 11 0,381 13 0,619 eficientă 26 11 0,101 13 0,899 eficientă

Concluzii: Din analiza în cazul orientării spre inputuri, se pot trage următoarele concluzii: 1. firma 21-PTS, ce face parte din sectorul „Echipamente energetice şi servicii” este singura firmă

eficientă în cei 4 ani; 2. majoritatea firmelor cu scor de eficienţă-VRS mai mare de 90% fac parte din sectorul “Chimice”; 3. în toţi cei 4 ani de analiză, s-au menţinut în categoria firmelor ineficiente, firmele 1-AZO şi 14-ART; 4. firma 7-PCL este ineficientă în 2 ani consecutivi (1998 şi 1999) iar firma 16-SNO este ineficientă în

1998 şi 2000; 5. de remarcat saltul pozitiv făcut de către firma 4-AMO, din sectorul “Chimice”, care în anul 1998 era

ineficientă pentru a ajunge eficientă în anul 2000; 6. în sens invers, firmele 2-RLS şi 12-TBM, cu un scor de eficienţă mai mare de 90% în 1998 au ajuns

ineficiente în 2000; 7. în categoria firmelor cu o evoluţie constantă din punct de vedere al eficienţei se încadrează firma 5-

CPR, din sectorul “Chimice”, cu un scor de eficienţă mai mare de 90% în perioada 1998-2000. La aceste concluzii se adaugă şi cele obţinute din analiza mediilor scorurilor de eficienţă, date în

următorul tabel.

Scorurile de eficienţă-VRS şi mediile pe fiecare firmă

Tabelul 9

180

Firme VRS 1998 VRS 1999 VRS 2000 VRS 2000 Media VRS 1 0,582 0,522 0,566 0,423 0,5232 0,915 0,892 0,599 0,892 0,8253 1 1 1 1 1,0004 0,588 0,74 1 1 0,8325 0,91 0,995 0,952 0,729 0,8976 1 1 0,887 1 0,9727 0,593 0,665 0,77 0,939 0,7428 0,891 0,98 1 0,956 0,9579 0,963 0,915 0,872 0,914 0,916

10 1 1 1 1 1,00011 1 0,942 1 1 0,98612 0,934 1 0,591 0,801 0,83213 0,879 0,954 1 1 0,95814 0,582 0,423 0,443 0,356 0,45115 0,691 0,806 0,842 0,775 0,77916 0,567 0,767 0,587 0,661 0,64617 0,741 0,486 0,652 0,497 0,59418 1 1 0,968 0,867 0,95919 0,829 1 1 1 0,95720 0,987 1 0,897 0,914 0,95021 1 1 1 1 1,00022 1 1 1 1 1,00023 0,93 0,844 0,782 0,714 0,81824 0,662 0,768 0,874 0,821 0,78125 0,89 0,767 0,847 0,91 0,85426 0,788 0,884 0,983 0,808 0,866

Media 0,843 0,86 0,851 0,845 0,850

Ultima coloană din tabelul anterior reprezintă eficienţa medie a firmei în toţi cei 4 ani analizaţi. Din eficienţa medie a fiecărei firme se poate observa că, în afară de firma 21-PTS, eficientă în toţi anii,

mai apar ca fiind eficiente, firmele 3-OLT, 10-STZ şi 22-ABR. Soruri de eficienţă de peste 90% au firmele: • 6-CRB (eficientă în 1999 şi 2000), • 8-PPL (cu o evoluţie crescătoare din 1999 şi eficientă în 2000), • 9-SOF (cu scor de eficienţă de peste 90% în 1998 şi 1999), • 11-RBR (eficientă în 1998 şi cu scor ridicat în 2000); • 13-APC (eficientă în 2001); • 18-ENP • 19-PEI (eficientă în 2000 şi 2001); • 20 –PTR (cu scoruri mari în 1998 şi 1999). Se observă ca mediile anuale ale scorurilor VRS nu s-au modificat semnificativ în cei patru ani,

situându-se în jurul valorii de 0,85.

181

Bibliografie

1. ADAMS, A.T, Investment mathematics and statistics, Graham & Bloomfield, D.S.F. 2. ADAMS, A.T., Investment, Graham and Trotman, 1989 3. ALLEN, D.E. Finance, a theoretical introduction, Cambridge University Press, 1983 4. ANDREI, T., Statistica-teorie şi aplicaţii, Bucureşti, Editura ALL, 1995 5. BECKER, G.S. Comportamentul uman, Bucureşti, Editura ALL, 1994 6. BLACK, F. The pricing of commodity contracts, Journal of financial economics, vol.3, pg. 167-179,1976 7. BOOTH, P.M., Trotman, London Dordrecht-Boston, 1993. 8. CLARK, J.F., Investments Analysis and Management, London, McGraw-Hill Brook Company, 1994 9. MARIN, D., Microeconomie, Bucureşti, Editura ASE, 2000, Stancu, S. 10. STANCU, S. Competiţia pe piaţã şi echilibrul economic, Bucureşti, Editura Economica, 2002 11. STANCU S., Microeconomie-teorie şi teste grilã, Bucureşti, Editura Economica, 2002

STUDII DE CAZ ALE UNOR PIEŢE MAI IMPORTANTE PE 3 SEGMENTE: MATERII PRIME, BUNURI DE INVESTIŢII, BUNURI DE CONSUM. ANALIZA PRIN

PRISMA CAPITALULUI SOCIAL ŞI A INVESTIŢIILOR REALIZATE

Marin Dumitru, Stancu Stelian, Ţigănescu Ioan Eugen, Andrei Ana-Michaela, Spircu Liliana, Nica Vasile, Dobre Ion, Cenuşă Gheorghe, Şerban Radu, Hartulari Carmen, Albu Crisan, Galupa Angela, Dumitrescu Tudor, Ciumara Roxana, Vegheş Ovidiu, Marinescu Daniela, Stancu Marilena, Aldea Anamaria, Pâslaru

Dragos, Păun Mihai

1. Introducre

În documentaţia de faţă, se analizează situaţia economică din cadrul ramurii industrie la nivelul României în perioada anilor 2000 - 2001, la nivel de sectoare industriale. Studiul se fundamentează pe baza tehnicilor de analiza datelor.

Se urmăreşte evidenţierea legăturilor dintre o serie de variabile cauzale iniţiale ce încearcă să explice eficienţa activităţii firmelor în cadru intrasectorial.

Surprindem astfel activitatea economică industrială intrasectorială prin două tipuri de scoruri de eficienţă: scoruri ale eficienţei calitative interne intrasectoriale şi scoruri ale eficienţei de piaţă intrasectorială. Prin intermediul unei imagini stop cadru de ansamblu evidenţiem astfel interclasarea calitativă a sectoarelor industriale, tehnicile de analiză în componente principale şi cluster-izare, în sine folosite, evidenţiind aspecte importante atât ale funcţionării ramurii industrie, precum şi ale economiei naţionale pe ansamblu

Demersul ştiinţific implicat în cadrul oricărei probleme de analiză şi predicţie din domeniul economico- social include, ca o etapă importantă a sa, o detaliată investigare a legăturilor funcţionale existente între variabilele explicative.

Variabilele explicative care intervin într-un demers ştiinţific de acest fel, variabile cunoscute şi sub numele de variabile independente, reprezintă simboluri care exprimă diferite aspecte cantitative sau calitative ale unor fenomene care au calitatea de factori de influenţă sau de cauze pentru alte fenomene sau procese. Considerăm că aceste variabile definesc un anumit spaţiu numeric pe care noi îl numim spaţiu de cauzalitate.

Ca expresie directă şi suficient de cuprinzătoare a cantităţii de informaţie semnificativă pe care o conţin datele supuse analizei, variabilitatea spaţiului cauzal, pe de o parte, precum şi modalităţile prin intermediul cărora aceasta poate fi exprimată sub cea mai simplificată şi sugestivă formă, pe de altă parte, definesc esenţa şi conţinutul celor mai multe metode de analiză multidimensională a datelor.

Aşa cum vom vedea în continuare, variabilitatea conţinută în spaţiul cauzal determinat de variabilele explicative poate fi exprimată sub mai multe forme posibile, forme mai mult sau mai puţin eficiente din punct de vedere al posibilităţilor acestora de a evidenţia relaţiile de cauzalitate care au relevanţă pe mulţimea variabilelor explicative.

În cazul specific al investigaţiilor din domeniul industriei, ca rezultat direct al numeroaselor şi variatelor interdependenţe manifestate pe mai multe paliere între variabilele explicative, spaţiul de cauzalitate este caracterizat de o complexitate deosebită.

Acest grad ridicat de complexitate a manifestării legăturilor cauzale dintre variabilele explicative determină serioase dificultăţi legate de exprimarea şi interpretarea facilă a raporturilor de cauzalitate, astfel încât apare necesitatea unei reduceri, unei simplificări a spaţiului cauzal.

Modalitatea cea mai adecvată pentru realizarea acestui obiectiv de mare importanţă şi utilitate, este aceea a utilizării tehnicilor de analiza multidimensională cunoscute sub numele de analiza componentelor principale.

Într-o exprimare extrem de sintetică, se poate spune că analiza componentelor principale este o metodă de analiză multidimensională care are ca scop găsirea unei anumite modalităţi de transformare a caracteristicilor iniţiale ale unor obiecte sau forme, astfel încât, pe baza acestei transformări, să se asigure o reprezentare optimală a acestora, în condiţiile folosirii unui număr mult mai redus de caracteristici.

189

Noile caracteristici rezultate în urma transformării caracteristicilor iniţiale, ale căror număr este semnificativ mai redus, sunt aşa-numitele componente principale. Se consideră că noile caracteristici asigură o reprezentare optimală a obiectelor dacă şi numai dacă trecerea de la vechea reprezentare la noua reprezentare se face sub restricţia minimizării pierderii de informaţie. Aceasta înseamnă că transformarea caracteristicilor se realizează în aşa fel încât pierderea de informaţie antrenată de reducerea dimensionalităţii, să fie minimă.

Realizarea acestei cerinţe impuse transformării caracteristicilor presupune definirea unei performanţe, unei funcţii obiectiv specifice, astfel încât transformarea să asigure, după caz, fie minimizarea, fie maximizarea acestei funcţii obiectiv.

În cazul analizei componentelor principale, performanţa este reprezentată de maximizarea varianţei caracteristicilor obiectelor, iar transformarea este o transformare de tip liniar.

În scopul evidenţierii unor clase de echivalenţă a sectoarelor industriale considerate în demersul nostru ştiinţific, ne îndreptăm apoi atenţia, către tehnicile de taxonomie. După cum ştim această ştiinţă are ca scop partiţionarea elementelor unei mulţimi în clase (submulţimi) pornind de la una sau mai multe însuşiri ale acestora. Grupele sau clasele pot fi obţinute cu ajutorul unor algoritmi formalizaţi şi nu prin metode subiective sau vizuale, care fac apel la experienţa unui practician.

2. Datele folosite

2.1 Sursa datelor folosite

Sursa datelor pentru realizarea acestei lucrări, publicatiile “Rezultate şi performanţe ale întreprinderilor din industrie şi construcţii ”, din anii 2002,2003, reflectă rezultatele Anchetelor Statistice Anuale în întreprinderi pentru anul 2000 – ASA 2000, respectiv pentru anul 2001 –ASA 2001.

ASA este o cercetare statistică de tip structural, realizată prin sondaj, a cărui sferă de cuprindere acoperă ansamblul întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României. Pentru anii 2000- 2001 aceste anchete s-au realizat pe eşantioane de 34971, respectiv 41454 întreprinderi, selectate dintre cele 321036, respectiv 323147 de întreprinderi active existente în registrul agenţilor economici şi sociali (REGIS) utilizat ca bază de sondaj pentru toate cercetările statistice realizate de Comisia Naţională pentru Statistică.

Fiecare eşantion a fost realizat conform unui plan de sondaj stratificat, cu alocare optimă şi selecţie cu probabilităţi egale. Straturile au fost stabilite prin încrucişarea caracteristicilor: activitate CAEN*) (Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională, elaborată de Comisia Naţională pentru Statistică şi aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 656/1997 ), forma de proprietate şi clase de mărime în funcţie de numărul de salariaţi. Volumul fiecărui eşantion pe strat a fost determinat pentru a obţine estimaţii afectate de erori teoretice de +- 5% cu o probabilitate de 95%.

Pentru ASA 2000, respectiv ASA 2001 ratele de nerăspuns au fost de 3.51% şi 7.65%.

Gruparea întreprinderilor în cadrul sectoarelor s-a făcut în funcţie de activitatea principală exercitată de acestea, prin urmare tehnologiile de producţie ale firmelor sunt considerate omogene.

Activitatea principală este determinată de produsele sau serviciile ale căror realizare implică cele mai mari părţi de resurse umane sau care aduc cele mai mari venituri întreprinderii.

Rezultatele prezentate furnizează pentru fiecare sector o caracterizare agregată a performanţelor obţinute de întreprinderile mijlocii şi mari (cu 50 de salariaţi şi peste), precum şi de întreprinderile mici (sub 50 de salariaţi).

Pentru respectarea confidenţialităţii datelor la nivel de sector, au fost considerate date disponibile numai dacă au provenit de la minim patru întreprinderi.

2.2 Date active folosite

Folosim o serie de date reprezentative sectoarelor din ramura industrie care surprind caracteristici esenţiale pentru analizarea activităţii economice dezvoltată la nivelul acestora. Datele descriu un tablou

190

bidimensional, în care poziţionam sectoarele pe linie (cu rol de indivizi sau obiecte, cum sunt denumite în literatura de specialitate) şi caracteristicile evidenţiate a le descrie, pe coloană. Prin urmare surprindem o selecţie de 75 sectoare la nivelul ramurii industrie a României, din anul 2000, respectiv 2001, sub următoarele denumiri utilizate după clasificarea CAEN:

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale;

(s2) Industria de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari;

(s3) Producţia, transportul şi distribuirea de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă;

(s4) Gospodărirea resurselor de apă, captarea, tratarea şi distribuirea apei;

(s5) Extracţia şi prelucrarea minereurilor metalifere;

(s6) Alte activităţi extractive;

(s7) Fabricarea produselor de morărit, a amidonului şi produselor din amidon;

(s8) Fabricarea produselor pentru hrana animalelor;

(s9) Pregătirea fibrelor şi filarea în fire;

(s10) Producţia de ţesături;

(s11) Finisarea materialelor textile;

(s12) Industria celulozei, hârtiei şi cartonului;

(s13) Fabricarea produselor chimice de bază;

(s14) Fabricarea pesticidelor şi a altor produse agrochimice;

(s15) Fabricarea vopselelor şi a lacurilor;

(s16) Fabricarea altor produse chimice;

(s17) Fabricarea fibrelor şi firelor sintetice şi artificiale;

(s18) Industria de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice;

(s19) Industria altor produse din minerale nemetalice;

(s20) Industria metalurgică;

(s21) Fabricarea produselor metalice obţinute prin deformare plastică;

(s22) Tratarea şi acoperirea metalelor; operaţiuni de mecanică generală;

(s23) Producţia de unelte şi articole de fierărie ;

(s24) Fabricarea altor produse prelucrate din metal;

(s25) Producţia de aparate pentru distribuţie şi comandă electronică;

(s26) Producţia de fire, cabluri electrice şi optice izolate;

(s27) Producţia de acumulatori, baterii şi pile electrice;

(s28) Producţia de lămpi electrice şi echipamente de iluminat;

(s29) Producţia de alte aparate, echipamente şi materiale electrice;

(s30) Producţia tuburilor electronice şi a altor componente electrice;

(s31) Recuperarea deşeurilor şi a resturilor de materiale reciclabile;

(s32) Industria mijloacelor de transport rutier;

(s33) Construcţii metalice;

(s34) Producţie de rezervoare, cisterne şi containere metalice;

(s35) Producţia de generatoare de aburi;

(s36) Fabricarea de echipamente pentru producerea şi utilizarea energiei mecanice;

(s37) Fabricarea de maşini de utilizare generală;

(s38) Fabricarea de maşini agricole şi forestiere;

191

(s39) Fabricarea maşinilor unelte;

(s40) Fabricarea altor maşini de utilizare specifică;

(s41) Industria de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou;

(s42) Producţia de motoare, generatoare şi transformatoare electrice;

(s43) Producţia de emiţătoare audio, video, telefonice şi telegrafice;

(s44) Producţia de aparatură şi instrumente medicale;

(s45)Producţia de aparatură şi instrumente de măsură, verificare şi control;

(s46) Echipamente de măsură, reglare şi control pentru procesele industriale

(s47) C onstrucţii şi reparaţii navale;

(s48) C onstrucţia şi repararea materialului rulant;

(s49) Construcţii şi reparaţii de aeronave;

(s50) Fabricarea maşinilor şi aparatelor de uz casnic;

(s51) Producţia de receptoare şi aparate de înregistrare audio, video;

(s52) Producţia de aparatură şi instrumente optice şi fotografice;

(s53) Producţia de mobilier;

(s54) Fabricarea bijuteriilor şi articolelor similare;

(s55) Fabricarea instrumentelor muzicale;

(s56) Producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii;

(s57) Prelucrarea şi conservarea peştelui şi a produselor din peşte;

(s58) Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor;

(s59) Producţia uleiurilor şi grăsimilor vegetale şi animale;

(s60) Fabricarea produselor lactate;

(s61) Fabricarea altor produse alimentare;

(s62) Fabricarea băuturilor;

(s63) Industria tutunului;

(s64) Fabricarea de articole confecţionate din textile;

(s65) Fabricarea altor articole textile;

(s66) Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare;

(s67) Fabricarea de articole tricotate sau croşetate;

(s68) Industria confecţiilor de îmbrăcăminte;

(s69)I ndustria pielăriei şi încălţămintei;

(s70) Edituri, poligrafe şi reproducerea înregistrărilor pe suporţi;

(s71) Fabricarea de medicamente şi produse farmaceutice;

(s72) Fabricarea detergenţilor, produselor de întreţinere, cosmeticelor;

(s73) Fabricarea articolelor pentru sport;

(s74) Fabricarea jocurilor şi jucăriilor;

(s75) Fabricarea altor produse de consum cu durată limitată; unde codurile dintre paranteze reprezintă identificatori ai acestor sectoare, pe care îi vom folosi ulterior în analiza pentru accesibilitatea manevrării şi identificării rapide a sectoarelor (indivizilor).

Corespunzător fiecărui sector prezentat mai sus, surprindem o serie de caracteristici ale căror valori sunt modelate prin intermediul unor variabile. În continuare definim variabilele, sub semnificaţia adusă de către fiecare dintre caracteristicile apartenente sectoarelor (indivizilor), astfel :

192

1. (CS) Capital social (miliarde lei) – reprezintă valoarea nominală a acţiunilor sau parţilor sociale, respectiv valoarea aportului în natura sau numerar, a rezervelor încorporate şi a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operaţiuni care conduc la modificarea acestora. S-a asimilat capitalului social valoarea patrimoniului aflat în gestiunea regiilor autonome şi societăţilor (companiilor) naţionale.

2. (IR) Investiţii realizate (miliarde lei) – reprezintă cheltuieli efectuate pentru lucrări de construcţii, de instalaţii şi de montaj pentru achiziţionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate creării de noi mijloace fixe, pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstrucţia celor existente, precum şi valoarea serviciilor legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe existente şi al terenurilor (taxe notariale, comisioane, cheltuieli de transport, de încărcare - descărcare etc. ).

unde parantezele din stânga reprezintă identificatori sub care aceste caracteristici se vor găsi mai departe în analiză, iar parantezele din partea dreaptă conţin unităţile de măsură ale acestor caracteristici.

Variabila 1 Variabila j Variabila 10

Sector 1 ………………. …………… …………… Sector i ………………… …………… ……………. Sector 75 ………………. …………… ……………..

De asemenea trebuie specificat, că datele caracteristicilor corespunzătoare anului 2001, sunt actualizate la momentul 31.12.2000, conform unei rate a inflaţiei medii anuale, de 34,5% în 2001, transformarea în sine având că scop posibilitatea unei statici comparative prin care surprindem modificările ce apar efectiv la nivel sectorial, de la un an la altul.

3 Analiza parţială (unidimensională)

În continuare evidenţiem o anumită ierarhizare a diferitelor sectoare din ramura industrie în funcţie de rezultatele obţinute corespunzător cu fiecare dintre caracteristicile aflate în studiu. Construim astfel o serie de diagrame coloane ale sectoarelor industriale analizate, raportându-ne la fiecare dintre caracteristici, pe fiecare dintre cei doi ani ( 2000 –2001 ), prin ilustrarea cărora putem distinge anumite sectoare ce ies în evidentă fie prin aspecte economice negative, fie prin aspecte economice pozitive.

Din Diagramele coloană ale caracteristicii „Capital social ” (vezi A.1.a.1, A.1.a.2, A.1.a.3 din Anexa 1) observăm următoarele:

Primele 5 sectoare cu cea mai mare formă agregată de capital social,

- pentru anul 2000, sunt:

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale – cu 40868 miliarde lei

(s2) Industria de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari – cu 15172 miliarde lei

(s19) Industria altor produse din minerale nemetalice – cu 6496 miliarde lei

(s32) Industria mijloacelor de transport rutier – cu 5854 miliarde lei

(s56) Producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii – cu 4668 miliarde lei

- pentru anul 2001, avem deci:

(s3) Producţia, transportul şi distribuirea de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă – cu 53472,119 miliarde lei

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale – cu 29577,695 miliarde lei

(s20) Industria metalurgică – cu 21237,918 miliarde lei

(s32) Industria mijloacelor de transport rutier – cu 9576,208 miliarde lei

(s19) Industria altor produse din minerale nemetalice – cu 8115,985 miliarde lei

Ultimele 5 sectoare, plasate în raport cu această caracteristică

- pentru anul 2000, sunt:

193

(s52) Producţia de aparatură şi instrumente optice şi fotografice – cu 3 miliarde lei

(s54) Fabricarea bijuteriilor şi articolelor similare – cu 2 miliarde lei

(s27) Producţia de acumulatori, baterii şi pile electrice – cu 1 miliarde lei

(s66) Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare – cu 1 miliarde lei

(s73) Fabricarea articolelor pentru sport – cu 1 miliarde lei

- pentru anul 2001, avem:

(s52) Producţia de aparatură şi instrumente optice şi fotografice – cu 2,230 miliarde lei

(s73) Fabricarea articolelor pentru sport – cu 2,230 miliarde lei

(s66) Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare – cu 1,486 miliarde lei

(s27) Producţia de acumulatori, baterii şi pile electrice – cu 0,743 miliarde

Fluctuaţii apărute în decursul anului 2001 faţă de anul 2000, plasează că extreme:

- sectoare ce înregistrează cea mai mare creştere în forma agregată a capitalului social :

(s3) Producţia, transportul şi distribuirea de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă – cu (+) 50924,119 miliarde lei

(s20) Industria metalurgică – cu (+) 6085,918 miliarde lei

(s7) Fabricarea produselor de morărit, a amidonului şi produselor din amidon – cu (+) 5472,07 miliarde lei

(s32) Industria mijloacelor de transport rutier – cu 3722,20 miliarde lei

- sectoare ce înregistrează cele mai mari diminuări în forma agregată a capitalului social :

(s56) Producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii – cu (-) 1660,56 miliarde lei

(s60) Fabricarea produselor lactate – cu (-) 1673,28 miliarde lei

(s49) Construcţii şi reparaţii de aeronave – cu (-) 2895,375 miliarde lei

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale – cu (-) 11290,305 miliarde lei

Observaţii: Unele sectoare din cele mai bine plasate în raport cu forma agregată a capitalului social, includ, printre altele, activitatea unor companii naţionale sau regii autonome prin a căror statut şi activitate se poate garanta riscul plasării unui capital social, subscris pentru statutul de funcţionare a respectivelor unităţi economice, şi astfel poate fi explicată o cifră mare de capital social agregat.

De asemenea, cifre mari de capital social agregat sunt explicabile şi în cadrul sectoarelor cu bunuri destinate unor nevoi primare ( transport, alimentaţie ) ale căror necesitate de satisfacere constantă diminuează din riscurile asumate în conducerea unei afaceri, şi încurajează creşterea capitalurilor sociale ale acţionarilor.

În general, topul sectoarelor bine plasate în raport cu această caracteristică se păstrează, excepţie făcând (s56) care printr-o diminuare valorică a capitalului social agregat pe parcursul anului 2001, previne o stabilizare a pieţei. Legat de sectoarele cu cele mai mici valori agregate de capital social, observăm că obiectul lor de activitate este de a oferi pe de o parte bunuri precum: instrumente optice şi fotografice, bijuterii, articole de sport, care să satisfacă în principiu nevoi mai elevate, sau pe de altă parte bunuri stricte consumului intermediar (metraje prin tricotare sau croşetare, acumulatori, baterii şi pile electrice), ce au finalitate în procesul de producţie.

O valoare mică de capital social imprimă idea unor sectoare subdezvoltate, cauzata fie de tehnologiile depăşite, fie de gradul îngust al cererii de satisfacere a unor nevoi mai elevate, mai ales pentru cetăţenii unei ţări aflate în perioada de tranziţie, precum România.

Observând Diagramele coloană ale caracteristicii„ Investitii realizate”

( vezi A.1.b.1, A.1.b.2, A.1.b.3 din Anexa 1), după valoarea investiţiilor realizate agregată la nivel de sector:

Primele 5 sectoare plasate,

194

- pentru anul 2000, sunt:

(s3) Producţia, transportul şi distribuirea de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă – cu 8756 miliarde lei

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale – cu 7430 miliarde lei

(s4) Gospodărirea resurselor de apă, captarea, tratarea şi distribuirea apei – cu 3409 miliarde lei

(s21) Fabricarea produselor metalice obţinute prin deformare plastică – cu 3164 miliarde lei

(s62) Fabricarea băuturilor – cu 2199 miliarde lei - pentru anul 2001, sunt:

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale – cu 9445,353 miliarde lei

(s3) Producţia, transportul şi distribuirea de energie electrică şi termică, gaze şi apa caldă – cu 8955,390 miliarde lei

(s62) Fabricarea băuturilor – cu 4653,531 miliarde lei

(s20) Industria metalurgică – cu 4057,992 miliarde lei

(s4) Gospodărirea resurselor de apă, captarea, tratarea şi distribuirea apei – cu 3482,527 miliarde lei

Sectoarele prost reprezentate în raport cu această caracteristică sunt în schimb,

- pentru anul 2000:

(s14) Fabricarea pesticidelor şi a altor produse agrochimice – cu 8 miliarde lei

(s52) Producţia de aparatură şi instrumente optice şi fotografice – cu 6 miliarde lei

(s73) Fabricarea articolelor pentru sport – cu 5 miliarde lei

(s27) Producţia de acumulatori, baterii şi pile electrice – cu 2 miliarde lei

(s66) Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare – cu 1 miliarde lei

- pentru anul 2001, sunt:

(s73) Fabricarea articolelor pentru sport – cu 11,152 miliarde lei

(s66) Fabricarea de metraje prin tricotare sau croşetare – cu 5,947 miliarde lei

(s35) Producţia de generatoare de aburi – cu 5,947 miliarde lei

(s54) Fabricarea bijuteriilor şi articolelor similare – cu 5,204 miliarde lei

(s51) Producţia de receptoare şi aparate de înregistrare audio, video – cu 2,230 miliarde lei

Fluctuaţii apărute în decursul anului 2001 faţă de anul 2000, plasează ca extreme,

- sectoare care înregistrează cele mai mari creşteri la investiţiile realizate:

(s62) Fabricarea băuturilor – cu (+) 2454,53 miliarde lei

(s1) Extracţia petrolului şi gazelor naturale – cu (+) 2015,35 miliarde lei

(s11) Finisarea materialelor textile – cu (+) 1600,944 miliarde lei

(s7) Fabricarea produselor de morărit, a amidonului şi produselor din amidon – cu (+) 1550,412 miliarde lei

(s18) Industria de prelucrare a cauciucului şi maselor plastice – cu (+) 998,185 miliarde lei

- sectoare care înregistrează cele mai mari descreşteri la investiţiile realizate:

(s30) Producţia tuburilor electronice şi a altor componente electrice – cu (-) 1251,360 miliarde lei

(s49) Construcţii şi reparaţii de aeronave – cu (-) 976,929 miliarde lei

(s60) Fabricarea produselor lactate – cu (-) 694,929 miliarde lei

(s31) Recuperarea deşeurilor şi a resturilor de materiale reciclabile – cu (-) 480,747 miliarde lei

(s29) Producţia de alte aparate, echipamente şi materiale electrice cu (-) 694,929 miliarde lei

195

Observatii: Aşadar topul sectoarelor cel mai bine plasate are relativ aceeaşi componenţă în decursul celor doi ani. Topul celor mai prost clasate se modifică radical, ceea ce din punct de vedere economic putem spune că aceasta este o tendinţă cât se poate de normală din moment ce mai multe investiţii nu fac decât sa dezvolte productiv, în timp, activitatea economică a sectoarelor defavorizate

4. Bibliografie:

1. ADAMS, A.T, Investment mathematics and statistics, Graham & Bloomfield, D.S.F. 2. ADAMS, A.T., Investment, Graham and Trotman, 1989 3. ALLEN, D.E., Finance, a theoretical introduction, Cambridge University Press, 1983 4. ANDREI, T., Statistica-teorie şi aplicaţii, Editura ALL, Bucureşti, 1995 5. BECKER, G.S., Comportamentul uman, Bucureşti, Editura ALL, 1994 6. BLACK, F., The pricing of commodity contracts, Journal of financial economics, vol.3, pg. 167-

179,1976 1. BOOTH, P.M., Trotman, London Dordrecht-Boston, 1993. 2. CLARK, J.F., Investments Analysis and Management, McGraw-Hill Brook Company, London, 1994 3. MARIN, D., Microeconomie, Bucureşti, Editura ASE, 2000 4. STANCU S., Competiţia pe piaţã şi echilibrul economic, Bucureşti, Editura Economica, 2002 5. STANCU S., Microeconomie-teorie şi teste grilã, Bucureşti, Editura Economica, 2002 6. STANCU, S., Modelarea cibernetică a fenomenelor economice-teorie şi aplicaţii, Editura ASE,

Bucureşti, 2003 7. TIROLE, J., The Theory of Industrial Organization, The MIT Press, Cambridge, Mass., 1988

METODE PRIVIND DECELAREA ŞI CUANTIFICAREA SUBSTANŢELOR INTERZISE ÎN CONSUMUL SUPLIMENTELOR NUTRIŢIONALE DESTINATE SPORTIVILOR DE PERFORMANŢĂ

Prof.univ. dr. Rodica Pamfilie Lect. Univ. Dr. Dorin Popescu

Asist.univ.drd. Lelia Chiru Catedra de Merceologie şi Managementul Calităţii

Proiectul CERES intitulat „Cercetări privind realizarea şi testarea unor suplimente nutriţionale bazate pe ingrediente naturale destinate susţinerii eforturilor maximale la sportivii de performanţă” are ca obiectiv general realizarea unor suplimente nutriţionale destinate sportivilor de performanţă, ca formule susţinătoare de efort bazate pe ingrediente naturale, necontaminate cu substanţe dăunătoare sănătăţii.

Obiectivele etapei a III- a a proiectului, “Elaborarea metodologiilor de decelare şi de cuantificare a substanţelor interzise în consum”, au fost realizate de următorii parteneri: Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi şi Institutul de Chimie Alimentară din Bucureşti. Aceste obiective vizează:

experimentarea metodelor gaz – cromatografice;

experimentarea metodelor de spectroscopie de masa;

experimentarea metodelor biologice;

selectarea si experimentarea metodologiei optime la care se face referire asupra noilor produse realizate;

identificarea riscurilor potenţiale şi a punctelor critice de control;

monitorizarea rezultatelor experimentale.

În general, suplimentele nutriţionale destinate sportivilor au rolul de a menţine o bună stare de sănătate şi de a satisface necesităţile specifice pentru antrenamente şi competiţii ale acestora.

Pornind de la premisa că suplimentele nutriţionale destinate susţinerii unui efort fizic intens al sportivilor trebuie să coreleze principiile generale de nutriţie cu cerinţele specifice formulate de acest tip de activitate apare necesitatea evaluării din punct de vedere calitativ şi cantitativ a acestui tip de alimente nutriţionale.

Aplicarea unor metode specifice de analiză apare ca o necesitate pentru:

► stabilirea compoziţiei globale a acestor produse;

► stabilirea unei formule nutriţionale corecte;

► stabilirea unei raţii care să acopere necesarul energetic şi cerinţele nutriţionale specifice.

Deoarece nutriţia constituie baza furnizării şi reglării energiei organismului uman în toate formele de activitate fizică ale acestuia şi joacă un rol însemnat în optimizarea performanţelor sportivilor, în industria alimentară cuantificarea caracteristicilor de calitate ale produselor fabricate este indispensabilă în aplicarea unui program de control al calităţii şi acest lucru se poate realiza prin examinare senzorială, fizico-chimică şi microbiologică..

Examinarea senzorială. Aceasta presupune aprecierea calităţii senzoriale a produselor alimentare, cu ajutorul unor simţuri verificate în prealabil (văz, gust, miros, auz, pipăit), prin folosirea unor metode şi a unor persoane calificate în acest domeniu, în anumite condiţii, care asigură obiectivitatea, corectitudinea şi posibilitatea de reproducere a rezultatelor.

Pentru controlul psihosenzorial al alimentelor şi suplimentelor nutriţionale sunt utilizate, până în prezent, două noţiuni: organoleptic şi senzorial. În interesul unei uniformizări lingvistice, ar trebui făcută o demarcaţie a celor două formulări, care, în aparenţă, înseamnă acelaşi lucru. În ambele cazuri este vorba de controlul şi aprecierea proprietăţilor senzoriale, care se pot percepe nemijlocit cu ajutorul organelor de simţ.

203

Cu toate acestea, în aprecierea senzorială, un rol hotărâtor îl joacă înclinaţiile personale, prejudecăţile şi alte principii de apreciere, cu influenţe subiective, cum este cazul suplimentelor nutriţionale.

Cercetările cu ajutorul simţurilor cuprind metode fundamentate din punct de vedere fiziologic şi psihologic, care trebuie aplicate astfel încât să se ajungă la rezultate reale, perfect reproductibile, în cadrul unor aprecieri calitative şi cantitative.

Măsurarea obiectivă a calităţii senzoriale a alimentelor reduce efectul erorilor judecăţii umane. Datele furnizate prin analiza senzorială pot sta la baza elaborării deciziilor privind asigurarea controlului de calitate, în diferitele stadii de proiectare şi dezvoltare a produsului.

Rezultatele evaluării senzoriale - ca metodă ştiinţifică de apreciere a proprietăţilor organoleptice ale alimentului - sunt corelate cu datele furnizate de către laboratoare şi obţinute în urma testelor de natură fizico-chimică şi microbiologică.

Analiza fizico-chimică. Unele caracteristici fizice şi chimice sunt lesne de determinat, altele sunt ascunse şi mai greu de evidenţiat. Cunoaşterea acestor caracteristici de calitate şi familiarizarea cu metodele şi instrumentele de măsurare standardizate sunt vitale pentru controlul calităţii produselor alimentare nutriţionale.

Caracteristicile de calitate intrinseci ale suplimentelor nutriţionale necesită instrumente de măsurare de precizie, standardizate.

Atât producătorul, cât şi comerciantul de produse alimentare trebuie să înţeleagă care sunt caracteristicile produsului considerate tipice pentru satisfacerea consumatorului, ale diferitelor segmente de consumatori, cum este cazul sportivilor. De asemenea, ei trebuie să stăpânească bine metodele pentru identificarea şi măsurarea acestor caracteristici.

Prezenţa unor substanţe nedorite sau interzise în suplimentele nutriţionale le face nesigure şi, mai ales, periculoase pentru sportivi. De asemenea, substanţele toxice prezente în produs reduc gradul de securitate şi igienă al acestora. Prezenţa acestor substanţe nu este întotdeauna uşor de detectat, fără să se apeleze la teste şi analize fizico-chimice de laborator. Totodată, aceste teste necesită analişti bine pregătiţi şi calificaţi, de cele mai multe ori un echipament sofisticat şi laboratoare acreditate.

Determinările fizice măsoară anumite proprietăţi de natură fizică ale alimentelor cum ar fi: culoarea, volumul, temperatura, lungimea, reţinerea apei, textura, rezistenţa la tracţiune, densitatea specifică, densitatea relativă etc.

Aspectul. Dimensiunile şi forma produselor alimentare, ca şi defectele şi culoarea sunt factori legaţi de aspectul acestora, factori care au o mare influenţă asupra primei impresii a consumatorului. Consideraţiile care ţin de aspect îşi au, de asemenea, utilitatea lor în materie de calibrare şi clasare, deci contribuie la asigurarea unifomităţii şi facilitează operaţiunile de cumpărare şi de vânzare. În timpul prelucrării, calibrarea permite reducerea etapelor succesive ale fabricaţiei şi ameliorează calitatea produsului final.

Culoarea. Este un factor de calitate care joacă un rol important în ceea ce numim aspectul produsului. Pe de altă parte, culoarea este de multe ori legată de diferitele transformări, dorite sau nu, pe care le suferă alimentele în timpul prelucrării, depozitării, transportului sau în caz de alterare. Culoarea este o caracteristică a luminii care se poate măsura în unităţi de intensitate şi de lungime de undă.

Analizele fizice utilizate, în general, pentru măsurarea culorii fac apel la spectrofotometrie şi la sistemul Munsell, acest al doilea sistem fiind folosit pe scară mai largă din raţiuni de simplitate şi de costuri.

Volumul produselor se poate determina prin mai multe modalităţi. Una dintre acestea constă în măsurarea suprafeţei ocupate de către un produs cu ajutorul unui planimetru.

Textura. Progresele tehnologice au permis specialiştilor cuantificarea proprietăţilor de textură a alimentelor cu ajutorul texturometrului (dispozitiv alcătuit din părţi mobile care simulează mişcarea dinţilor în timpul masticaţiei, permiţând astfel obţinerea de informaţii privind duritatea, consistenţa, elasticitatea, frăgezimea etc.).

Vâscozitatea unui lichid (de exemplu, uleiul) poate fi măsurată cu ajutorul viscozimetrului (determinând viteza de cădere a unei sfere de metal într-un lichid). Consistenţa se măsoară la viteza de curgere a alimentului lichid.

Specificaţia durităţii este diferită de la un produs la altul, drept pentru care există aparate speciale: penetrometre, de exemplu, utilizate pentru carne sau extensiometre care măsoară rezistenţa la rupere a

204

produselor de patiserie, a biscuiţilor, etc.

Determinarea masei specifice pentru suplimentele nutriţionale interesează în principal produsele lichide. Picnometrele, hidrometrele, lactodensimetrele, alcoolmetrele, zaharometrele sunt instrumente ce se întrebuinţează frecvent în cazul acestei determinări.

În tabelul nr. 1 se demonstrează multitudinea de metode de analiză fizică existente, destinate diferitelor produse alimentare.

Metode fizice utilizate pentru diferite tipuri de produse alimentare

Tabelul 1 Nr. crt.

Denumirea metodei/ aparatului Descriere Destinaţie

1. Tenderometrul

Măsoară forţa necesară pentru a penetra în totalitate în eşantion sau pentru a-l reduce prin zdrobire la o dimensiune specifică

Consistenţa fructelor şi legumelor, gradul de maturitate, coacere, folosite în suplimentele nutriţionale

2. Sistem Munsell Măsoară tenta, luminozitatea şi saturaţia culorii unui eşantion în raport cu un etalon

Culoarea la majoritatea alimentelor, pentru starea fiziologică de maturare, gradul de prospeţime

3. Balanţa Westphal Aparat funcţionând conform principiului luiArhimede

Masa specifică a legumelor pentru încercarea maturităţii, naturaleţii, falsificărilor etc.

4. Încercarea cu penetratorul Măsurarea la penetrare a unui produs cu un poanson în timpul unui interval de timp dat

Consistenţa cărnii frăgezimea acesteia, stabilirea gradului de coacere a a fructelor etc.

5. Micrometrul

Permite măsurarea dimensiunilor cu mareexactitate

Dimensiunile diferitelor legume şi fructe

6. Consistometrul Bostwick Măsoară curgerea unui produs alimentar

fluid într-un interval de timp dat

Consistenţa sucurilor de legume şi fructe, a siropurilor

7. Vacuometrul Măsoară vidul în produsele conservate, înmilimetri de mercur

Produse sterilizate sau produse ambalate sub vid

8. Balanţa Mettler

Cântărirea produselor alimentare cu precizie de patru zecimale, în grame

Pentru toate analizele chimice de laborator ale suplimentelor nutriţionale

Sursa: după “Le controle de la qualite dans l’industrie alimentaire”, CCI, CNUCED/ GATT, Geneva, 1991 Natura şi cantitatea substanţelor chimice prezente într-un aliment beneficiază de posibilitatea

determinării lor prin analize chimice. Metodele utilizate de către industria alimentară îşi pot găsi următoarea utilitate: elaborarea şi aplicarea normelor de identitate şi de puritate; identificarea anumitor substanţe din alimente; constatarea modificărilor suferite de produse în timpul depozitării; studiul ameliorării sau controlul calităţii alimentelor brute sau prelucrate; determinarea valorii nutritive a alimentelor în scopuri ştiinţifice, dietetice sau pentru etichetare.

Aciditatea activă. Se determină prin măsurarea pH-lui, prin metode colorimetrice şi electrometrice. Metodele pentru determinarea acidităţii utilizează indicatori ca: hârtie de turnesol, albastru de metil, metilorange, roşu de fenol şi fenolftaleina. Metodele electrometrice sunt în mod curent folosite pentru alimentele extrem de colorate. Se cufundă doi electrozi într-o soluţie ce antrenează o forţă electro-motrice proporţională cu pH-ul soluţiei; pH-metrele funcţionează conform acestui principiu. Aciditatea activă se determină şi cu hârtie indicatoare de pH.

Refractometrele sunt instrumente care măsoară indicele de refracţie, considerat drept constantă pentru o substanţă pură în condiţii specifice de temperatură şi presiune. Refractometrul de mână este un instrument indispensabil în activitatea de control al calităţii produselor alimentare îmbogăţite cu nutrienţi, pentru dozarea substanţelor solide solubile (în general zahăr) la juice-uri de fructe, piureuri, siropuri etc.

Tot cu participarea luminii, ca şi în cazul refractometriei, dar de data aceasta a luminii polarizate, există şi polarimetrele folosite în determinări similare, cu deosebirea că se aplică numai în cazul substanţelor optic active.

Colorimetrele servesc la determinarea conţinutului de azot, de fosfor, de plumb, de aluminiu, de vanilie sau de zahăr.

205

Spectrometrele prezintă interes din punct de vedere al ariei largi de utilizare (se aplică atât soluţiilor colorate, cât şi substanţelor opace sau transparente), aceste aparate au utilităţi diverse: dozarea nitriţilor reziduali în produse uscate, a concentraţiei de sare din alimente sau a cantităţilor de acid ascorbic sau de caroten din anumite produse alimentare.

Colorimetria şi spectrometria sunt folosite în general în probleme de dozare: a metalelor grele, a proteinelor, a vitaminelor, a conservanţilor, a pesticidelor şi de identificare şi determinare a unor compuşi diferiţi rezultaţi din timpul proceselor tehnologice sau din timpul depozitării.

Proprietatea unor constituenţi ai produselor alimentare în stare lichidă de a difuza şi de a absorbi

lumina stă la baza determinărilor nefelometrice şi turbidimetrice, cu condiţia ca acestea să fie sub formă de suspensii insolubile şi particulele să aibă aceeaşi mărime şi să fie stabile. Se folosesc la aprecieri ale limpidităţii, ale conţinutului de impurităţi din apa industrială sau potabilă, la controlul înmulţirii bacteriilor.

O metodă fizico-chimică la care se apelează tot mai des este analiza fluorescentă. Astfel, în cazul determinărilor calitative, carnea şi extractele din carne capătă proprietăţi fluorescente în funcţie de specia animalului de la care provin. De exemplu, ţesutul muscular proaspăt de la bovine este de culoare roşu închis, catifelat; la ovine, cafeniu închis; la porcine, cafeniu deschis.

Gradul de prospeţime se poate determina prin metoda fluorescenţei, produsul având o fluorescenţă diferită în funcţie de acesta. Pe măsura păstrării, unele materii prime din care se pot realiza suplimentele nutriţionale îşi schimbă fluorescenţa (produsele cerealiere, fructele şi legumele). O altă aplicare a acestei metode este determinarea cantitativă a vitaminei E, a proteinelor. Fotometria cu flacără este în mod curent folosită la dozarea potasiului (K) şi a sodiului (Na).

Conductometria este folosită pentru determinarea punctului de echivalenţă într-o reacţie chimică, mai ales când nu se poate observa vizual (prin schimbarea culorii) şi pentru stabilirea procentului de cenuşă dintr-un produs (industria zahărului).

Cromatografia pe hârtie este utilizată pentru determinarea substanţelor complexe cum sunt: aminoacizii, acizi organici, vitamine, glucide, substanţe de adaos, precum şi în identificarea falsificărilor, ca şi cromatografia în fază gazoasă, care se aplică în analizele de aromă şi gust, în determinările de pesticide, sunt alte metode de natură fizico-chimică care îşi aduc contribuţia (alături de metodele enumerate anterior) la evaluarea calităţii produselor alimentare, în scopul controlului sau asigurării acesteia la nivelul producţiei, depozitării, transportului sau comercializării.

Prezenţa materiilor străine în suplimentele nutriţionale finite, considerate a fi periculoase sau nu, dovedeşte mediocritatea controlului calităţii acestora. Corpurile străine care se regăsesc în acestea şi care constau în fire de păr de la rozătoare, particule metalice, aşchii, particule de funingine, de nisip ş.a. sunt indicii ale unei contaminări alimentare grave sau nu, ale cărei surse trebuie imediat identificate şi suprimate. În asemenea cazuri, procedurile de control trebuie să vizeze studierea contaminării materiilor prime înainte de a sosi la agentul economic, în timpul tuturor etapelor filierei prelucrării şi până ce produsul este vândut la utilizatorii finali (sportivi).

Analiza microbiologică. Microbiologia materiilor prime principale are o influenţă deloc neglijabilă asupra calităţii produsului finit. Aspectele microbiologice ale determinării calităţii nu se rezumă doar la detectarea contaminanţilor prezenţi în alimente, ci şi la evidenţierea unor proprietăţi ale materiilor prime care pot afecta, în mod direct, un procedeu de fabricaţie sau calitatea unui produs.

Drojdiile, mucegaiurile, bacteriile, considerate a fi contaminanţi ai produselor alimentare dificil de decelat, necesită examene microbiologice pentru a le recunoaşte şi a le defini, încărcătura microbiologică putând antrena deteriorări ale produsului finit, uneori cu efecte grave asupra sănătăţii sportivilor.

Un număr excesiv de micelii de mucegaiuri în fructele şi legumele destinate concentrării, conservării sau congelării conduce la o calitate inferioară, care se va regăsi în produsul finit. Prezenţa unui număr mare de microorganisme termorezistente în laptele crud riscă să ducă la un lapte pasteurizat care nu va fi conform cu normele bacteriene. Cunoscându-se că alte materii prime ca sarea, zahărul, amidonul, condimentele pot contribui la încărcarea microbiană totală, se va proceda la examinarea acestora pentru a verifica încadrarea în specificaţiile relative la numărul maxim admisibil de microorganisme.

În firmele producătoare de suplimente nutriţionale, examenele bacteriologice în laboratoare sunt practici curente. Calitatea materiei prime, a echipamentului şi a materialelor de ambalat este sistematic inspectată – conferind siguranţă în consum.

În consecinţă, este importantă cunoaşterea precisă şi completă a tuturor prescripţiilor relative la asigurarea securităţii alimentelor, în cadrul unui program de ameliorare a calităţii produselor, personalul

206

întreprinderii ştiind exact ce trebuie să facă şi cui să se adreseze pentru atingerea acestui obiectiv. Examenele microbiologice dau recensămintele microbiologice definite ca numărul de microorganisme

viabile dintr-un eşantion dat. Standardele naţionale, de firmă şi profesionale fixează criteriile microbiologice pentru o serie de produse alimentare, cum ar fi: număr total de spori termofili, spori termofili anaerobi, număr de spori în caz de alterare fără bombaj, bacterii producătoare de hidrogen sulfurat, bacterii coliforme la 1g, Escherichia coli la 1g. Printre alte verificări microbiologice putem aminti: încercarea de reducere cu albastru de metil pentru cercetarea bacteriilor coliforme în analiza pasteurizării laptelui; verificarea drojdiilor şi mucegaiurilor din băuturi îmbuteliate, ouă, alimente fermentate, zahăr şi siropuri; recensământul microscopic al fragmentelor de mucegaiuri din fructe congelate, tomate, fructe conservate; numărul sporilor de bacterii mezofile din făinuri şi zahăr; cercetarea sporilor de bacterii mezofile şi anaerobe de putrefacţie din laptele praf, condimente, amidon, zahăr şi alţi edulcoranţi.

Multiplicarea factorilor care agresează inocuitatea produselor alimentare implică extinderea ariei de investigaţie a metodologiei de analiză care se dezvoltă în prezent, utilizarea unor metode analitice şi fizico-chimice moderne, fiabile, de mare precizie, susceptibile de a fi folosite în condiţii de obiectivitate, dar şi "sofisticate" din punctul de vedere al necesarului de personal tehnic calificat, de laboratoare dotate cu aparatură şi instrumentar tehnologic avansat.

Organizaţia Internaţională a Standardizării, ca federaţie mondială a organismelor naţionale care se ocupă de standardizare, publică metodele internaţionale de analiză aprobate de către membrii săi, în vederea asigurării calităţii produselor alimentare.

Metodele adoptate de către Comisia Codex Alimentarius, în urma activităţii Comitetului Codex pentru metode de analiză şi eşantionare, iau în considerare recomandările ISO şi altele dezvoltate de către Asociaţia Chimiştilor Analişti Oficiali (AOAC), Uniunea Internaţională a Chimiştilor din Chimia Pură şi Aplicată (IUPAC), metodele incluse în Manualul Analitic al Pesticidelor din Statele Unite, a celor aparţinând Comisiei Internaţionale a Specificaţiilor Microbiologice pentru Alimente (ICMSF).

Organizaţiile de standardizare naţionale (AFNOR, de exemplu, în Franţa), având ca scop coordonarea acestei activităţi la nivel naţional, publică colecţii de norme care, în general, sunt constituite în cea mai mare parte din standarde de metodă.

Standardele de metode de analiză ale ţărilor comunitare nu pot fi adoptate la scară europeană decât în cazul în care metoda respectă condiţiile stabilite prin Directiva 85/591. Aceasta precizează, în particular, că metodele standardizate trebuie - în perspectiva adoptării lor - să fie verificate prin încercări inter-laboratoare care să permită măsurarea repetabilităţii şi reproductibilităţii lor .

Deşi considerată o activitate de lungă durată şi costisitoare, totuşi, în urma înfiinţării Comitetului tehnic "Metode de analiză a produselor alimentare - aspecte orizontale" din cadrul CEN, activitatea europeană de standardizare a metodelor de analiză a fost puternic impulsionată. Pe de altă parte, Comisia Comunităţilor europene a creat în domeniul veterinar un cadru în care laboratoare de referinţă naţionale vor fi desemnate, bazându-se pe laboratoare de referinţă naţionale, să organizeze elaborarea şi validarea metodelor de referinţă pentru cercetarea reziduurilor de pesticide, medicamentelor, metalelor grele.

Asigurarea securităţii suplimentelor nutriţionale se poate realiza şi printr-o serie de tipuri de intervenţii directe, precum controlul calităţii acestora, dar şi indirecte, ca măsuri de protecţie a mediului şi educaţia consumatorului.

Comitetul mixt FAO/OMS a considerat că toate aceste intervenţii sunt importante, recomandând ca mijloacele necesare punerii lor în aplicare să fie dezvoltate şi susţinute.

Creşterea îngrijorării publice privind contaminarea alimentelor cu poluanţi microbiologici, chimici şi radioactivi a determinat organizaţiile oficiale de sănătate publică şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii să apeleze la intensificarea acţiunilor de prevenire şi control al efectelor acesteia.

Un instrument cheie în acest sens îl constituie aplicarea sistemului HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point) în producţia şi comercializarea suplimentelor nutriţionale.

Apariţia conceptului HACCP a fost favorizată de progresele uriaşe înregistrate în ştiinţa şi tehnica din ultimele decenii, sistemul fiind pus la punct pentru prima dată în 1959 de către compania Pillsbury, în proiectele sale de cercetare şi realizare a produselor alimentare destinate programelor spaţiale americane.

Metoda HACCP a fost prezentată în public la Conferinţa Naţională pentru Protecţia Alimentelor din 1971, fiind ulterior adoptată de către FDA (Food and Drugs Administration) pentru inspecţia întreprinderilor din industria alimentară civilă. Comisia Codex Alimentarius încurajează implementarea metodei HACCP la nivelul agenţilor economici şi reglementarea acesteia printr-un cadru legislativ adecvat în statele membre. În acest sens, legislaţia recentă a Uniunii Europene recomandă aplicarea sistemelor de management al calităţii bazate pe HACCP.

207

Pe măsura evoluţiei sale, acest sistem şi-a dovedit rolul important în obţinerea şi comercializarea unor alimente sigure pentru sănătatea umană şi poate fi aplicat cu succes şi suplimentelor nutriţionale destinate sportivilor de performanţă, afirmându-şi valenţele practice în asigurarea inocuităţii acestora.

Bibliografie

1. DIMA, D.; PAMFILIE, R.; PROCOPIE, R, PĂUNESCU, C., Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de export – import, Bucureşti, Editura ASE, 2004;

2. DIMA, D.; PAMFILIE, R.; PROCOPIE, R., Mărfurile alimentare în comerţul internaţional” Bucureşti, Editura Economică, 2001;

3. MEISELMAN, L.H., Affective Methods, , Enciclopedia of Food Science, Food Technology and Nutrition, Vol. 3, 1944-1948, London, Academic Press, 1993

4. ROTARU, G.; MORARU, C., Analiza riscurilor. Punctele critice de control, Galaţi, Editura Academica, 1997

5. xxx - Aplicarea sistemului internaţional HACCP în circuitul alimentelor, Caiet informativ, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, Bucureşti, 1995

6. xxx - General Principles of Food Hygiene, Codex Alimentarius, 1997

7. xxx - Food for export manuals of food quality control, FAO Food and Nutrition Paper, Rome, 1990

8. xxx - Ordin nr. 282/11.05.2001 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele nutritive, M.O. nr. 322 din 15 iunie 2001, Partea I;

9. xxx - Ordin nr. 528/31.07.2001 privind producţia, importul şi comercializarea unor produse din categoria nutrienţi şi/sau suplimente alimentare;

10. xxx - Ordinul MSF nr. 282/11.05.2001 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele nutritive;

DEZVOLTAREA IMM-URILOR IN COMUNITATILE RURALE

Prof. univ. dr. Mihai Pricop, Academia de Studii Economice Bucureşti

Scurta prezentare a proiectului Proiectul CERES 3PP1/30.10.2003 „Dezvoltarea IMM-urilor in comunitatile rurale”, desfasurat pe

perioada a trei ani (2003-2005) este rezultatul colaborarii unor specialisti din patru institutii de prestigiu: Academia de Studii Economice Bucuresti, in calitate de coordonator, Institutul de Economie Agrara, Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania si Institutul Manager.

In anul 2004 s-au desfasurat trei etape din cele cinci ale acestui proiect, dupa cum urmeaza: Etapa II: „Elaborarea masurilor necesare pentru dezvoltarea IMM-urilor in comunitatile rurale”

Perioada acoperită: 10.12.2003 – 31.03.2004 Participanti in aceasta etapa: Academia de Studii Economice si Institutul de Economie Agrara Obiectiv specific: Identificarea masurilor necesare pentru dezvoltarea IMMurilor in comunitatile

rurale Aceasta etapa a presupus urmatoarele activitati:

1. Identificarea masurilor necesare pentru dezvoltarea IMMurilor in comunitatile rurale 2. Identificarea factorilor ce influenteaza crearea, functionalitatea si performantele IMMurilor in mediul

rural din Romania 3. principalelor elemente manageriale ce genereaza performante in IMMurile din mediul rural 4. Stabilirea principalelor caracteristici ale reformei economice in Romania care vizeaza sectorul

IMMurilor din mediul rural

În cadrul primei activităţi au fost identificate 18 măsuri care permit dezvoltarea I.M.M.-urilor în mediul rural, care vor trebui să fie promovate prin iniţierea unei companii în mass-media.

Factorii care influenţează crearea, funcţionalitatea şi performanţa I.M.M.-urilor în mediul rural din România au fost analizaţi atât pe domenii: financiar-monetar, bancar, fiscal, comercial-marketing, tehnic-inovaţional, educaţional, managerial, informaţional–comunicaţional, instituţional-administrativ, legislativ, cultural, cât şi în funcţie de caracterul restrictiv sau favorabil dezvoltării I.M.M.-urilor.

A treia activitate a constat în analiza elementelor manageriale care generează performanţe în I.M.M.-urile din mediul rural şi anume: aprovizionarea, organizarea, colaborarea, antrenarea şi control-evaluarea care au fost detaliat prezentate în funcţie de particularităţile mediului rural.

Ultima activitate componentă a acestei etape a identificat şi analizat politicile de susţinere a dezvoltării I.M.M.-urilor în România, programele de dezvoltare a I.M.M.-urilor în mediul rural, configurând cadrul reformei economice în România care vizează sectorul I.M.M.-urilor din mediul rural.

Toate obiectivele planificate pentru această etapă au fost îndeplinite. Studiul a fost transmis Agenţiei Naţionale a I.M.M.-urilor. Etapa III „Elaborarea unei strategii privind crearea de microintreprinderi si IMMuri in mediul

rural, integrata in strategia nationala de dezvoltare”. Perioada acoperită: 31.03.2004 – 30.05.2004 Participanti in aceasta etapa: Academia de Studii Economice

Obiectiv specific: Elaborarea măsurilor necesare pentru dezvoltarea I.M.M.-urilor în comunităţile rurale

Aceasta etapa a presupus urmatoarele activitati: 1. Analiza si evaluarea informatiilor existente cu privire la politicile publice de dezvoltare a IMMurilor in

mediul rural, precum si a datelor si informatiilor rezultate din etapele anterioare ale prezentei cercetari

2. Redactarea si difuzarea unui document de enuntare si evaluare a optiunilor strategice 3. Redactarea unui document de strategie

În cadrul primei activităţi s-a realizat o analiza SWOT. Factorii care influenţează crearea,

funcţionalitatea şi performanţa I.M.M.-urilor în mediul rural din România au fost analizaţi atât pe domenii: financiar-monetar, bancar, fiscal, comercial-marketing, tehnic-inovaţional, educaţional, managerial,

214

informaţional–comunicaţional, instituţional-administrativ, legislativ, cultural, cât şi în funcţie de caracterul restrictiv sau favorabil dezvoltării I.M.M.-urilor.

A doua activitate s-a concentrat pe modalitatile practice de realizare a scopului etapei, cresterea numarului de IMMuri in comunitatile rurale, reliefandu-se o serie de actiuni in cadrul fiecarei modalitati strategice.

A treia activitate a constat în realizarea unei strategii cat mai realiste vizand crearea de microintreprinderi si IMMuri in mediul rural, punandu-se accentul pe combinarea unor obiective riguroase, a unor modalitati de actiuni realiste, luand in considerare si eventualele surse de finantare.

Ultima activitate componentă a sintetizat principalele elemente avute in vedere atat la fundamentarea, cat si la elaborarea strategiei.

Toate obiectivele planificate pentru această etapă au fost îndeplinite. Rezultatele obţinute s-au materializat în elaborarea şi diseminarea studiului privind elaborarea

măsurilor necesare pentru dezvoltarea I.M.M.-urilor în comunităţile rurale. Studiul a fost transmis Agenţiei Naţionale a I.M.M.-urilor. Etapa III: „Identificarea căilor de creare de sisteme de tip „cluster” între marile întreprinderi şi

IMMuri”. Perioada acoperită: 31.05.2004 – 30.09.2004 Participanti in aceasta etapa: Academia de Studii Economice si Institutul Manager Obiectivul specific: Identificarea căilor de creare de sisteme de tip „cluster” între marile

întreprinderi şi IMMuri Principalele activităţi efectuate de către echipa de proiect care au contribuit la atingerea obiectivelor

planificate sunt următoarele: 1. Studiu comparativ privind sistemele de tip „cluster” intre marile intreprinderi si IMMuri existente in

Uniunea Europeana 2. Elaborarea de ghiduri, metodologii si planuri privind crearea sistemelor de tip „cluster” intre marile

intreprinderi si IMMuri 3. Prefigurarea unor puncte de vedere pentru realizarea reformei economice in Romania in domeniul

IMMurilor, in conditiile integrarii in Uniunea Europeana

În cadrul primei activităţi s-a realizat un studiu comparativ privind sistemele de tip „cluster” intre marile intreprinderi si IMMuri existente in Uniunea Europeana. De asemenea, s-a avut in vedere si situatia din Statele Unite, una clusterul din New York este un exemplu de organizare eficienta.

A doua activitate s-a concentrat pe elaborarea unui ghid si a unei metodologii privind crearea sistemelor de tip „cluster” intre marile intreprinderi si IMMuri in Romania, pe baza unor modele si ghiduri din literatura de specialitate internationala, avand in vedere ca in Romania nu au fost eleborate pana acum asemenea cercetari.

A treia activitate a constat în prefigurarea unor puncte de vedere pentru realizarea reformei economice in Romania in domeniul IMM-urilor, in conditiile integrarii in Uniunea Europeana, luand in considerare tocmai analizele realizate in precedenetele doua activitati..

Toate obiectivele planificate pentru această etapă au fost îndeplinite. Rezultatele obţinute s-au materializat în elaborarea şi diseminarea studiului privind identificarea căilor

de creare de sisteme de tip „cluster” între marile întreprinderi şi IMMuri.. Studiul a fost transmis Agenţiei Naţionale a I.M.M.-urilor.

MODALITĂŢI DE ANALIZĂ A COMUNITĂŢILOR LOCALE. STUDIU DE CAZ PENTRU REGIUNEA BUCUREŞTI- ILFOV1

Prof. dr. Mihai Roman, Dr. Sorin Mitulescu, Prof. dr. Dumitru Marin,

Prof. dr. Vergil Voineagu, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugen Ţigănescu, Conf. Dr. Monica Roman, Asist. Drd. Anamaria Aldea, Asist. Drd. Ramona PĂUN

1. Introducere

Literatura de reliefează variabilitatea tipurilor de condiţionări ale procesului antreprenorial2:

incertitudinea informaţională şi legislativă a mediului economic, precaritatea resurselor informaţionale, instituţionale, constelaţia capitalurilor (economic, cultural, social) ale indivizilor, orientarea ideologică favorabilă sau defavorabilă reformelor şi transformărilor economice3.

Conform cercetărilor din domeniu4, distincţia fundamentală rezidă în calitatea capitalului educaţional şi tehnologic deţinut, în calitatea experienţei/abilităţilor manageriale de care dispun aceştia, în varietatea capitalului relaţional care poate fi accesat în scopul mobilizării resurselor financiare, informaţionale sau al accesului la clienţii instituţionali-surse importante de profit. Un rol determinant îl au însă şi percepţia antreprenorilor referitoare la disponibilitatea şi funcţionalitatea creditelor şi de percepţia atributelor mediului de afaceri românesc: corupţia şi raritatea creditelor, înalta competiţie pe piaţă, raritatea clienţilor fiind atribute percepute ca influenţe negative asupra performanţei economice.

Autoarea unui studiu recent 5 constata că în condiţii de migratie secundara sau tertiara (concepte apartinand lui S. Dumitru), oamenii îşi schimba comportamentul de consum şi încep să investeasca, iniţiind afaceri. Ipoteza autoarei este că migraţia conduce la acumularea de diferite tipuri de capital (cultural, economic, social) şi, prin aceasta, conduce la dezvoltare şi schimbare comunitară.

Analiza dezvoltarii activitatilor antreprenoriale la nivel comunitar încearca să verifice ipoteza conform careia migrantii investesc banii castigati in strainatate in activitati producatoare de venit si care ofera noi locuri de munca in sat. In câteva dintre interviurile realizate în comunităţi locale autoarea încearcă să verifice ipoteza sa conform căreia migranţi investesc banii câştigaţi în străinătate în activităţi producătoare de venit şi care oferă noi locuri de muncă în sat. Din cele cîteva exemple de asemenea comportamente se exemplifică modul în care se materializează schimbarea comunitară, ca urmare a unor comportamente care, la nivel manifest, au consecinţe numai pentru individ, dar care latent duc la redefinirea comunitaţii ca urmare a migraţiei. Una dintre concluziile analizei este că faţă de amplificarea fenomenului migraţiei, statul ar trebui să-i incurajeze pe cei care revin să-şi investească economiile într-un mediu sigur. Politicile economice ar trebui să orienteze banii câştigaţi de migrant în strainatate către investiţii. Baza unor astfel de politici ar consta în asigurarea unei infrastructuri – drumuri, mijloace de comunicare, irigaţii, educaţie – şi a unor servicii publice care să încurajeze investiţiile. Sunt citaţi autorii unei lucrări apărute în 1999 în Marea Britanie6 conform careia « dacă politicile şi investiţiile publice încurajeaza productia locala, oferta se poate extinde şi raspunde cererii de bunuri şi servicii care este în creştere datorită banilor primiţi din străinătate şi, prin intermediul iniţierii de afaceri, în timp se va ajunge şi la mai multe locuri de muncă».

Ipoteze privind manifestarea liberei iniţiative în sistemul românesc actual a) Distorsiuni ale pieţei economice româneşti Caracteristica esenţială a tranziţiei româneşti de după evenimentul hotărâtor din 1989 este criza

structurală şi prelungită, care afectează nu doar economia naţională, ci toate laturile existenţei materiale şi spirituale ale societăţii. Întreţinerea şi prelungirea stării de criză este datorată în mare parte distorsiunilor pieţei româneşti actuale şi caracterului hibrid al economiei româneşti. Astfel, dacă piaţa mărfurilor a cunoscut câteva progrese, piaţa salariilor în schimb este încă închisă şi întreţinută artificial. În acelaşi timp, proliferarea

1 Studiul se înscrie în cadrul proiectului de cercetare Tinerii şi activitatea economică, Proiect Prioritar PP12/11.12.2002, faza a IV-a. 2 Max Weber, 1978(1922), Economi’z and societz. An outline of interpretative sociology, pag. 91 3 Max Weber, op. cit., pag. 85 4 Monica Ungureanu, 2004, Antreprenoriatul în domeniul interfoniei, constelaţia capitalurilor individuale 5 Ruxandra Ciobanu, Migratia internationala si schimbarea comunitara ca strategie de viata, Sociologie Romaneasca, nr

2 / 2004 6 Massey, Douglas, S., Arango si altii, Worlds in Motion: Understanding International Migration at the End of the Millenium, Oxford:

Clarendon, 1999

218

corupţiei şi a monopolurilor economice, sub oblăduirea CLIENTELISMULUI ADMINISTRATIV, sugrumă practic economia liberă. Întrucât îi lipsesc piesele fundamentale, „aceasta nu poate funcţiona şi nu poate produce decât efecte de polarizare socială care îi sunt specifice, dar nu şi performanţele economice de care s-a dovedit în stare”7. Aceste disfuncţionalităţi se datorează atât unor factori obiectivi (moştenirea unei economii energofage, fragilitatea instituţională şi criza de autoritate specifice tranziţiei), cât şi a unor factori predominant subiectivi: grupuri interesate în amânarea reformelor şi prelungirea crizei. De aici rezultă imaginea generală a economiei româneşti şi a mediului de afaceri insuficient stimulativ, datorat prezenţei unor factori precum8: cadru legislativ instabil cu legi fluctuante şi sistem juridic greoi, sursă de nesiguranţă în afaceri; birocraţie administrativă masivă, complicată şi costisitoare; fiscalitate sufocantă, fiind una din cauzele principale ale falimentării firmelor; blocaje bancare; înflorirea fără precedent a corupţiei şi a practicilor frauduloase la aproape toate nivelurile; lipsa de fermitate a statului în promovarea reformelor sănătoase pe criteriul eficienţei etc.

b) Câteva ipoteze privind specificul întreprinzătorului economic autohton Această situaţie delicată a economiei româneşti nu avea cum să nu se repercuteze negativ asupra

întreprinzătorului român şi asupra liberei iniţiative în general. Un studiu comparativ internaţional9 atestă două mari diferenţe ale întreprinzătorului român faţă de omologul său vest-european:

i) În Europa de vest, întreprinzătorii se recrutează de regulă din familii cu veche tradiţie în meşteşuguri

sau în practica antreprenorială. Datorită faptului că în România, tradiţia meşteşugăritului şi a asociaţiilor profesionale s-a întrerupt dramatic o dată cu regimul comunist, şansa unui meseriaş astăzi de a-şi construi propria afacere este extrem de scăzută. Predomină în schimb întreprinzătorii cu studii superioare, dintre care, cei mai mulţi sunt de vârstă medie şi au avut în regimul comunist funcţii de răspundere în marile întreprinderi de stat sau în aparatul birocratic-administrativ.

ii) În al doilea rând, se remarcă o diferenţă de atitudini, valori şi aşteptări din partea întreprinzătorilor

occidentali pe de o parte şi cei români pe de altă parte: - mentalitatea ÎNTREPRINZĂTORILOR occidentalilor ( î o ) este aceea de asociere, pe câtă vreme

ÎNTREPRINZĂTORII românii ( î. R ) sunt individualişti; - ( î o ) percep concurenţa ca pe ceva sănătos, în timp ce ( î. R ) o privesc ca pe un obstacol în calea

dezvoltării lor, de unde rezultă şi spiritul dezagregativ, conflictual ce predomină în ţara noastră; - ( î o ) sunt înclinaţi spre producţie, având competenţe manuale şi tehnice superioare, în timp ce ( î. R

) au o vocaţie mai puternică spre comerţ şi activităţi speculative; - ( î o ) preferă afacerile solide şi de durată, în timp ce ( î. R ) se orientează mai degrabă spre activităţi

economice pasagere, speculative, cu caracter aventurier; - ( î o ) au o înclinaţie spre legalitate, în timp ce românii preferă afacerile la limita legii sau ilegale,

creând inegalităţi de şansă între firmele care plătesc taxe şi cele din zona economiei subterane, dintre firmele independente şi cele „de stat”;

- ( î o ) sunt mai degrabă independenţi faţă de tendinţa maximizatoare a statului, pe câtă vreme firmele româneşti sunt mai degrabă concepute să orbiteze în jurul companiilor de stat (practica „firmelor căpuşă”), prin mijlocirea cărora patrimoniul de stat să se scurgă în mâinile particularilor;

- în fine, ( î o) sunt înclinaţi spre relaţii impersonale, în timp ce ( î. R ) au dezvoltat un „capitalism clientelar”, în care primează interesele parohiale ale grupurilor de interese; reflexul economiei socialiste de clan10.

Diagnosticul mediului de afaceri românesc actual este grav: „În România, la ora de faţă, avem de-a face cu o economie închisă a cărei funcţionare este dependentă de alianţa de interese dintre aparatul de stat şi o categorie exclusivistă de patroni”11.

2. Obiectivele şi metodologia cercetării

Concepută ca un studiu atât cantitativ, cât şi calitativ, cu o metodologie in consecinţă - sondaj pe tinerii între 18 şi 30 ani, reprezentativ la nivel naţional în prima etapă şi continuată în faza actuală cu studii

7 Ilie Şerbănescu, România sub tirania cifrelor mici!, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 2002 8 Aurelian Dochia, Contributia noilor firme private la schimbarile structurale din economia romanească, din lucrarea colectivă

“Tranziţia economică în România, Trecut, prezent şi viitor”, Bucureşti, Banca Mondială & Centrul Roman de Politici Economice, 1999

9 M. Costariol , The Development of the SME Sector in Romania 1991-1992, CAN Veneto & Euro-In-Library, Veneţia, 1993. Concluziile studiului se găsesc la Aurelian Dochia, op. cit.

10 Brânduşa Palade, Avatarurile economiei de clan, Curentul, septembrie 1999 11 M. Boari, Economia închisă a capitalismului etatist, Curentul, august 1999

219

complementare realizate la nivelul unor unităţi de viaţă socială şi economică - cercetarea a avut drept scop general: identificarea problemelor legate de participarea economică activă a tinerilor, cu accent pus pe fenomenul liberei iniţiative în rândul tinerilor din România (dimensiunile, cauzele şi condiţiile sociale ale fenomenului), pornind de la următoarele premise:

1. Tineretul constituie o autentică resursă socială, ce trebuie valorificată şi dezvoltată prin politici sociale, economice şi educaţionale adecvate cerinţelor lumii contemporane şi, în principal, ale revoluţiei informaţionale.

2. Libera iniţiativă trebuie să devină o componentă fundamentală a sistemului socio-economic iar raţionalitatea instrumentală să devină tipul definitoriu de comportament în activităţile economice şi să contribuie la consolidarea unei clase medii veritabile, purtătoare autentică a culturii naţionale şi a idealurilor de progres social.

În studiul de faţă, corespunzător fazei a IV-a a contractului, pentru a aprofunda problemele concrete cu care se confruntă tinerii în viaţa cotidiană, am utilizat o analiză calitativă, bazată pe interviuri individuale, coroborată cu date statistice, relevante pentru tematica studiului. În acest sens, s-au realizat interviuri cu următoarele categorii sociale:

- lideri locali şi persoane investite cu autoritate, bune cunoscătoare ale problematicii participării tinerilor la activităţile economice şi sociale la nivel local;

- antreprenori şi potenţiali angajatori - tineri implicaţi direct în activităţi antreprenoriale (patroni, asociaţi, manageri etc.); - tineri care nu participă la acest tip de activităţi - tineri aflaţi în căutarea unui loc de muncă.

Studiile sociologice pe problematica antreprenoriatului12 abordează de regulă două niveluri de analiză

a fenomenului antreprenorial: nivelul macrosociologic: contextul socio-economic, instituţional în care se desfăşoară activitatea antreprenorială

nivelul microsociologic în care sunt analizate motivaţiile, mentalităţile şi atributele psiho-sociale ale antreprenorilor

Studiile de comunitate încearcă să îmbine cele două niveluri de analiză, concentrându-se asupra

relaţiei dintre structura macronivel a societăţii şi patternurile strategiilor de viaţă. Obiective specifice Unul dintre obiectivele specifice ale lucrării au constat în surprinderea celor mai importante probleme

ridicate de manifestarea iniţiativei economice în mediul rural, comparativ cu mediul urban. Un alt obiectiv a vizat oportunităţile de angajare şi de ocupare a unor locuri de muncă de către tineri. Unităţile sociale supuse studiului au fost: regiunea de dezvoltare Bucureşti – Ilfov (pentru analiza

oportunităţilor de ocupare şi carierelor individuale ale tinerilor), Municipiul Alba Iulia, respectiv comuna Aninoasa (Dâmboviţa) pentru analiza iniţiativelor antreprenoriale.

3. Tendinţe în evoluţia pieţei muncii În perspectiva aderării la UE, piaţa forţei de muncă din România va trebui să reflecte necesităţile unei

economii de piaţă dinamice ca parte integrantă a Pieţei Unice, să corespundă în special sub aspectele privind mobilitatea, adaptabilitatea şi calificarea forţei de muncă. Schimbările vor trebui să reflecte adaptarea la o piaţă a muncii flexibilă, răspunzând restructurării industriale şi unei viitoare economii bazate pe cunoaştere precum şi la schimbările demografice.

Tendinţa demografică generală în România, datorită sporului natural negativ cât şi soldului negativ al

migraţiei externe, este de scădere, pornind de la începutul anilor 90 si continuându-se până spre anii 2020. În 2001 rata de activitate a populaţiei masculine de 74,6 % a fost cu două procente mai scăzută decât în 1994 şi mult mai scăzută decât media UE de 78,1%. Rata de activitate a populaţiei feminine a scăzut de la 63,1% la 62,4% în aceeaşi perioadă rămânând totuşi peste media UE în 2001 (60,2%)13. Scăderea participării a afectat mai puternic în special grupa de vârstă tînără, a cărei rată de activitate a scăzut de la aprox. 49% la 41% între 94 şi 2001. O caracteristică a participării în România este rata ridicată de activitate a populaţiei cuprinsă în

12 Patricia H. Thorton, 1999, The Soiology Entrepreneurship 13 Datele statistice prezentate în continuare provin din documentul Evaluarea comună a priorităţilor de ocupare a forţei de muncă

în România, aprobat în comun de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale din România şi Comisarul European pentru Ocupare şi Afaceri Sociale la 28 octombrie 2002

220

grupa de vârstă 65 de ani şi peste. Participarea acestei grupe de varstă prezintă diferenţe faţă de tendinţa generală, rata de activitate crescând de la 31% la 37,5% între 1994 şi 2001. Fenomenul este explicabil prin locul pe care îl are agricultura în economia românească.

Nivelul educaţional mediu al întregii forţe de muncă are o tendinţă de creştere începând cu mijlocul anilor 90, dar a rămas scăzut în comparaţie cu standardele UE. Pentru viitorul imediat cât şi pe termen mediu, se apreciază că actualele calificări deţinute de mulţi lucrători nu vor corespunde cerinţelor noilor locuri de muncă. Se constată că rata de participare a tinerilor în sistemul educaţional este mai scăzută pentru nivelul superior (în comparaţie cu standardele europene) şi că există o bună parte a acestora care nu îşi continuă educaţia după terminarea învăţământului obligatoriu. Rata de participare la învăţămîntul secundar se află în scădere. Rezultatele recente ale examenului de capacitate au pus în evidenţă continuarea tendinţei de deteriorare a calităţii educaţiei şcolare.

Ocuparea pe sectoare Încă de la începutul tranziţiei, pierderile de locuri de muncă s-au concentrat în industrie şi mai puţin în

servicii. Ocuparea în industrie a fost într-o continuă scădere de la începutul anilor 90, iar ocuparea în servicii a manifestat o tendinţă destul de neregulată, cu perioade succesive de creştere şi declin; acest sector, după o creştere spectaculoasă până în 91 a înregistrat o scădere până în 2000.

Deteriorarea situaţiei economice generale a determinat un flux către zonele rurale şi către agricultura de subzistenţă. Agricultura a jucat un rol de tampon, prin absorbirea pierderilor de locuri muncă. Conform informaţiilor disponibile, între 1995 şi 2000, aproape în toate subramurile industriale rata netă de generare de noi locuri de muncă a fost negativă. În servicii, principalii furnizori de locuri de muncă au fost comerţul cu amănuntul, en-gross-iştii şi alte activităţi de afaceri în industrie, fabricile de confecţii şi tricotaje, industria pielăriei şi încălţămintei precum şi extracţia de gaze şi petrol.

Procesul de generare de noi locuri de muncă a avut loc în principal în sectorul IMM. Creşterea cu 700 000 a numărului de locuri de muncă în acest sector în perioada 1995 – 2001, nu a putut compensa pierderile de locuri de muncă din celelalte sectoare.

Prognoza dezvoltării anumitor sectoare trebuie să ţină seama de evoluţiile specifice de viitor, în funcţie de diversitatea factorilor conjuncturali. Simpla extrapolare a cererii menifestate într-o perioadă anterioară nu asigură fundamentarea unor aşteptări pentru viitor. Oficiali din Ministerul Intreprinderilor Mici şi Mijlocii citaţi de Ziarul Financiar (16 mai 2003) au apreciat, de exemplu, că operaţiunile desfăşurate în sistem lohn în Romania vor dispărea în următorii cinci-zece ani şi vor fi transferate către pieţele asiatice, întrucât, prin aderarea Romaniei la Uniunea Europeană, veniturile salariale vor trebui să crească iar avantajul unor salarii mici nu va mai opera pe piaţa forţei de muncă din Romania. Această evoluţie posibilă (probabilă) va afecta cererea de locuri de muncă din industriile textilă şi de încălţăminte.

REGIUNEA BUCUREŞTI – ILFOV: SPECIFICUL ZONAL

Personalul unităţilor active din industrie, construcţii, comerţ şi alte servicii pe activităţi în perioada

1999 - 2001∗, pe regiunea 8 (bucureşti + ilfov)

Tabelul 1 Nr. crt. Activităţi CAEN 1999 % 2000 % 2001 %

1. Industrie extractivă - 2147 0,3 2082 0,3 1725 0,22. Industrie prelucrătoare - 272172 34,0 262772 32,5 238358 31,43. Energie electrică, termică, gaze, apă 23981 3,0 30018 3,7 24133 3,24. Construcţii - 89782 11,0 83433 10,3 76053 10,05. Comerţ cu ridicata, amănuntul, reparaţii şi întreţinere

autovehicule, bunuri personale şi casnice - 200224 25,1 199782 24,7 192777 25,4

6. Hoteluri şi restaurante 19970 2,4 14274 1,8 21856 2,97. Transport şi depozitare 51002 6,4 54131 6,9 51310 6,88. Poştă şi telecomunicaţii 22859 2,9 24682 3,0 23690 3,19. Tranzacţii imobiliare, întreţinere, activităţi de prestări

servicii, în special întreprinderilor 78841 9,9 100542 12,4 95393 4,4

10. Alte activităţi de servicii colective 40418 4,9 35471 4,4 33239 4,411. Total regiune 801459 100 809187 100 758534 100 ∗ Sursa: Anuar Statistic România 2000 – 2002 – Institutul Naţional de Statistică

221

1. În majoritatea ramurilor numărul persoanelor ocupate cunoaşte o reducere (pusă mai curând pe

seama pierderilor naturale fără a se asigura o înlocuire a forţei de muncă) (industria extractivă, industria prelucrătoare, construcţii, comerţ cu ridicata, alte activităţi de servicii colective).

- unităţile din ramura transporturilor şi depozitării sunt în stagnare; - unităţile din ramurile energiei electrice, hoteluri şi restaurante, poştă şi telecomunicaţii, tranzacţii

imobiliare şi prestări servicii beneficiază de creşteri ale personalului. 2. Mutaţiile reale ce apar sunt considerate în ramurile în care reducerile sau creşterile de personal

afectează şi ponderea populaţiei ocupate pe ramura respectivă. Este vorba de: - industria prelucrătoare (scădere pondere de la 34% la 31,4%); - construcţii (scădere pondere de la 11% la 10%); - hoteluri şi restaurante (creştere pondere de la 2,4% la 2,9%); - tranzacţii imobiliare (creştere pondere de la 9,9% la 12,6%); - transporturi şi depozitare (creştere pondere de la 6,4% la 6,8%); - energie electrică (creştere pondere de la 3% la 3,2%). Situaţia absolvenţilor din Regiunea Bucuresti Ilfov

• În ultimii 3 ani, numărul absolvenţilor de liceu pe total ţară a scăzut cu cca. 8% anual (de la 174 060

în anul şcolar 1999 – 2000 la 147 650 în anul şcolar 2001 - 2002) – Tabelul 2.

• Acelaşi trend îl urmează şi numărul absolvenţilor de liceu pe regiunea 8 (reducere cu cca. 6%). • O problemă o reprezintă scăderea drastică a numărului de absolvenţi în judeţul Ilfov – de la 1 437 în

anul şcolar 1999 – 2000 la 1 111 în anul şcolar 2001 – 2002, în condiţiile în care atât numărul cât şi ponderea acestor absolvenţi pe total regiune este şi aşa foarte redusă: din total absolvenţi (în fiecare din cei 3 ani) 94% sunt din Bucureşti şi 6% din judeţul Ilfov. Se poate vorbi de o contribuţie redusă a acestei zone la formarea profesională a populaţiei.

• Din totalul absolvenţilor din Regiunea 8, majoritatea (aproximativ 98%) sunt absolvenţi de instituţii publice, foarte puţini sunt absolvenţi de învăţământ privat (1%) şi nesemnificativi cei din învăţământul cooperatist (0,2%); responsabilitatea formării profesionale revine sectorului public, mai ales că în fiecare an, ponderea foarte mică a absolvenţilor din învăţământul privat se reduce pe seama creşterii ponderii absolvenţilor din învăţământul public.

• Ca formă de învăţământ, predominant este învăţământul de zi (80% în ultimii 3 ani) - Tabel nr. 3 • Ca tendinţă se observă o reducere a numărului de absolvenţi din această categorie pe seama

formei de învăţământ seral

Numărul absolvenţilor din învăţământul liceal pe Regiunea 8 (Bucureşti - Ilfov), pe forme de proprietate în ultimii 3 ani

Tabelul 2

An şcolar 1999 – 2000 2000 – 2001 2001 - 2002 Total regiune 22411 21057 20046

Bucureşti 20974 93,6 % 19730 93,7 % 18935 94,5 % Ilfov 1437 6,4 % 1327 6,3 % 1111 5,5 % Total ţară 174060 161106 147650

Numărul absolvenţilor de liceu pe Regiunea 8 (Bucureşti - Ilfov)

pe forma de învăţământ în ultimii 3 ani

Tabelul 3 An şcolar 1999 – 2000 2000 – 2001 2001 - 2002

Total regiune 22411 21057 20046 1. Învăţământ de zi 18194 - 81,2 % 16905 - 80,3 % 15858 - 79,1 % 2. Învăţământ seral 2930 - 13,1 % 2690 - 12,8 % 3107 - 15,5 % 3. Frecvenţă redusă 1287 - 5,7 % 1462 - 6,9 % 1081 - 5,4 %

• Cererea de învăţământ în ultimii 3 ani, în Bucureşti, măsurată prin populaţia şcolară are forme de

manifestare diferite în funcţie şi de nivelul de şcolarizare.∗ 1. În învăţământul liceal există o tendinţă de reducere a numărului de absolvenţi:

∗ Sursa: Direcţia Generală de Statistică Regională Bucureşti; adresa nr. 719/15.05.2003

222

An şcolar 1999-2000 2000-2001 2001-2002

Număr absolvenţi 20974 19730 18935 2. În învăţământul de ucenici asistăm la o creştere spectaculoasă a numărului de absolvenţi (practic

în ultimii 2 ani numărul lor se triplează: este de fapt efectul cererii de formare pentru acest segment de învăţământ mai uşor de implementat la nevoile pieţei forţei de muncă)

An şcolar 1999-2000 2000-2001 2001-2002

Număr absolvenţi 371 1073 1234

3. Segmentele de învăţământ cu o tendinţă relativ constantă sunt reprezentate de învăţământul postliceal şi cel de maiştri.

An şcolar 1999-2000 2000-2001 2001-2002

Număr absolvenţi şcoli postliceale 3193 2956 3095

Număr absolvenţi şcoli de maiştri 255 242 258

• Învăţământul superior cunoaşte şi el o evoluţie, mai accentuată la cel particular comparativ cu cel public şi

aceasta în principal datorită eliminării restricţiilor existente în perioada antedecembristă.

An şcolar 1999-2000 2000-2001 2001-2002 Total absolvenţi învăţământ superior public 14708 15404 17713 Total absolvenţi învăţământ superior particular 9057 10613 12082

Problemele care apar în formarea profesională identificate ca tendinţe prin analiza numărului de absolvenţi pe Municipiul Bucureşti în ultimii 3 ani, pe profile de învăţământ arată faptul că sistemul de învăţământ se adaptează lent nevoilor pieţei forţei de muncă.

1. din cele 13 profiluri ale învăţământului liceal, 3 deţin majoritatea (95%): - învăţământul teoretic; - învăţământul tehnic; - învăţământul economic.

2. În învăţământul profesional (peste ¾ absolvenţi) sunt din profilul industrial; o creştere anuală cunoscând şi în profilul comercial.

3. în învăţământul superior cca. 80% dintre absolvenţi sunt din cele 3 profiluri: - învăţământul teoretic; - învăţământul tehnic; - învăţământul economic.

Observându-se şi o reducere anuală a numărului şi ponderii absolvenţilor din învăţământul superior medical şi juridic.

Tabelul 4 An şcolar 1999 – 2000 2000 – 2001 2001 - 2002

Total absolvenţi de învăţământ superior pe profile:

14708 15404 17713

Tehnic 4299 29,2 4664 30,3 5644 31,9Universitar 3353 22,8 3725 24,2 4320 24,5Artistic 723 4,9 846 5,5 889 5,0Economic 3667 24,9 3625 23,5 4631 26,1Medico-farmaceutic 1328 9,0 1353 8,8 1193 6,7Juridic 1338 9,1 1191 7,7 1036 5,8

Cererea de învăţământ pe judeţul Ilfov∗, măsurată prin numărul şi ponderea absolvenţilor în ultimii 3

ani arată că asistăm la o reducere a numărului de absolvenţi (de la 1967 în anul şcolar 1999/2000 la 1669 în anul şcolar 2001/2002).

∗ Sursa: Institutul Naţional de Statistică – Direcţia Jud. Ilfov, nr. 407/20.05.2003

223

Deşi aportul liceului este majoritar la formarea tinerilor se observă o reducere a numărului şi ponderii absolvenţilor de liceu pe parcursul celor 3 ani, concomitent cu o creştere semnificativă a numărului şi a ponderii absolvenţilor şcolilor de ucenici.

Pe structura învăţământului liceal, profilele dominante sunt: agricol, teoretic şi tehnic.

Tabelul 5 An şcolar 1999 – 2000 2000 – 2001 2001 - 2002

Denumire profil 1437 1327 1111 Profil teoretic 222 15,4 236 17,9 227 20,4Profil tehnic 184 12,8 147 11,1 343 30,0Profil agricol 529 36,8 591 44,5 222 20,0Profil silvic 96 6,7 94 7,0 91 8,2Profil economic 152 10,6 124 9,3 127 11,4Profil administrativ 21 1,5 15 1,1 - -Profil veterinar 46 3,2 40 3,0 36 3,2Profil teologic 146 10,2 56 4,2 40 3,6Profil special pentru deficienţi 41 2,8 24 1,8 25 2,3

Şi aici se observă o reducere a contribuţiei domeniului agricol la formarea absolvenţilor şi o creştere a

aportului celui tehnic. Acelaşi profil (industrial) este dominant şi la învăţământul de ucenici.

Tabelul 6 An şcolar 1999 – 2000 2000 – 2001 2001 - 2002

Total profil 103 135 185 Industrial 60 58,3 97 71,8 108 58,4Mică industrie 22 21,4 38 28,2 64 34,6Prestaţie pentru populaţie 21 20,3 - - 13 7,0

Profilul agricol, ca formă de specializare existentă în cadrul şcolilor postliceale dispare pe parcursul

celor 3 ani.

Tabelul 7 An şcolar 1999 – 2000 2000 – 2001 2001 - 2002

Absolvenţi şcoli postliceale / profil 83 79 59

Agricol 10 - - Silvic 73 48 59 Prestaţie pentru populaţie - 31 -

4. Dinamica ocupării tinerilor În ultimii 3 ani, participarea tinerilor la activităţile economice a prezentat caracteristici de vulnerabilitate

şi de marginalizare; statutul ocupaţional şi-l împart între salariat şi lucrător familial neremunerat, amândouă având caracteristici de vulnerabilitate sub aspect ocupaţional; preocupările pentru dezvoltarea activităţilor de antreprenoriat fiind fie inexitente, fie ineficiente.

Vârsta tînără este specifică unei mai ridicate mobilităţi ocupaţionale : Pe parcursul anilor 1999, 2000,

2001, 504 379 de tineri ocupaţi cu vârste cuprinse între 15-24 ani şi 800.142 de tineri ocupaţi cu vârste cuprinse între 25-34 ani şi-au schimbat ocupaţiile (tabel 1).

Ritmul mediu anual de modificare a ocupaţiei a fost de 20% la prima grupă de vârstă şi de 15% la a

doua grupă. Dacă la grupa de vârstă 15-24 de ani evoluţia este negativă, fiind generată de pierderile din anumite grupe de ocupaţii şi într-un fel firesc având în vedere faptul că între aceşti ani (15-24) tinerii sunt în proces de formare profesională, la cea de-a doua grupă de vârstă (25-34 ani) evoluţia pozitivă este determinată în mare parte de alimentarea “altor categorii de ocupaţii inclusiv muncitori necalificaţi” şi a “agricultorilor” (tabel 2).

Ponderea mare a tinerilor (şi alimentarea continuă) ce exercită profesii considerate “altele” indică un

deficit legislativ (meserii exercitate pe piaţa muncii dar neincluse în nomenclatorul de profesii).Acest aspect

224

poate favoriza ocupaţiile temporare, munca la negru, formarea unei pieţe a muncii subterane întreţinută de populaţia tânără etc.

În acelaşi timp, pierderile la anumite grupe unde prezenţa tinerilor era foarte mică sau nesemnificativă

“membri ai corpului legislativ şi ai executivului; funcţionari superiori; funcţionari administrativi; meşteşugari şi lucrători calificaţi” conturează fenomenul pierderii de competenţe şi calificări, în final o irosire a stocului format/calificat al populaţiei tinere.

În ultimii trei ani 1999-2001, 169.123 tineri ocupaţi cu vârste cuprinse între 15-24 ani şi 244.596 tineri ocupaţi cu vârste cuprinse între 25-34 ani şi-au schimbat statutul profesional. Restructurările din economie au fost resimţite mai acut la prima grupă de vârstă, mult mai dinamică decât a doua. În condiţiile în care tinerii la ambele categorii de vârstă îşi împart statutul între salariat şi lucrător familial neremunerat, evoluţia populaţiei ocupate pe grupe de ocupaţii a fost:

a) una negativă pentru tinerii 15-24 ani (-81 725) realizată pe baza reducerilor din categoriile salariat, lucrător pe cont propriu, lucrător familial neremunerat (tabel 3);

b) una pozitivă pentru tinerii 25-34 ani (+227 098) realizată pe seama creşterii substanţiale a numărului tinerilor ce ocupă statutul de salariat, lucrător pe cont propriu, lucrător familial neremunerat; sunt alimentate cu precădere aceleaşi statute caracterizate ca vulnerabile şi precare ocupaţional (tabel 4).

Ritmul mediu anual de trecere dintr-un domeniu de activitate în altul (9% la grupa de vârstă 15-24 ani,

20% la grupa de vârstă 25-34 ani) întreţin slaba diviziune a muncii, fenomenul agrarizării şi “monopolizarea” celor trei ramuri principale în care sunt ocupaţi tinerii.

Evoluţia populaţiei 15-24 ani a fost în ultimii trei ani negativă pe baza reducerilor din majoritatea

ramurilor; în medie 41.858 persoane.Evoluţia populaţiei 25-34 ani a fost în ultimii trei ani pozitivă; creşteri medii anuale de 327.921 persoane, dar prin alimentarea unor domenii deja “saturate”. Toate acestea conduc la o pierdere a stocului de calificare a tinerilor prin neutilizare diversificată a potenţialului său.

Europa largită va număra 75 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 si 25 de ani. Indiferent de

eterogenitatea lor (in termenii accesului la piata muncii , ai educatiei , vietii familiale , venitului , etc) , tinerii îşi revendică statutul de cetateni , din care decurg drepturile si obligatiile lor. Investitia in tineret inseamna sa investesti in ceea ce constituie bogatia societatilor noastre , de astazi si de maine. Este vorba despre una dintre cheile care asigura realizarea cu succes a obiectivului politic definit de Consiliul European la Lisabona : transformarea Europei intr-o “economie bazata pe cunoastere , cea mai competitiva si mai dinamica din lume”.

Locurile de muncă reprezintă un element cheie atunci cand e vorba despre integrarea tinerilor in

societate , despre dobandirea independentei economice si despre realizarea aspiratiilor individuale. Favoizarea accesului tinerilor la piata muncii contribuie la stabilitatea sociala , considerata de baza pentru cresterea economica si bunastare. Cateodata, somajul este chiar socotit ca o incalcare a drepturilor fundamentale ale tinerilor.

Tinerii sunt dispuşi să munceasca , dar le este din ce in ce mai greu sa-si gaseasca un loc de munca bun. Ei stiu ca propria lor capacitate de insertie profesionala , si astfel sansele lor pe piata muncii , cresc odată cu nivelul de educatie si de competente. Participarea impune din partea tinerilor sa dobandească anumite competenţe sau să şi le îmbunătăţească pe cele existente. Este vorba de un proces gradual de ucenicie.

Elemente ale tranzitiei tinerilor din Regiunea Bucuresti Ilfov Problemele şomajului la tineri fac obiectul a numeroase programe de orientare către reducerea

riscurilor legate de tranziţie. Nereuşita multora dintre aceste programe este explicabilă şi prin înţelegerea îngustă a conceptului de integrare socială a tinerilor, în termeni stricţi de integrare pe piaţa muncii, neînţelegerea biografiilor individuale dintr-o perspectivă comprehensivă care să ţină seama de experienţele, nevoile şi aspiraţiile tinerilor beneficiari.

Fundamentele teoretice ale noului tip de abordare – cerută de condiţiile specifice în prezent şi în perspectivă – sunt legate de concepte noi cum ar fi cel al de-standardizării în tranziţia tinerilor.

De-standardizarea tranziţiei. În societăţile moderne, tranziţia tinerilor către statutul de adult în general şi către intrarea pe piaţa

muncii în particular şi-a pierdut natura lineară. Dacă în urmă cu câteva decenii, biografiile standard ale indivizilor erau puternic previzibile, în prezent se caracterizează prin oscilaţii sus-jos sau dute-vino. Noile biografii, în societăţile moderne sunt tot mai puternic afectate de alegere şi risc. Oamenii în general şi tinerii în particular sunt tot mai obligaţi să aleagă şi să planifice propria lor viaţă.

225

Acum oamenii trebuie să ia diferite decizii în favoarea sau împotriva anumitor traiectorii de educaţie sau de formare, slujbe mai mult sau mai puţin flexibile oferite, părăsirea propriului domiciliu în căutarea realizării profesionale etc.

5. Tinerii şi piaţa muncii în Regiunea Bucuresti - Ilfov

Cercetarea şi-a propus determinarea direcţiilor de orientare vocaţională, în funcţie de

disfuncţionalităţile ivite pe traseul de la şcoală la piaţa muncii.Cercetarea a fost realizată pe zona Bucureşti şi Ilfov s-a adresat unor tineri ce au terminat şcoala în ultimii 2 ani şi care practică / au practicat o meserie sau se află în căutarea unui loc de muncă. Aceşti tineri au parcurs deja primii paşi în tranziţia de la şcoală la muncă, au început sa-şi construiască propria carieră profesională. Instrumentul de cercetare utilizat a fost un chestionar cu următoarele dimensiuni:

- traiectoria individuală a tinerilor; - strategia adoptate pentru obţinerea unui loc de muncă; - modul în care tinerii percep că au fost pregătiţi prin formele de învăţământ pe care le-au absolvit; - existenţa/inexistenţa proiectelor de viaţă ale tinerilor; - opinii privind conţinutul şi rolul orientării profesionale.

Din investigatiile calitative realizate rezulta ca tinerii consideră că munca este un mijloc de a câştiga un

venit necesar atât pentru a le asigura traiul zilnic cât şi pentru satisfacerea unor nevoi superioare (prestigiu de sine). Unii dintre ei consideră că nu întotdeauna cineva poate prin muncă să obţină ceea ce îşi doreşte, mai important pentru succesul în carieră fiind oportunităţile care apar. Factorii care asigură succesul sunt pe de o parte suportul moral şi financiar oferit de persoane sau instituţii (familie, şcoală, ONG-uri) şi pe de altă parte încrederea în propriile forţe, cunoaşterea propriilor interese şi obiective.

Cu excepţia elevilor şi studenţilor, toţi ceilalţi tineri intervievaţi au experimentat şomajul pentru o

perioadă între 3 şi 9 luni, considerând ajutorul social insuficient. După părerea lor, percepţia societăţii faţă de şomeri este în general una negativă iar experienţa şomajului una degradantă.

Majoritatea subiecţilor apreciază necesar sprijinul organizaţiilor de tineret în găsirea unui loc de muncă prin oferirea informaţiilor necesare legate de piaţa muncii.

O caracteristică a tinerilor din categoria “trendsetters” este faptul că ei consideră ca necesar suportul familiei, în special cel moral, dar doresc să devină total independenţi din punct de vedere financiar.

Subiecţii consideră că oportunităţile de angajare sunt diferenţiate în funcţie de sex “am fost cu prietena mea, pe ea a angajat-o, pe mine nu”; “fetele au mai multe avantaje, se pot angaja mult mai repede. La băieţi este mai dificil”; “într-adevăr, nu m-a ajutat şcoala profesională foarte mult. Asta a însemnat că m-am dus la şcoală, am umblat, şi mi-a dat o diplomă. Din păcate şcoala nu m-a putut învăţa meserie pentru că nu a avut dotarea necesară pentru ca să pot să progresez în meserie”.

Majoritatea respondenţilor consideră că societatea (statul) este responsabilă în proporţie de 80% de existenţa şomajului. Pe parcursul traiectoriei educaţionale şi profesionale, tinerii au întâmpinat o serie de obstacole. Cu totţii consideră şcoala ca un factor de succes dar apreciază că învăţământul formal nu oferă informaţiile necesare accesului pe piaţa muncii. O pregătire neorespunzătoare conduce la întâmpinarea unor dificultăţi în obţinerea unui loc de muncă bun: “într-adevăr, nu m-a ajutat şcoala profesională foarte mult. Asta a însemnat că m-am dus la şcoală, am umblat, şi mi-a dat o diplomă. Din păcate şcoala nu m-a putut învăţa meserie pentru că nu a avut dotarea necesară pentru ca să pot să progresez în meserie”. Ei sugerează ca soluţie în rezolvarea acestei probleme sistemul repartiţiilor.

Un alt obstacol menţionat de către tineri este cel legat de cerinţele privind experienţa în muncă precum şi lipsa de seriozitate din partea angajaţilor: “Majoritatea studenţilor ajung în şomaj pentru că li se cere experienţă”; “ … patronii încearcă să-ţi ofere cele mai mici salarii, şi dacă te angajezi nu te angajează cu carte de muncă”.

Tinerii reclamă lipsa informaţiilor legate de piaţa muncii. Pentru toţi respondenţii informaţia înseamnă şansă.

În funcţie de aceste modele, s-au putut detaşa anumite aspecte legate de muncă: - Tinerii din primul model de traiectorie sunt dispuşi şi chiar au acceptat locuri de muncă sub pregătirea

lor (necalificate, chiar slujbe ocazionale. - Tinerii din al doilea model sunt mai puţin adaptaţi pieţei muncii, au început procesul de căutare a unui

loc de muncă mai târziu iar acest aspect nu I-a împedicat să găsească un loc de muncă. - Tinerii din al treilea model au căutat să obţină un loc de muncă conform calificării, ţinând cont de

aspecte legate de program şi de remuneraţie.

226

Traiectoria individuală Traiectoria individuală a unui tânăr reprezintă rezultatul unor etape pe care acesta le parcurge de la

accesarea unui loc de muncă până la situaţia în care se află la momentul analizei. Aceste traiectorii individuale au 3 segmente: 1.etapa iniţială (momentul când tânărul accesează un loc de muncă); 2.etapa intermediară (ce face tânărul pe piaţa muncii); 3.etapa finală (starea în care se află tânărul la data analizei). Etapa iniţială În funcţie de momentul când tânărul intră pe piaţa muncii situaţiile identificate au fost: a. de independenţă: tineri ce şi-au luat soarta în mâini, cei care s-au angajat încă din perioada şcolii

(13 cazuri); b. situaţii liniare: tineri care s-au angajat imediat după ce au terminat o formă de învăţământ (6

cazuri); c. situaţii vulnerabile: tineri ce au reuşit să se angajeze după o perioadă de la terminarea şcolii,

perioadă cuprinsă între 1 lună şi 12 luni (22 cazuri); d. situaţii de eşec de integrare pe piaţa muncii: tineri ce au încercat să se angajeze dar nu au reuşit;

nu au avut şi nu au loc de muncă (7 cazuri). Etapa intermediară arată că tânărul poate avea pe piaţa muncii: a. un comportament static (a avut/are un singur loc de muncă); b. un comportament dinamic (mobil pe piaţa muncii), a avut 2-3 locuri de muncă; c. un comportament de eşec de integrare pe piaţa muncii (nu a avut nici un loc de muncă deşi a

încercat să se angajeze). Etapa finală arată că în funcţie de statutul pe care îl au la momentul analizei tinerii pot prezenta: a. un comportament ocupaţional static (au aceeaşi ocupaţie cu care au intrat pe piaţa muncii); b. un comportament ocupaţional mobil (au alte ocupaţii sau alt statut); c. un comportament de eşec (au statut de şomeri).

Rolul centrelor de informare privind cariera devine deosebit de important prin modelarea

comportamentală a tinerilor pentru adoptarea unor strategii variate şi active de căutare, aflare a unui loc de muncă.

De remarcat că tinerii sunt orientaţi spre utilizarea capitalului social ca sursă de obţinere a unui loc de

muncă. Orientarea profesională trebuie să pună accent pe valorizarea capitalului social: recomandarea devine o pârghie în condiţiile în care tânărul nu o discreditează.

a. proiectele de viaţă ale tinerilor În legătură cu acest aspect, se poate spune că majoritatea tinerilor nu au clar stabilit un proiect de

viaţă. - numai despre 12 din 48 se poate spune că au un proiect de viaţă (doresc să se califice în alt domeniu

pentru a dobândi mobilitate pe piaţa muncii; doresc dobândirea unor specializări suplimentare pentru a reuşi mai bine la un loc de muncă şi îşi cunosc competenţele);

- 8 din 48 au proiecte de viaţă vag conturate (fie doresc specializare suplimentară dar nu doresc calificări pentru alt domeniu, fie doresc calificări pentru alt domeniu dar nu doresc specializări suplimentare);

- 16 din 48 au proiecte de viaţă limitate (proiectele lor de viaţă sunt legate de urmarea unei forme de învăţământ superioare celei absolvite);

- 2 din 48 sunt rigizi, nu au nici un proiect de viaţă.

Prin orientarea profesională tinerii trebuie învăţaţi să-şi construiască un proiect de viaţă în funcţie de competenţe şi de cerinţele pieţei forţei de muncă.

b. opinii privind orientarea pentru carieră Tinerii au opinii limitate privind acest aspect.

• aproape toţi recunosc utilitatea funcţionării unor centre de informare şi consultanţă pentru tinerii ce vor să-şi găsească un loc de muncă (numai 1 din 48 consideră inutilă existenţa unor astfel de centre);

• foarte puţin cunosc rolul şi identifică atribuţiile acestor centre (3 din 48): orientarea pentru carieră în funcţie de capacităţi intelectuale, abilităţi personale, competenţe profesionale;

227

• majoritatea, fie că nu ştiu care ar fi genul de informaţii şi consultanţă pe care le-ar putea obţine de la astfel de centre, fie văd rolul acestora foarte limitat (furnizarea informaţiilor despre locurile de muncă vacante şi posibilităţi de angajare).

Şi toate acestea, în condiţiile în care cei mai mulţi declară faptul că formarea profesională dobândită în

şcoală este inadecvată cerinţelor pieţei muncii.

În construirea unei strategii de orientare vocaţională trebuie pornit cu explicitarea rolului şi tipurilor de informaţii pe care astfel de centre le pot furniza tinerilor.În anexă sunt prezentate cazurile analizate, pe tipurile de traiectorii precum şi cele 48 de situaţii întâlnite.

6. Concluzii

• Majoritatea percep formarea profesională dobândită în şcoală ca deficitară sau parţial adecvată

cerinţelor pieţei muncii. • Foarte puţin doresc însă dobândirea unor competenţe suplimentare, care să-i ajute să facă faţă

cerinţelor pieţei muncii. • Cei mai mulţi nu-şi cunosc competenţele şi abilităţile pentru a lucra în domenii corespunzător

aptitudinilor sau de interes pentru angajatori. • Foarte puţini au proiecte de viaţă; doresc calificări suplimentare pentru a avea mobilitate pe piaţa

muncii sau specializări suplimentare pentru acces la un loc de muncă corespunzător aspiraţiilor. • În relaţie cu piaţa muncii au comportamente variate:

o statici: au avut un singur loc de muncă; o mobili: au schimbat mai multe locuri de muncă, de cele mai multe ori schimbând şi ocupaţia; o în situaţie de eşec de integrare: încă nu au avut acces la un loc de muncă.

Sistemul educaţional

• Are o contribuţie diminuată la formarea profesională a populaţiei. • Se adaptează lent la cerinţele pieţei muncii. • Cererea de învăţământ a scăzut, populaţia şcolară este în reducere. • Dinamica unor forme de învăţământ:

o Învăţământ de ucenici: creşterea spectaculoasă a numărului de absolvenţi; o Învăţământ profesional: numărul de absolvenţi relativ constant, centrat pe învăţământul

industrial; o Învăţământ liceal: numărul de absolvenţi în reducere, centrat în principal pe trei profile (teoretic,

tehnic şi economic), cu contribuţie foarte redusă a sistemului de învăţământ în judeţul Ilfov; o Învăţământ superior: evoluţie ascendentă a numărului de absolvenţi, centrat pe învăţământul

universitar, tehnic şi economic. Se înregistrează o reducere a învăţământului juridic şi medical.

Piaţa muncii - Opiniile angajatorilor • Pun accent pe calităţile personale ale candidaţilor. • Manifestă lipsa unei strategii coerente în domeniul resurselor umane. • Acordă importanţă recomandărilor personale în vederea angajării. • Acordă importanţă experienţei. • Reclamă lipsa anumitor calificări pe piaţa muncii şi nevoia consilierii şi orientării profesionale.

Necesitatea orientării profesionale realizată prin Centre Specializate care să asigure • Îndrumarea persoanelor în fundamentarea deciziilor ce conduc la urmarea unei forme de

învăţământ, a unei forme de pregătire în vederea practicării unei meserii, a unei profesiuni. • Informarea şi consilierea pe trei paliere:

o Orientarea vocaţională individuală: diversitatea situaţiilor în care se găsesc potenţialii angajaţi şi diversitatea problemelor cu care aceştia se confruntă necesită analiza fiecărui caz în parte, în funcţie de traiectoria parcursă de individ şi de comportamentul pe care acesta îl are (sau l-a avut) pe fiecare segment al traiectoriei individuale; Orientarea profesională trebuie să fie un proces continuu, pentru că „indiferent de unde şi cum se pleacă în viaţă” problemele care apar pe parcurs sunt din cele mai diferite. Orientarea trebuie făcută către profesii care corespund competenţelor şi abilităţilor indivizilor, în vederea pregătirii lor flexibile pentru cerinţele pieţei muncii.

228

o Legătura cu dinamica socio-economică a profesiilor: pe piaţa muncii au apărut profesii noi, există profesii în regresie, profesii solicitate mai frecvent sau mai puţin de către angajatori; este necesară menţionarea riscurilor şi pregătirea pentru evitarea lor (calificări, recalificări, dobândirea de competenţe suplimentare).

o Construirea proiectelor de viaţă în funcţie de vocaţia individuală şi de cerinţele pieţei muncii, susţinută de un comportament şi o strategie activă şi variată de căutare şi ocupare a unui loc de muncă.

• activitate susţinută de explicitare a rolului şi atribuţiilor unor astfel de centre specializate. o Angajatorii resimt nevoia unei interfeţe complexe şi prietenoase care să realizeze

legătura dintre parteneri (angajat - angajator); nici unii nici alţii nu sunt pregătiţi pentru a comunica eficient unii cu alţii, nu utilizează totdeauna acelaşi limbaj, nu împărtăşesc, poate, aceleaşi valori.

o Potenţialii angajaţi au puţine cunoştinţe privind rolul centrelor de informare, consultanţă şi orientare profesională; foarte puţini le cunosc rolul şi le identifică atribuţiile.

DINAMICA ATITUDINII TINERILOR ASUPRA VIEŢII ECONOMICE ŞI SOCIALE ÎN PERIOADA 2002-20041

Prof. dr. Mihai Roman, Dr. Sorin Mitulescu, Prof. dr. Dumitru Marin,

Prof. dr. Vergil Voineagu, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugen Ţigănescu, Prof. dr. Christina Marta-Suciu,

Conf. Dr. Monica Roman, Conf. Dr. Dorin Mitruţ, Asist. Drd. Anamaria Aldea, Asist. Drd. Ramona Păun

Atitudinea tinerilor faţă de viaţa economică, socială şi politică a fost în ultima perioadă o caracteristică a

priorităţilor manifestate de către autorităţi, prin intermediul Ministerului Tineretului şi Sportului (în perioada în care acesta a funcţionat ca entitate de sine stătătoare) şi ulterior a Autorităţii Naţionale pentru Tineret, precum şi a Agenţiei Naţionale pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor (ANSIT). Printre elementele care sprijină această afirmaţie se înscriu şi cercetările efectuate prin intermediul sondajelor de opinie în rândul tinerilor pentru a se identifica percepţiile şi priorităţile acestora în ceea ce priveşte mediul în care îşi desfăşoară existenţa. Astfel, la solicitarea MTS în anii 2002, 2003 şi 2004 au fost efectuate trei sondaje de opinie în rândul tinerilor care au încercat să reliefeze atitudinea acestora faţă de viaţa economică, socială şi politică din România. Perioada relativ scurtă dintre cele trei sondaje face ca diferenţele ce apar în răspunsuri să nu fie relevate, în schimb constantele ce apar în cele trei sondaje conturează o atitudine, o stare de fapt ce ar trebui să preocupe autorităţile şi pe cercetători.

1. Cadrul metodologic Sondajul efectuat de către Metro Media Transilvania – Situaţia tineretului şi aşteptările sale - în lunile

septembrie 2002 şi septembrie 2004 s-au înscris pe următoarele coordonate: ♦ Populaţia studiată: tinerii între 14 şi 29 de ani; ♦ Volumul eşantionului: 1265 persoane, reprezentativ, cu o eroare tolerată de 2,8%, respectiv

1219 persoane; ♦ Tipul eşantionului; probabilist, bistadial; ♦ Eşantionare: selecţie probabilistă a subiecţilor după metoda „drumului aleator”; ♦ Interviuri realizate la domiciliul subiecţilor iar valorile obţinute sunt cele directe de pe teren

(neponderate); ♦ Chestionar elaborat de către specialişti din cadrul ANSIT, cu 72 de întrebări, atât de tip codificat

cât şi deschise.

Sondajul efectuat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională în luna iunie 2003 a avut următoarele caracteristici:

♦ Volumul eşantionului: 1106 persoane din grupa de vârstă 18 – 29 ani ; ♦ Eşantion : stratificat, probabilist, bistadial, stratificat în primul stadiu şi aleator în cel de al doilea; ♦ Criterii de stratificare: 7 provincii istorice plus oraşul Bucureşti, mediu rezidenţial (urban-rural),

mărimea localităţii urbane (4 tipuri), şi proporţia sate centru de comună - sate componente ale comunei ;

♦ Eşantionare: selecţie probabilistă a localităţilor (74) şi persoanelor; ♦ Reprezentativitatea naţională pentru populaţia din grupa de vârstă 18-29 ani a României, cu o

eroare tolerată de +/- 2,9%, la o probabilitate de 95% ;

♦ Interviuri realizate la domiciliul subiecţilor iar valorile obţinute sunt cele directe de pe teren (neponderate);

♦ Chestionar elabora de către specialişti din cadrul CURS, ANSIT şi Academiei de Studii Economice din Bucureşti, cu 53 întrebări de tip codificat şi deschis.

În continuare vom efectua o comparaţie între rezultatele oferite de cele două sondaje şi vor fi

evidenţiate deosebirile, dar mai ales similarităţile înregistrate în cele trei cercetări.

1 Studiul se înscrie în cadrul proiectului de cercetare Tinerii şi activitatea economică, Proiect Prioritar PP12/11.12.2002, faza a V-a.

Principalele componente ale celor trei sondaje sunt asemănătoare, dar există şi diferenţe sensibile, datorită scopurilor diferite pe care le-au avut acestea. În concluzie, comparaţiile se vor efectua doar pentru zonele de acoperire comună.

2. Satisfacţia faţă de viaţă a tinerilor

Între perioadele în care s-au efectuat cele două sondaje se constată în înrăutăţire a percepţiei tinerilor

asupra modului în care trăiesc. Astfel, dacă în septembrie 2002, 41% dintre tineri erau mulţumiţi de felul în care trăiau iar 37% nu erau nici mulţumiţi nici nemulţumiţi, în iunie 2003 procentul celor mulţumiţi a scăzut la 32%, al celor nici mulţumiţi nici nemulţumiţi la 35%, şi în consecinţă a crescut numărul celor nemulţumiţi de la 21% la 30%, pentru ca în 2004 ponderea celor mulţumiţi să se ridice la 50%. Pentru primele două categorii (mulţumiţi şi nici mulţumiţi nici nemulţumiţi) să se menţină relativ constantă, respectiv la 76% (comparativ cu 78% în 2002). Ponderea celor nemulţumiţi este însă în scădere (20% în 2004), însă a crescut uşor ponderea celor care nu pot aprecia sau nu doresc să răspundă (de la 1% în 2002 la 3% în 2003 şi 5% în 2004).

Cât de mulţumit eşti, în general, de felul în

care traiesti

41 37

21

1

32 35 30

3

50

26 20

50

102030405060

Multumit Nicimultumit

nicinemultumit

nemultumit NA/NR

proc

ente

2002 2003 2004

Figura 1

Atitudinea faţă de viaţa cotidiană este reliefată de nivelul de mulţumire / nemulţumire faţă de diverse aspecte ale existenţei. Astfel, faţă de profesia exercitată există diferenţe semnificative între cele două sondaje. Astfel, dacă în 2002 doar 17% din tineri erau mulţumiţi de profesie, în 2003 se înregistrează un nivel de 52%, pentru ca în 2004 să înregistreze 54%. Acest nivel este însă unul foarte scăzut, care arată faptul că tinerii din România sunt mai degrabă nemulţumiţi de profesiile exercitate decât mulţumiţi. Un aspect pozitiv este însă dinamica celor mulţumiţi, care este în creştere permanentă.

În raport cu veniturile se înregistrează de asemenea o creştere a ponderii celor mulţumiţi, de la 10% la 22% şi respectiv la 26% în 2004, dar aceste nivele sunt un semnal pentru scăderea ponderii celor nemulţumiţi, de la 16 % în 2002 la 14 % în 2004.

La întrebarea legată de faptul că tinerii pot hotărî singuri ce să facă cu viaţa lor răspunsurile tinerilor au fost comparabile. Astfel, 76% din tineri au răspuns în ambele cazuri că în măsură potrivită sau în nare măsură hotărăsc de să facă cu viaţa lor în 2002 şi 2003 iar ponderea acestora ajunge la 80%. Diferenţe de înregistrează la ponderile dintre cele două categorii, cu o creştere de la 29% la 38% şi apoi la 40% pentru tinerii care cred că hotărăsc în mare măsură ce se întâmplă în viaţa lor. Acesta constituie un semnal pozitiv, care indică creşterea încrederii tinerilor în forţele proprii.

241

În ce măsură poţi hotărî tu însuţi ceea ce

se intampla cu viata ta?

29

47

177

38 38

20

4

40 40

155

01020304050

Maremasura

Potrivit Micamasura

NA/NR

proc

ente

2002 2003 2004

Figura 2 În ceea ce priveşte percepţia despre viitor, întrebările din cele trei sondaje nu sunt comparabile decât

în mică măsură, respectiv în sondajul din 2002 orizontul de timp era de un an, în timp ce în sondajul din 2003 era de 5 ani, iar pentru cel din 2004 era de 1 an. Chiar şi în aceste condiţii, concluziile care se desprind sunt că gradul de optimism al tinerilor legat de activitatea viitoare este menţinut relativ constant deoarece numărul celor care consideră că vor trăi mai bine sau la fel scade de la 72 % la 65% pentru a creşte iar la 74%.

De asemenea, în sondajul Metro Media Transilvania doar 12% dintre tineri apreciau că vor trăi mai prost peste un an, în timp ce în sondajul CURS proporţia celor care cred că va fi mai rău peste 5 ani a fost de 16%, pentru ca procentul acestora să scadă la 9% în 2004.

Principalele dificultăţi resimţite de tineri apar ca o constantă în ambele sondaje şi se referă la: situaţia economică (sărăcie, lipsa unui loc de muncă sau o locuinţă necorespunzătoare) – peste 65 % dintre tineri în toate sondajele, în timp ce şcoala (6% în sondajul METRO şi 2% în sondajul CURS), sau familia reprezintă cauze minore ale dezvoltării tinerilor.

Cum sperati ca veti trai peste un an?

37 35

1216

43

2216 19

45

29

917

0

10

20

30

40

50

Mai bine La fel Mai rau NA/NR

proc

ente

2002 2003 2004

Figura 3

De asemenea o tendinţă importantă care se manifestă în anii analizaţi este aceea a modului în care tinerii privesc societatea informaţională. Cel mai important aspect al acestei aprecieri este dat de ponderea celor care ştiu să utilizeze calculatorul, pondere care este în continuă creştere, de la 52% în 2002 la 62% în 2003 şi 65% în 2004.

242

Stiti sa utilizati calculatorul?

5247

1

62

37

1

65

34

20

10203040506070

Da Nu NA/NR

proc

ente

2002 2003 2004

Figura 4

Dotarea cu un telefon mobil a crescut de asemenea spectaculos în perioada analizată. Dacă în 2002, 28% dintre tineri aveau un telefon mobil, în 2003 procentul acestora a crescut la 43%, pentru ca în 2004 peste 50% dintre tineri să deţină un telefon mobil, iar tendinţa este aceea de permanentă creştere.

Aveti un telefon mobil?

28

66

6

4355

2

5343

40

10203040506070

Da Nu NA/NR

proc

ente

2002 2003 2004

Figura 5

3. Atitudinea faţă de mediul de afaceri Ponderea tinerilor care ar dori să deschidă o afacere pe cont propriu se menţine relativ constantă în

perioada analizată, cu ponderi de 52% în 2002, 54% în 2003 şi 49% în 2004. Se constată însă o diferenţă semnificativă dintre cei care doresc să iniţieze o afaceri şi cei care o realizează efectiv. Astfel, în toate sondajele efectuate peste 60% dintre tinerii care doresc să îşi deschidă o afacere nu au întreprins nimic pentru aceasta, ponderea acestora fiind în creştere. Se constată însă o creştere uşoară a celor care au reuşit să deschidă o afacere (care să şi reuşească) de la 3% în 2002 la 5 % în 2004. 243

244

Ce ati facut pentru a deschide o afacere?

61

2214

3

68

22

6 4

66

1911

50

1020304050607080

Nimic Am incercatdar nu am

reusit

Am reusitpartial

Am reusitpartial

proc

ente

2002 2003 2004

Doriti sa deschideti o afacere pe cont propriu?

0

20

40

60

Da Nu NA/NR

proc

ente

2002 2003 2004

Figura 6 Creşterea nu este

semnificativă, însă trendul înregistrat este unul pozitiv, iar acesta trebuie stimulat de către factorii de decizie pentru a fi susţinut pe viitor.

Figura 7

În viziunea tinerilor a fi întreprinzător presupune a avea atât calităţi cât şi defecte. Printre calităţi pot fi amintite: să fie persoane active şi inovatoare (81%), să le placă riscul (65%) ori să lucreze planificat (53%). Cinstea nu este una dintre calităţile vizibile la oamenii de afaceri, deoarece doar 23% dintre tineri văd îi văd oameni cinstiţi, precum şi faptul că trebuie să fie fără scrupule sau persoane corupte.

Un întreprinzător este...?

17%

17%

20%

23%

53%

61%

65%

67%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

O persoană care acţionează dupăîmprejurări

O persoană coruptă

O persoană fără scrupule

O persoană cinstită

O persoană cu bani şi influenţă

O persoană care lucrează planificat

O persoană căreia îi place riscul

O persoană activă şi inovatoare

Pentru fiecare din variabilele analizate, subiecţii au făcut aprecieri pe scala "adevărat....fals".Procentele înscrise reprezintă proporţia răspunsurilor "adevărat"

Figura 8

Dacă la acest tablou adăugăm şi percepţia tinerilor asupra modului în care au fost adunate marile averi din România, respectiv prin încălcarea legii (40% dintre repondenţi), sau prin relaţii cu persoane sus-puse (26% din repondenţi) atunci observăm o atitudine negativă a tinerilor despre mediul de afaceri. Doar 14% dintre tineri chestionaţi cred că în afaceri se poate reuşi doar prin muncă şi corectitudine.

14%

18%

26%

40%

2%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

40%

Prin muncă şi meritpersonal

Prin şansă Prin relaţii Prin încălcarea legii Prin alte mijloace

Cum credeţi că au reuşit majoritatea oamenilor care au făcut avere în România?

Ponderi din totalul celor care şi-au exprimat opiniaFigura 9

Calităţile necesare pentru a reuşi în afaceri sunt în cea mai mare parte intelectuale, profesionale şi volitive, dar la acestea se mai adaugă şi şansa, norocul, pe care 49% dintre tineri în consideră fundamental pentru reuşita în afaceri. Se mai adaugă printre necesităţi sprijinul familiei, abilităţile organizatorice, relaţionale şi charismatice.

Figura 10 Care credeţi că sunt calităţile necesare unui tânăr pentru a reuşi în afaceri?

10%

22%

29%

29%

30%

35%

49%

49%

63%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

Calităţi carismatice

Abilităţi relaţionale

Abilităţi organizatorice

Să aibă sprijinul familiei

Să-i placă riscul şi hazardul

Volitive

Profesionale

Noroc

Intelectuale

Proporţiile reprezintă ponderea aprecierilor favorabile pentru fiecare din variabilele analizate

Principalele obstacole în

calea tinerilor în tendinţa de implicare în mediul de afaceri sunt corupţia şi birocraţia, peste 41% dintre repondenţi considerând aceste elemente ca fiind esenţiale în calea afirmării acestora. De asemenea, lipsa facilităţilor acordate de autorităţi, impozitele şi dobânzile mari sunt alte obstacole importante pentru tineri.

Figura 11

245

Opinii privind principalele obstacole care stau în faţa unui tânăr întreprinzător

5%

5%

7%

9%

9%

12%

12%

17%

24%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%

Neîncrederea în propriile forţe

Insuficienţa programelor de creditare

Lipsa informaţiilor

Imperfecţiunile legislative

Politica dobânzilor mari

Sistemul de impozitare

Lipsa facilităţilor acordate de stat

Birocraţia

Corupţia

Ponderi recalculate din două opţiuni: primul şi al doilea obstacol

Fenomenul discriminării în calea dezvoltării afacerilor nu este perceput pentru sex, naţionalitate sau vârstă. În schimb persoanele bogate şi orăşenii sunt percepuţi ca având prima şansă în a dezvolta o afacere.

246

Figura 12

Percepţia despre muncă a subiecţilor analizaţi este în esenţă asemănătoare.

Atitudinea referitoare la muncă arată că majoritatea tinerilor cred că munca este ceva necesar pentru câştigarea existenţei. Totuşi, ponderea celor ce au prima sau a doua opţiune acest răspuns scade de la 78% în 2002 la 75% în 2004, ceea ce indică o deteriorare a atitudinii faţă de muncă. Pentru valorificarea cunoştinţelor au optat 14% în 2002, 10% în 2003 şi 13% în 2004 (dimensiuni comparabile), pentru răspunsul: „consumă mult timp din viaţă” (o apreciere negativă asupra muncii) sunt de asemenea ponderi relativ egale 12% în 2002, 11% în 2003 şi 10% în 2004, cu o tendinţă de scădere.

Apecierea şanselor în iniţierea unei afaceri

49%

44%

72%

86%

52%

Pentru reuşita în viaţă şi găsirea unui loc bun de muncă ordinea opţiunilor în cele două sondaje a

rămân aceeaşi, respectiv pe primul loc situându-se cunoaşterea limbilor străine urmată de cunoştinţe în domeniul calculatoarelor şi de o bună specializare în domeniu.

Figura 13

Legenda: 1 = Bună prezentare 2= aptitudini pentru munca în grup 3= aptitudini de comunicare 4= cunoaşterea lumii afacerilor 5 = o bună specializare 6 = cunoştinţe în domeniul calculatoarelor 7 = Stăpânirea limbilor străine

În ambele sondaje

percepţia tinerilor este aceea că pentru a reuşi în afaceri contează în primul rând familia din care provii, respectiv faptul de a fi una înstărită. Şi în ceea ce priveşte a doua opţiune rezultatele sunt asemănătoare, respective calificarea înaltă şi pregătirea profesională este cea determină şansele de reuşită. Pentru celelalte opţiuni rezultatele diferă, dar fără a fi deosebiri fundamentale. Astfel în sondajul

Competente necesare pentru dobandirea unui loc de munca

12

17

23

19

40

51

56

3

5

7

13

22

24

26

11

15

25

18

35

57

62

0 20 40 60 80

1

2

3

4

5

6

7

cate

gorii

procente

200420032002

Conditii pentru reusita tinerilor in Romania

0 20 40 60

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Cat

egor

ii

Procente

200420032002

0%

40

10%

20%

30%

%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Şanse egale bărbaţii şifemeile

Mai multe adulţii Mai multe orăşenii Mai multe cei bogaţi Şanse egale alenaţionalităţilor

În stabilirea profilului au fost alese opţiunile cu valoarea procentuală cea mai mare pentru fiecare variabilă

Metro Media munca susţinută este cea care urmează ca prioritate, in timp ce în sondajul CURS următoarea opţiune este dată de legăturile cu oameni bine situaţi.

Figura 14

Legenda: 1. Părinţi cu multă şcoală 2. Legături cu lumea politică 3. Noroc 4. Pregătire profesională 5. Muncă susţinută 6. Capacităţi înnăscute 7. Ambiţie, perseverenţă 8. Relaţii cu oameni bine situaţi 9. Calificare înaltă 10. Familie înstărită

Schimbarea esenţială de percepţie pentru tineri se referă doar la faptul că şi munca susţinută a ajuns

în anul 2004 să fie considerată ca factor esenţial pentru reuşita tinerilor, ceea ce poate constitui un semnal al modificării percepţiilor referitoare la condiţiile oferite tinerilor în România.

Nu sunt diferenţe semnificative în cazul analizei discriminărilor, astfel încât destul de puţini sunt cei care privesc reuşita în afaceri ca o chestiune de sex, religie sau grup etnic.

Percepţia despre şcoală este aceea că ea oferă, în cele mai multa cazuri, cunoştinţele necesare pentru a activa pe piaţa muncii. Dinamica răspunsurilor este cu o oarecare tendinţă de oscilaţie, dar totuşi în creştere pentru aprecierile pozitive deoarece în 2002 62% dintre subiecţi considerau că şcoala corespunde în care măsură sau într-o oarecare măsură la necesităţi, în timp ce în 2004 procentul celor ce aveau această percepţie a fost de 65%.

247

Figura 15 Legenda: 1 = în mare măsură 2= într-o oarecare măsură 3= în mică măsură 4= NS/NR

4.

Migraţie

Modul in care scoala raspunde nevoilor pietei muncii

2141

251317

4334

621

4425

11

0204060e

1 2 3 4

Categorii

Proc

ent 2002

20032004

În toate sondajele intenţia de a pleca din ţară este semnificativă. În sondajul Metro Media din 2002

54% din subiecţi ar dori să plece temporar sau definitiv, iar în Sondajul CURS din 2003 55% dintre subiecţi au această opţiune, pentru ca în sondajul din 2004 54% dintre tineri să dorească să plece din ţară. Totuşi, tendinţa migraţiei este una constantă, neînregistrându-se modificări majore în cele trei sondaje efectuate.

În ceea ce priveşte momentul plecării, în sondajul 2002, 13% ar dori să plece în anul curent, în timp ce în cel din 2003, 20% dintre subiecţi ar pleca în acest an, pentru ca în 2004 procentul să fie de 13%. Marea majoritate însă ar pleca în anii următori, respectiv 61% în sondajul 2002, 57% în sondajul 2003 şi 55% în cel din 2004, ceea ce arată un trend descrescător, poate o întărire a încrederii în şansele de succes în România. Această creştere a celor care doresc să plece imediat arată, încă o dată, neîncrederea în şansele oferite în România pentru a realiza o dezvoltare profesională şi materială corespunzătoare pe termen scurt, dar o încredere mai mare pe termen lung.

În ambele sondaje motivaţia covârşitoare (80% în 2004, 75% în 2003, 80% 2002) este cea de a lucra în străinătate, urmată de motivaţia dată de completarea studiilor şi cea a petrecerii timpului liber, a turismului. Emigrarea definitivă sau temporară se situează la un nivel ridicat în toate sondajele (aproximativ un sfert dintre tineri doresc aceasta).

248

Figura 16 Legenda: 1= pentru turism, recreere 2= pentru a lucra 3= pentru completarea educaţiei 4 = pentru emigrare definitivă sau temporară 5= altceva

În ceea ce priveşte

migraţia internă, aceasta este mai redusă decât intenţia de migraţie externă. În cazul primului sondaj 39% dintre subiecţi ar dori să plece în altă localitate, în timp ce în cel de-al doilea, 24% doresc să

plece, pentru ca în 2004 45% dintre subiecţi dorind să plece din localitatea de domiciliu.

Motivatia tendintei de migratie a tinerilor

29

75

3525

2

24

80

2515

3

33

80

3423

50

20

40

60

80

100

1 2 3 4 5

categorii

proc

ente 2002

20032004

Motivaţia fundamentală a celor care vor să migreze este cea de ordin material (63% în primul caz, 53% în cel de-al doilea şi 65% în 2004). Urmează motive ce ţin de profesie şi cele educaţionale.

5. Satisfacerea nevoilor imediate

Semnificativ pentru tinerii din România este dorinţa de a avea o locuinţă proprie. Astfel, dacă ar dobândi o sumă mare de bani, prima investiţie pe care ar face-o ar fi achiziţionarea unei locuinţe (30 %, respectiv 31% din opţiuni). Pentru următoarele opţiuni există diferenţa, dar acestea sunt relativ nesemnificative. În cazul sondajului Metro Media (2002) tinerii ar dori să înceapă o afacere 21%) după care să

îşi ajute familia (14%). În cazul sondajului CURS motivele sunt inversate, respectiv ajutarea familiei este pe locul al doilea (20%) urmată de intenţia de a deschide o afacere (19%).

Utilizarea unei sume mari de bani de catre tineri

11

5

5

9

21

14

31

10

5

6

20

19

20

30

9

3

5

7

19

15

37

0 10 20 30 40

1

2

3

4

5

6

7

cate

gorii

procente

200420032002

Aceste date arată faptul că în România nu sunt satisfăcute încă necesităţile de bază ale tinerilor (din piramida lui Maslow), iar aceştia vor căuta să satisfacă aceste cerinţe cu prioritate, după care să se orienteze şi către afaceri.

249

Figura 17

Legenda:

1. altele 2. Mi-aş completa studiile 3. M-aş distra 4. Aş depune banii la o bancă 5. Aş începe o afacere 6. Mi-aş ajuta familia 7. Aş cumpăra o casă

6. Concluzii Concluziile ce se pot desprinde din analiza efectuată pot fi sintetizate astfel:

♦ Din cele trei cercetări se poate observa o atitudine optimistă din partea tinerilor, care speră că în viitor o vor duce mai bine;

♦ Veniturile sunt cele care le ajung, în cea mai mare parte doar pentru strictul necesar vieţii cotidiene;

♦ Şansele de reuşită în viaţă sunt condiţionate în primul rând familia din care se provine, pentru ca munca şi calificarea să fie următoarele criterii de succes;

♦ caracteristic tinerilor români este lipsa de sentimente discriminatorii, apartenenţa la grupuri etnice, sexul sau religia nefiind elemente care să împiedice reuşita tinerilor;

♦ atitudinea faţă de muncă este una pozitivă, tinerii fiind conştienţi de faptul că munca este un dat necesar;

♦ aspectele negative ale aprecierilor privesc mai ales viaţa economică şi şansele de reuşită în afaceri. Astfel corupţia şi birocraţia ocupă primele două locuri în topul obstacolelor ce stau în calea unui tânăr întreprinzător. Tinerii simt nevoia de implicare a statului în perioada de demarare a afacerilor pentru a putea avea un start reuşit.

♦ Ponderea tinerilor ce au deja o afacere este foarte mică, însă în creştere (doar 2% - 5%), dar sunt speranţe pentru viitor, deoarece peste jumătate dintre aceştia şi-au declarat intenţia de a se implica în afaceri.

Bibliografie

1. ROMAN, M, ROMAN, M. – Aşteptările tinerilor, Economia, Bucureşti, Editura ASE, 2003, p. 128-137, ISSN: 1454-0320

2. ROMAN, M, ROMAN, M. - Rata naturală a şomajului în România, în Revista Română de Statistică, an III, nr. 2, 2003, p. 14-26, ISSN : 1018-046x

3. ŢIGĂNESCU, E., ROMAN, M. – Macroeconomie, Bucureşti, Editura ASE, 2002

4. *** Situaţia Tineretului şi Aşteptările sale, Sondaj de opinie realizat de MetroMedia Transilvania, septembrie 2002

5. *** Tineret 2003, Sondaj de opinie realizat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională. Iunie, 2003

6. *** Situaţia Tineretului şi Aşteptările sale, Sondaj de opinie realizat de MetroMedia Transilvania, septembrie 2004

EDUCAŢIA, CULTURA ŞI CREATIVITATEA ÎN VIAŢA TINERILOR. EVALUAREA MULTIDISCIPLINARĂ A ÎNVĂŢĂRII DESCHISE

ŞI FLEXIBILE ŞI STIMULAREA CREATIVITĂŢII Prof. univ. dr. Marta-Christina Suciu, Director proiect, Prof. univ. dr. Coralia Angelescu, Prof. univ. dr. Dumitru Ciucur, Prof. univ. dr. Bogdan-Micu Ghilic, Prof. univ. dr. Mihai Roman, Prof. univ. dr. Stelian Stancu, lector univ.dr. Marian Stoica, lector univ. dr. Marinescu Cosmin, lector univ. dr. Daniela Iovan, asistent univ. drd. Gabriel Staicu, asist. univ. drd. Mirela Aceleanu, asist. univ. drd. Mihaela Dobre, asist. univ. drd. Marius

Marinaş, asist. univ. drd. Marius Pană, Academia de Studii Economice Bucureşti

Cercetător ştiinţific principal dr. Sorin Mitulescu, Director Direcţia de Cercetare Ştiinţifică pentru Tineret, Coordonator proiect, cercetător ştiinţific Gina Anghelescu, cercetător ştiinţific Anca Donciu, Agenţia Naţională

pentru Stimularea Iniţiativei Tinerilor

Cercetător ştiinţific principal dr. Grigore Nicola, Director ştiinţific, cercetător ştiinţific drd. Bogdan Danciu, Institutul de Filosofie şi Psihologie "Constantin Rădulescu Motru" al Academiei Române

Dr. Sebastian Lăzăroiu, Director, cercetător ştiinţific dr. Marin Burcea, Centrul de Sociologie Urbană şi

Regională

Prezentăm sintetic unele dintre cele mai semnificative concluzii la care s-a ajuns în cea de-a patra fază a contractului de cercetare CERES dedicat temei "Educaţia, cultura şi creativitatea în viaţa tinerilor". Tematica contractului de cercetare este una deosebit de complexă, motiv pentru care partenerii la contract reunesc patru instituţii din mediul academic (învăţământ superior, cercetare) şi respectiv instituţii direct implicate în sprijinirea iniţiativei tinerilor. Sinteza reuneşte rezultatele obţinute de către colective de cercetare multidisciplinară aparţinând tuturor partenerilor ale căror contribuţii le prezentăm în continuare.

• Academia de Studii Economice Bucureşti a evidenţiat o serie de experienţe internaţionale şi a conturat tendinţele specifice în domeniul economiilor invaţionale şi al spaţiilor educaţionale creative. S-a acordat o atenţie specială educaţiei virtuale şi celei antreprenoriale precum şi evidenţierii unor structuri formale şi informale de stimulare a creativităţii. În lucrare s-au inclus în mod expres unele repere legate de cadrul legislativ şi instituţional şi de stimularea creativităţii în afaceri.

• Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor a realizat studii de caz si analize structural-calitative contribuind la fundamentarea unor propuneri pentru flexibilizarea cadrului legislativ şi institutional.

• Institutul de Psihologie şi Filosofie “Constantin Rădulescu Motru” a urmărit condiţionarea psihologică a performanţei creative şi a urmărit pe baza unor studii de caz impactul utilizării în scopuri educaţionale a tehnologiilor informatice şi de comunicare.

• Centrul de Sociologie Urbană şi Regională a asigurat asistenţa metodologică în exploatarea bazelor de date şi a furnizat noi prelucrări ale datelor de anchetă sociologică.

În această fază cercetarea s-a concentrat asupra componentelor esenţiale ale societăţii bazate pe cunoaştere şi inovare : educaţia şi, respectiv, stimularea creativităţii.

Lucrarea a fost structurată conform obiectivelor şi planului de realizare în trei părţi:

Partea I cuprinde patru capitole şi a fost dedicată analizei experienţei internaţionale în domeniul dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere. Această parte a fost realizată exclusiv de către colectivul de la ASE, personal de către directorul proiectului.

Partea a II-a a urmărit evaluarea multidisciplinară a învăţării deschise şi flexibile şi evidenţierea unora dintre măsurile de stimulare a creativităţii prin analize structural-calitative (s-au evidenţiat structuri formale şi non formale de stimulare a creativităţii).

Partea a III-a şi-a propus fundamentarea unui cadru normativ legislativ prin propuneri privind reglementări legislative şi flexibilizarea cadrului instituţional.

262

Pornind de la ideea conform căreia cunoaşterea devine principala sursă a prosperităţii şi constituie din ce în ce mai mult fundamentul puterii, se afirmă tot mai mult că educaţia şi stimularea creativităţii (prin cercetare şi inovare) reprezintă componentele de bază ale societăţii bazate pe cunoaştere. Ori tocmai aceşti doi "piloni de forţă" ai societăţii bazate pe cunoaştere constituie reperele cheie ale contractului de cercetare CERES.

În prima parte s-a evidenţait pe baza analizei experienţei internaţionale că este nevoie să fie promovate acele forme şi metode noi de educaţie bazate pe inovare şi cercetare, care să fie în favoarea noului tip de economie. În ceea ce priveşte dimensiunea europeană a educaţiei s-a reliefat că “resursele umane sunt cel mai important activ pentru Uniunea Europeană”(Education & Training 2010" The Success of the Lisbon Strategy Hinges On Urgent Reforms, Council Of The European Union Brussels, 3 March 2004). Resursele umane sunt considerate esenţiale pentru creearea şi transmiterea cunoştinţelor şi sunt în acelaşi timp un factor determinant al potenţialului inovaţional al fiecărei societăţi. Investiţiile în educaţie sunt un factor cheie pentru competitivitatea Uniuni Europene. S-a calculat că creşterea în medie a nivelului de educaţie al populaţiei cu un an poate conduce la o creştere economică cu un ritm mediu annual de 5% pe termen scurt şi, respectiv de 2.5% pe termen lung ("Investing efficiently in education and training: an imperative for Europe", Commission Communication, COM 779 din 10 ianuarie 2003, doc. 5269/03). În plus există un impact pozitiv al educaţieie asupra ocupării, sănătăţii, incluziunii sociale şi manifestării active a cetăţenilor (ratele de şomaj descresc o dată cu îmbunătăţirea nivelului educaţie, în special pentru nivelele înalte de educaţie iar ratele de ocupare cresc). Din această perspectivă este esenţial să se întărească sinergia şi complementaritatea dintre educaţie şi alte domenii şi politici legate de ocupare, cercetare şi inovare şi politicile macroeconomice.

Investiţiile în educaţie sunt constituie un element necesar pentru a atinge obiectivele economice, sociale şi de mediu stabilite la Lisabona pentru Uniunea Europeană. Prin programul "Education & Training 2010" Consiliul European din martie 2003 de la Brussels şi-a reafirmat hotărârea de a lucra la nivelul statelor membre ale UE "pentru a face din sistemele educaţionale din Europa un cadru calitativ de referinţă la nivel mondial până la orizontul anului 2010". Se consideră că este nevoie de un tip de educaţie care să fie în favoarea noului tip de economie prin apelarea la un sistem de educaţie bazat pe inovare şi cercetare. În raport cu nivelul lor de dezvoltare, ţările pot alege diferite traiectorii şi modalitati de implementare a societăţii bazate pe cunoaştere şi inovare (Ferranti et al. 2001, EC 2001b). Se manifestă o nevoie acută pentru restructurarea sistemului de educatie în favoarea unor programe curriculare orientate în mai mare măsură spre business şi spre promovarea educaţiei vocaţionale. O asemenea reformă implică atât stimulente financiare pentru instruire şi re-instruire, cât şi o regândire a sistemului de administrare şi de management a trainingului vocaţional, inclusiv prin asigurarea surselor informaţionale necesare.

În concluziile formulate în urma Consiliului din 5 mai 2003 s-au stabilit unele niveluri de referinţă ale unor indicatori medii de performanţă în educaţie la nivel european (benchmarks, OJ C 134 din 7 iunie 2003). Unele ţări au translatat aceste repere sub forma unor obiective naţionale considerate a putea contribui la atingerea nivelelor de referinţă la nivel european. Consiliul şi Comisia Europeană au subliniat că este necesar să se aibă în vedere şi acţiuni la nivel naţional în domeniile cheie ale programului "Education & Training 2010".

Acestea vor trebui să fie completate prin acţiuni la nivel comunitar şi în mod particular prin schimbul de experienţă şi prin sprijinirea eforturilor naţionale. Pentru a sprijini aceste eforturi statele membre vor trebui să aibă în vedere următoarele trei zone prioritare asupra cărora va trebui să se acţioneze în mod simultan fără întârziere:

1. Canalizarea eforturilor pentru realizarea reformelor şi orientarea investiţiilor către zonele cheie pentru societatea bazată pe cunoaştere

Pentru a face din Uniunea Europeană “un leader” în economia bazată pe cunoaştere la nivel mondial se manifestă o nevoie urgentă de a investi tot mai mult şi mai eficace şi mai eficient în resursele umane. Aceasta presupune un nivel mai înalt atât al investiţiilor din sectorul public cât şi al celor din sectorul privat în domeniile cheie pentru societatea bazată pe cunoaştere, în special în: învăţământul superior, în educaţia adulţilor şi în instruirea continuă de specialitate. Programele susţinute din surse comunitare vor avea de jucat un rol tot mai important pentru sprijinirea dezvoltării capitalului uman.

2. Educaţia de-a lungul întregii vieţi va trebui să devină o realitate concretă

263

Se manifestă tot mai acut nevoia de-a promova strategiii naţionale coerente dedicate educaţiei de-

a lungul întregii vieţi. În acest context este necesar să se promoveze un parteneriat efectiv între principalii actori din lumea afacerilor, între partnerii sociali şi între instituţiile educaţionale de la toate nivelele. Astfel de strategii vor trebui să aibă în vedere:

- identificarea priorităţilor în învăţare;

- creearea unor medii de învăţare deschise, atractive şi accesibile pentru oricine, în special pentru grupurile dezavantajate.

Vor trebui dezvoltate cu prioritate anumite norme şi principii comune la nivel european. Acestea vor trebui să fie apoi implementate în raport cu specificul şi cu situaţiile concrete de la nivel naţional şi implicit cu competenţele identificate la nivelul statelor membre. Educaţia vocaţională are un rol vital de jucat în atingerea obiectivelor de la Lisbona, asigurând competenţele şi calificările care răspund dinamicii accelerate a nevoilor de pe piaţa modernă a muncii. Declaraţia de la Copenhaga, adoptată în noiembrie 2002 a translatat aceste probleme din perspectiva mai amplă a educaţiei de-a lungul întregii vieţi. Ca urmare în decembrie 2003 a fost propus un cadru unitar European pentru asigurarea transparenţei calificărilor şi competenţelor - noul "Europass"(Proposal for a Decision of the European Parliament and of the Council on a single framework for the transparency of qualifications and competences (Europass). COM (2003) 796 final of 17 December 2003 (doc. 5032/04). În acest sens s-a dezvoltat şi un cadru comun de asigurare a calităţii care include un nucleu comun de criterii de calitate şi un set coerent de indicatori. Pentru a conferi mai multă mobilitate s-a adoptat şi un sistem european de credite transferabile în domeniul educaţiei vocaţionale. S-a dezvoltat şi un set comun de principii europene pentru validarea învăţării non-formale şi informale.

3. Constituirea unei “Europe a educaţiei şi învăţării”

Se resimte tot mai acut nevoia de a dezvolta un cadru European, bazat pe contextele naţionale, care să se constituie ca un normativ referenţial comun pentru recunoaşterea calificărilor şi competenţelor. Recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor oriunde în Europa este esenţială pentru a dezvoltarea piaţelor Europene ale muncii şi a unui cetăţean European activ. Statele membre vor trebui să adopte în acest sens măsuri adecvate pentru a înlătura obstacolele din calea mobilităţii şi pentru a asigura sprijinul financiar necesar, în contextul şi chiar dincolo de programele comunitare. Societatea bazată pe cunoaştere generează noi nevoi exprimate în termenii coeziunii sociale, cetăţeniei active şi realizării şi dezvoltării personale la care educaţia poate avea o contribuţie semnificativă.

S-a anlizat în mod distinct corelaţia dintre cele două paliere tematice ale acestei faze a cercetării: educaţia şi inovarea. S-a pus în evidenţă corelaţia existentă între inovare şi educaţia de-a lungul întregii vieţi active (LLL). S-a relevat în acest context necesitatea de a defini în sens larg LLL prin includerea tuturor tipurilor de învăţare: sistemul educaţional de la grădiniţă până la universitate; cursurile formale parcurse mai târziu în viaţă pentru a dobândi anumite competenţe în domeniul matematicii, calculatoarelor sau pentru instruirea vocaţională; învăţarea informală plasată în afara sistemului formal care se poate, după caz, aplica sau nu în mod direct pe piaţa muncii. Adulţii pot să îşi continue studiile după completarea educaţiei tradiţionale pentru a-şi îmbunătăţi competenţele de bază (aşa cum se întâmplă în formele de ‘educaţie de remediu’) sau pentru a-şi dezvolta competenţele. LLL poate avea o influenţă benefică asupra a trei tipuri de inovaţii: inovaţii care apar ca rezultat al unei activităţi creative; inovarea ca proces de difuzare; cererea consumatorilor pentru produsele inovative.

Pe plan mondial există două modele de bază pentru inovarea creativă în raport cu învăţarea:

• SUA este o economie cu un înalt nivel de inovare şi cu o elită cu un nivel înalt de educaţie, dar are în acelaşi timp un nivel comparativ înalt al procentului populaţiei care are un nivel mai redus de calificare;

• prin contrast, ţările scandinave sunt înalt inovative, iar majoritatea populaţiei are un nivel înalt de calificare şi doar un mic procent al populaţiei are un nivel mai slab de calificare.

264

LLL are un rol major pentru a asigura o rapidă şi eficientă difuzare a aplicării inovaţiilor tehnice şi organizaţionale. În lucrare s-au evidenţiat în mod distinct 15 indicatori de analiză a performanţei şi calităţii LLL în Europa. Aceşti 15 indicatori sunt grupaţi pe patru grupe de indicatori; există însă şi un indice compozit al LLL. Se consideră că aceşti indicatori au relevanţă în ceea ce priveşte efectul LLL asupra capabilităţilor inovative. Cele patru grupe de indicatori se referă la:

1. economia învăţării (patru indicatori: procentul populaţieie ocupate care are un nivel înalt de calificare; mutaţile produse în nivelul ocupării şi în ponderea forţei de muncă cu un nivel înalt de calificare; eşecul înregistrat în învăţarea unor noi calificări în corelare cu rata şomajului de lungă durată pentru bărbaţii cuprinşi între 25 şi 54 de ani; menţinerea unor competenţe utile din punct de vedere economic în rândul lucrătorilor în vârstă (cuprinşi între 55–64 ani, în raport cu rata lor de ocupare);

2. competenţele ‘de bază’ se bazează pe competenţe de tipul scris, citit, competenţe numerice şi abilitatea de-a utiliza calculatorul (alfainformatizarea). Există trei indicatori utilizaţi pentru tineri (procentul celor care pot citi la nivelul 3 sau peste; procentul celor care citesc la nivelul 5-cel mai înalt nivel; un indice care estimează ‘comfortul‘ în utilizarea calculatoarelor) şi unul pentru adulţi (procentul adulţilor de peste 16 ani care au un nivel 4 sau 5 de competenţe de bază);

3. participarea la LLL (patru indicatori : procentul estimat al populaţiei adulte de peste 15 ani care doreşte să “continue să înveţe toată viaţa”; procentul populaţiei în vârstă de 24–64 ani care parcurge orice formă de instruire în cele patru sătămâni cât se derulează studiul; procentul bărbaţilor adulţi cuprinşi între 25 şi 54 ani care nu sunt angajaţi şi care studiază parcurgând diverse trasee ale educaţiei continue sau care sunt cuprinşi în activităţi neplătite prin care capătă experienţă practică; procentul populaţiei adulte de peste 15 ani care are acces acasă la internet);

4. investiţiile făcute de către întreprinzători în LLL (trei indicatori: procentul tuturor angajaţilor de orice vârstă care au parcurs cursuri de instruire care răspund exigenţelor locului de muncă, atât în afara cât şi în interiorul firmei; cheltuielile totale alocate de firmă pentru formele de instruire care vin în întâmpinarea cerinţelor locului de muncă-ca procent din costurile totale cu munca; procentul populaţiei ocupate care a parcurs un curs de instruire în domeniul calculatoarelor).

În raport cu acest sistem de indicatori principalii leaderii din UE sunt ţările nordice: Suedia se află pe o poziţie de leader pentru opt indicatori; Danemarca pentru şase indicatori; Finlanda pentru trei indicatori; Olanda pentru patru indicatori; Regatul Unit pentru trei indicatori.

Indicele compozit LLL poziţionează fiecare ţară pe baza performanţei relative a fiecărei ţări comparativ cu ţările care au o poziţie de leader la fiecare indicator. Indicele celei mai bune performanţe–BPI (The Best Performance Index) înregistrate de către fiecare ţară reflectă performanţa relativă medie atinsă pentru toţi indicatorii pentru care există date disponibile.

Ierarhizarea ţărilor în raport cu cele două scoruri este însă diferită:

- Finlanda, Germania şi Franţa se află pe poziţii mai joase la scorul făcut pentru LLL compartaiv cu ‘Innovation Scoreboard’;

- Austria, Belgia şi Luxemburgul au valori mai mari pentru LLL Scoreboard.

O posibilă explicaţie se datorează accentului pus în fiecare clasament pe diferitele tipuri de inovare. Innovation Scoreboard pare să fie mai relevant pentru a capta activităţile creative inovative, în timp ce Lifelong Learning Scoreboard pare să măsoare mai bine capabilităţile naţionale în adoptarea inovaţiilor (sau în procesul de difuzare a inovaţiei).

Cele mai inovative ţări din Europa, aşa cum se poate identifica în Trend Chart’s Innovation Scoreboard, sunt în acelaşi timp leaderi la indicatorii LLL: Suedia, Danemarca, Finlanda, Regatul Unit şi Irlanda. În schimb, unele dintre cele mai puţin inovative ţări au şi cel mai redus nivel al BPI (Best Performance Index) din sistemul de indicatori LLL: Italia, Portugalia şi Grecia. Acest rezultat este confirmat de o corelaţie înaltă (un coeficient de corelaţie de 0.85) între BPI (Best Performance Indices) atât pentru scorurile comparabile obţinute la indicatorii care ţin de inovare cât şi pentru scorurile de la indicatorii LLL. Aceste rezultate pot contribui în mod direct la îmbunătăţirea performanţei inovative şi sunt sugestive pentru evidenţierea unei posibile interconexiuni între LLL şi inovare.

Economiile bazate pe cunoaştere numite şi ‘economii ale învăţării’ reclamă existenţa unei populaţii cu un nivel superior de educaţie, care să dispună de excelente competenţe de bază şi de capacitatea de a-şi continua instruirea de-a lungul întregii vieţi. Se remarcă preocuparea pentru domeniul managementului inovării, atât la nivel de studenţi cât si la nivel de master. Astfel, în ultimii trei ani de învăţământ, majoritatea şcolilor de afaceri/management, dar şi şcolile de inginerie şi universităţile, au introdus

265

în setul obligatoriu, programe de curs cum ar fi ‘Managementul Start-up-urilor’, Managementul IMM din domeniul tehnologiilor înalte, Managemetul Inovării etc. Multe Şcoli de Afaceri au dedicat programe în aceste domenii, chiar si la nivelul studenţilor. Ultimul an a oferit specializări în managementul sistemelor inovatoare, având între 40 şi 60 de ore de curs, cărora li se adaugă studii de caz şi proiecte realizate în cooperare cu o companie inovatoare sau din domeniul TIC-urilor.

La nivel post-univeristar, sunt oferite programe de master pentru un an (full time) sau doi ani (part time). În mod obişnuit acestea includ: şase luni de pregătire formală (minimum 300 de ore) şi şase luni în cadrul unei companii, cu dubla supervizare (din partea şcolii şi din partea companiei). Piaţa va scoate la iveală prin adaptare şi asimilare socială, necesităţile legate de noi aptitudini şi competenţe care vor genera noi moduri non-formale (cluburi de training) de pregătire profesională şi vocaţională. Cluburile sunt în general concepute ca întâlniri între manageri şi personal de nivel înalt, având ca scop schimbul de experienţă şi punerea la curent cu noutăţile privind cele mai recente abordări din domeniile lor de activitate. Instituţiile de educaţie de diferite tipuri oferă chiar si pe termen scurt (între 3 si 20 de zile) cursuri privind probleme punctuale, restrânse cum ar fi: participarea la oferte internaţionale în domeniul înaltei tehnologii; dezvoltarea antreprenoriatului prin folosirea Internetului; finanţarea inovaţiilor; drepturi de proprietate intelectuală etc.

Tranziţia la societatea bazată pe cunoaştere reprezintă atât o “provocare” cât şi o “oportunitate” pentru noile state membre ale UE şi pentru ţările candidate. În spiritul consideraţiilor relevate şi a contribuţiilor la atingerea obiectivelor stabilite la Summit-ul de la Lisbona, viteza de derulare a reformelor sistemelor educaţionale şi de învăţământ va trebui să fie accelerată. Prerogativele programelor educaţionale şi inovaţionale vor trebui să fie luate în considerare pentru formularea politicilor naţionale şi regionale.

În ceea ce priveşte sistemul educaţional din România, se manifestă un dezechilibru între educatia tehnică şi educaţia antreprenorială şi inovatoare. În prezent, după cunoştinţele noastre, România înregistrează un surplus semnificativ în domeniul TIC (cca 5.000 de absolvenţi în domeniul TIC-urilor anual şi în jur de 75.000 de specialişti TIC disponibili pe piaţa muncii). Acest fapt poate constitui un avantaj competitiv la nivel regional şi chiar european. Studiul Brainbench (2002), a plasat România pe locul şase în primele zece ţări din lume în ceea ce priveşte disponibilitatea forţei de muncă calificate în domeniul TIC-urilor.

Din punct de vedere al conţinutului, setul de abilităţi oferit de sistemul educaţional românesc este limitat şi insuficient ca specializări. UNCTAD (2002) a estimat indicele de pregătire pentru ţările din Balcani: România are cel mai înalt punctaj pentru "dezvoltarea forţei de muncă în domeniul TIC-urilor", dar unul mult mai scăzut pentru "oportunităţi de angajare TIC".

În cea de-a doua parte a lucrării partenerii de la institutul de psihologie şi filosofie “constantin rădulescu motru” au realizat un profil personologic al tinerilor, definit prin creatologie, convingeri sociale şi reciprocitate. s-au evidenţiat următoarele caracteristici:

fără a se manifesta diferenţe semnificative de gen, tinerii manifestă o evidentă sensibilitate pentru reciprocitate, atât pozitivă cât şi negativă, ca factor favorizant al autorealizării în plan social;

reciprocitatea pozitivă are înalte corelaţii pozitive cu majoritatea axiomelor sociale;

reprezentarea tinerilor despre potenţialul şi performanţa creativă se dovedeşte bine structurată şi este relevată prin multitudinea corelaţiilor semnificative dintre variabilele testate.

În ceea ce priveşte educaţia virtuală, echipa din ASE având în componenţă cadre didactice consacrate în domeniu-inclusiv şeful Catedrei de Informatică Economică- au relevat în special aspecte legate de:

• cadrul conceptual al educaţiei virtuale;

• educaţia în organizaţia virtuală;

• valenţele educaţiei virtuale ca formă flexibilă de dobândire a competenţelor;

• factorii stimulativi sau după caz inhibitori ai educaţiei virtuale;

• implicaţiile evoluţiei TIC-urilor asupra procesului educaţional;

• unele posibile acţiuni pentru promovarea unui sistem educaţional flexibil;

• mituri legate de educaţia virtuală.

Legat de aceeaşi problematică a educaţiei virtuale partenerii de la Institutul de Psihologie şi Filosofie “Constantin Rădulescu Motru” au realizat şi un studiu de caz care a analizat în mod distinct opiniile exprimate de un lot de studenţi legat de “fenomenul Internet“.

266

Una dintre opiniile generale desprinse din răspunsurile analizate este că în societatea actuală TIC prezintă o forţă de socializare mai puternică decât familia sau şcoala. Internet-ul este perceput ca o bibliotecă universală «în care nu există un catalog». Însă accesul la acestă «bibliotecă virtuală», înseamnă, pe lângă abilităţile specifice de utilizare a TIC, abilităţi de lucru cu informaţia. Este vorba în primul rând de evaluarea conţinutului şi de gândirea critică. Pentru studenţi, dar şi pentru profesori, utilizarea Internetului oferă o varietate imensă de oportunităţi pentru învăţare, alternative sau complementare educaţiei tradiţionale. Se degajă convingerea tinerilor privitoare la rolul Internet ca factor de progres în educaţie. Un punct sensibil este legat de modul în care profesorii pot integra, în timp util, Internetul în activitatea didactică. Este, deci, imperativ ca profesorii să perceapă deprinderile de utilizare a TIC-urilor pe care le au studenţii lor nu ca reprezentând o ameninţare, ci ca oferind oportunităţi reale pentru dezvoltare personală şi pentru schimbare socială, ca suport al respectului mutual. Se impune o schimbare în relaţia profesor-student, în care profesorul acceptă flexibilizarea rolurilor.

Legat de structurile formale şi informale de stimulare a creativităţii o echipă din ASE a evidenţiat o serie de aspecte cum ar fi: educaţia formală şi creativitatea; educaţia informală şi creativitatea; structuri institiţionalizate de educaţie informală. S-a pus accent pe rolul unor ONG-uri şi a unor organizaţii de tipul:Voluntari pentru Idei si Proiecte (VIP); Asociaţia Animatorilor şi Monitorilor pentru Copii şi Tineret; ”TineriFără Frontiere” (T.F.F.).

În continuare echipa din ANSIT a reliefat rezultatele studiului de caz al Clubului de inventică Gaudeamus. Cei 30 de membri permanenţi ai acestui club au realizat un număr impresionant de invenţii, pentru multe dintre ele fiind demarate procedurile de obţinere a brevetului. S-au surprins profilul creativ al acestor tineri şi modalităţile prin intermediul cărora potenţialul lor a fost încurajat şi susţinut. În acest sens, s-au folosit informaţiile culese prin interviuri de grup şi individuale şi răspunsurile la chestionarul legat de principalele aspecte ale creativităţii. Pentru situarea clubului în plan regional şi naţional în ceea ce priveşte creativitatea şi factorii acesteia, s-au folosit drept termen de comparaţie datele culese cu acelaşi chestionar în sondajul din 2003 pe un eşantion reprezentativ. Ca un element distinctiv, majoritatea tinerilor din Gaudeamus sunt interesaţi de acumularea de cunoştinţe şi competenţe profesionale pe care le pun în valoare prin intermediul perseverenţei. În acord cu profilul regional, dar mult mai accentuat, peste 40% s-au auto-caracterizat ca având imaginaţie şi simţ estetic şi aproximativ o treime s-au auto-caracterizat ca fiind inventivi şi nonconformişti. Ei au declarat că ţin cont de utilitatea noii idei pentru materializarea ei. Cele mai recente idei le-au avut în special în domeniile artistic şi tehnic, iar pentru punerea lor în practică, în general, primele opţiuni sunt: apelul la propriile mijloace şi la persoanele apropiate (familie, prieteni). Toţi folosesc computerul şi Internetul şi majoritatea atribuie un rol important în privinţa legăturii cu anumite caracteristici ale creativităţii–pentru computer posibilitatea de a rezolva probleme mai original şi cea de destindere, iar pentru Internet o mai mare bogăţie a ideilor noi şi posibilitatea de a ţine pasul cu ce se întâmplă în societate.

În cazul tinerilor din Clubul de Inventică Gaudeamus, atitudinea şi comportamentul părinţilor, atmosfera de la şcoală, lectura despre descoperirile ştiinţifice si vizionarea filmelor nu influenţează prezenţa anumitor caracteristici legate de creativitate. Manifestarea potenţialului lor creativ a fost posibilă prin însăşi apartenenţa la acest club, prin modalitatea de lucru în care se pune accentul pe colaborare şi pe a învăţa tânărul să identifice probleme şi să le găsească rezolvarea pas cu pas, să îşi asume responsabilităţi în funcţie de dorinţa şi voinţa sa. În acest sens, cel mai mult îi ajută să aibă idei noi discuţiile de grup. Astfel ei îşi descoperă calităţi, învaţă să le pună în valoare şi să le materializeze.

Echipa de la ANSIT a evidenţait în mod distinct şi câteva exemple de bună practică privind stimularea atitudinii deschise şi creative a elevilor. Aceste exemple ar putea fi bine-venite pentru orice cadru didactic, care simte nevoia unor sugestii pentru a-şi flexibiliza sistemul de predare şi de relaţionare cu elevii săi, astfel încât aceştia să devină mai deschişi şi mai creativi în cadrul procesului de învăţare.

Elementele care se repetă în "reţetele de succes" ale mai multor cadre didactice, ar fi: respectul pentru elev şi pentru particularităţile sale individuale; toleranţa privind performanţele obţinute de fiecare elev în diverse domenii (nu oricine poate fi bun la orice); toleranţa în ceea ce priveşte greşelile "omeneşti" ale elevilor (până când greşeala devine obişnuinţă); stimularea colaborării, a lucrului în echipă – elevii între ei, elevii cu părinţii, elevii cu profesorul, profesorul cu părinţii etc.

În cea de-a treia parte elaborată prin colaborarea partenerilor de la ASE şi ANSIT s-a încercat fundamentare unor inovaţii legislative şi instituţionale. S-au evidenţiat astfel necesitatea:

• încurajării mobilităţii educaţionale şi a liberei circulaţii a persoanelor care studiază, cel puţin la nivelul spaţiului european al educaţiei;

• flexiblizării structurilor educaţionale prin promovarea sistemelor mentorale şi prin optimizarea modalităţilor de comunicare între profesor–elev;

267

• asigurării unei mai eficiente protecţii şi securităţi a produselor creaţiei intelectuale.

Echipa de la ANSIT a evidenţiat o serie de propuneri de fundamentare care au rezultat din elementele referitoare la sistemul educaţional cu referire în special la îmbunătăţirea cadrului logistic al învăţării şi la optimizarea climatului relaţional.

1. Cu referire la cadrul logistic s-a subliniat că: materialele didactice ar trebui să aibă o formă predilect interactivă, apelând la exemplele practice; structura cursurilor ar trebui să fie predominant interactivă, noţiunile teoretice fiind dublate de exemple practice; forma de examinare ar trebui să fie bazată în special pe aplicaţii practice şi nu pe reproducerea mecanică a teoriei învăţate.

2. Cu referire la cadrul relaţional şi la climatul de lucru s-a evidenţiat că: profesorii ar trebui să aibă o disponibilitate mai mare pentru schimbare şi să se comporte mai degrabă ca persoane care facilitează procesul de învăţare, decât ca deţinători ai “adevărului absolut”; atmosfera şi relaţiile în grupul de lucru (clasă etc.) ar trebui să fie mai deschise, mai dinamice; în timpul examinării, profesorul ar trebui să acorde şanse egale de răspuns elevilor participanţi, iar timpul de răspuns acordat fiecăruia ar trebui să fie mare.

Echipa de la ASE a acordat o atenţie specială şi surprinderii unor aspecte specifice creativităţii în afaceri. În domeniul politicii de inovare, au fost analizate acţiuni cum ar fi: sprijin pentru “start-up”; regiuni inovative; inovarea finanţării şi transferului de cunoaştere. S-a acordat o atenţie specială unor aspecte legate de:

- iniţiativa şi inovaţia antreprenorială;

- Agenda Europeană pentru Sprijinirea Iniţiativei Antreprenoriale şi a Competitivităţii; - calitatea mediului de afaceri şi a cadrului legislativ;

- opţiunile de politică pentru stimularea antreprenoriatului şi a inovării.

***

În dorinţa de validare a unora dintre concluziile la care s-a ajuns în cadrul acestui contract de cercetare pe data de 14 mai 2004, la ASE Bucureşti s-a desfasurat Atelierul CERES “Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Educatia, cultura si creativitatea in viata tinerilor”. Atelierul a fost atât interdisciplinar cât şi intergenerational. Dialogul constructiv şi dezbaterile caracterizate prin înalt profesionalism şi prin deschidere faţă de opiniile altora au constituit nota dominantă a acestui atelier. Acest fapt a fost facilitat de faptul că majoritatea participanţilor la acest atelier sunt parteneri în cadrul contractului de cercetare şi au experienţă şi continuitate în colaborare. Atelierul a reunit toţi parteneriii dar a oferit şi o oportunitate pentru a consulta şi alţi specialişti cu preocupări în domeniu. În afara celor patru parteneri au fost invitaţi şi cercetători de la Institutul de Ştiinţele Educaţiei şi, respectiv de la Institutul de Sociologie "Dimitrie Gusti" al Academiei Române.

Acest atelier de lucru constituie cel de-al treilea atelier organizat de la demararea acestui contract de cercetare.Practic, începând cu cea de-a doua fază a cercetării, în cadrul fiecărei faze s-a organizat câte un atelier de lucru care a facilitat dialogul şi cooperarea între parteneri. Atelierele anterioare s-au fost organizate pe 26 martie 2003 şi, respectiv, pe 20 noiembrie 2003.

Răspunzând imperativelor specifice fazei a patra de elaborare a contractului de cercetare CERES, «Educaţia, cultura şi creativitatea în viaţa tinerilor» atelierul a fost împărţit în două grupuri tematice care au focalizat dezbaterile asupra educaţiei şi inovării.

Principalele probleme dezbătute în cadrul grupului tematic dedicat problematicii educaţiei au avut în vedere considerente de tipul:

• educaţia ca factor determinant al convergenţei economice în Uniunea Europeană. S-a subliniat şi că este esenţială constituirea unei noi paradigme a învăţării prin care instrucţia iniţială să devină doar o etapă a educaţiei continue de-a lungul întregii vieţi;

• nercesităţii de a se trece de la un sistem de învăţământ bazat pe cunoştinţe la un sistem de învăţământ bazat pe cunoaştere. Acest imperativ constituie un demers pe cât de important pe atât de necesar în societatea bazată pe cunoaştere, reprezentând o cerinţă absolut necesară pentru crearea Spaţiului European al Învăţământului Superior;

268

• importanţei formării adaptate exigenţelor şi imperativelor managementului de carieră încă din primii ani de studenţie;

• utilizării noilor TIC-uri care transformă nu numai societatea, dar şi educaţia de o manieră care face ca reforma în educaţie să fie inevitabilă. Importanţa organizaţiilor virtuale creşte în economia internaţională, abilitatea organizaţională de a crea şi de a răspândi informaţiile mai repede decât concurenţii devenind critică;

• accesului inegal al tinerilor din România la educatie. S-a evidenţiat că, din acest punct de vedere, se detaşează o categorie puternic defavorizată, tineretul rural;

• modificării relaţiei dintre muncă şi cunoaştere care devine esenţială în noua economie. Investiţia în resursele umane este cea mai importantă investiţie a organizaţiilor şi a societăţii. Rezultatele sale devin tot mai evidente în timp, deoarece ideile, cunoştinţele, cunoaşterea în general pot fi utilizate şi reutilizate la nesfârşit; ele se apreciază pe măsura utilizării, contribuind astfel la creşterea şi dezvoltarea economică;

• dezvoltării ocupării tinerilor prin apelarea la formele specifice activităţilor temporare. Acestea urmează să se dezvolte şi la noi în ţară, odată cu intrarea în vigoare a legii care reglementează activitatea agenţilor care desfăşoară muncă temporară. Principalii beneficiari ai acestei activitaţi sunt tinerii, specialiştii şi persoanele de peste 50 de ani.

Cel de-al doilea grup tematic dedicat problematicii creativităţii şi economiei creative a dezbătut o serie de aspecte care s-au referit în mod special la:

• setul axiologic şi creativ specific tinerilor. S-au ilustrat rezultatele obţinute în cadrul unui sondaj de opinie la nivel naţional, precum şi din analize personologice ale unor tineri.

• migratia temporară a tinerilor. Procesul de migrare temporară se dovedeşte a fi o posibilă rezolvare (chiar şi parţială) a problemelor materiale pentru tineri şi pentru familiile lor, dar şi un câştig pe planul experienţei în funcţionarea economiei de piaţă autentice, la nivel societal. În conformitate cu unele studii elaborate de CURS, intentia de migraţie în rândul tinerilor din România nu pare să fie influenţată semnificativ de aspectele legate de creativitate.

• timpul şi acţiunile creative. S-a evidenţiat modul în care este utilizat timpul în regiunile României şi s-au surprins principalele relaţii cauzale care există între gradul de dezvoltare economică al unei zone şi caracteristicile utilizării timpului în regiunile analizate (regiunile de dezvoltare ale României).

În concluzie, apreciem că atât lucrarea elaborată pentru finalizarea celei de-a patra faze a contractului de cercetare cat şi Atelierul de lucru CERES şi-au atins obiectivele fixate.

EDUCAŢIA, CULTURA ŞI CREATIVITATEA ÎN VIAŢA TINERILOR. METODE DE EVALUARE ŞI DE STIMULARE A POTENTIALULUI CREATIV AL TINERILOR. UN POSIBIL GHID PENTRU TINERII CU

POTENTIAL CREATIV

Prof. univ. dr. Marta-Christina Suciu, Director proiect, Prof. univ. dr. Coralia Angelescu, Prof. univ. dr. Dumitru Ciucur, Prof. univ. dr. Bogdan-Micu Ghilic, Prof. univ. dr. Mihai Roman,

Prof. univ. dr. Stelian Stancu, lector univ.dr. Marian Stoica, Lector univ. dr. Marinescu Cosmin, Lector univ. dr. Daniela Iovan,

Asistent univ. drd. Gabriel Staicu, Asist. univ. drd. Mirela Aceleanu, Asist. univ. drd. Mihaela Dobre, Asist. univ. drd. Marius Marinaş,

Asist. univ. drd. Marius Pană, Academia de Studii Economice Bucureşti

Cercetător ştiinţific principal dr. Sorin Mitulescu, Director Direcţia de Cercetare Ştiinţifică pentru Tineret, Coordonator proiect, cercetător ştiinţific Gina Anghelescu, cercetător

ştiinţific Anca Donciu, Agenţia Naţională pentru Stimularea Iniţiativei Tinerilor

Cercetător ştiinţific principal dr. Grigore Nicola, Director ştiinţific, Cercetător ştiinţific drd. Bogdan Danciu, Institutul de Filosofie şi Psihologie "Constantin Rădulescu Motru" al Academiei Române

Dr. Sebastian Lăzăroiu, Director, Cercetător ştiinţific dr. Marin Burcea, Centrul de Sociologie Urbană şi

Regională

Prezentăm sintetic unele dintre cele mai semnificative concluzii la care s-a ajuns în cea de-a cincea fază a contractului de cercetare CERES dedicat temei "Educaţia, cultura şi creativitatea în viaţa tinerilor". Sinteza reuneşte rezultatele obţinute de către colective de cercetare multidisciplinară aparţinând partenerilor ale căror contribuţii le prezentăm în continuare.

Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor a realizat Ghidul pentru tinerii cu potential creativ şi a contribuit la conturarea unor metode valide pentru evaluarea potentialului creativ al tinerilor. ANSIT a fost organizatorul Conferintei Internaţionale "New Europe, New Generation" în cadrul căreia a funcţionat şi un atelier de lucru intitulat “Inovaţie si participare civica “.

Academia de Studii Economice Bucureşti a a analizat o serie de experiente internationale în domeniul politicilor educaţionale şi inovaţionale şi a făcut unele propuneri pentru proiectul de strategie de diversificare a ofertei educaţionale şi de stimulare a creativităţii tinerilor.

Institutul de Psihologie şi Filosofie “Constantin Rădulescu Motru” a realizat analize pentru evaluarea utilizarii metodelor de stimulare a creativitatii in educatie.

Centrul de Sociologie Urbana si Regionala a asigurat asistenţa metodologică în exploatarea bazelor de date şi a furnizat noi prelucrări ale datelor de anchetă sociologică.

Principalele obiective urmărite în cadrul celei de-a cincea etape a proiectului de cercetare au fost :

• Proiectarea unui set de metode de evaluare a potenţialului creativ al tinerilor şi de stimulare a acestora în sensul manifestării potenţialului creativ

• Elaborarea unui ghid ofientativ adresat tinerilor interesaţi de dezvoltarea potenţialului lor creativ • Intocmirea unui proiect de strategie de stimulare a creativităţii tinerilor şi de diversificare a ofertei

educaţionale. • Organizarea unei Conferinţe Internaţionale pe tematica contractului de cercetare.

Obiectivul 1. Proiectarea unor metodologii specifice de evaluare a potenţialului creativ al tinerilor şi

de stimulare a acestora în sensul manifestării potenţialului creativ Accentul investigaţiilor s-a mutat de la diagnoza potenţialului creativ la problema stilului de procesare a

informaţiei prin stimularea gândirii productive. Fiecare etapă a metodei presupune tehnici creative respectând alternanţa divergenţă – convergenţă, permiţând acceptarea ideilor noi. „Calea indirectă” în educarea creativităţii are în vedere: climatul creativ în colectivul de elevi care poate fi definit prin trei grupe de condiţii, admise de toate programele experimentale.

278

1. să se folosească un set de întrebări generatoare de informaţii. Eficiente s-au dovedit cele care

vizează posibilităţile de simplificare a problemei, schimbarea atributelor sau valorilor, reorganizarea părţilor, invocarea unor analogii.

2. În situaţii concrete, special alese, elevii conştientizează şi învaţă să învingă barierele producţiei creative.

Este recunoscută eficienţa metodei sinectice în antrenarea capacităţii creative la persoane de diferite vârste şi profesii. Pentru adaptarea metodei la condiţiile concrete de training se impune însă un studiu analitic al metaforei şi al altor figuri de stil ca modele de generare a noului.

Metodele psihologice de evaluare şi de stimulare a creativităţii au pus în valoare posibilitatea stimulării şi dezvoltării dotării native a tinerilor urmărindu-se capacitatea acestora de a îşi folosi într-un mod flexibil cunoştinţele. De asemenea, s-a constatat rolul deosebit de important al motivaţiei superioare. Mai multe modele de stimulare precum modelul H. Jaoui, tehnica alternanţei divergenţă – convergenţă, metoda sinectică sunt prezentate pe larg în lucrare. Totodată, au fost puse în evidenţă o serie de limite ale actualelor metode stimulative practicate în sistemul de educaţie prin care nu se înregistrează o suficientă preocupare pentru implicarea elevilor într-un gen de activitate care să asigure sarcini de tip divergent prin care să se amplifice forţa imaginaţiei elevilor.

Abordarea psiho-sociologică a evaluării creativităţii şi a mediului creativ a evidenţiat că dimensiunile care definesc creativitatea sunt structurate în jurul principalelor aspecte de viaţă ale tinerilor din România. Evaluarea potenţialului creativ al acestora se poate realiza prin raportarea la cel puţin unul din aceste aspecte: acumularea de capital profesional (dragoste faţă de domeniul de activitate, talent pentru acest domeniu, perseverenţă), capitalul relaţional (imaginaţie, inventivitate, nonconformism, simţ estetic, socialitate) şi capitalul circumstanţial (deschidere către a învăţa lucruri noi, asumarea riscurilor pentru a pune în practică ideile în care cred, încredere în sine, optimism).

În privinţa încurajării manifestării potenţialului creativ al tinerilor de către părinţi, dimensiunile climatului creativ sunt: interesul pentru succesul copilului în viaţă, interesul pentru expresivitatea copilului, acordarea libertăţii copilului.

Încurajarea pentru manifestarea potenţialului creativ al tinerilor în mediul şcolar poate fi evaluată

prin analiza următoarelor dimensiuni: timp disponibil (pentru a găsi idei noi şi pentru a dezbate noile idei), deschidere (o atmosferă dinamică, acordarea de libertate pentru îndeplinirea în manieră proprie a sarcinilor, atmosferă destinsă), toleranţă (posibilitatea de a descoperi noi domenii de interes, cea de a exprima puncte de vedere diferite şi posibilitatea de a prezenta noi idei în manieră relaxată) Obiectivul II. Elaborarea unui ghid orientativ pentru tinerii interesaţi de dezvoltarea potenţialului

creativ

Ghidul încearcă să sintetizeze într-un limbaj adecvat o serie de informaţii utile tinerilor. Se porneşte de la ideea că tinerii au în marea lor majoritate un potenţial creativ considerabil, fapt confirmat de numeroase cercetări.

A fi creativ înseamnă a te raporta la un spaţiu şi la un timp specifice, a trăi într-un loc şi într-o perioadă ale căror graniţe sunt bine conturate. Aspectele creativităţii au nuanţe diferite în funcţie, în primul rând, de locul şi perioada în care o persoană trăieşte. Contează apoi traiectoria fiecăruia, istoria sa de viaţă. A fi creativ înseamnă a simţi cine eşti şi a intui lumea în care trăieşti –atitudini latente ori manifeste, acţiuni, dorinţe şi, nu în ultimul rând, credinţe. Toate acestea le împărtăşim cu ceilalţi şi cu noi înşine. Orizonturile spaţiului fizic în care trăim se lărgesc pe măsură ce trece timpul–de la locurile de joacă din perioada primilor ani de joacă, trecem la terenul din curtea şcolii; descoperim întâi strada unde locuim, apoi cartierul, oraşul, şamd. Descoperim locuri, oameni şi participăm astfel la crearea spaţiului propriu de viaţă.

Tinerilor interesaţi de evaluarea propriului lor potenţial li se oferă şi câteva metode accesibile de autoevaluare. Prin aceasta se încearcă tocmai creşterea gradului de încredere în propriile capacităţi de care dispun foarte mulţi tineri, dar care adesea se prezintă inhibaţi de lipsa de încredere în propriile lor forţe.

Totodată, ghidul încearcă să îndrume tinerii pe calea punerii în practică sau cel puţin a preocupării acestora pentru implicarea în acţiuni practice inovatoare. Concluzia susţinută în lucrare este că nu există creativitate în afara realizărilor practice.

Dincolo de stimularea autonomiei tinerilor şi a încrederii lor în propriile forţe este încurajat şi dialogul

tinerilor cu adulţii. Este prezentată în mod distinct instituţia mentorului.

279

Ghidul oferă tinerilor o serie de sugestii privind căile cele mai la îndemâna tinerilor pentru a-şi putea pune în aplicare propriile idei şi iniţiative. Printre acestea fac parte participarea la structuri asociative ( este prezentat cazul de bună practică al unui club de inventică ) cu potenţial de stimulare a creativităţii.

Voluntaritul internaţional este considerat a fi o cale eficae pentru cunoaşterea interculturală dar şi un pas important în carieră. Orizontul de cunoaştere şi experienţă directă facilitat prin experienţa voluntariatului internaţional se constituie ca o posibilă modalitate de stimulare a potenţialului creativ. Obiectivul III. Întocmirea unui proiect de strategie de stimulare a creativităţii tinerilor şi de diversificare

a ofertei educaţionale

Pornind de la analizele realizate într-o fază anterioară-faza a III a şi în mod special pe baza analizelor de tip SWOT - s-a conturat o diagnoză coerentă şi multicriterială.

Pe baza acestor analize diagnostic s-a încercat ca ulterior să se fundamenteze o schiţă de strategie pentru stimularea creativităţii tinerilor şi pentru diversificarea ofertei educaţionale.

O primă dimensiune a diagnozei a încercat să formuleze un răspuns cât mai coerent la întrebarea dacă societatea bazată pe cunoaştere (SBC) poate fi considerată pentru România o realitate în curs de constituire sau mai degrabă un deziderat.

S-a relevat că în cadrul preocupărilor cu privire la tineret, principalele politici vizează prevenirea şomajului pe termen lung, pe baza unei consilieri individuale, îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi de formare, reducerea numărului de tineri care abandonează înainte de vreme sistemul de învăţământ şi asimilarea noilor tehnologii.

Convertirea conţinutului cultural din întreaga lume într-o formă digitală schimbă condiţiile culturale în care se desfăşoara educaţia, oferindu-se astfel o alternativă la cunoasterea tradiţională, un acces virtual nelimitat la cultură cu costuri substanţial reduse. Sunt dezvoltate multiple modalităţi de a reprezenta informaţiile care permit stimularea interacţiunilor şi o exprimare pertinentă a ideilor. Dezvoltarea epistemologică capătă noi aspecte.

Trebuie însă să se sesizeze şi o anumită limită a acestui proces: eliminarea aproape completă a interacţiunii directe între profesor şi beneficiarul informaţiei.

Pe fondul schimbărilor majore produse la nivelul acestor factori procesele de convergenţă şi de interdependenţă specifice sistemelor reţea duc la reliefarea unor caracteristici care dau măsura acestei noi paradigme: asigurarea flexibilităţii rolurilor; orientarea predilectă a curriculum-ului spre necesităţile particulare ale studentului; alocarea resurselor distribuite în raport cu aceste nevoi particulare; apelarea pe scară largă la facilităţile virtuale oferite de TIC-uri; derularea lecţiilor în regim asincron. Această nouă paradigmă este strâns legată de efectele depăşirii culturii tiparului, într-o societate a cunoaşterii şi comunicării generalizate.

Una dintre direcţiile generale către care par să se îndreapte atât formarea iniţială cât şi cea continuă are în vedere învăţământul la distanţă, de tip e-learning.

Tipurile de potenţial creativ al tinerilor din România Au fost depistati trei factori latenţi ai creativităţii (capitalul profesional, capitalul relaţional şi capitalul

„de context”) care explică 49% din variaţia indicatorilor acesteia şi care permit construirea unei tipologii a tinerilor din România în ceea ce priveşte potenţialul lor creativ.

În ordinea importanţei, primul tip de potenţial creativ cuprinde tinerii orientaţi către acumularea de competenţe profesionale (dragoste faţă de muncă, talent, perseverenţă).

Cel de-al doilea include tinerii care îşi pun în valoare potenţialul creativ prin stilul în care se raportează la ei înşişi în cadrul relaţiilor cu ceilalţi.

Al treilea tip evocă tinerii care dau dovadă de flexibilitate în cadrul situaţiilor generale de viaţă (deschidere către a învăţa lucruri noi, abilitatea de asumare a riscurilor, încredere în sine, optimism).

Analizele efectuate au pus în evidenţă necesitatea ca societatea românească să se deschidă faţă de toate experienţele novatoare tehnologice şi sociale din zonele avansate ale lumii, dar în acelaşi timp să nu neglijeze golurile şi marile decalaje de dezvoltare, starea reală a grupurilor şi colectivităţlor sociale.

Obiectivul stabilit la Lisabona în martie 2000 a vizat ca la orizontul anului 2010 UE să reprezinte cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere. În acest context educaţia, instruirea şi cercetarea sunt cu adevărat elementele cheie pentru relansarea economică, şi pentru o creştere şi dezvoltare sustenabilă. O ‘societate a cunoaşterii’ nu poate însă exista fără ‘cunoaştere’.

280

Prin analiză comparativă cu medicina holistă, în economia şi societatea bazată pe cunoaştere strategiile şi politicile economice (terapiile şi reţetele în cazul medicului) vor trebui să fie solid fundamenatate, monitorizate şi adaptate permanent în raport cu evoluţia extrem de dinamică care caracterizează societatea contemporană.

Europa pare să îşi fi regăsit vocaţia spre abordările holiste, integratoare ! Europa largită are vocaţia de a deveni "o Europă a cunoaşterii". În plus realizând decalajul şi rămânera în urmă faţă de alţi competitori cum ar fi SUA, Europa îşi defineşte prin leaderii săi o "ţintă" foarte ambiţioasă cu un orizont temporal bine precizat (2010).

Obiectivele strategiilor fundamentate în România trebuie să ţină cont de obiectivele de ansamblu ale UE. Şi de ce nu şi de strategiile şi polticile care se practică în ţările membre ale UE. Nu este nevoie să "importăm" strategiide la alţii dar analiza exemplelor de bună practică din cele mai bine plasate ţări în raport cu indicatorii agregaţi de competitivitate se poate dovedi extrem de utilă.

A face diagnosticul exclusiv pe baza metodelor şi viziunilor practicate acum în România nu este în opinia noastră cea mai recomandabilă alternativă. A nu ne refuza "şansa" de a "gândi din cea mai modernă perspectivă" înainte de a trece la acţiune ni se pare o alternativă recomandabilă.

Pentru a fundamenta strategii şi politici coerente şi viabile este esenţial să se sesizeze viziunea integratoare a unor "spaţii comune" care integrează:

♦ atât un set de politici comune cu obiective şi ţinte comune în mod distinct în raport cu politicile inovaţionale şi cu exigenţele constituirii Spaţiului European al Cercetăţii (ERA); şi, respectiv, cu politicile educaţionale în contextul Spaţiului European al Învăţământului Superior

♦ cât şi politici naţionale specifice . În ceea ce priveşte politicile educaţionale promovate la nivelul Uniunii Europene reţinem

necesitatea integrării politicilor educaţionale în cadrul obiectivelor generale de la Lisbona. În acest sens se preconizează:

- implementarea recomandarilor din “Planul de acţiune pentru mobilitate” (OJ C 371 din 23 December 2000 şi recomandarea din 10 iulie 2001 a Parlamentului European şi a Consiliului European). Aceasta din urmă prevede " mobilitatea în cadrul Comunităţii a studenţilor, a persoanelor care parcurg diverse programe de formare, a voluntarilor, profesorilor şi instructorilor " (OJ L 215 of 9 August 2001);

- Rezoluţia Consiliului European pentru educaţia de-a lungul întregii vieţi (Rezoluţia Consiliului din 27.06.2003 asupra educaţiei de-a lungul întregii vieţi, OJ C 163 din 9 iulie 2002);

- Declaraţia Ministerială de la Copenhaga legată de " cooperarea europeană în domeniul educaţiei vocaţionale" (Declaraţia Miniştrilor cu responsabilităţi în domeniul educaţiei vocaţionale elaborată cu prilejul întrunirii de la Copenhaga din 29-30 noiembrie 2002);

- nevoia imperativă de a investi mai mult şi mai eficace în resursele umane (Commission Communication "Investing efficiently in education and training: an imperative for Europe". COM (2002) 779 din 10 ianuarie 2003 (doc. 5269/03);

- rolul universităţilor în Europa cunoşaterii (Commission Communication on "The role of the universities in Europe of Knowledge" COM 58 final din 5 februarie 2003 (doc. 5355/03);

- necesitatea de a amplifica activitatea de cercetare în Europa (Commission Communication on “Researchers in the European Research Area: one profession, multiple careers”. (COM 436 din 18 iulie 2003, http://europa.eu.int/comm/education/copenhagen/index_en.html).

Societatea bazată pe cunoaştere generează noi nevoi exprimate în termenii coeziunii sociale, cetăţeniei active şi realizării şi dezvoltării personale la care educaţia poate avea o contribuţie semnificativă. În raport cu acest cadru general Consiliul European de la Stockholm din martie 2001 a adoptat trei obiective strategice pentru sistemele educaţionale (şi alte 13 obiective concrete asociate), care pun accent pe: calitate, acces şi deschidere către întreaga lume (Education Council Report on the “Concrete future objectives of education and training systems” (doc. 5980/01) http://register.consilium.eu.int/pdf/en/01/st05/05980f1.pdf).

Legat de rolul inovării în societatea bazată pe cunoaştere principalele aspecte tratate au vizat: - politica inovaţională şi noua abordare a acesteia în contextul strategiei de la Lisbona; - politicile inovaţionale în ţările candidate; - politicile inovaţionale la nivelul organizaţiilor. Pornind de la noua abordare a politicii inovaţionale în contextul strategiei de la Lisbona, s-au prezenat

în mod distinct unele dintre rezultatele Raportului ‘Trend Chart on Innovation in Europe 2003’ bazate pe utilizarea Scorului European Inovaţional-EIS (European Innovation Scoreboard) pentru analiza situaţiei din ţările membre ale UE, din unele ţări asociate precum şi din ţările candidate.

281

S-au avut în vedere dezvoltările induse asupra politicilor inovaţionale în toate ţările europene membre ale UE plus Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Islanda, Israel, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Norvegia, Polonia, Romania, Republica Slovacia şi Slovenia.

Prin formularea acestor obiective s-a încercat şi modificarea manierei tradiţionale de gândire a decidenţilor în sensul transformării inovaţiilor şi implicit a politicilor inovaţionale într-o ‘ţintă strategică prioritară’ atât la nivelul fiecărei ţări cât şi în plan regional prin constituirea unor reţele inovative şi a clusterelor. De exemplu programul NEMO (care pune accent pe IMM-uri şi pe implicarea acestora în susţinerea activităţilor inovationale) şi proiectul pilot ‘Cluster programme’ dedicat asistării companiilor în cooperarea în activităţile antreprenoriale şi de C&D (cultura antreprenorială şi asumarea riscului de către agenţii inovatori). Iniţiative şi programe speciale au fost adoptate şi în ţările candidate: programele PARK (pentru constituirea şi dezvoltarea unor parcuri ştiinţifice şi tehnologice); proiectul TECHNOS (destinat sprijinirii noilor tehnologii şi sisteme informatice); programul SPINNO din Estonia, lansat în 2001 pentru dezvoltarea unor activităţi sistemice în special în învăţământul superior şi în cercetare. Se consideră că va trebui să se acorde o atenţie specială măsurilor care pot ajuta la stabilirea unor noi structuri inovative (incubatoare de afaceri, parcuri ştiinţifice şi tehnologice), prin care să se sprijine difuzarea cunoştinţelor în economie şi promovarea unei culturi deschise către inovare.

Problema sistemelor de inovare nu priveste doar România ca ţară în tranziţie, ci chiar şi ţările membre ale UE, datorită faptului că, UE (largită) are ţelul de a deveni liderul şi în inovare pe piaţa mondială (în conformitate cu lucrările Conferintei de la Lisabona). Din aceasta perspectiva, UE susţine sistemele naţionale de inovare din ţările în tranzitie, în principal prin programe de cercetare şi sisteme de inovare regionale. Ţara gazdă (în tranziţie) trebuie totusi să furnizeze un mediu prietenos inovării. Prezintă interes analizele de tip „innovation readiness”.

În "modelul liniar" de inovare activităţile de cercetare-dezvoltare se clasifică în trei categorii: cercetare fundamentală, cercetare industrială şi cercetare-dezvoltare precompetitivă.

Acest cadru permite acordarea unui ajutor de 100 % pentru cercetari fundamentale realizate de firmele comerciale; ajutorul brut oferit nu trebuie să depaşească 50 % din costul considerat rezonabil al proiectului; cerectarea-dezvoltarea aplicată se confruntă cu un plafon de 25 %. Exista tendinţa de a considera acest model învechit urmând a se accepta ideea unei viziuni "sistemice", holiste asupra inovarii. Propunem o trecere de la un model linear al politicii de inovare la unul sistemic.

Dată fiind lipsa de date statistice, o evaluare a procesului inovativ în România este greu de realizat. România are una dintre cele mai reduse ponderi ale resurselor alocate cercetării din regiune şi ponderea acestor cheltuieli în PIB a rămas încă foarte scăzută.

Datele specifice calculului din Innovation Scoreboard pentru România arata că principalul punct tare al României rezidă în forţa de muncă educată, în timp ce principalul dezavantaj al său este lipsa unor scheme eficiente de finanţare.

Potrivit definitiei EUROSTAT (EC, 2001c), inovarea se împarte în inovare de produs şi inovare de proces. Inovarea de proces are în vedere implementarea de metode noi sau îmbunătăţiri importante ale procesului de producţie, introduse pentru a obţine produse noi ori pentru a creşte randamentul producţiei curente. Inovarea de produs reprezintă o producţie nouă a întreprinderii şi/sau una semnificativ îmbunătăţită.

Unele publicaţii românesti (NIS, 2001) au introdus măsurători privind schimbările organizatorice şi manageriale, ambele referindu-se la modificările organizatorice ale producţiei, implicând sau nu şi modificări ale managementului. Analiza indicilor de corelare arată că schimbarile organizatorice sunt strâns corelate cu cele manageriale (indexul de corelare este de 0,8).

Noul manager pare să introducă fie inovarea de produs (indicele de corelare este de 0,51), fie pe cea de proces (indicele de corelare este de 0,61). Procesele şi rezultatele inovării tehnologice, de cele mai multe ori responsabilitate a companiilor, se pot dezvolta doar dacă sunt sprijinite pe baza inovaţiilor organizaţionale şi instituţionale.

În România, firmele mici, care teoretic ar trebui să fie principalii promotori ai inovării datorită flexibilităţii şi adaptabilităţii lor interne, nu au puterea financiară de a inova, nu sunt deschise riscului şi majoritatea se află în sectoare non-inovative cum ar fi comerţul cu amănuntul. Structura întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-urile) pe cele mai importante activităţi economice arată că 67 % din total şi 70 % din întreprinderile mici acţionează în comerţ (ANDR, 2000). Spre deosebire de Uniunea Europeana, în România, din ce în ce mai puţine firme mici sunt promotoare ale inovaţiei, comparativ cu firmele mari. Rezultatul indică o nevoie imperioasă pentru apelarea la politici care să ducă la sporirea potenţialului inovator al firmelor mici şi care să le ajute pe cestea să penetreze în sectoare în care valoarea adaugată este mare prin desfiinţarea barierelor privind accesul şi modul de operare pe piaţă, precum şi prin canalizarea resurselor financiare către activităţi inovative. Pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii inovative, tehnoparcurile sunt deosebit de importante. România a adoptat recent o lege speciala referitoare la tehnoparcuri, constituind în acest mod un cadru legal.

282

În prezent au fost iniţiate peste 8 proiecte (în Bucuresti, Iasi, Timisoara, Galati, etc.), o parte a acestora fiind orientate spre soft (Bucuresti, Galati). Se estimează că 2 parcuri vor fi gata pâna la sfârsitul acestui an. Problema principală este lipsa experienţei practice în constituirea şi managementul tehnoparcurilor din România. De asemenea lipseşte şi experienţa practică (abilităţile) de asigurare a serviciilor de consultanţă pentru IMM.

Incubatoarele de afaceri sunt necesare pentru a reduce riscul mare legat de iniţierea afacerii (start-up-uri) atît pentru IMM-uri, cît mai ales pentru IMM-urile inovative. Aici cunoaşterea tacită specială implicată poate fi mai uşor transmisă iar serviciile pentru afaceri sunt mai bine asigurate, permiţând întreprinzătorului să se concentreze pe afacerea în sine.

În România în ultimii 14 ani au fost înfiinţate aproximativ 60 de incubatoare, multe dintre ele fiind de tipul „joint venture” cu concursulş unor organizaţii europene. Din nefericire aceste structuri au funcţionat de regulă atâta timp cât a existat finanţarea străină. Pe lîngă considerente care ţin de mediul de afaceri neadecvat din România, una dintre cele mai importante cauze a fost transferul inadecvat de abilităţi; se pare că a fost transferată doar cunoaşterea formală, iar „cunoaştere tacită” a fost neglijată.

O încercare de aplicare a Tabelei de punctaj (Scoreboard) pentru inovatii în România oferă semnale

interesante. În conformitate cu declaratia Comisiei Europene această ‘Tabelă de punctaj (Scoreboard)’ este un fel de “navă amiral" după care ar trebui să se orienteze mai multe tabele de punctaj specializate (Scoreboard-uri specializate).

În general, comparând-o cu ţările candidate, România se îndreaptă către acelaşi profil ca şi ţările Uniunii Europene: o contributie relativ mare la schimbarea sectorului de activitate fiind iniţial prevăzută pentru industria hotelieră, restaurante, transporturi şi alte servicii. Întreprinderile mici şi mijlocii din Romînia se afla pe locul doi în ceea ce priveste înclinaţia spre schimbarea sectorului de activitate al firmelor din construcţii (după Lituania) şi în comerţ (după Slovenia).

În ceea ce priveşte politicile inovaţionale la nivelul organizaţiilor semnalăm că, începând cu anul 2000 s-au făcut numeroşi paşi spre îmbunătăţirea condiţiilor cadrului general specific unei bune întreprinderi:

– ‘Towards Enterprise Europe’ (program de lucru pentru politica de întreprindere pentru perioada 2000-2005. COM. 2000, no. 771) a prezentat strategia sa pentru perioada 2000-2005 în lumina concluziilor Conferintei de la Lisabona.

– Stabilirea „Tabelei de punctaj pentru Întreprinderi” (Enterprise Scoreboard) şi a „Tabelei de punctaj pentru Inovare” (Innovation Scoreboard) pune la îndemâna ‘Enterprise DG’ instrumente menite să evidenţieze diferenţele dintre performanţele statelor membre în domenii cruciale ale politicii, indicând zonele în care performanţele pot fi îmbunatăţite.

În domeniul politicii de inovare, au fost implementate acţiunile anunţate în anul 2000 (Comunicare privind inovarea în economia bazata pe cunoastere, COM(2000) 567 final) cum ar fi: sprijin pentru “start-up”; regiuni inovative; inovarea finanţării şi transferului de cunoaştere. În conformitate cu prerogativele Comunicatului special destinat analizei rolului inovării într-o societate bazată pe cunoaştere (Innovation in a knowledge-driven economy) cinci sunt obiectivele prioritare în domeniul inovării:

- asigurarea coerenţei politicilor inovaţionale; - constituirea unui cadru de reglementări care să favorizeze procesele inovaţionale; - încurajarea creearii şi dezvoltării unor organizaţii şi companii inovative; - îmbunătăţirea interfeţelor cheie pentru sistemul inovaţional; - creearea premiselor favorabile pentru o societate bazată pe cunoaştere care să fie deschisă spre

inovare. O strategie complexă şi echilibrată va trebui să acţioneze la toate nivelurile ansamblului social. Va

trebui să aibă în vedere atât grupurile şi categoriile de tineri care pot fi beneficiari direcţi şi chiar promotori ai noilor tehnologii informaţionale dar să nu îi piardă din vedere nici pe aceea care sunt izolaţi, marginalizaţi şi defavorizaţi. Din acest punct de vedere, o strategie în domeniul stimulării creativităţii nu se poate limita la o serie de măsuri elitiste vizând cercetarea, inovarea şi competiţia. Ea va trebui de asemenea să ia în seamă şi grupurile defavorizate, grupurile mai puţin deschise către înnoirea tehnologică şi spre oportunităţile oferite de societatea bazată pe cunoaştere. În acest sens se fac propuneri de dezvoltare in următoarele directii :

1. Dezvoltarea educaţiei şi a societăţii cunoaşterii 2. Integrarea în sistemul european de cercetare şi inovare 3. Întărirea legăturilor între educaţie şi cercetare pe de o parte şi economia reală pe de altă parte

Obiectivul 4: Organizarea unei Conferinţe Internaţionale

283

Conferinţa internaţională "New Europe, New Generation" organizată de către ANSIT s-a desfăşurat în

zilele de 28-29 octombrie 2004 la Hotel Intercontinental şi a inclus un atelier distinct intitulat “Inovaţie si participare civica “. Atelierul a prilejuit interesante dezbateri pe marginea conturării unei schite de strategie privind stimularea creativităţii din perspectiva noilor tendinţe de dezvoltare a unei Europe a cunoaşterii, a economiei bazată pe inovare şi a necesităţii de a racorda programele şi întreaga ofertă a organizaţiilor de tineret la aşteptările tinerei generaţii europene.

Tema propusă spre dezbatere a vizat principalele modalităţi de asigurare a unei legături cat mai fireşti şi cât mai trainice între afirmarea creativităţii şi asumarea de către tineri a participării civice in mod special prin intermediul participării lor în cadrul unor grupuri informale de tineri si al unor organizatii de tineret.

În concluzie, apreciem că atât lucrarea elaborată pentru finalizarea celei de-a cincea faze a contractului de cercetare cat şi Atelierul de lucru organizat în cadrul Conferinţei Internaţionale "New Europe, New Generation" şi-au atins obiectivele urmărite.

EVALUAREA MODELELOR UTILIZATE ÎN ŢĂRILE UE ŞI ANALIZA COMPARATIVĂ CU ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

Prof. dr. Emilia Ţiţan, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugenia Lilea, Prof. dr. Gabriela Stănciulescu, Prof. dr. Georgeta Vintilă, Prof. dr. Vergil Voineagu, Prof. dr. Zizi Goschin, Conf. dr. Mihaela Vătui, Lect. dr. Cristina Trandaş, Lect. drd. Ileana Niculescu, Asist. drd. Dan Pele, Prep. Mihai Sacală, Ec. drd. Florin Lilea, Ec. Andrei

Voineagu, Ec. Daniela Todose

Modele de calcul al IPC şi ratei inflaţiei. Modelarea inflaţiei folosind metodologia proceselor ARIMA

Realizarea unor modele pertinente pentru evoluţia Indicelui Preţurilor de Consum, folosind datele din

perioada 1990-2004. s-a realizat utilizând indici cu bază mobilă, exprimaţi ca valori numerice, datele fiind furnizate de către Institutul Naţional de Statistică. Au fost, de asemenea, utilizate, metodologiile TRAMO şi SEATS din cadrul programului EViews. Modelele construite sunt de tip ARIMA (autoregressive, integrated, moving average). Pentru prognoză au fost folosite aceste modele, care au dat rezultate bune pe termen scurt, în principiu, modelele ARIMA neoferind predicţii robuste pe termen mediu şi lung.

În literatura de specialitate determinarea celui mai bun model ARIMA (p,d,q) pentru modelarea unor observaţii ale unei serii de timp comportă un ansamblu de tehnici şi metode, mai cunoscute sub numele de metodologia Box-Jenkins. Reamintim că ( )t tX este un proces ARIMA (p,d,q) dacă seria este

staţionară şi verifică ecuaţia cu diferenţe

( )dt tY B= ∇ X

( ) ( ) ,t tB Y B ZθΦ = unde 2(0, ), tZ WN σ∼ iar ( ) 1B B∇ = − este operatorul diferenţă: 1( ) t t tB X X X −∇ = − . Se mai spune în acest caz că seria ( )t tX este integrată de ordinul d (sau d este ordinul de integrare al seriei). Evident ( ) ( , ) ( ) ( ,0, )t t t tX ARMA p q X ARIMA p q⇔ . Metodologia Box-Jenkins comportă trei aspecte principale: identificarea, estimarea şi verificarea.

Pentru modelarea IPC se foloseşte un eşantion de n=161 de observaţii, reprezentând valorile IPC indici cu bază mobilă, valori înregistrate în perioada octombrie 1990-martie 2004.Pentru a putea aplica metodologia ARMA, datele iniţiale se transformă, în scopul inducerii staţionarităţii. Se notează cu ( )t tX reprezintă logaritmul natural al seriei IPC.

Pentru staţionarizarea seriei ( )t tX s-au folosit diferenţe finite de ordinul 1, seria urmând un model

ARIMA(0,1,2): 1 1t t t t t 2X X Z Z Zα β− −− = + + − , unde este un zgomot alb de medie 0 şi dispersie . Pentru a estima parametrii modelului au fost eliminate valorile extreme, ce corespund momentelor următoare: V/1993, III/1997, XI/1990, I/1997, I/1992, IV/1992, VII/1996.

)Z( tt2σ

Modelul realizat trece majoritatea testelor necesare. Previziunea a fost realizată pentru următoarele 2 luni, începând cu luna aprilie 2004. Nr.crt. Luna Valoarea IPC previzionată de

model Eroarea standard

de previziune Valoarea reală(comunicată

de INS) 1 Apr.2004 1.00974 0.272843E-01

1.006

2 Mai. 2004 1.00974 0.282019E-01 nedisponibilă

După cum se poate observa, valoarea previzionată este destul de apropiată de cea reală, comunicată pentru luna aprilie. Din păcate, modelele ARIMA(p,d,q) nu se pretează la previziuni pe termen mediu şi lung, după q termeni previzionaţi, valoarea rămânând aceeaşi.

Efectul prag în modelarea relaţiei inflaţie-creştere economică

Nivelul prag al inflaţiei, deasupra căruia valoarea inflaţiei scade în mod semnificativ este estimat la 1-3% pentru ţările industrializate şi 11-12% pentru ţările în curs de dezvoltare. Relaţia negativă şi semnificativă dintre inflaţie şi creştere economică, pentru rate ale inflaţiei mai mari decât nivelul prag, este destul de robustă în raport cu metoda de estimare, oscilaţiile în localizarea nivelului prag, eliminarea observaţiilor cu valori ridicate ale inflaţiei, frecvenţa datelor şi specificaţiile alternative.

291

În timp ce inflaţia cu valori mai mici decât nivelul prag nu are nici un impact semnificativ asupra creşterii, ratele inflaţiei mai mari decât nivelul prag au un impact negativ semnificativ asupra creşterii pentru întreg eşantionul.

Inflaţia are, de asemenea, şi un efect indirect, negativ şi semnificativ asupra creşterii, prin impactul pe care îl are asupra investiţiilor.

Analiza permite formularea următoarele concluzii: impactul ratelor inflaţie cu valori mari sau mici sunt mai sensibile la valoarea pragului pe o scală

de 1% la 20%; efectul pozitiv al inflaţiei asupra creşterii este prezent doar pentru rate ale inflaţiei mai mici de 5%

pentru ţările industrializate şi 18% pentru ţările în curs de dezvoltare; pentru ţările în curs de dezvoltare, efectul inflaţiei asupra creşterii, care este negativ pentru

întreaga scală, se amplifică pe măsură ce nivelul pragului creşte, ceea ce implică o accentuare a efectului negativ al inflaţiei asupra creşterii, pe măsura ce inflaţia creşte; pentru ţările industrializate, efectul inflaţiei rămâne negativ pentru întreaga serie, pe măsură ce

pragul creşte, efectul scade (în valoare absolută), atinge ulterior un minim în jurul valorii de 15% a pragului, pentru ca mai apoi să crească.

În ecuaţia de regresie au fost incluse doar variabilele care sunt considerate a fi foarte concludente în relaţia dintre inflaţie şi creştere economică. Utilizarea efectelor fixe a ajutat la evidenţierea diferenţelor dintre state în creşterea PIB-ului. Având în vedere că teoria creşterii endogene a evidenţiat rolul capitalului uman în procesul de creştere economică al unei ţări, în ecuaţie a fost inclus, ca variabilă, şi capitalul uman. Aşa cum este prezentat şi în literatura de specialitate, capitalul uman este legat de rata de şcolarizare în clasele primare, gimnaziale şi liceale. Toate cele trei variabile s-au dovedit a fi statistic semnificative. Mai mult, includerea lor nu modifică semnificativ rezultatele. De fapt, valorile prag rămân aceleaşi. Motivul poate fi acela că ratele de şcolarizare sunt puternic corelate cu variabila venitului iniţial (ly0). O regresie a ratelor de şcolarizare (în clasele primare, gimnaziale şi liceale) în raport cu variabila venit determină un R2 de 0,98, 0,92 şi respectiv 0,98. Cu alte cuvinte, variabila venit iniţial explică cel mai bine variaţiile dintre state cu privire la rata de şcolarizare.

Rezultatele empirice sugerează existenţa unui nivel prag, dincolo de care inflaţia are impact negativ asupra creşterii. Nivelul prag este mai mic pentru ţările industrializate decât pentru ţările în dezvoltare (estimările se situează la 1%-3% pentru ţările industrializate, şi 11%-12% pentru ţările în dezvoltare, în funcţie de metoda de estimare). Pragul este statistic semnificativ la o valoare de 1% sau mai puţin. Intervalele de încredere sunt foarte înguste, ceea ce întăreşte faptul că estimările pragului sunt foarte exacte.

Relaţia semnificativă şi negativă dintre inflaţie şi creştere economică, pentru rate ale inflaţiei mai mari decât nivelul prag, este robustă în ceea ce priveşte metoda de estimare, oscilaţiile legate de localizarea pragului, includerea sau excluderea observaţiilor cu rate ale inflaţiei ridicate, frecvenţa datelor şi specificaţiile alternative. Este interesant că utilizarea datelor anuale determină stabilirea unor nivele prag foarte asemănătoare cu estimările făcute pe baza datelor ca medie pe cinci ani (12% pentru ţările în dezvoltare şi 3% pentru ţările industrializate), relaţia dintre inflaţie şi creştere fiind puternic negativă.

Inflaţie, dezvoltare şi creştere financiară

Relaţia negativă între inflaţie şi creştere se datorează perioadelor mari de fluctuaţie a inflaţiei. Inflaţia are o influenţă negativă asupra creşterii pe termen lung datorită perioadelor mari de inflaţie; pragul de sensibilitate pentru un efect al inflaţiei asupra creşterii poate să fie până la 40% pe an.

Inflaţia poate să reprime intermedierea financiară erodând utilitatea activelor băneşti şi ducând la deciziile de politică care deformează structura financiară. Modul prin care efectele inflaţiei pot creşte, cel puţin parţial, este prin sectorul financiar.

Aceste efecte inhibatoare ale inflaţiei nu vor apărea la nivele foarte joase ale inflaţiei. Motivul este că ratele joase ale inflaţiei sunt mai uşor de preconizat şi la nivele ale inflaţiei joase costurile erorilor de prognoză nu sunt mari. Dacă inflaţia este de 1% şi prognoza este de 2% atunci o eroare mare de prognoză a fost făcută, dar costurile erorii şi consecinţa alocării proaste a resurselor sunt probabil mici. Acesta este motivul pentru care literatura asupra efectelor negative de creştere ale inflaţiei sugerează că relaţia apare atunci când inflaţia este mai mare decât pragul de sensibilitate care este de cel puţin 20%.

Există multe variante ale relaţiei dintre mărimea dezvoltării sectorului financiar şi creşterea economică. În rezumat, un sector financiar mai activ va încuraja economisirea şi investirea şi va îmbunătăţi alocarea economiilor către proiectele de investiţie. Un sector financiar dezvoltat încurajează un nivel superior de formare a capitalului şi cel mai important duce la o alocare îmbunătăţită de capital.

Efectele directe ale inflaţiei se datorează situaţiilor cu inflaţie ridicată şi dispar când inflaţia este moderată. Efectele indirecte ale inflaţiei prin efectul său asupra dezvoltării financiare sunt cele mai puternice când inflaţia este moderată. În al doilea rând, considerăm că efectul puternic al dezvoltării sectorului financiar

292

asupra creşterii economice este în mare măsură neafectat de prezenţa ratei de inflaţie. Oricum, efectul dezvoltării financiare este mai slab în mediile cu inflaţie ridicată.

Efecte macroeconomice ale inflaţiei în politica din Noua Zeelandă

Rezultatele arată că politica ţintită pe inflaţie a modificat în mod semnificativ dinamica inflaţiei în

economia din Noua Zeelandă. Modelul “Markov switching” a detectat modelul structural care este foarte apropiat modelului politicii actuale. Volatilitatea în rata inflaţiei arată o reducere considerabilă în urma aplicării modelului Markov. Rezultatele arată că politica ţintită pe inflaţie a dus la o schimbare structurală în rata reală de creştere a PIB. Schimbarea politicii a redus în mod semnificativ volatilitatea PIB real după aplicarea modelului. Considerăm că este o diferenţă de aproape un an şi 6 luni între modificarea politicii monetare şi a efectului actual în creşterea economică.

Inflaţia ţintită de politică monetară a fost adoptată de un număr de ţări industrializate cum ar fi Noua Zeelandă (1990), Canada (1991), Israel (1991), Marea Britanie (1992), Suedia (1993), Finlanda (1993) şi Australia (1994). Dintre ţările din grupul G7, SUA, Franţa, Germania, Japonia, şi Italia nu au adoptat o politică ţintită pe inflaţie explicită. Bernanke, Laubach, Mishkin şi Posen (1999) au arătat că ţările care au ţintit inflaţia au redus în mod semnificativ atât rata de inflaţie cât şi volatilitatea variabilelor macroeconomice cheie, şi au argumentat că ţintirea inflaţiei ar fi o alegere mai bună pentru politica monetară din SUA. În literatura de specialitate, totuşi, majoritatea cercetărilor privind inflaţia utilizează o abordare a studiului de caz mai puţin riguroasă.

Modelarea relaţiei inflaţie-salarii

Inflaţia este un factor determinant pentru variaţia nivelului salariilor: orice creştere a preţurilor bunurilor de consum reduce puterea de cumpărare a populaţiei antrenând revendicări salariale.

Evoluţia similară a inflaţiei şi a salariilor ridică problema stabilirii factorului determinat şi a celui determinant. Teoria economică clasică relevă o legătură biunivocă între cele două fenomene: dacă inflaţia generează firesc revendicări salariale pentru menţinerea puterii de cumpărare, creşterile salariale alimentează la rândul lor inflaţia.

Legătura strânsă dintre inflaţie şi salarii este şi în acest caz evidentă, iar lagul care apare între cei doi indicatori arată cu claritate că pe acest orizont de timp inflaţia determină variaţia salariului şi nu invers.

Studii efectuate în anul 2001 în ţările UE au arătat că inflaţia este factor determinant al formării salariilor în 11 din cele 15 state ale UE: Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia Luxemburg, Olanda, Portugalia, Suedia şi Anglia şi este un factor de influenţă şi în celelalte 4 ţări: Austria, Danemarca, Irlanda şi Spania.

Rezultatele obţinute pe baza modelului conduc la următoarele concluzii: preţurile sunt cel mai important factor de influenţă asupra salariului nominal: creşterea cu un

procent a preţurilor de consum atrage mărirea salariilor cu 0,91%, iar creşterea raportului de schimb net (calculat ca raport între indicele preţurilor la export şi indicele preţurilor la import) cu 1% determină reducerea salariilor cu 1,07%, pentru a restabili competitivitatea externă; productivitatea este factorul cu cea mai redusa influenta asupra salariului nominal: la cresterea

cu 1% a productivitatii muncii salariul nominal se mareste cu numai 0,03%, ceea ce demonstrează că acest factor este insuficient utilizat în stabilirea sporurilor salariale în UE.

Modelarea relaţiei inflaţie-şomaj şi utilizarea curbei lui Phillips pentru analiza pe termen scurt

Şomajul şi inflaţia sunt corelate îndeaproape, cel puţin pe termen scurt. Încercările de a reduce

şomajul au fost adesea însoţite de o creştere a inflaţiei, şi încercările de a reduce inflaţia au dus adesea la un şomaj crescut. Inflaţia este nocivă (în special atunci când nu este aşteptată) deoarece distorsionează funcţionarea sistemului de preţuri, creează o redistribuire arbitrară de la debitori la creditori, incită mai curând la speculaţii şi mai puţin la desfăşurarea unei activităţi de investiţii productive, şi este, de obicei, costisitor şi dificil de eliminat. Şomajul este, de asemenea, indezirabil deoarece distorsionează vieţile unor oameni şi este asociat cu o pierdere irecuperabilă a producţiei reale.

Modificarea aşteptată a ratei inflaţiei în perioada (t+1) faţă de perioada t este influenţată de abaterile ratei şomajului de la valoarea NAIRU în ultimele 12 luni şi de modificările ratei inflaţiei în ultimele 12 luni.

În practică, datele sugerează că valoarea NAIRU se schimbă în timp. Instabilitatea NAIRU ridică probleme la rândul ei. Estimarea unei valori modificabile în timp a NAIRU necesită specificarea modului în care se produce această modificare în timp, ceea ce este dificil de realizat. Studii recente au în vedere modele în care NAIRU este văzut ca variind lin în timp într-un mod care nu are legătură cu alte evenimente

293

economice. Această strategie implică faptul că valoarea NAIRU la anumite intervale de timp poate fi estimată şi modificarea ei poate fi previzionată.

În consecinţă, în modelele economice actuale este incorect, în general, să se presupună că probabilitatea creşterii inflaţiei depinde numai de faptul că rata şomajului a scăzut sub NAIRU estimat. Estimarea corectă depinde de tipul şocului care a făcut ca rata şomajului să scadă. Este posibil ca anumite şocuri să cauzeze scăderea şomajului şi să mărească probabilitatea scăderii inflaţiei.

Pot fi identificate cauzele care stau la baza unui şomaj scăzut şi cum poate fi estimat efectul lor asupra inflaţiei. Dacă şocurile pot fi identificate, cunoaşterea valorii NAIRU relative la rata actuală a inflaţiei nu va aduce informaţii noi pentru previzionarea inflaţiei.

Raţiunea estimării NAIRU este, în mod clar, de a previziona direcţia schimbărilor prospective în ce priveşte inflaţia. Dar dacă economia este supusă la şocuri ale cererii sau ale ofertei, se pot obţine predicţii mai bune dacă se iau în consideraţie toate informaţiile disponibile nu numai comparaţia între valoarea NAIRU şi şomajul observat.

ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE NIVELUL SALARIULUI MINIM ŞI RATA INFLAŢIEI ÎN VIZIUNEA O.I.M. ŞI A BĂNCII MONDIALE

Prof. dr. Emilia Ţiţan, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Vergil Voineagu, Lect. dr. Cristina Trandaş, Lect.dr.

Ghiţă Simona, Prep. drd. Daniela Todose

Salariul minim poate fi considerat ca o „lege” care prevede că angajatorul trebuie să le plătească

angajaţilor săi mai mult decât o anumită sumă de bani per oră. Unii economişti susţin aplicarea unui procent (coeficient maxim), conform căruia salariul maxim câştigat de angajaţii unei companii nu poate fi mai mare decât un multiplu fixat al celui mai mic salariu. Dacă „scopul” salariului minim este de a asigura pentru toţi salariaţii un salariu decent, coeficientul maxim are rolul de a asigura faptul că firmele îşi pot întreţine salariaţii la nivelul la care au dovedit că şi-l pot permite.

În general, studiile existente privind efectele inflaţioniste asupra salariului minim se sprijină pe estimarea unor ecuaţii salariale determinate pe baza unor date macroeconomice folosind tehnici econometrice univariate. Salariul minim împreună cu indicele preţurilor de consum reprezintă variabila explicativă pentru creşterea medie salarială, dar nu este luată în considerare interdependenţa dintre toate aceste trei variabile (este evident că salariul minim este determinat, este fixat în mod instituţional, legislativ, pe baza inflaţiei şi a salariilor).

În general, indexarea salariului minim este efectuată atât pe baza preţurilor, cât şi a salariului mediu, scopul acestei acţiuni fiind de a elimina orice distorsiuni durabile, pe termen lung între creşterea salariului minim şi evoluţia condiţiilor economice generale şi a veniturilor.

În ceea ce priveşte indexarea salariului minim în funcţie de preţuri, aceasta se efectuează în funcţie de indicele preţurilor de consum (excluzând, din anul 1992, preţul tutunului), doar atunci când creşterea acumulată a acestui indice depăşeşte 2%. Ca atare, indexarea salariului minim în funcţie de preţuri este foarte rapidă într-o perioadă puternic inflaţionistă şi mai înceată într-o perioadă cu inflaţie mai scăzută.

În unele ţări, datorită disponibilităţilor de indexare şi mecanismelor instituţionale, indexarea salariului minim faţă de preţuri şi alte salarii nu a fost nici instantanee nici completă. Astfel, s-au înregistrat perioade în care creşterea salariului minim a fost, la nivel global, mult mai mare decât cea a preţurilor sau salariilor şi, dimpotrivă, în alte perioade, atenuarea creşterii salariului minim s-a realizat în paralel cu o sub-indexare a acestuia faţă de celelalte variabile.

Dacă o creştere a salariului minim duce la o sporire a costului muncii necalificate (efectul de difuziune) şi la o reducere a ocupării în rândul acestor angajaţi (efectul de trunchiere), ea va avea, de asemenea, şi un efect de substituţie cu alte categorii de angajaţi, precum şi un efect de volum (de scară).

Dezbateri recente în direcţia efectelor salariului minim asupra ocupării nu confirmă, întotdeauna, efectele negative prevăzute în teorie (Card şi Krueger, 1995; Brown, 1999); efectele grupate în jurul valorii „0” devin relevante în literatură, în această privinţă (Freeman,1994 şi 1996; Brown, 1999). Prin urmare, cu un efect nesemnificativ asupra ocupării şi profitului, preţurile ridicate reprezintă un răspuns evident la o creştere a salariului minim. Şi aceasta deoarece firmele vor urmări să treacă asupra preţurilor costurile ridicate asociate unei creşteri a salariului minim.

Extensia asupra înţelegerii salariului minim ca o politică împotriva inegalităţii şi sărăciei este evidentă. Dacă salariul minim nu cauzează şomaj dar cauzează inflaţie, el poate să dăuneze, mai degrabă decât să ajute, categoriilor defavorizate, care, în mod disproporţionat, vor fi afectate de inflaţie.

O relaţie bazată pe curba lui Phillips (ca funcţie de salariul minim) arată că efectul creşterii salariului minim cu 10% asupra inflaţiei (Sellekaertz, 1981; Gramdoch, 1976; Falconer, 1978) este între 0,2% şi 1,8%.

Cea mai importantă contribuţie a estimaţiilor asupra curbei lui Phillips este explicarea econometrică a faptului că existenţa inflaţiei necesită adiţional la variabilele agregate ale cereri şi ofertei:

- şocuri ale ofertei (exemplu: preţul petrolului, rata de evoluţie a productivităţii etc.); - factori-impuls sau intervenţii ale statului (exemplu: salariul miim, evoluţia taxelor, protecţia

salariaţilor etc.). Într-o analiză pe model input-output pe termen mediu, Wolf şi Nadiri (1981) folosesc elesticitatea

cererii şi ofertei, în abordarea beneficiilor şi costurilor creşterii salariului minim. Din punct de vedere al costurilor, această creştere determină preţuri de consum mai mari; din punctul de vedere al beneficiilor, consecinţele sunt creşteri ale productivităţii, ale producţiei, rezultate din distribuţia veniturilor în grupurile cu venituri mici, care au o înclinaţie spre consum mai mică decât media.

Estimaţiile bazate pe diferenţe (Brown,1999) compară zonele de salariu mare cu cele de salariu mic, sub ipoteza că salariul minim are un efect mai accentuat asupra preţurilor în zonele de salariu mai mic; prin urmare şocurile nu sunt uniforme, iar abordarea nu poate fi făcută global, doar la nivel macroeconomic.

298

Preţurile bunurilor produse de industrii cu salarizare scăzută sunt relativ stabile. Creşterea salariului minim va duce la creşterea preţurilor proporţional cu creşterea costului forţei de muncă în totalul costului.

Analiza de regresie (Aaronson,2003) estimează, pe baza datelor din anii 1980 şi 1990, că o creştere de 10% a salariului minim va determina o creştere a preţurilor de 0,72% - 0,73%. Contribuţii importante trebuie remarcate în privinţa aprecierii robusteţii analizei, printre care:

salariul minim este mai puternic corelat cu inflaţia, dacă politicienii favorizează creşterea salariului minim în perioada de inflaţie crescută (când salariul minim real se corelează mai repede);

preţurile răspund rapid la creşterea salariului minim cu un decalaj de 4 până la 6 luni, în jurul creşterii salariilor (în plus sau în minus); efectul se dispersează apoi în timp.

În ciuda metodologiilor diferite, a perioadelor diferite studiate şi a surselor de date diferite, cele mai multe studii arată că o creştere a salariului minim de 10% va duce la creşterea preţurilor produselor alimentare cu nu mai mult de 4% şi a preţurilor, în general, cu 0,4% – 0,7%.

Datele sugerează că dacă există un efect, acesta este acela de creştere a preţurilor în urma creşterii salariului minim.

Principalul efect al creşterii salariului minim este creşterea salariului mediu în special în ramurile mai slab salarizate.

Corelaţia salariul minim – preţuri este pozitivă, dar se infirmă corelaţia negativă salariul minim – şomaj, deoarece efectele se transferă, prin costuri, în special asupra preţurilor.

Construirea bazei informaţionale necesare analizei migraţiei interne a forţei de muncă în România

Prof. dr. Emilia Ţiţan, Prof. dr. Constantin Mitruţ, Prof. dr. Eugenia Lilea, Prof. dr. Georgeta Vintilă, Prof. dr. Vergil Voineagu, Conf. dr. Mihaela Vătui, Lect.dr. Felix Furtună, Lect. dr. Cristina Trandaş, Asist. drd. Dan

Pele, Asist.drd. Mitruţ Cristina, Prep. Mihai Sacală, Prep.drd. Daniela Todose

Caracteristica fundamentală în procesul cunoaşterii, este de esenţă cantitativă, de tip inductiv de la realitatea empirică la generalizarea teoretică, deoarece datele statistice nu numai că guvernează lumea, ci ele arată cum lumea este guvernată (Goethe). Cercetarea statistică în general şi cea regională în particular, subordonată nevoii de cunoaştere, este concepută şi realizată nu la întâmplare ci pe baza unor principii riguros concepute.

Conceptul într-o viziune sistemică adecvată cercetărilor statistice spaţiale, pe de o parte, vizează aspectele cantitative ale entităţilor spaţiale în termenii factorilor de producţie şi ai rezultatelor utilizării acestora, iar pe de altă parte în mod implicit surprinde trăsăturile calitative ale localizărilor şi interacţiunilor spaţiale, pentru optimizarea acestora, pentru identificarea, selectarea şi analiza factorială în triada spaţiu-timp-distribuţie (structură organizaţională).

Funcţiile cercetărilor ştiinţifice în profil teritorial sunt:

• evaluarea, fundamentarea şi monitorizarea politicilor regionale naţionale şi comunitare;

• prospectarea, explicitarea factorială şi fundamentarea predicţiilor variaţiei raporturilor de tipul cerere, de tipul cerere-ofertă, a echilibrelor şi dezechilibrelor regionale;

• analiza factorială, cantitativă, a mobilităţii şi substituirii spaţiale a factorilor de producţie;

• măsurarea şi analiza formării şi repartizării veniturilor factorilor de producţie;

• fundamentarea multicriterială şi analiza volumului şi structurii stimulentelor financiare pentm aplicarea politicilor regionale, pentru dezvoltarea regională echilibrată;

• cunoaşterea structurii sectoriale a regiunilor din spaţiul economic, a fenomenelor de concentrare, diversificare a activităţilor economice etc;

• analiza factorilor şi identificarea căilor şi rezervelor de creştere economică regională;

• explicitarea factorială şi măsurarea disparităţilor regionale;

• cunoaşterea ierarhiilor, identificarea priorităţilor în vederea atenuării disparităţilor regionale.

• evaluarea componentei spaţiale a "Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică pe termen scurt, mediu şi lung";

• evaluarea şi monitorizarea programelor privind nivelul de trai şi calitatea vieţii populaţiei, în profil regional, a protecţiei mediului etc.

Indiferent de dimensiunea cadrului de prezentare a datelor spaţiale trebuie să se urmărească măsura în care este asigurată comparabilitatea datelor din punctul de vedere al conţinutului, al metodologiei de înregistrare sau de calcul, al sferei de cuprindere, al unităţilor de măsură, al preţurilor etc.

Multiplele relaţii de cauzalitate şi de combinare factorială determină ca nivelul xi să fie rezultatul unui proces stohastic care se manifestă la nivelul unităţii complexe "i". Densităţile de repartiţie ale proceselor stohastice fîind foarte diversificate, relaţiile de cauzalitate fiind diferite determină caracterul eterogen al unităţilor complexe de observare, caracter care este indus şi în spaţiul economic din care acestea fac parte. De exemplu, pe termen lung o decizie limitată la un spaţiu relativ restrâns are la nivel de agregare superior (macroteritorial) sau în alte spaţii efecte asociate cu depopularea unei zone îndepărtate sau cu apariţia unor funcţii noi (de exemplu, turism). Aceeaşi decizie poate modifica tradiţia teritorială sau reclamă în alte unităţi teritoriale investiţii care la rândul lor au efecte îndepărtate (asupra învăţământului, sistemului sanitar etc.).

Datele statistice prezentate în serii statistice în ordinea explicită a spaţiului, spre deosebire de cele prezentate în seriile de repartiţie sau în seriile cronologice, se caracterizează prin relativă independenţă. Această interdependenţă a termenilor seriilor simple teritoriale provine din faptul că unităţile de observare teritoriale (regionale) sunt considerate cntităţi obiective şi relativ independente. în această ipoteză nivelurile înregistrate de variabilele studiate în diviziunile spaţiului economic naţional nu se condiţionează reciproc în

301

♦

♦

•

•

•

•

♦

mod decisiv. Această particularitate nu trebuie absolutizată, ci trebuie luată în considerare cu o anumită relativitate, diferit în funcţie de natura variabilei studiate. Dacă această particularitate (chiar ipoteză) este verosimilă la numărul populaţiei, suprafaţa, fondul de locuinţe, unităţile de învăţământ sau din sistemul sanitar, lungimea şoselelor etc., în seriile teritoriale care prezintă date statistice referitoare la resursele alocate, disponibile şi utilizate, la rezultatele economico-financiare etc., premisa (ipoteză) fixată este puţin verosimilă - mobilitatea factorilor de producţie, a rezultatelor (prin intermediul preţurilor, al diferenţelor dintre localizarea rezultatelor obişnuite şi raportarea acestora etc.) provoacă, în principal pe orizontală, fluxuri între regiuni sau între alte diferite diviziuni spaţiale.

Asigurarea omogenităţii, coerenţei şi comparabilităţii datelor spaţiale reprezintă din punct de vedere statistic o problemă cu atât mai dificilă şi mai complexă cu cât acestea sunt înregistrate la unităţi de observare cu grad cât mai mare de agregare; de exemplu, la nivelul teritoriilor economice naţionale. De aceea în Strategia de Dezvoltare a Sistemului Statistic Naţional, în perioada 2000-2004, se arăta că "Singura modalitate de a asigura fezabilitatea, coerenţa şi comparabilitatea datelor statistice între ţările membre (U.E. - n.n) constă în întărirea colaborării şi coordonării dintre autorităţile care contribuie la producerea acestor informaţii la nivel naţional şi la cel al Uniunii Europene. Comparabilitatea datelor statistice nu poate fi concepută în afara existenţei unui set comun de standarde şi concepte care să conducă la crearea şi utilizarea de clasificări, indicatori şi metodologii comune nu numai la nivelul Uniunii Europene, ci şi la nivel mondial".

Sistemul Informaţional Statistic Teritorial oferă sursele de date şi metodologia de abordare uni şi multivariată a fenomenelor în profil teritorial, metodologia de calcul şi analiză a sistemului specific de indicatori. Mai mult, organizarea, structura şi funcţionalitatea SIST, gradul de adecvare şi specificitate a metodologiilor statistice integrate sunt subordonate calităţii datelor spaţiale şi implicit a informaţiilor obţinute pentru satisfacerea obiectivelor parţiale şi finale ale cercetării. Pe de altă parte SIST facilitează caracterul sistemic al analizelor statistice factoriale, modalitatea coerentă, unitară şi integratoare pentru surprinderea a ce este esenţial în manifestarea teritorială a fenomenelor.

Migraţia este afectată de transformările profunde sociale, economice şi politice din ţară, din diferite regiuni ale ţării şi din alte ţări, de extinderea urbanizării şi de accentuarea degradării mediului. În timp ce motivaţiile de bază ale migraţiei – căutarea unor mai bune oportunităţi sociale şi economice, fuga de persecuţie, război civil, dezastre naturale şi dezechilibre ecologice – rămân constante, apar schimbări semnificative în direcţia, volumul şi compoziţia migraţiei.

În multe ţări subdezvoltate şi în curs de dezvoltare, penuria de forţă de muncă calificată este agravată de emigraţia persoanelor calificate către ţări mai dezvoltate; tendinţa se manifestă şi în regiuni ale ţării mai puţin dezvoltate. Evenimentele structurale ce rezultă din procesele social-economice istorice influenţează mobilitatea internă (permanentă sau temporară pe termen mediu şi scurt) şi mobilitatea internaţională (permanentă, temporară, ilegală şi de refugiaţi).

Factorii ce influenţează dinamica migraţiei se pot grupa în: factori demografici, factori economici, factori social+culturali, factori politici şi factori ecologici. Printre cei mai importanţi se numără:

structura şi creşterea demografică, gradul de urbanizare precum şi capacitatea de absorbţie a forţei de muncă calificată;

efectul programului de ajustare economică:

îngheţarea necesarului de forţă de muncă în sectorul public + o bază economică restrânsă + un sector privat slab dezvoltat duc la intensificarea şomajului în mediul urban;

încercarea de a face sectorul privat atractiv pentru investitori (adese ori străini), prin reducerea costurilor de producţie, duce la scăderea necesarului de forţă de muncă şi, astfel, cei care s-au refugiat din sectorul public în sectorul privat trec în şomaj;

în contextul fragilităţii politice şi instabilităţii guvernării, mediul socio-economic stresat + declinul venitului real + lipsa oportunităţilor de angajare se conturează într-un viitor economic neclar (sumbru) şi determină exodul forţei de muncă (în special calificate);

scăderea semnificativă a salariilor profesioniştilor (în termeni reali), ca urmare a devalorizării monedei naţionale;

factorii socio-culturali se manifestă la nivel micro (familie), precum şi în context macro: variabile de modernizare (educaţie, urbanizare, tehnologii de comunicaţii moderne, tehnologii medicale moderne), etnicitate, cultură, religie;

302

♦ structura politică, existenţa unui regim represiv, instabilitatea politică determină accentuarea migraţiei şi chiar migraţia ilegală.

Variabilele independente, variabilele de intervenţie, modelul aşteptărilor individuale determină presiunea migratorie, adică numărul persoanelor ce consideră migraţia o opţiune viabilă (se pot include migranţii potenţiali şi persoanele ce ar dori să migreze dar nu au mijloacele necesare). Un stimul major pentru migraţia internă şi externă îl constituie dezechilibrul dintre şi în interiorul sectoarelor unei economii naţionale, dintre şi în interiorul regiunilor şi ţărilor.

Migraţia are loc ca răspuns la diferenţele dintre regiunile unei ţări, sau dintre ţări, direcţia dominantă fiind dictată de proiectele generatoare de locuri de muncă. În altă manieră acest lucru semnifică inegalităţi în venituri şi în condiţii de viaţă între regiuni/ţări. Factorii politici şi social-culturali sunt mai greu de cuantificat; factorii economici şi sociali împing emigranţii către condiţii mai bune.

COMPONENTELE PROCESELOR DE STRUCTURARE LA NIVEL TERITORIAL

prof.univ.dr. Daniela-Luminiţa Constantin, Prof.univ.dr. Cornelia Pârlog, Prof.univ.dr. Tudorel Andrei,

Lect.univ.dr. Erika Tuşa, Lect.univ.dr. Cristina Trandaş, Lect.univ.dr. Irina Isaic-Maniu, Conf.univ.dr. Marius Profiroiu,

Asist.univ.drd. Daniel Pele, Asist.univ.drd. Cosmin Şerbănescu

“Componentele proceselor de structurare la nivel teritorial” reprezintă faza a doua a proiectului “Criterii de structurare a unităţilor teritorial-administrative în vederea elaborării şi aplicării politicii regionale”, inclus în programul AMTRANS al PNCD. Proiectul este elaborat de un consorţiu coordonat de INCD “Urbanproiect”, Academia de Studii Economice fiind unul dintre parteneri. Colectivul de cercetare din A.S.E. s-a concentrat, în cadrul fazei menţionate, pe aspectele privind analiza eficienţei structurilor teritoriale prin prisma evoluţiei disparităţilor regionale, modalităţile de determinare a contribuţiei regiunilor şi judeţelor la crearea P.I.B., legătura dintre alocarea bugetară la nivel teritorial şi obiectivele înscrise în Planul Naţional de Dezvoltare, legătura dintre venituri şi cheltuieli în cadrul bugetelor locale. Având în vedere restricţiile obiective de spaţiu, pentru această prezentare au fost selectate două aspecte de un interes aparte pentru teoria şi practica în domeniul supus cercetării.

1. Stabilirea ierarhiei regiunilor din perspectiva alocării diferenţiate a resurselor financiare În cadrul Strategiei de dezvoltare regională, care stă la baza Planului Naţional de Dezvoltare 2004-

2006,∗ drept criteriu de alocare a resurselor între regiuni s-a utilizat un indice complex, compus din trei părţi: a) o combinaţie între venitul pe cap de locuitor şi populaţie, reflectând criteriul de bază;

b) pentru „Subdezvoltarea structurală”, o combinaţie între rata şomajului şi populaţie, punând în evidenţă problemele individuale referitoare la ocupare;

c) o combinaţie între infrastructura de transport de bază şi cea a utilităţilor (indicele infrastructurii de transport include: densitatea de drumuri publice per 100 km2 de teritoriu, densitatea de căi ferate per 1000 km2 de teritoriu şi suprafaţă; indicele infrastructurii utilităţilor include: numărul de localităţi care sunt alimentate cu gaze naturale, numărul de localităţi care au instalaţii de apă potabilă, numărul de localităţi care au instalaţii de canalizare şi numărul total al localităţilor), punând în evidenţă problemele referitoare la dotările structurale.

În ceea ce priveşte populaţia, PIB pe de locuitor şi rata şomajului, au fost utilizate datele din perioada 1998 – 2000, iar pentru suprafaţă, densitatea drumurilor publice per 100 km2, densitatea căilor ferate la 1000 km2, numărul total al localităţilor, numărul localităţilor dotate cu gaze naturale / instalaţii de apă potabilă / instalaţii de canalizare, s-au folosit date din anul 2001.

În modelul propus se utilizează două tipuri de indicatori: indicatori geo-demografici (populaţie, suprafaţă şi numărul total de localităţi) şi indicatori de dezvoltare economică (PIB, rata şomajului, densitatea şoselelor şi căilor ferate, numărul localităţilor dotate cu gaze naturale / instalaţii de apă potabilă / instalaţii de canalizare), aşa cum se prezintă în tabelul 1.1.

Indicatori utilizaţi pentru reflectarea diferenţelor regionale

Tabelul 1.1

Indicatori demografici Indicatori de dezvoltare economică Populaţia PIB pe cap de locuitor Populaţia Rata şomajului Suprafaţa Densitatea drumurilor Suprafaţa Densitatea de căi ferate Numărul total al localităţilor Numărul localităţilor dotate cu gaze naturale Total of number of localities Numărul localităţilor dotate cu instalaţii de apă potabilă Total of number of localities Numărul localităţilor dotate cu instalaţii de canalizare

Sursa: Ministerul Integrării Europene, 2003

∗ Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006, Ministerul Integrării Europene, 2003.

Indicatorii geo-demografici au fost normalizaţi ca un raport între valorile de la nivel regional şi valoarea de la nivel naţional (în 2001 sau în fiecare an al perioadei 1998-2000) pentru a reflecta inegalităţile dintre regiuni, conform dimensiunilor lor. Indicatorii de dezvoltare economică au fost normalizaţi ca un raport între valorile de la nivel regional şi medie (în 2001 sau în fiecare an al perioadei 1998-2000) pentru a reflecta diferenţele dintre regiuni.

Pentru fiecare an, regiune şi indicator de dezvoltare economică s-a calculat produsul între indicele geo-demografic specific şi indicele de dezvoltare economică. În situaţia în care s-a considerat necesar, s-a calculat o medie aritmetrică a produselor de mai sus, utilizând date din perioada 1998-2000.

Fiecare indice obţinut a fost multiplicat cu un coeficient de ponderare (tabelul 1.2).

Coeficienţi de ponderare

Tabelul 1.2

Indicele Coeficientul de ponderare

PIB pe locuitor 0,5000 Rata şomajului şi populaţie 0,2500 Densitatea drumurilor şi suprafaţă 0,0625 Densitatea de căi ferate şi suprafaţă 0,0625 Numărul localităţilor alimentate cu gaze naturale şi numărul total de localităţi 0,0250 Numărul localităţilor dotate cu instalaţii de apă potabilă şi numărul total de localităţi 0,0500 Numărul localităţilor dotate cu instalalţii de canalizare şi numărul total d localităţi 0,0500 Sursa: Ministerul Integrării Europene, 2003

Alegerea acestor coeficienţi de ponderare s-a realizat având în vedere următoarele criterii:

- PIB pe locuitor reflectă cel mai bine aspectele de dezvoltare economică;

- rata şomajului şi populaţia au fost considerate ca având importanţă egală;

- infrastructura de transport şi dotarea cu utilităţi au aceeaşi pondere;

- densitatea de drumuri şi densitatea de căi ferate reflectă în acelaşi mod problemele specifice ale infrastructurii de transport;

- reţeaua de apă potabilă şi reţeaua de canalizare au aceeaşi importanţă;

- se consideră că reţeaua de gaze naturale este mai puţin importantă decât reţelele de apă şi canalizare.

Drept rezultat al acestui model, ponderea fondurilor regionale alocate regiunii “r” s-a stabilit potrivit următoarei relaţii:

Srfar1)

∑=

= 8

1

100

ir

r

I

Ix

unde:

Ir = indicele de dezvoltare al regiunii “r”

Indicele de dezvoltate al regiunii “r” este calculat conform următoarei formule: Sr

SWr

WNGr

NGDRWr

DRWDRr

DRURr

URCDPr

CDPr ICICICICICICICI ∗+∗+∗+∗+∗+∗+∗=

unde:

- CGDP / CUR / CDR / CDRW / CNG / CW / CS – coeficienţii de ponderare ai PIB pe cap de locuitor / rata şomajului / densitatea drumurilor publice / densitatea de căi ferate / numărul localităţilor dotate cu gaze naturale / numărul localităţilor dotate cu instalaţii de apă potabilă / numărul localităţilor dotate cu instalaţii de canalizare;

- - indicele de dezvoltare al PIB pe cap de locuitor şi populaţie / rata şomajului şi populaţie / densitatea drumurilor publice şi suprafaţa / densitatea de căi ferate şi suprafaţa / numărul localităţilor dotate cu gaze naturale şi numărul total al localităţilor dotate cu instalaţii de apă

SR

Wr

NGr

DRWR

DRr

URr

GDPr I/I/I/I/I/I/I

3061) Share of regional funds allocated to region (ponderea fondurilor regionale alocate regiunilor)

307

potabilă şi numărul total al localităţilor / numărul localităţilor dotate cu instalaţii de canalizare şi numărul total al localităţilor pentru regiunea “r”.

Utilizând acest model, a rezultat următoarea ierarhie în alocarea fondurilor pe cele opt regiuni (tabelul 1.3).

Alocarea de fonduri regionale pentru perioada 2004-2006, pe regiuni

Tabelul 1.3

Ţara / Regiunea Fonduri regionale 2004-2006 (% din total fonduri regionale)

Ierarhia regiunilor în alocarea fondurilor

România 100,0 1. Nord - Est 21,6 1 2. Sud - Est 13,6 3 3. Sud 16,5 2 4. Sud - Vest 11,8 5 5. Vest 8,6 7 6. Nord - Vest 11,9 4 7. Centru 10,8 6 8. Bucureşti - Ilfov 5,2 8 Sursa: Ministerul Integrării Europene, 2003

Aceste criterii de alocare pot fi considerate o primă bază pentru alocarea fondurilor. Astfel în alocarea finală actuală se va ţine seama de capacitatea de absorbţie, avându-se deja în vedere faptul că dacă în anumite regiuni apare o cerere insuficientă pentru anumite tipuri de măsuri, fondurile vor fi realocate către acele regiuni care au elaborat proiecte eligibile, dar care nu au primit finanţare datorită angajării complete a alocării regionale pentru regiunea în care aceste proiecte au fost înaintate.

Ierarhizarea teritorială pe baza diferiţilor indicatori sau metode utilizând ca unitate regiunea de dezvoltare prezintă anumite limite:

1) neomogenitatea interregională, în sensul că regiunile nu sunt perfect comparabile, existând diferenţe de suprafaţă, număr de localităţi şi populaţie între regiunile de dezvoltare, acest lucru influenţând valorile unor indicatori (ex. suprafaţa locuibilă).

2) neomogenitatea intraregională, în interiorul fiecărei regiuni sunt decalaje mari (între judeţe sau alte unităţi teritoriale componente), care se compensează pe total.

De exemplu rata şomajului este diferită pe judeţele componente ale diferitelor regiuni. În regiunea Nord-Est acest indicator (cu nivelul cel mai ridicat) variază între 9,7% (judeţul Iaşi) şi 15,9% (judeţul Vaslui), iar în regiunea Nord – Vest variază între 3,2% (judeţul Bihor) şi 10,0% (judeţele Bistriţa-Năsăud şi Cluj). Rata mortalităţii infantile variază în regiunea Sud între 14,2‰ (judeţul Giurgiu) şi 23,1‰ (judeţul Călăraşi), iar în regiunea Centru între 13,3‰ (judeţul Sibiu) şi 20,3‰ (judeţul Alba).

2. Determinarea contribuţiei regiunilor şi judeţelor la crearea Produsului Intern Brut

Estimarea la nivel teritorial a Produsului Intern Brut trebuie să se fundamenteze pe o serie de indicatori socio-economici semnificativi, care, pe de o parte, sa aibă o influenţă importantă în determinarea PIB, iar, pe de altă parte, să se regăsească sub formă de serii statistice în publicaţiile oficiale. In prezent, Institutul Naţional de Statistică publică date statistice referitoare la valoarea adaugată brută şi PIB la nivelul regiunilor de dezvoltare (regiunilor statistice).

In continuare este propusă o soluţie operaţională de estimare a PIB la nivel de judeţ (sau un alt tip de regiune, altul decât regiunea de dezvoltare).

Având în vedere faptul că la nivel judeţean nu se regăsesc date privind valoarea adaugată brută pe total judeţ sau defalcat pe tipuri de activităţi economice, modelul porneşte de la ipoteza potrivit căreia contribuţia unui judeţ la PIB depinde de evoluţia, la nivel judeţean, a populaţiei ocupate (PO), a populaţiei ocupate în îndustrie şi construcţii (POI) şi, respectiv, a populaţiei ocupate in servicii (POS).

Functia de regresie liniară multiplă se scrie:

PIBx = a + b POx + c POIx + d POSx

308

Determinarea parametrilor funcţiei de regresie multiplă porneşte de la datele cunoscute privind PIB pe regiuni, populatia ocupată pe total regiune, în industrie (incluzând şi construcţiile) şi în servicii (care s-a determinat ca diferenţa între populaţia ocupată totală şi cea din agricultură, silvicultură şi piscicultură şi, respectiv, din industrie şi constructii) pentru anul 2001. Datele sunt prezentate în tabelul 2.1.

PIB şi populaţia ocupată la nivelul regiunilor statistice ale Romaniei în 2001

Tabelul 2.1

Populatia ocupată (mii persoane) Regiunea statistică

PIB (mii mild lei) Total regiune Industrie şi construcţii Servicii

Nord –Est 143.40 1,401.80 324.20 370.70Sud -Est 131.65 1,070.70 265.80 331.10Sud 143.12 1,270.40 333.90 320.00Sud-Vest 104.85 944.30 221.00 244.30Vest 112.24 808.80 257.40 265.70Nord-Vest 136.67 1,176.90 308.70 340.30Centru 144.21 1,044.80 355.30 337.50Bucuresti 250.72 844.80 284.40 504.20TOTAL 1,166,862.90 8,562.50 2,350.70 2,713.80Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2003, Institutul National pentru Statistica

Pornind de la aceste date de intrare s-au obţinut următoarele valori ale parametrilor ecuaţiei de regresie liniară multiplă (tabelul 2.2) :

Valorile estimate ale parametrilor funcţiei de regresie multiplă

Tabelul 2.2

Valoarea parametrului Testul t a = 0.705 0.02 b = -0.045 -1.72 c = 0.028 0.22 d = 0.547 9.28

Valorile testului t (testul Student) confirmă semnificaţia statistică a parametrilor determinaţi.

Cu aceşti parametri, ecuaţia de regresie se scrie :

PIBx = 0,705 - 0,045 POx + 0,028 POIx + 0,547 POSx

Valorile estimate rezultate precum şi abaterile acestora faţă de valorile reale sunt prezentate în tabelul 2.3:

Valorile estimate ale PIB regional în anul 2001

Tabelul 2.3

Regiunea PIB estimat Abateri fata de PIB real (PIBr – PIBe) (PIBr – PIBe)2

Nord –Est 148.87 -5.47 29.97Sud -Est 140.61 -8.96 80.21Sud 127.39 15.73 247.51Sud-Vest 97.63 7.22 52.18Vest 116.50 -4.27 18.23Nord-Vest 142.02 -5.35 28.64Centru 147.80 -3.59 12.91Bucuresti 246.03 4.69 21.97

309

Total 1,166.9 0.0 491.62Sursa: calculele autorilor pe baza datelor INS

Eroarea standard înregistrată este 7.8 mii mild lei, iar coeficientul de eroare este de 8.4%, valoare ce confirmă validitatea modelului.

In plus, coeficientul corelaţie multiplă este de 98,24% iar coeficientul de determinaţie este de 96,51%. Altfel spus, cele trei variabile explicative alese explică în proporţie de 96,51 procente variaţia caracteristicii dependente – PIB regional.

Pe baza acestui model îi utilizând datele statistice privind populaţia ocupată la nivelul judeţelor se obţin estimările PIB la nivel judeţean. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.4.

Estimarea PIB judeţean pe baza modelului de regresie multiplă

Tabelul 2.4 Populaţia ocupată (mii persoane)

Judeţul Regiunea Total regiune Industrie si construcţii Servicii

PIB judeţean (mii mild lei)

ALBA C 172.4 54.8 48.2 20.77ARAD V 191.9 57.8 68.9 31.29ARGES S 271.5 100.6 69.5 29.21BACAU NE 252.9 84.3 73.5 31.78BIHOR NV 281.2 75.9 80.8 34.25BISTRITA NV 119.9 26.2 31 12.95BOTOSANI NE 172.1 28.9 36.7 13.77BRAILA SE 129.7 38.2 36.6 15.90BRASOV C 237.2 97.5 93.4 43.75BUCURESTI B 736 258.5 470.7 231.93BUZAU SE 191.6 39.4 48.04 19.38CALARASI S 109.3 17 22.4 8.47CARAS V 134.5 35.3 39.2 17.03CLUJ NV 298.4 87.2 105.7 47.40CONSTANTA SE 276.5 64.9 117 53.95COVASNA C 87.3 26.2 26.4 11.91DAMBOVITA S 205.5 51.5 52.7 21.64DOLJ SV 293.9 56.6 81 33.24GALATI SE 225.8 70 68.8 30.04GIURGIU S 100 11.4 22.2 8.62GORJ SV 155.6 56.8 42.9 18.70HARGHITA C 140.3 39.3 39.5 17.04HUNEDOARA V 191.3 72.6 60 26.87IALOMITA S 102.1 15.5 24.4 9.85IASI NE 316.2 77.3 104.2 45.50ILFOV B 108.8 25.9 33.5 14.81MARAMURES NV 211.4 48.7 57 23.64MEHEDINTI SV 129.3 27.8 30.9 12.51MURES C 239.6 72.7 66.5 28.23NEAMT NE 223.4 52 52.6 20.79OLT SV 193.1 39.4 40.9 15.41PRAHOVA S 295.3 108.1 94.7 42.12SALAJ NV 104.4 26.8 27.6 11.81SATU MARE NV 161.6 43.9 38.2 15.49

310

Populaţia ocupată (mii persoane) Judeţul Regiunea Total regiune Industrie

si construcţii Servicii PIB judeţean (mii mild lei)

SIBIU C 168 64.8 62.5 29.07SUCEAVA NE 271.5 49 68.4 27.16TELEORMAN S 186.7 29.8 34.1 11.71TIMIS V 291.1 91.7 97.6 43.43TULCEA SE 92.9 22.1 27.2 11.98VALCEA SV 172.4 40.4 48.6 20.59VASLUI NE 165.7 32.7 35.3 13.40VRANCEA SE 154.2 31.2 33.4 12.84TOTAL 8562.5 2350.7 2712.74 1190.25

Insumând valorile estimate ale PIB judeţean se observă că valoarea PIB real pentru total ţară este uşor diferită de valoarea estimată, dar în limite acceptabile, de + 2%.

Dacă în locul valorilor populaţiei ocupate (pe total regiune, în industrie şi, respectiv, servicii) se cunosc ponderile acestora în total, coeficienţii ecuaţiei de regresie multipla devin (tabelul 2.5):

Valorile estimate ale parametrilor funcţiei de regresie multiplă utilizând ponderile populaţiei ocupate in total

Tabelul 2.5

Valoarea parametrului Testul t a = 0.70 0.02

b = -388.76 -1.72 c = 66.21 0.22

d = 1483.78 9.28 Este evident că ceilalţi indicatori care caracterizează calitatea funcţiei de regresie multiplă ramân

aceeaşi.

In concluzie, aceasta metodă oferă o soluţie facilă de estimare a PIB judeţean. Considerearea altor factori de influenţă (precum valoarea adaugată brută pe total şi/sau sectoare ale economiei naţionale) precum şi luarea în considere a dinamicii PIB la nivel regiune/ judeţ ar putea creşte calitatea funcţiei de regresie. Din păcate însă lipsa datelor statistice la nivel de judeţ îngreunează aceasta abordare.

STUDII ASUPRA CONCEPTELOR ŞI PROCEDURILOR DE MANAGEMENT AL RISCULUI APLICABILE LA CONSTRUCŢIILE DIN BETON ARMAT

Prof. univ. dr. Victor Radu - Academia de Studii Economice Prof. univ. dr. Ion Plumb – Academia de Studii Economice

Prof .univ. dr. Mihai Pricop – Academia de Studii Economice Prof .univ. dr. Marcel Stoica - Academia de Studii Economice

Prof. univ. dr. Mihai Alexandru Socolescu - Academia de Studii Economice Dr. ing. Dan Georgescu – INCERC Bucureşti Drd. Ec .Cezar Simion - INCERC Bucureşti

Tehnician Viorel Călina – Academia de Studii Economice

Lucrarea de faţă prezintă activităţile de cercetare din cadrul celei de-a doua etape a proiectului C5B09/2003 – “Evaluarea riscului aferent stadiilor de viaţă ale construcţiilor din beton armat, metodă modernă de asigurare a cerinţelor de rezistenţă, stabilitate şi siguranţă” – realizat, în cadrul programului AMTRANS, de un consorţiu format din Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor (INCERC), Academia de Studii Economice şi IMEC S.A.

1.Obiectivele cercetării

Principalele obiective urmărite în cadrul cercetărilor efectuate în cea de-a doua etapă au fost :

identificarea factorilor şi surselor de risc şi incertitudine din activitatea de construcţii ;

elaborarea de concepte şi proceduri de managementul riscului ;

elaborarea unor metode de identificare, evaluare şi analiză a riscului la construcţiile din beton armat.

2.Contextul cercetării

În activitatea de construcţii apariţia şi materializarea riscurilor au ca fundament atât specificul acestui domeniu cât şi riscuri externe proiectelor. Cele mai importante surse de risc în ceea ce priveşte proiectul de construcţii însuşi sunt mărimea sa, complexitatea, noutatea şi condiţiile specifice localizării sale. Durata mare de execuţie şi durata mare de viaţă a proiectelor de construcţii creează un teren fertil pentru materializarea unor factori de risc externi proiectului precum :inflaţia, disponibilitatea resurselor materiale şi umane, fluctuaţii ale ratei dobânzii şi ale cursurilor de schimb, incertitudini de ordin politic, apariţia unor evenimente naturale (inundaţii, cutremure, etc). Cu cât este mai mare durata de viaţă şi de execuţie, cu atât creşte probabilitatea apariţiei unor astfel de evenimente.

În acest context implementarea unui proces formal de managementul riscului care să urmărească maximizarea rezultatelor pozitive şi minimizarea consecinţelor adverse apare ca o necesitate. De altfel managementul riscului reprezintă tocmai procesul de gestionare a expunerii la risc a organizaţiei de construcţii, a proiectului în sine sau a unei activităţi, în vederea realizării obiectivelor prestabilite. Procesul de management al riscului are trei componente : identificarea riscurilor, analiza riscurilor şi reacţia la risc. Fiecare dintre ele presupune utilizarea unor metode adecvate.

3.Metode utilizate în identificarea riscurilor

Cele mai simple şi mai des utilizate metode pentru identificarea riscurilor sunt tabelul riscurilor proiectului şi listele de control. În procesul de identificare a riscurilor pot fi utilizate şi metode cu grad mai ridicat de complexitate precum: analiza evenimentelor, diagramele de flux, analiza arborelui defectelor, matricile probabilitate – impact, harta riscurilor.

316

Tabelul riscurilor poate fi utilizat pentru identificarea riscurilor întregului proiect de construcţii în ansamblu, iar în formă detaliată poate fi utilizat pentru identificarea riscurilor la care este expus fiecare element de construcţie în parte.

Lista de control poate fi constituită pe baza: ameninţărilor potenţiale; consecinţelor nedorite şi resurselor existente. În general se porneşte de la o listă standard care poate fi utilizată de orice antrepriză de construcţii-montaj pentru orice proiect iar apoi este particularizată pentru fiecare proiect de construcţii în parte.

Analiza evenimentelor porneşte de la un eveniment particular care produce pierderi şi construieşte arborele logic al hazardului. În acest arbore sunt puse în evidenţă cauzele pierderilor, apoi cauzele posibile ale cauzelor identificate şi aşa mai departe până când toate sursele pierderilor sunt relevate.

Analiza arborelui defectelor - această tehnică pornind tot de la un eveniment care produce pierderi (este generator de factori de risc), pune în evidenţă condiţiile care sunt necesare, fie individual, fie prin combinaţie ca să determine evenimentul respectiv.Meritul acestei tehnici este acela că pune în evidenţă situaţii care nu prezintă riscuri prin ele însele, dar care în combinaţie sunt periculoase pentru construcţie în ansamblul său.

Matricea probabilitate - impact , ca tehnică de identificare a riscurilor îşi propune să combine probabilitatea şi impactul fiecărui risc identificat pentru a determina gradul său de importanţă în realizarea proiectului.

Pentru ierarhizarea riscurilor asociate proiectului după probabilitate şi impact trebuie parcurse trei etape :

stabilirea unei matrici care să lege probabilitatea unui eveniment riscant de un număr de clasificare ;

realizarea unei matrici care să permită evaluarea impactului unui risc anume asupra obiectivelor majore ale proiectului (timp, cost, calitate, scop);

combinarea datelor de la cele două etape anterioare. Fiecare risc va opera în propria sa matrice probabilitate – impact (matrice „P x I”).

Harta riscurilor poate fi întocmită pe baza informaţiilor din listele de control şi este o reprezentare grafică a unui număr de riscuri ale proiectului de construcţii ilustrând frecvenţa daunelor pe orizontală şi severitatea lor pe verticală. Aceste hărţi nu reprezintă instrumente precise care să arate toate riscurile cu care se confruntă proiectul dar servesc managementului general pentru a ilustra impactul financiar posibil al producerii acestor riscuri.

4.Metode de analiza riscurilor

Metoda valorii monetare aşteptate constă în luarea în considerare a mai multor scenarii sau evenimente având în vedere probabilităţile subiective de apariţie ale fiecăruia. În această metodă modelul este separat într-un număr de componente iar fiecare dintre acestea este examinată în mod separat prin intermediul efectelor şi probabilităţilor asociate. Valoarea monetară aşteptată se calculează ca produs între probabilităţile de apariţie ale anumitor evenimente şi efectele acestora.

Metoda deviaţiei normale standard este o metodă de cuantificare a riscului care se referă la determinarea nivelului de risc asociat unei anumite durate de execuţie a proiectului propusă de beneficiar sau estimată de antreprenor. Având la bază elemente ale tehnicii PERT metoda tratează duratele activităţilor proiectului ca variabile aleatoare caracterizate prin media şi dispersia lor.

În cadrul acestei faze au fost utilizate şi alte metode de analiză a riscului: arborii decizionali, tehnici de fundamentare a deciziilor în condiţii de incertitudine, metoda gradelor de apartenenţă la varianta optimă, metoda ajustării ratei de scont cu riscul, a ajustării echivalentului de certitudine şi teoria mulţimilor subtile.

5.Analiza riscului uzurii morale a construcţiilor

Se ştie că există întotdeauna pierderi datorită riscului, dar pot de asemenea apare, printr-un management profesional şi prin aplicarea sinergiei, diminuări ale acestora. Prin sinergie înţelegem interacţiunea sau cooperarea a două sau mai multe organizaţii, agenţi, etc. pentru a produce un efect ce sporeşte sau excede suma efectelor lor individuale.

Întrucât evenimentele viitoare sunt întotdeauna incerte, toate costurile estimate şi beneficiile sunt în consecinţă incerte. Metodele probabilistice utilizate în analiza deciziilor pentru determinarea costurilor aşteptate şi a beneficiilor includ un grad de risc pentru fiecare lucrare. În estimarea costurilor şi beneficiilor este de aşteptat să se obţină o medie a valorilor depinzând de diferite evenimente şi factori ce pot apare.

Tehnica statistică, precum cea a metodelor regresive poate fi utilizată direct pentru a obţine o medie a valorilor de climă şi temperatură. Alternativ beneficiile şi costurile asociate diferitelor evenimente pot fi estimate ca şi costurile şi beneficiile calculate ca sumă a tuturor evenimentelor posibile, ca rezultat al beneficiilor şi costurilor multiplicate cu coeficienţi de probabilitate ai apariţiei evenimentului particular .

[ ] { }∑=

=m

qt qqBBE

11 Pr)/( (1)

[ ] { }∑=

=m

qt qqCCE

11 Pr)/( (2)

unde:

q = 1...m reprezintă evenimente posibile

(Bt/q) şi (Ct/q) sunt beneficiile şi costurile respective în perioada t a apariţiei lui q

Pr {q} este probabilitatea de apariţie a lui q

E[B1] şi E[C1] sunt beneficiul şi respectiv costul aşteptat în perioada t.

Rezultă că beneficiul net aşteptat în perioada t este dat de relaţia: E[A1] = E[B1] - E[C1] (3)

În unele ţări (în special în America de Nord) unele antreprize preferă să accepte un risc acceptând totodată posibilitatea pierderilor. Ca efect riscul acceptat de acele antreprize poate fi selectat ca un profit sau un beneficiu social scăzut. Această preferinţă se recompensează prin „riscul premium” numit profit pentru lucrări riscante, notat în formula (4) cu rp.

Rata riscului ajustat pentru returnare (prin premiere) este dată de expresia:

r = rf + rp (4)

în care:

rf = risc „free market”

rp = risc „premium”

Pentru a ţine seama de efectele mişcării banilor (cash flow) se calculează NVP = „net present value” sau valoarea netă actualizată care în România se notează cu VNA = valoarea netă actualizată.

Rata returnării riscului ajustat este dată de formula:

[ ] ∑=

+=n

t

tr rAtNPV

0)1( (5)

At(t=0, 1, 2, ... n) în care At = cash flow net după „n” ani

Considerând arborele decizional din figura 1 în care decidentul este confruntat cu alegerea dintre restituirea certă a lui atAt şi şansa posibilă (At)q cu probabilitateaPr(q) pentru q = 1, 2, ... n, atunci valoarea actualizată pentru seriile echivalente certe pentru „n” ani poate fi calculată pe baza riscului ratei libere.

[ ] ∑=

−+=n

t

tftt rAartNPV

0)1)(( (6)

317

atAt

(At)1 (At)2 ...... (At)n

Figura 1 Determinarea valorii echivalentului cert

Pentru a ilustra modul de utilizare a acestor concepte teoretice şi metodologice vom considera al treilea factor enumerat anterior şi anume fiabilitatea, care cuprinde atât uzura fizică cât şi uzura morală.

Din cauză că metodologiile cunoscute oferă deja posibilitatea determinării riguroase a uzurii fizice, în exemplul de mai jos se va aborda doar uzura morală, deoarece studiul socio - tehnico – economic al acesteia permite trecerea de la pluralism tehnologic către soluţii moderne (în cazul construcţiilor din beton precomprimat şi/sau post comprimat, structuri metalice rezultate din proiectarea la calculator, etc.).

Uzura morală poate fi considerată ca un factor cu sinergie negativă ceea ce constituie un risc pentru investiţie. Este necesar deci a se calcula sau cel puţin a se estima gradele de apartenenţă ale utilităţii corespunzătoare diferiţilor factori de influenţă ai procesului analizat. În cazul exemplificat trebuie estimat riscul investiţiei în construcţii de tip tradiţional (beton armat monolit) sau beton precomprimat.

Dacă folosim o descompunere arborescentă a factorilor la primul nivel se pot considera următorii factori analitici:

Denumire factor Notaţie pentru gradul de apartenenţă

Rezistenţă �rez ∈ [0,1] Stabilitate �stab ∈ [0,1]

Deformabilitate �def ∈ [0,1] Uzură fizică �uz.fiz ∈ [0,1]

Adaptabilitate �adapt. ∈ [0,1]

Aceste grade de apartenenţă iau valoarea 1 pentru îndeplinirea în totalitate a proprietăţii considerate şi 0 când nu o îndeplineşte deloc. De regulă, iau valori între extremele 0 şi 1. Riscul global al construcţiei este dat de formula:

μrisc = μRTa x μRT

a x μRTa x μRT

a ∈ [0,1] Fiecare factor principal poate fi descompus în factori analitici. Similar factorilor de ordin tehnic descrişi

anterior factorii economici pot fi costul şi uzura morală însăşi.

Factorii financiari pot fi:

- blocajul financiar (μblocaj);

- inflaţia (μinflaţie);

- penalităţi plătite (μpen).

Ca factori de ordin social pot fi luaţi în considerare:

- protecţia socială (μprotom)

- protecţia mediului (μprotmed)

318

- estetica (μestet)

319

μrisc

μRT

μEC

μSOC

μFIN

μrez

μstab

μadap

μuzfiz

μdef

μcost

μuzmor

μblocaj

μpen

μinfl

μprotom

μprotme

μestet

Figura 2 Arborescenţa factorului risc a uzurii morale

În acest sens se obţin următoarele relaţii:

o pentru riscul tehnic: μRT = μREZ

α1 x μSTABα2 x μDEF

α3 x μUZFIZα4 x μADAPT

α5 o pentru riscul economic: μEC = μCOST

β1 x μUZMORβ2

o pentru riscul financiar: μFIN = μBLOCAJ

λ1 x μINFLλ2 x μPEN

λ3

În scopul determinării uzurii morale a variantelor de soluţii constructive se poate stabili un tabel în care consecinţele soluţiilor tradiţionale sunt prezentate comparativ cu noile tehnologii moderne:

Criterii de apreciere Soluţii existente din

beton armat monolit Soluţii moderne (beton

precomprimat) Sup Mic Mare Consum de ciment Calitate Inf Foarte mare Foarte mare Sup Mic Mare Oţel calitate Inf Foarte mare Foarte mare

Greutate Mare Mica Cost total Mare Mic Capacitate portantă Mică Mare Cost fundaţie Mare Mic Durată de execuţie mare Mică

320

Aceste aprecieri lingvistice pot fi transformate în grade de experienţă. Prin aplicarea unui aparat de compunere se poate calcula gradul de apartenenţă global la proprietatea unei soluţii de a fi eficientă. Diferenţa între cele două grade de apartenenţă globale (soluţie tradiţională şi soluţie nouă) exprimă uzura morală. Estimarea efectului global pentru fiecare variantă de investiţii rezultă din însumarea efectelor parţiale ale fiecărui factor component.

PORTALUL TINERILOR: PĂREAREA TA CONTEAZĂ!

Constanţa Bodea Academia de Studii Economice Bucureşti

Termenul de portal s-a impus în terminologia Internet o dată cu apariţia unor site-uri complexe, susţinute de servere puternice, site-uri accesate de utilizatorii interesaţi în obţinerea anumitor categorii de resurse sau de produse. Impunerea acestui termen în terminologia Internet se datorează şi existenţei unor site-uri, de exemplu Yahoo!, Excite, care înglobează din ce în ce mai multe facilităţi oferite vizitatorilor.

Articolul prezentă principalele obţinute în procesul de proiectare şi de implementare a Portalului tinerilor: Părerea ta contează!, activităti desfăsurate în cadrul proiectului Tinerii şi decizia la diferite nivele, proiect finanţat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Programul CERES, contract PP5/2002.

Introducere Portalul apare ca un punct unic de intrare prin intermediul căruia utilizatorii sau consumatorii

accesează diverse resurse Internet: site-uri, magazine electronice care vând diferite categorii de produse sau prestează diverse servicii, forumuri de discuţii, grupuri de ştiri, toate acestea fiind structurate din punct de vedere tematic şi legate într-un mod coerent. Portalul oferă vizitatorului un spaţiu de lucru unitar. Acesta trebuie să fie cât mai eficient în suportul oferit utilizatorului şi cât mai uşor de utilizat pentru a obţine informaţiile sau resursele necesare. Alături de principalele servicii pentru care este construit un portal, acesta oferă şi o serie de servicii adiacente legate de tematica sa (informaţii, ştiri, articole în domeniul abordat, întrebări frecvente), precum şi servicii de interes general (motoare de căutare, informaţii financiare, informaţii de marketing etc.).

În afara acestor servicii, la realizarea portalurilor se acordă o atenţie specială accesului gratuit la servicii Internet, precum: server de poştă electronică, găzduirea de site-uri, grupuri de discuţii, forumuri, acces la programe livrate în regim shareware sau freeware.

Datorită popularităţii foarte mari de care se bucură portalurile, acestea au devenit adevărate centre comerciale, fiind un punct de atracţie a unui număr din ce în ce mai mare de companii care îşi promovează produsele şi serviciile proprii în mediul virtual. Instrumentele utilizate de acestea sunt banner-ele publicitare, anunţuri, concursuri. Promovarea produselor şi serviciilor în mediul virtual constituie o resursă financiară deosebit de importantă pentru companiile care deţin portaluri, aceasta permiţându-le dezvoltarea în continuare.

Un aspect important îl constituie orientarea portalurilor spre găzduire de subdomenii gratuite. Aceasta va determina creşterea prezenţei utilizatorilor care doresc să aibă propriile pagini de web, precum şi sporirea traficului utilizatorilor care accesează aceste pagini. Astfel, găzduirea de pagini web antrenează şi sporirea interesului organizaţiilor economice în promovarea produselor şi serviciilor în format electronic.

Obiectivele privind implementarea unui portal de întreprindere includ:

- facilitarea comunicării;

- partajarea informaţiei;

- promovarea participării;

- îmbunătăţirea eficienţei;

- reducerea întârzierilor.

Informaţiile dintr-un portal pot face parte din următoarele categorii:

- calendare şi informaţii privind planificarea activităţilor zilnice (agende);

- grupuri de discuţii şi chat;

- anunţuri şi alerte;

- rapoarte şi documente;

- informaţii de natură medicală;

325

- acces la depozite de date;

- căutare; - e-mail; - colaborare intranet şi internet; - fluxuri de muncă; - orar cursuri, calificări; - ştiri locale şi internaţionale; - informaţii meteo; - hărţi şi imagini; - diagrame organizaţionale; - informaţii financiare; - acces la site-uri de comerţ electronic;

- telefonie IP.

Un instrument important în activitatea de construire şi de susţinere a unei comunităţi îl constituie arborele de conţinut. Într-un arbore de conţinut sunt listate şi ierarhizate resursele portalului:

- site-uri generale; - pagini ale site-urilor de acces la chat; - forumuri de discuţii; - pagini de acces la listele de discuţii.

În anumite privinţe, arborii de conţinut se identifică cu portalurile, cele din urmă având însă o funcţionalitate mult mai extinsă ce vizează implicarea utilizatorului în diverse servicii pe care le oferă. Portalurile includ cel mai adesea un arbore de conţinut ca parte a accesului la resursele comunităţii.

Declanşarea procesului de realizare a unui portal trebuie să desfăşoare conform următoarelor etape: - stabilirea utilizatorului ţintă a portalului; - recrutarea şi implicarea persoanelor potrivite pentru realizarea portalului; - stabilirea serviciilor oferite în cadrul portalului; - analiză a portalurilor similare care au fost realizate de alte echipe; - luarea în considerare a posibilităţii transformării unui site deja existent într-un portal.

biective, funcţii şi grup ţintă Obiectivul realizării portalului tinerilor a fost implementarea unor forme moderne de asigurare a

accesului tinerilor la informaţiile publice şi de optimizare a fluxului informaţional privind politicile de tineret.

Premisa realizării dialogului democratic între tineri şi structurile autorităţii publice o constituie stabilirea unui contact permanent şi eficace prin care să se realizeze accesul tinerilor la informaţii. Accesul tinerilor la informaţiile publice se poate realiza prin mijloace oferite de către tehnologiile informaţiei şi comunicării, prin organizare de:

- centre de informare electronică; - ghişee electronice; - chioşcuri electronice.

Astfel, proiectul unui centru de informare electronică este implementat pilot în cadrul portalului, urmând să fie adaptat şi implementat la instituţiile de administraţie publică interesate.

Principalele categorii de utilizatori ai portalului sunt: - tinerii interesaţi să se informeze, să intre în contact cu diferite categorii de funcţionari publici şi să

se implice în deciziile publice la diferite niveluri; - funcţionarii publici, pentru stabilirea dialogului cu tinerii; - membrii echipei de proiect; - beneficiarul proiectului. Portalul trebuie să ofere următoarele servicii: - servicii de informare; - servicii de consultanţă;

- promovarea (marketingul) proiectului Tinerii şi decizia la diferite nivele: publicarea stadiului realizării activităţilor, rezultatele obţinute, acţiunile vizate;

- servicii de comunicare în cadrul echipei proiectului şi între echipa proiectului şi public; - instrument de lucru în cadrul proiectului: evaluarea rezultatelor acţiunilor întreprinse prin intermediul

unui sondaj on-line;

Proiectarea paginii de intrare (homepage) O opţiune foarte importantă la proiectarea homepage-lui portalului a fost alegerea logo-ului şi a siglei

portalului. Drept logo al portalului a fost aleasă sintagma: Parerea ta contează!, care sugerează importanţa şi totodată necesitatea implicării tinerilor la decizie. Sigla portalului este Portalul Tinerilor, siglă care se află plasată în colţul de stânga sus al fiecărei pagini (figura 1).

Figura 1 Homepage-ul portalului tinerilor

Proiectarea serviciilor de informare A) Asigurarea accesului la informaţiile privind politicile de tineret Premisa realizării dialogului democratic între tineri şi structurile autorităţii publice o constituie stabilirea

unui contact permanent şi eficace prin care să se realizeze accesul tinerilor la informaţii. Portalul tinerilor va îndeplini în final funcţia unui centru de informare electronică care să poată fi adaptat şi implementat la instituţiile de administraţie publică interesate.

B) Asigurarea accesului la rezultatele obţinute în cadrul proiectului In versiunea iniţială de prototip, asigurarea accesului de rezultatele obţinute în cadrul proiectului se

realizează prin secţiunea Raport de cercetare (figura 2).

326

Figura 2 Secţiunea Raport de cercetare C) Legături spre site-uri importante pentru tematica portalului Sunt realizate prin secţiunea LINK-URI (figura 3).

Figura 3 Secţiunea LINK-URI 327

Modalitatea de administrare a secţiunii este prezentată în figura 4.

Figura 4 Administrarea secţiunii LINK-URI

Proiectarea facilităţilor de anchetare on-line a tinerilor cu privire la interesul pentru implicarea în deciziile publice

Facilităţile de anchetare proiectate în cadrul portalului urmăresc realizarea unor sondaje de opinie on-line cu privire la importanţa implicării tinerilor în luarea deciziilor de către instituţiilor administraţiei publice la diferite niveluri. Aceste sondaje de opinie sunt implementate cu ajutorul serciciului de voting on-line (figura 5).

328

Figura 5 Voting

Modalitatea de administrare a secţiunii este prezentată în figura 6.

Figura 6 Administrarea secţiunii Voting

Proiectarea serviciilor de ştiri şi evenimente A) Adăugarea ştirilor Modalitatea de publicare a ştirilor este prezentată în figura 7.

Figura 7 Adăugarea ştirilor

Vizualizarea ştirilor noi este realizată în secţiunea STIRI (figura 8).

Figura 8 Sectiunea STIRI

329

Căutarea anumitor ştiri, după o serie de criterii se realizează în modul prezentat în figura 9.

Figura 9 Căutarea ştirilor

Modalitatea de adăugarea a unor evenimente este prezentată în figura 10.

Figura 10 Adăugarea unui eveniment

Administrarea evenimentelor (modificare sau ştergere) presupune selectarea unui eveniment existent (figura 11).

Figura 11 Selectare eveniment

Proiectarea serviciilor de administrare a utilizatorilor şi conţinutului informaţional

Figurile 12, 13 şi 14 prezintă ferestre de administrare a utilizatrilor şi a continutului portalului.

Figura 12 Fereastră de administrare a utilizatorilor

330

Figura 13 Statistici portal

Figura 14 Fereastră de administrare a portalului

331

STUDIU PRIVIND PIAŢA INTERNĂ A VINULUI ŞI A PRODUSELOR VINIVITICOLE. CERCETAREA PIEŢEI MONDIALE A VINULUI

Prof.univ.dr. Victor Manole

Prof.univ.dr. Mircea Gheorghiţă Conf.univ.dr. Mirela Stoian

Lector univ.dr. Roxana Simona Pătărlăgeanu Asistent univ.drd. Raluca Andreea Ion

Prep.univ.drd. Mircea Marian MItroi Prep.univ. Mirela Alexandru

Student George Mădălin Pop

Studiul privind piaţa internă şi externă a vinului s-a concentrat pe analiza în dinamică a cererii şi ofertei de vin. Pentru a studia modelul de consum al vinului, s-a elaborat un chestionar, ale cărui date au fost prelucrate, elaborând concluziile referitoare la preferinţele consumatorilor. Oferta s-a analizat în dinamică pornind de la suprafeţele ocupate cu viţă de vie, continuănd cu producţia de struguri şi terminând cu producţia de vin. Tranzacţiile comerciale internaţionale ale principalelor state producătoare şi consumatoare de vin au fost analizate la sfârşitul studiului.

România este ţară viticolă, membră din anul 1928, a Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. Ţara noastră este exportator tradiţional de vinuri, recunoscute şi apreciate pe pieţele externe. Prin mărimea suprafeţelor viticole şi a producţiilor realizate, România se situează printre primele 10 ţări viticole din lume.

În ultimii douăzeci de ani, patrimoniul viticol al României a scăzut de la 286,2 mii ha la 223 mii ha. Suprafaţa de vii pe rod a crescut de la 223,6 mii ha în anul 1990 la 242 mii ha în anul 2002, ca urmare a creşterii suprafeţelor cultivate cu vii hibride. Producţia de struguri de vin a înregistrat o uşoară creştere în anul 2000 faţă de 1999. Producţia de vin de calitate a crescut în anul 2000 faţă de anul 1999, de la 1030 mii hl la 1619 mii hl. În anul 2002, producţia de struguri pentru vin s-a cifrat la 1076 mii tone, iar producţia de vin la 546 mii tone. Consumul de vin a înregistrat o uşoară scădere, situându-se la nivelul a 22,1 l/capita/an.

In relaţia cu Uniunea Europeană, pentru anul 2004, contingentul la exportul de vin este de 300.000 hl, iar la import 60.000 hl. Pentru protejarea reciprocă şi controlul denumirilor de origine a vinurilor şi băuturilor alcoolice a fost convenit, în anul 2001, un Acord cu Uniunea Europeană1.

1. Studierea cererii pentru vin

Pentru a “fotografia” situaţia pieţei vinului în Bucureşti, în vederea unei analize structurale a acesteia, s-a iniţiat cercetarea selectivă pe bază de chestionar, pe un eşantion de 400 de persoane. Rezultatele înregistrate de operatorii de sondaj sunt sintetizate în tabelele şi graficele următoare.

La întrebarea „Ce fel de vin aţi achiziţionat?” cu variante de răspuns sec, demisec, demidulce şi dulce, aproximativ 50% dintre cumpărători preferă vinul demisec.

La întrebarea „Care sunt mărcile de vin pe care le cunoaşteţi, sau de care aţi auzit?”, răspunsurile s-au concentrat pe vinurile din podgoria Murfatlar (29%), urmate de Cotnari (22%), Odobeşti (18%) şi Jidvei (18%). În Figura nr.1 pot fi analizate cotele de piaţă deţinute de principalele mărci cunoscute de consumatori. Vinurile podgoriilor Pietroasele (6%), Tohani (3%) şi Dealu Mare (3%) completează preferinţele consumatorilor.

1 Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

Cotele de piaţă deţinute de principalele podgorii

22%

18%

3%3%1%29%

0%

18%

6%CotnariJidveiDealu MareTohaniŞtefăneştiMurfatlarDrăgăşaniOdobestiPietroasele

Figura 1

La întrebarea “Pentru ce soiuri (mărci) de vin aţi văzut recent reclamă la televiziune?”, indiferent de sex, vârstă, stare civilă, ocupaţie sau venit, 90% din persoanele intervievate au recunoscut vinul Murfatlar în reclamele difuzate în mass media. Răspunsurile au variat în jurul mărcilor Rai de Murfatlar şi Sec de Murfatlar. Cu o pondere redusă în totalul răspunsurilor, vinurile podgoriilor Jidvei, Cotnari, Viţă Românească şi Pietroasele au fost totuşi amintite de respondenţi printre vinurile pentru care se realizează publicitate în mass media.

La întrebarea „Ce importanţă au următoarele criterii în decizia de achiziţionare a vinului?”, s-a cerut subiecţilor intervievaţi să indice, pe o scală de la „foarte important” la „foarte puţin important”, ordinea de importanţă a următoarelor caracteristici ale vinului: soiul, tipul vinului, podgoria, culoarea, preţul şi ambalajul. Tipul de vin şi soiul, urmate de culoare, sunt cele mai importante caracteristici urmărite de consumatori în aprecierea unui vin. Surprinzător, preţul nu are o importanţă foarte mare, fiind clasat pe locul cinci în această ierarhie.

La întrebarea „Ce tip de ambalaj preferaţi?”, consumatorii au ales, în majoritate, sticla de 0,75 l, indiferent de criteriul demografic luat în considerare.

Una din problemele de interes ale cercetării a vizat frecvenţa de cumpărare a produsului. La întrebarea “Care a fost frecvenţa de cumpărare în ultimele luni?”, rezultatele arată că în zona de frecvenţă medie (între o dată pe săptămână şi o dată pe lună) se înregistrează cea mai mare parte a cumpărătorilor de vin (peste 70% din totalul celor investigaţi). O frecvenţă foarte mare (o dată pe zi) nu s-a înregistrat niciodată, iar frecvenţa slabă (mai rar decât o dată pe lună), este proprie la circa 80% din totalul celor intervievaţi.

Cercetarea întreprinsă nu poate evita problemele legate de localizarea cererii de vin. Din acest punct de vedere este de remarcat faptul că 67% dintre cumpărători preferă achiziţia de vin de la supermarket, faţă de 19% care achiziţionează vinul din magazine de dimensiune mică şi, ceea ce este aproape inexplicabil, numai 15% fac achiziţia din magazinele specializate în desfacerea vinului. Analiza în structură, pe sexe, stare civilă, vârsta şi venit întăreşte constatarea că ponderea vânzărilor este deţinută de supermarket-uri.

Un aspect important al cercetării pieţei vinului îl constituie preţul pe care sunt dispuşi consumatorii să îl plătească pentru o sticlă de vin de 0,75 l. Majoritatea intervievatilor ar plăti între 76.000-100.000 (25,75% dintre bărbaţi şi 20,25% dintre femei), aceştia fiind persoane cu vârste cuprinse între 25-49 ani, adică la vârsta la care pot obţine venituri proprii, iar acestea din urmă au un nivel ridicat (peste 10 mil. lei), sunt persoane cu studii superioare şi/sau patroni.

Referitor la caracteristicile pe care ar trebui să le aibă vinul ideal, cei care au răspuns “preţ accesibil” sunt persoanele care provin din familii cu 3-4 membri, muncitori, funcţionari sau intelectuali cu venituri de până la 10 milioane lei. Corelând datele cu cele obţinute la întrebările anterioare, aceştia sunt “conservatorii”. “Gustul”, în schimb, este apreciat mai mult de persoanele cu vârste între 25 şi 49 ani, care provin din familii cu cel mult 3 membri şi care sunt intelectualii şi patronii cu peste 10 milioane lei venituri nete lunar.

Ca urmare, au fost identificate două grupuri mari de consumatori: 1. “Conservatorii”, persoane de sex masculin care ar plăti sub 50000 lei pentru o sticlă de vin de 0,75

l, familişti, majoritatea cu 3 membri, cu studii până la nivelul mediu, muncitori sau funcţionari şi cu un venit de cel mult 10 milioane lei şi care apreciază “preţul accesibil”. Având în vedere strânsa corelaţie dintre venituri şi preţul plătit pentru acest produs, este normal ca preţul să aibă întâietate în faţa gustului.

2. “Sofisticaţii” sunt cei care ar plăti peste 100000 lei pentru un astfel de produs, persoane în majoritate necăsătorite, cu cel mult 3 membri ai familiei, cu vârste de până la 34 ani, patroni şi/sau intelectuali, cu venituri peste medie, care consumă ocazional şi care preferă un vin de foarte bună calitate.

339

340

La întrebarea referitoare la recunoaşterea soiurilor, se constată că respondenţii au auzit de majoritatea acestora. Cele mai recunoscute soiuri au fost: Busuioacă de Bohotin, Galbenă de Odobeşti, Grasă de Cotnari, Merlot, Muscat Ottonel, Riesling şi Sauvignon Blanc. Mai puţin cunoscute sunt soiurile Aligote, Băbească, Chardonnay, Pinot Gris, Pinot Noir şi Fetească Neagră.

La întrebarea deschisă „La ce vă gândiţi când se vorbeşte despre vin?”, răspunsurile au variat de la distracţie, petrecere, voie bună, bucurie, la sănătate, tradiţie, bogăţie etc.

2. Piaţa mondială a vinului Piaţa vinului prezintă anumite caracteristici care o particularizează în ansamblul pieţelor

agroalimentare. În cadrul acestei pieţe, concurenţa între diferitele tipuri de produse joacă un rol important, conturând dimensiunea cererii şi ofertei. Efectul de substituţie joacă un rol important în concurenţa dintre băuturile alcoolice şi cele nealcoolice, fiind un element esenţial al acestei pieţe.

Piaţa vinului este o piaţă matură afectată puternic de evoluţiile favorabile sau defavorabile determinate de obiceiurile de consum şi comportamentul de cumpărare al consumatorilor de vin. În ţările tradiţional producătoare şi consumatoare de vin, consumul de vin inferior se diminuează rapid în timp ce consumul vinului de calitate creşte lent. Comportamentul pieţei pare să fie determinat de deviza “să bei mai puţin, dar să bei mai bine”.

După trioul european Franţa-Italia-Spania şi SUA, în topul producătorilor mondiali se situează Australia, Argentina şi China. Cea mai mare parte a producţiei americane se concentrează în California. Alături de Argentina şi Australia, alte două state din emisfera sudică – Africa de Sud şi Chile – deţin locuri fruntaşe în topul producătorilor de vin.

Ţările din Europa Centrală şi de Est se numără, de asemenea, printre principalii producători de vin. România, cu o producţie naţională de 546100 tone metrice, se situează pe locul 10 mondial. Nivelul producţiei şi exportului Ungariei, echivalent cu cel din Chile, situează această ţară, cu o producţie de 3,5 milioane hl şi circa 1 milion hl exporturi, pe locul 12 în clasamentul mondial. Producţia Bulgariei se apropie de 2 milioane hl, iar capacitatea ei de export este superioară celei ungare.

La nivel mondial, consumul de vin este puternic diferenţiat pe zone, fiind influenţat de obiceiurile de consum al băuturilor alcoolice şi de modelul de consum specific fiecărei ţări. Ţările europene au fost şi vor rămâne principalele state consumatoare. Tradiţia de cultivare a viţei de vie are origini foarte vechi, influenţând de-a lungul timpului consumul de vin.

În ceea ce priveşte evoluţia consumului mondial de vin, acesta a crescut de la 22175 mii tone metrice, în 1995, la 23135 mii tone metrice, în 2002. Această creştere de 4,5 % este însă departe de a fi una liniară, consumul pe plan mondial înregistrând fluctuaţii importante într-o perioadă relativ scurtă (8 ani).

Principalele ţări consumatoare de vin sunt: Italia, Franţa, Croaţia, Portugalia, Elveţia, Spania, Danemarca, Argentina, Grecia, Ungaria şi alte ţări europene.

3. Tranzacţiile mondiale cu vin

În ultimul timp au apărut actori noi pe piaţa mondială a vinului, generând o competiţie crescută pentru producătorii tradiţionali în industrializarea vinurilor de calitate: Franţa, Spania şi Italia. Aplicându-se tehnologii noi, s-a reuşit obţinerea unor vinuri bune şi la preţ scăzut în regiuni noi, precum Australia, California şi Noua Zeelandă. Noii producători au aplicat o strategie agresivă de promovare a produselor proprii care, în scurt timp, au adus aceste ţări în topul vânzărilor mondiale de vinuri.

Dinamica importurilor de vin, în perioada 1995-2002 (tone metrice)

Tabelul 1

Anul Importuri 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

TOTAL mondial 5017480 5003576 5416696 5965141 5780211 5471012 6022221 6282228

Sursa: FAOSTAT

341

La nivel mondial, volumul total al importurilor de vin a cunoscut un trend ascendent în perioada 1995 – 2002, cu o uşoară inflexiune la nivelul anului 2000, determinată de reducerea importurilor de vin în Uniunea Europeană, principalul actor de pe această piaţă şi unicul capabil să influenţeze major fluctuaţiile din cadrul acesteia. Uniunea Europeană deţine nu mai puţin de 74% din totalul importurilor de vin, fiind urmată de America de Nord şi Centrală, cu o cotă de cca. 5 ori mai mică.

Uniunea Europeană este liderul mondial de necontestat şi în exporturile de produse vinicole, cu un volum al tranzacţiilor care a depăşit 4,6 milioane tone în anul 2002, ceea ce reprezintă nu mai puţin de 76% din piaţa acestor produse la nivel global, variaţile exporturilor europene resimţindu-se în oscilaţiile trendului pieţei mondiale. Următorii mari exportatori de vin, ca regiuni, sunt Australia-Oceania şi America de Sud, cu cantităţi ce se situează în jurul cifrei de jumătate de milion de tone de vin exportate şi care prezintă tendinţe de creştere semnificative ale acestora de la an la an (Tabelul nr.2).

Dinamica exportului de vin, pe continente, în perioada 1995-2002 (tone metrice)

Tabelul 2

Anul Specificare 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

UE (15) 3869079 3876785 4245546 4802087 4838260 4311386 4583661 4611444

America de Sud 359007 344466 474915 477928 458624 504550 587277 472300

Africa 160849 155276 122118 125507 97610 191256 191509 248865

America de Nord & Centrala

136883 164687 209493 256517 266902 281594 289670 269951

Australia-Oceania 122014 140744 167495 207952 233451 349148 398080 497142

Sursa: FAOSTAT

4. Comerţul exterior cu vin al României Cu un patrimoniu viticol de 254.000 hectare, România înregistrează o producţie anuală de vin de

546.100 tone metrice, exportând însă doar 10% din producţie. Cu o cotă de 0,8% în comerţul mondial, cu doar 17% din vinurile româneşti îndeplinind parametrii de performantă impuşi de standardele internaţionale, ţara noastră se situează pe locul 14 în topul exportatorilor mondiali de vin.

Balanţa comerţului exterior cu vin a României

Tabelul 3 Anul Specificare

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Export (mii tone)

66,5 33,5 17,7 22 37 30,5 45,4 80,6 64,7 29,2 25,3 39,4 50,4

Export (mil USD)

11 15,6 13,6 15,5 18,39 22,43 32,90 42,40 37,58 22,28 17,74 19,65 23

Import (mii tone)

105,5 38,2 8,6 32,8 5,1 13,9 5,1 0,77 7,1 7,7 1,2 0,66 0,72

Import (mil USD)

7,4 6,2 15,6 5,4 1,7 4,2 1,6 0,6 3,6 3,6 1,2 1,3 1,8

Sursa: FAOSTAT Orientarea geografică a exportului românesc de vin a cunoscut modificări importante în ultimul

deceniu. Dacă înainte de 1989, fostul bloc comunist reprezenta principala destinaţie a exportului românesc de vin, după 1990 exportul românesc de vin s-a orientat către tările Uniunii Europene. România a exportat în aceste ţări, în anul 2002, o cantitate de 37 700 tone (circa 75% din totalul exportului).

342

Bibliografie

1. CALDENTEY, P., colab. Marketing Agrario, Madrid, Mundi-Presa, 1994

2. CHIRAN, A., colabo. Marketing Agroalimentar – teorie şi practică, Bucureşti, Editura

Orizonturi, 2002

3. DIACONESCU, M. Marketing agroalimentar, Bucureşti, Editura Uranus, 2002

4. HEALY, S., PEARCE, R., STOCKBRIDGE, M.

Les consequences de l'accord sur l'agriculture du Cycle d'Uruguay pour les pays en developpement, Rome, FAO, 1998

5. KOTLER, PH., DUBOIS, B.

Management Marketing, Bucureşti, Editura Teora, 1997

6. KOTLER, PH. Kotler on marketing – how to create, win and dominate markets,Editura The Free Press, 1999

7. KOTLER, PH. Principiile marketingului, Bucureşti, Editura Teora, 1999

8. LEVINSON, J.C., GALLAGHER, B., WILSON, D., R.

Guerrilla Selling – Arme şi tactici neconvenţionale pentru creşterea vânzărilor, Bucureşti, Editura Business Tech International Press, 1995

9. MANOLE, V., STOIAN, M.

Marketing, Bucureşti, ASE, 2004

10. MANOLE, V.,

STOIAN, M., ION, R.

Agromarketing, Bucureşti, Editura ASE, 2004

11. *** „Vinul îşi face loc în topul plasamentelor financiare” Cotidianul, 11 Octombrie 2004

12. *** „Vinul pe internet” Jurnalul Naţional, 22 noiembrie 2004

13. „Vinul românesc, mai ieftin afară decât pe piaţa internă”, Curierul Naţional

14. *** WTO 2004. Doha Work Programme, Draft General Council Decision of 31 July 2004, www.wto.org

15. *** MAPDR

16. *** FAOSTAT

CONSORTIUL DE EXTENSIE SI DIVERSIFICARE RURALA. SITUATIA DIAGNOSTIC PRIVIND STAREA FERMIERILOR

IN JUDETUL CALARASI

Prof. Dr. Gabriel Popescu, Academia de Studii Economice Bucureşti

În economia judeţului Călăraşi, puţine ramuri de activitate au în prezent o poziţie atât de clar delimitată precum agricultura. Potenţialul natural, dar şi factori condiţionali care s-au manifestat în ultimele două decenii au contribuit hotărâtor în acest sens. Relieful de câmpie şi solurile cernoziomice, explică caracterul predominant cerealier al regiunii, în timp ce modificările structurale apărute în economie după 1989 au influenţat negativ sectorul industrial. Agricultura constituie în prezent principala activitate economică, bazată pe aproape 3% din suprafaţa agricolă a ţării şi pe mai mult din 84% din suprafaţa judeţului.

Resursele naturale Judeţul Călăraşi se întinde pe 508,8 mii hectare în sud-estul României, pe stânga cursului inferior al

Dunării (km 452-300). Se învecinează cu judeţele Ialomiţa (nord), Constanţa (sud-est), Giurgiu (vest) şi Sectorul Agricol Ilfov (nord-vest).

Suprafaţa de câmpie pe care o ocupă judeţul Călăraşi se înclină uşor pe direcţia nord-vest – sud-vest, cuprinzând mai multe subunităţi ale Câmpiei Române: Bărăganul Sudic, Câmpia Burnazului, Câmpia Vlasiei şi Lunca Dunării.

Reţeaua hidrografică este în întregime tributară Dunării, având una din cele mai scăzute densităţi din ţară (0,1 km/km2). Principalele cursuri de apă sunt alohtone, reprezentate de fluviul Dunărea, cu poziţie periferică, delimitând judeţul în sud şi sud-est şi râurile Argeş şi Dâmboviţa.

Clima este temperat continentală.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 500-540 mm, dar se caracterizează printr-o variabilitate neperiodică accentuată.

Solurile fac parte din clasa molisoluri, caracterizate de o fertilitate ridicată.

Populaţia Datele înregistrate la recensămintele populaţiei din 1992 şi 2002 evidenţiază în judeţul Călăraşi o

scădere a numărului populaţiei cu un procent uşor mai redus decât cel înregistrat la nivel naţional (4,19% faţă de 4,95%). Practic, populaţia judeţului se diminuat cu 14187 persoane. Grupa de vârstă 60 de ani şi peste a înregistrat o creştere de 13% în intervalul 1994-2002, reprezentând 22% din total la sfârşitul perioadei (faţă de 19% în 1994).

Structura pe sexe a populaţiei este echilibrată , cu uşoară predominare, la nivelul judeţului, dar mai ales în mediul urban, a populaţiei de sex feminin. Remarcăm faptul că în mediul rural proporţia relativă a bărbaţilor şi femeilor este foarte apropiată, cu diferenţe între ele de numai 0,36%, astfel că numărul persoanelor de sex masculin este depăşit de cel al femeilor cu numai 1460 persoane.

Forţa de muncă Rata de activitate a populaţiei în judeţul Călăraşi, de circa 40%, arată faptul că populaţia care lucrează,

îşi caută de lucru sau se pregăteşte să lucreze reprezintă o proporţie mai mică decât valoarea înregistrată la nivel naţional (peste 50%). Pe de altă parte, gradul de ocupare este ridicat, având în vedere faptul că în anul 2002 proporţia populaţiei ocupate este de 82% din populaţia activă.

Repartiţia populaţiei ocupate din judeţul Călăraşi pe tipuri de activităţi arată faptul că agricultura reprezintă, cum era de aşteptat, cea mai importantă ocupaţie (>44%), urmată de industria prelucrătoare (16,8%) şi comerţ (8,3%). Peste jumătate din populaţia ocupată îşi desfăşoară activitatea în sectorul privat, proporţia fiind mai ridicată în mediul urban şi menţinându-se predominantă în mediul rural.

348

Şomajul afectează 16,7% din populaţia activă a judeţului, înscriindu-se pe o curbă ascendentă. Astfel, deşi în anul 1997, numărul şomerilor s-a redus la jumătate faţă de anul 1994, în următorii ani numărul şomerilor este în creştere, fiind în 1999 de 2,4 ori mai mare, iar în 2002 de 3,4 ori.

În economia judeţului, activitatea principală este agricultura, bazată pe un potenţial deosebit. Acest fapt este ilustrat de dimensiunea suprafeţei agricole, care situează judeţul pe locul 8 în ţară (426780 ha), de structura populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale, dar mai puţin de numărul societăţilor comerciale care îşi desfăşoară activitatea în agricultură. Acestea reprezintă numai 6,2% din total, dar li se adaugă societăţile agricole, asociaţiile familiale şi alte tipuri de unităţi. Numărul salariaţilor din agricultură, vânătoare şi servicii anexe este de numai 5814 persoane, respectiv 14,25% din total, dar comparativ cu valorile înregistrate la nivel naţional (2%) şi regional (5%) evidenţiază importanţa acestui sector de activitate în economia judeţului.

Industria este orientată, cu precădere, spre activităţi de prelucrare. Principalele ramuri reprezentate la nivelul judeţului sunt: industria alimentară şi a băuturilor; fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; fabricarea celolozei, hârtiei şi a produselor din hârtie; industria altor produse şi minerale nemetalice; industria metalurgică şi a produselor din metal şi industria mijloacelor de transport. În industria prelucrătoare, cea mai mare pondere este deţinută de industria alimentară care, în anul 2003 a contribuit cu 58,4% la producţia industrială a judeţului. Urmează, în ordine, industria confecţiilor textile (17,6% din totalul producţiei industriale), industria celulozei şi hârtiei (9,0%), industria altor produse din minerale nemetalice (3,0%).

Teritoriul judeţului Călăraşi este traversat de magistrala feroviară dublă Bucureşti-Constanţa (principal nod fgeroviar), la sud-vest existând tronsonul feroviar Bucureşti-Olteniţa. Lungimea drumurilor publice totalizează 1175 km, din care 385 km sunt drumuri naţionale şi 793 km drumuri judeţene şi comunale, astfel că densitatea reţelei rutiere este de 23,1 km/100 km2. Judeţul Călăraşi este traversat de autostrada Bucureşti-Fundulea-Feteşti-Constanţa. Transporturile navale de mărfuri şi de agrement pe Dunăre se derulează prin porturile fluviale Călăraşi şi Olteniţa.

Legătura directă cu un larg spaţiu geografic contribuie şi la dezvoltarea turismului. Riveranitatea judeţului Călăraşi la Dunărea crează o atractivitate turistică deosebită, dar insuficient exploatată în prezent. Utilizarea locurilor disponibile în structurile de cazare se menţine scăzută la nivelul judeţului pe parcursul unui an turistic (15-24%).

Ultimii ani au însemnat în judeţul Călăraşi şi noi paşi pentru creşterea oportunităţilor de dezvoltare, având la bază cele mai importante avantaje, între care menţionăm: potenţialul agricol, potenţialul tehnic, resursele de apă, poziţia geografică de frontieră la intersecţia drumurilor de tranzit între Asia şi Europa de Vest; ieşirea la calea navigabilă; resurse umane pregătite.

În 1993 a fost înfiinţat Punctul de control pentru trecerea frontierei Călăraşi (România) – Silistra (Bulgaria). Acesta a contribuit la dezvoltarea economică a regiunilor de graniţă prin intensificarea comerţului şi a cooperării economice.

Situaţia exploataţiilor agricole Prin aplicarea Legii fondului funciar, circa 61,5% din suprafaţa agricolă a judeţului se află în proprietate

privată, astfel că au luat fiinţă 518 societăţi agricole cu personalitate juridică din desfiinţarea fostelor CAP-uri. În judeţ mai funcţionează un număr mare de asociaţii familiale şi peste 2000 de persoane fizice care sunt orientate cu precădere către comerţ, alimentaţie publică şi sfera serviciilor.

Judeţul Călăraşi are un total de 83564 unităţi agricole (8,86% din zona de sud şi 1,75% din România), din care 99,4% exploataţii agricole individuale şi 0,6% unităţi cu personalitate juridică (13,8% din zona de sud şi 2,24% din România).

Fiind un judeţ de câmpie, agricultura deţine ponderea cea mai importantă în economia locală. Fondul funciar are următoarea structură: teren arabil 96,8%, păşuni 1,25%, fâneţe 0,02%, vii 1,84% şi livezi 0,07%.

Judeţul Călăraşi utilizează o suprafaţă agricolă totală de 375633 ha (16,0% din zona sud şi 2,7% din România), din care 23% în exploataţiile individuale (7,6% din zona sud şi 1,1% din România) şi 77% suprafaţa utilizată de către unităţile cu personalitate juridică (24,0% din zona de sud şi 4,6% din România).

Structura suprafeţei agricole utilizate în România pe categorii de folosinţă, la recensamântul general agricol din 2002, a fost următoarea: 62,8% teren arabil; 1,4% gradini familiale; 33,2% păşuni şi fâneţe naturale şi 2,5% culturi permanente. În România suprafeţele ocupate cu păşuni şi fâneţe au crescut în detrimentul celei arabile şi a celei cu vii şi livezi (culturi permanente).

349

Judeţul Călăraşi are suprafaţa agricolă utilizată pe următoarele categorii de folosinţă: 94,6% teren arabil, 1,3% grădini familiale, 2,7% păşuni şi fâneţe naturale, 1,35% culturi permanente. După cum se observă, judeţul Călăraşi are o pondere covârşitoare în ceea ce priveşte terenul arabil (care include şi terenul rămas necultivat dar şi cel ocupat de sere, solarii, căpşunerii).

Gospodăriile agricole individuale din România utilizează o suprafaţă agricolă de 7715632 ha, din care: 70% teren arabil, 3% grădini familiale, 24% păşuni şi fâneţe naturale şi 3% culturi permanente.

Judeţul Călăraşi înregistrează o suprafaţă agricole utilizată de ecplotaţiile agricole individuale de 87456 ha, din care 89% teren arabil, 5,7% grădini familiale, 0,03% păşunio şi fâneţe naturale, 5,3% culturi permanente.

Suprafaţa agricolă utilizată care predomină în explotaţiile agricole individuale din judeţul Călăraşi este cea arabilă şi grădinile familiale, respectiv o suprafaţa destinată produselor agricole, în principal pentru consumul propriu al membrilor exploataţiei agricole individuale.

Unităţile agricole cu personalitate juridică din România utilizează o suprafaţă agricolă de 6223840 ha (cu 1491792 ha mai puţin decât exploataţiile agricole individuale) din care 54% teren arabil, 44% păşuni şi fâneţe naturale, 2% culturi permanente.

În judeţul Călăraşi suprafaţa agricolă utilizată de unităţile agricole cu personalitate juridică este de 288177 ha, din care 96% teren arabil, 3,5% păşuni şi fâneţe naturale, restul culturi permanente.

Suprafaţa agricolă utilizată care predomină în unităţile agricole cu personalitate juridică din judeţul Călăraşi este terenul arabil, păşunile şi fâneţele naturale, acestea fiind combinate pentru creşterea animalelor.

Judeţul Călăraşi are o suprafaţă agricolă irigată de 22574 ha (6% din ponderea suprafeţei irigate în suprafaţa agricolă utilizată a României).

Judeţul Călăraşi deţine un număr de 5038 tractoare, reprezentând 17% din totalul de tractoare al zonei de Sud şi 2,9% al României. Ponderea cea mai mare o înregistrează unităţile cu personalitate juridică (53%), urmate îndeaproape de exploataţiile agricole individuale (47%). Din păcate, încărcătura medie pe un tractor în judeţul Călăraşi este de 71 ha, fiind un element nefavorabil.

Judeţul Călăraşi prezintă următoarele efective de animale pe specii: bovine 7,4% din totalul efectivelor de bovine a zonei Sud şi 1,1% din efectivele României; ovine 16,1% şi respectiv 1,7%; caprine 11,7%, respectiv 2,2%; porcine 15,7%, respectiv 2,8%; păsări 16%, respectiv 3,7%; cabaline 14,2%, respectiv 2,2%; familii de albine 9,4%, respectiv 1,6%. Ponderea cea mai mare o înregistrează ovinele şi păsările, fiind o zonă cu tradiţie.

Judeţul Călăraşi a înregistrat următorul număr de animale ce revin la 100 ha teren, pe principalele specii: 9 la bovine, 33 la ovine, 4 la caprine şi 65 la porcine.

Piaţa cerealelor în judeţul Călăraşi Judeţul Călăraşi este o zonă cerealieră importantă a României, dar fiind relieful predominant de

câmpie. Suprafaţa ocupată cu cereale a înregistrat o evoluţie ascendentă de la 58% din total suprafaţă cultivată în anul 1990 la 67% în anul 1997, ajungând în 2002 la 70%.

Suprafaţa cultivată cu grâu a înregistrat o evoluţie oscilatorie în perioada 1990-1996, dar începând cu anul 1997 a înregistrat un trend ascendent (42,3% in 1997, 47,5% în 1999, 55,9% în 2001).

Suprafaţa cultivată cu porumb a înregistrat în perioada 1990-1995 o tendinţă oscilatorie, urmând ca în perioada 1996-2001 să înregistreze reduceri însemnate (58,6% în 1996, 43,5% în 1999, 32% în 2001).

În 2002 în judeţul Călăraşi, din totalul suprafeţei cultivate cu cereale grâul şi secara ocupau 53,8%, orzul şi orzoaica 14,6%, iar porumbul 30,7%.

Din punct de vedere al structurii de proprietate, sectorului privat îi revine 90% din suprafaţa totală cultivată şi 93,1% din suprafaţa cultivată cu cereale. Pe categorii de culturi sectorul privat deţine 93,1% din suprafaţa totală cultivată cu grâu, 91,1% din suprafaţa totală cultivată cu orz, 62,8% din suprafaţa totală cultivată cu ovăz şi 94,6% din suprafaţa totală cultivată cu porumb.

Producţia de cereale la nivelul României, în general, şi a judeţului Călăraşi în special, a înregistrat oscilaţii. Cele mai mari s-au înregistrat la cultura porumbului, urmată de grâu, iar cele mai constante au fost producţiile realizate la orz şi orzoaică. Randamentele obţinute pentru cereale în perioada 1990-2002 au avut oscilaţii mai mari în cazul sectorului privat faţă de cel de stat.

350

Producţia totală de cereale a fost în 1996 de 594135 tone (aproximativ 56% din producţia anului 1995 şi 66% din cea a anului 1990) şi în 2002 de 613710 tone (48% din producţia anului 1997 şi 69% din cea a anului 1990). Cele mai ridicate valori s-au înregistrat în anul 1995 – 1054570 tone, în anul 1997 – 1254896 tone şi în 2001 – 1050286 tone.

Cererea de produse cerealiere se concretizează în: consumul populaţiei, seminţe utilizate ca input-uri pentru agricultură şi consumul de furaje pentru hrana animalelor.

Consumul populaţiei a înregistrat scăderi în toată perioada analizată datorită tendinţei generale de reducere a consumului de pâine ce se manifestă pe plan mondial, dar mai ales politicii practicate de guvern în domeniul preţurilor la unele produse agricole.

Producătorii agricoli din judeţul Călăraşi se confruntă cu lipsa spaţiilor de depozitare proprii. Spaţiile de depozitare sunt reprezentate în principal de fostele silozuri existente înainte de anul 1990. După 1990 acestea s-au regăsit în proprietatea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat – Comcereal, ulterior fiind privatizate. În prezent jumătate din acestea aparţin unor societăţi comerciale din afara judeţului (din Bucureşti, Ialomiţa, Galaţi, Buzău). Capacitatea totală de depozitare este de 742 mkii tone, din care 403 mii tone în silozuri şi 329 mii tone în magazii.

Pe piaţa cerealelor din judeţul Călăraşi activează 34 societăţi comerciale care au ca obiect de activitate comerţul en gross cu cereale şi servicii de intermediere în comerţul en gross cu materii prime agricole. Dintre cele mai importante se remarcă: Promex Com SRL Olteniţa, FNC SA Călăraşi, Procera Agrochemical Romania SRL Fundulea, SC Andy Rusu SNC Călăraşi, SC Terra Impex SRL Olteniţa, SC Olvagen SRL Olteniţa, Marianda SRL Cuza Vodă, Nelly Impex SRL Olteniţa, Nelia Bancu SRL Călăraşi.

Preţurile la cereale, practicate în judeţul Călăraşi, se situează mult sub preţurile practicate de alte judeţe din sudul şi sud-estul ţării şi sub media preţului pe ţară. În 1999 preţul grâului era de 1216 lei/kg, iar în 2003 de 4719 lei/kg; preţul prumbului era în 1999 de 1041 lei/kg, iar în 2003 de 3673 lei/kg.

Situaţia economică dificilă dublată de o criză prelungită a economiei rurale necesită găsirea unor mijloace adecvate specifice dezvoltării locale generatoare de echilibrări şi modernizare economico-socială.

Strategia de modernizare a comunităţilor rurale din judeţul Călăraşi se poate iniţia pornindu-se de la aspectele locale, de la tradiţionala potenţialitate şi promovarea oportunităţilor endogene care sunt identificabile în spaţiul studiat.

Abordarea dezvoltării locale, a modernizării exploataţiilor agricole în scopul depăşirii caracterului preponderent de subzistenţă/semi-subzistenţă prin implicarea populaţiilor locale şi prin extrapolarea iniţiativelor de la actorii rurali la nivel de comunitate a facilitat procesul elaborării unor strategii corespunzătoare unor necesităţi reale, locale.

Iniţiativele locale, economice şi sociale au fost considerate vectori ai procesului de modernizare locală în măsura în care a existat un proces de emergenţă între ele şi resursele endogene, în mod deosebit proximitatea lor.

Implicarea resurselor umane locale şi potenţarea rolului pe care-l au deja în revitalizarea comunităţilor a constituit unul din factorii cheie ai dezvoltării locale permiţând mutarea accentului asupra potenţialului uman.

Capacitatea resurselor umane de a induce elemente novatoare prin noi activităţi a fost relevată de propria lor istorie şi de mediul socio-economic specific comunităţilor din care fac parte.

Capacitatea unor comunităţi rurale de a polariza în diverse moduri activitatea unor areale, mai mult sau mai puţin extinse a constituit o altă dimensiune a abordării dezvoltării locale. Relaţiile economice şi sociale care funcţionează în prezent între localităţile rurale conturează un sistem rural care are, mai ales viabilitate economică fundamentată pe tipuri diferite de transferuri economice, uneori specializate. Existenţa firmelor cu specific agricol – colectare, depozitare, prelucrare -, asigură un segment al filierei agroalimentare şi fundamentează un potenţial proces de integrare a mai multor comunităţi într-un sistem al localităţilor rurale care au acceaşi specificitate economică.

Actorii rurali care au un rol important în economia locală sunt cei cu spirit antreprenorial care au exploataţii agricole cu profil comercial şi cei care au reuşit să-şi instituţionalizeze afacerile agricole. Natura afacerilor este destul de limitată datorită specificului zonei agricole, a preponderenţei activităţilor agricole; în general sunt firme care au ca principal obiect de activitate colectarea produselor agricole şi depositarea şi bineînţeles producerea lor.

Istoria economică a performanţelor pe care le-au avut demonstrează modalitatea prin care au reuşit să se dezvolte şi să-şi multiplice activităţile agricole. Ele au generat alte firme sau compartimente care asigurau serviciile din amonte: producerea materialului semincer, asigurarea serviciilor mecanice, comercializarea

351

input-urilor agricole. Există în arealele studiate o multiplicare economică şi implicit ocupaţională care a asigurat viabilitatea economică a unui spaţiu rural destul de extins.

Relaţiile economicde pe care aceste noduri economice le impun sunt de natură contractualistă, în esenţă de tip monetar, de o raţionalitate de tip capitalist. Un alt aspect al firmelor sau antreprenorilor cu rol de convergenţă economică este promovarea concentrării funciare; arendarea, concesionarea, în general toate formele legale pentru comasarea terenurilor agricole permit nu numai o creştere a dimensiunilor exploataţiilor cu impactul economic respectiv, dar stabilesc noi relaţii între comunităţile rurale, noi fluxuri economice.

Sistemul rural format din mai multe comunităţi integrate economic s-a dovedit cu atât mai funcţional cu cât există mai multe firme care interacţionează şi cu cât acestea oferă un grad mai mare de accesibilitate ocupaţională.

Reflexul social la nivelul comunităţilor rurale implicate nu are vizibilitate din cauza faptului că:

- istoria lor economică nu este prea îndelungată, nu au devenit forme tradiţionale ale comunităţilor rurale;

- puterea lor economică nu este foarte mare, acumularea realizându-se în limite moderate;

- nu există comportamente sociale complementare unui asemenea tip de comportament economic;

- nu există forme instituţionale care să promoveze, să susţină formele de polarizare economică inter-rurală.

BIOPOLIMERI NATURALI RECICLABILI DOPATI CU OLIGOELEMENTE PENTRU APLICATII MEDICALE

Prof.dr.Vişan Sanda - director de proiect, Prof. dr.Ciobotaru Virginia, Prof..dr.Ghiga Constantin, Lector

dr.Florescu Margareta, Asist. Stoica Oana, (ASE, catedra de Tehnologie Industrială);dr. ing Trandafir Viorica – responsabil partener, ICPI Bucureşti;

Tema de cercetare contractată în programul naţional MATNANTECH începând din anul 2002 s-a

finalizat în anul 2004. Importanţa temei de cercetare constă în utilizarea deşeurilor de piele netăbăcită pentru fabricarea de produse bioactive, cu aplicaţii multiple, printre care domeniul medical şi agricultură.

Agricultura modernă apelează la ingineria biologică, pentru a evita utilizarea pesticidelor, sau pentru stimularea producţiei. În medicină umană şi veterinară se utilizează polimeri, compozite, materiale ceramice, aliaje dentare, oţeluri inoxidabile pentru tratamente curente sau refaceri biologice. Se disting următoarele domenii ce solicită din ce în ce mai mult aceste materiale speciale: ingineria ţesuturilor, ortopedia, stomatologia, cardiovascular, urologia.

Colagenul este o proteină cu valoare nutritivă mică, localizată în oase, dentină, cartilagii, tendoane, muşchi, vase de sânge etc. Fiecare tip de colagen are un anumit rol în organism, mutaţiile producând dereglări, îmbolnăviri, sau malformaţii.

Colagenul poate fi folosit într-o diversitate de forme: soluţii injectabile în corpul vitros al ochiului şi sub dermă, pudră cu acţiune hemostatică, fibre în materiale de sutură şi proteze de valve ale inimii, filme în reparaţii chirurgicale, bureţi pentru implanturi dermice, forme tubulare pentru proteze vasculare sau reconstrucţii de organe (esofag, trahee).

Pentru obţinerea colagenului se utilizează : - derma pieii de bovine în cazul fabricării de membrane necesare regenerării ţesuturilor, ţesut poros

pentru oase, vase de sânge cu diametru mic şi nervi periferici ; - derma pieii de porc pentru fabricarea de filamente pentru suturi de ligamente, fibre ca factor de

creştere. etc.

Implanturile pe bază de colagen pot încorpora şi diferite elemente, cum sunt ionii de cupru, zinc, cobalt, molibden, fier, flour, seleniu, iod, crom, mangan, vanadiu, nichel, siliciu etc. Terapia prin oligoelemente acoperă majoritatea dezordinilor patologice, crescând apărarea insuficientă sau cu ritm de refacere lent.

Cercetarea din cadrul contractului a parcurs toate etapele propuse: 1. Preproiectarea unor noi structuri de biopolimeri pe bază de colagen, dopaţi cu oligoelemente pe

baza ultimilor cercetări referitoare la elaborarea de noi generaţii de materiale biopolimerice biointegrabile. Selectarea şi stabilirea direcţiilor ştiinţifice şi tehnologice optime pentru realizarea noilor structuri de biopolimeri dopaţi cu ioni de Ca, Mg, Si etc.

2. Experimentări de laborator pentru realizarea de noi biopolimeri naturali dopaţi şi nedopaţi cu oligoelemente pentru aplicaţii medicale. S-a elaborat tehnologia de extragere şi condiţionare a biopolimerilor colagenici. S-au stabilit procedurile de dopare cu oligoelemente, s-au caracterizat fizico-chimic şi morfologic noile structuri bioactive şi s-au elaborat modele experimentale de obţinere a biopolimerilor naturali dopaţi.

3. Experimentarea modelelor de structuri biopolimere dopate şi nedopate cu oligoelemente. S-au experimentat tehnologiile de obţinere a noilor tipuri de structuri din polimeri naturali, s-a testat acţiunea lor biologică şi s-a elaborat documentaţia tehnică de prezentare a modelelor experimentale (fişe de produs, scheme tehnologice).

4. Elaborarea modelului experimental de structuri noi din biopolimeri naturali dopaţi şi nedopaţi cu oligoelemente. S-au determinat modelul de arhitectură structurală a biopolimerilor dopaţi şi nedopaţi, proprietăţilor biologice în funcţie de tipul de oligoelemente utilizate. S-a demonstrat în clinici medicale aplicabilitatea produselor realizate, în vederea continuării cercetării şi implementării produselor. Elementele originale au facut obiectul unei propuneri de brevet de invenţie în scopul atribuirii drepturilor de proprietate. Informaţiile s-au diseminat prin participări la manifestări ştiinţifice, publicarea de articole, organizarea de cursuri, imprimare pe CD etc.).

S-au utilizat deşeuri din derma pieii de bovine, din care s-a extras colagen fibrilar tip I - biostructura cea mai adecvată şi utilizată pentru realizarea de biomateriale.

S-au preparat două tipuri de hidrolizate, acide şi neutre, în condiţii de temperatură şi presiune ridicată, la concentraţii mari de acizi sau baze. Hidrolizatele de colagen se prezintă sub formă de soluţii apoase, transparente de culoare galben – brun, stabile în mediu alcalin şi neutru. Conţin un amestec polidispers format din peptide, polipeptide, oligopeptide şi amnioacizi liberi într-un procent variabile, funcţie de gradul de hidroliză.

Doparea a decurs favorabil, pentru concentraţiile studiate de 1 - 10% pentru fiecare element dopant, la hidrolizatele cu masă moleculară mai mică. Hidrolizatul cu masă moleculară foarte mare se dopează doar cu concentraţii reduse de ioni de calciu/magneziu.

S-au obţinut şi filme biopolimerice, care s-au caracterizat topografic prin analiză de suprafata. Prezenţa diferiţilor ioni si conţinutul diferit de hidrolizat de colagen sunt factori importanţi în modificarea aspectului suprafeţei filmului biopolimeric. În figurile 1 şi 2 se prezintă fluxurile tehnologice pentru obţinerea de membrane pe baza de colagen.

Flux tehnologic de obţinere a membranelor (gel) pe bază de hidrolizate de colagen HOD şi HAD

Piele gelatină de viţel

Tratament alcalin NaOH şi Na2SO4, 20oC

Neutralizare, spălare

Tratament enzimatic cu pepsină 0,2%

Precipitare cu NaCl

Dializă faţă de apă şi

Tampon fosfat de sodiu

Solubilizare în mediu acid, cu acizi organici, 20oC (acid acetic 0,5 M sau acid tartric 0,2 M)

pH=3,0

Omogenizare

Gel de colagen GECOL

Figura 1

Flux tehnologic de obţinere a membranelor colagenice conţinând hidrolizate de colagen dopate cu oligoelemente

357

Formare compound

lichid

↓ Conservare cu 0,8%

nipagin

↓ Restructurare:

- reticulare cu 0,01% aldehide

- reglare pH = 6,5 – 6,8

↓ Uscare liberă 25-28oC, 48 ore

↓ Sterilizare cu UV

↓ Ambalare în folii

sterile

HIDROLIZAT GECOL

↓ MEMBRANE COLAGENICE TC

cu utilizări transdermice

Figura 2

Produsele realizate în cadrul contractului (fig.3-7) au fost: - biostimulator pulbere, utilizabil ca adaos trofic în alimentaţia animalelor tinere. Produsul conţine ioni

de calciu, fosfor şi alte microelemente uşor asimilabile în organism, precum şi aminoacizi. Se recomandă şi în tratamentul tulburărilor digestive care împiedică resorbţia naturală a calciului, sau în alte stări fiziologice ce necesită aport de calciu;

- hidrolizate de colagen dopate cu oligoelemente sub formă de pulbere, cu aplicaţii în cosmetică (unguente, crème) şi farmacie (preparate transdermice şi transconjunctivale). Pot fi încadrate pe piaţă ca produse de uz medical uman şi veterinar;

- membrană colagenică cu utilizare transdermică. Se recomandă în tratamentul defectelor din vecinătatea implanturilor, a leziunilor de tip granulom, chist, a leziunilor deschise cu pierderi de substană osoasă. Poate produce umplerea cavităţii după extracţii dentare, integrându-se în ţesuturile adiacente, conferind protecţia faţă de viruşi şi microbe şi regenerarea tisulară. Produsul prezintă stabilitate chimică, flexibilitate, biocompatabilitate şi nu se degradează enzimatic;

- filme biopolimerice pe bază de alcool polivinilic şi hidrolizate colagenice, transparente, subtiri, cu aplicaţii medicale. Au structură microporoasă, deci sunt semipermeabile. Domeniile de utilizare pot fi: suport pentru culturi de celule osteoblaste şi fibroblaste, sau pentru acoperirea implanturilor metalice.

Testarea biopolimerilor dopaţi cu oligoelemente s-a făcut în colaborare cu ICCF din Bucureşti şi alte unităţi de profil din ţară.

Pentru toate produsele s-au întocmit specificaţiile tehnice, ce conţin: generalităţi, condiţii tehnice, verificarea calităţii, metode de analiză, condiţii de ambalare, marcare, depozitare şi transport .

Figura 3 Hidrolizate de colagen cu oligoelemente.

358

Fig. 4. Film biopolimeric pe bază de alcool polivinilic şi hidrolizat neutru.

Figura 5 Film biopolimeric pe bază de alcool polivinilic şi hidrolizat acid.

359

Figura 6 Membrană colagenică.

Figura 7 Biostimulator pulbere.

Concluzii Cercetările din cadrul contractului înscris în program MATNANTECH au urmărit realizarea de produse

biopolimerice pe bază de colagen extras din piei de viţel sau de porc, (deşeuri netebăcite), dopate şi nedopate cu ioni metalici. S-au efectuat şi teste in vivo şi in vitro care au demostrat posibilitatea utilizării produselor obţinute în medicina umană şi veterinară. Produsul dopat cu ioni de calciu este o sursă mai eficace decât carbonatul de calciu, deoarece a corectat calcemia şi fosfataza alcalină, indicatori modificaţi de regimul hipocalcic la care au fost supuse animalele.Implantul colagenic tip membrană s-a experimentat în procesul de regenerare tisulară în paradontologie. Produsul rezistă la infecţii, nu provoacă alergii, este biocompatibil şi permite regenerarea .Un alt produs se recomandă ca biostimulator. Produsele se pot prezenta sub formă pulverulentă sau pelicule (membrane).

Bibliografie

1. Colectiv ASE, catedra Tehnologie industrială şi ICPI Bucureşti, „ Tehnologii de obţinere a unor noi structuri de

biopolimeri dopaţi şi nedopaţi cu oligoelemente pentru aplicaţii medicale”, rapoarte de cercetare, fazele I-IV, program MATNANTECH, 2002-2004;

2. VIŞAN S., CIOBOTARU V., TRANDAFIR V. ş.a., Rev.Economia, nr.1,2004;

3. VIŞAN S., CIOBOTARU V., TRANDAFIR V., ALBU M., Rev.Chimie, Bucureşti, 2004;

4. VAN DAEL P., DESCHUYTERE A., ROBBERECHT H., VAN CAILLIE-BERTRAND M., LAMAND M., DEELSTRA H., Journal of trace elements and electrolytes in health and disease, 8(1994), p. 225-228;

5. IONESCU, I. BUJOR, TRANDAFIR, V., DEMETRESCU, I., IOVU, H., ZGÂRIAN, G., Eurocellmat. org.,UK (sub tipar).

360

TEHNOLOGIE DE RECICLARE A DEŞEURILOR PROTEICE DIN INDUSTRIA DE PIELĂRIE ÎN APLICAŢII INDUSTRIALE

Prof. dr. Vişan Sanda, Prof. dr. Ciobotaru Virginia,

Prof. dr. Ghiga Constantin, Lect. dr. Florescu Margareta- ASE, Catedra de Tehnologie industrială), Dr. ing Coară Gheorghe - ICPI Bucureşti

Tema de cercetare a fost contractată în cadrul programului naţional MENER (C202/2002) începând din anul 2002, cu INCDTP sucursala ICPI director de program. In colaborare cu ASE Bucureşti şi INCERPLAST SA Bucureşti contractul s-a finalizat în anul 2004 cu etapa a IV-a intitulată “Realizarea tehnologiei de recuperare şi reciclare a deşeurilor proteice la nivel pilot”, care a avut ca obiective:

- Documentaţia de execuţie a tehnologiei pilot;

- Execuţia tehnologiei pilot;

- Studiu de fezabilitate privind aplicarea industrială a tehnologiei.

Tehnologia stabilită prezintă o soluţie rentabilă şi ecologică de valorificare a deşeurilor proteice din industria de pielărie sub formă de materiale compozite polimerice, care pot fi utilizate la obţinerea de produse industriale diverse.

Industria de pielărie, încălţăminte şi marochinărie exercită un impact important asupra mediului, datorită deşeurilor rezultate din tăbăcării şi din fabricile de confecţii din piele.

Conform unui bilanţ de materiale, într-un proces tipic de tăbăcire, dintr-un total de 1000 kg piei brute se obţin a 300-400 kg piele finită, 600-700 kg deşeuri solide şi 40-50 m3 ape reziduale. În industria de confecţii din piele materialul este utilizat în proporţie de 80%, restul constituind deşeuri de prelucrare. Pe plan mondial se consideră că aproximativ 70% din deşeuri sunt valorificate, pentru restul de 30% studiindu-se posibilităţi de utilizare.

Materie primă - piele crudă -

Produse finte

Piele tăbăcită şi finită 25%

Deşeuri solide 70%

• netăbăcite • tăbăcite • finite

Apă reziduală 5% Cr 5 kg, sulfiţi 10 kg,

suspensii solide 150 kg, substanţe organice 350 kg

În tabelul 1 se prezintă cantităţile de deşeuri din piele rezultate în diferite procese tehnologice de

prelucrare.

366

Cantităţi de deşeuri rezultate la prelucrarea pieilor

Tabelul 1 mii tone

Tipul deşeului de piele 1989 1994 1996 2001 deşeuri din prelucrarea pieilor brute bovine, din care: 35,2 15,0 9,36 4,56

- deşeuri nereciclabile 10,56 4,5 2,8 1,37 deşeuri din prelucrarea pieilor brute porcine, din care: 6,92 2,92 1,72 1,12

- deşeuri nereciclabile 1,73 0,73 0,43 0,28 deşeuri din prelucrarea pieilor brute ovine-caprine, din care: 2,13 1,38 1,11 1,23

- deşeuri nereciclabile 0,53 0,34 0,28 0,31 deşeuri de piei finite din confecţii, din care: 5,47 2,55 1,66 1,22

- deşeuri nereciclabile 1,64 0,77 0,49 0,37 Total deşeuri din piele, din care: 49,72 21,85 13,85 8,13 - deşeuri nereciclabile 14,4 6,34 4,00 2,33

Problema deşeurilor, în ansamblu, nu este simplă, ea presupune o abordare complexă, sub toate aspectele, de la gestionare - identificare şi inventariere, la tratarea corespunzătoare în vederea anihilării, reciclării-refolosirii, ceea ce implică preocupare, suport financiar şi tehnologic, forţă de muncă corespunzător calificată şi nu în ultimul rând existenţa unui cadru legislativ, instituţional şi administrativ corespunzător.

Din analiza datelor globale referitoare la sectorul de prelucrare a pieilor animaliere în cadrul întreprinderilor din Romania se constată că din cantitatea totală de piei crude prelucrate anual rezultă cca. 11.000 t deşeuri cu următoarea structură:

- 5500 t/an deşeuri de piele netăbăcită;

- 3500 t/an deşeuri de piele tăbăcită şi nefinisată;

- 1800 t/an deşeuri de piele tăbăcită şi finisată;

- 200 t/an deşeuri de piele cu blană.

Cele mai importante cantităţi de deşeuri provin din prelucrarea pieilor de bovine şi din confecţiile de piele şi încălţăminte.

Reducerea poluării cu deşeurile de la tăbăcării şi de la prelucrarea produselor finite din piele se poate realiza pe mai multe căi:

- optimizarea şi reducerea până la înlocuire a auxiliarilor chimici toxici;

- găsirea unor alternative la utilizarea tananţilor pe bază de crom;

- recuperarea şi reciclarea deşeurilor solide din procesul de prelucrare a pieilor.

Valorificarea tuturor categoriilor de deşeuri provenite din prelucrarea pieilor este specifică fiecărui tip de deşeu, funcţie de starea fizică, structura şi compoziţia chimică a acestora (tabelul 2).

367

Valorificarea deşeurilor din industria pielăriei Tabelul 2

Nr. Deşeu Valorificare 1 piei netăbăcite clei, săpun, îngrăşăminte, gelatină, auxiliari chimici; biostimulatori, produse

farmaceutice şi medicale 2 piei tăbăcite talpă artificială, auxiliari chimici, articole tehnice, hidrolizate proteice, înlocuitori de

piele, cartoane şi plăci fonoizolante, mică marochinărie, fertilizanţi în agricultură, sursă de biogaz, de energie calorică; materiale de construcţii sub formă de panouri izolatoare fonice şi termice, rezistente la apă şi intemperii, cartoane, paste ceramice etc.; materiale de umplutură pentru laminatele cu bitum; compozite cu cauciuc utilizate la obţinerea anvelopelor

3 provenite din piei cromate de bovine

în amestec cu deşeuri de piei moi şi piei tari defibrate, la obţinerea tălpii artificiale (tehnologie aplicată în prezent)

Cercetările actuale se concentrează pe reducerea cantităţilor de ape reziduale şi pe scăderea gradului de poluare a acestora prin introducerea de noi utilaje, noi tehnologii de prelucrare şi de epurare a apelor reziduale, mutarea unor capacităţi de producţie poluante în afara oraşelor.

Preocupările pentru reducerea cantităţii deşeurilor urmăresc îmbunătăţirea calităţii pieilor neprelucrate şi prelucrate, diminuarea volumului apelor reziduale şi utilizarea deşeurilor rezultate. Folosind tehnologii şi utilaje performante este posibilă reducerea unor cantităţi de deşeuri. De exemplu, prin utilizarea maşinilor de croire automată dotate cu calculator ce memorează cca. 10000 comenzi s-a realizat minimizarea deşeurile de croire şi aproximativ 10% economii de materiale.

Tehnologiile utilizate până în prezent la noi in tara şi pe plan mondial sunt destinate cu precădere deşeurilor de piele netabăcită, care afectează cel mai mult mediul prin faptul că sunt perisabile, voluminoase şi conţin poluanţi (sare, sulfură de sodiu, detergenţi, conservanţi etc.), dar afectează şi costurile, prin penalităţi. Se utilizează tehnologii de prelucrare chimică consumatoare de energie electrică (1000 kWh/t), energie calorică (cca. 642000 kcal/t) şi apă industrială (3,5-4 m3/t). Hidrolizatele obţinute se folosesc la prepararea unor produse de finisare a pielii, ca înlocuitor de liant în pastele de acoperire, paste de pigmenţi etc.

Tehnologiile de prelucrare a deseurilor tabăcite nefinisate şi finisate se realizează mecanic, în mediu apos. Se obţine o pastă din fibre de piele, care poate fi utilizată pentru fabricarea de plăci aglomerate (pentru branţuri, staifuri, talpa intermediara), pentru lianţi (prin amestecare cu latexuri acrilice sau latexuri butadienstirenice), sau pentru finisaje în industria materialelor de construcţii. Tehnologia este mare consumatoare de energie electrică (1300–1500 kWh/t), energie termică (6,4 Gkcal/t) şi apă tehnologică (80-170 m3/t).

Consumurile energetice mari nu au motivat multi agenţi economici în aplicarea industrala a acestor tehnologii de valorificare a deşerilor de piele. De aceea cercetările ulterioare s-au îndreptat spre elaborarea unor tehnologii pe cale uscată, fară consum de agenţi chimici, sau a unor tehnologii combinate de prelucrare chimică/ enzimatică/ mecanică.

Valorificarea deşeurile cromate rezultate din operaţia de fălţuire a fazei de tăbăcire din prelucrarea pieilor, conform tehnologiei stabilite prin acest contract de cercetare utilizează procedeu uscat de obţinere a masei fibroase de deşeuri, forma cea mai adecvata pentru prelucrarea deseurilor de piele nefinisate. Procedeul respectiv oferă o serie de avantaje:

nu consumă apă industrială;

nu utilizează agenţi chimici sau alte materiale auxiliare şi nu necesită operaţii de natură chimică-enzimatică;

consumurile energetice (electrice, termice) vor fi diminuate sau chiar eliminate;

masa fibroasă obtinuta este uniformă şi poate fi manevrată, depozitată, transportată uşor şi fără prescripţii speciale;

posibilitatea obţinerii unor noi produse cu valoare ridicată;

se reduce substanţial poluarea mediului, îndeosebi prin eliminarea agenţilor chimici de prelucrare.

Tehnologia stabilită prin contractul de cercetare, abordat de INCDTP-Sucursala ICPI Bucureşti împreună cu un colectiv de la catedra de Tehnologie industrială din ASE Bucureşti, propune un flux tehnologic simplu care constă din sortarea deşeurilor, apoi mărunţirea (eventual o premărunţire pentru deşeurile mari) până la dimensiuni de cca. 2 – 3 cm2, urmată de o defibrare avansată, care constă în rafinarea deşeurilor, când deşeul ajunge să formeze, ca aspect, o masă fibroasă ( cu fibrele de 0,5 – 1 mm) cu posibilă aglomerare de cca 30%. Rafinarea

368

deşeurilor s-a făcut pe mori de tip CONDUX, utilajele din dotarea ICPI, utilizate în mod curent la măcinarea deşeurilor de cauciuc.

Sub această formă deşeurile proteice au fost utilizate în anumite structuri de amestecuri de cauciuc sau materiale plastice, realizându-se o serie de compozite polimeric pentru care s-au stabilit reţetele optime de fabricaţie şi s-au studiat proprietăţile fizico-chimice şi structurale ale compoundurilor.

S-a studiat compatibilitatea calitativă şi cantitativă a amestecurilor de materiale plastice sau cauciuc cu deşeuri de piele tăbăcită sau finisată, care conţin fibră naturală rezistentă la temperatură şi şoc, cu scopul de a obţine produse utilizabile în industria de pielărie şi încălţăminte, sau în alte domenii industriale. Masa fibroasă s-a înglobat în matrici polimerice, utilizând şi 3-5 % substanţe care facilitează compatibilitatea materiilor prime (stabilizează amestecul, favorizează aglomerarea, previne delaminarea , fisurarea etc.) pentru obţinerea unor structuri controlate.

A. Compozite polimerice pe bază de materiale plastice cu deşeuri proteice.

Aceste tipuri de compozite s-au realizat pe structuri de policlorura de vinil plastifiată, tip YTN4 şi deşeuri proteice cromate, pentru care s-au utilizat drept compatibilizatori copolimeri etilen-propilenici funcţionalizaţi cu diferite proporţii de anhidridă maleică.

S-a constatat că deşeul proteic sub formă de pulbere nu s-a dispersat uniform în matricea de PCV, găsindu-se în mare parte sub formă de aglomerări, ceea ce a condus la scăderea proprietăţilor mecanice şi creşterea rigităţii. În schimb a crescut rezistenţa la uzură, ceea ce face posibilă utilizarea amestecului compozit pentru încălţăminte şi pavimente (dale, covoare etc.). Conţinutul de maxim 15 % deşeu proteic nu alterează elasticitate compozitelor în situaţia în care acest lucru este util unor aplicaţii.

Optimizarea eficientă a compatibilizatorilor cu componenţii polimerici, conjugat cu temperatura, raportul de forfecare şi timpul de prelucrare a amestecurilor a concurat la obţinerea unei morfologii controlate a compozitelor polimerice.

Compozitele realizate au fost caracterizate fizico-mecanic, constatându-se o serie de proprietăţi sinergice speciale datorită prezentei deşeului proteic:

- scăderea elasticităţii PCV-ului corelată cu creşterea durităţii, densităţii şi rezistenţei la sfâşiere reflectată în rezistenţa la tracţiune şi alungirea la rupere;

- exclude utilizarea compatibilizatorilor olefinici, care induc intervale mari de topire;

- îmbunătăţirea proprietăţilor de rezistenţă la uzură le conferă aplicabilitate în domeniul încălţămintei şi pavimentelor (dale, covoare, etc).

B. Compozite polimerice pe bază de cauciuc cu deşeuri proteice Aceste tipuri de compozite s-au realizat pe structuri de amestecuri din cauciuc termoplastic şi cauciuc

vulcanizat. Caracteristic elastomerilor termoplastici este comportarea lor ca materiale elastice până la o anumită temperatură (limită conform tipului de termoplast), peste care prezintă proprietăţi termoplastice, fapt ce permite prelucrarea lor prin metode specifice de tip injecţie, extrudare, formare, turnare etc.

Pentru experimentări s-au folosit compounduri în a căror structură predomină conţinutul de elastomer butadien-stirenic, cu raportul elastomer/stiren de 60/12. Cauciucul a fost prelucrat pe valţ pentru încorporarea ingredientelor şi a deşeurilor, mai întâi la 400 C până la omogenizare perfectă şi apoi la temperatura camerei. Amestecurile obţinute s-au testat fizico-mecanic. După compoundare s-au obţinut foile de amestec lucioase, care prezentau în secţiune aglomerări de deşeu proteic, fapt care a făcut dificilă operaţia de granulare, necesară formării produselor finite prin procedeul de injecţie.

Compozitele din această categorie au fost caracterizate fizico-mecanic. Conform cu aceste determinări compozitele pe bază de cauciuc vulcanizat se pot utiliza în industria de încălţăminte sub forma de plăci pentru tălpi, tocuri si flecuri. O alta utilizare a acestora poate fi aceea de pardoseli în medii agresive, respectiv acide si bazice, sau ca apărătoari de noroi la autoturisme, furtune, garnituri izolatoare pentru uşi, ferestre etc.

Caracterul de noutate al acestei cercetări a fost evidenţiat prin câştigarea dreptului de proprietate intelectuală pentru tehnologia elaborată conform brevetului de invenţie „Compound din cauciuc şi fibre de piele şi procedeu de obţinere al acestuia”.

369

Bibliografie

1. CIOBOTARU, V., VIŞAN, S. ş.a., ”Favourable Economical Effects by Using Ecological Technologies for Finishing Leathers”, în vol. International Conference ”Management of Technological Change”, Chania, Greece, 2003.

2. COARĂ GH., FLORESCU M., DEMETRESCU I., CIOBOTARU V., Revista Economia, nr.1, p. 33, Bucureşti, Editura ASE, 2003.

3. DEMETRESCU I., POPESCU B., Chimie şi management de mediu, Bucureşti, Editura Matrix, 2002;

4. VIŞAN S., CIOBOTARU V., COARĂ GH., FLORESCU M., Revista materiale plastice, Bucureşti, vol.40 (3), p. 34, 2003;

5. *** „Tehnologie de reciclare a deşeurilor proteice provenite din industria de pielărie, în aplicaţii industriale”, contract nr.202/2002 - 2005, program MENER;

6. ***, Environmental Science and Technology, nr. 28, p. 103, 1994;

IMPLEMENTAREA SI CERTIFICAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITATII LA CENTRUL DE CERCETARI PM FORUM

Constanţa Bodea, Vasile Bodea,

Academia de Studii Economice Bucureşti

Pornind de la Declaraţia directorului centrului de cercetari PM FORUM s-au stabilit următoarele:

Viziunea PM FORUM;

Misiunea PM FORUM;

Politica PM FORUM referitoare la calitate,

Obiectivele calităţii PM FORUM la nivel de organizaţie.

Viziunea constă în politica organizaţiei pe termen lung (10 ani). Misiunea se defineşte ca politica organizaţiei pe termen mediu (5 ani).

Cerinţa 5.1. conform SR EN ISO 9000:2001, Angajamentul managementului/Declaraţia directorului precizează următoarele aspecte:

Managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să prezinte dovezi ale angajamentului său pentru dezvoltarea şi implementarea sistemului de management al calităţii precum şi pentru îmbunătăţirea continuă a eficacităţii acestuia prin:

Comunicarea în cadrul organizaţiei a importanţei

o satisfacerii cerinţelor clienţilor precum şi

o a cerinţelor legale şi a celor de reglementare;

Stabilirea politicii referitoare la calitate;

Asigurarea faptului că sunt stabilite obiectivele calităţii;

Conducerea analizelor efectuate de management;

Asigurarea resurselor.

Standardul SR EN ISO 9001:2001 specifică pentru politica referitoare la calitate faptul că managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să se asigure că politica referitoare la calitate:

o este adecvată scopului organizaţiei, o include un angajament pentru satisfacerea cerinţelor şi pentru îmbunătăţirea continuă a eficacităţii

sistemului de management al calităţii, o asigură un cadru pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor calităţii o este comunicată şi înţeleasă în cadrul organizaţiei o este analizată pentru adecvarea ei continuă.

Pentru obiectivele calităţii standardul SR EN ISO 9001:2001 specifică:

Managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să se asigure că obiectivele calităţii, inclusiv acelea necesare pentru îndeplinirea cerinţelor referitoare la produs (a se vedea 7.1.a –cerinţe specificate), sunt stabilite pentru nivelurile relevante şi pentru nivelurile relevante ale organizaţiei.

Obiectivele calităţii trebuie să fie măsurabile şi în concordanţă cu politica referitoare la calitate.

Pentru stabilirea acestor documente s-au utilizat metode, tehnici şi instrumente moderne, frecvent utilizate pe plan mondial:

Şedinţe de Brainstorming;

Ciclul Deming;

Lucrul în echipă.

374

Organizarea SMC şi stabilirea Echipelor Calităţii Funcţia calitate s-a integrat în structura organizatorică a PM FORUM prin definirea responsabilităţilor şi

autorităţilor, actualizarea Organigramei şi elaborarea Fişelor de post cadru.

După documentarea şi implementarea SMC SR EN ISO 9001:-2001 s-au stabilit variantele finale ale unora din aceste documente, actualizările actuale fiind îmbunătăţite.

Pentru stabilirea listei activităţilor de procedurat şi a listei cu proceduri şi instrucţiuni de lucru ce urmează a fi elaborate s-au organizat o serie de întâlniri de lucru pentru a se identifica şi a se lista:

Toate activităţile (procesele/subprocesele) specifice pe compartimente;

Toate activităţile (procesele/subprocesele) asociaţiei;

Tipurile de proceduri care vor fi elaborate;

Corespondenţa dintre diferitele tipuri de activităţi (procesele/subprocesele) şi tipurile de proceduri.

În final după analizarea celor menţionate s-a stabilit Lista cu proceduri şi instrucţiuni de lucru din cadrul PM FORUM.

Pe baza acestor informaţii a fost posibil să se elaboreze Echipele Calităţii pentru elaborarea şi implementarea documentelor de

În cadrul PM FORUM documentele de sistem sunt structurate astfel:

PG - proceduri generale;

PS - proceduri de sistem;

PSP – proceduri specifice;

MC-SR EN ISO 9001:2001 – Manualul Calităţii

Echipele calităţii sunt acele echipe constituite din persoane care:

Elaborează procedurile;

Verifică procedurile;

Avizează procedurile;

Aprobă procedurile;

Difuzează procedurile;

Implementează procedurile.

In martie 2004 s-a realizat auditul de certificare de catre organismul de certificare AEROQ. In urma auditului de certificare obtinut certificarea SR EN ISO 9001:2001 şi s-a emis certificatul de conformitate.

375