Revista Teatrul, nr. 1, anul XXII, ianuarie 1977

8/3/2019 Revista Teatrul, nr. 1, anul XXII, ianuarie 1977

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-1-anul-xxii-ianuarie-1977 1/100

Sus : Anca Lcdunca (Reportera)

şi Valer iu Dogaru (Reporterul ) In„ In terv iu" de Ecater ina Opro iu ,

Teatrul Naţional din Craiova

Stînga : Da na Dog ar u (Eva) şi

Gi lda Mar inescu (Alart l ia Hull) în

„Ulciorul s l a r i m a l " de l l c i n r i c h

vyn K lc is t , Tea t ru l „C. I . Not tara "

www.cimec.ro



Nr. i ( X X I I )ianuarie 1977

Revistă lunară editată de

Consiliul Culturi i şi Educaţiei Socialiste şi de

Uniunea Scri itor i lor d i n

Republica Socialistă Ro

mânia.

Redactor-şe f

R A D U P O P E S C U

Co l eg iu l de redacţ ie

A U R E L B A R A N G A

M I H N E A G H E O R

G H I U , G . I O N E S C U

G I O N , H O R E A P O

P E S C U , A L E C U P O

P O V I C I , D I N U S A R A

R U , N A T A L I A S T A N

C U - A T A N A S I U , F L OR I N T O R N E A ( re dac

tor-şef a d j u n c t ) .

A L E X A N D R U B A L A C I : O temă fundamentala . . . p. 1

Teatrul jţui Emincs-ou

AURELIA RUSU : La „sanctuarul" manuscriselor . . p. 3

R).\UŢ NICULESCU : 0 însemnată operă bibliografică . . p. (5

Ancheta revistei „Teatrul"

M A R E A PIESA SCURTA — Locul çi importanţa pieseiscurte in repertoriul teatrului profesionist şi de amatori. Răspund : MIRCEA RADU IAGOBAN, A L . M I -KODAN, DUMITRU SOLOMON, UHEORGHE VLAD p. 7

Interferenţe

FLORIAN POTRA : Care spectacol ? p. 11

Festivalul naţional „Cîntarea României"

STAN V L A D : De vorbă cu Eugenia Măndiţă, despre artiştii amatori din Capitală, în etapa de masă a Festivalului ; Viaţa uzinei pe scenă p. 12

V. M. : Intîlniri ale artiştilor amatori cu profesioniştii . . p . 15

DOINA MOGA : Elev i i Liceului de coregrafie printre mun

citori p. 15

BOGDAN ULMU : I n vizită la Scoală populară de artă p. 16

Semnal

V I R G I L M U N T E A N U : 0 confuzie d i n care poate ieşi

ceva, n u ? p. 18

•

M I H A I N A D I N : Teatralul p. 19

Turnee dc peste hotare

AL. CĂLINESCU : Teatrul Naţional German d i n Weimar ρ. 21

FLORIN T O R N E A : Berliner Ensemble sau Rrccht dupăBrecht . . . p. 23

•

CRONICA DRAMATICA . Semnează : VALERIA DUCEA,

MIRA IOSIF, V. M I N D R A , V I R G I L M U N T E A N U ,

ION UT NICULES CU, VICTOR PA RHO N, CON

STANTIN RADU-MARIA , I L I E RUSU, FLORIN

TORNEA, PAUL TUTUNGIU . . . . . . p. 27

Zilele culturi i teatrale d i n R.D.G. în ţara noastră . . . p. \1 t.

Note p. 63

www.cimec.ro



• A L E X A N D R UB A L A C I

O temă fundamentală A n u l care a începui sub seninele solare ale efervescenţei crealoare generale v a

•prilejui sărbătorirea unor impor tante imomente ale i s t o r i c i româneşti, puncte cruciale ale

afirmării, pe ţoale p la nu r i l e , a înzestratului popor de la Carpaţi şi Dunăre. 118 ani de

1n f u nda me n t a lu l act pa t r io t i c , 24 I anuar ie 1859 , r e z u l t a t u l c u lm ina n t a l une i lupte

a întregii colectivităţi româneşti, care vorbea aceeaşi limbă, miracu los de unitară în fie-,

care colţ al ţarii. Centenaru l Inde pen denţ ei, şaptezeci de a n i dc la răscoalele ţărăneşti,t re izec i dc a n i de la Proc lamarea Re pu b l i c i i , sînt c o t i t u r i hotărîtoarc în evoluţia istorică

Λ patr ie i . Creator i i de artă contemporan i sînt impulsionaţi de evocarea u nor asemenea

momente dec is ive pent ru des t inu l poporu lu i român şi aspiră să răsfringă, în c r i s ta lu l

operelor , pro funda lo r semnificaţie. E i învaţă pe rmanent de la i s t o r ia t r e cu tu lu i , a v ind

în faţă mare le e xe mp lu a l predecesor i lor , oamen i i de cultură care a u fost alături de

uriaşa existenţă dramatică a p o p o r u l u i pe care l- a u însufleţit şi l - a u chemat la luptă,

i n cl ipe grele, p e n t r u păstrarea fiinţei naţionale, pentru cucerirea l ibertăţii sociale. Crea

t o r i i contemporan i ai Ro mâ nie i — şi, între e i, parcă m a i a c t i v i , d r a ma t u r g i i — acordă

u n marc interes temei fundamentale , evocarea g lor iosu lu i t recut is tor ic a l pa t r i e i . N u m e roasele lucrări dramatice , scenari i le cinematograf ice crista l izate în j u r u l u n u i asemenea

nuc leu , demonstrează u n s t u d i u şi o cunoaştere temeinică a i s tor ie i ţării, voinţa estetică

.de a cons t ru i personaje tensionate dc o intensă trăire dramatică, corespunzătoare mode

l e lor nemuri toare d i n t r e c u t u l dc luptă. Crezînd pute rn ic în f ina l i ta tea formativă a ar t e i

•şt în apartenenţa sa la imensa fiinţă colectivă a p o p o r u l u i , f iecare scr i i tor aspiră să ser

vească tema majoră a pa t r i e i . A p rop i a t de viaţa şi de realităţile contemporane , care

modelează conştiinţa umană după c r i t e r i i l e concordanţei d i n t r e etic şi estetic, f iecare

scr i i tor caută ca poezia şi adevărul să se inter fereze , opera creată f i i n d şi o prop r i e

og l ind i r e , o biograf ie spirituală. Măsura personaje lor este măsura s c r i i t o ru lu i care le facepurtătoare ale mesa ju lu i său art is t ic , în încercarea de a dram at iz a ar t i s t ic is tor ia . Repre-

zen t ind adevărul i s t o r i c , omu l , germen act iv în is tor ie , dev ine c e n t ru l creaţiei, protagonis t

urmărit in t e g ra l pe curba evoluţiei sale existenţiale. Sc r i i t o r i i n u urmăresc o asemenea

•evoluţie fără a-i s u b l in i a contrastele care î l pot p u r t a pe e rou l l i t e ra tu r i i de pe c u lm i l e

vie ţii şi strălucirii în prăpăstiile dispe rării. I n real itatea ci ultimă, i s t o r ia este o sumă

Λ com po r t am en t u lu i um an , a t u t u r o r complexelor a t i t u d i n i psihologice, raţionale, a t u t u r o r

pas iun i lo r şi sent imente lor , într-o societate determinată de trăirea umană în condiţiile

•economice şi sociale corespunzătoare u ne i etape a nu mi t e a evoluţiei societăţii. M o t o r u l

is tor ie i este pus în mişcare de confl ictele oamenilor, aflaţi în contradicţii antagoniste de-cele mai m u l t e o r i . în trecut.

I n t r e f u ndame n ta l e p r i n c i p i i ale a r t e i se află adevărul is tor ic , observarea sorupu-

doasă a realităţii. Respectarea acestui înalt p r i n c i p i u etic aduce t o tdeauna l i t e ra tu r i i şi

www.cimec.ro



sc r i i t o ru lu i demn i ta t ea . Respectarea adevărului este sarc ina primordială a a r i c i , a cărei

funcţie formativă c on t r i bu i e la perfecţionarea condiţiei u ma ne . U n creator de artă n u Se

confundă însă cu u n i s tor ic . EI transfigurează real itatea nu altcrînd-o , n u s c h i m b i n d u - i

d ime ns iu n i l e şi caracter ist ic i le , ci aoardîndu-i f o rma poeziei, care poate pătrunde cu

magica ei foTţă ch ia r d inco lo d c rea l i ta te , tinzînd spre a t ingerea s t ruc tu r i lo r esenţiale,

a nu c l e u lu i raţional, încărcat de semnificaţii, cxplorînd d inco lo dc cruste le în care, -uneori,

sînt învăluite date le is tor ic i . U n creator de artă, spre deosebire dc u n i s t o r i c , este înzestrat

cu facultatea de a apro funda sp i r i tua l i t a t ea . U n sc r i i t o r , răsfrîngînd adevărul I i i pr isme le

l u m i n i i a r t e i sole, se consideră o par t e integrantă a conştiinţei colect ive a umanităţii.

Zugrăvind rea l i ta tea su b semnu l adevărului is tor ic , arta va căpăta şi u n carac ter popular ,

n c m a i f i i n d , ca în t recut , i u i apana j inte lec tua l a l c e r cu r i l o r închise.

N u m a i adevărul, care face d i n ced mul ţi protagoniştii i s t o r i e i , justifică opera crea

t o r u l u i , n u m a i s i g i l i u l l u i de f in i t i v a supra a r t e i îi asigură carac teru l eternităţii. I s t o r i c i i

redau succesiunea faptelor, logica l o r înlănţuire cauzală, de te rminarea socială, i n t i m p ce

scr i i to r i i le transfigurează în in t e rpre ta rea l o r psihologică. E i caută să i nd i v i dna l i z e z e

psihologic pe făuritorii sau personajele dal e lor is to r ie i . Poezia, cu antenele i n f i n i t e i sale

sensibilităţi, caută determinări umane, sensuri le dramatice ale existenţei acelora pe care

i i iluminează re f lectoare le is tor ie i . Poezia exprimă gîndirca interioară, care iradiază l u m i

ni le şi umbre le sale asupra date lor înregistrate şi descrise, obiectiv, de i s tor ie . însetaţi de

concret şi de rea l , scr i i to r i i aderă la viaţa în c e n t ru l căreia se află o m u l c u toate faptele,

cu toate neliniştile şi speranţele sale. D e m u l t e or i , în evocarea t r e cu tu lu i i s t o r i c e x e m

pl i f i cator , con f l i c tu l d ramat ic este r e zu l tan ta c iocn i r i i d in t re a t i tud inea fermă a pro tago

n is t u lu i l i t e rar , idea l în in tegr i ta tea l u i clică, şi v i c i s i t u d i n i l e existenţiale, care n u urmează

t o tdeauna drumur i l e virtuţilor şi ale mora le i . Demni ta t ea pro ta gon i s tu lu i , in t rans ig en t c u

oscilaţiile etice, este t o tdeauna s t imu la toa re pent ru c i t i t o r i sau spec ta tor i , însetaţi dc

adevăr şi de frumuseţe, ascultând de comandamente le dator ie i , de i d e a lu l pe care t r ebu ie

să şi-1 propună f iecare o m , în scurta sa t ra iec tor ie de viaţă.

Respectînd adevărul, reprezentanţii ar t e i şi c u l t u r i i iroinâneşti c on t e mpora ne u ma n i

zează şi actualizează i s tor ia , făcînd-o să v ibreze în concor danţă c u trăirea tumultuoasă

a pre zentu lu i . Asemenea opere sînt demne de stimă p r i n pa tosu l pa t r io t i c care le însu

fleţeşte, p r i n considerarea vieţii ca o perpetuă da tor i e a o m u l u i de a se perfecţiona, pr i i t

declararea f inalităţii mode la toare a ar t e i , p r i n denunţarea a b u z u r i l o r care constrîng l i be r

tatea, n u n u m a i :< ar t e i , ci şi a o m u l u i de totdeauna. Aceste opere t i n d să fie şi c lare

sinteze is tor ice , o i l u m i n a r e de artă a da le lo r şi fapte lor , o săpare adîncă în s t r a t u r i l e

dense ale umanităţii trecute , pentru descoperirea f i l o n u l u i de m i n e r e u preţios, comiuno m u l u i o r iu nde şi orieînd. I n aceste med itaţ ii de artă asupra is tor ie i , ob iec t iv i ta tea este

străbătută dc căldura a de z iu n i i sc r i i t o ru lu i l a sub ie c tu l şi personaje le sale . Sc ri i t or i i

aspiră să însufleţească documente le , să însumeze voc i l e s ingu lare într-o vastă cora l i t a t e a

celor care a u f os t ac t iv i pe nt ru cucer irea libertăţii şi a justiţiei sociale, a frumuseţii şi

adevărului. Viz iunea s c r i i t o r i l o r c on tem poran i a supra i s t o r i e i este raţională şi optimistă

în f ina l i t a t ea în care converg dest ine le umane, ia r , de ce le m a i m u l t e o r i , I r c e u t u l este

p r e t e x t u l i s t o r i c pent ru og l ind i r ea contemporaneităţi i . I n t i m p u l şi spaţiul aceste i l i te-

râturi circulă fluidul in tens a l vie ţii şi adevăru lui, tendinţa d e a pu r t a p r e z e n t u l în

t recut . U n sc r i i t o r c ontemporan ştie că i s t o r ia eslc baza solidă pe oare se ridică or i c e

monument l i t e ra r , că omenirea n u t r ebu ie să se teamă de adevăr, că i s t o r i a l i t e r a t u r i l o r

demonstrează supravieţuirea n u m a i a acelor opere oare c u p r i n d adevărul ce lor mulţi .

Totdeauna omenirea a fost însetată de cunoaştere şi de adevăr, iar c rea tor i i de artă sînt,

în p r i m u l rînd, oamen i v i i , apar ţ in înd u n u i t i m p şi u n u i spaţiu de t e rm ina t e i s t o r i c

A r t i f i c i a l u l în artă este t o tdeauna efemer şi pre fabr icarea de opere de ate l ie r sau de

sertar, fără inc luderea sîmbure lui d e lum ină aJ adev ărului, este absolut caducă. Adevărul

şi rea l i ta tea , mar i le teme ale ar t e i , sînt redate de sc r i i t o r i i români c o n t e m p o r a n i în d i m e n

s iun i le contingenţelor lor cu u ma n i t a t e a în mers progres iv , cu tendinţa de a serv i mode

lării condiţiei umane .



T E A T R U L LUI E M I N E S C U

Am aflai, în acest ianuar plin de amintirea poetului,despre apariţia curîndă a unei mari ediţii critice „Emi-nescu — Opera dramatică". Am înregistrat ştirea cu îndreptăţit nemăsurată bucurie. In sfirşit, vom putea înlirziacu emoţie firească — şi cu folosul pe care-l poate prilejuio cercetare nealterată de lipsuri ori de false lecturi — asu

pra acelor pagini (din nefericire, neajunse la încheiere)cu care poetul a&pira să dureze marele său monumentînchinat ţării şi naţiunii sale şi, deopotrivă, teatrului nostru naţional.

Editorul — Aurelia Hutu, emul şi continuator pasionalşi zelos al lui Perpessicius — a avut bunăvoinţa să necomunice cuvîntul său asupra ediţiei. Mulţumindu-i, iifacem, fragmentar, loc mai jos.

La „sanctuarul" manuscriselorde Aurelia Rusu

S-a făcut observaUa că Eminescu face partedin rara categorie o poeţilor to ta l i .

Acoper ind, p r i n creaţia sa, mai mul te domeni i de manifestaire a eu lu i creator, Emi

nescu rămine, p r i n tot ceea ce geniul săuη făurit, u n ima r c poet l i r i c şi un tot atîtdc mare umanist.

Faptu l că, pSnă în momentul acesta, Eminescu n u se află tipărit într-o serie de Operecare să cuprindă întreaga sa activ i tate l i t e

rară — poez ie, proză, t eat ru , publicistică,studii şi însemnări d i n manuscrisele aflatela iBLblioteoa Academiei R.S.R., traduceri şicorespondenţă — face necesară repunerea îndiscuţie a acestei probleme de importanţă

naţională, şi anume : editarea în sp i r i tu l uneicit onai de pl in e rigori ştiinţifice a tezauruluimoştenirii eminesciene. Vast ita tea " oîmpuluii n fo rmat i v şi de specializare devine, p r i n

l ipsa instrumente lor (b ib l iograf i i Ş tratate def i lologie şi stilistică, cu o destinaţie m a i precisă şi m a i apl icative, o istorie a sistemelorortografice, o evidenţă a manuscriselor de latoate marile biblioteci şi, desigur, evidenţami i l o r de pagini manuscrise de la Bibl iotecaAcademiei (Române d i n Bucureşti, ca să n u

le înşiruim decît pe acestea), de-a dreptu lcopleşitoare. Investigaţiile istorico-l i tcrare, cercetarea periodicelor („Curierul de Iassi",„Timpul" — în colecţii incomplete şi inaccesibi le , datorită g radu lu i de uzură şi deteriorare —, „Semănătorul", „Epoca", „Convorbiril i terare" , ^Luceafărul", „Cuvîntul", „Ramuri",„Sânziana", „Viaţa românească" etc., pentru

1 Abia în 1976 a apărut prunul volum alBib l i ogra f i e i M i h a i Eminesc u (1866—1970)

— Opera, susceptibilă, încă, de îmbunătăţirişi adăugiri.

tipăririle postume din creaţia dramatică eminesciană), a vechi lor ediţii — rarităţi debib l io f i l i e — , şi a celor m a i recente, a stu

d i i l o r şi documentelor l iterare, a monograf i i l o r şi eseurilor, paralel cu „cartarea" manuscriselor (adeseori, pe nt ru secto rul de teatru,

defrişarea l o r ) , ce r ceea ce Perpessicius n u mea : „truda fără de glorie a sobolului , căcioe altceva e u n editor, sfredelindu-şi în tăcere galerii le subpămîntene şi ridieîndu-şi, d i nloc în loc, mici le muşuroaie de pămînt saude cenuşă ?" 2 .

Trebuie să ee reţină, de asemeni, că ooperă rămasă într-un exemplar riscă a sepierde sau p r i n uzură (a t impu lu i şi a

manevrări i, n u totdeauna corecte), sau dispă-rînd, pur şi simplu, pentru totdeauna (şicercetătorii manuscriselor eminesciene ştiubine că anumi te colţuri şi marg in i de f i l e audispărut şi că n u e singulară ocazia în caret rebuie eă-i credem pe „ochi" — pentru căacesta face lectura —, pe înaintaşii în editarea poetului ) . D o m J . Froger, în cartea sa,La critique des textes et son automatisation 3,făcea observaţia că azi avem facsimile „ du neabsolue fidélité". Posibi l , însă acestea nu pot

înlocui , d in mai multe motive, autentica filăde manuscris. De ce ?

— din motive tehnice : hîrtie îngălbenită,scriitură eventual lizibilă doar în colaborarechiar şi cu porozităţile hîrtiei şi defecteleîncleierii caie tului l a cotor, tuşul îngropatîn gălbeneala f i l e i , cu suprapuneri le şi adaosuri le în creion, n u o dată impos ib i l de desc i frat etc. ;

2 D i n j u rna lu l unu i editor, în Eminesciana,

1971, p. 317.3 Porw, 1968, p. 10.



— din motive personale : fazele scr i i tur i i .

dc l a foarte citeţ la udnotaţiilc fugare,bruionare , abia însăilate — noi le-am n u m i t

simbolice — , ştersături voite, dispoziţii 1 sufletească etc. ;

— din motive filologice : suprapunere desisteme grafice şi ortografice, suprapunereamai mu l to r sisteme f ilologice (de la p u m -uism, pr ia lat ini sm, spre un prefonetwm),l imba literară în curs de formare şi nuan

ţare.Este o problemă editarea creaţiei drama

tice eminesciene ?D i n cele de m a i sus, s-a putut desprinde

ideea că, indiferent asupra cărui sector d i n -tr-o operă se dirijează atenţia ed i torulu i , problemele care se pun sînt nu n u m a i celeale părţii respective, dar şi acelea care p r i

vesc ansamblul operei . Nu e de conceput oediţie nouă fără cunoaşterea tu tu ro r celorcare a u precedat-o (în cazul i n care acestea

există), şi fiecare ediţie posterioară beneficiază de toate achiziţiile şi rezolvările careau anticipat-o. Aceasta este însăşi l in ia pro gresului , fără de care nu ar f i fost posibilănic i ediţia academică a l u i Perpessicius, dcpildă. In cazul primei tipăriri după m a n u scris — m a i cu seamă în ceea ce prive ştemanuscrisele eminesciene, unde, faptu l a fostrecunoscut, dificultăţile sînt dintre cele maim a r i d i n întreaga cultură românească — ,p r i m u l editor rezolva în proporţie foarte r i dicată efortul următorilor edi tor i , lăsînd, tot

odată, atîtea porţi deschise contribuţiilor ulter ioare.

Care sînt ediţiile de teatru eminescian exi stente la ora actuală ?

P r i m u l răspuns şi cel care corespunde realităţii ar fi acela pe care-1 dădea, cu ani înurmă, în „Tribuna" (1970), Perpessicius :„mi-am dat seama că tea tru l eminescian en u numai absent, dar că mater ia lu l ar puteaalcătui două volume bine distincte". . .

Ediţiile în Icare a fost tipărit şi teatru

— dcm u l t s c o a s e d i n circulaţie şi pract icinexistente — sînt pe cît de rare pe atît deincomplete şi defectuoase sub aspectul reproducer i i şi t ransmi te r i i t ex tu lu i . I n ord inecronologică, ar fi de enumerat, l a acest cap i to l , următoarele apariţii :

1. Vîrjul cu dor, Baladă română în trei

părţi. Tex tu l F. ide Laroc ( = Carmen Sylva).Muzica Ide Zdislaw Lubicz. Traducere ro mână de M . EHSOU. Bucureşti (1879) — s ingurul t i t l u , d in t r e preocupările dramatice,

apărut an tum *, Var ianta rămasă în m a n u scrisul 2254, considerată drept poez ie or i -

* Considering nuvela ca nerealizat Γι. Emi

nescu fusese împotriva publicării ci (vezi„Buletinul Mihai Eminescu". H, 1931, nr. 7.p. 123). Pe marginea unei file (I25a dinms. 2254), pe care se află traducerea, poetulîşi însemnase această opinia defavorabilă :„Die Meislerin mnerer u. ausserer Verlegen-heit. E s rùhmt sich. die Geschichie reiflich.

ûberiegen zu haben."

ginală(?) , va in t ra , sub t i t l u l Butadă, în. ediţia Pvesii de M i l m i Eminescu. Cu o notiţăbiografică de T. Maiorescu. B u c . Ed i tu ralibrăriei Soeec & Comp.,. lOOil, lu pp. 238-263,u l t imu l t i t l u d i n v o l u m '.

2. M iha il Eminescu, Bogdan Dragoş — Dramă istorică ined ită. Cu o precuvântare del u l i u Dragomirescu. Ediţie complectă, Bucureşti, 190(>. (Tipărire defectuoasă, criticată sever i n presa .vremii.)

3. Eminescu, Laîs („Ce joueur de flûte"de Emile Augier), Comedie antică într-un act,în versur i . (Traducere.) Cu o introducere c r i

tică dc Ion Scur tu , Bucureşti, 1908.4. Miha i l Eminescu . Opere complecte. Po

ezii, nuvele, roman, teatru, cugetări. Scrieri :l i terare, economice, politice şi filozofice. Scrisori. Crit ica rnţiunii pure dc Kant . C u oprefaţă şi un studiu i n t r o duc t i v de A . C. C u -za. Iaşi, 1914. (La capi to lu l Teatru. Originaleşi traduceri: 1. Bogdan Dragoş; 2. Amor

pierdut — viaţă pierdută (Emmi) ; 3. Mira ;4. Mureşanu ; 5. Alexandru Lăpuşneanu ; 6.Alexandru-Vodă ; 7. Gogu Tatii : 8. Laîs ;9. Histrion.) Ediţie lipsită de comentar i i , fărănici o preocupare pent ru cronologia operei,cu mult ip le eror i de lecţiune şi dc tipărire,cu foarte sumare şi insuf ic iente indicaţii b i bliografice. A avu t totuşi m e r i t u l de a fipus în circulaţie, reunite într-un v o l u m , nouă

• t i t l u r i din încercările dramatice eminesciene.,

Cu m a i (mulţi a n i în urmă a m începutcercetarea periodicelor şi manuscriselor, învederea publicării unei ediţii, tn două v o l u me, de articole şi traduceri , 1 ' d i n care, dupăvreo zece an i de luc ru , am dat la iveală,în 1974, partea întîi, cea constituită d i n a r t i

cole şi notiţe l i terare publicate antum precumşi traducerea din Rôtscber.

Tacă d i n vara l u i 1970. începusem, su bîndrumarea l u i Perpessicius, munca pentrueditarea a două vo lume dc teatru eminescian.Am publicat , împreună cu D. D. Panailescu,

după dispariţia l u i Perpessicius, proiectul deediţie, aşa cum fusese schiţat la m o m e n t u lacela 7 .

P lanu l l u i Perpessicius prevedeu grupareacreaţiei dramat ice în trei secţiuni : I . Originale ; I I . Traduceri ; I I I . Anexe. Dificultăţile, numeroase (de grafie, de limbă, e fortul ,

5 La Note, p. 282, următoarea precizare :..Baladă. Aparţine mai mult fragmentelor dramatice. Bepr. aici pentru titlu şi pentru

părţile ei lirice. Text pentru o operetă română. Ms. 2253, p. 12!ja-. Ined. Are variante."0 M. Eminesou, Articole şi traduceri. Γ.

Articole literare, cronici dramatice, E. Th. WU-

scher : Arta reprezentărei dramatice (traducere), Editura Minerva. Buc, 1974, 600 +LXIV pp.

7 Cf. Teatru de M. Eminescu — proiect deediţie, în „Caietele Mihai Eminescu", I, 1972.pp. 170—171. Tot atunci reproduceam, dupăms. 3215, copia lui Eminescu, Smeul nopţii

— Comedie într-un act de Hippolite Lucas,

tradusă de P. I. Georgescu (pp. 171—188).

4



deloc lesnicios, de leclurare si stabil ire afiliaţiilor vers iuni lor , prin „Daedulul i n a n u -

scriselor" — c a să nu a m i n t i m decît cîtcva,la întîmplare), care stau în faţu ed i t o ru lu i ,

in privinţa stabi l ir i i textului acestui sector,rămas încă, aproape in Întregime, în manuscrisele eminesciene, îşi a u sursa într-o serie«lo condiţii leare caracterizează în general creaţia eminesciană, dar şi intr-o scrie de condiţii specifice acestei activităţi, avînd în bună

parte u n caracter fragmentar — creaţia dramatică a l u i Eminescu.

Si în cazul cercetării pentru ediţia noastră,M . Eminescu, Teatru (in două volume, euo prefaţă dé George Muntenmi , i n curs deapariţie In Editura Minerva), prima chestiunecare se pune osie aceea a surselor dc caream beneficiat, încă de 4a începuturile ci. Oediţie anterioară cit mai completă, cu u n apara t dc note. comentari i şi var iante , ar fiajutat m u l t întreprinderea noastră. Principa

l u l scop al cercetării noastre In vederea editării unor creaţii puţin cunoscute — mul tedintre ele, puse în circulaţie doar pr in intermediul unor interpretări islorico-l iterare sautipăriri intimplătoore şi parţiale — nefi inda l tu l decit ounoaşterea m a i aprofundată acreaţiei marelui nostru poet, ne vom face odatorie dc onoare menţionînd f aptu l că ambeneficiat, înainte dc toate, de spr i j i nu l şisusţinerea morală ailc unui pasionat şi temerar cercetător al scr ier ilo r eminesciene, profesorul O. Murărasu.

Parcurgerea şi despuierea manuscriselor decreaţiile pr i v ind dramaturg ia a furnizat <>materie care v a f i -distribuită în două vo lu me, într-o altă ordine decît cea schiţată dcPerpessicius (ve zi secţiunile de m a i su s) .

Pr imu l v o l u m se va const i tui din două

părţi, şi anume :I . Originale ş i I I . Anexe — secţiunea din

urmă, formată d i n încercări răzleţe,schiţări de proiecte şi bruioane, subordonîn-du-sc, în mod f iresc, primei, cea dedicatăcreaţiilor originale, la r i n d u l l o r , ma i m u l t

sau mai puţin fragmentare.Cel de-al doilea volum va insera traduce

r i l e , copi i le şi prelucrările împreună cu tra

ducerea lucrării Şui E. Th. Notschçr, Artareprezentărei dramatice dezvoltata ştiinţific şiin legătura ei organică, într-o ediţie recon-fruntată cu manuscrisul .

Dis tr ibu irea t i t lu r i l o r se va face (potr iv i tmetodei uti l izate şi de Perpessicius el, desigur, avîndu-se în vedere propr i i l e - i datări

din volumele dc poezie, p r i n analiza scrisul u i , a învecinărilor, a ccrneluri lor. tuşului sicreioanelor folosite) pe cr iter iul crono log i c 8 .

8 Pentru creaţia dramatică, şi mai cu sea

mă pentru unele proiecte, greu pînâ la imposibil de organizat conform cu intenţiileautorului, cum este. de pildă, drama M i r a ,ar fi cit se poate de utilă reproducerea integrală (facsimil-transcriere). a citorva manuscrise, printre care cel mai important este

ms. 2254, dedicat în întregime proiectelor teatrale.

N u ar fi lipsită de interes nici orânduireastr ict (!?) cronolog ică, însă această modal i tatepresupune oarecare discontinuitate, într-o materie care, c u m remarcam mai sus, este şiaşa oarecum fragmentară, nedefinitivată, uneori dezmembrată p r i n chiar voinţa creatorul u i o i .

N u t r i n d mereu gîndul un ei epopei dacoromâne si al u n u i teatru românesc deexpresie originală, Eminescu configurase pro

iecte de proporţii vaste, pe care, d i n nefericire, n u a avut răgazul să Ic ducă la capăt,însoţitorul trupelor dramatice — improv izatuneori în actor — , suf lcurul , copistul de rol u r i , cr i t i cu l teatral, traducătorul unor piesede teatru şi al unor opere fundamentale dccritică teatrală, cunoscătorul în profunzime a lîntregii mişcări artistice şi teatrale româneşti,considera eu tărie că „repertoriul e sufletulunui t eat ru" şi susţinea promovarea pieselororiginale, care „dc vor avea o valoare estetică mare, cea etică însă să fie absolută"(Repertoriul nostru teatral, 18/30 ian. 1870).Cu un an mai înainte, in ciorna scrisoriiaflate în ms. 2257, f. 185 r.v., dal tnd, aşadar,din 1800, exact perioada de mare efervescenţă pentru creaţia sa dramatică, Eminescu seexplică în fe lul următor : ,.Cestiunea meae ciudată — ea e ce arc d-a se n u m i a teat r u l u i naţional.

Teatrul naţional ! Nume frumos d a r caresună a batjocură acolo unde ne [ci] 9 n ues istă. Teatru naţional [ n u l împrumută de la

alţii ci are materiale [în] 1 0 m od u l d-a cugetaşi pocsia naţională.

A l doilea — cel m a i adevărat cel m-i isalulariu — e să ne-ntonrccm de unde-aimplecat şi apoi să reîncepem clădirea pe ba/eromâneşti solide — vechi. Poésie română — proză vînează la alde Neculcea-Qronicarul — la alde Ureche-Vornieul, C. Ncgruzzi . Moduld-a judeca ,— d-a raţiona românesc pr in u r mare, o filosofic românească" — aceasta cereatînăru'l poet de 19 ani t eat ru lu i naţional, tea

t r u care, la mijlocul secolului trecut, abiareuşea să-şi creeze terminologia referitoare Iaprincipalele specii ale genului dramatic o r ipe aceea care să denumească momentele cese succed în desfăşurarea unui spectacolteatru, care, după cum se ştie, abia se constituise i n l imba românească 1 2 .

Gîndind istoria naţională „prin paralelisme"(cum remarca G. Bogdan-Duică 1 3 ) , poetul îşiînsemnase (în ms. 2275, 175 v.) suita momentelor Dodecameronului său dramatic, d i n

9""in Reconstituiri ; marginea filei completdistrusă, iar bucăţelele de hirtie pierdute.

11 Cf. Despina Ursu, D i n istoria terminologiei româneşti pr iv i toare la teatru, L R ,/X (1900), nr. 2. pp. 71—77.

12 Vezi Ovid Densusianu, Li te ra tura ro mână modernă, vol. II, Buc. 1921, p. 55 :„la 1819, pe scena de la Cişmeaua roşie seputu auzi şi limba română : o traducere aHecubei"...

, : i

Cf. ..Buletinul Mihai Eminescu". III-,1932. pp. 185—186.

i



care va şi realiza (fără a fi apucat să defi

nitiveze) majoritatea temelor : „Dragoş-Vodă.1. Neamul Muşatin (Mircea-Vodă — bătăliade la Nicopole). 2. A l ex an d r u ce l Bun. Cari

der Grosse. 3. Ştefan şi l l ie . Sarmis. 4. Ştefan cel Mare. E l însuşi. 5. Bogdan cel Chior.

O m i t . 6. Ştefan cel tînăr. Har a l d (Twardow-ski) . 7. Petru Rareş. Eginhard . 8. Alexandru

şi Iliaş. 9. A l ex an d r u Lăpuşneanu. 10. Des-pot-Vodă. 11. Alexandru Lăpuşneanu".

Se cuv ine să ne apropiem de manuscr isele,eminesciene cu sent imentul pe care poe tu l îlavea apropi indu-sc de „zidirea sanc tuaru lu i "

l i m b i i româneşti. I n ms . 2275, f. 74, r.,cu u n scris greu de descifrat, găsim următoarea însemnare, însăilată ca pentru sine :„Nu noi suntem stăpînii l imbe i , ci l imba estăpîna noastră. Precum într-un sanctuar reconst ituim [piatră]* ou [piatră]* tot ce-a fost

înainte — n u după fantezia sau [inspiraţia]*noastră momentană — ci după idcea în genere şi în amănunte, care-a prcdomnit la zidirea s anct uaru lui, astfel trebuie să ne pur

tăm cu l imba noastră românească. N u orice

[inspiraţie...]* e u n cuvînt de-a ne atinge deaceastă [ ] * z id i re . " Iar în ms. 2257,

68r. (cea. 1870) : ...„Noi — generaţiunea defaţă n u împ lem decît şanţurile — no i avem

* Aster iscul marchează lecţiunea nesigură,îndoielnică.

să dăm noţiuni poporului nostru, ca să cugete, l imba clasică e sarcina generaţiilor v i i

toare." Şi, cu cîtcva f i le mai înainte, pr in t r e

consideraţiile p r i v i n d diferenţele de p r o n un

ţie din tre Moldova, Ardeal şi Ţara Românească, următoarea însemnare cu sens deprecept pentru orice ediţie filologică :

„Moldovenii purică adesea pe â, dar îl facîn genere a. Aşa c i zi c : a îmbracă, pieptăna,legăna.

Adesea co rump pe u i n o ; d.e. o n om .Nimic n-ar fi mai ciudat decit un teatru

ai cărei membri să aibă fiecare o coloraturădiferită in <limbă> pronunţie [s.n.].

A r d . poésie, f i lozofie în loc de poésie, f i l o sofic.

Adeseori se pronunţă şi-n România cu z,însă u n ζ amestecat cu s." M .

Aceste considerente, la care se adaugă i n tenţia noastră de a ofer i u n text care săreprezinte cî t mai f i de l evoluţia scr isului emi

nescian, ne-au făcut să păstrăm fluctuaţiilede forme, explicabile fonetic, srramalieal, dia

lectal etc. Avînd în acelaşi t imp . pcnnanent ,

în vedere f ap tu l că Eminescu năzuia spre olimbă literară unică, la care mişcarea leutralăsă contr ibuie tocmai în sensul acestei u n i

ficări.

« Ms. rom. 2257, /. 55v.

O însemnatăoperă

bibliografică

A apărut, în Editura Aca

demiei, primul tom dintr-o

lucrare bibliografică de mari

proporţii şi de interes naţional şi internaţional — Bib l i

ografia Mihai Eminescu

1866—1970, vo lumul I , Opera. Devine astfel aevea visul

citorva generaţii de emines-

cologi. Există încercări anterioare modeste (N. Zaharia

— Mihai Eminescu. Viaţa şiopera, 1923 ; Barbu Theodo-

rescu în Convorbir i l i terare,

nr. comemorativ, 1939 ; Gra-ţian Jucan in Limbă şi l i t e

ratură, vol. V, 1961 ; IonIliescu în Eminescu în Banat, 1964 ; Elena Stan — Poezia l u i Eminescu în Tran

si lvania, 1969), al căror pio

nierat in materie de biblio

grafie eminesciană trebuie salutat cu toată căldura. Actualul colectiv bibliografic,

lucrînd sub auspiciile Biblio

tecii Academiei, oferă, dupăun deceniu de rodnică investigaţie, bibliografia gene

rală a operei poetului naţional.

Cercetătorii istoriei teatru

lui românesc au şi ei, par-curgind volumul, momentul

lor de sărbătoare ştiinţifică.Secţiunea a patra a tomului

este rezervată activităţii tea

trale a poetului, activitate

concretizată în Operă drama

tică şi Cronică dramatică. Dela prima semnalare a unui

fragment dramatic petrecutăîn Semănătorul, nr. 18 din1902, şi pînă azi, cînd se, definitivează ediţia critică ateatrului lui Eminescu ; dela prima scriere teoretică cucaracter teatral din Fami l i a ,

nr. 3, 1870, şi pînă la ediţiaAureliei Rusu, Eminescu.

Ar t ico le şi t raducer i , Miner

va, 1974, cercetători de pres

tigiu au trudit pe manuscri

se sau pe filele vechi aleperiodicelor pentru a nerestitui un „Eminescu al tea

trului". Ilarie Chendi, Nerva

Hodoş, Bogdan Duică, Lecca

Morariu, Barbu Lăzăreanu,I. Scurlu, G. Călinescu, Perpessicius, N. Barbu, Florin

Tornca, loan Massoff, Ion V.Boeriu, Aurelia Rusu — iatănume, relevate în ampla bibliografie, care au contribuit,

de-a lungul vremii, prin cer

cetările lor privind teatrul

marelui poet, la definirea a-cclui „om deplin al culturii

româneşti", cum l-a numit

C. Noiea pe Eminescu. Cusiguranţă, în curînd, numele

lui Marin Bucur, unul dinîngrijitorii mult aşteptatelor

ediţii critice, se va adăugacu cinste în „suplimentul"bibliografic de la 1970 înainte. Numerosului colectiv bibliografic academic, în frunte

cu maestrul Serban Ciocules-

cu, îi exprimăm un omagiu

fierbinte pentru această ope

ră ştiinţifică şi patriotică.

lonuţ NiculefjjÈ&J6

www.cimec.ro



ANCHETA REVISTEI „ T E A T R U L "

MAREA PIESĂ SCURTĂ

Locul şi importanta piesei scurte

în repertoriul teatrului profesionist

şi de amatori

Etapa de masă a Festivalului naţional „Cinlarea României" a adus in

centrul atenţiei o formă dramaturgiei mai puţin cercetată dc criticu teatrală,piesa scurtă — expresivă şi eficientă, prin laconismul şi dinamica ei caracteristică, aptă, ca atare, să satisfacă, deopotrivă, nevoile repertoriale ale teatrului amator şi profesionist, setea de cunoaştere şi de angajare in actualitate a unui public extrem de larg, cerinţele educării lui civice şi estetice.

Am iniţiat un schimb de păreri în jurul problemelor estetice şi alfuncţionalităţii acestei dramaturgii, cu atît mai mult cu cit acestea preocupă,in ultima vreme, oamenii de teatru, cerînd poeţilor-dramaturgi să răspundăîntrebării privind l ocu l şi importanţa piesei scurte în repertor iul teatrului

profesionist şi de amator i .

Publicăm in acest număr o parte dintre răspunsuri, urmind să facemloc, în continuare, şi altora, în caietul viitor al revistei.

• M1RCEA RADUIACOBAN

•

1

Re-gîndireapiesei

într-un act

N u mă pricep să scriu piese într-un act.A m încercat. N u merge. I ns t i tu tu l de cercetări etnologice ei dialectologice (parcă aşa senumeşte autoritatea care veghează asupra dest ine lor artei amatoare) m-a solicitat, în repetate rînduri, cu o insistenţă de-a dreptul onorantă. P l i n de cele m a i bune intenţii, m-amaşternut pe treabă. Zadarnic. M a i greu deconstruit u n

ceasde

mînă, decîto

pendulă.

I n f i n i t m a i di f i c i l dc zugrăvit u n t i m b r u , încomparaţie cu u n afiş. Iar butada n-am avuttimp s-o scriu mai scurt m i s-a revelat întoată splendoarea legitimităţii sale. Dacă, t o tuşi, am i n t ra t în rîndul autori lor piesei înt r - u n act (vezi „Contemporanul" nr . 52/76),aceasta se datorează m a i m u l t întâmplării.U n ochi avizat, de la acelaşi ins t i tut cu t i t u

latură scrobită, a descoperit, în preambulu lpiesei Reduta, u n pos ib i l act de-sinc-slătă-tor. Fără să fiu convins pînă l a Capăt, a mprocedat la unele prescurtări şi adaptări, rezultând t ex tu l i n t i tu l a t înainte !, pe carenu l- am văzut „urcat" pe scenă, dar care preocupă, în m om e n tu l de faţă, cîteva teatreprofesioniste şi multe (chiar prea multe !)formaţii de amator i . S-a întîmplat, deci, campe dos, fiindcă, de regulă, u n text scurt poate creşte şi dospi, devenind ditamai piesaserioasă ; invers, însă, procesul n u ştiu să sef i produs. Oricum, el poate depune mărturieîn legătură cu penur ia de texte scurte, devenită cronică şi, p r i n aceasta, cu atît ma i în-

7

www.cimec.ro



grijorătoare. Nu sînt i n măsură să sugerezremedi i , întrucît, aşa cum am încercat săarăt, nu fac par le din rîndul specialiştilorgenului scur l . A m c i l i t , însă, o sumedenie dcasemenea piese. Belşug şi penurie... paradoxal,

nu ? A v e m o mulţime de piese într-un actşi, c inst i i vo r b i n d , nu prea avem ce oferi

acelora care le aşteaptă — to i aşa după cumavem muzică uşoară bunicică, dar n-avem

texte. I n cazul muzic i i , lucrur i l e se s imp l i

fică : melodia poate f i fredonată, fluieratăşi... tot melodie rămine. Spectacol de teatru

fredonat... de, uneor i chiar l -a i profera astfel,

numai să nu auzi frazele banale, menite săînchege in t r ig i de car ton. Mă gîndesc, insă,că n u cîştigăm prea ni ui t fluierînd la adresa

piesei într-un act. Teatrul scurt se scrie greu.

Auto r i i , atîţia oîţi avem, sînt animaţi dc celemai bune intenţii. Unii izbutesc (Băioşu, Sol omon ) , alţ i i nu. Farsa, comedia, satira, suportă m u l t mai uşor t ratamentul mini. Dar

repertor iu l ideal se cuvine repede echi l ibratcu piesa aşa-zis „serioasă". Şi aic i începe dra

ma. Cei despre şi pentru care scriem sîntoameni, oameni adevăraţi, deci, complecşi,deci , imposibi l de redus hi o singură d imen

siune morală. Obsesia personajului „pozit iv" ,umanizat de circumstanţă cu umbre ciută-r ite farmaceutic, operează şi mai t i ran ic înpiesa scurtă, t inde, într-o biată străfulgerarede timp, doar „negativii" au şansa să strălucească. Şi, atunci , fiindcă-i al na ib i i dcgreu, pe parcursul a douăzeci de pagin i , săconvingi şi să propui modele (noi , cei carenc răsfăţăm în spectacole de trei ceasuri, şiîncă n u prea izbutim.. . ) , s-a recurs la soluţiahitroşeniei. Plină, dramaturg ia scurtă, dehîtri. Paznici . Pr i mar i . Reporter i . Ino vat or i .

Mame eroine. Cooperatori fruntaşi. „Pozitivul"'(iertată fie-mi clasificarea de abecedar, utilănumai demonstraţiei simpl i f icate de faţă) este,deci, impus prin mijloace care ţin lo t desfera comediei. Fiindcă-i ma i la îndemînă.Dar nu şi mai adevărat. 0 a doua <-onsta-

tare : monotonia t ipologie i . De p r i n 1950 şipînă astăzi, ero i i (şi tipurile) piesei într-unact sînt cam aceleaşi. Ca, dealt fe l , şi s i tua

ţiile considerate „din plecare" ca posedind încărcătură dramatică. Eu . unul , n-am să înţeleg niciodată de ce piesa într-un act nerefuză, de pildă, dreptul la tristeţe. Aş vrea

să văd — şi să aplaud — o piesă tristă.Acea tristeţe care, p r i n ricoşeu imediat , sugerează convingător bucuria posibilă şi necesară. I n dramaturg ia într-un act, toate se

încurcă şi, automat, se descurcă roz. T o t u l serezolvă. To tu l se explică, de parcă p u b l i c u l

s-ar afla tot la nive lu l ce lu i de pr in

ani i '50...

Ce-i dc făcut ?

'Nu pot sugera soluţii. Poate, una singură :

angajarea fermă a celor m a i valoroase forţede care dispune dramaturgia contemporană,pentru re-gîndirca piesei într-un act. Re-gîn-direa în toate. Inc lus i v în menirea ei, acum,

i n 1977.

• A L · MIRODAN

Dac-aş fidirector de teatru...

...aş punc-n scenă piese scurte, nu di

generozitate (hai să le acordăm o şansă), nici

din obligaţie (prea n i se spune mereu pr in

reviste şi la şedinţe... montăm un coupé şi-ani

scăpat), nici din oportunităţi abile (tot avem

nevoie de ceva pentru deplasări la Tîncă-

bcşli... n-o să ne ducem cu Eschi l ) , ci din

convingerea că, pe .dc o parte, amin t i tu l t i p

dc dramă c departe de a f i . tare mic şi ne

căjit (dimpotrivă), iar, pe de altă parte (şi

ma i ales), că spectacolul alcătuit din trei

(patru-cinci) texte scurte îngăduie experienţe

şi revelaţii pe care piesa mare (care e

— va i — foarte adesea n u m a i lungă) nu le

permite defel.

...aş alege, deci, oitevn lucrări, dar nu la

inlîmplare (ce ee găseşte), ci din dorinţa dca demonstra sau, mai adevărat spus (şi mai

îndrăzneţ), de a afla ceva ; astfe l , voind, de

pildă, să vedem cum arată in timp drama

turgia consacrată l imba ju lu i parodic, aş monta

iun spectacol Mi l lo-Caragiale-Tudor Muşatescu-

Teodor M az i l i i .

Iată o posibi l i tate dc „comparatism" aflată

— trebuie să recunoaştem — în exc lus iv i

tate la îndemâna textelor scurte, deoarece,dacă 3 X 1 oră se înscrie i n lumea rea l i

tăţii teatrale, u n 3 X 3 ore iese (exceptînd

excepţ ia) d i n această l ume .

...aş alege, dc asemenea, cîteva texte, cu

gîndul de a vede a c u m arată în spaţiu un

a nu mi t sau ma i multe genur i dc d r amatu r

gie ; mo n t ind un cou pé d in t r -o piesă româ

nească, una americană şi una, să zicem,

senegalcză, vorb ind, toate , despre acelaşilucru (singurătate sau mimet i sm, p r ime jd ia

atomică sau birocrat ism) , am construi un ve

r i t ab i l şi, cred, nu l i ps i t de interes meri

dian teatral .

...aş m a i alege (şi cu asta pun pun c t a¬

cestui început dc reper tor iu in f in i t ) cîteva

lucrări înrudite, în absolut, p r i n identi tatea

de scop actoricesc : t re i m a r i ro lur i f emin ine .

De pildă.

www.cimec.ro



• DUMITRU

SOLOMON

Mai multe întrebări

decît

răspunsuri

•

Ε semnificativ f ap tu l că, după υ perioadăîn care a p r o a p e boţi, dacă nu chiar toţi d r a maturg i i noştri scriau t e a t r u s c u r t , nia i exactşi teatru s c u r t , iar u n i i d in t r e ci numaiteatru s c u r t , astăzi cei mai mulţi a u aban

donat această îndeletnicire, puţini o maiDitactică în ascuns, ca pe un l u c r u dc ruşinesau c a pe un hobby , iar cîţiva o ocolesc a s i

duu . 1 Ce s-a in lù î iDlat ? S-a modificat umoa- xea dramaturgi lor ? S-a perimat genul ? ToatăU i m e a aleargă la 5000 şi 10.000 dc m e t r i

şi n i m e n i la 100 şi 200 de m e t r i ? N u se

m a i dau meda l i i şi diplome dc part ic ipare ?

N u cumva, totuşi, a fost tea tru l scurt omodă care s-a consumat ?

Cind dispare, ca să tentăm o analiză şti

inţifică, un produs ? U n produs disparo cîndscade valoarea l u i de întrebuinţare, cînd,cu a l t e cuvinte , nemai fo los ind, nu se

ma i c e r e . Cînd dispare o specie ? O specie devieţuitoare dispare cînd se modifică atît deradical'condiţiile de viaţă, încît nu m a i p o a l esupravieţui în l up ta nemiloasă pentru existenţă, numită eufemistic selecţie naturală, laoare se adaugă mutaţiile ecologice provocatede civilizaţie, la care se adaugă vînătoarcaneraţională, la care se adaugă catastrofe na

turale, bo l i necruţătoare, poluare etc. Cînddispare un gen sau o specie literară ? Cînd,probabi l , dispare interesul p u b l i c u l u i , oîndgenul, spocia nu mai sînt valorizate de cătrece i îai măsură s-o facă. I n cazul t e a t ru lu i scurt,cînd manuscrise le autor i lor dau pe dinafarăsertarelor, în t i m p ce factorii d in teatre, cumar zice D. R. Popescu într-o piesă, dau d incolţ în colţ. Sau dau d i n mîin i. Sau dau d i n

cap . Sau ridică d i n u m e r i . Sau ridică dinsprîncene.

Gîte spectacole cu piese scurte s-au jucatIn teatrele profesioniste ? Cinci ? Zece ? Mi-cteamă să avansez o cifră m a i ridicată, ca sănu cad cumva în exagerare. Dar cîte piesescurte valoroase au fost scrise în u l t i m i i ani?Multe , foarte mul te , inco mpar abi l m a i m u l t edecdt cele valorizate, cum ar spune u n cri t ic ,

pe scenă. Dc ce ? Să lăsăm această întrebarefără răspuns, deocamdată fără răspuns.

„Teatru scurt, spunea A rghe zi (şi citez,dacă nu mă-nşeî, pentru a treia oară aceste

propoziţii), însemnează teatru concentrat şiredus la expresia l u i cea ma i integrală.

Spectacolul .scurt ev i tă lung imi le i nu t i l e şi

sintetizează ideea şi f a b u l a p i e s e i la m i n i

m u m de durată." Cît dc exact defineşte„expresia c e a mai integrală" csenţialitatea.puritatea şi specificitatea de gen a tea tru lu i

s c u r t ! Există m a i puţină idee, mai puţinăsubstanţă într-o piesă scurtă deoît într-o piesăde întindere ? Există, e drept , mai puţineîntîmplări, personaje, fapte şi vorbe, maiales v o r b e . Uneori , eliminînd desoripţiile, di

gresiunile, d iscursuri le şi epica derivată, poţitransforma o piesă lungă şi fastidioasă într-opiesă scurtă şi consistentă, deşi nu acesta arf i procedeul creator, după cum nu c indicatsă r i d i c i o clădire .dc două etaje, pentru caapo i , p r i n demolare, să r e v i i la exact u napartament, cît aveai nevoie. Dar de ce aşfaee a i c i teoria tea tru lu i scurt, c ind, sîntconvins, n imeni nu se îndoieşte de existenţa,valabi l i tatea şi necesitatea sa ? Dovadă, s-aorganizat r e c e n t u n f est ival a l tea tru lu i scurt,

în cure, după cite a m fost informaţi, s-au jucat chiar şi cîteva piese scurte. Cu sau fuTăf es t iva lur i , teatrul s c u T t este o realitate. Daraceastă realitate am început s-o cunoaştemmai puţin, din c e în ce mai puţin p r i n i n termediul scenelor profesioniste. Unele dintrep i es e l e scurte care n-au rămas în sertare s au

în ra f tur i l e bibl iotec i lor au fost jucate d e

actor i amator i . Sau de actori profesioniştiaflaţi în afara sistemului l o r organizat del u c r u , deci nu pe scena tea tru lu i , ci pe scene

improvizate . Dc ce nu în teatre ? Fiindcă,se pare , există prejudecăţi şi prejudecăţi. Sîntevitate piesele scurte, cu logica bizară cu careun editor « r e l imina d in t r -un v o l u m de versuri d i s t ihur i l e şi sonetele, numai fiindcăv o l u m u l se intitulează . .Poezii". Am mai avutpr i l e ju l să .scriu despre această logică straniedupă care tea tru l scurt ar fi altceva decîtteatrul , aşadar nu, vo i ma i reveni .

Cîndva au funcţionat (şi, poate, undevamai funcţionează) laboratoare sau s t u d i o u r i

experimentale, care, între altele, se ambiţionau să facă spectacole cu piese scurte aleauto r i l o r contemporani . Dar cuvîntul experiment a produs nedumerire şi i r i t a re , i a rlaboratoarele şi s tud iour i l e s-au autodizo lvat .Şi, o dată cu ele, interesul pentru tea tru l

scurt. De ce în ştiinţă şi în tehnică exper i m e n t u l este considerat un fapt poz i t iv , necesar şi, ca atare, e încurajat, în t i m p ce înteatru el dev ine dubios, echivoc, i nu t i l şi, caatare, c descura jat ? Să lăsăm fără răspuns

şi această întrebare şi să constatăm că oparte d i n piesele scurte, eliminate, pr in ind i

ferenţă, ignorare sau comoditate, d i n teatreleprofesioniste, au fost preluate de către formaţiile de amator i şi valorizate, uneori închip excepţional. Dacă factorii d i n teatreleprofesioniste s-au dispensat fără tulburări deconştiinţă de piesele scurte, parte integrantăa corpu lu i dramaturg ie i , formaţiile de amator ile-au îmbrăţişat fără ezitări. A m a t o r i i nU auprejudecăţi. A m a t o r i i au o mare dragoste pent r u tea tru, pe care-1 onorează, m u n c i n d pesteorele l o r de producţie, de gospodărie, de



crescut copii, de făcut t i rguic l i , dc gătit mîn-care, de bătut covoare,dc reparat gardul...E i au înţeles ma i bine decît factori i d in teatrele profesioniste că teatrul scurt n u estealtceva decît teatru.Teatru concentrat, esen-ţializat. E i au înţeles m a i bine decît factori i ,fiindcă sînt artişti şi n u factori , că teatrul

scurt poate f i , ca oricare teatru, satiră socială,evocare istorică, dramă psihologică, comediede moravur i , farsă, at i tud ine politică, docu

ment existenţial, metaforă, fabulă, idee, sent iment , forţă de convingere, forţă de comunicare. Dar şi acestea au mai fost spuse...

Rămîne să acceptăm ideea că teatrul

aşa-zis scurt revine exclusiv amato rilo r, iarteatrul aşa-zis lu ng revi ne exclu siv profesioniştilor ? Este u l t im a întrebare la care n urăspund, fiindcă răspunsul ar fi prea simpluşi prea uşor de dat.

• GHEORGHEVLAD

Lungul drumal piesei scurtecă t re teatreleprofesioniste

Este îmbucurător f aptu l că, dc la o vreme,

piesei scurte i se acordă atenţia cuvenită atîtdin partea specialiştilor în materie (mă referla cronicari şi la teoreticieni), cît şi d i n partea unor teatre profesioniste. Începutul m i separe a f i încă t i m i d , iar interesul manifestatfaţă de această cenuşăreasă m a i poartă am prenta convenţionalului. Singur i i cu adevăratcredincioşi, şi n u de azi-de i e r i , sînt artiştiiamator i , ce se numără cu mi i l e şi care, oricîtde multe piese într-un act l i s-ar pune l adispoziţie, to t n u se arată pe deplin satis

făcuţi. Este şi normal ; cînd o formaţie amatoare se hotărăşte să pună în scenă o piesă,n u se gîlndoşte n ic i l a deplasări peste hotare,nici la cîştigarca n u ştiu căror l aur i , ci oface, m a i m u l t ca sigur, fiindcă acolo undetrăiesc şi muncesc artiştii respectivi s-a i v i t

o anume problemă ce-şi cere rezolvarea. Or,a asigura u n repertoriu diversi f icat şi debună calitate pentru foarte multele echipe deteatru n u este uşor nic i pentru auto r i , n ic i

pentru cei puşi să răspundă de acest sectorde activitate. Fiidcă artiştii amator i văd înt r - u n spectacol cu o piesă de teatru în. p r i

m u l r i n d un mi j l oc de educaţie, dc modelare a conştiinţelor unor oameni pe care-i cunosc şi cu care muncesc cot la cot. Din această necesitate rezultă însemnătatea majorăce se acordă lucrării dramatice de întindereredusă. M i s-a întâmplat, n u o dată (şi sîntconvins că n u numa i mie ) , ca artişti amator i dintr-o comună sau d i n t r - u n oraş să-misolicite o piesă scrisă pe o temă anume,dată de c i , şi asta n ud i n cine ştie ce van i

tate, ci fiindcă tema respectivă consti tuia. Iaun moment dat , o preocupare importantăpentru ei. D i npăcate, n u a m p u t u t răspundeacestor apeluri, printre altele şi pentru că,numer ic , depăşeau puterile melc ; dar, nde puţine ori , a m avut satisfacţia să n u d căpiesele mele, fie scurte, fie în t re i acte, sepotriveau cu fapte şi oameni d i n Jocuri peunde n u - m i călcase p ic i o ru l .

Cred că n u greşesc afirmînd că artiştiiamator i sînt adevăraţii susţinători şi propa

gator i ai piesei într-un act. De cc or fi ocol ind-o, oare, teatrele profesioniste ? Ştiu că ise pun în circă o m i c şi u n u l de păcate şi,tot d i n păcate, în bună măsură, pe drept.Există, insă, în dramaturg ia clasică românească şi universală, suficiente capodopere alegenului ; există şi în dramaturgia noastrăcontemporană cîteva admirabi le lucrări înt r -un act, CU care s-ar putea alcătui spectacole de înaltă ţinută artistică, atrăgătoare pent ru publ ic . Cu astfel dc piese, teatrele pro

fesioniste ar avea m a i puţine probleme cudeplasările pe scenele unor cămine cul tura lece n u întrunesc condiţiile opt ime — mă refer, evident, la numărul m a i m i c de personaje, la •'decorurile, în genere, m a i s impleetc. Şi ar ma i f i ceva : se ştie că la porţile teatrelor bat mulţi debutanţi în dramaturgie ; dacă ar f i încurajaţi să scrie pieseîntr-un act, n- ar f i u n cîştig dacă u n spectacol ar lansa deodată cite d o i , t re i sau chiarpatru autor i începători ? Cîteva iniţiative înacest sens au existat, rămîne ca ele să fiecont inuate şi permanentizate, i u aşa fe l încîtpiesa într-un act să capete l ocul ce i secuvine...

10

i



InterferenţeFLORIAN POTRA

Care spectacol?

Spre deosebire de vinuldin struguri, spectacolul deteatru nu devine mai bun,îmbătrinind. S-ar putea sus-fine chiar contrariul : in general, cu trecerea timpului,reprezentaţia scenică se modifică şi aproape niciodatănu păstrează (dar nici nupoate) cu totul intacte „desenul regizoral" şi jocul actorilor. Asemenea observaţiis-au mai făcut şi răsfăcut,ele oglindesc o realitate demult acceptată, banală. Maipuţin vehiculată, în schimb,pare a fi ideea că nu numaipremiera şi, să zicem, ceade a 50-a sau cea de-a 150-areluare se deosebesc simţitor

între ele, ci şi avanpremierade premieră, aceasta, de aldoilea şi de al treilea spectacol, şi aşa mai departe. Cualte cuvinte, fiece reprezentaţie a unuia şi aceluiaşitext, intr-una şi aceeaşi regie, cu aceeaşi distribuţie (casă nu mai pomenim de intrarea în scenă a dublurilor),este de fapt un unicat , care

nu se reproduce şi nici nutrebuie să se reproducă mecanic, de la o seară la alta.Aici rezidă una din diferenţele fundamentale, mai puţin scoase în evidenţă, dintreteatru şi film : şi acesta dinurmă e unicat , dar se reproduce mecanic, mereu acelaşi,în orice punct spaţio-tempo-ral al globului (bineînţeles,cu eventuale scăzăminte teh

nice şi. implicit, estetice, de<ordinul calităţii proiecţiei saual uzurii peliculei).

Aşadar, noi, cei din public, nu vedem niciodată a¬celaşi. spectacol. în afară de•cazul cînd îl vedem în aceeaşi seară. Fie în ipostaza despectacol-divertisment, fie înipostaza de spectacol-operă-

de-artă. teatrul trăieşte ca ofiinţă vie, cu stări şi umori

variabile, şi tot ca ea, suferă vicisitudinile timpuluicare trece. Dar, odată cuimaginile audiovizuale alescenei se modifică şi opiniile,

judecăţile devaloare. Aşa seface că recenzentul unei premiere se poate oricînd aştep

ta să fie interpelat de spectatorul celei de-a 87-a reprezentaţii, bunăoară : cum deai scris că protagonistul eexcelent, cînd — mai ales

în scena-cheie — nici măcar nu se aude ce spune ? !

,Sau, dindu-ţi o întilnire laieşirea de la spectacol, te pomeneşti că ai sosit ori cu unsfert de oră prea devreme,ori cu douăzeci de minute

prea tirziu faţă de ceea ceştiai din j)ropria experienţă.Durata spectacolului e dila-tabilă, se reduce sau se prelungeşte, în funcţie de dis

poziţia, de ritmul — însumat — al diferiţilor factoridc colaborare, inclusiv al su-fleurului. Se confirmă, în felul acesta, implicit, importanta observaţie a lui Appia in

legătură cu imposibilitatea(şi, în acelaşi timp, cu necesitatea) determinării şi controlării, dominării, timpuluiscenic în teatrul de proză,spre deosebire de teatrul liric, de operă, unde partituramuzicală scandează riguros,şi măsoară durata acţiuniiscenice. (Iată de ce OperaRomână îşi permite să indicepe afişele ei şi ora de înche

iere a fiecărei reprezentaţiiîn parte.)

Dar mai există un aspect,esenţial : acela care ţine decreativitatea actorului. Indiferent de poziţia teoretică,izvorîtă totdeauna dintr-opractică teatrală concretă, înaceastă problemă a capacităţii de creaţie a actorului

— cu oscilaţii în evoluţiagustului, de la Diderot Ία

Brecht — e limpede că ac-torul-artist nu e un robot,un automat, ci o creaturăvie, care-şi oferă, la vedere,inima şi cugetul, însuşirileşi cusururile fizice sau spirituale, propria sa omenie intimă. Or, starea biologică şiintelectuală, dintr-o seară a¬nume a actorului, ajunge să

fie determinantă, colorînd întonuri particulare întregspectacolul. Să ne amintimcuvintele lui Goethe : „Inarta dramatică se întimplăca in toate artele. Ceea ceartistul creează sau a creatne transpune în aceeaşi dis

poziţie în care el era cîndcrea. Această stare sufletească liberă ne face şi penoi, spectatorii, liberi ; întimp ce, dimpotrivă, un actor sufleteşte deprimat nedeprimă şi pe noi".

Astfel, deşi afişul anunţăun acelaşi Danton sau un a¬celaşi Zamolxe sau un acelaşiHenric I V , publicul unei sin

gure seri asistă, în realitate,la un spectacol unic , caret serepetă, ce-i drept, dar nici-mlată într-un mod perfect

identic Se ascunde aici unadin frumuseţile efective, spe

cifice, ale teatrului, sporuldc farmec imprevizibil pecare arta scenei îl adaugăartei scrisului dramaturgieFireşte, departe de mine intenţia de a ţese elogiul improvizaţiei pure, al spontaneităţii dezordonate. Cel mult,m-aş încumeta să laud fla

căra fanteziei creatoare ce sepoate aprinde în vatra uneidiscipline artistice raţionaleşi raţionalizate.

Cit despre cronicari, credcă ar fi mai prudent să indice, în susul sau în josulrubricilor lor de specialitate,data spectacolului recenzatşi, eventual, a cita reprezentaţie — numărătoarea înce-

pînd de la premieră, fireşte — a fost văzută şiconsemnată. Nu din pedanterie „cronologistică", nu dinscrupul „filologic", ci pentruo mai clară şi mai liberă a¬şezare a judecăţilor şi aprecierilor critice. Mai clară şimai liberă în raport cu însăşi viaţa de-sine-stătătoarea spectacolului de artă teatrală, de fiecare dată acelaşişi de fiecare dată altul.

i



Festivalul national

„Cintarea României"

Cei 75.000...

De vorbăcu

Eugenia Măndiţăvicepreşedintă a

Comitetului de cultură

şi educaţie socialistă

al

Municipiului Bucureşti

despre

art işt i i amatoridin Capitală,

în etapa de masăa Festivalului

— Ne aflăm în plină desfăşurare aclapei dc imasă a marelui Festival naţional „Cintarca României". I n ce sematerializează contribuţia mişcării artistice dc amator i d i n Capitală, de acărei activ i tate răspundeţi dumneavoastră ?

— M a i întîi, vreau să precizez că întreaganoastră activ i tate se înscrie în efortul generalde ridicare pe o treaptă superioară a m u n c i i

de formare şi dezvoltare a conştiinţei social iste, revoluţionare a maselor, în scopul generalizării trăsăturilor c l i c i i noi , socialiste şicomuniste. Pe p r i m u l p l an se află preocuparea pentru înfăptuirea sarcinilor trasatepr in Programul de măsuri pentru aplicareabotăririlor Congresului al XI- lea a l par t idu lu i

şi ale Congresului educaţiei politice şi a l cul

t u r i i socialiste. Prevederile regulamentului-ca-d r u al Fest iva lului naţional „Cîntarea Român i e i " constituie obiective princi pale ale anu

l u i 1977. Realizarea întocmai a acestor obi

ective implică o amplă activ i tate politică şîorganizatorică. N u uităm nici o clipă vA

activăm în cel mai mare oraş cul tura l alţării. I n ce priveşte mişcarea artistică de-amator i , avem o frumoasă tradiţie, pe oare-d o r i m s-o îmbogăţim necontenit. Referi n--

du-nc, în această privinţă, doar la activ i tateateatrului de amator i , a min t im că în fiecarean — începînd d i n .1972 -% — organizăm, p r i

măvara şi toamna, fcstivalul-conrurs al echipelor de teatru dc amator i , sub genericul„Dialog cu teatrul scurt" : numai în cadru lîntreprinderilor şi instituţiilor activează pesle-50 de echipe de tea tru dc amatori. Toate-aceste formaţii s-au 'înscris In etapa de masăa Fest iva lului naţional „Cîntarea României"'.. Alături de echipele de teatru s-au înscris,pentru ÎI part ic ipa la Festival , şi alte-formaţii de amator i — brigăzi artisticede agitaţie, cercuri dc recitatori, Orchestre şiechipe de dansuri ele. I n total , peste 2700 deformaţii, ruprinzînd peste 75.000 de artiştiamator i , sînt angrenate în etapa de masă a-mare lu i Festival 'al creaţiei artistice „Cîntarea României" .

Pînă în luna ianuarie, în această clapăa Fest iva lului , în cadrul celor opt sectoare·d in Bucureşti, s-au desfăşurat aproape 2000

do spectacole, în întreprind ori, instituţii, d u mir i , casc de cultură, cămine cu l tura l e ;:500 dc spectacole ale elevi lor şi studenţilor,150 de spectacole realizate, în comun, de a r tişti amator i şi profesionişti. Concomitent, i n stituţiile artistice profesioniste au organizaişi prezentat, în întreprinderi din Capitală,,500 de spectncole-reeital de poezie patrioticăşi fragmente d i n piese dc teatru româneşti.

— Dale f i i nd preocupările specifice ·

revistei noastre, ne-ar interesa, în m o d 'deosebit, care va fi partic iparea laFestival a formaţiilor dc teatru dc-amator i ?

— I n cursul l u n i i ianuarie, concomitentcu pregătirile pc care le fac echipele dc t e a t ru pentru a se prezenta la o ţinută artisticăînaltă, s-au alcătuit j u r i i l e , formate d i n spe- ,cialişti d i n teatre şi din instituţii cul tura le , ,în vederea etapei pe sector. A m ţinut seama'

de f aptu l că etapa pe sector este asimilată ι

12

www.cimec.ro



c u etapa judeţeană si, deci, este foarte i m por tant să doved im exigenţă artistică faţădc formaţiile şi artiştii amator i ce urmeazăa promova i u fazii republicană.

După c u m este prevăzut în r egu lamentu l-codru a l Fes t i va lu lu i naţional „CîntareaRomâniei", între 20 mart i e şi 20 apr i l i e 1977vor avea loc concursuri le de interpretare pesectoare. Pentru ecliipele dc teatru de amator i , a m const i tu i t u n singur j u r i u , în faţa

căruia se vor prezenta formaţiile din toatecele opt sectoare. Ordinea dc prezentare s-astabi l i t pr in tragere la sorţi. După cum seştie, la etapa pe sector se vor acorda premii

întii, doi şi trei — celor m ai bune echipede teatru de amator i . I n faza reptiblicană.însă. vor promova doar echipele câştigătoareale prem iu lu i intîi pe sector.

— I nca dr ul acestor ample pregătiri,

o importanţă deosebită au repertor i i l e .Ce acţiuni aţi întreprins în această

privinţă ?

— Pr in înseşi pro f i lu l şi ro lu l l o r educativ,formaţiile teatrale dc amator i sint chematesă prezinte creaţii ale t ea t ru lu i scurt, dcregulă, cu subiecte inspirate din viaţa colect ive lor de muncă în cad ru l cărora activează.Cu spr i j inul Centru lu i de îndrumare a creai ici populare si a mişcării artistice de masă

al munic ip iu l Bucureşti, al ins t ructor i lo r d i nrîndul oamenilor de t eat ru şi, uneori , chiorprintr-o colaborare directă cu scr i i tor i i , formaţiile teatrale dc amator i şi-au stabi l i t u nrepertoriu var ia t , în sp i r i tu l obiectivelor u r mărite. O scrie de dramaturg i cunoscuţi, cumsînt : Paul Evorac, A l . Mirodan , I). R. Po-pescu, D u m i t r u Solomon, Ion Băieşu, Dan

Tărchilă, Siito Andras, Ştefan Berciu, LuciaDemetrius, şi-au adus contribuţia lo r io îmbogăţirea •repertoriului teatrului de amator i ,

:

scri ind piese de t eat ru într-un act, inspirated in realităţile întreprinderilor din Capitală.Echipele teatrale de amator i v o r prezental>estc GO de piese originale într-un act.

— V-am ruga să ne vorbiţi şi des

pre participarea teatrelor profesioniste

la pregătirea echipelor teatrale de ama

tor i , în vederea Fes t i va lu lu i „Cîntarea

României" .

— Cu multă bucurie, m a i ales că aş aveafoarte m u l t de spus. I n esenţă, a m să precizez doar că teatrele profesioniste şi-au spor i t contribuţia la buna organizare şi desfăşurare a activităţii formaţiilor teatrale de amator i , îndeosebi acum, în desfăşurarea mare luiFestival . Contribuţia teatrelor profesioniste seconcretizează în forme di fer i te : îndrumareacalificată a amator i l or de către actori şi regizori d i n teatre (peste 150 de actori şi regizor i se ocupă, efectiv, în întreprinderi, in-

s t i lu ( i i , c lubur i muncitoreşti, de activitateaformaţiilor teatrale de amator i ) ; spri j inireamaterială a formaţiilor de amator i , c u decor u r i , costume şi altele, .necesare puner i i înscenă a spectacolelor. Teatrul Naţional, teatrele „Not tara" , „Bulandra", Ciuleşti, M i c aurealizat legături permanente cu mul te întrepr inder i şi 'instituţii, unde au prezentat spectacole urmate de dezbateri şi recitalur i depoezie patriotică. In t r -o seric dc c l u b u r i m u n

citoreşti se organ izează, i n această perioadă,spectacole în emiru l cărora joacă laolaltă artişti profesionişti şi artişti amator i — spectacole deosebit de apreciate de oameniimunc i i .

Toate eforturile noastre se îndreaptă spreatingerea unu i obiectiv dc p r i m o r d i n : săne prezentăm la Festivalul „Cîntarea Român i e i " la o înaltă ţinută artistică, reprezen tîndcu cinste Capitala, în această uriaşă man i festare naţională.

Via ţa uzineipe

scenăI n ho lu l c lubu lu i întreprinderii bucureştene

„Semănătoarea", :printre numeroase fotografi iînfâţişînd celebre creaţii brîncuşiene, sînt şicîteva d ip l ome ; .pe una dintre ele scrie :„Se acordă formaţiei de teatru a întreprinder i i «Semănătoarea», peptra spectacolul cupiesa Prima anchetă ide Cris t ian Muntcanu,pr e m iu l pe nt ru valori f icarea unei teme deetică muncitorească". Dip loma a fast obţinutăîn 1970. în cadrul Festivalului . .Dialog c uteatrul scurt", al formaţiilor teatrale de amator i d i n m u n i c i p iu l Bucureşti. Alte diplomeau fost acordate, în cadrul aceluiaşi Festival ,reg i zorului Vasile Dinescu şi actori lor amato r i Marce l Horobeţ şi Dan Henke, tre i din

tre realizatorii spectacolului premiat.• Aceste distinc ţii s-au dovedi t de bu n au

gur, i n c l imatu l stimulator creat de etapade masă a Fest iva lului „Cîntarea Bomâniei",

cînd formaţiile «rtiistice de amator i trăiesczile de activ i tate iobrilă, 'întreprinderea „Semănătoarea" se bizuie pe o echipă de teatru

cu tradiţie, despre care s-a vorbit deseori.

— De fapt, de cînd e x i s t ă aici echi

pă de t eat ru ? îl întreb pe directorul

c lubu lu i , tînărul reglor Marcel Horobeţ.

— Primul spectacol al formaţiei noastredc teatru a fost prezentat pub l i cu lu i în

i



anu l 1961 . De-atunci, am avut m a i m u l t dedouăzeci dc premiere , aşa că putem spunecă avem tradiţie, şi chiar succese. A n u l t r c -out am obţinut diplomele pe care le-aţi văzutin ho l. i l n urmă cu cîţiva a n i , la bienala peţară a t e a t ru lu i de amator i , a m cîştigat medal ia de au r cu spectacolul Colegii, pus înscenă de actorul Constantin Codrescu.

— Colegii dumneavoastră de muncămanifestă interes, chiar pasiune pentruactivitatea artistică ?

— Da, şi am să vă demonstrez aceasta.Cam 10— 15 d i n t r e ei participă cu regular i tate l a activitatea formaţiei de teatru ; totatîţia, la aceea a brigăzii artist ice de agitaţie.Avem şi u n cor, compus din 120 de persoane,o echipă de dansuri populare , formată din25 de dansatori şi dansatoare, precum şi o

orchestră de muzică uşoară.Se cuvine să precizăm că, pentru a-şi des

făşura act iv i tatea, formaţiile artist ice de laîntreprinderea „Semănătoarea" au asiguratecondiţii materiale bune. Clubul are — pr in t re

altele — o elegantă sală de spectacole, cu1150 de l ocur i , scenă mare, orgă de l u m i n i

(realizată de un expert în materie — maest r u l de l u m i n i Tîti Constantinescu de la Tca-t r u l Mic) şi multe altele.

I n orice activitate cultural-artistică, avem

spr i j inul efectiv a l comi t e tu lu i de pa r t i d , a lorganizaţiei sindicale şi al conduceri i întrepr inde r i i .

— I n ce se concretizează activitateaformaţiei de teatru, în cadrul Festival u l u i „Cîntarea Ro mâ ni ei" ? îl întrebpe regizorul şi, în acelaşi t imp , i n structorul formaţiei, Vasile Dinescu.

— Trebuie mai întîi să vă spun că aici,la „Semănătoarea", avem o echipă dc teatru

compusă din artişti amator i talentaţi şi entuziaşti. A m să-i citez doar pe cei mai act iv idint re e i : economista Mariana Matei, tc-lex-ista. Marga Dumitrescu, modeu erul L u dovic Moto c, ing in er ul Nicolae Coteanu, re-g loru l Marcel Horobeţ, pro iec tantu l ŞtefanRurc iu , •tehnicienii D a n Henke şi Ion Stancu.Sînt oameni din producţie, care, d i n pasiunepentru teat ru , v in în t i m p u l l o r l iber săînveţe r o lu r i , să repete, să prezinte spectacole

de teatru pen t ru tovarăşii l o r de muncă.

P r i m u l spectacol, în cadrul fazei pe sectora Fest ivalu lu i „Cîntarea României", l-am prezentat la sfârşitul l u n i i ianuarie 1977, cupiesa Schimbul de Au r e l Sto rin . Tema pieseieste deosebit de interesantă : întâlnirea dint redouă generaţii, o reală predare a ştafeteiproducţiei în mîna t iner i lo r cu pregătire tehnică superioară, la n i v e l u l cerinţelor actuale.Dan Henke şi Ştefan B u r c i u realizează înacest spectacol creaţii de înaltă ţinută artis

tică.

I n faza municipală a marelui Festival n a ţional vom prezenta spectacolul c u piesaOameni şi rugină de Ion Chirculescu. Porn ind de la un fapt real petrecut în întrepr indere , a u t o r u l tratează o tonul dc impor tanţă vitală în actua lu l c incinal al revoluţieilehnico-ştiinţifice, cea a inovaţiilor.

Aceste două piese, pe care le prezentămîn cadrul Fest ivalu lu i „Cîntarea României",sînt un rod al colaborării c lubu lu i întreprin

der i i c u t ineri scr i i tor i , invitaţi să cunoască,la faţa l oculu i , viaţa munc i t o r i l o r din secţiişi ateliere.

•

Aflîndu-niă, într-o după-amiază, la c lubul

„Semănătoarea", a m constatat că sala d espectacole era arhiplină la spectacolul formaţiei dc teatru d i n întreprindere. I n nltă zi ,cînd Teat ru l Mic a prezentat spectacolulViaţa c ca u n vagon ? de Paul Everac, a f lu

enţa era la fel de marc. Şi mai semnif icat iveau fost discuţiile ce-au ur ina t spectacolului.Dezbaterea piesei l u i Paul Everac a fost u nadevărat colocv iu cetăţenesc, cu o ţinutădemnă dc laudă.

Dealtfel, colaborarea di nt re „Semănătoarea"'şi Teat ru l Mic este mai veche şi îmbracăforme dintre cele mai var iate . Pr intre acestea,deosebit de semnif icat iv a fost u n recent

spectacol cu .. . dublă semnătură : artişti amatori de la „Semănătoarea", creatori i celebrelorcombine „Oloria C-12", şi artişti profesioniştide l a Teat ru l M i c , creator i ai atîtor excelente spectacole do teatru, au jucat , a u recitat, au cîntnt împreună, în cadru l unu i reu

şit spectacol de poezie patriotică şi muzică,prezentat în cadrul ample lor manifestări dinFes t i va lu l „Cîntarea României".

Stan Vlad

14

www cimec ro



în t î ln i r iale

art işt i lor amatori

cu

profesionişt i i

La Lugoj, oraş cu vechi şi

bogate tradiţii culturale,oraş al Bredicenilor, al lui

Ion Vidu şi Troian Grozave seu, al lui Eftimie Murguşi Traian Vuia, oraşul atîtorşi atitor altora care, cu nu

mele lor, fac cinste culturiişi artei naţionale, au avutloc, nu de mult, cîteva fertileîntîlniri ale artiştilor amatoricu profesionişti timişoreni şi

hucureşteni, în cadrul manifestărilor cuprinse în faza de

masă a Festivalului „Cîntarea României". Actori şi re

gizori, dramaturgi şi cronicari s-au întîlnit cu membrii

colectivului dc teatru al Casei de cultură din Lugoj,colectiv cu bogate tradiţii,vechi de două secole, şi careastăzi funcţionează cu stagiuni permanente in limbileromână, maghiară şi germană. Oaspeţii au asistat la o

repetiţie generală cu piesa

D'ale carnava lu lu i de I. L.

Caragiale, după care, într-oamplă discuţie, au subliniatcalităţile spectacolului şi au

făcut sugestii privind îmbunătăţirea unor scene, clarificarea unor personaje. S-au

făcut schimburi de informaţiiprivind activitatea Teatruluipopular din Lugoj, s-a relevat tradiţia statornică a co

laborării între artiştii profesionişti timişoreni şi amatoriidin Lugoj. Oaspeţii au fost

apoi invitaţi de gazde să viziteze biblioteca bogat în

zestrată a Casei de culturăşi să participe la o şedinţăobişnuită de lucru a cenaclului de poezie. Aici au cititdin creaţia lor poeţi mai

virslnici şi foarte tineri, s-au

dezbătut, într-o atmosferădestinsă, prietenească, probleme legate de creaţia lite

rară, în general, s-au discu

tat poeziile citite (şi ascultate cu deosebit interes) în

cenaclu.Casa de cultură a sindica

telor, aşczămînt cu o bogatăactivitate artistică, generosînzestrat, al cărei colectiv dc

teatru, recent înfiinţat, s-a

decis să monteze un spectacol cu piesa A h , t iner i i !

de Dorel Stoia, a invitat peoaspeţi la o repetiţie generală cu această piesă, pe careo pregăteşte regizorul amator Eugen Gangan. Şi de

astă dată, după repetiţie a

avut loc un bogat schimb de

opinii, menit să ducă la îm

bunătăţirea spectacolului aflatîn pregătire. Intîlnirile ar

tiştilor amatori din Lugoj cu

profesioniştii s-au doveditdeosebit dc necesare, de fertile, amatorii şi profesioniştiipropunîndu-şi să dezvoltebogatele lor tradiţii de colaborare, pentru a asigura pregătirea manifestărilor cu careLugojul, obligat prin tradiţii,angajat cu toate forţele şi ta

lentele de care dispune, să

se prezinte cu cinste în Fes

tivalul „Cîntarea României".

V. M.

Elevii

Liceului

de coregrafie,

printre

muncitori

In cadrul manifestărilor

ce se desfăşoară în ţara noastră sub emblema „CîntareaRomâniei", Liceul de coregrafie bucureştean, adevăratăpepinieră a gingăşiei şi fanteziei tinereşti, îşi aduce contribuţia sa, participînd la un

mare număr de spectacoledesfăşurate pe platforme in

dustriale, pe platourile televiziunii, în săli ale caselorde cultură şi, evident, pe

scena Operei Române.

lmbrăcînd diferite forme,ca : montaje literar-muzicale,dansuri cu temă, pagini celebre din literatura clasică universală, elevii acestui liceu,de la clasa a IV-a pînă la a

XII-a — schimbul de mîineal artei noastre coregrafice —

au subliniat, pe măsura pregătirii lor, dar cu un entu

ziasm neprecupeţit, frumuseţea acestei arte, încadrareadansului in cultura naţionalăşi universală a omenirii. Deosebit de interesante şi in

structive (căci majoritateaspectacolelor au avut un ca

racter educativ) au fost celeprezentate la Clubul Constructorilor, la ClubulUREMOAS şi la Liceul de

informatică. Toate dansurile,fie de ansamblu, fie solistice, clasice sau moderne, s-au

bucurat de cite un cuvînt de

introducere în arta dansului,rostit de profesorii Liceului,intr-o formă atractivă. S-au

făcut remarcate, pentru bunalor pregătire profesională şi

ţinută artistică, clasele profesorilor Alinta Vretos şi Ker-

do Marialis. In adevăr, elevii

acestor clase au dovedit inevoluţia lor o tehnică remarcabilă, calm şi precizie în

execuţia mişcărilor, dar şi

emoţie şi fantezie, darul de

a învălui cu poezie acestemişcări.

Cei mai tineri dintre elevii dansatori — clasa a

IV-a — s-au produs la postul de televiziune, unde, prin

tre multe altele, au realizatdansul Păpuşile, după muzicalui Rahmaninov, in coregrafia Magdalenei Bolon : o ex

plozie de gingăşie.

Spectacole nu mai puţinvrednice de consemnat, in a¬

cest complex de muncă, în

văţătură şi artă, au mai avut

loc şi la Liceul „N. Bălces-cu", la Casa de cultură a

Ministerului de Interne. Se

pregătesc cu febrilitate alte

două mari spectacole : unul

pe scena Operei (şi la care

sînt solicitate toate forţelevaloroase ale Liceului), celălalt, pe platforma industrială23 August, la clubul „Republica".

Doina Moga

www cimec ro



Profesorul Tiberiii Penţia îndrumaelevii de la clasa de regie

În vizi tă

laŞ c o a l a p o p u l a r ă

de artă

Intrînd pe poarta Şcolii populare de artăd i n Bucureşti, mi-amintesc brusc examenulmieu de admitere la secţia regic-teatru. Pevremea aceea — eram elev dc liceu — trebuia să spui dană poezii (am ales două,foarte scurte : „Cin' s-a f r ipt cu ciorbă" de

Topîreeanu şi „Infinit" dc Stephen Crane)şi să analizezi o piesă clin punct de vedereregizoral (mi-a căzut pe bilet Mielul turbat) ;am intrat printre primi i (atunci m i se părea<o mare realizare !) $i am fost repartizat h\•clasa profesorului Paul Stratilat. La absolvire, am prezentat, pe scena Teatrului „Not-tara". Neguţătorul de ochelari de Tu dor Ar-ghezi. Amintiri, nostalgii...

Azi, înfăţişarea şcolii îmi pare neschimbată.Oamenii. însă, cum e şi firesc, sînt alţii.

sepînd cu directorul instituţiei — o persoană deosebit de agreabilă — care se numeşteOheorghe Şerban. Ε de meserie filolog şi,de aceea, se consideră... „singur printre artişti", împlineşte, în luna aceasta, patru anide directorat. Adică, eu nouăsprezece maipuţini decît şcoala şi cu o mie o sută nouă

zeci şi şase mai puţini decît numărul elevilo r ei. Il întreb dţi dintre aceşti η mie douăsute de elevi sînt însorişi la secţiile teatrale(actorie, regie-tontru, regie-brigadă) ; aflu că,circa, o zecime. Cifra mi se pare plină defăgăduieli : o suta douăzeci de vocaţii artistice, anual, pregătindu-se să întărească rîn-

durile mişcării bucureşlcno de amatori, mi-sde ici. de colo !...

Desigur, la ora actuală, în lumina noilorimpulsuri spre artă şi cultură, rolul şcolilorpopulare de artă devine mai important eaorieînd. Mă interesez de modalităţile pe oarele încearcă tovarăşul Şerban pentru a euachita, la cotele cele mai înalte, de sarcinilece-i revin — l u i - şi instituţiei. Răspunsuleste multiplu şi solicită, ca atare, o riguroasăordonare a problemelor şi domeniilor pe carele acoperă.

1 ) Fireşte, o problemă importantă esteaceea a integrării învăţăm în tului în producţie. (Urmează un uşor suspin.) Fiindcă nu afost lesne isă «e schimbe o mai veche mentalitate (..I'rofesoru-ii profesor, trebuie să stenIa catedră"... etc.). Cu sprijinul forurilor .deresort şi al organizaţiei de partid. însă, problema şi-a aflat, şi rapid, şi eficient, dezlegarea. Nu există cerc dc artişti amatori înBucureşti care să nu fie îndrumat sau animat de profesorii, absolvenţii şi elevii scolii.Spre exemplu, compozitorul-profesor Emil

Lerescu este dirijor şi la o formaţie orchestrală dintr-o mare uzină ; Cornelia Mămcscu(şofa catedrei de actorie) îndrumă echipa Casei de cultură α sectorului i ; profesoaraKrlilh Orăeou supraveghează activitatea Caseipionierilor d in sectorul 5 ; Lucia Săvu'lescuşi Yvonne Podoleanu activează la AnsamblulC.C. al U.T.C. (aici, Oheorghe Şerban se o-preşle o clipă şi îmi arată chiar o telegramăde mulţumire din partea U.T.C.) ; Virg i l Pui-cea răspunde de brigada artistică a Casei decultură din sectorul 5 ; regizorul Tibcrdu Pen-ţia lucrează ou artiştii amatori dc la „Danubiana" şi Clubul „Universitas" ş.n.m.d. Maimult decît atît, a fost constituită şi o br i gadă a B.O.B., «arc verifică şi îndrumă activitatea tuturor acestor formaţii.

2) S-a î n f i i n ţ a t , dc curinţf, anul de diplomă. Mai exact, fiecare absolvent al şcoliitrebuie să aducă, după un an de la ult imulexamen, o adeverinţă care-i atestă activitateaîn cadrul mişcării de amatori. Numai aşaintră în posesia diplomei. Astfel, avem garanţia că absolventul Şcolii populare dc artă

din Bucureşti nunşi iroseşte cele învăţate.Inovaţie, cred, bine gîndită ; diploma să fie

un mijloc, nu un scop...

3) Nu u i t , însă, că ne aflăm în plină desfăşurare a Festivalului naţional „CîntareaRomâniei". I l mai întreb : cum se pregătea*profesorii şi elevii pentru acest eveniment ?Aflu lucruri îmbucurătoare. încă d in 1975,şcoala a organizat două manifestări periodice,care s-au dovedit utile şi vrednice a fi continuate : „Dialogul artelor" şi, la nivel dc

16

www.cimec.ro



La clasa de actorie — ora de improvizaţie

munic ip iu , „Pelicula dc au r " . Urmează săse pună îri scenă piesa l u i Cristian M u η tea nu,

Prima ancheta : spectacolul va fi prezentatîntr-un coupé al actorilor pro fes io η işti si amator i , în olu'burilc uzinelor, la căminele cultu

rale etc. S-a intensif icat, de asemeni, legăturacu celelalte şcoli populare de artă din ţară(care se înmulţesc, pe zi ce trece!) şi. în afaraparticipării 'directe (cu spectacole, montaje,recitalur i etc.), cadrele profesorale şi elevi işcolii vor fi prezenţi în Fest ivalul „CîntareaRomâniei" şi în mod indirect , ca membr i ai

formaţiilor amatoare în care se află încadraţi. Şi, ca să-mi dau seama de valoareaunora dintre elevi i şcolii, m i se dă exemplul Constanţei L i l i ac , deţinătoare a une i recente distincţii internaţiona le : Diploma specială, pentru interpretare feminină, la a 15-a«viiţie a Festivalului teatrelor de t ineret şide avangardă de la Zagreb, mai 1976.

*

Părăsesc, mul ţum it, linişti toarcă clădi re depe strada Cuzn Vodă, ca să mă duc pînă-nPiaţa Cosmonauţilor. Adică, în clădirea undese află clasele de actorie şi regie. De dincolode uşă, răzbat — d i n no u — sunete f ami

l iare m ie ; d i n no u sînt gata să cad pradănostalgiei. Cu atît mai m u l t cu cît profesoaraCornelia 'Mănesou mă priveşte insistent şi mă

întreabă dacă n-am jucat cândva în Cochilii demelc. 0 admi r pent ru memor ie şi i au lo c înt r -un colţ, p r i v i n d fotografi i le de spectacol,de pe pereţi şi frumoasele buchete dc f l or i

meşte în programa şcolară, „citire la p r i m *vedere" .Dan Tomescu arc 17 ani şi se califică Ia

locul de muncă. în Cadrul Uzinelor „Elect ronica " . Este şi in anuil 11 la l iceu, la seral.Şi, evident, în anul I , aic i , la clasa de actorie. Poate să le îmbine pe toate ? „Pot !"

— îmi răspunde Cu hotărâre. Atitudine carenu-l părăseşte nic i pe scenă, în momentu l recitării fabulei „Critica de jos" de Nina Cassi-an : „Un leu cu coama deasă şi roşcată..."

Cam dc aceeaşi vîrstă este şiI u l i a

Boroş,elevă în clasa a X I I - a la Liceul „Ion Creangă". E a se luptă d i n răsputeri cu o poeziede Brévert, apoi încearcă „Pe lîngă plopi i

fără soţ" (profesoara i-â depistat u n defectde emisie — .vml şi M i i !) I n fine, trecela poezia lu i ( îeo Dumitrcscu , „Dar p r i v i -

ţi-mă-n ochi !" ; parcă nic i asta nu i-armerge, crede ca. Cornel ia Mănescu îi atrage,însă, atenţia că renunţă m u l t prea uşor. Teatrul se face cu tenacitate, cu multă sudoare, cu nenumărate căutări. A m confirmat

în sinea mea, ştiind şi eu cîtc ceva...A m părăsit încet clasa de actorie, convins,

încă o dată, de frumuseţea şi nobleţea spir i

tuală a acestor oameni care, lipsiţi de condiţiile, pretenţiile şi orgol i i le atîtor artişti deprofesie, sînt dotaţi, i n schimb, cu o chemareşi un entuziasm emoţionante, cu o admirabilăcandoare, şi îşi găsesc t imp , răbdare şi u r i

aşe resurse pent ru artă. Nic i u n u ia d in t r e noinu i -a r strica o cură de „superior di letant i sm" , de reîntoarcere — fie şi nu ma i ima

ginară ! — la vîrs ta i n ce r t i tud in i l o r artistice,atît dc chinuitoare (atunci) şi atît de od ihn i

toare (acum)...



S e m n a l

VIRGIL MUNTEANU

O confuzie d i n care

poate iesi ceva, nti?

Numele ăsta pe care-l port

— şicare ocupă vreo zece

file din cartea de telefon — Uni joacă feste. Numai anul

trecut, am primit cîteva scri

sori prin care mi se cerea

ultima versiune a textului

Hotel Zodia gemenilor, alte

cîteva prin care mi se zu¬grăvea în culori întunecateviitorul, dacă mai scriu ase

menea fleacuri, am primit

scrisori în care mi se propu

nea să-l recitesc pe Shake

speare şi să accept să mon

tez un spectacol şi la teatre

le din... nu numai la radio,

am primit o adresă prin care

eram invitat la o şedinţăfestivă la televiziune casă-mi iau premiul pentru

noul scenariu, am refuzat oadresă prin care eram informat că s-a repartizat teatru

lui un autobuz, am primit

o scrisoare de felicitări pen

tru decorul meu la Poveştilede au r . un volum cu dedi

caţie de la Mircea Br.... şicu sugestia subtilă că poate

piesa cuprinsă în volum interesează teatrul în care eu...o telegramă de mulţumiripentru Roşcovanul şi o lun

gă epistolă în care nu erau

mulţumiri, tot pentru Roşcovanu l , am mai primit unaviz de colet, din partea

unei edituri care-mi restituia,

necilit, manuscrisul meu des

pre istoria învăţămîntului

artistic la noi şi un bileţelde la Fănuş Neagu care măchema, citez, „Să bem, Romul, cît e cald !"

Dar cite n-am primit !Printre plicurile cu felici

tări de Anul Nou, stivuite

pe biroul meu, am găsit ointeresantă scrisoare din par

tea unei ilustre librării bucu-

reştene, scrisoare, fără nici un

dubiu, rătăcită din pricina

aceleiaşi stări de neîntreruptă visare tn care secreta-

rele-poete din Capitală plu

tesc, spre blinda indignare aadresanţilor necunoscuţi, saucare nu se află...

Aşadar, am găsit o scrisoa

re, adresată teatrului „Teatrul" (dulce poetă !) care

începe aşa :..Stimate tovarăşe,Colect ivul no stru, an al i-

zînd cu s p i r i t de răspunderem u l ţi plele pro bl eme legalede m a i buna difuzare a cărţii în mase, socoteşte căexistă încă l a rg i posibilităţi

nefolosite, că mai sînt căişi mijloace insuficient exploa

tate pentru a face munca

noastră m a i eficientă şi, i m pl ic i t , pent ru a spori număr u l c i t i t o r i l o r noştri...

— Hm ! Cam aburos şicam general. Să vedem maideparte.

. . .Ast fe l , s tudiind în sp i r i t

cri t ic şi autocr i t ic iniţiativele

noastre d i n ani i trecuţi, amconstatat bunele rezult ate

obţinute p r i n acţiunea „Lunacărţii la sate", „Cartea la locul de muncă", „Cartea pr in

poştă" precum şi pr in e x t in

derea comerţului stradal.. .

— Stradal, îmi place ! Fetele alea nostime şi cu gutu

rai !

...după c u m rezultă şi d i n

datele statistice prezentate înanexa n r . 1...

— Anexa nr. 1 s-o fi rătăcit...

...Ne-am g i n d i t să v e n i m

în întâmpinarea c i t i t o r i l o r

noştri ei pe alte căi. De aceea, receptivi la sugestia re v is te i „Teatrul"...

— Cine zicea că nu e citi

tă revista ?...

...Vă p r o p u n ca, depăşind

aparentele piedic i organizatorice...

— Aparente, interesant !...să deschidem împre

ună, în serile cu spectacol...

— Ce ? Ia să vedem, iasă vedem !

. . .p r imul stand dc carte,pro f i l a t pe Specif icul tea tru

lu i . . .

— Asta era !...

...realizînd astfel, spre folosul c i l i lor i lor-spcetn l o r i .

îmbinaren a două activităţicultural-art ist ice de egalăimportanţă majoră : cartea şitea tru l !

— Dar, c grozav !

. . .Programul de funcţionareal s t a ndu lu i ar u r m u să fies tab i l i t , dacă veţi fi dc acord,înainte de începerea specta

co lu lu i şi în pauze...

— Detalii, detalii, să tre

cem...

...Vă supunem atenţiei l is

ta cărţilor de teatru aflate înlibrăria noastră (texte d i nl i t e ra tura dramatică românăşi universală, vo lume de cr i

tică, istorie, teorie şi esteticăη t ea t ru lu i , monograf i i , pre

c u m şi d is cur i de tea tru ) ,conform anexei n r. 2...

— Anexa nr. 2 a luat-o pe

urmele anexei nr. 1, de bună

seamă !

. . . In aşteptarea răspunsuluidumneavoastră, pe care-l dor i m poz i t iv . . .

— Pozitiv, cum altfel !

...şi în speranţa că această

colaborare va const i tu i u nexemplu şi pe nt ru alte tea

tre şi librării din întreaga

ţară...

— Speranţa ta, speranţa

mea, speranţa noastră...

...Vă mulţumim !..."

Semnează : Responsabil,

Muntcanu.

Deştept băiat !

18

www.cimec.ro



MIHAI

NADIN

T e a t r a l u l

S t iu că supcr lul ivc lc îşi n u , i n lumea teat r u l u i , n u numai just i f i carea entuz iasmuluide o seară, ci şi pe aceea a dăruirii de oviaţă. Şi, apoi , n u poţi cere o m u lu i dc teat ru să nu fie teatra l ! I n lumèa aceasta atîtde complicată, a veşniciilor trăite într-o clipăşi a cl ipelor amînatc în veşnicie, se spune

cu uşurinţă cel mai... (sau cea mai...), nu atîtpentru că cel ce o spune nu are conştiinţava lo r i i , în general, şi a relativităţii ei, înpart icu lar , c i pentru că supe r l a t i vu l ţine decondiţia t eat ra lu lu i , este una dintre d imensiuni le sale.

Plecînd de «ici, se poate arăta, foarte uşor,că t eat ru l se reîntoarce în viaţă şi că în sist emu l relaţiilor d in tre adevărul vieţii şi cela l artei — uneor i , atît de contradic tor iu — nu interv ine numai o ogl indire , aceea pe care

0 subliniază Hamle t ccrîndti-lc ac tor i l or să-iofere „psihodrama", devenită celebră, a piesei, c i o suită dc reflectări. U n şir de dru

m u r i de du- tc -v ino , la capătul cărora, însă,nici teatrul n u dev ine viaţă (c um îşi închipuiau Jouvet şi e lev i i săi), şi n ic i viaţa,t ea tm ( cum cred, astăzi, fanaticii spectacolul u i întâmplării).

D r u m u r i numeroase se străbat insă n unumai între teatru şi viaţă, ci şi între teatru

şi celelalte arte. A m m a i a m i n t i t cîndva de

cinematografizarca t eat ru lu i (în această „chei e " a u fost citiţi şi ant ic i i greci, şi Shakespeare, şi auto r i i modern i , n u însă şi u nCorneille sau un Racine, cavalerii o rd inu lu i

unităţii de t imp şi de loc a acţiunii dramatice), cum şi # d e reversul c i , teatralizareac inematografului (Bergman este exemplu l celmai uşor de susţinut, deşi şi cel m a i ne aşteptat) .

N imi c surprinzător, totuşi, aic i . Oricît deconvinşi sîntem de autonomia celor două arte,

nu putem să ignorăm înrudirea lor. Iată,însă, că tea tra lu l îşi extinde sfera dc in f luen

ţă şi in alte domenii — litera tură (inspirată deteatru, sau organizată teatral ) , muzică şi,mai ales, pictură. Văzusem, atunc i cînd i-amv iz i tat ate l i e ru l , în 1974, proiectul , şi pr imelerezolvări ale undi lucrări pe care Joseph

Bcuys, profesor universitar şi unul dintrecreatori i proeminenţi ai acestei epoci, o i n t i

tulase „Staţie dc t r amva i " . M i se explicaseatunci că este vorba dc un proiect cu valoaresimbolică, o lucrare dc artă ambientală (darce nu este, în zilele acestea, ambienta l ? !).N u era o sculptură, nic i măcar o reuniunedc sculptur i , era o suprafaţă organizată pot r i v i t s t ruc tur i i banale a une i staţii. Şi,atunc i , îmi amintesc destul de bine .— bănuiesc că îşi aminteşte şi art is tul — l-a m în-'trebat : „Este un decor dc teatru ?"

A u trecut doi ani şi, de curînd, am p r im i t

catalogul Bienalei de la Veneţia. JosephBcuys expune o lucrare intitulată „TramStop" (echivalentul englez al te rmenulu i german „Strassenbahnhaltestelle"). Curînd dupăaceea, revista „Theater Heute " (numărul pe

septembrie, 1976) consacră o cronică acesteilucrări : „Beuys expune u n spaţiu înscenat". Toate aceste de ta l i i ou caracter evocator aufost date pentru a plasa exemplul pe care-lpropunem discuţiei în coordonate cu l tura le , da rşi sociale, temporale, spaţiale (sau dc orice altănatură ar fi ele). Scriind despre „Tram Stop",Peler Iden pune întrebarea : „De ce ne ocupăm de această lucrare · într-o revista deteatru ?" Explicaţii le sale sînt destul deample. Le-aş rezuma astfel : pen t ru că teatralul însuşi a jost exprimat în lucrarea pictor u l u i . Este u n univers a m in t i t — rea l ismula m i n t i r i i n u exclude notele l irice, şi nu exclude nic i apor tu l al tor s tra tur i ale conştiinţei umane — , adus în prezent ca un decorşi populat cu personajele, de oricînd şi deor iunde, pe care o staţie le atrage cont inuu.

Paralela între această lucrare şi noua piesăa l u i Beckett, That Time (Atunci) n u poatesă n u se producă. Evocarea este intens teatrală. Ar t i s tu l a dat frîu l i be r pa te t i smulu i

— trăsăturădef in i tor ie a teatralului, chiar în

această epocă de inter ior i zare l a care a făcutapel teatrul —, dar şi simbol ismului , deschider i i spre dialog.

Sigur, Beuys n u este u n descoperitor, şinic i pr imul pe acest d r u m . P ic tura u n u i

De Chirico, de exemplu, este impregnată de

19

www.cimec.ro



tea lru ; Picasso, nu mai puţin, şi-a travestitteatral personajele şi, uneori, peisajele. Klee.la fel. In proiectele <Ic decor ale artiştiloravangărzii nu sc simte deloc umi l i r ea înfaţa t ea t ru lu i , ci nevoia de dialog, de comunicare. Spaţiul conceput de Mondr ian pen t rupiesa prietenului său Miche] Scuphor (L'Ephé'

mère est eternei, 1926, premiera abia în1972, la [Tor ino) arhtă în ce fel teatralul acontaminat pînă şi pi ctu ra acestui geniu al

aridităţii. Supremat ismul a învins f igurarea,dar absenţa joacă aici un rol , rost it în tonal i tate, uneor i , melodramatică.

împărtăşeam, la un moment dat, c i t i t or i

lor acestei reviste, impresii după vizionareaacelui spectacol a l lu i Robert Wilson (Le re

gard d'un sourd) pe care l -am socotit drepteel mai impor tan t act t ea t ra l la care par t i

cipasem în acea călătorie. Nu am mai putut

vedea spectacolele A letter for Queen Victoria(0 scrisoare reginei Victoria) şi Einstein on

the Beach (Einstein pe plajă) — acesta d inurmă, atît d c comentat (mai ales muzica l u iPhi l Glass şi coregrafia l u i An dre w deGroats). A m înţeles, însă, că, dinco lo deceea ce ar fi sau nu succesul în actul teatra l , se confirmă o tendinţă, se evidenţiazăo concepţie : reteatralizarea t ea t ru lu i (subraport istoric, corect ar fi să spunem : re-

rc teatraliza rea, întrucît este vorba de otendinţă pe care t ea t ru l modern a mai cu-noscut-o, inclusiv în România, şi anume,

imediat după război). Se va obiecta, poate,de către un i i di nt re aceia care au văzutspectacolele şi cunosc estetica l u i Wilson

— i n t i m legată de o practică pedagogică cut o tu l ieşită din comun —, că reteatralizarea,în ac tu l scenic fără cuvînt, este, poate, parţială, t ea t ru l implieînd cuvîntul, între mi j loa cele sale de expresie. Fireşte, dar nu absenţaropl ic i i interesează aici , ci pronunţarea teat ra lului pr in imaginea scenică, atît în succesiunea momentelor — debordantă, uneor i ,stagnantă (ca în imagin i le l u i Parmenidc,

am spune), i n alte ocazii — , cît şi în s imul taneitatea lo r. Acţiunile dispuse în cîteva planur i au o legătură intimă, şi uneor i ceea cese exprimă în fiecare acţiune în parte e nesemnificativ, luat ca atare, importantă f i ind

relaţia. A da expresie teatrală relaţiei esteo cucerire a acestei arte. A îmbina retorica(mută !) cu dialectica (implicită !) este o altăcucerire.

I n fond, ceea ce a m dor i t să exprimăm

aici este nevoia de a invest i , în actul teatral ,atît cultură — fără de care acest act nupoate f i conceput —, cît şi îndrăzneală. Acăuta sursele t ea t ra lu lu i în realitatea teatrului

nu înseamnă, ipso facto, a f i conservator.Nevoia pe care alte arte o resimt, de afolosi resursele t ea t ra lu lu i , n u este întîmplă-t o a T c . în f ond, c vorba de recunoaştereaf ap tu lu i că teatrul este arta completă, i m p l i -

cindu-şi spectatorii în m o d u l cel mai directcu putinţă. Lucrarea l u i Joseph Beuys de laBienala de la Veneţia nu i m i t a u n decor, cii n v i t a la o schimbare a relaţiei dintre opera

plastică şi pr i v i t o r i i ei. Şi anume, propunea,în locul relaţiei de tip contemplat iv , o punere în rol a pr i v i t o ru lu i , un transfer deemoţie, trăirea, in fapt, se punea astfel învaloare fondul aperceptiv al o m u l u i care aintegral în cul tura sa teatrul , care η trecutpr in şcoala acestuia si care a instaurat înviaţa lui anumite forme de origine teatrală,atît in gesturile cotidiene, cît şi în modulgeneral dc com,|H>rtare şi dc gîndire.

F vorba. în fiecare dintre exemple le alese,de sugestii. Sînt cunoscute şi alteilc — celeale lu i Meyerhold, react ivate în teatrul demai târziu, inc lus iv , în prezent, de cătreLiu 'bimov (dar nu n u m a i de către el), celeale lu i Krejca („Teatrul dc după poartă" a

avut un asemenea program), ale lui Brecht,recent înfăţişate, d i n nou , de către acel teat r u , care a fost laboratorul său de creaţie,ce sc numeşte Berl iner Ensemble,

Cind celelalte arte recurg la teatru cu ot i ta

încredere si cu asemenea rezultate publicval idate, este evident că el trebuie să se cunoască pe sine m ai pro f un d , cu mai mul t

curaj şi cu mai puţină suficienţă. O asemenea cunoaştere dc sine nu implică n uma idemersul istoric — atît de l im i t a t , sub rapo r tu l mărturiilor la care se ponte faceapel —, ci şi pe acela sistematic. Caracterulinepuizabi l al subiectului uman, acela m u l

ţumită căruia t ea t ru l este ceea ce este, arc

ca ref lex caracterul ine pui zab il al t ea t ru lu i .

Cunoaşte-tc pe t ine însuţi !, impe ra t i vu l şcoliisocratice, ascunde în f o rmulare nu o tendinţănarcisiacă, ci încrederea că progresul arc locpe temeiul a ceea ce oşti şi η ceea ce îţiasumi, ca u r i n a r e a Cunoaşterii posibilităţilortale. l ' iecare spectacol aparţine istoriei acesteiarte nu n uma i întrucît adaxigă ceva serieipr in care teatrul sc prelungeşte în prezent,ci şi pent ru că, direct sau ind irect , menţinev ie istoria si o aduce în actualitatea prezenţeide fapt a teatrului .

20

i



TURNEE DE PESTE HOTARE

• .

ι •'

„Sîmbălă In Ver i tas" de M . P». lacobanîn interpretarea Teatrului Naţional d i n

Weimar

Teatrul National German din Weimar Prezenţa la Iaşi a Teat ru lu i Naţional Ger

man d in W e i m a r . a început să devină o tra

diţie. Este — m a i o oare necesar să o spu

nem ? — u n foarte b u n pr i l e j de cunoaşterereciprocă, de confruntări, de a simţi „pulsul"mişcării teatrale d i n ţara prietenă. Tur n eu l

de anul acesta — răspuns p r o m p t la v i z i ta

pe care Naţionalul d i n Iaşi a făcut-o IaWeimar — reprezintă u n du bl u omag iu adus

teatrului ieşean şi spectatori lor ieşeni : pe deo parte, au fost alese două piese montate şila Iaşi — gest ce semnifică şi instaurarea

u n u i sp i r i t „competitiv" sănătos şi, cu sigu

ranţă, st imulator ; pe dc alta, una dintre

piese aparţine u n u i auto r ieşean, este pusăîn scenă de o regizoare româncă, încît spectacolul sc consti tuie ca o „prezenţă românească" peste hotare, de o semnificaţie certă.

SIMBATALA VERITAS

-

de AL R. lacoban

Aşadar, m a i întîi, Sîmbătă la Veritas deM . R. lacoban, piesă ale cărei calităţi l i terare

şi dramatice au fost reliefate, la t i m p u l pot r i v i t , de către critică. Dacă — p r i n con

strucţie şi problematică — piesa propune u nmesaj uşor accesibil u n u i pub l i c străin, rea-

21

www.cimec.ro



l i/.atorii spectacolului au mizat , totuşi, celpuţin în ceea ce priveşte cadru l scenic, pecrearea une i atmosfere autentice, acumulînddetali i le ce reprezintă — ca să reluăm oformulă binecunoscută — tot a t i tea „efectede real" . U n mote l , se ştie foarte bine, estemai curînd u n cadru despersonalizat, neut r u ; scenograful Bernhard Schwarz a optatînsă pe n t ru sublinierea „culorii locale", p u -nînd în evidenţă amănuntele ce t r i m i t la un

anume „specific", c u m ar f i numeroaseleştergare şi f a r fur i i pictato agăţate pe pereţi,prev iz ib i la reproducere după o „Ţărăncuţă"a l u i Grigorescu sau şi m a i prev i z i b i lu l afişcu „Le l i t t o ra l r o u m a i n " . Realismul este, dealt fe l , nota dominantă a cadrului scenic : seface risipă de scaune, .pahare, sticle, fa r fur i i ,

sticle de ketch-up etc., stingă torul de i n cendi i se află plasat la loc v i z i b i l şi strategic, conform normelor în vigoare, la fel,vent i l a to ru l (care, dealtfel, n u funcţionează...),nu lipsesc nic i ţevile de calorifer, nu lipseştenic i av i zu l (în nemţeşte, desigur) „Intrareainterzisă", de pe uşa ce duce l a of ic iu. Acestdecor eminamente realist este însă completatde u n u l suprarealist ;(în sensul prop r iu alt e rmenulu i ) , reprezentat de căzile şi chiuvetele ce stau agăţate (ameninţător, orice s-arspune) deasupra sălii restaurantului şi deasupra capetelor personajelor ; funcţionalitateaacestui supradecor n i s-a părut îndoielnica. I n

rest, însă, spectacolul este armonios, echi l ibrat,desfăşurîndu-sc într-un ritm egal şi atentdozat de regizoarea Sanda Ma n u, care a pusîn mo d fericit în valoare caracterul alert,spir i tual , a l t ex tu lu i I u i Mircea Radu lacoban, fără însă a neglija momentele dc l i r i sm

sau de confruntare dramatică. Reprezentaţiaare nerv, .yculoare", personalitate. 0 bună şiomogenă echipă de actori serveşte exact i n tenţiile autoru lu i şi ale regizoarei. BarbaraLotzmann conferă Puicăi o notă de candidă

vulgar i tate , reuşind să fie foarte umană şifoarte simpatică. G u dru n Vo lkmar , cu ti n„cap de expresie" a min t ind de Sy lv ia M o n -fort , a schiţat o Mară discretă, în semitonurişi nuanţe. Prezenţe marcante, chiar spectaculoase, une or i, celelalte in ter pre te : ElkeWiedi tz, Sylv ia Kuzie msk i, Regina Heintze.I n ro lu l Chelnerului , K a r l A lbe r t « avut

— fatalmente — de „luptat" cu toate farfu

riile, paharele şi sticlele de care aminteamm a i înainte, şi s-a achitat cu br io de sarcina

sa, a fost, deci, u n Chelner dinamic, cu t icur i„profesionale", într-un cuvînt, un adevăratom „de meserie". Reţinut şi cu accente deemoţionantă sinceritate, Fred Graewe, în Ion,sobru şi prestant, Peter Rauch, în Victor ,ei şi ceilalţi t i tu l a r i ai r o lu r i l o r masculine,Hasso Bill erbe ck, Hannes Radloff, M an fr edHeine, Detlef Heintze, găsind tonul exactpent ru fiecare personaj. Repetăm, impresiadominantă e aceea dc omogenitate, de lucru

făcut serios şi metodic.

AMFITRIONJe Peter Hacks

Impresie confirmată şi de Amfitrion-ul l u iPeter Hacks. Piesa este, i n p r i m u l rînd, un

• t e x t , literar, şi care sc vrea ca atare, de-n-ar f i decît caracterul de replică ba cei foartemulţi Amfitrioni pe care îi cunoaşte l i t e ra

tura. Peter Hacks şi-a manifestat, dealt fel ,în m o d constant, preferinţa pe n t ru mar i l eteme istorice sau — e cazul l u i Amfitrion —

pentru m i t u r i l e celebre şi pentru motive le l i terare dc largă circulaţie. O face, însă, n upentru a „demitiza", ci pent ru a propune oin terpretare nouă, în sp i r i t modern şi cuacea luc idi tate pe care o conferă r e cu lu l în

t imp . Acest Amfitrion n u are, în fond, n i mic şocant; n i m i c „contestatar" : Hacks meditează — şi o face la modul g rav şi adune — despre puterea zeilor şi a oamenilor, despreforţa i u b i r i i , despre resemnare şi revoltă.Scr i i toru l îşi manifestă respectul faţă de „clasicitatea" temei şi p r i n ut i l i zarea inteligentăa versu lu i alb, rezervîndu-ne, p r i n aceasta, osurpriză în plus , şi încă u n a foarte plăcută.I n f ine , simptomatică pent ru u n g h i u l de ve dere modern d i n care este privită binecu

noscuta istorie a t r i o -u lu i Alcmena, Jup i t e r ,A m f i t r i o n , este mutaţia operată în cazul personajului Sosias, care devine u n f i lozof înhaine de sclav, cu repl ic i memorabi l e şi carelovesc „în p l i n " sensibi l i tatea spectatoruluicontemporan. Fireşte, există în piesa l u iHacks şi o anume distanţare ironică faţă demi t şi faţă de precedentele interpretări l i t e

rare, distanţare care n u alunecă însă nic io dată în caricatură şi care n u alterează f ondul

de gravitate a l t ex tu lu i . Dozaj care este întru

totul respectat de regizoarea Barbara Abend,atentă în a pune în valoare calităţile d c „cozerie" , uneori rafinată, ale t e x t u lu i , şi, to t

odată, în a pigmenta spectacolul cu anacronisme inofensive şi cu gag-uri savuroase cenu depăşesc, însă, o anumită limită (servietat ip dip lomat a lu i Mercur, fandosel i le „coco-şeşti" ale l u i Jup i t e r , faconda belicoasă a lu iAmf i t r i o n ) . Spectacolul o lung , cu unele scăder i de ritm la începutul părţii a doua, darnu obositor, punînd în lumină valenţele l i t e

rare ale t ex tu lu i l u i Hacks. L-am regăsit, cuoarecare surprindere, pe scenograful BernhardSchwarz, de data aceasta autor al unui decoresenţializat, redus la s t r i c tu l necesar, sugerîndma i m u l t decît arătînd ; u n decor în carepredomină a lbu l , a lbu l do rm i t o ru lu i , pa tu lu i

şi rochie i A lcmenei , u n decor în care u ndecupaj inteligent a l spaţiului scenic ne pro pune u n cadru de mare efect, acea ,yscenă înscenă" ce reprezintă lăcaşul l u i Jup i t e r . Pepatru d i n cei c inci interpreţi a i piesei îi văzusem cu o seară înainte în Sîmbătă la

22

www cimec ro



Veritas şi ceea ce au realizat r i în Amfitrion

a fost dovada elocventă a disponibilităţii tal entu lu i lor. Barbara Lotzm ann, exuberanl -

zgomotoasă în piesa l u i Mircea l ladu lacoban.

a fost o Alcmenă convingătoare, de o realădistincţie, rămînînd si ng uru l personaj fun da

menta l „serios" al piesei, consecvent în aspi

raţia către o i ub i r e tandră şi demnă. I-au«lat repl ica, încereînd f ieci irc, în f e lu l său,să-i cucerească s«u să-i re-cucerească i n i ma ,

1 lasso Bi l l erbeck-Jupi ter şi Detlef Heintze-A mf i t r i on , p r i m u l , seducător, dor şi cam r i d ico l , (atît cît t rebuia ) , a l doi lea, fanfaron,

caraghios, dar şi omenesc (atît cît t rebuia casă nu se transforme într-un personaj de purăcomedie) în frămîntările sale. Punctul forte

al spectacolului este, însă, Peter Rauch, actor

de mari resurse, făcînd risipă dc energie şide talent în Sosias şi punînd în valoare , înmod intel igent, repl ic i le de efect pe care leconţine par t i tura sa. I l secondează, j o v i a l şi

cu „priză" la sală. Eckart Trenck în Mercur ,

în «eclaşi t imp impresar şi regizor al isprăv i l o r amoroase ale lui Jupiter. Spectacolul

urmează, în total i tate, o foarte bine contu

rată l in ie de mijl oc, sobrietatea nedeve nind

niciodată plictiseală, şi nici comicul — v u l

garitate.

Dacă Berliner Ensemble, ca să-şi onorezercnumele de „casă a lui Brecht", n u putea

ven i la noi fără un Brecht, Teatrul NaţionalGerman d i n Weimar a v r u t să demonstreze

cu acest turneu receptiv i tatea sa faţă de reper tor iu l contemporan, german şi internaţional ; u n reper tor iu care se înscrie, însă, îndirecţia imprimată de dramaturg ia clasică, cea consacrat primatul t e x tu lu i . Spectacoleleprezentate, în cad r u l manifestărilor dedicatecul tur i i teatrale d in R.D.G., la laşi, Piatra

Neamţ şi Bacău, au conf i rmat valoarea unui

ansamblu ale cărui ..facultés maîtresses" sîntsobrietatea, moderaţia şi matur i tatea .

Al. Călinescu

•

Berliner Ensemble

sauBrecht după Brecht

Cu recentul său turneu, Ber l iner Ensemblea da t — dincolo de satisfacţiile artistice deo¬sebite — şi răspuns un e i ma i vech i întrebărip r i v i n d f e lu l c u m se fructifică moştenirea l u i

Brecht l a propr i a l u i şcoală, la vatra mar i lorl u i experienţe şi verificări. Întrebare para

doxală, dar n u lipsită de îndreptăţire, fiindcăea se lega dc o insidioasă teamă — teama căurmaşii ar putea, fie, intimidaţi dc maestru,

să-1 continue epigonic, fie, neîncrezători înpropr i i l e lor iniţiative creatoare, să-i răstălmăcească testamentul , fixîndu-se la „modelele" pecare, cîndva, s-a bătut atît dc m u l t monedă,şi păstrîndu-i astfel opera, cu respect pios, într-o încremenire muzeală. Teama nc era, dealt fe l , întreţinută de gîndul că marea pleiadăa B.E . s-a risipit. în cea m a i mare parte, dupădispariţia şi a Helenei Weigel, perechea fărăpereche a lui Brecht, că şi învăţăceii lui ceimai apropiaţi şi mai dăruiţi lucrează astăzirăzleţiţi pe alte scene. Cu atît ma i putern ic

bucuroasă a fost senzaţia, de-a d r ep tu l şocantă, de proaspăt, de v i u . de tineresc

— deci, de fundamenta l brecht ian — pe care,deasupra oricăror alte însuşiri, au stîrnit-ocele tre i spectacole ale turneu lu i : lucrarea detinereţe a lui Frank Wedekind, Trezirea pri

măverii ; celebra Mamă, „viaţa revoluţionarei

Pelaghia Vlasova d i n Tve r (după r o man u l

l u i M ax i m Go r k i ) " ; comedia populară Domnul Puntila şi sluga sa Matti.

•

Cu Trezirea primăverii, Ber l iner Ensembleîntîrzie subti l la izvoarele de expresie şi degîndire brechtiene. Trezirea primăverii estepr in t r e cele dinţii — şi, poate, una d in t r e

cele hotărîtoare — ispite spre teatru, încercate, în fragedă tinereţe, de Brecht. Ceea ce1-a impres ionat în acest text, socotind ma it i rz iu că află şi la omul Wedek ind , a fost

suprema l u i frumuseţe, aceasta constînd îne lanul

spre viaţă,d i n

care purcedeaşi pe

care-l promova. împotriva exegeţi lor lui , şibine- şi rău-voitori, pînă la Max Reinhardt ,

chiar (care o lansase ca pe o „tragedie stâncos severă, amar mînioasă") , Wedekind pre

t indea că închegase, în lumea de aspre — darpure — întrebări existenţiale ale dramei sale,o „imagine însorită a vieţ i i " . Şi marele săuvis, în împlinirea căruia nu mai credea, erasă-şi vadă această punere în ecuaţie a pro

b lemei t ineretului jucată în această lumină.Şansa de a-i împlini, măcar postum, v isul apierdut-o Brecht însuşi, renunţînd, forţat dc

23

www cimec ro



împrejurări, .la un proiect, d in 1952, a] înece-nării Trezirii... Dar lectura ei, pe coordonatele vitalităţii, lectura francă, dispusă laumor , frînută i n clanurile steril-patctice, e l i -beraţă de pudibonder i i , mişcată îndrăzneţ,dar rafinat pînă la eleganţă şi poezie, deexploziile do ru lu i j u v e n i l de a pătrunde

— peste zăgazurile puritane — in tainelevie ţii , această lectură, i n toată puterea cu -\ imulu i şi a r igor i lo r , brechtiană, a fost i n i

ţiată şi dusă cu br io la capăt dc tînărul cupludc regizori l i . K. Tragclehii şi Einâr Sclilccf,în colaborare c u actori i consumaţi ai „ansamb l u l u i " şi cu uctori-clevi şi ucenici ai cîtorvalicee şi Întreprinderi, d i n Ber l in . O fuziuneîntre practicienii profesionişti ai scenei şiamator i (şi ca, din pl in . în vederile iniţiat oru lu i şi animatorului „teatrului didact ic ' ,cu precădere destinat echipelor muncitoreşti)*.

Lumina (solară !) inundă, în adevăr, totalaerată şi golită de recuzită, scena. Ε impre

sionant — peste aşteptări — cît de larg şibogat sentiment dc pleunitudine şi dc forţăpoate pri le ju i spaţiul nu d al scenei, prelun-gindu-şi orizontul spre in f in it prin mijlocireacircularului a lb . înălţat pînă în zoneleascunse ale „podului''. Populat şi animat deprezenţa şi evoluţia protagoniştilor t ineri

— dejoaca lo r, de plimbările lor . grave o r itandre, de meditaţia lor în singurătate, deîntîlnirilc socrete. înfiorat stăpînile de i m boldul cunoaşterii ori dezlănţuit pornite a-şi

striga bucuria aflărilor adolescentine — . acest,spaţiu scenic, deschis tuturor sugestiilor, seîntregeşte scenografic (nu numai dramatic},ia dimensiuni şi. parcă, şi configurări deosebite, se mulează după visările şi enluziasmeleingenue, într-un joc. capricios, cromatic şiplastic, el însuşi ingenuu. Acelaşi spaţiu sezbîreeşte ori sc întunecă, devine sursă şi depozit de grotesc, de i lar tragic, cînd. d im

potrivă, e populat de „cei mar i ' ' — de solemnele f racuri negre prezidînd cu gravitate(şi opac la problemele crude ale vieţii abia

încolţinde) o ceremonie dc înmormintare ;de jiletcile profesorale, anchetând şi osîndind,cu sterp-autoritara lor funcţie şi cu t icuri

maniacale, zvîcnetul puber spre cunoaştereşi spre frumos. Acelaşi spaţiu — doar pr in -

t r -un covor de f l o r i primăvăratice sau defrunze de toamnă, zvîrlite, pur şi s imp lu ,peste podiumul scenei — dobîndeşte, pestevalori le dc atmosferă imediat sesizabile, valorimetaforice, de o nemăsurată calitate poetică.Şi, în acest mediu scenografic, purificat, pînă

la ul t ima limită, de obiecte scenografice, trepidează spectacolul — amara şi tumultuos-înso-

* Intr-o notă dc p r i n 1954, Brecht afirma :„Teatrul de amatori a dobîndit o nouă menire, şi teatrul profesionist, de asemenea. Sîntde părere că s-ar cuveni ca actorii cei maibuni ai teatrelor profesioniste să nu se limiteze a iniţia, ci să şi joace în echipele deamatori, iar cei mai buni actori ai echipelorde amatori să aibă posibilitatea de a se pro

duce în teatru."

r ita trezire şi chemare a primăverii, t r i m i -

ţîiul, prin costumaţie, la o epocă de stupidăr igid itate pedagogică, d ar păstrîndu-se, i n u z i ,prin suavitatea — alertă, ori descumpănită,ori agresivă, ori retractilă, ori îndîrjită, oridezarmată pînă la deznădejde — a eroilor.Interpreţii acestora lasă în umbră vagile tenteexpresioniste, câte nu s-au pu tu t înlături,din sugestiile t ex tu lu i , pentru a se realiza,,fiecare în parte, dar, mai ales, i n corpoic.

ea interpretări memorubi le .

•

Mama nu pleacă, in montarea de acum,de la marea realizare din 1951, pentru care-f lclcne Weigel a fost sărbătorită, la ul t ima

ei urcare pe scenă (1971), de către munc i to r i i

din Paris-Nanterrc, ca purtătoare de drapel

a revoluţiei. A m putea spune că o uită chiar,dacă n-ain recunoaşte, la interpreta de azi aPetagihiei Vlasova (Félicitas f l itsch), multe-dintre trăsăturile artei (reţinută, răspicată,aspru învăluitoare), pînă şi ale feţei, apar-ţînfnd mar i i sale înaintaşe. Spectacolul porneşte de la l in i i l e in i t ia l trase de BertoltBţţtcht, în 19 31 . N u întâmplător. Regizoareah u l i i l lcrghaus a pus Mama pentru un publie pen tru care faptele dr ame i ţin de istorie,nu de realităţi nemij locit trăite. Prin destinaţia lui, spectacolul se vrea lucr at astfelnu ca să incite, cu faptele de viaţă alelupte lor revoluţionare, memoria unor spectator i născuţi şi trăind după revoluţie. în rezultatele ci . c i pentru a-i iniţia (precumBrecht, pe munc i tor i i an i lo r '31) în condiţiile, în atmosfera, în scopurile şi în neeo-sitatea acelor lupte. De aici . apăsarea deliberată pe latura didactică a piesei, pe e l e mentele de relatare (monologul, song-ul baladesc, corul vorbit ori eîntat), pe va lor i le ' divdezbatere ale poeziei dramei, pe l inia ascuţit-

contradictorie a creşterii Pelaghici Vlasova laconştiinţa politică, revoluţionară, într-o continuă opoziţie între raţiunea ideologică-şi raţiunea faptelor de viaţă cotidiană,pe emoţia participării dc la distanţă,şi, ca atare, instructivă, la faptele şi evenimentele azi in trate în istorie şi pe răscolireasp i r i tu lu i revoluţionar dc azi , întărit şi îm bogăţit de evenimentele şi învăţăturile trecut u l u i . De aic i , renunţarea la diversif icareal ocur i lo r în care se petrece acţiunea dramatică ; locuri le acţiunii sînt supl in i te (şi d o m i nate) de ambianţa acţiunii — o ambianţăa m i n t i n d mereu, obsesiv, că revoluţia şi convingerea revoluţionară s-au născut su b i m pulsul foamei şi al mizerie i , în nevoie, înt r -un mediu de moloz, de rugină, fărăperspectivă, ori cu o perspectivă mereucenuşie, înnorată, fumegîndă, s i l ind , pe altplan, pe p lanu l co t id ianu lu i , l a mersu l de-abuşilea, la înaintarea tîrîş. Şi de data aceasta,,dar n u versat i l ca în Trezirea primăverii, c i ,dimpotrivă, ap*ăsător şi semnif icat iv aceleaşi,,

izbesc, înainte de toate, datele şi t r i m i t e r i l e

www cimec ro



scenografice (Andreas Reinhnrdt), colţuroase,011 un caracteristic efect rebarbativ. Doar mo-,montele ..ieşirii" din dramă — momenteleeomentariului-baladă, ori ale corului, " lapi

dare şi de o rafinat ameJodică structură (cumnumai Hans Eisler putea s-o realizeze, ţaindicaţiile lui Brecht), precum şi momentulîiHirţii. Li demonstraţia de 1 Mai, a lu i Smil-ghin (Hens Peler Heinecke), şi ol purtăriilu i pe braţe tovărăşeşti (moment statrfar, dcadîncă chemare la meditaţie) — opresc, parcă,

vremelnic, ca o evaziune din real i n posibil,..jocul" acesta dur al ambianţei. Joc careînvăluie şi conferă consistentă specifică spiri

tu lu i de familie a l Pelaghiei Vlasova, devenind, etapă cu etapă, spirit revoluţionar, «leclasă, şi p<" care Félicitas Rilsch i U incorporează cu o uimitoare ştiinţă a gestului ţirostirii elocvente, tocmai printr-un anumit

refuz al eloninţei şi, prin această deliberal-precautâ economie de mijloace expresive,portretizind nu doar o eroină, ci o Întreagăepocă a revoluţiei — epoca ilegalităţii —, avorbiri i în şoaptă, prevăzătoare, a atenţiilorsporite, a inhibării oricăror porniri spre ex-pansivitate.

Tabloul „Moartea lui Smilghin la demonstraţia de 1 M a i " , d i n spectacolul

„Mama" de B. Brecht

Oomedia moşierului Puntila .şi a slugii saleMatli se înfăţişează, in spectacolul dc azi alansamblului berlinez, golită, in aparenţele ei

nemijlocite, do zestrea dc semnificaţii politiceşi sociale pe care s-au străduit să i-o scoalăba relief. în anii imediat următori războiului,mai toate scenele. Problema relaţiilor declasă, a demascării exploatatorului se pun' 1 ,într-o societate în care exploatarea omului decătre om a fost abolită şi în care moşia aîncetat să aparţină moşierului, iar argaţii săfie Ia cheremul bunei sau proastei l u i dispoziţii, ca o problemă de principiu, rezolvatădefinitiv şi, în viaţă, ca un prilej dc amintir iîn care trecutul, oricît de dureros, surîde,face haz. Aici , în cazul l u i Puntila , hazul esteenorm, satira trece în burlescă. Puntila, conceput de regizorul Peter Kupke, se păstreazăla graniţele comediei populare, ale comedieiîn care poporul îşi îngăduie să rîdă deschisşi copios de lumea care îi este străină şipe care o simte structural vrăjmaşă. Relaţiainiţială, stăpîn-slugă, creşte, în spectacolul l u i ,spre semnificaţii şi trimiteri noi, în relaţiamască umană-om. Omul, în comedia l u iPuntila, râde, se bucură, rîzînd, de sănătateaşi de integritatea l u i umană şi face d in hazo armă împotriva oricăror forme ale degra

dării umane, ale inumanului. Sînt puşi înparanteză cei a căror condiţie de viaţă n upoate, · în nici un fel, să fie întoarsă în comedie : argaţii eare-şi vînd puterea de muncă(pe ei înşişi, în fond) la tîrgul de argaţi,precum caii la iarmaroc ; şi cei care aparlimpede ca victime oropsite ale' bunului-placal stăpînului. Ca şi aceştia, şi ceilalţi, din

categoria oamenilor d in popor („logodnicele"l ui Puntila, bucătăreasa Laina, camerista Fina,Matti, şoferul), joacă fără mască şi sîntaşezaţi pe felurite registre ale voioşiei şibatjocurii, destinaţi să facă haz de mutrele,de faptele, de «pusa personajelor „de sus",acestea, purtînd mască şi. toate, in lot ceeace fac, gîndesc sau spun, serioase, ba chiargrave : solemn, onctuos grave, pline de sinegrave, agresive, copilăreşte speriate, nedumerite, cu gravitate. Toate poartă o anuruémască temperamentală, funcţională, comportamentală, tipologică. Doar Puntila, cu aparenta însă ambivalenţă — beţic-trezic, om-ne-om — îşi pune două măşti ; nu total diferite şi nu trecînd abrupt de la una la cealaltă. Fiindcă starea de trezie e la el, maidegrabă, o stare dc răguşită şi circumspectămahmureală (o pauză cu toane rele, caracteristice, între două chefuri), iar starea de beţie ι— cu ostentativă bună-dispoziţie, caracteristică, nu lipsită de o esenţiala doză deluciditate — u n subterfugiu pentru eludareasàu amînarea degajată a problemelor incon-fortabile... Nimeni, d i n lumea măştilor, nuştie, nu poate să rîdă ; şi, cu oît mai seriosîşi poartă masca, cu atît mai de hazul lumiisînt. Mai ales Puntila. Iar actorul Ekkehard

Schall a înţeles, pînă la forme cascadoriene,aparţinînd celei m a i autentice clovnerii decirc, să-şi joace măştile, înlănţuind gag dupăgag şi arlechinadă după arlechinadă, îmbogăţind, în inventivitate şi în dispoziţie acrobatică, modelul ohaplinian d i n care pare a sef i inspirat şi pe care, în orice caz, îl sugerează textul. Se rîde, astfel, în hohote, Ia

25

www.cimec.ro



Ekkchard Scliall in Punt i la . Scena treceri i de la beţie la trezie

Puntila-Sehall ; şi rîsul este irezistibil pentru că poporul, care, în scenă, rîile tic el,oarecum speriat, este, in fond, însutit, poporul din staluri. Acesta rîdc şi de expresialu i , şi de interpretarea l u i , şi «le ceea cetrece dincolo de interpretare, «le ..numerele"l u i , uitând aproape semnificaţiile „eroului".Cu acest fel dc a f i , Schall umple şi domină

scena, spectacolul, dar nu şi temeiurile comediei, ca atare. Comedia l u i Puntila nu sepoate realiza, întîi, fără Matt i , piatra deîncercare a oricărei înscenări a acestei comedii. Acestuia i se rezervă, parcă, o pondereminoră, dc replicant şi de poantă finală. «Iarprezenţa l u i e simbolică şi, în semnificaţiaultimă a comediei, e purtătoarea ei de cu-vînt. iMatti nu pare să aibă, spre deosebirede ceilalţi oameni, un registru anume alhazului. Fiindcă şi hazul l u i , răspunzîndpurtării stăpînu'lui, este în doi per i , un haz

pe muchie de cuţit — tăios şi iprecaut totodată. Cînd 1-a creionat pe Matt i , Brecht 1-aauzit pe Svejk al l u i Hasek. Şi — mai puţin„naiv", mai tpuţin „ca nuca în perete", maipuţin uimit şi bucuros de propr i i le lu irăspunsuri, decît eroul ceh, dar la felde subti l , Hans Peter Reinecke a ştiut, cuprezenţa l u i masivă, dar nu lipsită de osenină şi suplă alerteţe, să ..salveze" comedia<le dominaţia clovnescă a l u i Schall (ca şi dea secundantei lui în semnificaţie. CarmenMaja Antoni, care întrupează rolul E v t i .

sintetizînd, într-o esenţă ilariantă, trăsăturilede caracter ale tatălui ei), să readucă înprim-pian problemele umane şi umanitatea,în slujba şi spre desfătarea căreia comediaa fost scrisă şi jucată.

I n al doilea rînd, comedia acestor „măşti"nu se poate juca fără a se mişca în contrat imp (dar, tocmai de aceea, revelator) cu

ambianţa ei, nici aceasta — cum nici omuldin popor — purtătoare dc mască, naturaneputînd f i decît cum este, naturală. Fiindcă,alături de chemarea umană pe care o propune, burlesca l u i Punt i l a este şi un cîntecadus naturii Finlandei (dar nu n uma i η ei) ,frumuseţilor şi bogăţiilor acestei naturi . Natura sc ridică şi ea — maiestuoasă, susurînd

dc ape, „mirosind a mure şi mesteceni" — eu aparenta ei nepăsare, împotriva unei etă-pîniri (şi exploatări) inumane şi dezumani-zante. E, poate, un efect dintre cele mainobil-artistice, efectul de contrast realizat Inacest spectacol între actul imens, clovnesc, alIu i Schall şi dulcele, caldul şi calmul pastelcare străjuieşte, scenografic (Johanna Kie-l ing), natura împrejmuitoare a moşiei, aisprăvilor şi a f e lu lu i de viaţă ale l u i Punti la ; un efect nu lipsit, nici el (distanţare !),de urmele umorului .

S-ar f i cuvenit să întîrziem mai mult

asupra locului pe care-l ocupă şi-1 joacă, înspectacolele de la Berliner Ensemble, artascenografică. Dar nu aici , în spaţiul unorfugare însemnări de impresi i , am fi putut-oface... Cum n-am putut-o face nici în ce p r i veşte arta regizorală şi, mai puţin, artaactori lor de la Berliner Ensemble. Toateacestea ar ţine de un capitol aparte, într-un

studiu care s-ar numi, eventual, parafrazîn-du-1 pe Iorga, Brecht după Brecht. Capitolîn care Berliner Ensemble şi-ar găsi, cugeneraţia l u i actuală «le slujitori , omagiulpe care încercăm să i-1 a<lucem, şi cu p r i lejul turneului său bucureştean, aici.

Florin Tornea

2f>

www.cimec.ro



CRONICA

DRAMATICĂPIESA R O M Â N E A S C Ă ÎN PREMIERĂ

TEATRUL GIULEŞTI

ZAMOLXE

Je Lu e i a n Blaga

Data ipremierei : 16 decembrie 1976.

Regia : D I N U GE RN ES OU . Scenograf i a : M I H A I MÀDESCU. Muzica : 10 -SIF HERŢEA. Mişcarea scenică : A¬D I N A C E Z A R ei S E R G I U A N T O N .

Distribuţia : G E L U NIŢU (Zamolxe ) ;CO R A D O N E G R E A N U ( M a g u l ) ; I O NV1LCU (Vrăjitorul) ; C O N S T A N T I NCOJOCARU (Ciobanul) ; I R I N A M A -Z A N I T I S (Zemora) ; ION P A V L E S C U(C i op l i t o ru l ) ; J O R J VOICU (Ghebosul) .I n alte r o l u r i : M U G U R A R V U N E SC U ,

O L G A BUCĂ TA R U, ŞE R BA N G E LE A ,I L E A N A C E R N A T , I O N CHIŢOIU,A N A C I C L O V A N , M I R C E A N. CREŢU,GEO COSTINnJ , M I R C E A C R U C E A -N U , A T E N A D E M E T R I A D , S E R G I UD E M E T R I A D , M I R C E A D U M I T R U ,C O R N E L I U D U M I T R A Ş , S A B I N FÀ-G A R Ă Ş A N U , D O R I N A L A Z Ă R , VIC T O R M A V R O D I N E A N U , T A T I A N AO L I E R , S E B A S T I A N R A D O V I C I , M I -H A I L S T A N , R A D U G H . ΖA H A R I A .

Zamolxe, poemul dramat i c pe care au to ru l

1-a sub in t i tu la t „mister păgîn", dezvoltă elog iu l v i ta l i smulu i în ample a rmon i i dialogale.Departe de a f i o dramă istorică, pr ima piesă

a l u i Luc ian Blaga transpune în imagistica jocului scenic v iz iunea despre l ume a unu i

poet însetat de „dezmărginire" ei pent ru careviaţa „murmură... ca u n i z vo r năvalnic într-opeşteră răsunătoare". Pe de altă par te , elementele peisajului traco-dacic, geologice şiantropologice, eînt absorbite, cu necesitate,într-o operă dominată de bucur ia comunicăriid in t re om şi natură. Răspunzînd nevoi i deobiect ivare a t u m u l t u l u i l i r i c d i n v o l u m u l dedebut ( „Poemele l u m i n i i " — 1919), Bkga îşiconstruieşte, firesc, doi ani mai tîrziu, ceadlntîi dramă a entuz iasmu lu i cosmic, în de

coru l „spaţiului m i o r i t i c " şi în l u m in a vre-m i l o r de obîrşio a une i „matrice st i l is t ice"

autohtone. 'Nu o singură dată, şi nu nu ma i

în eseistica sa filosofică, Blaga avea să sub

linieze relaţia profundă d in t re avântul cunoaşterii şi fac toru l mediator al spiritualităţiinaţionale, ca în memorabi la „Biografie" d i nv o l u m u l „Lauda s o m n u l u i " :

„Închis în cercul aceleeaşi vetrefac schimb de taine cu strămoşii,

norodu l spălat de apă subt pietre . "

Povestea dramatică a l u i Zamolxe, profe tu l

une i re l ig i i care înlătură zeii în favoarea cul

t u l u i panteistic al misterelor vieţii, este tra

tată în mod parabolic. Gonit mai întîi deoameni şi retras în munţi, unde a văzut „ce-icheag în haos şi ce-i sîmbure în f ruct " , erou l ,

sătul de visare, se reîntoarce în „patimile"oamenilor, se decide să re intre în c l imatu l

trăirilor febrile care unifică o m u l cu mareanatură. încercarea M a g u lu i , apărător a l vech i i

re l ig i i , de a-1 an ih i la pe Zamolxe-omul , tre-cîndu-1 în galeria zeilor inerţi, are u n succesefemer. Ucis în c l ipa cînd îşi dărîma propr ia - i

statuie, Zamolxe comunică oamenilor entu

z iasmul unei credinţe fără ido l i . Jert fa

acestui profet ardent redă strălucire „visului

27

www.cimec.ro



înalt" de contemplare η „furtunilor de lum i n a " pe cure le dezlănţuie marele Or b ,s imbo l al veşnicei renaşteri a lumii din resursele ei adinei, ine ρui za bile.

Cum s-a mai observat, nici Zamolxe, capurtător al pr og ra mu lu i f i losofic blagian, şinici Magul , ca adversar al acestuia, n u aparţin epocii getice, deşi sînt proiectaţi, cu jus t i f i

care artistică, pe funda lu l acelei „protoistorii".

Cei do i termeni pr inc ipa l i ai co n f l i c tu lu i ' d ev i z iun i (zămisliţi in l inia „ideilor-forţe'' aleteatrului expresionist, pe care Blaga le elogi a p r i n 1925) se distanţează m a i alee înplan sp i r i tua l . Deşi — i n textul l u i Blaga — Magul aparţine, ca şi Zamolxe, poporului dac,el înţelege mai puţin Firea acestuia decîtCiopl i toru l grec, pătrunzător reprezentant alumanismului elin. Deosebit, pr in natura saechilibrată, de „păduratecii" în mi j locu l cărora lucrează. Ciopl itorul descifrează admirat i v exuberanţii nestăvilită a unui neam care. ,ni i trăieşte, ci se trăieşte".

Tocmai spectacolul exploziv a l acestei ar-denţe existenţiale face farmecul piesei Zamolxe, Sînvburclc mi t i c a l poemului se dezvoltă pr in versul teatral, într-o îmbinare i n spirată a cuvîntului cu proiecţia vizuală. Inpr ima parte a dramei, monologuri le „dinmunte " a le lu i Zamolxe alternează cu dialogur i le pasionale ale grupur i l o r de oameni d i nvale. Pe măsură ce eroul însingurat simtechemarea semenilor, frămîntarea celor care-l

aşteaptă creşte şi l imba ju l l o r devine efervescent. Scena culesului vii lor (tablou al germinaţiei bir ui toa re) , care deschide a ctul a lII-lea, culminează cu jocul bacantelor, j o cîntreţinut de extazul clipei în care moarteaeste covirşită de viaţă. .Momentul de vîrf alactului următor îl constituie înlîlnirca dintreZemora, „fecioara proaspătă ca dimineţile detoamnă", şi Zamolxe, smuls din meditaţiasinguratică şi decis „să ia in spate soureleşi să-l coboare în văi".

Scenă după scenă, chiotul dionisiac cucereşte teren, sfîrşind pr in a înlătura opreliştilepe care i d o l a t r i i le ridică între om şi pulsaţia nezăgăzuită a natur i i .

Ca şi celelalte opere, l ir ice sau dramatice,ale l u i Blaga, poemul teatral Zamolxe, conceput în perspectiva unei înţelegeri spiri

tualiste a l um i i , n u poate fi despărţit derespingerea d r u m u l u i raţionalist al cunoaşter i i . Poet v i ta l i s t de o forţă impresionantă,autoru l „Poemelor l u m i n i i " a opus procesului

degradării vieţii sufleteşti (proces adînc resimţit de generaţia ieşită d i n tranşeele p r i

m u l u i război mondial ) varianta — deficientă în planul gîndirii şi acţiunii sociale — a exaltării trăirilor „autentice", într-un sens — după c u m se ştie — descins d i n neliniştile. . f i l o s o f i c i vieţii".

Dar puritatea interioară a glasului poetic,ca şi amploarea umanistă a cîntecului, asigură vocaţiei creatoare a l u i Blaga neobişnuiteposibilităţi de af irmare. Zamolxe se situează

pr in t re cele mai luminoase pagin i ale acestui

mare scriitor. 0 luminozitate care, deşi iu»ţişneşte din o p t im i smu l mi l i t an t i smu lu i social, n-are nimic de-n face nici cu i d i l i smu l

conc i l iant faţă de ant iumanismul burghez ie i ,însetată de absolut, drama Zamolxe este n upoem solar, o „anecdotă cosmică", care c u prinde, în substanţa ei , cred inţa i n disponibilităţile morale ale omulu i .

înscrierea Oricăreia dintre dramele l u i L u cian Blaga I n repertor iu l unui teatru con

temporan pune «lin n o u chestiunea tealrali-tăţii acestor creaţii şi, pr in ext indere, a v i a bilităţii ..(«Mirului poetic", i u general. Încă o¬dată, sc cuv ine să a n t i n l i m că prejudecata. . teatrului de acţiune" a fost de m u l t abandonată în l i t e ratura dramatică modernă. Existăun dinamism al dialogului de înaltă expresiv itate şi o forţă de comunicare vizuală aacestuia, care înlocuiesc tehnica (de atîtea.o r i exterioară) α „loviturilor de teat ru" . In

, «-cea ce-l priveşte pe Blaga. şi în mod spe

cial «Inima sa Zamolxe, experienţa inovatoare a expresionismului η jucat u n r o l on-vîrşitor. Cucerit, după c u m singur o mărturisea, de o modalitate dramatică atrasă de„deznodămîntul viz ionar" , autoru l „misteru- .lu i păgîn" privea Cu îneînlare dramele i n«•are ..iniţiativa 6 totdeauna în min a autoru lu i

şi înseşi personajele sunt de multe o r i n u m a iacest singur «eu m u l t i p l i c a t " " . Această v iz iunelirică η teatrului capătă obiect iv itate pr i ir .depăşirea deta l iu lui şi pr in ridicarea experienţei ind iv iduale la esenţial, Ia graniţelegener icului .

În Zamolxe, personajele nu se constituiec a individualităţi dist incte, dar ocupă poziţiiclar reliefate în jocul magic a l ide i lor înacţiune. Auto ru l creează o tensiune dramatică subterană, cu i/.hucniri în acţiunea v i z i bilă, tensiune sprijinită pe o orchestraţie ca re

leu gă imaginile vizuale cu dinamica i n t e r i

oară a dia logului .

Este. desigur, îmbucurător că Teatrul C i u

leşti şi-a asumat sarcina unei n o i ve rs iun iscenice a unei piese de Blaga. Nu ne pu t e mîndoi că Dinu Cernescu, re gi zo ru l spectacol u l u i , a înţeles că tealrnl itatea t ex tu lu i trebuie dezvălu ită odată cu forţa cuvîn tulu iIMielie şi în nic i uri coz pr in contrazicereapoemat i smu lu i dramei. Intr-o scurtă declaraţie tipărită în programul de sală, directorulde scenă comunică spectatori lor că s-a condus în munca sa după „legile poeziei sau m a iexact ale poemulu i v i zua l " şi că „drumul spectaco lu lu i " s-a realizat p r i n . . a s o c i a ţ i i sonore,,suprapuner i de metafore, trecerea continuăd in real în idee". într-adevăr, privită înansamblu, recenta montare cu Zamolxe i m presionează p r i n construcţia sa de coral dramat ic , în care sonoritatea modulată a t e x t u

l u i pare a fi degajată organic de mişcareagrupu lu i de actori-recitatori , în r i t m u l u n u i

ceremonial pătruns de însemnătatea fiecăruigest. G r u p u l de coreu ţi, cu care D i n u Cernescu a lucrat atent şi minuţios, izbuteştesă comunice sălii frumuseţea versului b lag ian.

Merită să detaşăm, dintre aceşti interpreţi

2 8

i



Scenă d i n .,Zainolxe". I n m i j l o c . Gelu Ni lu

•care reliefează „colectivismul sp i r i tua l " a l part i t u r i i -dramatice, pe Corneliu Dumitraş, Sebastian Radovici , Sabin Făgărăşanu, M iha i l

Stan. N u putem reproşa n i m i c nic i grupulu i

f emin in a l ansamblu lu i , dar — d i n păcate — regia a redus excesiv r o l u l „bacantelor",restrîngînd, aslfel, 'dimensiunea dionisiacă a

jocu lu i şi văduvind spectacolul de cîtevascene de o înaltă valoare poetică.

Io privinţa rapo r tu lu i dintre text şi spectacol, ar mai f i necesare cîteva observaţii.Este cu to tu l legitimă tendinţa regiei de arealiza în ' var ianta scenică unele reducţii şiehiar, atunci cînd o cere buna conturare teatrală a va lor i l or poemulu i , de a proceda la

une le i n t e r ve r t i r i i n succesiunea scenelor. N ise pare, în orice caz, validată artistic ideeaalcătuirii — din clemente aparţinînd t ex tu

l u i — a u n u i prolog în care spectatorul„vede" momentul i zgon i r i i iniţiale u l u i Za

molxe de către oameni. Este m a i greu deînţeles ce 1-a îndemnat pe regizor să sărăcească două d in t r e principalele r o l u r i ale piesei : cel al Zcmorei (personaj luminos, adîncsemnificativ) şi cel al Ciopl i toru lu i , pe careBlaga 1-a creat ca inter locutor esenţial îndia logul d in t r e două „cultu ri" : mental i tatea

•clasicismului atic faţă cu natur i smu l dacic.Aplaudăm ideea regizorală a in t roducer i i , înmarginea dialogului , a îmbrăţişării simbolice• care-i uneşte — pen t ru o clipă — pe Za

molxe cu Zemora, dar ne apar inacceptabilemodificările unor repl ic i (în convorbirea d in

tre Mag şi Ciopl i tor, dar şi în alte scene) ; numa i puţin, introducerea unor fraze care n u - iaparţin lui Blaga, ou consecinţe asupra final u l u i piesei. Asupra acestor intervenţii, decare piesa unui mare poet n u simte, i n nici

un caz, nevoia, directorul dc scenă trebuiesă mediteze cu responsabil itatea profesională

care-l caracterizează.Lucru l reg izorului cu actor i i , concentrat pe

sudura mişcărilor de ansamblu, η-a neglijatspunerea semnificativă a versur i lor . Bespec-t ind , fiecare, l in ia distinctivă a ro lu lu i său,doi dintre interpreţi impresionează în moddeosebit : I on Pavlescu (Ci opli tor ul), sobru şielegiac, Cons tant in Cojocaru (Ciob anul) , exte-riorizînd sti l izat demonismul dureros a l personajului. S-au apropiat considerabi l (dar nufără unele simplificări) de sarcinile l o r Corado

Negrcanu (Magul) şi I o n Vîlcu (Vrăjito rul).Di n păcate, r o l u l l u i Zamolxe a fost încredinţat unui actor (Gelu Niţu) încă nepregătitpentru o partitură atât de complexă. Juven i -btatea sa liniară η-a permis nuanţarea pr inc i

palelor monologuri ale piesei, acţionînd poz i t i v n u m a i în cîteva dintre c iocnir i le de undramat i sm v i z i b i l . I r ina Mazanitis , deservităşi de masiva reducere a t ex tu lu i din piesărezervat Zemorei, a trecut pr in scenă fără anc atrage atenţia.

www.cimec.ro



Poemul l u i Lu ci an Blaga trece ra mp a, seface auzit şi emoţionează pub l i cu l , datorită

— în p r i m u l rînd — virtuţilor ansamblu lu icoral, care conduce l in ia spectacolului şi captează interesul sălii. Excelentele prelucrărimuzicale (compozitor, Iosif Herţea) pătrundadînc în desfăşurarea scenică a poe mul ui , subl i n i i n d concepţia regizorală, care a acordat omaximă importanţă rapo r tur i l o r operei l u iBlaga cu creaţia populară anonimă. Efor tu l

st i l izator a l scenografiei l u i M i h a i Mădescu,cu soluţii s imple , dar ingenioase, se caracterizează, de asemenea, pr in căutarea sensibilăa filiaţiilor folclorice, propr i i unuia d in t r e

textele fundamentale ale dramaturg ie i româneşti.

V. Mîndra

REDUTAde M» R* lacoban

• TEATRUL N A Ţ I O N A L„ V A S ILE ALECSANDRI

DIN IAŞI

Data premiere i : 10 decembrie 1970.Regia : S A N D A MANU. Decorur i l e :

PAUL BORTNOVSCHI. Costumele :GEORGE DOROŞENCO. Ilustraţia muzicală : GEORGE RODI-FOCA.

Distribuţia : T E O FI L VA LC U (Corio-l an Ionescu) ; D I O N I S I E V I T C U (Şer

ban , „primarul" Plevnei) ; S I L V I AP O P A (Ela-Eleonora Nica) ; CO NSTA N

T I N PO PA (Anghel Sireacu) ; A D R I A N TUCA (Vasile Vasile) ; G H E O R G H EM AR I N CA (State Zamfir) ; S E R G I U

TUDOSE , (Emil Copilu) ; F L O R I NM I R G E A D o m i i i a n Ciuchetc).

Noua scriere dramatică a lui Mircca Radulacoban este inspirată d i n evenimentele şi de

eroi im a r e l u i

Război pentru Independenţăd in

1877. Nu e, totuşi, propriu-z is , ceea ce s-arn u m i o piesă de evocare istorică, deşi cîţivadintre eroii dramei au fost şi eroi pe cîmpuldc luptă şi t r im i t , p r i n biograf ia şi dest inul

lo r — şi pr in acţiunile l o r dramat ice — laistoricele lor fapte de arme. Mircea Radulacoban se fereşte de i m a g i n i de E p i n a l saude reconst i tuir i viforoase, de scene şi f iguri

cu rezonanţă demonstrativ-patetică. (Faceoarecum excepţie tabloul-prolog, deosebit şisti l istic de drama în sine.) A u t o r u l dezbate,

ca să zic aşa, pe marg inea evenimentulu i , nu

evenimentul , ca atare. Problema şi conf l ictul

Redutei se deplasează d i n zonele epopeiipentru a p r i v i , a înfăţişa şi comenta — ouindignare , dar şi cu o doză bună dc u m o rreparator — m o d u l cum epopeea a p u t u t fiexploatată, pînă la înjosire şi muti lare, debenef ic iar i i ei imediaţi, de po l i t i c i en i i , pescuitor i în ape t u lbur i , ai reg imulu i instaurat îndată după cucerirea Independenţei. MirccaRadu lacoban n u sc pret inde, ca art is t al

conde iu lu i , un is tor ic ian (cu toate că lucrareal u i este, pînă în adîncuri, ro d al unor scorm o n i r i i n documentele vremii ) ; c l e. maidegrabă, un cercetător şi u n anal ist al mo dulu i cum istoria pătrunde în conştiinţe, alrelaţiilor etice dint re o m şi is tor ie . Di n acestunghi dc vedere, Reduta denunţă f e lu l cum,sub presiuni pol i t ic ianiste , adevărul is tor ic aputut fi, dc-a l ungu l v remi i , m is t i f i c a t (îniegălură CU actele dc eroism ale personajelorpr inc ipa le d in piesă) şi cît de greu, pînă la

tragic şi ridicoli, a p u t u t f i , sub semnul intereselor politicieneşti ale t recutulu i , efortul

— pînă la urmă zadarnic — de a rupe vălulmistificării şi de a repune adevărul i s to r ici n dreptur i l e lu i . l n l r - o privinţe — subtcxtua l

şi prctcx tua l —, act reparator faţă de viaţa,faţa şi faptele nefer ic i tu lu i Condiano-Popcscu,rămase pînă azi m u l t şi pe nedrept cari ca teîn memor ia noastră, drama Redutei este, înesenţă, q pledoarie pentru ndcvăTpplmTru reabi l i tarea celor căzuţi victimă mistificării.

Ferită do ispitele frescei, închizîndu-şi dezbaterea în cadrele unor ciocnir i de a t i t u d i n i ,

de idei şi dc caractere, cu parc imonie selectate, pentru a l um ina , totuşi, datele şi culoarea socială a vremii , noua lucrare a luilacoban s-a bucurat do subtil-nuanţata artăregizorală a Sande i Manu, de caligraf ia prestigioasă a desenului scenografic al lui PaidBortnovsohi (întregit de insp irata l in i e acostumelor, reconstituite de George Doroşenco)şi de un mănunchi nu mai puţin prestigiosdc interpreţi a i Naţionalului ieşean. Planu l

desfăşurării dramat ice e înclinat în jos şîduce spre prăbuşirea eroilor. Doar pr in t r -un

efect de compensaţie, produs de v i r tu t ea p u r i

ficatoare a perspectivelor d in care p r i v i m

astăzi trecutul , drama se încheie, totuşi, apoteot ic . Sub r a p o r t u l efectelor imediate, însă.un asemenea plan de desfăşurare e riscantşi de natură să ducă la slăbirea n o d u r i l o rtensionale, dacă n u chiar la destrămarea lor.Şi, neîndoios, marea calitate a regiei SandeiM a n u dittOolo de va lor i l e de amănunt ce-i

sînt p r o p r i i — constă în i m p u l s u l suitor(pr in marcarea semnificaţiilor) dat cursulu i

coboritor şi destrămător de tensiune al acţiunii dramatice. Teof i l Valeu, i n t e rpre tu l

eroului (Coriolan. Tonescu), a „coborît", larîndu-i (totuşi, în ăl ţindu-se), de la siguranţade sine Ui u im i r e , nedumer i re , la mînie şîîndărătnicie, pînă la conştiinţa chinuită aneputinţei, însoţită, însă, pînă în u l t i m a

clipă, de neînduplecare, în lup tn cu minc iuna ,

cu propagator i i ei, cu bat jocura adversar i lorpol i t i c i , cu pierderea încrederii pr ie ten i lo r ,

cu izolarea l u i de l ume , cu abandonarea l u i

www cimec ro



de către lume, apoi, cu propr i i l e l u i slăbiciuni , cu boala şi cu vîrsta... Forţa interioară,de variate accente, a unei îndîrjiri crescinde,pe măsură ce era mai puternic , ma i imp la cabil întâmpinată şi apoi încercuită de vrăjmăşie, i-a înarmat şi l u m i n a t acest di f i c i l joc,în contrat imp, al r o lu lu i . Ceilalţi protagoniştisînt destinaţi unor mai docile t raiector i i dramatice ; ei au evoluat sub l in i ind , cu prezenţa şi culoarea l o r umană, c l imatu l tragic

şi trist-comic în care se fringe şi se stingeeroul. Dionisie Vitcu a fost u n „pr imar" dccircumstanţă al Plcvnei , nmbra pitorească,de bun-simţ şi de resemnată înţelepciunepopulară, a lui Coriolan ; Adrian Tuca ηfost, în soldatul erou Vasile Vasile, o efigiea simplităţii demne, a ero ismului fără zorzoane, u i m i t şi neîncrezător în ele. Opuşi lor,Sergiu Tudose (în Emil Copilu) şi F lo r inMircca (în Domiţian Ciuebcte) nu înfăţişatoameni oi culiselor polit ic ianiste şi ai presei,unşi cu toate al i f i i le i n t r i g i i , bîntuiţi de toateinteresele meschine, dedaţi la impostură arogantă or i la ins inuare nevrednică, şi au a run

cat o violentă pată de culoare asupra c l i

matu lu i abject în oare se complăceau. L i a n taparent a l celor două l u m i — a cinstei şi amistificării — Si lv ia Popa, în r o l u l EleonorciNica, a străbătut drama, f i rav dezarmată şiderutată, îndurerată de slăbiciunile şi pr ipe l i l e eroinei ce incarnează, fermă, însă, darnu şi părăsind l in ia unei permanente gingăşii personale, în decizia finală de a cont inua

lupta pentru „recucerirea Redutei" . . .U n spectacol de netăgăduit bune însuşiri,

cu care Teatrul Naţional d i n Iaşi marcheazăstartul lucrărilor închinate m a r i i aniversări,din acest an , a Centenarului Independenţei.

Florin Tornea

• TEATRUL DRAMATIC„ B A C O V I A " DIN B A C Ă U

Data premierei : \ decembrie 1976.Regia : G H E O R G H E J O R A . Sceno

graf ia : M I H A IT O F A N .Distribuţia : S T E L I A N P R E D A (Au-

r e l i an lonescu) ; CO NSTA NT IN CO ŞA(Şerban) ; A N C A A L E C S A N D R A (Ela-Eleonora N ica ) ; MIHAI DRAGOI (Ang l ie i Sireacii) ; G E O R G E S E R B I N A(Vasile Vasile) ; L I V I U S RUS (StateZamf ir ) ; L I V I U M A N O L I U ( E mi l Cop i lu ) ; D O R U A T A N A S I U (DomiţianCiuchete).

Cea dinţii versiune scenică a Redutei l u iM . R. lacoban, cea de pe scena Teatrului d i nBacău, a conf irmat , pr in t r -un spectacol încărcat de sensuri, virtuţile piesei : potenţialul eisugestiv, rostul ei social activ, mobilizator.

închinată ero ismulu i şi jert felor române de

la Griviţa, Reduta reprezintă, în esenţă, ceeace atît dc precis, de l impede şi de l ap idar

spune autoru l ei : „teribilul destin a l contra

d i c to r iu lu i Candiano-Popescu, pus de soartă

să recucerească, după decenii, o redută dom u l t luată". Lucrarea este riposta contempo

rană, cu valoare n u n u m a i documentară, dar

şi dramatică, ripostă autentică, vibrantă şi

convingătoare, dată de M . B . lacoban, sp i r i t

îndrăzneţ şi proteic, tuturor celor ce încearcăsă denigreze şi să falsifice adevărul, realitatea,

M i h a i Drăgoi, StelianPreda, George Serbina şiAnca Alecsandra în „Re d u t a " de M . R. lacoban

31

www.cimec.ro



istoria. Acuitatea polemic i i impu ne , în l im i

tele cadru lu i ei ale întâmplărilor piesei, mărt u r i a une i conştiinţe lrc/.e. Ea şe consti tuie

într-un avertisment tulburător, într-un în¬demn patetic la înţelegerea dialect ic i i vieţiişi istoriei.

Realizat de Gh. . lora. în scenografia simplăşi funcţională a lui M i h a i Ţofan, spectacolulbăcăoan a unnărit să releve, cu sobrietate,într-o desfăşurare cursivă, realistă, a acţiunii,

cu ru i n a r e a bilă sinceritate, m o t i v u l libertăţiişi a l independenţei patr ie i , al fidelităţii faţăde idealul naţional ; m o t i v u l trădării şi alnedreptăţii, al revoltei şi al solidarităţii, aldecepţiei şi al deznădejdii, al însingurării şial eşuării ; mot i vu l speranţei într-o lumemai dreaptă şi mai hună.

Semnificaţiile acţiunii, dincolo do dateleconf l ictului , montarea băcăoană le-n desenatcu acurateţe şi cu patos reţinut. Se realizează,astfel, o legătură spontană între scenă şi pu

blic, legătură întemeiată pe autenticitatea atmosferei şi a personajelor, a relaţiilor dintre

ele. Angajate ferm şi tensionat în af irmareasentimentului patr iot ic , personajele evolueazăîn dramă şi nu-şi pierd din ardentă şi v i goare, hic i în situaţiile tragi-coinicc, generatede jocu l abil-veros al pol i t ic ien i lor corupţi.A m i n vedere, mai ales, pe cei doi combatanţi, soldaţul Vasile Vasile şi ordonanţaŞerban. Chemaţi să-şi dea viaţa si SÎngelepentru ţară, aceşti doi reprezentanţi ai popor u l u i a jung să fie negaţi şi batjocoriţi. I n terpretarea viguroasă, impregnată de dramat ism, dată de George Scrbina lu i Vasile Vasile (pretextul în j u r u l cămin sc încheagătoate f irele dramat icu lu i destin al ofiţeruluiAure l ian lortescu), a reuşit să r idice persona

ju l la valoare de s imbol . O compoziţie nde-.vărată şi foarte teatrală realizează şi Constant i n Cosa. în Şerban, aşa-zisul , .pr imar" alPlevnei. E l dă viaţă ch ipulu i muca l i t şi p i toresc al personajului, uzînd dc umo r bla j in,

de ironie , de dîrzenie, de sensibil itate, sprea-şi dovedi pasionata credinţă faţă de cauzadreptăţii, hotărîrea de a o sluj i , cu neştirbitdevotament, pînă la capăt. Di f i c i lu l ro l aleroulu i A u re l i a n Ionescu este in te rpre ta t dcS tel ian Preda. Ac toru l a subl in iat cu in te l i

genţă, cu fineţe şi cu măsură ambele ipostazeale personajului : şi cea a dîrzenici. a bărbăţiei patr iot ice, şi cea a slăbiciunii r idicole.

I n singurul rol f eminin al piesei. Anca Alec-

sandra joacă, pe oit de s implu si amuzant,pr ima ipostază, a t inere i t imide şi răsfăţate, dar curajoase, pe atît dc sensibil şi dra

matic, scenele maturizării şi ale bătrineţii.Interpreţii evidenţiază voinţa eroinei dc a-şirăscumpăra greşeala şi dorinţa ei de a încerca, aşa caraghioasă şi neputincioasă, cucandor i de copil , să m a i fie, totuşi, de folos,continuînd, alături de credincioasa ordonanţă,lupta cu adversari i i ub i tu lu i ei, nedreptăţit.Chipul unuia d in t re aceşti adversari, Emi l

Copilu, ofiţerul arogant şi găunos, l ipsit de

scrupule, a fost înfăţişat cu personali late,expresiv şi inc is iv , de către L iv iu Mnnoi iu .

Dan Atanasiu 1-n prezentat vo lub i l , cu u m o rcomunicativ, pe gazetarul corupt şi ar iv is t

Domiţian Ciuchete. M ih a i Drăgoi şi Liviu»Rus au spri j in i t reprezentaţi» băcăuană pr in

participarea lor utilă, contr ibu ind la subli

nierea forţei morale a piesei şi a spectacolului .

Valeria Ducea

TEATRUL „ A . DAVILA"PIN PITEŞTI

MOARTEALUI VLAD ŢEPEŞ

de Dan T ă r d i i l a

Data premiere i : 14 n o i e m b r i e 1976.Regia : M I H A I R A D O S L A V E S C U .

Decorurile : V I T T O R I O H 0 L T 1 E R .Costumele : G E O R G E TA CA R R A .

Distribuţia : ION R O X I N (Vlad) :I O N FOCSA (Berivoi ) ; A D R I A N V I -

ŞAN (Utmcş) ; F L O R I N P R E T O R I A N(Hrsu) ; D U M I T R U I V A N (Cocora) ;I L E A N A FOCSA (Baba) ; C A R M E NR O X I N (Voira) ; A N G E L A RADOS -L A V E S C U (Drusa) ; A U R E L D U M I

NICA (Datco) ; P E T R E T A N A S I E V I C I(Călugărul) ; C O R N E L P O E N A R U(Ştefan 'cel Mare) ; E U G E N U N G U -R E A N U (Mntias Corvin) ; J U L I E T AS Z O N Y I (Prinţesa) ; D EM. N I C U LESCU (Prelatul) ; S O R I N Z A V U L O -

V I C I (Giskra) ; P E T R E D U M I T R E S C U(Locotenentul) ; P E T R E D I N U L U I(Selim) ; D U M I T R U D R À G A N (HamzaPaşa) ; C O N S T A N T I N S T A V R I L (Ca-tavolinos) ; D U M I T R U D I M I T R I E(Călăul).

începe, într-adevăr, să se limpezească isto

r ia vieţii, domruei , morţii l u i Vlad Tcpeş.Cinci secole — de cînd a sfîrşit, ucis, —Â is to

r ia s-a împletit cu legenda, făurindn-i acestui

32

www.cimec.ro



,,m do excepţie, acestui principe, demnrival ·'"Ι strălucitului Mahomed al I l-lca,imaginea, departe de adevâr, a unui

despot setos dc sînge, crud, dement, posedaidc diavol. Bizantinii Laonic Clialcocondil şiD I ICÎ IS . maghiarul Antonius Bonfinius, dar şipovestirile germane, şi cronica austriacului Thomas Kbendorler,şi atitea altele care aucirculat în veacuri, de pe întinsul Rusiei şipînă în America, au deformat chipul şi fapteleacestui vrednic, principe, apărător de tară şi

drept ctrmuitor. Vin, să repare lucruri le şi săle aşeze la locul cuvenit, «crieri noi, bazate pecercetarea bogatelor izvoare documentare,multe cu caracter ştiinţific, altele ou caracterliterar, cîteva piese, in ult imi i ani, au scrispentru scenă, despre Vlad zis Ţepeş, MirccaDele-I.crian. Paul Cornel Chiti c, M ircca Bra.Iu.Dan Tărehilă. Încercări... încercări... toate cumerite, nici una împlinită, capodopera dramatică despre Ν Iad sc lasă încă aşteptată.

Ban Tărehilă a mai cutezat un pas. Εîncă greu să desprinzi imaginea lu i Vlad de

ţeapă, de (epe, legendele sc destramă anevoios, deşi în ţeapă trăgea pe boţi şi trădători şi vărul său. Ştefan cel Mnre, deşi cu(capa pedepseau, la vremea aceea (şi m nildupă aceea), destui principi şi regi ai Europei. Dlar încă un pas a fost făcut. Mai puţinelepi, o mai atentă scrutare a documentelorvremii , un mai decis contur al portretuluiacestei personalităţi complexe. Din piesa-poi-tret a lu i Ban Tărehilă (harnic dramaturg,ncv>lH>sil căutător de inspiraţie in istorie)aflăm un Vlad vilcaz. iubitor de dreptate,luptător pentru fiinţa naţională, doritor depace. neînduplecat cu vrăjmaşii. Părţi dinviaţa şi, apoi, moartea lui Vlad ne sînt înfăţişate cu respect pentru adevărul istoric, darnu ca o strictă reconstituire scenică, de undeşi unele abateri pe teritoriul ficţiunii ; scenele sînt scrise cu o bună ştiinţă a legilorspeciei, limba e firească, fără barbarisme izbitoare, dar şi fără arhaisme forţate. Vladc inteligent, cu mintea ascuţită, cumpănit înhotărîrile sale, încrezător în oameni, deciiubitor de oameni, mîhnit cînd trebuie săpedepsească cu moartea, dar drept în hotă

rîrile l u i dc judecată. Dan Tărehilă oferăo sugestie a conjuncturii istorice în care trăieşte, luptă şi moare acest brav principe alunei tări mici, aflată la răspinlia unor mariputeri încleştate în bătălii. Chipuri anonimede boieri, doamne, călugări şi oşteni, dar şifiguri intrate în istorie, ca Ştefan cel Mare.Matias Corvin, Hnmza Paşa, Catavnlinos. reînvie sub pana lu i Dan Tărehilă, într-o galerie colorată şi vie. dominate însă dc Vlad Tcpeş, a cărui Vrednicie este mereu subliniată.

Regizorul Mihai Radoslavescu a realizat un

spectacol curgător, echilibrat, cu înţelesurilimpezi, l ipsit de artificii, străbătut de patos;Vittorio îîoltier înalţă un decor elegant, fără•ostentaţie, cu mare putere de sugestie, creator de atmosferă, un decor suplu, cum cereaarhitectura textului. Conduşi bine dc regizor,au interpretat roluri care nu sînt toate foartegeneroase, actorii dc frunte ai teatrului piteş-

WÊÊÊÊm · ' Wmm

Ion Roxin (Vlad Ţepeş)

lean : Ion Focşa — un boier versatil. AdrianVişan — un boier credincios, Ileana Focşa — o interesantă compoziţie, Carmen Roxin şi

Julicta Szonyi — graţioase doamne. AngelaRadoslavescu — o apariţie de un tulburătortragism, Cornel Poenaru — Ştefan cel Mare,tînăr şi luminos, Eugen Ungureanu — MatiasCorvin, elegant şi rece, Dem. Niculescu — unprelat ca o veşnică ameninţare. Vlad a fostînfăţişat de Ion Roxin — mult semănînd cuportretele ştiute ale principelui, tumultuos,vajnic, tăios, răspicat, dar, din păcate, cu ovorbire bolovănoasă, gîfiitoare, cîntală. ca unactor de pe vremuri.

Virgil Munteanu

www.cimec.ro



Gina Patr ichi şi Octavian Cotescu

INTERVIU

de Ecaherina OproiuMă întreb dacă şi c i t îi plac Ecaterinci

Opro iu aplauzele ? Şi vorbele de laudă, rost ite sau scrise ? Şi complimentele, ei, da, complimentele ? Fiindcă mă simt îndemnat, eafost student a l dumneaei (doar u n semest r u !). ca mai tânăr şi mai modest confrate( in ale gazetăriei, fireşte !) şi ca neostoit admirator , să-mi mărturisesc preţuirea nemăr

ginită pentru două din multele dumisale calităţi : inteligenţa şi îndărătnicia. Inteligenţacu care, dintre idei, o alege pe cea m a i preţioasă, o înşfacă, o desface, o dezgoleşte ; şiîndărătnicia ou care o urmăreşte, peste an i ,pînă o supune, o propune şi o impune. Iată,ideea priv i toare la condiţia omu lu i de genulf em in in , ideea emancipării def in i t ive şi totale a femeii, de cît amar de vreme o scoatedin raf tu l dosarelor închise şi o flutură cape un steag de luptă scump, în ciuda surî-suri lor masculin-analiţioase ale confraţilor. Dece, ne simţim tentaţi să întrebăm, de ce atîta

tevatură în j u r u l unei olicstiuni r a r e s-a r e

zolvat pr in legile fundamentale ale ţării şipe care epoca noastră nu o consideră alt feldecît anacronică ? De ce, d in nou, desprecondiţia femeii, cind femeia, ca om ml societăţii noastre socialiste, nu e prin n imic p r e

judicială iu raport cu bărbatul, aşa cumdrept grăieşte litera Legii ? Drepturi le femeiisînt azi .drepturi le omului dobînditc pr in revoluţie, sînt drepturi le cetăţeanului societăţii

socialiste. Atunci, ou cine polemizează Eca-terina Opro iu , cu cine se bate ca, cu societatea, cu noi toţi ? Nu, categoric nu, opoartă bătălia, o lungă şi grea bătălie, cumine , ou t ine, cu el şi cu ca, mai ales ouea, ou femeia care crede că drep tu l e i .odată consfinţit p r i n lege, este şi împlinit.Nu e totuna. Toate femeile au dreptur i egale,dar nu toate ştiu să le folosească şi, m a i ales.nu tonte vor să le folosească, aşa precum toţiavem dreptul să munc im, dar n u toţi m u n

c im, aşa precum toţi avem dreptul să g i n d i mînaripat, dar nu toţi gîndim, aşa precumtoţi avem dreptul să visăm, dar n u toţi v i săm. Doar aparenţa face din Ecaterina Oproiuun por l-d rapel al f em in i smu lu i , în fon i , euluptă pentru emancipare, i n înţelesul adînc,dc formare, de evoluţie superioară a conştiinţei socialiste a omu lu i societăţii noastre.In t e r v iu r i l e ei, cit ite cu lăcomie în „Contemporanu l " , recitite cu voluptate în vo lum, ia-tă-le pregătite pentru scenă (prin piesa p u

blicată de noi), intă-lc urcate pe scenă (cezic eu ? pe scene ! ). in te rv iur i l e ei sînt pol emic i ou prejudecata, cu renunţarea, cu resemnarea, cu lenea, eu tot ce ţine în locfiinţa noastră do la emancipare. Reportera(cea din i n t e rv iur i , nu cea dintre in te rv iur i )e ofensivă, agresivă, chia r, sfredeli toare, iscoditoare, indiscretă, pentru că ea n u se m u l

ţumeşte să capete răspunsuri care să-i conf i rme ideile, ci vrea ou tot d inad insu l săprovoace interlocutoarei însăşi întrebări, şi,

chiar dacă ea, reportera, tace, ea tace c um in d r in ascunsă că a provocat o avalanşă deîntrebări (lăuntrice) şi, uneori , de răspunsuri . Interv iur i le ei — şi ce rău îmi parecă, dacă n u toate oele din carte, măcar încăvreo două : Femeia triumfătoare, VichiţaPorumbeseu, nu şi-au găsit locul pe scenă

— i n t e r v iu r i l e oi, zic, sînt m a i m u l t decîti n t e rv iur i , sau n u sînt m i m a i i n t e r v i u r i , sîntşi portrete ale omului contemporan, ale „o¬m u l u i de genu l f emin in" , cum zice autoarea, portrete cu tonur i v i i , dar şi cu t o n u r i

întunecate, adică portrete adevărate. Preapuţin transf igurate art ist ic pentru a-şi pierdeatr ibute le de autenticitate documentară, P r i măriţa, Sudoriţa, Coteluţa şi celelalte au valoare de argument în favoarea ideii că pent r u emanciparea femeii l up ta trebuie continuată ; că, subti l şi surd, prejudecăţile operează şi că orice strigăt în acest sens nu eu n strigăt în deşert. Persoanele interv ievate

— şi ele rămîn persoane, nu devin personaje, deci n u capătă funcţii generalizatoare — persoanele supuse t i r u l u i de întrebări a l

34



Reporterei dezvăluie necesitatea ou opiniaautoarei să se facă auzită. Dacă un vieeţipă la un primar pentru că e femeie, dacătovarăşii de muncă ai Sudoriţei nu văd inaceastă femeie puternică şi partea „moa le-moale", dacă O femeie la fin încă mai vreasă cadă la învoială cu dumnezeu în problema ploii, dacă Mica nu şi-a crescut destuide bine fetele — fruntaşe, altminteri — caele să înţeleagă că nu sc cuvine, că nu edrept, să facă totul şi pentru toţi biata Mica.

dacă Avocata gîndeşte mecanic şi se exprimă după şablon, dacă toate acestea, laolaltă,se mai întîmplă, încă sc mai întîmplă, a¬tunci Ecaterina Oproiu are nu numai dreptul,

ci şi datoria să ne pună faţă i n faţă cuaceste realităţi. Subliniez că o confuzie coricînd posibilă : persoanele intervievate evoluează alternativ cu personajele Reportereişi Reporterului, care nu mai sînt cazuri, cit ipur i , indiferent dc faptul că noi am fitentaţi să le căutăm prototipurile. într-un felprivim, primim, gîndim tealrul-documcnt (în

t r-un fel am pr i v i t Caracterele l u i Moneiu-Sudinschi) şi într-altfel, teatrul-ficţiune. Réc r i e r a in acţiune (din interviuri ) e una,Reportera dc i>c platoul televiziunii e alta,e altceva, c de altundeva. S-a întiinplut cevaciudat, ceva neprevăzut, ceva greu de înţeles : Ecateriua Oproiu a vrut o legătură

— dramatică — între interviuri , oare sîntşi râmiη <le-isine-etătătcare, a imaginat (excelent, dealtfel) emisiunea Reporterei lateleviziune, dar legătura s-a dezvoltat în legături slrînec, prea strînse. care jugulează interviurile, care se dezvoltă parazitar precumiedera, sufooînd aproape mlădiţa susţinătoare. Dc aici, impresia puternică de acţiune cutrenă, de aici, şi senzaţia de oboseală, dc a¬morţeală, din interferenţa unui plan tonicsi vivace cu altul dc love-story. Fiindcăduelul Keporleră-Reporter degradează în băr-ţuială foministă-antifemenistă şi, ma i jos. îngîlceavă postmatrimonială. Excelent demarată,susţinută cu argumente strălucite, ofensivaMe|>orterei oboseşte, oboseşte şi fiindcă îşiepuizează argumentele, dar şi fiindcă nu cstimulată. Intre noi (bărbaţii) fie vorba, Re

porterul e u n adversar cam mărginit, cammeschin, şi care uzează de argumente anti-

feministe vechi de un veac, de t ipul „dece n-aţi văzut voi ce-a văzut Arhimede ?"Dc la un punct, Reportera se bate cu nimeni .Reporterul, l ipsit de replică, dă din colţ încolţ. Şi atunci, se îniîmplă altceva : ei devinEa şi El, ipostaze peste timp ale cupluluidin vechea (şi mereu proaspăta) Nu sîntturnul Eiffel, un cuplu destrămat, nu pentrucă E l vrea cămăşi scrobite şi mîncare gătită, nu pentru că Ea, în numele omancipării,

ţine gomul în pantofi şi colecţia de revisteîn cadă, ci pentru că nici unul dintre ei nua înţeles ce înseamnă „să fie alături la bineşi la rău". Dar asta e altă piesă, lucru lesnede dovedit dacă extragem din întreg părţileconstituite d i n interviuri . Altă piesă şi, d inpăoate, mult mai puţin interesantă...

Tamara Buciuceaiiu-Botez (Avoratu)

TEATRUL „BULANDRA"

Data premierei : 18 decembrie 1976.Regia : CĂTĂLINA BUZOIANU

Scenografia : M I H A I MADESCU.Distribuţia : GLNA PATRICHI (Re

portera) ; OCTAVIAN COTESCU (Reporterul) ; AUREL C IORANU (Secundul) ; LUCIA M A R A (Tuţi de Ia pupitru) ; DRAGA OLTEANU-MATEI(Sudoriţa) ; ICA MATACHE (O femeiela f în) ; CĂTĂLINA P I N T H J E (Nuţi-

ca) ; M I I I A E L A MARINESCU (Cate-hi[n) ; T AM ARA BUCTUCEANU-BO- TEZ (Avocata) ; A D R I A N ΡΙΝΤΕΛ(Vladimir) ; MARIANA M l H U Ţ (Primăriţa) ; M I H A I MEREUŢA (Stînga-ciu).

».Şi, din păoate, mult scoasă în evidenţă,mult apăsată în spectacolul Cătălinei Buzoia-mi , de pe scena Teatrului „Bulandra". Paradoxal lucru, tocmai strălucita, dar absolut

strălucita interpretare a fermecătoarei GinaPatrichi şi a seducătorului Octavian Cotescupune în lumină crudă acest cusur de structură al piesei. Tocmai impecabila lor tra

iectorie, tocmai fantezia lor explozivă, tocmai subtilitatea lor de monştri sacri ai scene i noastre, nasc sentimentul de neîmpUnire.sau de preaplin, pe care spectacolul îl lasă.

35

www.cimec.ro



Mar iana Mihuţ (Primăriţa)

Dar OUJTI să reproşezi actor i lor că s ini foartebun i , că sînt prea buni ? Mă întreb cu teamăce s-ar fi ales d i n spectacol dacă şi celela lte interprete n u ar f i atins n ive lu l foarteînalt «1 (r ine i Patr ic i i i şi al lui OctavianCotescu. D i n fer ic ire , lucrur i le stau astfel, căin terv iur i l e propriu-zisc sînt, fiecare în parte, bi jute r i i de interpretare . Draga Olteanu-

Matei (Sudoriţa), de un op t im i s m robus l , i n i

moasă, încrezătoare, surîzătoare, dasebisă la

inimă, cum se spune, lăsînd treptat să răsară de sub salopeta unisex mînoouţele, apoiguleraşul unei bluziţc cochete, mulţumită dece a realizat cu mîinile c i vrednice, dar tân

j ind după dragoste... Ica Matachc, caldă, sim

plă, cu o şiretenie de ţărancă isteaţă, cu credinţele ci şi prejudecăţile ei , dar purificatăp r i n dragostea pentru copii. . . Nuţica şi Cateluţa, fete ou mîini dc aur, pr in care cunoaştem (admirabile portrete indirecte realizate de Ecaterina Oproiu) pe Mica cea detoate zilele şi de toate nopţile, cu grijile» e!

şi ale altora, şi pe tovarăşa Mureşan, care

sc apleacă singură să r idice de pe joso canulă şi care dă cu ruj n u m a i la plenare... Nuţica s i Cateluţa, pe care le interpre

tează, cu voioşie adolescentină şi cu a l intur i ,

Cătălina P in t i l i e şi Miihncbi Marinoscu. . . Tamara Buciucoanu-Botez, cu niciodată reţinută,precisă şi neiertătoare cu eroina e i , alcătuităd i n vo rbe mari şi goale, d i n scheme de comportament, d in v i d sufletesc, u m p l u t cu bibel our i ieft ine.. . s i , alături (dacă nu împotri

vă) , f i u l ci (Adrian Pintca), care se vrea elînsuşi şi care e mîndru pe Speranţă... I n

wfîrşit. c Mar iana Mihuţ, p r i m a r cu gropiţe,băieţoasă că-ţi v ine să-i săruţi mîinile, mocnind mînia, m i j i n d a p l in e şi făoînd exploziedc te orbeşte şi le convinge de f in i t i v că n u - idc joacă cu femei le . chiar dacă t i pu l lo r somatic.. . Mai e şi Lucia .Mara, foarte bună.mai c şi A u r e l Ciornnu, foarte b u n , m ai eşi M ih a i Mădescu, scenograful, b u n , d a r parcănu îndeajuns, d a r iarăşi mă întorc şi zic, ele,

ele toate sînt, laoifallă, şi f iecare în parte , lamare .înălţime.

• TEATRUL N A Ţ I O N A LDIN CRAIOVA

Data premierei : 15 decembrie li)7(>.Regia : V A L E N T I N A B A L O G H . Sce

nografia : V A S I L E B U Z .Distribuţia : A N C A L E D U N C A (Re

portera) ; V A L E R I U D O G A R U (Reporteru l ) ; D A N W E R N E R (Secundul) îN I C O L E T A O A N C E A - C I U C U L E S C l !

(Tuţi de la pup i t ru ) : M I N E R V A D .A U R E L I U (Tanţi) ; R O D 1 C A R A D U(Sudoriţa) : E L E N A G H E O R G H T U(Primăriţa) : M I H A I CO NSTA NŢ I -NESCU (Slingaciu) : G E O R G E T A L U -C H I A N (Nuţica) ; I L E A N A S A N D I *(Cateluţa) ; M A R I A C I O C H L N A - O O A N -

ŢA (Avocata); C O R N E L D O G A R I(V lad imir ) ; M A R I N A B A S T A (Doamna d i n pachet) ; IO ŞE F INA STO IA(O femeie la îin).

Nic i o comparaţie nu e bună, fiindcă poale nedreptăţi pe cineva, de aceea nu comparspectacolul Tea t ru lu i . .Bu landra" c u cel al

Teatrului Naţional d i n Craiova. A prop i e r i ,

însă, se pot face. Şi delimitări. SpectacolulValent ine i Ralogh e (in decoruri le simple, e-laslic-încăpătoarc şi voit neutre a le l u i VnsilcBuz) curgător, aşezat, cuminte . Accentul cade,

dceis. p e i n t e r v i u r i . Anca Lodunoa. in te l igentă, distinsă, întreabă cu discreţie şi ascultă



medita t iv . A fost amuzant s-o vedem i m i -tînd-o pe autoare in marele monolog île laîncepui (cel ce fusese br i l i antu l d i n coroanaCtinci Patr ic i i i ) , dar amănuntul t ine <le zonapitorescului şi interpreta, prudentă şi înţeleaptă, a părăsit j ocu l . A secondat-o discret,voit şters, Valeria Dogaru-Reporterul. Iarăşi paradoxal — «Iar paradoxu l e în teatru

la el acasă — deşi sînt foarte buni nmîn-doi. pentru că ciocnirea lor are aerul unei

badincr i i .şi pomtru că povestea lo r de dragoste sc evocă si sc consumă în surdină, i n -l e rv iur i le propriu-zisc capătă toată strălucirea.I'iodica Radu e Sudoriţa vinjonsă, vrednicăsi veselă, şi interpreta are cite ceva din dalele eroinei. Elena Gheorghiu e o primăriţămai aproape de p l ine decît do împotrivire,Ceorgeta Luc i i i no şi Ileana Sandu sînt douătinere drăgălaşe si naive. Maria Ciochină-Goajntă e o Avocată uscată, prefăcută, opor tu

nistă, cu totul remarcabilă, losefinn Stoia e() femeie la f in cu multă autent ic i Uite , iarMarina Muşin e Doamna din pachet, foaTtebună, dar acest i n t e r v iu putea să lipsească,fiindcă ilustrează milă idee. Luminos , dar fărăo strălucire dc astru, l impede dc înţelesuri,spectacolul cni iovean onorează piesa şi scurmăreşte cu in I e r t » , ba ch ia r cu plăcere.

Virgil Munteanu

TEATRUL MUNICIPALDIN PLOIEŞTI

TIMPUL ÎN DOIde Ιλ R* Popescu

Dala premierei : 22 decembrie 1976.Reg ia : A L E X A N D R I I TATOS. Ste

nografia : V I T T O R I O H 0L T1E R .

Distribuţia : S I L V I A P OP OV I C I(Emilia) : C O R N E L I I ' R E V E N T (Silviu) ; E U S E B I U ŞTEFANESCU (Huria).

D. R. Popescu spunea i n l r -un i n t e r v iu căexistă piese care dau douăzeci de răspunsurila nici o întrebare şi piese care p u n întrebărigrave, esenţiale, lăsînd întreaga răspundere şi

întreaga încredere pe seama spectatorilor, în

stare să găsească răspunsurile cele mai înţelepte, cele m a i adevărate.

i n cazul pieselor l u i 1). R. Popescu, întrebarea fundamentală : Cum trăim ? Ce facem, ca existenţa noastră să nu fie un şirdc erori ? Cum facem, ca fiinţa noastră săse just i f ice în contextul social, pr in acte deetică ?

Cum a evoluat această întrebare în dramaturgia lui I). R. Popescu nu putem, încă,şti, di n mai multe mot ive , d in t r e care celdinţii e că nu avem informaţia exactă a cronologiei operei acestuia. De la debutul săuşi pînă az i, I) . M. Popescu surpr inde mereu,şi, d in păcate, nu numai pr in ined i tu l idei

lor sale şi prin particularitatea s t i lu lu i , ci şipr in mar i oscilaţii de calitate.

Aceşti îngeri trişti, Pasărea Shakespeare,

Balconul, aparţin unui ciclu. B u n . Dar Cezar,măscăriciul piraţilor? Dar Piticul din grădinade vară ? Dar , în sfîrşit, Timpul în doi ?

Timpul in doi şi-a anunţat prezenţa cîndBalconul părea să pună capăt unei preocupări pe cale să devină obsedantă, şi e, d i n -Ir-odată, altceva. Ksle piesa-parodic, este pie-sa-pamflet, care veştejeşte existenţa legănatăîn v isuri deşarte şi fade, este piesa care condamnă Iwva r i smu l , este piesa care, imp l i c i t ,

reabilitează sau, mai bine zis, scoate în evidentă (pentru că nu despre reabilitare poatefi vorba, ci despre restituire, în numele adevărului) v iata simplă, obişnuită, cu aspiraţii,

dar fără ariv isme, cu v isur i , dar fără himere.Ksle povestea — tristă şi in i t io caraghioasă — a unei femei în sufletul căreia se cuibărescteama dc singurătate şi dorinţa de a scăpad in universu l închis al bucătăriei, a unei

femei izolate de lume , sustrasă problemelormar i ale existenţei, îndepărtată de adevărataviaţă. Să recunoaştem, <> existenţă mai mul t

decît banală, o existenţă ternă ; tot gospodăr ind , tot bucătărind, Emi l ia (aşa se numeştefemeia) îşi chinu ie mintea cu întrebări despre fericire, se simte singură, părăsită, uitată,

neglijată, sc simte în in fern.

S i lv iu (aşa se numeşte soţul) vine acasăt l rz iu , mănîncă mul t şi doarme greu. Angajatîn activităţi mult in le , ins cu mic i şi nume

roase responsabilităţi, prezent la toate chemăr i le , S i l v iu e absent d i n casă. Şi d i n v ina l u i ,fireşte. Si lv iu se înstrăinează dc Emi l i a . Gîn-dur i le Emi l ie i au bătaia scurtă, ea încearcă,dar nu izbuteşte să înţeleagă re sc întîmplăcu bărbatul ei. preocupările lui îi rămînstrăine, interesul l u i pentru muncă o miră.curiozitatea l u i de a afla ce se petrece înlumea întreagă o uimeşte. In ev i t ab i l , soţii seînstrăinează. E l , nedibaci, l ips i t de tact. olasă singură. Ea, limitată, acceptă singurătatea şi, nefericită (dar şi puţin caraghioasă),se refugiază în v i s . Singură, nefericită. S i l v ia

rămîne în in fe rnul ei . 0 Eur id ic c de azi, cuin fe rnul la bloc. Unde e Orfeu. să vină. s-oscape ? D i n crâmpeie dc amint i r i (un pr ie ten

din tinereţe al lui S i l v iu , i ta l ianul cu mus

tăcioară ?), iată-1 întruchipat pe Hor ia . iată-1

plăsmuit din închipuirea ci pe cel meni t s-o

37

www.cimec.ro



scoală d in infern : Orfeu cu cântecele pediscur i , fantasma fer ic ir i i , amantu l cu mustăcioară, cu f lor i şterpelite şi cu gramofon :veselul l lo ri a, sigur de el , cu aere de cuceritor versat, de amant de profesie, se fandoseşte, şi nu-i deloc departe de a fi t r i v i a l .

Orfeu-fantc de Obor, cu glume nesărate,scoate repede la iveală disc după disc, m in

ciună după minciună, se lasă spălat pe pi cioare şi-i serveşte Emi l i e i tot taoîmul de

amăgiri. Visul devine urît, Eurid ice nu-1poate însoţi pe Orfeu, Emi l ia îşi ucide v isu l .

Real i tatea osie, poate f i , mai frumoasă. întoarcerea Emiliei la realitate, lingă Si l v iu ,înseamnă şi liotărîrea lor comună dc η începesă trăiască altfe l , înseamnă şi hotărîrea E m i l ie i de a sparge z idur i le claustrării şi dea reveni la viaţă şi la muncă, alături de toţiceilalţi, şi, în p r im u l rînd, alături de Si l v iu .

Interesantă abordare a unei probleme de

existenţă conjugală, cotidianăşi

anonimă,cu

acest amestec de naraţiune simplă şi joc ali luz ie i , piesa l u i D. R. Popescu nc aparedestul dc şubred argumentată social şi psihologic, n u o dată şi nu puţin împovărată dezgura unor arderi ma i vechi, de neglijenţe,ba chiar impurităţi sti l istice, de momente cenuşii şi dc asperităţi l ingvistice. Dar acceptăm invitaţia autoru lu i la meditaţie asupracondiţiei de existenţă a omulu i obişnuit, pecare nesiguranţa idea lului , mentalităţi învechite, prejudecăţi sau, pu r şi s implu , o con

ştiinţă obosită îl pot face să penduleze dramat i c între realitate şi himere.

Spectacolul ploieştean este realizat dcAlexandru Tatos în tonur i grave. Regizorula ignorat la tura caraghioasă, ridicolă, a existenţei Emi l i e i , în speţă, a v i su lu i ci , apăsîndpedala dramatismului . Tînărul regizor a căutat o metaforă întregului spectacol şi a găsit-o, cu spr i j i nu l scenografului Vittorio I I o l -

t ier , în decorul alcătuit d in mar i cearşafurialbe, dispuse astfel că dau imaginea unui

l ab i r in t de încăperi str imte , fără ieşire, imaginea unui univers claustrat în care se consumă existenţa zbuciumată a Emi l i e i . Cu oevoluţie monotonă pr in unilateral i tate, dar cudramat ism, Silvia Popovici interpretează oEmi l i e consumată, crispată, absentă, detaşatăde Si lv iu, îndeplinind în silă obligaţiile casnice, o Emi l i e care-şi trăieşte intens visularzător şi zbuciumat. Si lv iu, Cornel iu Revent,nu e atît t im id şi nedihaci, cît absent, absorbi t de trebur i le l u i ; încercările l u i de a înt inde punţi călre Emi l i a sînt directe, abrupte.I n u l t ima parte, Corneliu Revent găseşte u nton mai potrivit, .purtarea l u i e mai gr i jul ie ,m a i plină de căldură. Regăsirea d in f inal acelor doi decurge firesc din această schimbareintervenită în Silv iu. Euscbiu Ştefănescu, larîndul l u i . e apăsat fante, şmecher bunsă sucească capul fetelor, nu departe deintenţiile autoru lu i , dar nu exact în in ten

ţiile acestuia. Visul, în rezolvarea l u i Alexandru Tatos — de l imi tat de realitate cam naiv,p r i n aprinderea unor beculeţe colorate — n u

e un refugiu, ci o capcană. Silvia Popovicise aruncă cu voluptate în vis. îl trăieşte i n tens şi. tocmai dc aceea, visul sc dezvoltă incoşmar, personajele gonesc pr in lab i r in tu l încăperilor clătinate, spulberate dc un v i forpustiitor. Emil ia nu vede topindu-se himera,ci o suprimă cu violenţă, cu furie, cu disperare. Momentul f inal este excelent realizat :cearşafurile albe au fost smulse, universulclaustrat al Emi l i e i a dispărut, o clipă doar,

ca o părere, u m b r a lui l l o r i a străbate scena,dar imaginea e înghiţită de întuneric şi ceidoi soţi, regăsiţi. împăcaţi, reechilibraţi, stauîmbrăţişaţi pe maldărul de cearşafuri ca untroian de zăpadă, călind să vadă v i i t o ru l .

Virgil Munteanu

TEATRUL „ M I H A I EMINESCU"DIN B O T O Ş A N I

• CANTEMIRBATRlNUL

de Niccihic lorga

Se cuvine să menţionăm interesanta ascensiune pe care o săvîrşcşte acum (şi, sperăm,o va desăvîrşi) teatrul botoşănean, sub direcţia încă proaspătă a lui Constantin Dinis-chiotu. Dacă n u nc-ar f i teamă de vorbelemar i , a m spune că la Botoşani s-a trasat unul

dintre cele ma i ferme programe de lucru,

în sensul po l i t i c i i repertoriale, fireşte. Constant in Dinischiotu parc să fi reflectat îndelung la noţiunea dc pro f i l al unei instituţiit€>atrale, experienţa sa de regizor şi mai aies

dc activist pe tărîmul cul tur i i a dus la cristalizarea unei conopţii mature în legătură cudezvoltarea factorilor cul tura l i , cu ceea cesociologii cul tur i i numesc dominante. Certeste că acest controversai Constantin Dinis-chiolu a dat teatrului botoşănean, în numaidouă stagiuni, o menire firească şi nouă,fapt uimi tor , dacă socotim cîte teatre d inţară n-au reuşit încă să iasă d i n t r - u n doicafarniente local şi d i n t r - u n semianonimat republ ican. Despre Teatrul din Botoşani nunuma i că sc vorbeşte acum în Capitală, nu

numa i că se scrie, uneori bine şi foarte bine,

38

www cimec ro



Data premiere i : 10 decembrie 1976.Versiunea scenică si regia : CON

S T A N T I N D I N I S C H I O T U . Scenografia :E L E N A B U Z D U G A N . Ilustraţia m u z i cală : ing. L U C I A N I O N E 5 C U .

Distribuţia : D O R U B U Z E Λ (Con-stantin-Vodă Cantemir) ; V I C T O RNICOLAE (F iu l său, Dimi t r i c ) ; A U RO RA P R O D A N (Domniţa, f i ica lu i ) ;

C A Z I M I R TÀNASE (Regele loan So-bicski) ; GII EORGH E HAL CA (MironCostm) ; V I O R E L B A L T A C (IenacbiI W i r i t a ) ; SO R I N MEDELENI (Sol i -man-Paşa şi Măscăriciul) ; T E O D O RBRADiESCU (Bzowski) ; G I I E O R G H EPOPA ( Iab lonowski şi Iuzbaşa) ; ROM S PEREVOZNIC (Şandru ) ; Ş T E F A NPANA (Dubău) ; J E A N M A Y DICK(Toader Vornicu) ; C O N S T A N T I NCA DE SC HI (ILie Tifescu) ; T U D O R

DU IN EA ( I an i V i s t i e rn i cu l şi Turcul ) ;I O N PLAEŞANU (Vel işcu şi Cîntăreţulpolon) ; T R A I A N A N D R E I (Voinea) ;S I L V I A P A N Ţ I R U , N A R C I S A V O R N I C U (Marga) ; C R I S T I N A R A D U ,F L O R I T A R U S U , L U C R E Ţ I A M A N OR IC (Ileana) ; ION L I G I (Un călugăr) ; E L E N A L I G I (O jupîneasă) ;G I I E O R G H E Τ A R A D ACI UC (Străje-rul ) ; V A L E N T I N A L I V I N Ţ (Un copi ldc casă).

in presa centrală, c i — şi aici stă taina or i

ginalităţii i n ştiinţa conducer i i unui teatru,

fie el la o depărtare de peste 500 dc ki lo

metr i de Bucureşti — se comentează ca despre un t er i to r iu al bumi lu i -gus t şi al ined i t u l u i , într-adevăr, pe afişul Tea t ru lu i „MihaiEminescu" figurează în fiecare stagiune două-trei piese d i n nevalor i f i cata operă dramatică

u celui m a i marc poet român ; aici au locpremiere absolute cu piese inspirate d i n tre

cutul zbuc iumat al p op o r u l u i nostru ; nici seîntrunesc, de cîteva ori pc an, teoretic ienidin .domeniul arte i , pentru a dezbate concepte ale artei teatrale ; în f ine, tot aic i , înstagiunea în plină desfăşurare, piesele unui

alt f iu al f rumosulu i ţinut bucovinean, Nicolaclorgo, văd l u m ina scenei. începutul a fostfăcut cu piesa Cantemir Bătrinul, dar Constant in Din isch iotu lasă să se înţeleagă că,dintre cele 50 de lucrări dramatice nie lui

lorga, ' fiecare stagiune va aduce ceva nou.

Aşadar, datorită unui regizor-director careare apet i tu l f aptu lu i de profundă respiraţieartistică, Teatru l „Mihai Eminescu" lărgeştecu îndrăzneală ar ia semnificaţiilor cul tura le .Neajunsul acestei generoase investiţii de energie este că t rupa de actor i de aici n u beneficiază, corespunzător, de personalităţi creatoare în stare să direcţioneze potenţialulexpresiv, astfel încît ai senzaţia că o bună

parte d i n energia v i z i u n i i regizorale se pierde ; Constantin Dinischiotu apare ca u n d i

r i jor care execută o partitură dc Beethovencu instrumentişti care n-au cînlal niciodatăîntr-o orchestră simfonică. Dar, cu m arta teatrală s-a perpetuat de-a lungu l veacuri lornu numa i pr in actori remarcabi l i , vom pr i v i

spectacolul de la Botoşani nu in pr imu l rîndou înţelegere, ci cu solemnitatea pe care ţi-oinspiră subiectul piesei şi, totodată, autoru l .

Cele două d o m n i i ale lui Constantin-VodăCantemir, întrerupte de ocuparea temporară

a Moldove i de către cra iu l loan Sobicski.viaţa domni to ru lu i român, defăimat pr in

ch i l i i şi unghere de castel pentru originea l u iplebee, i-au p r i l e j u i t l u i Nicolae lorga u npatetic monolog patr iotic (acţiunea concen-tr indu-se în j u r u l măririi şi decăderii, bucu

r i i lo r şi tristeţilor l u i Cantemir Bătrînul, scenele par „acorduri" ale unui unic monolog) ,receptat ca atare, credem, şi de ConstantinDinischiotu . Acesta, ajutat dc o scenografieinspirată, integrată în ceea ce n u m i m spir i tul

epocii şi culoarea locală, a ţinut să subl i

nieze modelele umane ale t i m p u l u i . Este u nspectacol al caracterelor, pe de o parte, '̂ elal bătrînului voievod moldovean, pe de alta.cel al regelui Sobicski, prezentat caricatural,dar n u şarjat ; cel al lui Ienacbi Porf ir i ta,

jucat, cu realismul necesar şi chiar cu talent, de Viorel Baltag, şi cel al lu i M i r onCostin. susţinut de Gheorghe Haucă. Bineconceput regizoral (un ansamblu eterogen decaractere care, aidoma l u m in i l o r într-o peşterăcu stalactite şi stalagmite, relevă o altă înfă

ţişare a luc rur i l o r ) , spectacolul a suferit pr inabsenţa vocilor distincte. Astfel, despre u n i i

actori aflăm că au fost pe scenă numai pent ru că le-am c i t i t numele in programul desală — cum bine aice o butadă care circulăîn lumea t eat ru lu i . Şi nu n u m a i Ion Plăc-şanu se află în această situaţie.

Dar surprize le stagiuni i botoşănene nu anconten i t ; ca atare, aşteptăm şi alte spectacole lorga. mai ales că un colocviu despreteatrul acestuia, organizat chiar a doua zi

după spectacolul cu Cantemir Bătrinul. ne-apr i le ju i t audierea unor interesante comunicări datorate l u i Vasile Netea. Valer iu Râ-peanu şi Al. Cernn-Rădulescu.

• RECITINDU L

PE SHAKESPEAREde Cristian Munteanu

In t r e regizori i t iner i . Nae Cosmescu s-aa f i r m a i în special p r i n producţii de teatru

la Televiz iune. Dintre montările care l-auconsacrat, Sjwranţa nu moare in -ori deRomulus Guga a f i gurat pr in t re cele maiapreciate pelicule de teatru la te leviz iune.

39

www cimec ro



Sorin Medeleni si Crislina Radu Barto-lomeu in „Recitindud pe Shakespeare"de Cristian Munteanu

Dala premierei : 1 decembrie 1970.Regia şi scenografia : ΝΛΕ COS

MESCU. Ilustraţia muzicală : ing. L U CIAN 10NESCU.

Distribuţia : CRISTlNA RADU-BAR- TOLOMEU — dublată la bîlci deAURORA PR OD AN (Ea) ; SORINM EDEL ENI (El) ; TR A IA N ANDREI(Un gardian) ; BORIS PEREVOZNIC,ION PLAEŞANU, ŞTEFAN PANA,

TUDOR RUINE A (inspectori dc poliţie).

la cunoscutul Festival international de laPraga — 197b (dealtfel, unul dintre protagonişti, actorul Ştefan lordache, a fost premiat pentru cea mai bună interpretaremasculină), iar Recitindu-l pe Shakespearede Cristian Munteanu a pri mi t Premiul Inter-viziunii, la Festivalul internaţional dc teatru TV de la Sofia — 1976.

Regizorul Nae Cosmescu are, aşadar, ocarte de vizită.

Dar Televiziunea abordează teatrul cu mij

loace specifice şi, pe deasupra, beneficiază dcposibilitatea de a colabora ou cei mai buniactori din Capitală şi din ţară. Ca atare, re gizorii de aci sint, într-un fe l, specializaţi ;limbajul lor ţine de civilizaţia electronică.

Nae (Cosmescu a păstrat însă legătura şi culumea teatrului propriu-zis ; în anul care s-a

Încheiat, a semnal, la Bacău, un spectacol

cu 0 noapte furtunoasa de [, L. Carngiale.

cu un Mică Venturinno după tipic, dar cuun inedit şi memorabil Spiridon ; la Alexandrin, a dirijat trupa Teatrului popular,

înlr-o interesantă utilizare a spaţiului de joc.relevînd posibilităţile teatrului de a-şi adapta

un ritm cinematografic.

Runînd in scenă, la Botoşani, Recitindu-l

pc Shakespeare, Nae; Cosmescu şi-a asumat

— voit, probabil — mai multe riscuri.

Mai întîi, la Botoşani, nu sc mai află tnsituaţia privilegiată de a distr ibui interpreţii..ideali*' ; de data aceasta, aria selecţiei tre

buia să se rezume la posibilităţile unei trupe

rcslrînse.

Apoi, un al doilea risc pc care NaeCosmescu şi l-a asumat, dar pc care l-atraversat cu bine. a fost această nouă ..edi

ţie" a Shakcspeare-uhxi lu i Cristian Mun

teanu, ..ediţie'1

care. evident, suportînd permanent confruntarea cu varianta dc la tele

viziune, trebuia să aibă. loluşi, o personali

tate. Şi, într-adevăr. l\eeitindu-l pe Shake

speare, In Botoşani, cu Crislina Radu Rarlo-

lomeu şi Sorin Medeleni, doi proaspeţi absolvenţi ai I.A.T.C., în rolurile principale, areO reală personalitate.

Această stranie poveste de iubire, dintre

un lînăr comunist ilegalist, care vn muri încelulele Siguranţei, şî o Julietă aptă să re-

copteze evenimentele din vremea dictaturiimilitaro-fascisle, potenţîndu-lc prin bătăilepropriei ei inimi, a căpătat, pe scenă, omaterializare interesantă. Nae Cosmescu adat dialogului (real şi imaginar) o vibraţiecare ţine mai mult de lumea ideilor decîtdc cea a concretului, De data aceasta, secretul regiei sale nu stă într-o răsturnare aobişnuitei utilizări a spaţiilor, ci într-o modalitate proprie de a încărca simbolurile sociale cu .misterul frumuseţii umane.

O regie bună şi un text bun pot „întindemina " şi actorilor, care, altminter i , s-ar putea

îneca în rutină.

Crislina Radu Bartolomeu şi Sorin Medeleni

au fost, dacă se poate spune aşa, ..purtaţipe braţe" de un le.xt inspirat şi de o regiepe măsură. Aflaţi, poale, la prima lor distri

buire holoşăncană, cei doi tineri actori, deşivocile lor sînt încă în formare şi păstrează oanume rigiditate în mişcări, s-au încadrat indisciplina de ansamblu, biruindu-şi stângăcia.

La decantarea simbolurilor a contribuit şibine conceputa ilustraţie muzicală, realizatăde inginerul Lucian Ioncscu de la Televiziunea română.

Paul Tutungiu

40

www.cimec.ro



TEATRUL DRAMATICDIM BRAŞOV

ARMISTIŢIU

CU DIAVOLULde Paul Euerac

Dala premierei : 22 iu l i e 1970.Regia : E U G E N M ERC U S . Deco

r u r i : H E L M U T S T U R M E R . Costumele : MUŞCA STOENESCU.Distribuţia : N I C O L A E C. N I C O L A E

(Ar i i . G I I E O R G H E J I N G A ) ; M I R C E AA N D R E E S C U (C i t i torul de contor) ;ZOE M A R I A A L B A N I (Amel ia J ingu) ;M I R C E A B R E A Z U (Odaν l ingă) ;L U M I N I Ţ A B L À N A R U (Neli Jingo) :GETA GRABA (Sevaslu .lingă) ; D O N ACO TR UBA Ş-R R E A ZU (Clara Mogoş) ;VICTO R I ON ES C U (Arh. Cosmescu) ;M I H A I BALAŞ-.1 U.IUCA (Şerban Ha-lunga) ; C. V O I N E A D E L A S T (Dr . Negriţi) ; G E O R G E M A I E R ( V l a d i m i r ) .

.Noul l i t i u sub care sc joacă .şi la Braşovpiesa l u i Paul Everac — cunoscută Ia începui,doar ea Cititorul dc contor — arii, desigur,

printre al ic raţiuni, pe aceea de a atrage a¬tenţia, încă din t i t l u , asupra Capiului că piesa

nu sc desfăşoară n u m a i într-un registru str ictreal, ci şi într-unui simbolic, deschiderea eifilozofică depăşind mater ia l i tatea convenţieiscenice propr iu-zisc. I n ce ne priveşte, credem că precizarea aceasta, oferind cheia încare trebuie citită piesa, riscă, lotuşi, să ducăşi la o răsturnare de planur i , în sensul pon

deri i exagerate pe care o po t căpăta, în spectacol, atît planul s imbol ic cît şi ..armistiţiul"din f ina l ; în cursa aceasta a ştiut să nucadă spectacolul Teat ru lu i Dramat i c d in Br a

şov, regizai de Eugen Mercus.Eără îndoială, posibi l i tatea încheierii unui

astfel dc „armistiţiu" cu „diavolul" , văzul caac t necesar creativităţii, i n general, n u tre

buie subestimată, m a i ales în măsura încare poate sugera depăşirea momente l o r decriză, capac i tatea omului de a-şi b i r u i în-Mnger i l e , după ce a reuşit să şi le cunoască. Dar, parcă, n u aceasta c prob l ema

piesei, de vreme ce nu soluţionarea, nu momentu l ul ter ior cr i ze i ne interesează, ci cr iza,

ca atare : o criză morulă, cu toate semnelede îmbolnăvire a o r gan i smu l u i , o criză a

conştiinţei, somată să dea seama de acte lesale, să plătească.

Personajul Cit i torului de contor nu e und iavo l , ci un alter-ogo, o înaltă instanţă morală a fiecăruia dintre noi. ami n t i n du - n e căsîntem pc deplin responsabil i — şi va t r ebu i ,

pînă la urmă, să răspundem — pentru toate

faptele noastre, pentru l o i ce se întîmplă în j u r u l nostru.

J'ără să sărăcească demersul f i lozofic al

piesei, spectacolul lui Eugen Mercus selecteazăşi propune var ianta clară a unei introspecţiilucide, i n v i t i i i d pub l i cu l Iu meditaţie şi res

ponsabi l i tate morală. S-au pierdut, poale,

unele nuanţe, s-au egalizat şi s impl i f i c i l unele

valor i pol i fonice, dar claritatea mesajului tea

tral nu este un cişlig dc ord in minor .

Regizorul a găsit în Mircca Andreeseu unactor ideal pentru ro lu l Citi torului de contor ,

jocul său sobru, concis pînă la austeritate şirăceală, reuşind performanţa de a sugera mater ial izarea unei abstracţiuni. Citi torul săueste mai mul l un procuror al conştiinţei decîtun judecător al acesteia, dar pat ima pe careo pune uneori în verb este aceea a stabi l i r i iadevărului ; şubredele argumente ale „apărării", fără să-1 bucure. îi îndreptăţesc u naer uşor cinic, fu rolul nu ma i puţin dif ic i l

al arh i t ec tu lu i .lingă. . .avocatul" aceleiaşiconştiinţe, e distr ibuit .Nicolae C. Nioolar .

actor cu reale şi bogate posibilităţi, pe carenumai îngroşarea unor momente l -a îndepărta t acum de o veritabilă izbîndă artistică.

Dintre cele lal te ro lur i , soluţionate, în marea

lo r majoritate, corect, se cuv ine să menţionăm, cel puţin, pitorescul , dar şi auten t i c i tatea interpretării date dc Geta Grapă sorci

arhitectului , Sevastn lingă.Gîndile s imp lu şi funcţional, decorur i le lu i

H e l m u t Stunner au o anumită eleganţă şiajută spectacolul ; spre deosebire de costu

mele semnate de Muşca Sloenescu, la carese s imte o oarecare improvizaţie şi nesigu

ranţă.

Spectacolul Te at rul ui Dra mat ic din Braşov,regiznt dc Eugen Mercus, oferă una d i n t r e

cele ma i clare şi mai i zbut i te var iante scenice de pînă aoum ale acestei piese.

Pc cînd şi una datorată unui teatru buCu-

reşlean ?

Victor Parhon

41

i



DOUA PREMIERE

LA TEATRUL DE STAT DIN TÎRGU MUREŞ

La Teatrul di n Tg. iMurcş a fost instalată,•dc curînd, o nouă conducere, în persoana reg izoru lu i D an Aleesandrescu. A v e m toatomot ive le să o socotim, dată f i ind vecheaexperienţă de îndrumător şi organizator a lartelor scenei a acestui nou-înscăunat director, vrednică de toate hunele speranţe. I iurăm, ea atare, .drum bun şi spornic. T o taic i , i n plină desfăşurare a fazei dc masă aFest iva lu lu i „Cîntarea României", a lua t f i inţă, în decembrie trecut, a 2 1 - a filială aΛ.Τ.Μ. I a r frumoasa scenă a edif iciului teatra l d i n localitate e mişcată, seară dc scară,rînd pe rînd. dc o nouă versiune (în l imbamaghiară) a faimoasei ..comedii cu gangsteri",cum şi-a n u m i t Bertolt Brecht parabola ro-z is t ib i l c i ascensiuni a lu i Ar tu ro U i , şi (lasecţia română) dc noua lucrare dramatică al u i D. R. Popescu. Balconul.

'Sînt două lucrări total deosebite — p r i n

natura şi factura l or , prin sti lul şi tipologia,realităţile şi problemele ce înfăţişează ; deosebite, m a i ales. pr in locul cc ocupă în cul

tura teatrală contemporană : una — ArturoUi — ajunsă, mulţumită autoru lu i ci şi fai

mei câştigate în lume, în zonele clasicităţii ;cealaltă — Balconul — deschizîndu-se abiapr imelor , deci încă incertelor receptări p u blice. Ambele sînt, însă, p r i n excelenţă, l u crări polit ice şi pot fi catalogate ca atare, înrîndul aşa-numitelor drame sau parabole-aver-t isment. Parabola brechtiană, a gangstereştiîparven i r i la putere a forţelor malefice, n a ziste, este, i n adevăr, operantă şi purtătoare

de semnificaţii, n u atît pr in înfăţişarea, m a im u l t sau m ai puţin Incifrată, a faptelor şi apersonajelor, care au înnegrit ?i însîngerat.în trecutul n u prea îndepărtat, faţa şi destinul omenir i i , cît p r i n avertismentul dat

— şi, în zilele noastre, încă va lab i l — căsămânţa fascistă, sau de u n tip înrudit cu ea,nu a fost pretutindeni şi pe deplin ster i l i

zată, că ea poate încolţi şi aspira d in no u la„ascensiune", dacă n u e recunoscută, dacă n ui se barează d r u m u l , dacă J I U e stîrnită.

Balconul l u i D. R. Popescu arc un ambitusmai puţin ambiţios. Drama lui se restrîngela realităţile noastre, vizează lumea noastră,care şi-a cucerit revoluţionar dreptu l la oviaţă umană şi care se află în pl in proces dcedificare a omeniei ; d a r şi ea avertizează

— într-unjoc de coşmar a l conştiinţelor c in

stite şi de bună-credinţă — asupra rămăşiţel o r morale, ticăloase o r i ticăloşite, ale trecut u l u i , care, nemăturate de f in i t i v d i n c i l e . p o tşi ele resuscita şi pot năpădi şi înăbuşi,

sub cele m a i fe lurite măşti, proaspetele, c u ratele convingeri, elanuri şi eforturi con

struct ive , care, i n pr inc ip iu , caracterizeazăumanita tea , perspectivele şi obiectivele eticeşi sp i r i tua le ale societăţii noastre.

• BALCONUL

de D. (L Popescu

— seefia r o m â n a

Construcţia şi desfăşurarea Balconului l u iI ) . R. Popescu sînt oarecum insolite. Ele deschid, aparent, u n conf l ic t de generaţii, pcfundalu l u n u i c l imat de viaţă ros de cari i ledegradării etice şi al u n o r conştiinţe f rustratede putinţa recuperării. I n realitate, drama esteo aspră, o bărbătească pledoarie pentru om"şi omenie, o ohemare l a pătrunderea lucidăα complexităţii prob leme lor cu care sîntconfruntate conştiinţele l u m i i tibustre, astăzi,tui apel l a intransigenţă şi statornicie revoluţionară în dezlegarea acestor probleme. Subch ipul ei parabol ic , drama şi-ar f i p u t u t în dep l in i funcţia d c avertisment, poate, si fărăînvcstmîntarea ei în straiele, m a i degrabădeclarate decît structurale , ale coşmarului.Scenic, m o i ales. acest vă l on ir i c nr fi putut

duce l a rezultate d e natură să deruteze şisă reducă ş i d in tensiunea dramatică, d i nsubstanţa, grea de semnificaţii, a t e x t u l u i . Εceea ce, însă, c u bună mînă şi cu b u n succes,

an încercat şi au reuşit să evite regizorulNicolae Scarlat şi scenografa Anna Tamăs.

Data premierei : 2 decembrie 1976.Regia : N I C O L A E S C A R L A T . Sceno

grafia : A N N A T A M A S .Distribuţia : C O R N E L POPESCU

(Adrian) ; I O N R I T I U (Melpomcle) ;

O T T I L I A RORRATH (Voich i ţn ) ; CONS T A N T I N DOL J A N (Alex) ; C R I S T I A NI O A N (Taporea) ; C O N S T A N T I N SÀ-S A R E A N U (Răşat) ; T E O D O R D A -N E T T I (Căşină) ; F A N A GEI C A(Stela) ; A L E X A N D R U F Ă G Ă R A Ş A N(Dav id ) ; L I V I A D O L I A Ν (Rozalia) ;EDE RARTOS (Toderea) ; I O N FISCU-

TEANU (Andrei); M I H A I G I NG U-LESCU (Horia) ; A N A N AG Y SCARLAT (Fana).



Fana Geică şi Ion Fisculeanu

Speotacolul se desfăşoară pc o culoare do-niinantă, ireal pastelată, ι!*.· ulb-cemişiu, îninterioare dc un desen raf inat, eu uşoarelente suprarealiste. înotînd, parcă. într-adevăr,în apele v i su lu i şi lăsînd personajelor dreptul

unor at iUid in i şi evoluţii adecvate. Regizoral.I M « I SU " personaje sînt, însă, tr imise a se mişcape două planuri oarecum distincte, îndrumatesă se rostească în două registre deosebite,după c u m aparţin, efectiv, realităţii or i reprezintă doar, cu t i t lu demonstrativ , elemente de coşmar. Aşa-numitn lume a „mol i i l o r " (a intr ig i i şi calomniei drapate înipocrizie şăgalnică sau slugarnică, a ar i v i smul ui neobrăzat, mascat de cretini lale suni deviolenţă), ca şi lumea celor dezarmaţi dc

rigorile vieţii, ce-şi caută triste ori bazousecompensaţii evazioniste, această lume apare,mai degrabă, humano id întrupată pe scenă,în această lumină s-au instalat şi au evoluat : cu un irez isti bi l aplom b comic, Li vi aDoljan (Rozalia) ; cu ostenita încintare desine α unei făpturi ratate, închisă într-o lume-în-aînra-lumii, Fana Geică (sou'ploriţn înlurtă-dulce Stela) ; c u gracil itntca plutitoareI n vîrsta entuziasmclor candide, Otti l ia Bor-bâth (Voichiţn) ; cu false trăsături dc om ,violeqtînd şi înjosind bunu-creştere, buna-cu-

viinţă, bunele moravuri , pc alocuri — lotuşi,ţipător — auto-denunţîndu-sc, Constantin Să-săreanu şi Teodor Danett i (ouplul t r i v i a l Bă-sa t şi Căşină) ; ma i puţin „vii". I o n Riţiu, (Melpomete), Constantin Doljan (A lex ) . D i m potrivă, eroii efectivi ai dramei, se păstreazăşi în vis oameni ; ei îşi trăiesc şi îşi strigăproblemele dc viaţă, uimiţi sau nedumeriţi,răscoliţi sau îndureraţi, prăbuşiţi de ele, în-"fmntîndu-le sau înfrîngîndu-le. Cînd „coşma-t ru l " 'ia sfîrşit, aceste personaje — şi numai

ele — se regăsesc cu sine. întregi, complexe,

cum s-au manifestat şi în vis. AlexandruFăgărăşan (David, tatăl) a crescut, însă,greu, dîndu-şi abia înspre f inal măsura masivă a da r u r i l o r sale ; el a lăsat, în schimb,lui Cornel Popescu (Adrian) şi mai ales „îngerului t r i s t " (în care pare a sc fi f i xat şia se complace I on Fiscutemu ) d ru m l iberspre o învolburat-tincrească — da r şi tinereşteîndurerată — luptă pentru puritatea convinger i lor şi relaţiilor dintre oameni. O prezenţă de coloratură, notabilă prin ea însăşi.Miha i Ginguloseu, în orbul l l o r ia ; o treceresenină şi calmă (şi calmantă), înainte de căderea cortinei : Anna Nag y Scarlat (Fana).

Echipa de interpreţi cu Oare a lucratNicolac Scarlat a ven i t în spri j inul lucrului

său regizoral, în genere, cu migăloase i n venţii compoziţionale şi, cu mic i excepţii, aînchegat un spectacol de extrem dc f r u

moase virtuţi plastice, dar, mai ales, de l im

pezi şi convingătoare — nu o dată, tulbură

toare — descifrări ale unui text di f i c i l , greudo „literatură", furat, adesea, do ambiguitate.

• ASCENSIUNEA

LUI ARTURO UI

POATE FI OPRITA

de B* Brecht

— secţ ia maghiara

Montată, de-a lungul an i lor , pe cele m a idiverse meridiane ale g l obu lu i , în cele m a idiverse m o d u r i , m a i m u l t or i ma i puţin or todox legate de ceea ce s-ar numi model

brechtian, Ascensiunea lui Arturo Ui poate fioprită a fost, cu lăudabilă l ibertate creatoare(ceea ce nu înseamnă, neapărat, şi lipsă demăsură sau dc rigoare), de către foarte tînă-r u l regizor Elemér Kineses, cu u n vădit simţal contemporaneităţii, filtrată pr in învăţămintele istor ie i . 0 anumită gravitate străbatemontarea l u i . Tr imi te r i l e şi sugestiile fabulei,

acolo unde sînt prea legate de anecdoticaşi t ipur i l e unor circumstanţe istorice, azi revolute, isînt estompate, pe măsura posibibtă-ţilor, în orice caz, despovărate de detal i i precise, de „epocă", şi, în măsura îngăduită destructura deschisă a comediei, sînt pr i v i t e şitratate, m a i degrabă, ca va lor i de pr inc ip iuşi marcate de ceea ce, cu deosebire, vorbeşte spectatorului de azi — spectatorul ani

lor mar i lor crahur i de bursă şi al f e lur i te lor

forme şi sisteme de corupţie şi de afaceri ve-

43

www.cimec.ro



Tarr Lâszlo (Ar turo Ui)

Dala premierei : 1 decembrie 1976.

Regia : K I N C S E S E L E M E R . Scenografia : R O M U L U S P E N E Ş . Versiuneamaghiară : H A J N A L GA BOR.

Distribuţia : TARR LĂSZLO (Ar turo

Ui) ; TÉCSY SAN DO R (Ernesto

Roma) ; G YA R M A Ţ I I STV ' A N (Giuseppe Givo la ) ; BĂCS EERENC (Emanuel G i n ) ; ZONGOR 1STVAN (TedRagg. Fish) ; CSORBA AN DBAS, T O Ţ I I

T A M AS (Dogsborough) ; F E R E N C Z YI S T V A N (Flake, Ignatius Dulfeet) ;N A G Y JOZSEF (Caruther, H ook ) ;K Ă R P G Y O R G Y (Butcher. Judecătorul ) ; R E T H Y A R P A D (Mulberry ) ;G Y O R F F Y A N D R A S (Clark) ; N A G YLĂSZLO (Sheel ) : M E N D E L G Y O R G Y

(Bow l ) ; M O Z E S E R Z S E R E T . K O VACSΚ σ Τ Ι (Betty Dulfeet) ; FERENCZYCSONGOR (Actorul) ; H U N Y A D ILĂSZLO (Procurorul) ; M A G Y A R I !G E R G E L Y (Apărătorul, O'Cascy) ;SZÉ K E L Y FE R E NC ( G oodw il l) ; A D-L E F F I N G E R O R G (Dockdaisy) ; R O D OZ O L T A N (Dogsborough-f iul , Do c to r u l ) ;

ι RED O FER ENC (Zarzavagiul).

roase, cu care sînt confruntate economia şifinanţele — şi problemele sociale — al eOccidentului . Măştile aluzive, dc pildă, cacare lucra" caricatura brechtiană îşi pierd

lită, pentru contemporaneitatea noastră, doşoc. revelator si, deci, de forţa argumentu lu i .

Aceste măşti au putut fi înlocuite de confi

guraţii tipologice. generalizaUnuv, şi — uti la

cît nu ajung a contrazice, pr in conturul lor.datele şi raţiunea lor specifică iu trama co

mediei — regizorul a fost îndreptăţit «ă leîngăduie. Nu totdeauna, însă, fericit ; bunăoară, cum este în cazul l u i Dogsborough alecărui trăsături nu ma i aduc pr in n imic ci»cele ale lui Hindenburg , dar nu aduc (pr in

compoziţia te jghetarului mărunt care-l înlocuieşte in speotacolul de acum) nici cu portretu l unui „om do paie" — în aparenţă, maleabil , în fond, ab i l — al mar i l o r rechini

ai finanţei. Fiindcă, la o adică, el nu e ma ipuţin rechin...

Poale că esenţa. în acelaşi t imp comică şitragică, a parabolei să nu fi fost pe d e p l i n

şi după aşteptări atinsă. Comunicarea cu salanu a fost, uneor i , îndeajuns realizată, deşiinstrumentaţia grotescului şi a bufu lu i , pretinsă de alcătuirea parabolei, nu numai cănu e ocolită, dar, adesea, c subliniat folosită. O anume, ascunsă, dorinţă de a ieşi, cutot dinadinsul, din tradiţia mode lu lu i oriunele compoziţii incer t sau t imid schiţate audiversificat, e drep t , co lor i tu l , dar au şi stîn-

jenit d i n ami ca de ansamblu a spectacolului .

Totuşi, discipl ina protagoniştilor, în evoluţieşi în relaţii, este remarcabilă, aşa cum aparremarcabile şi unele i zbut i r i certe ale acestora. Dc pildă, compoziţia lu i Tarr Lus/Ιή, apersonajului t i tular, compoziţiile „gorilelor""l u i U i — lucrate i n aqua forte de actor i i

Técsy Sândor, Gyanmati fstvân şi Bdos Fe-renc. iNu uităm şi strădania celorlalţi actori ,

de a crea. p r i n varietate de comporta mentşi trăsături ale t i pur i l o r încarnate (chiar dacănu oricînd cu succes ), ambianţa bogată în

sensuri contemporane a parabolei l u i Brecht.0 ambianţă care s-a instaurat şi datorită i n tel igentei v i z iu n i scenografice, despovăratăde orice balast derutant , a lui RomulusPeneş.

Florin Tornea-

TEATRUL TINERETULUIDIN PIATRA N E A M Ţ ,

Î N TURNEU, Î N CAPITALĂ

Dincolo de orice fluctuaţii valorice, Teat ru l '

T inere tu lu i d in Piutra-Neamţ îşi menţine,,consecvent, statutul de rampă de lansare att inerelor talente. Ε drep t , aceste talente, m a icu seamă cele actoriceşti zăbovesc aici tot



esenţial rămîne, însă. faptul că la PiatraNeamţ persistă un spirit stimulator, un cli

mat creator, ce favorizează muma, cercetareaşi iniţiativa teatrală. In acest context nc-aapărat şi turneul <lin decembrie (în Capitală), cu un diptic repertorial inedit, cuspectacole ce-nu suscitat curiozitatea opinieilehtrale.

• RĂFUIALAJe Philip Massinger

Data premierei : 2 decembrie 197(5.Regia : ALEXANDRI I DABIJA . Sce¬

nografia : lAURENŢIU DUMITRAŞC. Traducerea : LEON LEVIŢCII I .Distribuţia : CONSTANTIN GIIE-

NESCU (Lordul Lovel l ) ; V A L E N T I NURITESCU (Gilles Overreach) ; TRA-IAN PARLOG (Frank Welhom) ; IO NMUSCA (Tom Allworth) : EUGENAPOSTOL (Greedy) ; P A U L CI I IR I -BUŢA (Marrall) ; GI IEORGHE ΒσΝ I L A (Order) ; GHEORGHE BI R AU(Amblc-Watehall) ; ERONIM CRIŞAN(Furnace) ; RADU VOICESCU (Wi l l -

do) ; M I R CE A BIBAC (Tapwell) : RO-/JNA CAMBOS (Lady Allworth) ; RA-LUCA ZAMFIRESCU (Margaret) : CĂ TĂLINA POPESCU (Froth) ; ΤσΤΙσΝΛIONESI (Camerista) ; GEORGETA CA-CEVSCHI (Servitoarea).

Răfuiala, p i e s ă aleasă d i n teatrul ( şi d i n

volumul ' Renaşterii engleze, t i t lu n o u p eafişele noastre, se înscrie în cadrul a c e l o r

opţiuni culturale, c e lărgesc cercul investigării dramaturgiei universale. Răfu'utla — s a u ,într-o traducere mai apropiată de original.

Datorii vechi plătite într-un chip nou,

c e a mai cunoscută şi mai bună dintre pieseledatornic lu i Phil ip Mnssingcr, reprezentantal perioadei de decadenţă în drama renascentistă engleză —, a fost scrisă în j u r u l anu

lu i 1025. Personajul ei central, «ir GillesO v e r r e a c h , inspiral autorului de figura unui

notoriu cămătar al timpului, a stirnit unputernic interes, fiind comparat c u Rarabasal lui Marlowe şi chiar cu Shy lock ; piesacele, în pr imul rînd, un portret viguros alproprietarului rapace, al burghezului, în epocasălbaticei acumulări primit ive . Lucrare, totuşi,d e m î n a a doua, în ansamblul f a b u l o a s e i şi

coloratei dramaturgii scrise de „colegii", înaintaşii şi urmaşii lui Shakespeare, Răfuialarămîne o dramă naiv-compătimitoarc a aristo

craţiei deposedate, dramă cu o intrigă iscusită, rostogolită într-un f inal spectaculos şimoralizator, adevărat happy-end, în caro celrău se pedc[)scştc singur şi cei huni sînt răsp l ă t i ţ i .

fnscenînd această piesă. Alexandru Dahija(student i n anul I f f , clasa de regie Ghcorghc\ itatudis—Cătălina Buzoianu) a făcut, însă, oh u n ă alegere. în tradiţia claselor de regie dcaltădată, alegere validată de o montareaproape profesionistă. Intenţiile studentului-

regizor. e x p u s e limpede în caictul-program.

denotă o abordare creatoare a piesei, un decupaj concis şi esenţial, centrat pe natura

istorică a relaţiilor sociale. Răsturnînd raporturile dintre personaje şi reaşezîndu-le dinperspectiva noastră, găsind şi o expresivăidee de spectacol în formula judicioasă a..demontării mecanismului minciuni i " , ope-

www.cimec.ro



r ind radiografi i necruţătoare, în dorinţa, firească, dc a expune portretele şi nu in tr iga ,tînărul Dabija ne-a convins că ştie să gîn-dcască un spectacol, cit ind atent u n text.Personajele sînt grupate in două categorii :cele sincere în brutalitatea porniri lor instinctive, copii ai naturi i ce se comportă dupălegile sălbatice ale jungle i relaţiilor dc acaparare şi dominare ; si cele false i n modelarea comportamentului lor social, disimulîn-du-şi, pr in mască, faţa. Dincolo de aceastăclară idee, reprezentaţia nu se citeşte, insă,la fel de cursiv ca programul. Rezolvărileactoriceşti sînt, adesea, l ipsite de omogenitate, porţiuni întregi din montare rămîn inexpresive, se folosesc soluţii şcolăreşti, truouri

studenţeşti combinate cu clişee sau şabloaneprofesioniste. Dar, dincolo de stratul efectelor, cînd actor i i caută sensul adînc al mişcării şi al relaţiilor, sc obţine un joc curat,expresiv, de valoare. Aşa ne apare RozinaCambos, desfăşurare de fantezie şi inteligenţăscenică, in tr -o compoziţie rafinat-satirică, cuvolutele „comediei de maniere' 1 răsucite brusci n racursiur i groteşti ; aşa joacă, in primelescene, Traian Pârlog, impunînd cu fermitateun dur eliberat dc convenţiile sociale, un l ipce ştie să piardă, da r, m a i ales, cum săcîştige ; aşa conturează Constantin Ghenescusilueta inspirat-ridioolă η lordului , dar iipierde, pc parcurs, l ini i le ; în sfîrşit, aşa arf i trebuit să joace Valentin Uritescu, actor cudeosebită înzestrare dramatică, interpret cuun special simţ al teatralului, care, din pă

cate, a ratat întîlnirca cu sir Gilles Overreach, oferi ndu-n e doar sehiţa în creion aunui portret dor i t în clar-obscur rembrandti-an. Ceilalţi, adică Raluca Zamfircscu, I onMuscă, Paul Chiribuţă, Eugen Apostol,Gheorghe Birău, Gheorgbe Dănilă, Eron imCrişan, se mişcă uşor, în compoziţii mai mult

sau mai puţin ştiute, plastic caracterizate,totuşi, apariţiile sînt, mai mult sau mai puţin, solistice, neunite de bagheta regizorului.

Decorul, proiectat dc tînărul arhitect scenograf Laurcnţiu Dumitraşc (debut scenografic) ca o structură geometrică, imperceptib i l variabilă, sintetizează cîteva elementeelocvente d i n propunerea regizorală : grade-nele, pe care apar fixate, în posturile „minc iuni i " , personajele şi grupur i l e ; apoi, căprior i i , sugerînd spânzurători ce nc tr imit laepocă (exemplu de detaliu stilizat cu forţăde evocare plastică) ; în sfîrşit, l emnul , a lb ,brut, materie tipică pentru scena elisabctană,care apare întotdeauna expresivă şi consistentă.

Oricum, examenul studentului-regizor afost trecut, debutul l u i Alexandru Dabi ja pescena-şcoală din Piatra Neamţ, pe de oparte, impunîndu-ne stimă faţă de g i ru l şiîncrederea acordate aici, generos, studenţilorîn ştiinţa şi arta direcţiei de scenă, pe dealta, hrănindu-ne speranţele în continuitateaşcolii noastre regizorale, în menţinerea uneidirecţii de gîndire independente, creatoare, i nabordarea textului .

• TIMPUL ÎN DOIde I). R. Popescu

Dala premierei : 9 decembrie 1976.Regia : E M I L M A N D R I C Decorul :P A U L BOBTNOVSCIII . Costumele :D I M I T B I E SBIERA. Ilustraţia muzi cală: M I I I A E L A SERGESCU. Mişcareascenică : A D I N A CEZAR.

Distribuţia : C ARM EN PETRESCU(Emilia) ; C ORN EL I U D A N BORCIA(Silviu) ; FLOR I N M AC ELARU ( l l o ria) ; VALENTIN URITKSCU (Lucuţă).

Cunoscută şi din alic montări, aceastăpiesă singulară în teatrul lui D.R.P., rădăcină dramatică stingheră ce «e răsuceşte,parcă, înapoi şi, odată ivită din solul inspiraţiei, se chirceşte fără a făgădui ramificaţiiviitoare, această piesă nedecisă stilistic, pamflet trist, melodramă ironică, fabulă cu tîlcuriaspre, a fost citită dc banii .Mândrie cu gravitate şi calm. Cu un calin sfătos, cu o blîn-deţe batjocoritoare, n i se înfăţişează povesteaunei căsnicii sfărîmate într-un vis. Dintru

începui, decorul, concepu I de Paul Borl-novschi, ne plasează intr-o ambianţă cu dublădeterminare : concreta, palpabila realitate d i urnă — bucătăria înţesată cu borcane dcmurături şi eu funi i dc ceapă — si, totodată,spaţiul ireal, scos din t imp — marcat ju in

bergmnniana pendulă fără ace, prin ramuri

plutind pe cerul scenei ; decor care, comhi-

Corncliu Dan Borcia şi Carmen Pelrcscu

46

www.cimec.ro



iiînd nat i i r ; i 1 ism ud şi fantasticul , deschide ohună calc de acces spre universul piesei.

Spectacolul ne povesteşte cu m o gospodinăbovarică (Carmen Pctrescu), mlntuită de gr i ja

creşterii copi i lor , în sfîrşit, m a r i şi pe laoasele lor, sastisită de reţete de ciorbe, gogo-şari şi lapte dc pasăre, plictisită dc vorbele,gestur i le , amintir i le , aceleaşi, mereu aceleaşi,ale soţului (Corneliu Dan Borcia), repetate,

inva r iab i l , în scurtul răgaz cînd v ine acasă

să mănînce şi să doarmă. îşi ţese u n vis dedragoste. Un vie strâmb, cu un erou (Florin

Măcelarii) cam soios, cam caraghios, în totcazul , ja lnic şi nefericit iu mediocra lu i v u l

garitate, erou pe care, i n l r -un moment dedezamăgită fur ie , ea îl ucide, si igrumindu-1

cu f i r u l de telefon. Urmează trezirea din vis,c ind bărbatul, reîntors împreună cu un mi l i

ţian (Valentin Uri tcseu) , constată că presu

pusul cadavru, declarat ascuns sub pa t, nuexistă şi nici η-a existat vreodată. Barca h i

merelor f i ind scufundată, soţii sc rcînlîlnesccu adevărat, i z bu t i n d să găsească o calc spre

tărâmul fer ic ir i i famil iale.

Această fabulă e relatată de E m i l Mândrie,foarte clar şi ilustrată cu nenumărate „desene" şi acţiuni scenice (povestir i le soţului sîntpermanent mimnte şi animate) . Dar un strat

simpl i f icator acoperă nişte zone ma i adine i

din text, după cum valur i de zeflemea paro

dică inundă problematica gravă a piesei, îm-pingînd-o la fund. Drama dc conştiinţă şicriza de identi tate a unui cup lu ce sc zbateîntre uzură şi regenerare, între amin t i r i robuste şi spaimă de lincezeală, neştiind cumsă trăiască ora prezentului , este energic trans

lată spre o anecdotică demascatoare, expusăcu mult pitoresc. Personajele sînt desenatetranşant, tip iza te, precis caract eriza le. Carmen

Pctrescu fixează trăsăturile unei femei pla

cide, cu o viată interioară mediocră şi cureacţii dc bun-simţ comun, care parcurge,

fără mar i intensităţi emoţionale, d r u m u l dela realitate la vis şi înapoi. Cornel iu DanBorcia impune, cu dezinvoltură şi farmec, unsoţ care, sub aparenţa banalităţii, a confor-

mismelor şi t ic ur i l or , ascunde o gravi tate fun

ciară, un echi l ibru tonic indispensabi l şi u nreal simţ de răspundere. Proiecţie onirică, plămădită d in l i n i i contorsionate, silueta „celuidc-al trei lea" a fost desenată de F l o r i n Mă-

celaru cu f luidi tate, vulgar i tatea f i i nd p i curată cu fineţe şi uşurătatea sugerată consi

stent. Valentin Uritescu complotează cu u naccent tonic distribuţia, într-o scurtă, dar memorabi la apariţie ; ceea ce n u se poate a f i rma

şi despre ae lor i i puşi în situaţia dificilă dc-a juca apariţiile mute .

Mira fosif

ZILELE CULTURII TEATRALE DIN R. D. G. ÎN ŢARA NOASTRĂ

TEATRUL N A Ţ I O N A L„VASILE ALECSANDRI"DIN IAŞI

AMFITRION

de Peter Hacks

Pr in t r e emul i i l u i Brecht , Peter Hacks este,poate, col m a i consecvent şi, în acelaşi t i m p ,

mai personal în dramaturg ia actuală d i nR.D.G. Deschisă problemelor maxi ale societăţii şi ale o m u l u i , creaţia l u i Hacks (mărturisit şi făţiş tributară, cîndva, şi formelor

breohtiene) păstrează, însă, astăzi, după a¬

proape 20 dc an i de carieră, şi cultivă, cu

Data premierei : 10 septembrie 1976.Regia : C A L I N F L O R I A N . Sceno

grafia : G E O R G E DOROŞENCO. I lus

traţia muzicală : G E O R G E R O D I -

FOCA. Versiunea românească : H O R S T F A S S E L şî M I R C E A F I L I P .

Distribuţia : E M I L COŞERU (Jupi

ter) ; S E R G I U T U D O S E (Mercur) ;D A N A Q O R A N I Ţ E I (Amf i t r ion ) ; D I -O N I S I E V i r r CU (Sosias) ; L I A N A

M A R G C V E A N U (Alcmena) .

netăgăduită or ig ina l i tate , d i n ceea ce de f i

neşte pe maes t ru l său, simţul istoricităţii, d i namica dialectică a observaţiei şi gândirii,predispoziţia parabolică a argumentu lu i d ra

mat ic , o anume dexter i tate de a mânui umo

r u l , i r on ia şi paradoxu l , ca i ns t rumente deînvăluire într-un c l imat de aparentă destin

dere, de voie-bună, a temelor , a l tminter i , de

47

www cimec ro



Liana Mărgincanu şi E m i l Coşeru

semnificaţie gravă, pe care le atinge şi pccare, de obicei, pentru a le dezbate, c înclinat să le transfere în zonele f i lozof icului . Aşaf i i nd , comediile l u i — m a i cu seamă celeaşa-numite „olimpice" (fiindcă sc slujesc delumea m i t u r i l o r clasice ca dc o lume, pr in

natura ei, tipizată şi. deci, scutită de incursi

uni şi configurări psihologizante, în fond, dc

Încărcături dc prisos, într-un nnivens a l conf l icte lor dc idei) — dau impresia, falsă, aindiferenţei faţă de t imp şi faţă dc lucrareade eroziune sau dc transformare a t impu lu i ,

fn realitate, „atemporalul" (sporit şi de f l u

enţa poetică a dramaturgiei sale, obligată derigoarea r i t m u l u i pentaiambic şi de structura

c i , aristotelică, uneori) este. deliberat, destinatsă trezească, p r i n şocul ieşirii din cadrelerut in iza te ale mentalităţii cotidiene, meditaţiaşi judecata activă contemporană.

Pe registrul acesta de elevaţie formală, autorul îşi poale îngădui, fără ocoluri , incursi

unea în miezul problematic i i pe care o v i zează. N u viz iunea nouă. nu tratarea contemporană îl interesează pe Hacks i n pre luarea unei anecdote mitologice, c u m este, depildă, aceasta, a l u i A m f i t r i on şi a soaţeiside, Alcmena ; povestită — de la Plant l aGi r audo ux — în nenumărate şi în cele m a if e lur i l e ch ipur i , ea s-a redus întotdeauna, σιanecdotă, la o simplă farsă, mai m u l t sau

mai puţin hazoasă. de alcov. Pc Hacks. însă,nu hazul, oarecum irist şi galben. îl ispiteşte,

t i semnificaţia nouă. actualitatea la carepoate t r imi te mărunta, la urma urmelor, o-batere adulterină o Alcmenoi, căzută, din nesocotinţă, pradă şiretlicului şi poftelor l u i Jupi 1er...

Coborîrca Ul impu i ui (a lui Jup i te r şi al u i Mercur) în lume şi pătrunderea l u i i nviaţa şi problemele de viaţă ale om u l u i derînd subliniază la Hacks nu două planur i

existenţiale, străine între ele şi divergente, ci

v i r tual i tatea divină in om, posibi l i tatea (şinecesitatea) ca om u l să-şi demonstreze umanitatea tocmai prin combustia şi l umina d i vină ee-o definesc. Ju pi te r devi ne, astfel, oipostază (neglijată în infatuare şi rutinăbelicoasă) a lui Amf i t r i on ; adulterul Alcmc-nei, un gest de recunoaştere şi de trezire avirtuţilor omeneşti (care „sparg cadrele osi-ficutc ale depr inder i l or " r i g id convenţionalei n relaţiile dintre om şi femeie, în relaţiile,pînă l a urmă, dintre oameni...) . Elementele

amare ale „anecdotei" dispar şi ele astfel :Alcmena nu mai e v ic t ima unui bovarismavant la lettre şi a unei înşelăciuni ol impice,ci complice ou O l i m p i i i în scoaterea în v i leag şi punerea în valoare a condiţiei d i v i n -

umane a soţului ci, acesta, numa i pierdut şiautomatizat în „func ţia" l u i existenţială, încare s-a deprins să se mişte. Este, aici ,mui puţin decît o comedie a măştilor, decîto burlescă cu qui-pro -quo-uri ; pc t i pa ru l

consacrat al măştilor şi ol qui-pro-quo-ur i lor

asistăm, mai degrabă, la un joc al ungh iur i l o r de vedere, dinspre care pot fi şi secer considerate dispoziţiile etice ale o m u lu i ,

cu ceea ce este înălţător şi cu ceea ce estenerealizal, cu ceea ce este degradat şi cuceea ce este recuperabil în e l . Ε ceea ceface farmecul puternic contemporan ni comed ie i , care, pe p l a nu l expresiei şi, mijloacelordc captare, apelează la bucuria c iocnir i lor deide i . la verifioa<reu spumoasă a adevărurilor,cercetate în versul şi în reversul lor, la

satisfacţia de a afla, în f inal , n u surprizavreunei „poante" de deznodământ, ci d r u m u l

spre dezlegare — a unei probleme care atingeşi resorturi le c l ic i i , în genere, şi cele ale i n t i

mităţii noastre celei m a i ascunse. Pe altecoordonate, farmecul e iscat de baru l poeticnou pe care îl degajă atmosfera — uşor patinată de i ronie — construită din convenţiileclasicizante ce plutesc peste acest joc „ol imp i c " a l autocercelă rilor şi nutorecunonştori-lor. Fireşte, dincolo de aceste virtuţi, nu l i p

sesc în textul l u i Hacks nici o seamă dc v i r

tuţi şi pentru un b u n spectacol de situaţii,nu numa i de raf inament a l gesturilor şi alat i tud in i lo r .

La Teatrul Naţional din Iaşi, Călin F l o rinii a gindit spectacolul, vădit, în funcţiede ele. S-a bucurat, desigur, şi de inte l igenta,aerată şi cald4uminoasn scenografie a l u iGeorge Doroşenco, pentru oare Amfitrionull u i Hacks pare pur ta t de un vînt coregrafic(în măsură să inspire benefic discreta linie

a ilustraţiei muzicale datorate lu i GeorgeRodi -Foca). Punerea în scenă a l u i Călin



H o r i a n so oferă, i n aceste condiţiuni, cuprecădere cuvîntului şi gestului şi are învedere, mai puţin insistent decit s-ar f i putut

in t imp la , efectele de situaţie. Păcat că, întălmăcim» lor, Horst Fasse! şi Mircea Fi i i ρau punctat doar, capricios, tex tu l comediei cuunele momente prozodice, lăsind t ex tu l , înansamblul l u i (dealtfel, cu conştiinciozitatetranspus i n l imba noastră), să sc depene nunumai in repl ic i văduvite de nervu l (nu în-

tîmplător) al versur i lor , dar, adesea, de-adreptu l împinse spre prozaism. Ceea ce nici

nu aduce cu vreuna dintre însuşirile majoreale or ig ina lu lu i , n ic i nu slujeşte efectiv pc actor, ci, dimpotrivă, îl ispiteşte cu înlesnirilefaci lului . Ε păcat, fiindcă, d i n aceste pr ic in i ,

spectacolul cade, adesea, pc o pantă conversaţională dc sti l cameral, pe alocuri obosit de nebănuite lung imi şi, in genere, afost astfel f rustrat dc motoru l acelei r i t m i

cităţi clasiciste cu care 1 lucks distanţează (casă folosim termenul) m i t u l şi mo men tu l m i t i c

dc t impul şi de publ icul nostru, pc care, înfond, le are în vedere. Sc pierde, adică, sub

stanţa structural ironică a comediei şi, însch imb, sc dă, falsă compensaţie, apă lamoara unor compoziţii i n u t i l groase, unor soluţii situaţionale n u totdeauna fericite, unei

alunecări pe luc iul anecdoticii , în sine, pecan- si autorul şi regizorul — e chir — vo iau ,

tocmai, să-1 treacă pe un plan secuiul. Cuaecste rezerve. însă, interpreţii au marcat t i pologic, cu justeţe ( I ) ionisic Vi lcu , i n Sosias,

chiar cu suculenţă), elementele v i i ale comediei : Li l iana Mărgineanu a fost o Alcmenăcare a ştiut să facă f eminin, dar nu şi cuslăbiciune, faţă l u i Jupite r ( Em i l Coşeru ;acesta, stăpânit, mai degrabă, de l in ia corporală a zeului, decit de sp i r i tu l ce i se conferă) ; Scrgiu Tudose, ca Mercur, chemat- aîntregi şi anima acest sp ir i t , a făcu t-o ma iconvingător (mai cu haz) în raport cu Jup i

ter (el căruia raisonneur era) , deci t în rapor t

cu Sosias, faţă de savoarea căruia (niţeluşmoldovenească, totuşi) a corn cedat...

In goiicrc, trimiţând uşor la un spectacolde teatru l i r ic , Amfitrion, în montarea ieşeană, poartă amprentele unei netăgăduitegri j i pentru eleganţă şi ra f inament , însuşiri«urc nu pot fi trecute cu vederea, nici lăsatefără o cuvenită bună preţuire.

Florin Tornea

TEATRUL N A Ţ I O N A LDIN BUCUREŞTI

DESTINE

de Regine Weiclter

Amplasată în sala Atelier a Teatru lu i Naţional, reprezentaţia construită de Ion Cojarse doreşte desfăşurată în mij locu l publ icului

— joc înconjurat de spectatori ! DecorulElenei Pătrăşcanu-Veakis se dis t r ibu ie pemai mul te Jocuri dc acţiune : cîteva practica

bile la n i v e lu r i di fer i te, dominate dc un micpodium central , u n m i n i m u m de recuzită,ap t să sugereze cadrul şi ambianţa psihosocială. Bine gîndită, astfel, montarea sincro

nizează unele secvenţe, contrapunctează altele,dînd r i t m , relief şi curs iv i tate dinamică puţinelor întîmplări din piesa Reginei Weicker :

dînd, ma i ales, pregnanţă ide i i de destine(cum s-a tradus t i t lu l o r i g ina lu lu i , Premiantele). O piesă specifică pentru o anume d i recţie, importantă. în l iteratura dramaticăactuală d i n Republica Democrată Germană :preocuparea pentru dezbaterea dialectică,pentru discuţia în contradic tor iu pe temeetice, axntă, în general, pc o relaţie esenţială : familie-muncă, răspundere socială-sa-tisfacţie individuală, ind iv id-co lect i v i tate . Tî-năra autoare, ea însăşi muncitoare în Ka r l -

Marx-Stadt, sintetizează, într-un fapt de viaţăexponcnţia'l. relatat cu fervoare demonstrativă, mentalitatea de t i p nou a constructor i lor

socialişti d in Germania democrată, descr i ind

procesul complicat, di f i c i l , de modelare a no i i

a t i tud in i , a noulu i ti p de comportament.

U n mic colect iv urmează să primească odistincţie republicană pentru realizările, ca şipentru st i lu l său de muncă. I n ajunul acestuiimpor tant eveniment, una dintre membreleco lect i vului refuză premiu l , denunţînd o anu

mită stare de lucruri . - un anume cl imat, ce

Data premierei : 2 decembrie 11)76.Regia : ION CO.IAR. Decoruri le :

E L E N A P A T R A Ş C A N U - V E A K I S . Co-slumele : G A R R I E L A N A Z A R I E . Adaptarea : ION BA I E ŞU .

Distribuţia : H U N A R A C H I Ţ E A N U(Marta) ; K A L U G A Z A M F I R E S C U(Anita) ; I L E A N A I O R D A C H E (Bir-git) ; E U G E N I A M A C I (Ute) ; CONS T A N T I N D I N U L E S C U (Reiner) ; M I H A I M A L A I M A R E ( B e r n d ) ; G E O R G EP A U L A V R A M (Ebcrhard) ; E L E N AS E R E D A (Doamna Schuster) ; MARIAN HUDAC (Rr emer ) .

www.cimec.ro



Eugenia Maci, Elena Screda şi, în p lan îndepărtat, Constantin Dinulescu

nu concordă cu imaginca-model u colectivul u i fruntaş, aşa cum a fost lansata, publ i c i

tar, de către sindicat. Refuzul E lv i r c i (personaj ce nu apare în scenă) declanşează derutăîn rîndul celorlalte trei colege, candidate vo

ioase şi complezente la premiu , şi indignarela cea de-a patra ·— şefa, conducătoarea şicre ierul colect ivu lu i , cea a cărei ambiţie, adeterminat, de fapt, acordarea distincţiei. Oseamă de alte reacţii au loc şi pr in t re colegiidc întreprindere, pr in t re „factorii" de conducere ca şi în sînul fam il i i l or respective. Pr in-tr-o suită de incurs iun i în int imitatea celorpatru femei, decupind cîteva subţiri „felii deviaţă", autoarea recompune tabloul mozaicatal grupului social alcătuit din destine i nd i

v iduale şi izbuteşte o imagine în ansamblu,convingătoare, şi, totodată, o pledoarie pentruadevăr, pentru sinceritate, şi pentru cura ju l

opin ie i , într-un cuvînt, pentru o etică a relaţiilor sociale nefaLsificatc.

Spectacolul potenţează toate aceste premiseale piesei, şi accentuează caracterul de dezbatere, de proces etic, cu un f ina l deschisîntrebărilor, scut i t de pronunţarea vreuneisentinţe. Pancarte cu interogaţii se adreseazăpubl i cu lu i , incitîndu-1 să reflecteze, să ia po

ziţie, de partea sau împotriva Marte i , şefaîmbătrânită, care şi-a dedicat viaţa — lipsităde bucurii le căsniciei, ale f ami l i e i — colect i vu lu i , rezultatelor m u n c i i , în disputa- i în verşunată cu tînăra E l v i r a , cea liberă îngîndire şi a t i tud in i , incapabilă de compromisşi linguşire, p r o t o t i p u l o m u l u i care n u poate,funciar , trăi comod.

Spectacolul Teatrului Naţional, l impedescris scenic, are parte de o distribuţie omogenă. Distribuţie în care I r i n a Răcbiţeanu

realizează o adevărată creaţie in ro lu l r ig ide i ,intransigente i M arta : o creaţie şlefuită cumigală artizană, mişcată dc adinei resorturi

lăuntrice, luminînd portre tu l tulburător deomenesc, p r i n tristeţea ce-o emană, al unei

femei àtît de singure, între pereţii casei sale,încît nu poate trăi decît intre tovarăşii demuncă (in cazul dc faţă, tovarăşele), muncăidentificată existenţei înseşi. Distribuţie încare Raluca Zamfirescu (cu fineţe comică şidistincţie dramatică), Ileana Iordache (cufarmec şi studiată nonşalantă). Elena Seroda(ou tact şi Id în dă severi Late) şi Eugenia Maci(cu nplomb şi dezinvoltură colorată) compundestinele acestor premiante în producţie şicorijente în viaţa particulară. Prin piesă trec

şi cîteva siluete dc bărbaţi, cărora autoareale-a încredinţat, in genere, ro lur i m a i i n grate, oricum, cu o încărcătură dramaticănegativă : Constantin Dinulescu portretizează,cu discreţie şi subţire savoare, un soţ egoistşi prefăcut, iar Mar ian Hudac, în tuşe cevamai groase, u n responsabil sindi cal, pute rnicafectat de „scandalul" refuzării prem iu lu i .

Scena d i n f i na lu l montării, în care acostresponsabil, stînjenit de răsturnarea ord in i i

d in universu l său birocratic, vine să ofere

p r e m iu l repede, pe furiş, dor ind muşamalizarea evenimentului, iniţial aşteptat cunerăbdare, şi femeile încep să rîdă, u n rîstonic , molipsitei , destins, înţelept, se reţineca o concluzie ,a dezbateri i . Şi sentinţa (nerostită) a procesului, (moral) se pronunţă şise acceptă, firesc,, fără cuv inte : râsul condamnă ipocrizia,, denunţă falsul în relaţiiledint re oameni. .'

Mira losif

50

www.cimec.ro



ADAM Şl EVA

de Rudi Slrahl

• TEATRUL „ I O N VASILESCU

Dala premierei : 29 noiembrie li)7(>.

Regia : OLIMPIA ARG11 IR . Costu

me : EVA ŞO R BA N . Decoruri : ΛΝ-D R E I B O T H . Ilustraţia muzicală : L U CIAN IONESCU. Versiunea românea-seâ : σΝΕΤΛ D O B B E .

Distribuţia : D A N I E L TOMESCU(Adam Schmilt ) : A D I N A POPESCU(Eva Mi i l lcr ) : Μ σ Β Ι σ C U I R A (Jutlc-

răloarea) ; A D R I A N P E T R A C H E (σχ (nat d r . M i r h a e l i s ) ; M AR I ETA LUCA(Procurorul dr . Gabriel) ; A L E X A N DRA ALBULESCU (Hela) : D U M I T R U

PE 1)0 RE AC (Hansi) ; D I M I T B I E D U -NEA (Scbinunelpbennig ) .

Om u l de teatru d i n B.D.G. este setos <lccomedie. Asemenea observaţie ne-n fost adessemnalată, în raport cu o anume, neînţeleasă,reticentă a dramaturg i l o r d i n ţara prietenă,fată de tratarea destinsă a problemelor actu

alităţii. Budi Strohl — dramaturg trecut îndelungă v i c i i l e pr in publ ic ist ica de foi leton acelebrei reviste de satiră şi umor „Eulen-spiegol" — şi-a exersat, însă, condeiul în cerneala m a i mul t sau mai puţill acidă a umo

r u lu i şi a Tost, de aceea, d i n chiar momentul

debutu lu i său dramaturgie, acum c:ţivn a n i ,

în chip masiv şi însufleţii, îmbrăţişat lespec tat ori, consacri ud u-sc ca unul dintre co-mediograf i i de frunte ai momentului teatra l

de astăzi i n Republ i ca Democrată Germană.E, poale, nu l ips i i dc interes să constaţi căscrisul său, mai degrabă bucuros pornit pevervă decit pe denunţuri neapărat satirice, cde natură să fie şi dc publ icul nostru întîrn-pinat cu o deloc convenţională plăcere.

Adam şi Eva este, în această privinţă, o

dovadă. Ingenioasa idee de a dezbate problemele serioase ale etic i i matr imoniale, înlocuind f ina lu l trist a l unei căsnicii ce sedestramă pe calea unui proces de divorţ(revelator de uşurătate, dc lipsă de respon

sabil itate şi de înţelegere, de dragoste şi derespect reciproc, în relaţiile d in t r e bărbat şinevastă) cu un proces de închegare a unei

căsnicii, în care v i i t o r i i soţi sînt chemaţi săprobeze trăinicia sentimentelor cc-i leagă,oferă d i n capul locului teren rîsului. Pc acest

teren se pot, însă, aduce la lumină şi se potpune i n discuţie — şi, efectiv, sc şi pl in îndiscuţie — o seamă dc aspecte grave, contra

dic tor i i , ale moravuri lor actuale, ale mo du l u i

de η p r i v i problemele vieţii, ale libertăţii i n d i v i d u lu i fajă de societate, faţă de propr iu l

lui fel de a trăi şi de a-şi întocmi progra

m u l de viaţă. I n acest context, seriozitatea

sau fr ivol i tatea, matur i tatea sau l ipsa de matur itate în luarea unei deciz ii, prof unzi mea

sau numai aparenţa sentimentelor aire anga jează v i i t o r u l , consecinţele unor atari decizi i ,

pot colora şi dimensiona a t i tud in i , puncte dcvodere, pot prefig ura date comportame ntale,

deopotrivă, suculente şi generatoare de adincămeditaţie. Ε ceea ce se petrece în aparent

minora comedie a lui Budi S l rah l , care nunuma i că se pretează bunci-dispoziţii, dar oşi pret inde — pentru ca pilulele amare, si ib-

tcx lun l oferi le, să fie şi ele, fără reţinere,înghiţite.

Scenă d i n spectacol



Dala premierei i 19 iunie 19/6.Regia : T U D O R F L O R I A N . Sceno

grafia : ION CR ISTO D UL O . Versiunearomânească : Α Ν Ε Τ Α DO BRE.

Distribuţia : GABRIEL SANDU- .LESCU (Adam Srhmitl ) : COCABLOOS (Eva Midler ) ; P A U L L A V R I C(Judecătorul) ; DAN SĂNDULESCU(Avocat d r . Micbaclis) ι VI R G I N I A

1TTA MARCU (Procurorul dT . Gabriel) ; CO NSTA NŢA C O M A N O I U(Hcla) ; NAE O CTA VIA N CR ISTO L O -VEANU ( I laoui ) ; F L A V I U S CON-S T A N T I N E S C U (Greficrid) ; L U L ICR Ă CI UN ,şi R O R I S G A V L I T C I I I (Asesor i i ) .

Este C C O Î I ce Ol impia Arghir — exersatăîn pa r t i tu r i comice mai dif ic i le — a înţelesbine. Ea tratează în farsă subţire jocul propus de autor şi, indicând scenografului AndreiBoth o l inie suliematic-caricaturală a decorur i lo r , lasă în voie (poate, prea în voie, uneori)', să sc desfăşoare acţiunea, iar pc protagonişti să-şi marcheze, n u fără o anumedoză de lipsă de rigoare, o prezenţă ostenta t iv ludică. Aşa se face că hazul a contami

nat scena, l at ur il e mor ale mai spinoase evocate de piesă, şi spre elucidarea cărora a fostscrisă, sînt tratate ca simple „ipoteze dc lucru". . . I n această voie-bună generală, AdinaPopescu a „lucrat", cu o consumată artă anaturalcţei, o Evă de zile mari — nostimă,plină de elan tineresc, de drăgălaşă inconştienţă, >de ingenuă sinceritate — şi a lăsato dîră de sentimentalitate, handicapînd, cubuna ci realizare, pe Adam, în care Daniel

Tom eseu a fost nevoit să depună e for tur i

pentru a face, cu onestitate, cuplu cu ea.Bine „temperată", jucind u n . rol p r i n excelenţă retoric (şi bueurîmlu-se dc acest joc ) ,Marieta Luca, în Procuror, aflînd u n corespondent de replică şi dc adresă (şi detandre speranţe) în Adrian Petrache (Avocatul ) . 0 compoziţie de efect i lar ( inut i l

îngroşat cu trăsături olovneşti) a făcut D i m i -

trie Dunca. 0 bună apariţie deus ex ma

china — jovială, generoasă, juvenilă : ouplul

Hela şi Hon si, respectiv Ale xan dra Aibul escuşi Dumi t ru Fedoreac. D i n păcate, t ex tu l n-aprea ajutat-o pe Maria Chira să treacă pragul unei existenţe funcţional resemnate (Ju-decătoairoa).

Florin Tornea

• TEATRUL DRAMATICDIN BRAŞOV

Cu toată importanţa şi seriozitatea problemelor pe care le pune or ig inalul proces a l . . .căsătoriei a doi t ineri , Adam şi Eva de Rud iStrahl este, totuşi, o comedie şi Teatrul Dramat i c d i n Braşov η-a greşit oîtuşi de puţintratînd-o ca atare Spectacolul tînărului regizor Tudor Florian are cursivitate şi coerenţăîn demonstraţie, da r se dovedeşte preocupatexclusiv- de exploatarea efectelor comice,simplifioînd interferenţa de p lanur i pe care

era construită piesa. De aic i şi rozu l scenografiei semnate de Ion Cristodulo, ca şitonal i tatea de farsă a întregului spectacol.

A c t o r i i intră in t r -o glumă — fie ea şi cuimplicaţii d in t r e cele mai serioase — da r n utoţi ştiu pînă unde trebuie să întindă aceastăglumă şi cînd trebuie să sc ia în serios.Alături de j ocu l subt i l şi nuanţat a l V i r g i -nie i I t ta Marcu, în ro lu l Procuroru lu i , asistămla u n sti l de jo c deplasat estradistic. pe oareîl practică în p r im u l rînd protagoniştii :

Gabrie l Săndulescu în tînărul Adam Schmittşi Coca Bloos în r o l u l v i i toare i sale soţii. Eva

M i d l e r . Spre deosebire de ci, se ia numa i i nserios Dan Săndulescu, interpretul Avocatu

l u i , în vreme ce Paul Lavric, în ro lu l Judecătorului, ch iar dacă păstrează echil ibrul celordouă planur i , nu ezită nici un moment săden tonul iîngroşării şi al efectelor facile, „lapub l i c " . N u scapă de ele nici Flav ius Con-s lnutincseu, altfel, bine dis t r ibu i t în ro lu l

unui bonom grefier.Spectacolul are haz şi e bine p r im i t dc

publ ic , (dar nu are sti l şi e Tegretabil cătînărul regizor Tudor Morian nu şi-a propusma i m u l t şi n«a reuşit să stimuleze întreaga

distribuţie în sensul unei sporite autoexigenţă a actului artistic .

Victor Parhon

DOMNUL PUNTILAŞl SLUGA SA MATTIde B. Brecht"

• TEATRUL DRAMATICDIN

G A L A Ţ I

Coincidenţa a făcut ca. în perioada relansării, simultane, la Galaţi şi la Piteşti, aacestei piese, ncmaijucată la noi dc vreocincisprezece a n i , să o vedem şi în turneul

l u i Be rl in er Ense mble . Spectacolul berline/,(rtu PuntUa-Modell, c i o variantă, strălucită,o propunere de reprezentaţie, într-un demersneo-brechtian, în care toate ideile piesei s-au

focalizat în j ocu l de maximă, superbă v i r tu o zitate a l excepţionalului actor Ekkehard



Dala premierei : 16 decembrie 1970.

R e g i a : A D R I A N LUPU. Scenografia:M I R C E A RIB IN S C HI . Ve r s i un e a românească : F L O R I N T O R N E A . Muz i ca :I O S I F H E R Ţ E A .

Distribuţia : MI T I C A I AN C U ( Pun tila) ; M I H A I M U L U L ( Mat t i ); M A R C E L I I I R J O C I I E (Judecătorul) ; L E O

N A R D C A L E A (Ve te r inarul ) ; V L A DV A S I L R I (Munci torul amăril) : A L E

X A N D R U N Ă S T A S E (Chelnerul. Crasul) : L U C I A N T E M E L I E (Muncitor ul ) ; R A D U G H E O R G H E J I P A ( M i m -c i toru l roşcovan) : B Q G D A N Ş E R B A N(Surkkala) ; A U R E L I A N G E O R G E S C U(Pastorul) ; G R I G D R I S T A R U ( A v o catul) ; G A B R I l î L A R E D E R ( F i i ca l uiSurkkala) : L I L I A N A L U P A N (Eva ) ;DA N A N D R E I B U B U L K I (Ataşatul) ;S T E L A P O P E S C U - T E M E L I E ( Em m a) ;S A N D A M A R I A U L M E N I ( F ar m ac i s ta) ; V I C T O R I A S U C H I C I - C O D R I C E L

( L i sa . mulg&toarea) : M A R C A G E O R -GESCIT (Telefonista) ; Ş T E F A N I A G O R UN ΕΑ Ν U ( Lama) : L E N I Ş T E F A -N E S C U (Fina) ; V E R O N I C A I R A Ş O G(Soţia paste lu lu i ) .

Soluţii) u-a intimidat pe creatorii noştri, şie bine şi firesc să se întîmple aşa ; iar midii piele noastre întîlniri cu acest verificat şi

rezistent text ne-au demonstrat, o dată inplus, că teatrul l u i Β. B. este o operă cu adevărat deschisă, stimulatoare pentru gîndire, şică intelectualul Brecht avea o nemărginitadreptate cînd scria că, „instinctul de investigare este un fenomen social nu inai puţinagreabil, nu mai puţin imperios Ca inslinclulde procreare".

Acestui instinct dc investigare, dorinţei dccercetare, de cunoaştere, de punere i n discuţie a temei, i-a dat curs tînărul regizorAdrian Lupu, monlînd Domnul Puntila şi

sluga sa Matti pc scena Teatrului Dramaticdin Galaţi. Subintitulată volkstûck (piesăpopulară), Domnul Puntila (scrisă în 1040,în perioada exilului finlandez, montală inregia ' lui Brecht, in 1948, la Zurich, apoi,tot sub direcţia sa de scenă, constituind momentul inaugural «I lui Berliner Ensemble, în1949) reprezintă, cum prea bine ee ştie, o ex-punere-modol pe tenia stăpîn-slugă, o demonstraţie dialectică a unităţii obiective, nu aunui indiv id, c i a unui statut social, în speţă,al proprietarului, realizată prin discontinui

tatea comportamentului. Caracterul dual a llui Puntila — inocent, generos, fraternizîndla beţie ; brutal, pososiv, agresiv şi afiruiin-

dii-se ca stăpîn, la trezie — este un scăpărătorargument dramatic în expozeul brechtian i n -

Mil ică lam I I (Punti la ) si Miha i Miha i l

(Matti)

ei taior 11 transformarea lumii, ecuaţia Pun-tila-.Viatli şi rezolvarea ei devenind una dintre formulele clasice in analiza matematică

cu aplicaţii dramaturgies, pe care BertoltBrecht ne-a lăsat-o, privitoare la lumea „încare lucrurile nu merg cum trebuie".

Nu relaţia Puntila-Matti, şi nici dublulcaracter al moşierului, l-au preocupat peAdrian Lupu, în construirea spectacoluluigălăţean. Sau nu asta l-a interesat în primulrînd; fiindcă, în această multistratificată.slufos-hogată montare, regia s-a arătat dornică să descopere mai ales noi sensuri, chiarnoi direcţii de conflict, noi exemple de alienare şi de mutaţii caracterologice, spectacolul

proiectîndu-se ca un eseu critic, novator cuorice preţ, pe o temă de Brecht. O reprezentaţie mozaicată, discontinuă, înmănunchindsumedenie de motive şi de propuneri brcchli-ene, arît din dramaturgia cît şi din esteticamaestrului dc la Schiffbauerdaum : de la uti-

53

www.cimec.ro



Uzarea apăsată, cu caracter agitatoric, a sun-guh i i şi a paraJbolei (bună, dramatică şi curădăcini .in f oc lor u l no s tru , muz ica semnatăde ios i f Herţea), Ja marcarea „distanţării"personajelor (excelează, a ic i , M iha i M iha i l -

.vlătti şi Dan A n d r e i Buculici-Ataşatul) ; dcta lansarea parodică a melosu lu i „operei cul i

nare" la descompunerea analitică, demonstra

tivă, α un e i situaţii, în vederea obţinerii une i

concluzi i didact ice .

Caracterul eseistic a l mizanscenei se conturează şi m a i apăsat fin partea a doua a spectacolului , unde regia construieşte un întregetaj dc semnificaţii sociologic-dramatice, i m plantând in canavaua acţiunii brechlicne rezolvări, soluţii şi abordări ce nc t r imi t , m a idegrabă, la dramaturg i i pos l -brecht ien i , D i i r -

ronmat t şi br i s c h ; a ic i a m a min t i . prezenţainsinuantă, t repta t ameninţătoare, pînă ajunge

feroce şi criminală, a „capetelor rase", uni ta t e

dramatică sui-generis ( i n rapor t cu t e x tu l ) ,

alcătuită d i n judecător, preot şi avocat ; t r i o

grotesc şi s u m b r u , căru ia i se alătură, în 'f ina l , recuperat f i i nd , Ataşatul, grup care îlmanipulează făţiş pe Pu n t i l a , d i c t i ndu - i ho - ;târârile de proprietar, grup care-l -lichidează,la vedere, pe Surkka la „cel roşu", i n f ine ,

grup care, în scena „muntelui Hate lma " , îlasistă pe Pu n t i l a în peroraţiile-i paroxist ice , ,ce vizează limpede ascensiunea u n u i A r t u r o

U i , luminîndu-i „drumul" cu făclii (aluzie la !r i tua lur i l e fasciste), pe mormane le dc cărţisfâşiate ale u n u i s imbol ic autodafé. Altă scenă

cu semnificaţii exploz i v di la ta te este „tîrg ul largaţilor", mome n t dc in tens dramat ism, dese- jnînd r iguros cercul nesfîrşitei ro t i r i a os ind i - .ţilor la muncă-.. Cu seriozitate, în depl ina

înţelegere a r o lu lu i şi funcţiei de „obieotc", :şi n u dc personaje, aşa cum le-a caracte

rizat Brecht, apar şi femeile d i n Kurge la ,

logodnicele l u i Punt i la , cele despre care crea

torul t ea t ru lu i epic spunea că reprezintă„figurile cele mai nobile din piesă", eroinelepovest ir i lor f inlandeze, care „unesc compor

tamentu l n a i v cu o adîncă şi reală înţelepc iune". Dealt fe l , naiv itatea şi şiretenia, înaccepţia lor de categorii estetice brechlicne,

traversează montarea ca două l i n i i dc forţă,explicitînd sensurile deschise ale fabu le i , l u -miivînd tîlcul ei ascuns.

Strădania dc a suna brechtian apare şi înscenografie, cu efecte căutate în c'talarea gherete lor d i n l emn cenuşiu, cu o camionetăportocal ie ( insuf ic ient folosită ca loc dc joc),decor cc împinge spec taco lu l mult în sală,atrăgtnd p u b l i c u l în joc, con form v i z iun i i

regizorale.

In acest eseu regizoral , care lansează, pre

cum spuneam, n o i ipoteze în analiza piesei

— ipoteze discutabi le , dar nu l ips i te dc in te

res — . cap i t o lu l ce l ma i neglijat apare, d i npăcate, tocmai în interpretare . Precaritatea

u no r rezolvări, l ipsa de acurateţe, de rigoare

în joc. slăbiciunea u n u i rol-cheic mineazăed i f i c iu l înălţat cu atîta efort ; dc a ic i , şisenzaţia de prea multă regie, dc preap l in însoluţii, de caznă, în dauna unei demonstraţiil impez i , putern ice a temei. Confuz se dese

nează par t i tu ra , dub la partitură, acordată lao singură cheie, a lui P u n t i l a ; t a l en ta tu l ,

foarte ta lentatul Mitică la nc u, recent crea

tor al unei remarcabile Guriţe în travest i ,

nu este, deocamdată, Pu n t i l a , i n nici u nad in l r e cele două ipostaze. Acesta e şi hand i

capul reprezentaţi ei, căruia i i face lotuşi fuţăcu 'succes un Mat t i pu te rn ic nuanţat, u n M a t t i

„sursă de poz i t i v " , cum l-a văzut Brecht ,

şi cum l-a j u c a t M i ha i M iha i I . u n Mat t i s im

plu, dar şiret, nn i v şi îndîrjit, depozitar alunor adevăruri profunde , ina l ienabi le , u nM a t t i care închid e reprezentaţia cu gravă şiadîncă răspiindore. S-au mai remarcat, st i

l ist ic, D a n And re i Dubu uc i , descu ind fin şisubt i l a r g u me n t u l r o lu lu i (Ataşatul), şi. tem

pe ra men t al , l i l in nu L u p a n (Kva ) , cotn ingîn-du-ne de înrudirea ei cu Pu n t i l a . I n perso-najele -grup , Muirga Gcorgcscu, Sanda Ma r i n

Ulmeni, Victor ia Suchioi-Codrice l şi Stela

Popeseu-Temelie a u adus, fiecare, pa r t i c u l a r i

tatea une i biograf i i demonst rat ive , pre veni n-

du-ne asupra capcanelor l u m i i conduse de„stăpini" şi eomportîndu-so expresiv coregrafic i n dansul „logodnei". Mai puţin reuşita apărut g r u p u l „capetelor rase" sau al „ochelar i lo r ne g r i " , conf'inmiîndu-nc o mai vecheidee despre di f icu l ta tea adecvării unor solu

ţii regizorale l a realitatea concretă â scenei.

Dar, i n ansamblu , Domnul Puntila şi sluga

sa Matti reprezintă u n impor tant punc t câştigat de Teatru l Dramat ic din Galaţi . Un suc

ces r epe r to r ia l , fireşte, continuînd o tînărătradiţie Brecht , înoeptită aici în urmă cucîteva s tag iuni , ^şi u n câştig profesional cert.

ca orice contact c u t ea t ru l l u i Brecht , c u i m perat ive le l u i estetice şi comandamente le ideologice, cr is ta l i za te uni tar într-un text dra

matic .

ι

• TEATRUL „ A . DA VILA"

DIN PITEŞTI

Vesel, coloTat, în pitoresc joc expoz i t i v ,

spectacolul semnat de Tu dor Mărăscu, tânărregizor cunoscut pînă a c u m m a i m u l t pr in

in te rmedi u l mi cu lu i ecran, ne in t roduce d i rect şi cu plast ic itate în tema-teză : pro logu l

are menirea să ara te pub l i cu lu i , în „colivi.a"i n care apare adus Punt i la : „Un animal cc-avieţuit odinioară... j ...moşier, ca pe la noi j O

jivină hămesită şi un nătărău de soi". ·

AşadaT, „cor tina" montăr ii — u n parter

de sticle, cu multă grijă împodobite, ga rdu l

de lemn, siluete de mesteceni, cuierele cucostumele protagoniştilor, expuse f rumos , lavedere, ecriteau-rile cu marcarea locului şisubiectul acţiunii, apo i celelalte elemente dedecor, care, de asemeni, ne vor ind ica , pcto t parcursu l reprezentaţiei, „ce se întâmplă'"(să n u uităm că u n b u n decor brecht ian

54

i



Dala premierei : 8 i a n u a r i e 1!)77.

Regia : TI 'D OR MA RASC l . Decorurile : DUMITRU GEORGESCl. Costumele : E M I L MOISE. Muzica: HORIAMOCULESGU.

Distribuţia : H A M D I CERCHEZ.VALERIU SĂNDULESCU (Punhla) :VALERIU SĂNDULESCU, H A M D ICIÎRCIIEZ (Matti) ; SORLN ZAVULO-VIGI (Ţalul) ; CORNEL POENARU

(Judecătorul) ; NINA ZA1NESCU, JU-LIETA SZONYI (Eva) ; IO N ROXIN.PETRE D I N U L I U (Ataşatul) ; PETREDINULIU . ION ROXIN (Avocatul) ;I LEANA ZARNESCU (Emma) ; MA R I N ALEXANDRESU (Veterinarul) ; JULIETA SZONYI , NI NA ZĂINESCU(Farmacista) ; MARTA SAVCIUC(Mulgătoarea) ; CARMEN ROXIN (Telefonista) ; D U M I TR U DRAGAN (Unbarba l gras) ; DUMITRU DIM1TRIE(Muncitorul) ; FLORIN PRETORI AN,E M I L I A N CORTEA (Roşcovanul) :

PETRE TA NA SI EV IC I (Amărilul) ; JULIETA WEIGEL (Laina) ; D U M I TRU I V A N (Surkkala) : MARIA ANDREEA RAI CU (Fina) ; VAL ER IUB U a U (Pastorul) ; DLEANA FOCŞA(Soţia pastorului).

trebuie să indice, nu să sugereze...), comentând întâmplările c u haz subţire, voios, sînt,pentru spectatori, punctele de spri j in ale

fabulei cu Puntila şi Matti . Ln fe l cum son-.gul (desenat muzical de Horia Moculescu,în căutat şi uneori izbutit stil Dessau-Brecht,alternind Cup l e tu l si cîntul), inle iprc lat expresiv şi inteligent (mai ales în a doua jumătate a spectacolului) dc Marta Savciuc, t r a sează, cu o .anumită necesară rigoare, graniţele teritoriului brechtian, în interiorul căruia au evoluat, bine ghidaţi, actorii. Doinind Puntila fi sluga sa Matti este, pc scena«lin Piteşti, u n spectacol canonic, lucrat văditdupă model, dar, în acelaşi t imp. proaspăt,

cu accente originale, u n spectacol de tinereţeşi de t i ne r e t . Prima l ui caracteristică ar f isiguranţa, impetuozitatea actoricească. Regizorul a lucrat cu două distribuţii, procedeucare s-a vădit u t i l , eficient ca metodologie,ca pedagogie, în introducerea actorilor şi infamiliarizarea l o r cu tehnicile de jochrechtiene.

Cei do i protagonişti, gata în orice momentla interşanjare (antrenaţi, în egală măsură,•să interpreteze celălalt rol), au realizat, informula văzută de noi — I l amd i Ccrchez-Pumtila, Valcriu Săndulescu-Matti — un cuplu exemplar, un binom dramatic, cu largi

şi multiple semnificaţii. Linia de forţă a reprezentaţiei o găsim în traiectoria acestuiPuntila, căruia I lamdi Cerchez îi transmite o

mire energie, îi află expresive particularităţi

temperamentale, trăsături psihice şi inediteamănunte 'fizice, descoperind, în coerenţa atitudinii de «tăpîn, de proprietar — deci, instatutul eooial — motivele unor purtări incoerente, discontinue. I lamdi Cerchez confirmă,cu acest rol important, multe promisiuni anterioare. El realizează un Puntila original,compoziţie explozivă pc stări sufleteşti tranşante, cu plînis puternic şi emoţii în beţie,cu fur i i roci, livide, necruţătoare, altminteri,cum, dealtfel, răceala acră a ţinui moşierînfumurat îl caracterizează tot timpul. ValeriuSăndulescu compune nn Matti ce uzează cuvicleşug de masca supunerii şi a servilismul u i , un iMatti cu farmec bărbătesc, seducător

şi din topor, ridic ulizînd, prin simpla l u iprezenţă, lumea lu i Puntila, a Evei şi aAtaşatului. Munca laborioasă a regiei cu interpreţii s-a resimţit pozitiv şi în celelalteroluri , finisate cu grijă în ansamblu şi îndetaliu. Din numeroasa distribuţie s-au remarcat, mai ales. figura Ataşatului, portretde un imens ridicol ţeapăn, conturat precisde Ion Roxin, «ilueta Avocatului, caraghioasăcoleopteră (Petre Dinuliu) şi Marta Savciuc,excelentă în ambele ipostaze, de eroină a povestirilor finlandeze şi de interpretă dc son-guri.

Un spectacol care convinge că, la Teatrul„A. Davila" din Piteşti, prezenţa unui regizortînăr este stimulatoare, ca oriunde, dealtfel.

Mira Iosif

www.cimec.ro



Constantin Fugaşin şi Sniaragda Olteunu

TEATRUL N A Ţ I O N A LDIN CRAIOVA .

DON CARLOSde Schiller

Don Carlos pe scena Tea t ru lu i Naţional d i nCraiova, iată o alegere vrednică de laudă.Cu atît mai de laudă, cu cît nu nc estedat prea des să consemnăm numele l u i

Schiller în cronicile noastre : i c i , Intrigă şiiubire, colo, m a i de mul t , Hoţii, şi cam atît.Don Carlos nu s-a mai jucat de multă vreme , Wilhclm Tell, Fecioara din Orléans,Wallrnstein, Conjuraţia lui Fiesco, deloc. Repetatele îndemnuri ale presei, ale factor i lor

de îndrumare, nu-şi află ecou. I n vremeaasta, teatrele cer sugestii pentru marele l o rrepertor iu . Ce situaţie paradoxală, d i n vas tu l

zăcămînt a l dramaturg i e i universale, să fieIgnorate tocmai piesele din cea mai nobilă

alcătuire ! Sute de m i i de elevi învaţă d i nmanuale numele l u i Schiller şi n u au c u m

cunoaşte pe scenă opera mare lu i dramaturg ,

decît rar şi incomplet. Dintre Naţionale, celdin Craiova s-a decis. în sfîrşit, să înscrie înrepertor iu Don Carlos, dovedind că a înţelesunul d in t r e imperativele prog ramu lu i său repertor ia l . Creaţie de vîrf a lu i Schiller, acestpoem dramat i c — cu m îl subintitulează autorul — evocă nu atît viaţa scurtă şi zbuc iu

mată a In fanto lu i de Spania, cît epoca întunecată a lu i F i l i p a l 11-lea şi a Inchiziţiei,

şi. mai ou seamă, lupta pentru l ibertate ηpopoarelor Europe i , cotropite de moborîtult iran. Evocînd trecutul , Schiller.dă glas năzuinţei spre l ibertate a epocii sale şi, p r i n

înflăcăratul marchiz de Posa, proclamă direp-

tu'l de η gîndi, de a exista l iber, a l naţiunilor oprimate. Schil ler avea douăzeci' şi cinci

de an i cînd a scris Don Carlos, vîrsta M a rc h i

zului de Posa, vîrsta mar i l o r c lanur i , a gestur i l or eroice, şi i ambi i shakespoareeni decinci picioare dau versu lu i sch i l l er ian înari

parea acestei vîristc.Pana dramaturgu lu i aşterne pc hîrtie, în-

Ir-o admirabilă sinteză, ideile dc l iber tate alesecolului a l optsprezecelea, idei care condamnă despotismul şi t irania şi fac elogiullupte i pentru progres. Cît de ver idice sîntpersonajele, îl interesează m o i puţin, evocarea unui anumi t t imp şi unui a nu mi t

loc nu îl obligă la respectarea autenticităţiistricte a faptelor, Schiller punînd în luminăvaloarea simbolică a adevărurilor, semnifica

ţia, peste t im p , a i dea lur i l o r de dragoste,

Dala premierei : I decembrie 1970.Regia : G E O R G E T A T O M E S C U . De

corur i l e : V . P E N I Ş O A R A - S T E G A R U .Costumele: H J L I A N A P R E D U Ţ . T r adu

cerea : A L . P I I I L 1 P P I D E .Distribuţia : CO NSTA NT I N SA SSU

( F i l i p a l I l - Iea) ; I L E A N A S A N D U

(Elisabeta de Valois) ; C O N S T A N T I NF U G A Ş I N (Don Carlos) ; D A M I A NO A NCE A (Alessandro Farnese) ; MON I C A S M A R A N D O I U ( Infanta ClaraEugenia) ; V I O R I C A P O P E S C U - M I I I A -I L (Ducesa de Ol i va rcz ) ; CO NSTA NŢAN I C O L A U (Marchiza de Mondecur) ;S M A R A G D A OLTEANU (Pr inţesa dcEbo l i ) ; L U C I A N A L B A N E Z I I (Marchi¬

zu l de Posa) ; I L I E O H E O R G H E (Ducele de A lba ) ; R E M U S M A R G I N E A - ,

N U (Contele de Lerma ) ; M I R C E A H A -D I R C A (Ducele de Feria ) ; P A V E L ClSU (Ducele de Medina-Sidon ia ) ;V L A D I M I R J U R A V L E (Don Ramonde Taxis) ; I A N C U G O A N Ţ A (Domingo, du hov n i c u l regelui) ; P E T R EG I Î E O R G H I U - D O U ( M a r e l e Inch i z i

tor) ; P E T R E I L I E S C U - A N A T I N (Stareţul une i miinăstiri) ; E M I L DOZDO-GESCU (Don Lu is Mercado) ; A N G H E L POPESCU (U n ofiţer) ; A D R I A N PE - TRESGU (Un paj ) .



prietenie şi l ibertate nip personajelor sale.Spectacolul Gcorgelei Toniesou — eel d in l i i

o i .această piesă pc scena eraioveană — esteechi l ibra i şi curgător, gîndit s implu , dar cul impezime. Decorurile lui V. Penişoară-Sle-guru, concepute pe t o a t ă lărgimea şi profun

zimea noii scene, dau sugestia palatului regal, cu z idur i sumbre şi reci, cu Încăperiaustere. în\ă!uilc in umbră, ou uşi tainice şicotloane ascunse, palat împînzit dc iscoadele

Inchiziţiei, de slugi supuse regelui. Excelentul maestru de lumin i Vădim Levinschi găseşte, şi dc astă dată, soluţii admirabile pentru a sugera atmosfera apăsătoare, ameninţătoare do la curtea regelui-tiran. In acestcadru evoluează interpreţii, dînd viaţă personajelor, po t r i v i t concepţiei regizoarei, într-oevoluţie mereu tensionată şi într-o lăudabilăunitate .

Se impune Constantin Sassu, care l-a întruchipat pc F i l ip al 11-lea potr iv i t imag in i i

pe care no-a lăsat-o istoria despre acest mo-liorît t i ran , cu gesturi zgîroite, eu tonur i aspre, cu p r i v i r i îngheţate, adevărat, despot alSpaniei şi Europe i . Tînărul Constantin Fugaşin este Don Carlos, u n in fante înflăcărat,cu farmec, ou eleganţă, sincer îndrăgostit,credincios pr ie ten ie i , inocent pînă la na iv i

tate, uneor i trădat de voce, care nu e pc

măsura temperamentului său. Ileana Sandu,

interpreta Elisobelei de Valois, are distincţieşi putere de fascinaţie, graţie şi frumuseţe,şi e sincer tulburată de dragostea In fnntelui .

Smaragda Olteanu e interpreta inteligentă,meticuloasă, a orgolioasei îndrăgostite P r i n ţesa de Ebol i . Se vede că Lucian Albanezi işi-a gîndi l cu multă claritate ro lu l , şi l-aapropiat cu dragoste, dar nu-1 acoperă peloală diversitatea datelor : al său Marchiz,

de Posa e prea cumpănit, prea reţinut, mo-itolongole sale impor tan te sînt rostite, fărăîndoială, intel igent, dar n u cu suficientă înflăcărare. Puterea sa de fascinaţie este astfeldiminuată. O compoziţie bine închegată realizează Viorica Popescu-Mihail, i n ro lu l severei Ducese dc Olivarez. I l ie Oheorghe, l a n -cu Corniţă, Petre Cheorghiu-Dol j , în pr imul

rînd, Remus Mărgineanu, Pavel Cîsu, Emi l

Bozdogcscu, în al doilea, întregesc o ga ler i ede portrete şi încheagă un ansumblu fărăί in cope valorice.

Don Carlos este un spectacol b u n , valoros,,serios, un spectacol care face cinste sceneicraiovene şi continuă promiţătoarele perspect ive ale stagiunii acestui colectiv prestigios.

Virgil Munteanu

ALTE PREMIERE

TEATRUL „ B U L A N D R A '

PELICANULde A. Slrindberg

Data premierei : 30 decembrie 1970Regia : I O A N T A U R . Asistent :

D O R A M I L I T A R I I . Scenografia : D AN J I T I A N U . Asistent costume : M U I A -

E L A D E M E T R I A D E . Ilustraţia mu z i cală : R O M E O C H E L A R U .

Distrinuţia : I L E A N A P R E D E S C U(Elise) ; P E T R E L U P U (Fredcrik) ;L U M I N I Ţ A G H E O R G H I U (Gerda) ;E M M E R I C H SC I I A FFE R ( A xe i ) ;A N C A V E R E S T I (Margret ) .

Rousseau-ist sau swendenborgian, to lsto ian,

nietsrschean sau schopenhauerian, rînd pe

rînd, în gîndire, Str indberg rămîne, în

teatru, profund. . . str indberg ian. Teatrul săirpoartă o pecete greu de contrafăcut, are unt imbru , o tonal i tate aparte, acordur i s p e c i f i c e .Lumea pe care o animă în piesele sale — olume de vis sau o lume reală, o lume stranie

sau obişnuită, strălucitoare sau cenuşie, f r u

moasă sau urîlă — este inconfundabilă şiinimitabilă.

Dacă teatrul său, de inspiraţie pozitivistăsau mistică, psihologizantă sau naturalistă,simbolistă sau prefigurînd expresionismul,poate f i contestat (el însuşi s-a negat, con-testînd to t ceea ce scrisese pînă Ια o anumitădată, aşa c u m fusese dispus să adere azi lao fi lozofic, ca mîinc s-o repudieze), poate săcunoască o perioadă de vogă i(aşa cum s-ainbîmplat), care să alterneze cu u n a în careinteresul să scadă, în nici un caz el n u poatef i ui ta t . Şi, întotdeauna cînd este redescoper i t , n ime n i d i n cei care o fac n u are conştiinţa că omagiază doar memoria u n u i m ar escriitor, că îndeplineşte u n actpios de resti

tuire, ca şi c u m ar şterge dc pra f o pînzăcelebră d in t r -o galerie, schimbîndu-i locul

pentru a o pune m a i în lumină, c i toţi ausent imentul că descoperă sau redescoperă af i

nităţi cu epoca, cu propr i i l e l o r concepţii des

pre teatru. Aceasta i-a şi făcut pe u n i i să

57

www.cimec.ro



Sus : Ileana Pre d e seu

S c h i f f e r

si E m m e r i c h

Jos : Luminiţa G h e o r g h i u şi P c l r c L u p u

afirme că Slrindberg se plasează merou i nn'alrul de avangardă, că se află mereu printre autorii d in plutonul fruntaş. Pentru »'ăSlrindberg rămîne, înainte de toate, un mare,şi. tic aceea, permanent, autor dramatic, dînd,i n 1874, tînărul critic Strindbcrg, pe aluneiin vîrstă de 2."> de an i, elogia drama socială,regrelind că teatrul suedez râminca complet

în afara vieţii sociale, el considera că unmare autor dramatic e cel care „a asurùlaltoi ceea ce animă o epocă, cel care a înţelesdorinţele bune sau rele, adevărurile şi erorile, rătăcirile şi visurile legate de viitor aletimpului său. şi, care [ace ca toate acesteasă fie reînsufleţite in faţa spectatorilor, făcin-du-i să se cunoască pe ei înşişi, în acelaşitimp în care cunosc, prezentul în care trăiesc".lată, exprimale, surprinzător de concis şi delimpede, criterii ce rămin foarte actuale în judecăţile noastre axiologice.

Dar cnre este realitatea pe care o vedeşi vrea s-o zugrăvească Strindbcrg ? Ea nueste alta — după proprii le sale cuvinte — dec.il „spectacolul crud, cinic şi neîndurătorpe care-l oferă viaţa". f!ăci, va fi exclamatSlrindberg, odată cai unul dintre eroii săi :„L'nde e frumuseţea ? In natură şi în im«gi<-naţia mea cînd e îmbrăcată în haine de duminică ! Unde găsim onoare şi credinţă ? înbasme şi în spectacolele pentru copiiJ (...)Florile cele mai frumoase sînt cele mai o¬trăvite ; de fapt. întreaga lume şi viaţă sînt

blestemate...'' Ceva d i n această lume — reflectare a societăţii în care trăia —, lumc-iad,casă de nebuni, închisoare, morgă, lume „plină de rătăcire, păcate, suferinţe şi moarte",lume a ..eternelor schimbări, greşeli şi dureri" (concepţie în care răzbat l impede inf luenţele budiste suferite) regăsim, ca o obsesie, i n ţesătura celor m ai multe din pieselesale. Dar pesimismul şi mizantropia nu -l împiedică pe Strindbcrg să accepte, cum nu ştiuînsă să accepte uni i dintre eroii săi, lupta :„cît despre mine, găsesc că bucuria de a

trăi constă în lupta puternică, neînduplecatăa %'ieţii". Poale, de aceea, scnlimentul cu carerămîi, după ce imaginile sumbre d i n pieselesale s-au derulat, nu este totdeauna de deprimare, ci unul de neneceptare a unei realităţislrimbe, de aspiraţie spre mai bine.

Slrindberg a adus, îinplinindu-şi dezideratulestetic formulat .mai sus, teatrul suedez înmijlocul vieţii sociale, a creat o epocă şi nuo vogă, un stil şi nu o dramaturgie deschisăunor mode şi modele l iterare.

Pelicanul, scrisă în 1907, face parte din

t r -un ciclu de piese scrise pentru Teatrul I n t im d i n Stockholm. înrudită, pe l in ia temat ic i i şi a .personajelor, cu alte drame ale sale,Pelicanul reia tema „infernului", aflată şi înDansul morţii. „Micul iad", cum c .denumită,sugestiv, insula pc care se află fortul, intrepere(ii căruia se zbat, torlurîndii-sc reciproc,căpitanul Edgar si soţia sa Alice, ponte fi regăsit şi aici, în alte dimensiuni şi inostaze. U nal t detaliu d i n acel „bellum omnium contraomnes", un nou episod din acea „luptă a cre-ierelor", care fusese schiţată în alte opere

www.cimec.ro

http://dec.il/

http://dec.il/

http://dec.il/



anterioare, se află şi aici . D in no u , o căsnicienefericită, buzată pe minciună şi ură. soţiorgolioşi, o marnă tiranică şi egoistă. O altăîncercare <le a smulge măştile celor ce încearcă să-şi creeze o falsă identitate morală,să j K i z e z e în oameni oneşti şi bun i .

După o lungă absenţă, Elise se reîntoarce,imediat după moartea fostului ei soţ, lavech iu l cămin şi la cei doi copii ai săi, Fre-der ik şi Gerda. O scrisoare rămasă dc l a ta

lă I lor dezvăluie copi i lor un adevăr îngrozitor. Pr in tot ce a făcut, Elise este, în compl ic i tate cu amantu l ei, astăzi soţul Gerdei,cea care a distrus via ţa lo r , ca şi pc a tatăl u i . Cei ' do i copi i se trezesc ca după un somngreu şi n u au tăria să înfrunte, i n continuare,viaţa. Frederik, într-un moment de rătăcire,dă foc casei. Disperată, Elise se aruncă depe balcon. Cei doi copii hotărăsc să nu părăsească casa cuprinsă de flăcări, care devines imbo lu l a tot ce a fost vechi, rău şi ur i t .

Cu o copilărie frustrată, măcinaţi de ură pent r u ne impl in i r i l c , pentru viaţa lor irosită,Frederik şi Gerda nu ma i credeau înnimic , nu mai păstrau nici o speranţă, nu-şimai făceau nici o i luzie , n u m a i erau înstare să luipte pentru a înlătura răul şi vădîn moarte singura soluţie salvatoare pent ru e i .

Cînd în Suedia s-a jucat Pelicanul într-unst i l natural ist, cu gemete şi strigăte de durere, spectacolul, se afirmă, a deveni i r idicol ,

de nesuportat. Ceea ce nemulţumise cu cîtevadecenii în urmă nu ar putea, cu atît maimul t , ' să satisfacă publ icu l de azi. Sc porc«ă regizorul loan Taub a înţeles acest lucru

şi a trasat o l in ie de interpretare sobră, ou.o desfăşurare a dia logului firească, cu înfruntări ce n u culminează în t onur i ascuţite. Isc pot reproşa, însă, o pornire greoaie a spectaco lu lu i , pauze prelungite, o anumită abstractizare, ca şi neomogenizarea j o cu lu i actor i lor .

Decorul conceput de Dan J i t ianu — o În căpere înaltă, ou pereţii spoiţi în alb — creează o atmosferă rece, îngheţată, sugerînd•drnm.a care se desfăşoară aic i , dramă al cărei act f inal n u a avut încă loc. Pr intre h u sele fără culoare, ea nişte staf i i , unde totul

pure încremenit ca sub u n clopot de sticlă,s ingurul element care „joacă" — o canapea

de u n roşu intens, pe care a zăcut şi s-usi ins Tatăl — face să plutească o permancnlă

flacără în această încăpere, menţinind, parcă,trează memoria defunctului sau bîntnind con

ştiinţa celor care l- a u urît şi persecutat. Oflacără cc pare să prevestească cumva v i i to

ru l incendiu ce va mistu i casa, împreună cucei care o locuiesc.

Ileana Predescu, în portretizarea Ef isel .

soţia şi mama, al cărei egoism n'.iuge forme

paroxistice, monstruoase, a alternat convulsiile

şi agitaţia interioară cu poza şi atitudinea

statuară, crisparea, cu zîmbetul, febril itatea, cu

mişcarea largă, dezechi l ibrul şi dezordinea i n terioară, cu ca l inu l şi cu starea dc extaz.

într-un permanent şi ireconcil iabil confl ictcu ea, Frederik, f i u l ei, poartă, în interpretarea l u i Petre L u p u , ceva din tristeţea şidurerea l u i Harnici" („E ceva putred în Danemarca" devine aici : „Ceva η-a fost în ordine

la noi', după c u m : „ceva e putred" va spune şi studentul d i n Soruita fantomelor, s a u :„arcul e gata să plesnească şi maşinăria săse dea peste cap", căpitanul din Tatăl). Εa l i ta ură, amărăciune şi disperare în glasul ,în pr i v i r i l e , în fe lul in carc-şi poartă hainelesărăcăcioase şi sordide, i n corpul încovoiat,îmbătrinit înainte de vreme, crispat, sfişiatparcă dc durer i înăbuşite, încît sent imentulînifrîngerii devine neliniştitor şi prevestitor a lunui sfîrşit tragic.

Gerda (Luminiţa Gheorghiu) p a r e , β l a în

ceput, să fie în afară şi dincolo dc luptă.

Căsătorită cu bărbatul pe care şi l-a dor i t ,îl iubeşte posesiv, egoist. Pare că n u urăştepe nimeni, n u acuză, n u suspectează pe n i meni , nu ameninţă pe n imen i . Ea se com

portă ca o somnambulă („somnambulismul",def in i t ca^ o altă part icular i tate a unora d i n

tre eroi i l u i Str indbcrg, este prezent şi aic i ) . '

Refuzul acesta de a p r i v i realitatea în faţăreflectă, tio fapt, neputinţa de a trăi, do aaccepta viaţa aşa c u m e, de a lup ta . Lumi

niţa Gheorghiu, debutantă pe scena Teatrului

„lîulandra", schiţează po rt re tu l acestui perso

naj ale cărui inimă şi simţuri se pietrifică dcla o scenă la alta, desenîndu-i, în l i n i i aspre,

trăsăturile.' refuzîndu-i orice urmă de i e in i -

nitate . Chipul pare sculptat în cremene, p r i

virea, sumbră şi îngheţată, zîmbetul, transfor

m at Ϊη· r ictus, mersul, l ips i t de orice graţie.Dealtfel, impresia comună pe cârc o dauapariţiile celor doi fraţi este aceea a unor

jucării d in t r -un balet mecanic, stricate, cu

hainele decolorate, cu cîlţii ieşiţi, cu maşinăria ruginită, care, în l ocul paşilor dc menuet,

nu izbutesc să m a i facă decît cît eva mişcărigroteşti, dezarticulate.

I n schiţa de portret pe care Emmerich

Schăffer o face personajului Axel , se potdistinge unele dintre trăsăturile t ipu lu i de canalie îolî lnit la tot pasul în teatrul l u i Str ind

bcrg. Cu dezinvoltura- } obişnuită, el relie

fează venalitatea şi l ipsa totală de scrupule

a unuia dintre gropari i tatălui.

Anca Vcreşli (Margret) impresionează prin

forţa dramatică pe care o aduce în scurta,

.Iar semnif icativa înfruntare cu Elise. E a apa

re , in această scenă, plină de demnitate şidominatoare, i a r prin tonul ei acuzator înlătură unul dintre primele văluri sub care seascunde ch ipu l adevăratei Elise.

Hie Rusu

www.cimec.ro



Scenă d i n s p e c t a c o l

TEATRUL MIC

VARA TRECUTA

LA CIULIMSKde A. l/a mp i Ion

Ln pr ima intîlnire cu opera dramatică al u i Alcxandr Vampi lov (prilejuită, primăvaratrecută, de echipa de la Piatra Neamţ ) , cronicar i i , inclusiv cronicarul revistei noastre *,au tresărit cu u im i r e , descoperind u n autorcare şi-a apropiat temele l u i Cehov şi G ork i ,

reînviindu-le şi recvaluindu-lc , sub un ungh i

contemporan, cu marcantă şi frapantă personal i tate.

Receptată cu interes, Vara trecută la Ciu-limsk, piesă gravă, de un tulburător dramat ism, încărcată de iub i r e şi de durere, desperanţă şi de deznădejde, de scepticism, dar

şi de încredere în om, era firesc să fie îmbrăţişată şi dc alte colective, dornice să-şiîncerce puteri le în tălmăcirea şi lansarea eiscenică.

Nu ştiu dacă Teatrul .Mic şi-a propus, înch ip programatic, să monteze t ex tu l l u i Vamp i l ov pentru η oferi celor trei t ineri actori,recent cooptaţi

încolectiv, posibilitatea valo

rificării talentului şi a capacităţii lo r profesionale. Oricum, cred că cele trei roluri pecare se sprijină ideea piesei şi sîmburolc oiconf l ic tua l — deci, Şamanov. Valentina, PaŞ-ka — reprezintă cu cert i tudine o punte s i gură de af i rmare pent ru indiv idual i tatea distinctă a interpreţilor.

(lei m a i avantajat , în distribuţie, α fostV is t r ian Roman. .El a beneficiat de r o l u l

pr inc ipa l : m a g i s t r a l u l Şamanov. U n personajpe oît dc i sp i t i tor , pe atît de greu de rea l i

zat : u n nntierou de factură modernă, cu oviaţă interioară intensă şi o adineime psihologică spectaculoasă ; u n personaj cu o tr a-iectoric sufletească ext rem de variată, cumulaţii pregnante în semnificaţia l o r morală,psihologică şi socială. Vis tr ian Roman a prezentat, cu prestanţă scenică şi sinceritate în

joc. i n l i n i i l e e i esenţiale, blazarea profesională, decepţia, însingurarea, motivele retrager i i l u i Şamanov în îndepărtatul colţ al Ciu-l imsku lu i . Dar , expresia acestui „cavaler a l

adevărului" (care şi-a pierdut , temporar, p u terea de a voi şi dc a lup ta , în care s-<afrînt ceva d i n fiinţa combatantu lu i , d i n l i n i a

dreaptă a existenţei, 'care a capi tulat în faţanedreptăţii, d a r care. totuşi, găseşte — datorită i u b i r i i curate şi purif icatoare a Valent inei şi sacri f ic iu lui ei absurd — resursele dea se bale d i n nou pent ru adevăr şi pentru

dreptate) este m u l t m a i profundă şi mai bogată, m a i impregnată de revoltă şi dc furie,

chiar şi de puţin r id ico l , dc dispreţ, m a i alesdc mullă, multă amărăciune, decît ne-a dezvăluit in terpretu l .

Strigătul disperat a l l u i V am p i l o v împot r i va c ru z im i i vieţii chemarea l u i patetică

Data premiere i : 27 decembrie 1976.Regia : D. D. N E L E A N U . Sceno

grafia : M I H A I MADESCU. T raduce rea : T A T I A N A NICOLESCU.

Distribuţia : V I S T R I A N R O M A N(Şamanov) ; M O N I C A G l I I U Ţ A , I L E A N A D U N A R E A N U (Kaşkina) ; IONCOSMA, A N D R E I CO D A R CE A (Der-gaciov) ; T A T I A N A I E K E L (Ana H o -

roşih) ; P E T R E M O R A R I I (Paşka) :DUMITRU FURDUI (Mec i o lk in ) ;F L O R I N V A S I L I U , T U D O R E L PO PA(Eremeev) ; A L E X A N D R U D . L U N G U(Pomigalov) ; I O A N A P A V E L E S C U(Valentina).



dincolo ele cuv inte si ele mişcări, în interpre

tarea dată Valent ine i de către Ioana Pave-lescu. Actriţa Î I 'comunicat, firesc şi sensibil ,

aspiraţia spre împlinire şi spre fericire aadolescenţilor puri şi generoşi, cei ale cărorvise sînt brutal sugrumate de obtuzitate şimeschinărie. Candoare sublimată şi dezarmată(uneor i , insă, prea dezarmată), Valentina-Ioa-

na Păvedescu a expr imat sobru şi grav (darnu şi cu d r a m u l de disperare necesar) condi

ţia v i c t ime i , in l up ta inegală dintre frumos şiur i t . Ea devine „eroină" fără să aibă senti

mentu l ero ism ulu i, sacri f i cînd u-se în modstup id , în faţa răutăţii omeneşti, a v ic len ie i ,

a interesului şi prejudecăţilor.Petre M u r a m ne-a descoperit, cu dezlănţu

i r i dc forţă tînără şi crudă, nutodestructivă.f i lonul dramat ic al des t inu lu i l u i Paşka, „copi lu l născut pc maidan" , v inova tu l fără vină.pric ina atîtor nenorocir i şi suferinţe petrecute

in f ami l i a sa. Opr i t . însă. la datele exterioare

• ale personajului , in terpretul nu a reuşit săsugereze convingător adevărata dimensiune

ta dramei acestuia, complexitatea vieţii l u iinterioare, stările sufleteşti diverse şi contra

dic tor i i , sensibil itatea, gingăşin ce se ascund

sub comportamentul său v io lent . . I n acest caracter, se dă o sfîşieloarc luptă între patima

•obscură a i u b i r i i şi nevoia de i ub i r e , dorinţasinceră de linişte şi pace, aspiraţia spre u n

• eăimin, după ntîlea peregrinări pr in t r - o viaţăsăracă, lipsită de dragoste. Petre M o r a r u atrecut prea repede şi prea uşor peste toate

acestea.Şi în ceea ce s-a realizat, şi în ceea ce n i

s-a părut că nu a atins încă pragul de sus alinterpretării, nu poate f i trecută cu vedereaîndrumarea atentă şi utilă a reg i zorului . Această îndrumare s-a simţit, marcată cu grijă şi

•aplicaţie, şi în interpretarea celorlalţi binecu

noscuţi actori dc la M i c : Tatiana lekel . I leanavDunărcnnu, Dumit ru Furdui , Flor in Vas i l iu .

Andre i Codarcea,' Alexandru Lungu. Fiecareîn parte nc-a o fe r i i un t i p scenic robust, via-

' b i l , învăluit fie in aura tristeţii, fie în cea aumoru lu i .

Sobrietate în mij loace de expresie, discre

ţie în efuz iuni l ir i ce, temperarea ieşirilor v io

lente, ech i l ibrul ' întregii montări sînt calităţiincontestabile ale regizorului I). D. Neleanu,

•care depune, aic i , la Teat ru l Mic , de mulţian i , o muncă asiduă şi valoroasă.

Spectacolului i se poate reproşa însă odesfăşurare prea lentă, adesea monotonă. L i p

seşte atmosfera specifică t ex tu lu i l u i V amp i -

"lov, t i m b r u l pat r i cu la r al st i lu lu i său, care'face să v ibreze tragic, dens. zguduitor, fie

care dintre întîmplărilc (aparent) cotidiene

şi banale petrecute pe terasa bufctului-ceaină-rie d i n Ciul imsk. Ε ndevărnl că meditaţiagravă a lui Vampi lov asupra condiţiei uma

ne, rechizi tor iul l u i f ierbinte împotriva a to tce mutilează pe o m şi urîţeşte viaţa nu auacel caracter ofensiv de tip manifest. Ele seexprimă p r i n des t inu l frînt al fiecărui erou,

în d inamica vieţii inter ioare, surprinsă cu•multă fineţe psihologică. Acest c l imat i m p l i -

<că, însă, totodată, şi multă violenţă ; tonur i

calde, dar şi multe strigăte înalte, sfişietoare,înfruntări vii, de frapantă teatralitate şi spectaculozitate. Dacă auto ru l a refuzat şi aexclus pateticul şi emoţia dintre instrumen

tele side de expresie, t cx lu l e pătruns detragism ascuns sub grimase, iar tristeţea şidisperarea devin parolă dc luptă împotrivaurîtului d i n viaţă şi a sufletelor meschine.

Lipsesc, deci, în versiunea dc la Mic, acelecîteva detal i i menite a sublinia nota part i

culară a st i lu lu i i u i Vampi l ov .Cred că un decor mai expresiv şi ma i

funcţional decît acea masivă şi impersonalăcabană turistică (M iha i Mădescu) ar fi con

t r ibui t la crearea uni ver sul ui metafor ic cerut

dc text, ar fi spr i j in i t regia şi interpreţii întransmiterea acelei inefabile unde de tristeţeşi de poezie care învăluie lumea Ciul imsku-

l u i , cu d r u m u r i l e l u i încîlcite şi înfundate,cu destinele frînte ale unor oameni pc careîntîniplarea i-a adunat şi i-a împrăştiat, mar-cându-le, semnif icativ , existenţa.

Valeria Ducea

TEATRUL N A Ţ I O N A LDIN CRAIOVA

FIRE DE POETde Eugene O'Neill

Data premiere i : 7 mai 1976.Regia : C E O R G E T A TOMESCU. Sce

nografia : V. PE N I ŞO A R A -STE G A R U.Distribuţia : D A M I A N 0 AN CEA

(Mickey Malov ) ; I L I E G I I E O R G H E

(Jamie Grcgnn) ; S M A R A G D A O L T E A -N U (Sara Melodv ) ; M A R I N A R A ŞTA(Nora M e lo dy ) ; I A N C U GO A N T A(Cornelius Melody) ; A N C A L E D U N C A(Deborah) ; V L A D I M I R J U R A V L E(Dan Roche) ; E M I L ROZDOGESCU(Paddy O 'Dor w o l ) ; M I H A I CO NSTA N-

T INESCU (Patch Ri l ey ) ; R E M U SMARGINEANU (N i cho las Gadsby ) .

Integrîndu-se într-un c i c l u dramaturg i c dcproporţii — Povestea unor posesori care s-au

deposedat ei înşişi — drama Fire de ' poetoste „clasică", ca să spunem aşa, pentru sti

l u l l u i O'Nei l l de a medita asupra na tur i i

rapor tu r i l o r umane, într-o societate a însingurării <şi a marasmului f inanc iar . Ratareaero i lor o 'nc i l l i cn i sc petrece, aşadar, într-olume tentaculară — în care scrupu lu l , van i

tatea, filozofia sc trăiesc la modul sub l im,

dintr -o arzătoare dorinţă dc împlinire umanăcu orice chip. Fire de poet este i lustrarea

unui caz de ratare pc datele mărunte ale

61

www cimec ro



unui snobism no bi l i ar . Cornelius Me lod y, fost

maior i r landez în armata l u i W e l l i n g t o n ,

emigrant în Statele Unite, decade d in treapta

sa socială în u r m a instabilităţii dc caracter.

Ac tua lu l hangiu, cu repulsie pentru soţie şifiică, persoane fără ra f inament , joacă la nc-sfîrşit tragicomedia nob i lu lu i scăpătat, cuobsedante exerciţii dc „maniere elegante", cupoze romant ice şi declamator i i . Este trezi t

la real i tate, într-un sfîrşit cc-1 aşază într-o

existenţă mediocră, acceptată m a i m u l t d i nautoflagelare decît d in convingerea că lumea

potentaţilor îi este refuzată pentru totdea

una. Dramă „minoră" pr in l in iar i tatea con

f l i c tu lu i , piesa interesează azi pentru pos i

bilităţile ofer i te actor i lor de a studia carac-

lero log i i . *

Georgeta Tomescu a abordat textul l u iO'Nei l l cu vădită bucur ie regizorală. înţelegem prin aceasta o minuţios-a tentă punere înscenă, în care. însă, detali i le tehniciste ale

situaţiilor păgubesc uneor i ideea literară. Teatrul l u i O'Nei l l este foarte l iterar, într-unsens care mulţumeşte şi contrariază, deopotrivă ; tocmai de aceea, tentaţia de a stăruiasupra detal i i lor poate duce la fragmen

tare şi la discont inui tate scenică. Dar îndelungatul stagiu al regizoarei îşi spune cuvînt u l : personajele sînt b ine ind i v idua l i za te ,

actori i şi-au înţeles r o lur i l e , deşi nu izbutesc

să comunice „drama" l u m i i hanulu i so rd id .

Ε u n spectacol ce respiră m u l t „teatru", ceeaco nu înseamnă că nu ne-a plăcut, în măsuraîn care ne-am împăcat cu gîndul că t e x t u l

l u i O'Nei l l s-a arătat o sursă de mar i pos i

bilităţi în studiu pentru un jo c savant dc-ateatrul .

Aşezăm în f runtea distribuţiei pc Anca

Ledunea. A sa Deborah respiră forţa orgo l iu

l u i de clasă, un orgol iu imens, dincolo decare e iarăşi orgo l iu . Actriţa ne sugerează,nu mij loace de v i r tuoz i ta te , că, d in

t r - u n mare, ha luc in ant orgo l iu , se poatem u r i . Sara Melody, în gîndirea Smaragdei

Olteana, are mai mul t l i r i sm decît vo l un ta

r ism, idee interesantă în ordinea tălmăciriiideatice, şi .accentele actriţei au avutj toc

mai d i n acest m o t i v , u n plus de d r ama t i sm .

Ro l u l este luc rat cehovian , imag inea „pescăruşului" obsedează. M ar i n a Başta, în r o l u l

inexpresivei soţii, pune, cu modestie, atît cîttrebuie, pentru a i lustra caracterul persona

j u lu i . U n Cornel ius Melody afectat, inuman,

arti f icios înfăţişează I ancn Goanţă. Ac to r u l

uită, deseori, provenienţa socială a persona

j u l u i şi-i conferă a t i tud i n i l e pa r v en i tu l u i . Εo exagerare d i n prea concentrata grijă dea juca ratarea eroului. I n ro lur i de p l a n

secund, Damian Oancea. I l ie Gheorghc, V la di

m i r Jurav l e , Emi l Bozdogescu, M i h a i Con-stnntinescu se achită onorabil . Constatarea n uare nimic prezumţios. Remus Mărgineanu,în avocatul Gadsby, realizează u n reuşit por

tret de trepăduş.

0 scenografie barocă, fără fineţea sugestiei,

aglomerînd a luz i v elemente mater iale ale

decăderii (semnată de V. Penişoară-Stegaru),

oferă un cadru prea corect reprezentaţiei,despre , care n-am spune că este corectă, c i ,mai degrabă, pedant de exactă în ceea ceînţelegem îndeobşte că înseamnă just i f i care

tipologică a eroului o 'ne i l l ian .

lonuţ Niculescu

TEATRUL DRAMATICDIN BRAŞOV

BUNICA SE MĂRITAde. U. Mh italian

Data premiere i : 15 mai 1976.Regia : H A R R Y N E G R I N . Sceno

grafia : C O N S T A N T I N MICU. Vers iu

nea românească : M A R I A DIACO-

NESCU.Distribuţia : G E T A G R A P A , E L E N A

STESCU (Elisabeta Vasil icvno) ; ZO EM A R I A A LB A N I (N ina Serghcevna) ;N i C O L A E C N I C O L A E (Andre i Stepa-novic i ) ; Ş T E F A N D E D U FA R CA (Va-Ieri) ; MIRCEA BREAZU (Bor i s ) :

E. M1I IÀ ILA R R A Ş O V E A N U (SergheiPlatonovici ) ; P A U L A IONESCU, L U M I N I Ţ A R L A N A R U (Naluşa).

Teatrul Dramat i c d i n Braşov a prezentatcomedia soviet icului V. M h i t a r i n n . Bunica sc

mărită, piesă în genul mai uşor al melodra

me i , mal puţin agreai de critică, dar cu m a n 'şi constant succes de pub l i c — deci , şi decasă.

Succes Îmbucurător, mai cu scamă, datorităinfluenţei morale pe care o exercită asemeneateme s imple , omeneşti, (lei care au văzut .-<pcc-tacolul privesc, probabi l , cu mai multă înţelegere şi consideraţie, pe cei aflaţi la vîrstasenectuţii — cu problemele lo r. cu sens ib i l i

tatea l or aparte, de atâtea or i negli jate, subpresiunea vieţii de f iecare zi... Aceasta , deşimul te f am i l i i se sprijină pc cile o persoanăîn vârstă, de obicei , bunica, lăsînd în gr i ja

ei .mici le, dar năpădiloarclc obligaţii domestice. Fireşte, n imen i nu impune , în mod del i

berat, bunicuţei o situaţie subordonată ; dar-t rebur i le ei par s imple , iar devo tamentu l r>e-lei care serveşte pe toată lumea, de hi sine

înţeles... Div i z iunea munc i i funcţionează şiîn ca dr ul Tamil iei — cu un fundament psiho

logic m a i pute rn i c decît în cel social, de-,oarece aic i primează sentimentele, şi n u i nteresele economice : afecţiunea părinţilor pen

t ru cop i i , a copi i lor pentru părinţi, a b u n i c i

l or pentru cop i i şi nepoţi. Dar, aşa e viaţa,afecţiunea celor în vîrstă pentru cei t iner i se

dovedeşte, deseori, mai puternică, a celor t i -

62

www cimec ro



nori către coi i n virată, mai slabă, stinsă,uneor i , într-υ indiferentă defercnţă. Caz pccare i i ilustrează si conflictul piesei lu iMl ii tarin η.

Spectacolul, în regia l u i Harry Negri η — asistat de E . Mibăilă Braşoveanu — arcvervă şi destulă savoare. Actor i i joacă dezinvol t şi cu plăcere, în faţa unui publ ic recept i v , icnrc aplaudă, cam copilăreşte, şi la unelegng-uri , ce-i drept, nu atît de numeroase incit

să supere.I n ro lu l bunic i i Fdisavetu Vasilievna, Geta

Grapă face o bătrînică plină de farmec : bl în-deţe şi candoare, amestec dc şiretenie şinaivi tate. E. Mibăilă Braşoveanu compunedozat personajul poetului-prctendcnt la minabunic i i , care-şi recită versurile în a t i tud in i

potelic-romnolice, cui vrea să-l asculte şichiar cu i nu vrea, reuşind un bătrîn puţincabot in , puţin patetic şi pu( in r id i c o l , cîtepuţin din toate, atît cît să ne facă simpatică

această prezenţă dc o fanfaronadă bonomă.0 mamă pătrunsă dc importanţa funcţiei eisociale, indiferentă faţă de lot ce nu priveşte

propr ia - i persoană, dar intrînd în panică isterică atunci cînd e nevoită să se descurce întreburi le casnice, realizează Zoe Maria A l -bani. Nicolac C, Nicolae, actor b u n . a avuto sarcină mai Ingrată, personajul tatălui f i ind

mai sărac şi m i n a t de stereotipie ; el a încercat să scape şarjînd şi, evident, a greşit.

Gei doi nepoţi : Valcri (Ştefan Dedă Farca)şi Boris (Mircea Breazu) — p r i m u l , adoles-

i ceyt cu mişcări spontane şi replică la l im i t a

d in t re îndrăzneală şi obrăznicie, cel de-al doi-• lea. tînăr sportiv , îndrăgostit stîngaci şi m u n

c i lor mîndru dc coruliţ in sa ; şi, i n sfîrşit.Nataşa (Paula lonescu), tînără, la rîndu-i, îndrăgostită şi traversînd o criză de vanitate — aceasta c lumea piesei, care se petrece, înmare parte. într-un apartament comun, debloc, pr in ferestrele căruia se vede, iu fundal.

. oraşul, t ratai p ictural în culor i vesele; dar şiîntr-un parc, sugerat pr in două bănci aşezateIa arlechini : decor funcţional şi fără pre¬

, tonţii, semnal de Constantin M ic u .

Constantin Radu-Maria

NOTE

Unicul disc în limba românăal cîntăreţei

Dardée

Pasionatul reporter al evenimentelor culturale, Aristide.Buhoiu. a făcut publică, in-

tr-un film TV, o descoperirediscografică de mare importanţă. Printr-o fericită intim-plarc. s-a găsit unicul disc

înregistrat în limba românăde cîntâreaţa Hariclcca Dardée. Discul-unicat a fost im

primat la începutul secolului, pentru a fi dăruit uneiprietene a marii artiste. Aflat,azi, in posesia pianistei Li

sette Ceorgescu, descendentăa familiei Missir, familie • in

care s-a păstrat decenii de-a

rîndul, fără a i se bănui im

portanţa excepţională, discula fost copiat pe bandă magnetică. Din fericire, disculs-a conservat admirabil, încîtaudiţia transmite cu fidelitate vocea care i-a entuziasmatpe Verdi, Puccini, 'Mascagni...

Dardée a ' oferit prietenei sale, arum aproape opt

decenii, două i>rclucrări folclorice, una compusă de

(iheorghe Dima. Vai , min-druţă, dragi ne-avem, şi

cealaltă compusă de îndrăgitul ei profesor. George Ste-

phănescu, Cîntecul fluicraşu-l u i .

Astfel, istoria discograficărdmânească înregistrează o a

doua mare personalitate mu

zicală de la sfirşitul secolului trecut (alături dc Elena

Teodorini) careşi-a imprimatvocea de notorietate mondială.

I . N .

Teatrul„ M a n u s c r i p t u m "

Demnă de interes este iniţiativa Muzeului de literatură de a organiza, periodic,un cenaclu de lecturi dramatice, din atît de bogatazestre — încă nevalorificată,ori prea puţin valorificată —

a literaturii române. Micul Teatru „Manuscriptum" şi-a

făcut debutul, in stagiuneaaceasta, cu lectura fantasmei

tragice Ochiul de Radu Stanca. Poetul Ştefan Augustin

Doinaş a prezentat, cu competenţă şi căldură, personali

tatea autorului. A urmat lectura textului în interpretareaactorilor : Violeta Andrei,Ştefan Velniciuc, N. Luchian-

' Botez. Dinu lanculescu, Ion

Lûn tnarU, Mircea 'ΛΓ. Creţu,în regia lui Mihai Dimiu. In

antracte, Anda Călugăreanua interpretai (voce şi chitară)unele versuri din baladeleautorului, adecvate atmosferei poetice a textului citit.

La 27 decembrie, s-a prezentat piesa Pribeagă de

V. Voiculescu, poate, cea mai

interesantă piesă a autorului,în regia poetului Marin So-

rescu şi in interpretarea ac

torilor: Olga Tudorache, Elena

Pop, Carmen Galin, NicolaePomoje, Tudorcl Popa, Dinulanculescu, Dan Condurache,Stamale Popescu, Ion Cipri-

an, Nicolae Ifrim.Se cuvine subliniat, cu

toată preţuirea, acest act de

înaltă cultură, sprijinit cu

toată înţelegerea de Comitetul de cultură şi educaţiesocialistă al MunicipiuluiBucureşti, sub egida căruia,dealtfel îşi şi desfăşoară ac

tivitatea Teatrul „Manu-seriptum".

C- R- M.

63

i



VIITORUL ROL

GI LD A MARINESCU

Există adori care, pr in natura temperam e n t u l u i lor dramatic, au pr i v i l e g iu l rar dca scăpa eroz iuni i t i m p u l u i , smulgîndu-i, inacelaşi t imp , comoara l u i cea ma i preţioasă :

experienţa vieţii. Gilda Marinescu se numărăpr in t r e aceşti aleşi ; ea izbuteşte să fie mereunouă, proaspătă, ştiind, totodată, să toarne înfăptura eroinelor ei acea cunoaştere esenţială,

ce ţine de autent icu l fiecărui destin, în* uni

citatea sa umană şi artistică. Surprinzătoarea Ju l i c ta dc la debut (1955 — Teat ru l Naţional d i n Iaşi), crist alin a Ofclia (noto riu succes timişorean) şi regina Gertrude, senzual-|K)sesivă şi pol i t ic-dominaloare . nou centru dcreferinţă pentru Ilamlet, în montarea Teatrul u i „Nottara", sînt despărţite de ani şi dcîmprejurări, d ar sc alimentează d in aceeaşidublă sursă : ingenuul şi trăitul. Din creaţiileci , mai vechi si mai noi (de mai multe orifişate în paginile revistei ) , memoria noastrăafectivă sc poate opri la Natalia Pctrovna(0 lună la tară de Turgheniev ) , ori la Agnes,care îşi risipeşte viaţa in t r -o călătorie nefericită (Echilibru fragil dc E. Albec) ; la densacompoziţie tragi-comică. în Lena (Gaiţele deA l . Kiriţescu) ori la apariţia sublimă a A n c j i ,investită cu atîtea semnificaţii (Si. eu am fost

in Arcatlia dc H. Lovincscu). Măsura darulu i

ci de a sesiza adevărul personaju lu i , exnri-mîndu-1. pregnant, într-o singură tuşă fină.

jul ile comic şi dramat ic : să ne a m i n t i m delegăturile şi transformările din succesiunea deschiţe alcătuind monta ju l Acest animal ciudatde G. Arou t , după Cehov. Ia r dacă n i seface dor de un actor i n stare, p r i n ardereasa lăuntrică, să nc etrăfulgere sufletele preacalme, să încercăm să captăm ecourile „ma

ni fes tu lu i poetico-filozofic" lansat de eu înA opta zi dis-de-dimineaţă de Radu D u m i t r u .

Gilda Marinescu, o actriţă „pentru toateanot impur i l e " teatrului . . .

„Ilepct în Sîngele, noua piesă a lui l l o r i a

Lovincscu. Acest enunţ laconic poate să nuspună prea m u l t celor nea vi za ţi, dar noiştim că, pentru actorul dis tr ibui t in tr -o piesă,semnătura fiecărui dramaturg e cheia spre olume aparte ; dacă ţi-a mai fost dat sădesfereci, cu aceeaşi cheie, porţile dc taină,dacă ai păşit |>c u n tărîm de unde tc-aiîntors alt om, atunci porneşti în noua călătorie cu o emoţie specială. Iar cu am maifost în Arcadia... Da, piesa aceea misterioasăşi poetică sc joacă şi a zi , după atâţia ani , cusăli pline, echipa spectacolului s-a legat într-un sentiment comun de împlinire. *

Aşadar, s-a născut o nouă piesă, a aceluiaşiautor, ca o făclie Închinată Războiului deIndependenţă dc la 1877. Deşi este centratăpe viaţa unei fami l i i din Ardeal , in chiart i m p u l desfăşurării luptelor, drama subliniază

continuitatea a t i tud in i i dc participare anga jată la istoria ţării , înccpînd dc la 1848 şipînă la cel de-ul doilea război mond ia l . Pat r io t i smul se exprimă direct, declarat, în sentimentele eroilor, în acţiunea propriu-zisă, darcete, de asemenea, in fuzat în această idee decont inuitate activă în istorie. Personajul Povest i to ru lu i leagă m o m e n t u l 1877 cu altedale importante ale d r u m u l u i spre independenţă şi spre transformările revoluţionare dinzilele noastre.

Cati, eroina mea, retrăieşte o dramă petrecută cu mulţi ani în urmă. Ka analizează faptele tu turora şi le trece pr in sensibilitatea-iultragiată, restabi l ind adevăratele va l o r i . Eanu acţionează, ci receptează -doar ; abia i n t i l -

nirca cu H o i n a r u l — personaj poetic, dar,în acelaşi t i m p . act iv şi dc at i tud ine — o vaface pe Caii să-şi părăsească aura dc melancolie, uşor bizară, cu care circulase pînăa tunc i , să-şi precizeze stările şi chiar să intreîn acţiune, neaşteptat de viguroasă. I n faţa

unui text atît de generos, regizorul GeorgeRafael arc av an ta ju l baghetei sigure în d i r i

jarea interpreţi lor. Ceea ce nu înseamnă căpa r t i tu ra se dezleagă de la sine. Dar c, pentrumine, o stagiune interesantă, st imulatoare ,începută cu un rol în llcnric al IV-lea,căruia i-a urmat pr ima întâlnire cu versull u i Kleist, in Ulciorul sfărimal. Tonic, d inpunct de vedere profesional, este şi lucru l

cu regizori atît de deosebiţi : Dan Nastn,George Rafael. Luc ia n Giurche scu. Dan Mieu .Fireşte, acum am o problemă — problema

fiecărui actor care se pregăteşte de premieră :să reuşesc ea tot ce s-a înviorat şi s-aascuţit astfel, în puterea mea creatoare, să' sed î i i l l "



VIITORUL ROL

CONSTANTIN DINULESCUConstantin I >i 1111 Icst-n este ceea ce se cheamă

un «c tor <le Teatru Naţional : format laşcoala marelui repertoriu clasic, exersat şipc i|Kirt i turi contemporane, sobru şi cumpăni t i n mijloacele de expresie, cu un st i l

suplu şi elegant. Personalitatea sa artisticase exprimă în jocul cerebral, detaşat, în pr i¬

virea ironică. în t imbru l aparte, metal ic şirece, nl vocii . Peste şaptezeci de ro lur i « -audisti lat in aceasta experienţa, începută întoamna anului 1955. la Naţionalul d i n (aşi,Ani i petrecuţi acolo sînt marcaţi de cîteva.viate". Alături de neui ta tu l Miluţă Gheorghiu.a Tost Mihai Pascaly, în Căruţa cu paiaţe deMircca Ştefănescu... U n r o l i n Angela, tiranulPadovei de Victor Hugo, abordat cu deosebită fineţe, i-a deschis o fereastră spre R i chard a l Hl-lea, pe care l-a jucat după şapteani... A fost Despot Vodă, alt mare veleitarîncoronat... împreună cu regretatul regizorCrin Toodoresru. tînărul actor s-a încumetat

să păşească pe urmele marelui Mihai Popescu, creatorul unu i personaj scenic cu aurădc legendă : Bălcescu d i n drama lui ( a m i lPctrescu...

După 14 an i de succese pe scena moldoveana. Constantin Dinulescu îşi face in t ra-

m i , în 1969, pe pr ima scenă a ţării, cu r o l u l

Flav ius d i n Camera de alături de PaulEverac . L a u n an după debutul bucureştean,obţine un premi .u do interpretare pentru1 ro lu l

laccoppo d i n Săplămina patimilor de Paid

Angliei (Decada dramaturg ie i originale, ediţia 1970). Urmează alte ro lur i , variate şiinteresante : Maioru l (.locul de-a vacanta deM iha il Sebastian) : Pana (Becktt de A n o u i l h ) ;

G nade i (Danton dc Cam i l Pctrescu; ; Uaptiala(Scorpia imbllnzilă de Shakespeare) ; Judecătorul de instrucţie (Viaţa unei femei deAure l Baranga) ; Prof. Enăchescu (CazulEnăchescu dc Eugenia Musuioccnnu) ; Reiner(Destine de Regine VVeicker) ş.a. Dincolo dedeosebiri, personajele sale au .un ..aer de fam i l i e " sesizabil şi in f i lme : Străzile, au amintiri, Cartierul veseliei, Conspiraţia, Departe de

Tipperary, Actorulsi sălbaticii, Ştefan cel

Marc, Cuibul salamandrelor, Agentul straniu.Muşchetarul român. Cursa. I n curînd. Ediţiespecială...

Activitatea l u i Cons tarit iu Dinulescu arc şio faţetă, deocamdată, mai puţin cunoscută — aceea de lector universitar în invăţămîntulartistic. Anul acesta, întîia sa promoţie deelevi îşi va da producţia po scena Casandrei.

In pr imul spectacol, Mielul turbat de Aure lBaranga, profesorul interpretează, alături deci . u n r o l episodic.

V i i t o ru l său r o l : Ralu, d i n piesa în premieră pe ţară Cine a fost Adam ? de Leo-nida Teodorescu.

..Să nu mă întrebaţi cine e Adam. I n nici

un caz, eu . Imaginea l u i A d a m o vo r . contura, sperăm, spectatorii, pr in ceea ce sespune despreţ el pe scenă. Dar şi personajulpe oarc-1 v o i interpreta c u , Ra lu , are o bio

grafie bogală ; biografie care. dealtfel, îlajută, în modu l cel m a i concret, să trăiascăbine, să ocupe un post important. Păstrîudtoate proporţiile, aş putea zice că e un fe lde lago : u n ticălos <lil>aci şi luc id , stăpîn pearta de a ma ni pu la destinele celor d i n j u r .Un t i p care descifrează sufletele şi utilizeuzăcalităţile umane, apăsînd, parcă, pe o claviatură nevăzută : ştiind să se arate gr i j u l i u ^ iatent fnţă de aproapele său, i n ven t i v în pretexte, cu o imaginaţie nesecată ; ambiguu i nrăspunsuri, d u r cînd se simte atins, rezistent

şi tenace. Pe traiectoria a 30 dc ani , între evenimentele de hi 23 August 194 4, cînd începepiesa, şi ziua dczmKlămîntului, el îşi construieşte o existenţă de personaj public dep r i m rang — de fapt, în condiţiile u n u i tra

vesti moral : oîndva, s-a da t drept soldat a lrevoluţiei, apoi , sesizînd rap id cu cc rezultatepot f i speculate btma-credinţă şi naivitateaunora, şi-a pus la punct u n plan, ticluindu-şiab i l poza pr inc ip i a lu lu i . Devotamentul săum i m a t e o carapace de metal inoxidabi l şifără fisură. Ε îndrăzneţ în atac, opunîndm i t u l u i adevăratului luptător, Adam, u n m i t(xmfecţionat — a l fa lsului său eroism. Chiarşi azi , cînd Adn<m ar f i împlinit 50 de a n i ,ştie să salveze aparenţele. Acest azi îl lăsăm,însă, pentru spectatori.

Direcţia de scenă e semnată dc Crist ianMunteanu , cunoscut regizor de radio şi telev i z iune ; concepţia sa ne-a cîştigat de laprimele lecturi . Echipa e formată d i n AdelaMărculescu. George Motoi. Viatei Gheorghiu,Constant in . Rauţchi. Constantin Dinlan. Ceza-rima Dafineseu, Mihai Mălaimare, C. Stănescu,E m i l Liptac şi Olga Delia Mateescu."

M i M i



M. A L E X A N D R U

C r o n i c a

ProfiluriA m lăudat (şi-o vom mai face, cu sigu

ranţă) p r o f i l u r i l e închinate mar i lor actor i [n u

prea îndepărtatul Bi r l i c ne urmăreşte cu stăruinţă), a m s t i h i i n i a i (şi-o vom mai face, cusiguranţă) servic iul inestimabi l adus, pr in n -ceste portrete, evocări si re-trăiri artist ice,

generaţiilor n o i. A m sugerat (şi-o vom maiface. cu siguranţă, pînă la îndeplinirea dezideratului ) ca respectiva activitate de prof i lare

să-şi îndrepte atenţia şi asupra dramaturg i lor ,

regizorilor, scenografilor. Dar — completare

ce ne-a sărit în ochi acum (cu întirziereaobişnuită atunci cînd eşti prea aproape deobiectul examinat) — n u numai d ramatur

g i lor etc ., etc. afirmaţi pe scenă, ci şi artişt i lo r (subliniez : artiştilor) creaţi şi creatori

la radio.

Mă gîndesc, fireşte, înainte de orice, laregizor i i de pe Nufe r i l o r , a căror misiune în

viaţă e, ce l m a i adesea, confundată cu emi siuni le radiofonice. De ce nc-am obişnuit caei să se afle congenital i n serv ic iu l cole

gi lor de pe scena de scânduri, ca într-un rapor t de subordonare ? Şi de ce n-ar fi cazul

să aşteptăm, sub iscălitură de reg izor l aNaţional sau „Bulandra", pro f i lu l t ea t ra l a ll u i Zi r ra , sau Paul Strat i la t , sau M o r uzan ?( Am început c u d o i „bălrîni".) întreprinderea a r l i n u n u m a i morală, ci şi revelatoare

pentru istor ia tea tru lui radiofonic. A m afla,

de pildă, d i n aceste p r o f i l u r i , că mar i i reg i -

zori-radio posedă şi ei o operă. A m afla,

de asemeni, că reg i zor i i amintiţi posedă, asemeni confratelui de la teatrele „adevărate",idei despre artă, conc luz i i cu p r i v i r e la rapor tu l text-spectacol, observaţii despre natura

publ icu lu i , v i z i u n i despre v i i t o r u l t e a t r u l u i .

Şi am mai afla, c u deosebire, că mar i i reg i -

zor i -radio nu sînt i nco l o r i şi interşanjabili,ci posedă, fiecare, o personalitate, eventual

marcantă, u n st i l (iată, m i se parc, ceva lacare nu-ţi prea vine să gîndeşti) şi un bilanţde contribuţii p r o p r i i la dezvoltarea spectaco lu lu i pe unde.

TendinţeDac-aş lua (era să zic la intîmplarc, însă

alegerea nu e determinată de hazard) ci levascenarii dc şi despre az i difuzate în u l t i mavreme şi aş încerca să le găsesc u n n u m i t o r

comun, i sp i t i t sînt a nota la acestea o nevoieorganică de a răspunde la întrebarca-înlrebă-r i l o r : cum trăim ? Aure l Stor in , I . D. Şerban şi mai puţin cunoscut ul L i v i u Gheorghiu

(Fereastra, în regia l u i Ti tel Const antt -

nescu) sc arată obsedaţi, în sensul foarte

necesar şi fer t i l al cuvîntului, dc a-şi ajuta

ascultătorii să evite cursele distrugeri i sauautodis t ruger i i . Pc Sto r in îl interesează reali

zarea i n d i v i d u l u i (a sc c i t i , i nev i tab i l , tînă-ru lu i ) . Tăios, fără ţipete, l impede, fără s i m

pl isme, i ronic, fără brutalităţi, comprehensiv»fără îngăduinţe, st i l i s t elegant, fără calof i l ic ,

tehnic ian excelent, fără l o v i t u r i groase, dra

ma t u rg u l ascunde u n paternal i sm surîzătorce se exprimă p r i n voinţa de a arăta cudegetul : acolo-i fundătură, ia-o pe vis-à vis.

I . D. Şerban e, dimpotrivă, un mora l i s t

colorat, cu seve şi must , cu b i c i u l pe personaje, aruncîndu-le într-o agitaţie necontenită,

ch inu indu- le plăcut, ridiculizîndu-le cu vo io şie, trăgîndu-le b l a j i n de urechi şi lăsîndu-le,<lupă tratament, facultatea de η deschideoch i i .

Apa rţin înd , dacă n u greşesc, generaţieim a i n o i , L i v iu Gheorgh iu e stăpînit de aceeaşi repulsie faţă de fals şi de aceeaşi nevoiede dezmeticire a erou lu i „căzut în cursă",precum la sus-pomeniţii reprezentanţi ai generaţiei de 4 0 de a n i , vibraţia morală d i nscrisul său, despre care, fără îndoială, vomm a i auz i , anunţă o semnificativă cont inui tate .

66

www.cimec.ro



Eminesciana1977

ne-a atras atenţia de două or i : în p r im u l

rînd, datorită faptului că, cvitînd rut ina , con

for tu l şi i sp i ta c ic lur i lor „dc serv ic iu" , iniţiator i i au explorat şi adus pc unde cîtevatexte ma i puţin cunoscute ale marelui poci ,intrate de-nbiu de curînd în conştiinţa publ i

culu i : Decebal, Bogdan Dragoş (aceste douălexic teatrale prezentate în premieră radiofonică) precum şi, In colaborare fecundă cu•cciui d i n Botoşani, lucrările Emmi şi llu-

tritm. în acelaşi t imp (şi — mai ales — sp ir i t ) , regia (Tilel Constantinescu) a pus înservic iul textelor eminesciene forţe actoriceşti de p r i m rang, precum Ion Marinescu,

FOTOCRONICa

bo ry Et terle , Mircea Albu lescu , Elena Bar tok(a curei voce încărcată dc tragism ar mer i ta , credem, o m u l t mai deasă prezenţă înscrieri grele) etc. Deci, totul un t i - de serv ic iu . Deci, totul , cu dorinţa, ba, mni mul t ,

cu ambiţia declarată de α celebra moment u l pr in t r -un efort original. Adică,- real.

în al doilea rînd, această foarte reuşităEminesciană c de natură, parcă, a clarificape deplin atica aniversărilor, comemorărilor

şi c ic lur i lor , validînd şi încurajînd strădani i le către inedi t . De la Caragialccnelc viitoare Iu toate ciclurile programate sau programabi le (un E f t im iu , un Sorbul , un l lane l t i

Roman, un Camil Petrescu, un Tudor Mu şale teu, un Kiriţescu, un Cipr ian, un Sebastian,un Victor Ion Popa şi — dc ce nu — nu maestru in viaţă, precum Mircea Ştcfă-nescu), animatorii teatrului la microfon audator ia (întrucît posedă ştiinţa şi mijloacele)de a ne oferi, de fiecare dată. ediţii surpr in

zătoare de opere alese.

Şi elevi i participă la Fest iva lul naţional „Cîntarea României*'. Unpr im at r ibut al prezentei lo r : entuz iasmul .

I n f o t o g r a f i a noastră, e lev i i de la Liceul economic d in Călăraşiîşi po l recunoaşte colegii : ei sin i membr i ai brigăzii artistice de agitaţiecare va part ic ipa la f a z a judeţeană α Festivalului.

R e p .

ι

67

www cimec ro



MIHNEA

G H E O R G H I U

P a t e t i c a7 7

p iesă în două păr ţ id u p ă Du i l i u Z a m f i r e s c u

Personajele:M I H A I C E R N À T E S Ç U ,

şeful do c a b i n e t a l p r i m u l u i miniştri i

Dr . D I N U C E R N A T ,

rcdactor-şef al u nu i z i a r s o c i a l i s t

D i . M A T E I D A M I A N .

şeful E f o r i e i s p i t a l e l o r

A L E X A D A M I A N

(născută Cernălescu), soţia lui

A L E X A N D R I I , c op i lu l l o r

M I S S S H A R P , g u v e r n an t a a c e st u i a

A M Z A R I Z E S C U , m a r c p ro p ri e t a r

V I C K Y (nâscută Cernălescu), soţia luiC Ă P I T A N U L D U D E S C U

M A R Y (născută Cernălescu), soţia lui

N A T A L I A I P S I L A N T I

A N A G O L E S C U , studenlă

N I Ç O I S E P O I E N A R U

E L E N A P O I E N A R U

(născută G o l e s c u ) . soţ ia lui

M I H A I L K O G Ă L N I C E A N U ,

m i n i s t r u de e x t e r n e

I . B R A T I A N U ,

p r i m - m i n i s t r u

C. A . R O S E T T i ,

preşed inte le C a m e r e i deputa ţ i l o r

L E F T E R , j > r imaru l sa tu lu i Cernăteşt i

E I R A N , p o t c o v a r ul s a l ul u i

T A F T A , vătaful

I O N I O N , ţ ăr anF L O A R E A , soţ ia l u i

U C E N I C U L , f i u l l o r

D O B R O G E A N U - G H E R E A

Z U B C U C O D R E A N U

V I N T I L Â R O S E T T I , s t ud e n t

M I R C E A R O S E T T I , s t ud e n t

M O I S E T I T U S , s t ud e nt a r d e l e an

M O I S E V A L E R I A N , f r at e l e lu i , o f i ţ e r

N I C O L A E G R I G O R E S C UC A R O L P O P P D E S Z A T H M A R Y

C O L O N E L U L C E R C H E Z

V A L T E R M Ă R Ă C I N E A N U

M A I O R U L Ş O N T U

D E P U T A T U L F L E V A

P R I N Ţ U L C A R O L

P R I N C I P E S A E L I S A B E T A

C N E A Z U L S E R G I U

M A R E L E D U C E N I C O L A E

B A R O N U L S T U A R T , c o ns u l ul r us

C O N S U L U L F R A N Ţ E I

C O N S U L U L A U S T R I A C

Z E Ţ A R U L

D O I N E G U S T O R I

M u n c i t o r i şi ţărani, studenţi, diplomaţi străini, of iţeri , ostaşi, s e r v i t o r i şi alţi

f iguranţi

Unele roluri pot fi interpretate de acelaşi actor.

68

www.cimec.ro



P A R T E A I

Pen t r u întregul spectacol, spaţiul scenic va i i uti l izat spre a sc sugera simultaneitatea sau succesiunea evenimentelor, p r i n localizarea l o r specificii (elemente realiste eledecor, cu atenţie deosebit A la deta l i i ) , la un moment da t , folosindiu-se turnantele şi gl i

santele (eventual, „feţe de cortină") şi diferenţele dc nive l , acolo unde este cazul.E f o r t u l creator a l scenografului trebuie să susţină rapiditatea transformării spa

ţiului de joc.Acţiunea începe la Bucureşti, in primăvara anulu i 1877 . U n colţ dc stradă cen

t rala, sub un fe l inar, i n faţa hote lu lu i „Capşu". I U m i r vinzător de ziare, copil de ţâra ηoltean, cu halat dc ucenic de tipografie, îşi face bine negustoria.

UCEN ICUL : Ziare, luaţi „Romanul", ediţiespecială !... „Eşuarea Confe rin ţei" ! (Citeşte

tare titlurile mari de pe manşeta ziarului, silabisind.) „Războiul ruso-turc, inevit a b i l ! " „Consiliu de coroană!"... Ziareec!...

(Ctţiva trecători iau ziarul şi-l deschid dinmers. cu vădit interes, comentind ştirile. Doidoimii salută o doamnă cu umbreluţă. Seaud trecînd trăsurile pe Podul Mogoşoaiei.Un fel de gentleman farmer pitoresc cumpără ziarul şi se opreşte-n colţul uliţei, atrasdc ultimele ştiri, strigate de micul „ziarist".

Apoi, lumina scenei descoperă interiorulunei elegante odăi din hotelul de vis-à-vis,cu faţa la strada unde sc petrec cele demai sus.)

M I H A I (privind strada) : Ia te uită, trecemaman ! De cc-o fi ieşit la ora alta ?

N A T A L I A (reţinindu-şi un căscat) : Sora tae matinală. A rămas aşa, de la moşie...(Se ridică lenevos şi vine Ungă el, aju-llndu-l să-şi lege cravata, cu un gest

tandru.) Unde e ?

M I H A I (intorcindu-sc spre ea) : A trecut.Ce faci ? Mă grăbesc ; az i e Consil iu...

(Mihai pare niţel agasat de cochetăriafemeii şi sc desjirinde politicos din braţeleei, poate, cu un gest prea precipitat. Nataliaîl priveşte scurt, aproape rece, apoi ztmbeşleiarăşi, stăpînindu-şi resentimentul.)

N A T A L I A : Ne vedem astă-scară ?

M I H A I : Nu ştiu.

N A T A L I A : Undo mănînci la prînz ?

M N I A I : .Nu ştiu. La club.

(Natalia il ia de mină şi-l aşază pe unscaun, cu un gest molatic, dar imperativ.Mihai <· gala să repete „mă grăbesc", darCedează, vizibil plictisit de o insistenţă pecare i-o cunoaşte, ca să evite o scenă „demenaj", de asemenea, cunoscută.)

N A T A L I A : Miha i , poţi răspunde sincer Ia o

întrebare directă ?

M I H A I : N u ştiu. Situaţia e clară, n u - i aşa ?

N A T A L I A (ca şi cum nu l-ar fi auzit) : Pent ru ce vrei să nc separăm ? Ε o altăfemeie ?

M I H A I : Nu .

N A T A L I A : Ştiam, aş fi bănuit imediat. Dar ,atunci ? A m înţeles că sora tn . Ale'xn,n-are nimic împotrivă, ba chiar cela luiserait agréable, d'avoir une belle-soeurrangée...

M I H A I : Alexa m-a dădăcit destul ; e vorbade mine. O legătură pe care...

N A T A L I A : 0 legătură pe care o putem legaliza aici, sau la Paris, orieînd... Te gîn-deşti la cariera ta ?

M I H A I : Poate...

N A T A L I A (rîzînd provocator) : D om n u l Rră-t ianu ar fi f latat ca şeful său de cabinetsă sc căsătorească cu o Ips i lant i . Ar f i oexcelentă investiţie şi pentru pol i t icavoastră. Rudele noastre au poziţii in f lu

ente la Paris, l a Constantinopol şi chiar

la Saint-Petersburg. A i putea face unambasador très efficace în orice capitală.En plus, iu en auras les moyens...

69

www.cimec.ro



M I H A I (încurcat) : Il ne s'agit pas de ça...A m m a i vo r b i t despre asta , Natty .

N A T A L I A (reţinută): Te deranjează diferenţade vîrstă ? Tu n'es plus un gamin,

voyons /...M I H A I : Eşti t er ib i l dc posesivă...N A T A L I A (rănită, gata să plîngă) : Pentru

că te iubesc , Mihai , şi i ub i r ea c posesivă... Iartă-mă , n u pa r o sentimentală,ştiu, dar e p u r u l adev ăr !... Lasă, eşti

grăbit, v o r b i m altă dată...M I H A I (agasat urîcios) : A i mereu iniţiativa,

te tîrguieşti, foloseşti orico pri le j . . . N uînţelegi ?...

N A T A L I A : înţeleg, dragu l m e u . (Plinge.)A m înţeles din p r i m a clipă ; nu t rebuie

să mi-o spu i b r u t a l , ca să „înţe leg".. . 0femeie acceptă greu să fie abandonată...Înţelegi ? (îşi şterge lacrimile, se stăpî-

neşte şi pe chipul ei reapare zîmbetulfeminin, stereotip, al frumoasei aristocrate

care face mîndria saloanelor bucureştenc.Schimbă tonul.) Vi i l a ceai, Ja Alcxa ?

M I H A I (uşurat) : Poate. (Ii sărută mîna.)Au revoir, (lese.)

(După ieşirea lui Mihai din cameră, Natalia se reaşază la masa de toaletă şi sc pri

veşte lung în oglindă, descoperindu-şi ridurile

incipiente, apoi îşi recapătă, încet, toată stă-pinirea de sine şi, parcă de acord cu imaginea, ridică fruntea, încrezătoare şi mîndră defeminitatea şi de frumuseţea ei.

Ieşind pe trotuar, salutat respectuos deportarul galonat al hotelului, Mihai e atras deaglomeraţia din jurul vinzătorului de ziare şitrece strada, să-şi cumpere unul. Pe trotuarul

celălalt se izbeşte de un alt cumpărătorgrăbit. Ε un bărbat cam de vîrsta lui, ceva

mai trecut, îmbrăcat ca un gentleman-far

mer, care, înlorcindu-se, îi vorbeşte, cu zia

rul deschis în mină. deşi nu-l zărise peMihai. Este Nicolae Poienaru.)

M I H A I : Pardon.

P O I E N A R U : Oh, pardon . N u \<vm zărit.(Vorbind, parcă, singur.) Ce zic i , dom

nu le ? V ine războiul ! (Se uită mai lung

la Mihai.) Stai, nene. N u eşti Cernă-teseu ? iCernătcscu M i h a i ! Ba, pe d r a c u ' !

Ce stau să m a i întreb ? Eşti CernătescuM iha i , în persoană ! Presupun că d u m i -

tale ţi-e mai greu să mă recunoşti înacest acutrament de gentleman-farmer.

V i n direct de la Poiana, de la ţară, şin-apucai să mă s ch i mb de-azi-dimineaţă...

M I H A I (recunoscîndu-l) : Poienaru Nicolas,

prince valaque şi studinte-n drept !

P O I E N A R U : I n persoană ! (îşi string mîna,apoi se îmbrăţişează şi schiţează împreună doi paşi de menuet — probabil, oglumă studenţească de-a lor — spre mirarea unor trecători.) Pe unde te-ai ascuns, nenişorule, de eînd te-ai întors dc

la Paris ? Cinci ani !... Te-ai însurat ?M I H A I : Nu . . . prea.

P O I E N A R U : Eşti o m u l m e u ! Te grăbeşti ?Merg i la Consi l iu ? Ştiu t o t ! F ac pedistratul , da r ştiu to t. Cu m te-mpaci cuBrătianu ? Ε tare ! Bravos. Ce faci d i -seară ? Eşti pr ins ?

M I H A I : Nu... ştiu.

P O I E N A R U : Perfect. (Scoate ceasul din buzunarul vestei.) Iţ i acord o învoire dezece ore. Cinez i cu mine . V ino să ncp l i c t i s im împreună, în fami l i e . Dar semănîncă bine . A v e m dc vo r b i t . Eşti grăbi t ? ! V o r b i m diseară ! A ce soir ! (Poienaru sc înfundă cu nasul în ziar şi face

stinga-mprejur ; dar îşi aduce aminte căa uitat ceva.) M i h a i !

M I H A I (îşi cumpără ziarul şi se întoarcebrusc) : Ce m a i c ?

P O I E N A R U : Adresa !

M I H A I : Ce adresă ?

P O I E N A R U : Adresa mea . Cercului , 10. Ţiimi n te ? (Descrie cu mina un cerc în aerşi arată cele zece degete.) Au revoir !

(M'diai dă din cap că a înţeles şi pleacă,grăbit, in direcţia opusă, rizind. îşi aruncăochii, din mers, pe pagina iutii a ziarului

„Românul", cu titlul pe cinci coloane : „Eşuarea Conferinţei ! Războiul ruso-turc este ine

vitabil. Consiliu dc Coroană". Grăbeşte pasul

printr-un grup de studenţi gălăgioşi şi a-proapc că-i cade-n braţe o studentă. Scliimb

de scuze. Studenta intră în grupul colegilorei şi sc pierde în mulţimea tinerilor, dintre

care unii poartă uniforma altor facultăţi. Eaeste Ana Golcscu, linăra cumnată a lui Poienaru.)

*

(Scena rulantă ne descoperă o sală de curs

de la Universitate, plină de tineri veniţi săaudieze cursul special al lui Kogălniceanu,care se vede în fund. In aulă nu mai sîntlocuri. Ultimul grup, în care se află şi Ana,e. oprit la uşă de un servitor, care le face

semn să păstreze linişte, fiindcă vorbitorul

şi-a început conferinţa. Ana se strecoară, pro¬

fiţind dc o clipă de neatenţie a cerberului,

şi pătrunde în ultimul rînd de bănci alamfiteatrului, adică cel mai apropiat de ram

pă. Un student, galant, îi cedează locul şi se

aşază, alături de alţi băieţi, jos, pe trepte.Ε o linişte respectuoasă.)

K O G Ă L N I C E A N U : . . .Pentru că orice confla

graţie, oricît dc avantajoasă a r f i ea une

ia sau al te ia d intre puter i l e mar i , saututurora , mu poate decît să dăuneze ţărilo r m i c i , îndeobşte supuse bunului -p lac a lsuror i lor l o r m a i m a r i . Experienţa p r in c i

patelor române furnizează numeroase asemenea exemple i s tor ie i Euro pe i , do mni lor ,

pent ru că, luaţi aminte . . . (Vorbitorul striecifre şi trage linii şi acolade, cu creta, pe



tablă, ca să fie mai explicit.) I n t i m p deun secol şi jumătate de la începutul l up

telor intre Rusia şi Turc ia , op t m a r irăzboaie, 22 de invaz iuni armate , turceşti,ruseşti şi austriace, au singerat şi pus t i i t

această încercată ţară, şi cu fiecare război,cu fiecare invaziune, guvern, instituţiuni,drep tur i naţionale, t o tu l a fost călcat inpicioare dc năvălitori şi cotrop i tor i . Da,d o m n i l o r studenţi şi domnişoare studinte

— căci remarc pr in tr e domniile-vo aetre şicîteva reprezentante ale sexulu i graţios — de o pildă, va să zică... (Privirile studenţilor s-au îndreptat, automat, spre persoanele indicate de complimentul profesorului, si Ana, care nu scapă acestor priviriadmirative, roşeşte de timiditate şi de plăcere, grăbindu-se să noteze in caietul eicîteva dintre datele pe care Kogălniceanule scrie pe tablă.) Să recapitulăm : 17 11 ,război între /Petru cel Marc şi Sul tanul

A l un e i al l l l - l ea ; urmează trecerea I m peler (arisle, peste iN'istru, şi invaziunea tur

cească, sub v i z i r u l Baltagi , dc peste D u năre. In tre 171 6 şi 1718, între Carol a lVl-lea a l Germaniei şi acelaşi SultanAhme t a l I I I - l ea , cu invaziunea imperial i lor , sub Stainv i l l c , şi invaziunea tur

cească şi tătărească...

(Studentul care i-a cedat locul Anei i-aurmărit privirea tot timpul şi. surprin-

zindu-i-o, o întreabă ceva.)

S T U D E N T U L : Sînteţi studentă la n o i ?AiNA : Nu. Sînt la Medicină.S T U D E N T U L : Vă place istoria ?A N A : Da . 0 boală ereditară . Sst !...S T U D E N T U L (în şoaptă) : Cum te cheamă ?σΝΛ : Goloscu Ana .STUDENTUL : Rudă cu eroul de la.. .ANA : Da. (li face iarăşi semn că a venit

să-l asculte pe Kogălniceanu.)

K O G Ă L N I C E A N U (urmează) : A l cincilearăzboi ruso-turc, între Cnterina a I l - a aRusiei, Iosif a l I l - lea a l Germaniei şi Sul-;ta nul Abdu l Hamid , a fost urmat de invaziunea imperial i lor, sub prinţul Coburg,a l u i Suvoroff şi a l u i Sel im. A l şaselearăzboi, de la 1806 la 1812 , între Taru l

• Alexandru I şi Sultani i Sel im a l I I I - l ea ,Mustafa a l IV-lea şi M a h m u d a l l l - lea.,a dus la încorporarea Basarabiei i n Impe r i ul ţarist, iar mai t i rz lu învingători i lu i Na

poleon, reîmpărţindu-şi Europa, pc no ino-nu uitat în fîntîna părăsită unde α pu trezi t t rupu l sfîrtecat al lui T u dor Vladi-mirescu... (Vocea slăbeşte. Sună de ieşire.)

(La ieşire, cei doi tineri discută cu o politeţe tipică generaţiei acelui sfîrşit dc veac.)

A N A : Mă interesează pr ie teni i d u mi tale ;t lar, deocamdată, nic i dumneata n u m i - a i

"fost prezentat.

MOÏSE T ITUS : Neavînd cine, mă prez intsingur. Sînt ardelean, mă numesc Moise

T i tus şi urmez Literele şi Jur id i cu l . Păr inte le meu este preot, i a r fratele, ofiţer,dincolo.

A N A : Dincolo ? Adică, unde ?MOISE T I T U S : Dincolo de Carpaţi, mîndră

domnişoară A n a . I n reg imentul de grăniceri român i ; e o politică a l u i FranzIosef, cu naţiunile supuse Imperiului aus-tro-ungar, să le d i vidă şi să le asmuţăuna către alta, după „Divide et impera".

N u ştii ? A tu n c i , te iau la o bere, să-ţiexpl ic .

•

(Pc aceste cuvinte, se trece, printr-o nouărotire a scenei, în interiorul casei primuluiministru, I. Brătianu, unde-l regăsim pe Mihai, in biroul şefului său, de vorbă cu a¬

cesta, care se pregăteşte să se ducă la Palat.Pe masă e ziarul cumpărat de Mihai, pe careprimul ministru tocmai îl lasă din mină.)

BRĂTIANU : Ci teşte dumneata. Nu-mi m a iscot ochelarii d i n toc... cunosc depeşa,dc-nseoră.

M I H A I (citeşte) : „Ieri, in 12 apri l ie 1877, oeşuat u l t ima încercare de a evita război u l ruso-turc. iProtocolul dc In Londra,,pr in care se recomandau cerutele refor

me pentru emanciparea naţiunilor creştinedin Imper iul otoman, a fost respins deînalta Poartă. Protocolul , făcut la intervenţia diplomaţiei Majestăţii-Sale brita

nice şi acceptat de cele şase mar i puter i

europene, η-a rezistat pretenţiilor turceşti,susţinute, în secret, de altă nuire putere.Rusia, căutînd a lăsa impresia că acţionează ca mandatară a Europe i , va declara război Porţii Otomane"... Redacţia maiadaugă, în încheiere : „...pace n u poate f i

în Orient, pînă ce populaţiile subjugatenu v o r const itui state auto nome, confo rmcerer i i lor". . .

B R Ă T I A N U : Aluz i i l e l ibera l i lor noştri rad i

cali sînt destul de clare. Presa c im p r u

dentă.

M I H A I : Este, dacă n u mă-nşel, o indicaţ iepermanentă, pc care aţi dat-o presei par^-t idu lu i . . . Prinţul Serbiei şi şefii Comitet u l u i revoluţionar bulgar v-o recunosc cug ra t i tud ine .

B R Ă T I A N U : O ştiu şi turcii..*. In acestecondiţii, trebuie să fim mai prudenţi.

M I H A I : Da. Turc ia vă consideră „sufletulmişcării bulgăreşti"... Dar Europa întreagăa înţeles că...

B R Ă T I A N U (pe gînduri) : Domnule Ccrnă-tescu, faci parte dintr-o familie ce mi-şfost scumpa, fiindcă am servit aceeaşicauză ou părintele şi unch i i dumi ta l e . Şiei credeau în Europa.. . A m să-ţi spun u n

secret. După răscoalele din Balcani , şiFranţa dumita le şi Austro-Ungar ia l -au



sfătuit pc Prinţul Carol să-l îndepărtezedin guvern pc „sufletul mişcării hulgă-reşli".

M I H A I : Prinţul «-a adresat dom nu lu i can

celar a l Prusiei, ipe cite ştiu.BR Ă T I A NU : Care l-a sfătuit, de asemenea,

să-i scoată pe l iberal i d i n guvern, pentru

a apeza agitaţii le din Trans i l van ia . A iuitat ?... Incorporarea acele i provinci i româneşti la Ungaria, acum zece ani , nu

se ponte uita . uNici de către noi, nici decătre amic i i inamic i lor noştri. (Oftează.)Aşa-i CU Europa... Eşti gata ? Să mergem!

(Sună valetul, trăgind şnurul gros al soneriei. Valetul intră.) Trăsura ! (Valetul

se retrage, lutnd şi ceştile de cafea de pemasă.) A m uitat de cafele. (Valetului.)

la-le, s-au răcit. (Către Mihai.) 0 săbem la Palat.

M I H A I (bucuros) : Vin cu dumneavoastră laPalat ?

BR Ă T I A NU : Desigur. Face parte din şcoaladumi ta le de v i i t o r demni tar român.

M I H A I : Vă [mulţumesc cu recunoştinţă.

(Valetul a adus pălăria şi .bastonul.)

V A L E T U L : Trăsurn c Ia scară.B R Ă T I A N U (către Mihai) : Ha i dem. (Către

valet.) A z i p r i n z i m l a c lub . (Către Mihai.)

Ce mai face Alexa ? A u d că a l ua t

apucături conservatoare... Dar tot mi-e

dragă.

(Ies împreună.)

*

(Aceeaşi modificare a scenei sau alta. Aca

să la ea, într-un salon Biedermayer, Alexa

serveşte ceaiul. Cu excepţia Nataliei Ipsilanti,

sînt numai membrii familiei : surorile ci,Vicky, cu bărbatul său, Amza Rizcscu, mare

moşier şi industriaş cu relaţii, şi Mary, cusoţul ei, căpitanul de roşiori Dudescu.

Stăfiina casei este încă m a m a n pentru surorile ci mai mici şi oficiază ceremonia cea

iului, ca atare.)

A L E X A (către cumnatul ei Amza) : Lapte ,

sau lămîie ?AM ZA : E u aş îndrăzni o picătură de .Tu

rn a ică...A L E X A (către Vicky): V i cky , dă-i soţului tău

r omul . (Sora ei se execută, cu o genero

zitate evidentă.)M A R Y (o ,.pîrăşte") : Maman, V ic to r i a dă

exemple proaste-η fami l i e .

DU DE S CU : Eu, drep t să spun , nic i n u l-aşmai boteza c u ceai... (Cînd Alexa îi întinde ceaşca, se resemnează, totuşi, res

pectuos.) Cu lămîie.

A L E X A : Fetele mele au învăţat de la Miss

Sharp să-l bea cu lapte... (0 serveşte peMary.)

M A R Y (o imită pe Miss Sharp) : Girls, justa drop of milk...

72

.NATALIA (primeşte ceaşca) : S imp lu şi fărăzahăr... (Gustă.) Ar e o aromă divină ...licuule, Alexa. de ce zici „fetele mele" ?Iţi place să te-mbălrineşti ?

AM ZA : O r i să le-ntinerească pe cele douăorfel ine. (Ride singur.)

A L E X A (calm) : îmi face plăcere...V I C K Y (cu tandreţe, tnccrcînd să-şi scuze

soţul) : Alexa e minunată. Maman e c e am a i frumoasă şi « ' a m a i t i ηAră d i n t r e

fetele Cernăteecu.DUDESCU : Şi d o m n u l Cernăteecu, adică

M ih a i , vă spune lot maman, ca-η copi

lărie ?A L E X A : M i h a i s-a emancipat... (Cu o pri

vire fugară spre Natalia.) V. u l t imu l bărba t d i n n e a m u l nos t r u .

N A T A L I A : Cu excepţia fiului tău.A L E X A : Alexandru p o a r t ă mumele l u i M a

tei, e u n Da m ia η : p e c ind Mihai . . .

N A T A L I A (atentă) : N u v ine la ceai ?

M A R Y (mindră) : Nu. L-a reţinui pr imul m i nistru. (Alexa o priveşte scurt.) Pardon,

maman.

A L E X A : Dar văd că înlîrzie şi Mate i . Aieşit devreme az i .

N A T A L I A : Şi tu ai ieşit a z i devreme, saum i s-n părut ?

A L E X A (nu-i place să fie iscodită) : L-amcondus pe M ute i .

M A R Y : A m fost şi eu. Nenea Mate i a fost

convocat de profesorul Da v i l l a la min is

ter.DUDES CU : N u mi-ai spus nimic...

M A R Y (răsplătită cu un zîmbet de Alexa) :Secrete dc famil ie . . .

A M Z A : Ce secrete, mon cher ? Urlă tîrgul !Vine războiul. (Către Dudescu.) Cînd l an

saţi, căpitane, ordinele de mobi l i zare ?(Dudescu tace, încurcat, şi aruncă o pri

vire spre Alexa, aşteptind, parcă, o dez

legare.) Ce te uiţi la doamna Damian ?Ăsta nu mai e un secret de fami l i e !Ε cel mul t u n secret de stat. Iar în casa

asta, între stat şi fami l i e , să Ştii, cumnate, că fami l ia primează.

A L E X A (către Dudescu) : Ε adevărat ? Cesc-ntîmnlă ?

DUDES CU : Arc să vă spună nenen Matei.

A M Z A : E u sînt pregătii pentru orice eventual i tate. Războiul ponte aduce multe sur

pr ize. (Către Natalia.) Dumneavoastră,prinţesă, ce p lanur i aveţi ?

N A T A L I A : Sînt în d u b i u . Dacă v ine război u l , să mă retrag la vi e , «au să vînd şi

să plec la Paris.A M Z A : Pentru v i i l e Ips i lant i , în vr emuTÎ

normale , ini o j u m a ' de m i l i o n , dar , cuincer t i tudinea asta, rişti să le dai înpagubă. M a i binc-ţi in i o pereche bunăde case la Bucureşti...

N A T A L I A : N u vreau să mă fixez...

A L E X A : Prefer i apartament cu an u l l ahote l ? M a i b ine o casă...

N A T A L I A : Am mai multe . . . (Cu intenţie.)Englez i i au marcat această diferenţă între o casă şi acasă... Home, sweet home...

www cimec ro



A L E X A : Nu nr depinde decît de tine...

N A T A L I A (replică directă) : Mă tem că ivumai depinde de noi. . . femeile. (O priveşte

fix.)

A L E X A (a înţeles şi explică) : Capr ic i i . M a iv o r b i m no i !... (Ceaiul e pc sfirşite. Intrăvaletul.) Ce e ?

V A L E T U L : A v en i t connşul.

(Natalia crede că e vorba de Mihai şi are

emoţii. Dar Alexa o calmează.)

A L E X A (către ea) : A ven i t Mate i . (Cătrevalet.) Spune-i să poftească in salon. (Cuun zimbet anticipativ pentru Natalia.) Εmimai f ami l i a .

(Dr. Matei Damian, soţul Alexei. e un băr

bat trecut de 40 dc ani, serios şi timid. A¬fecţiunea soţiei sale faţă de el împrumută,de aceea, uneori, un aer matern. Dragostea

lor se întemeiază pc o profundă stimă reciprocă. Matei e înconjurat de cele două tinere

cumnate, pe care le sărută pe frunte, părinteşte. Alexei îi sărută obrazul. Iar cum

naţilor le strlnge mina. nuanţat, lui Amza,

politicos şi cordial, lui Dudescu, cu simpatie.

Acesta îl salută, milităreşte, respectuos şifericit.)

DUDES CU : Să trăiţi, domnule mn io r !A L E X A : Ce va să zică şi-asta ?

Μ σΤΕΓ

(o cuprinde, protector, pe dupăumeri) : Ε adevărat... (Către Dudescu.)

De unde ştii ?DUDES CU (tot în poziţie de drepţi) : Azi . l a

prînz. domnul co l one l Cerchez Christo-

dor, la Slatul-major . . . Vă t ransmite celemai calde felicitări. (Salută iarăşi.)

A M / A : Bravos, cumnate, pentru o dată. unsecret de stat a luat-o înaintea secretelor

de famil ie ! ? (Către Matei.) Pot să tefel icit ? Să nc trăieşti, şi In mai mare !Dar de cc-ai i n t ra t la cătănie ? Dupămine. profesorul d r . Mate i Damian de laFacul tatea dc medicină suna m a i f rumos

decît mai o r u l Dami an d i n Secţia sanitarăa oştirii.

V I C K Y : Amzn . dragă, exagerezi 1... A m i m presia că Alexa aşteaptă nişte explicaţii.

(într-adevăr, Alexa aşteaptă, calmă, darvizibil preocupată, răspunsul la întrebareaei către Matei. Se lasă un moment de tăcere,toţi privindu-l pe doctorul Damian.)

M A T E I : Situaţia este des tu l de serioasă. Sepregăteşte mobi l i zarea generală. Docto ru l

Caro* Davil'la a fost n u m i t inspector general a l ' servic iului sanitar al armate i ,

i ar eu . med ic pr i nci pal c lasa I . a d j u n c t u l

său. cu grad de maior . Ord inu l a fost iscălit de comandantu l suprem, Măria-Sa.

A L E X A : A i p r i m i t ?

M A T E I (contrariat) : A m fost fonrte onorat.

A L E X A : Pr in urmare , războiul c o chestiune de zile... Ce prostie !

M A T E I : Războiul ruso-turc a început azi-dimineaţă.

A L E X A : Şi cc-avem noi de ciştigat din războiul acesta ?

D U D E S C U : Independenta naţională.A M Z A : Sloganur i de gazete, mon cher : noi

trebuie să respectăm cea m a i strictă n e u

tralitate. Află dc la mine, in războaie,neutral i tatea rentează. Toţi au nevoie det ine. lei , cn popa, şi de la vii şi de la

mor i i .DUDES CU : Do mn ul e Rizescu, treci zi ln ic pe

dinaintea statuii l u i Mihai V i teazul . . . Ve cinătatea ci I Iu-ţi insuflă nici u n senti

ment ?A M Z A : E u sînt u n o m pract ic , domnule

Dudescu şi iub i te cumnat . A m văzutmid i e .

(Natalia se ridică, cu un gest graţios, tre-cind printre cei doi cumnaţi mtnioşi, şi o ia

de braţ pe Alexa.)

N A T A L I A : E r a m cu prinţul, feu mon mari,

în An g l i a , în ch i a r anu l cînd s-a prăpădi t — acum patru sau c inc i an i , n u ?în · voiaj dc nuntă... Toată prot ipendada

londoneză dădea atunci recepţii în onoa

rea unui . . . cîine, Muster M 'Crath , u n„Irish b lack " , care cîştigasc Waterloo-

Cup. Cupa asta c pentru cursele de oîinice e D e r b y - u l la cursele de cai... A fost

pr im i t şi dc regina Victor ia, l a Windsor ,şi de prinţul dc Wales, la M ar l bo r o ugh

House... L-am văzut şi eu acolo ; eramic şi negru , Ca u n p u i de ţ igan. (Rîdc.)Naţionaliştii i r l andez i i -au scris o odă.desigur, antibritanică, şi după moarte i -aur id ica t o statuie. Pentru că era u n cîinei r l a n d e / . Aşa se înalţă statui le şi sefăuresc ero i i independenţei naţionale... Εnost im, n u ?

M A R Y (ironic) : Very funny I...

(Dudescu o fulgeră pe prinţesă cu privirea.

Amza izbucneşte în rîsul său vulgar şi sufi

cient. Surorile Alexei se ridică şi-şi iau locu

rile Ungă soţii lor. Alexa tace, ostentativ.

Musafirii vor să plece. Matei rupe scurta

tăcere jenantă.)

M A T E I (către Alexa) : Unde- i A l exandru ?A L E X A : I n odaia l u i . îşi face lecţii le cu

Miss Sharp...

N A T A L I A (ca să schimbe vorba) : Mai trăieşte Miss Sharp ? De cînd e la voi înfami l i e ?

A L E X A : De douăzeci dc ani. . . Oui, ma

chère, nous %'oilà vingt ans après...

X A T A L I A (se pregăteşte de plecare) : Ah.

ça non. parle pour toi. ma chère !... Bon.

S-n făcut tîrziu. Gata. E u ridic ancora...

A lexa, ce raci mîine ?A L E X A : Mîine plecăm la ţară...M A TE I (surprins) : De ce ?

A L E X A (asertoric) : E m a i bine. Conacul ei zo lat de căile de comunicaţie. Capitala

i



va deveni nesigură. (Zimbind.) Trebuie

să ne organizăm rezervele. Nu ? Strămoşiinoştri sc retrăgeau la munte . . . Vin şil um i i , v i n şi goţii...

M A T E I : Glumeşti ?

A L E X A : M a i puţin ca oricînd... Plec cuAlexa ml ru şi cu Miss Sharp.

(Natalia dă tonul plecării musafirilor, ur

inată de toţi ceilalţi, care-şi iau rămas bun,

pe tind, de la gazde.)

N A T A L I A (către Matei): Doctore, mi se pare

că soţia dumi ta l e arc f lerul lupoaicei romane, care-şi apără ginta... Cemătcştii aumoştenit inst inctul sacr i f i c iu lu i dc sine...

Vă invidiez. Adieu.

•

(Localul unde se adună, discută şi se

amuză studenţii este o berărie-salon de bal.

al cărei decor poate să împrumute ceva din

localul „VUcek", din pasajul VMacros, sau al

lui „lanoşi", din Cişmigiu, cum coborai din

spre Schitu Măgureanu. primul, mai dc soi,

<d doilea, mai „popular", aducînd cu „Carul

cu berc" de mai tirziu... Fără multă etichetă,

cu lume amestecată — studenţi, amploaiaţi,

negustori de pe Podul Mogoşoaiei, modiste,

cîţiva străini, mai ales germani. Unul dintreaceştia, ginditor şi bonom, cu pipa şi berea

dinainte — pe care o termină la fiecare

sfert de ceas şi i se reînnoieşte, la porunca

..Halbe Bier !" — bote ritmul muzicii, susţi

nute de opt cintăreţi oacheşi, în haine nem

ţeşti, care-i dau zor cu „O, du l ieber Augus

t i n " . Neamţul bea şi închină in sănătatea

unei grizete de la altă masă, pe care o

„tratează" un frizer căzut, parcă, din D-alecarnava lu lu i . Acesta nu se supără, ba chiar

il invită pe „bibicul" german la masă, desi

gur, în scopul de a-l lăsa să plătească, la

urmă, toată consumaţia. Masa studenţilor, cea

mai lungă din local, e ocupată de un tineret

ftiloresc şi zgomotos, ca-η Hcidcl 'bcrgul de-al-

tădată. Spre deosebire de ceilalţi consuma

tori, ei beau în halbe cu capac, respectind

tradiţia. La o măsuţă alăturată, un pictor

ia schiţe in cărbune, în timp ce colegul său

trage din lulea, impasibil, luîndu-şi privirea

de pe caietul amicului său numai cînd o jună

chelnăriţă „bavareză" trece prin preajmă, cu

tava cu cirnaţi pc varză sau cu halbe gule-rate de bere ..Luther", strecurîndu-se printre

studenţii care o tachinează, voioşi, cu cite un

gest sau o glumă îndrăzneaţă. Printre mese

şerpuieşte şi fusta creaţă a unei florărese cu

nuri, urmărită cu gelozie de un tinăr lăutar

din orchestră. Florăreasa desculţă s-a oprit

la masa pictorului şi, după un schimb de

vorbe, stă şi-i pozează maestrului. Cochetă,

şi-a scos din fundul coşului papucii, şi aşa.

încălţată, e mîndră ca o prinţesă. Un tinăr

ofiţer intră şi caută pe cineva prin norii

de fum de tutun, apoi se aşază la masa

unor camarazi. Cind Moise Titus intră, la

braţ cu Ana, e intimpinat de uralele cole

gilor săi, care se grăbesc să o conducă la

masa lor, despărţindu-l pe ardelean de dinsa.)

M O I S E T I T U S (protestează) : Staţi, fraţilor,nu vă precipitaţi, că n u - i ce credeţi... (E

prea tirziu. Unul dintre studenţi o prinde

pc Ana dc mijloc şi [ace cîteva piruete

de vals cu ea, aoi o depune, ca pe „regina balului", în capul mesei, dindu-l la

o parte pe un coleg care-şi citea ziarul

acolo, imperturbabil, cu ochelarii pc nas.

Acesta din urmă se ridică şi. după ce re

alizează pentru cine a [ost deposedat de

scaunul lui. salută, intimidat, şi vrea să

se aşeze alături. Colegul care a adus-o îl

pasează, insă, celui de-alături, iar acesta,

mai departe, tot aşa, pînă ce. studentul

miop se trezeşte în celălalt capăt al mesei.

Cind colegul cel intreprid vrea să ia loclingă Ana, Moise Titus îi trage scaunul

şi îl prinde în braţe, să nu cadă, pastndu-l

şi pe el mai departe, după acelaşi sistem,

ca să-i ia locul, lingă fată, în rîselele.

celorlalţi.) Asta- i cusurul vostru, nu respectaţi p ro p r i ola tca.

A N A (amuzată) : I n schimb, observ că d u m

neata te declar i propr ietar fără t i t l u depropr ietate: . .

(Studentul miop, din capătul celălalt al

mesei, salută replica fetei.)

S T U D E N T U L M I O P : Ura ! Jos proprietatea !...

(Replica sa a enervat nişte negustori de

la o masă ; aceştia mormăie ceva şi-l fulgeră

din ochi. Sint, desigur, nişte „apropitari"

aşezaţi. Se cunoaşte şi după lănţişoarcle

groase de ceasornic de pe burtă.)

P R I M U L NEGUSTOR : Auz i , marţafoiul, coa-te-goale, mnţe-fripte !...

A L D O I L E A NEG UST OR : Nu-s toţi coatc-

goale, bre ! Uite, colo, lingă domnişoaraaceea, sc află ch iar băieţii d o m n u l u i Ro-setti, prezidentul Camerei , ăia carc-au

învăţat la Paris...

P R I M U L N E G U S T O R : Aicea n u - i Par isul ,

dom' l c !... Se duce de rîpă naţiunea !...Ne-a tre bui t guv ern l i bera l . Poft im !...

{In colţul mesei pictorilor, Grigorescw a

terminat schiţa de portret a florăresei * şi

îşi odihneşte ochii obosiţi, uitîndu-se prin

sală.)

G R IG O R E SCU : L-ai c i t i t pe D a r w i n , dragăCarol ?... Dintre toate specii le v i i , o m u l

e singura pe al cărei chip i i citeşti o r i -

* Vezi „Ţăranca voioasă" sau „Portrait de

jeune fille".

74

www.cimec.ro



gina multimi lenară. Seamănă cu toţi şi cutoate... (în timp ce proiectorul se plimbăprin local, spectatorul descoperă asemănarea tipurilor cu animalele invocate deartist.) ...Cu l upu l , cu vulpea, cu miţa,eu cocoşul...

(Carol zimbeşte sceptic, arătind spre flo-răreasă.)

C A R O L : Dar ea, cu cine seamănă ?G R I G O R E S C U (ti întinde schiţa viitorului

său tablou celebru) : Ea seamănă cu p r i

ma mea iu'birc...

C A R O L : Te credenm m a i evoluat... cum arf i spus Darwin a l dumitale. . . S is lcy,

Degas, Manet !...G R I G O R E S C U : I n c iuda aparenţelor, eu sînt

şi voi rămîne un ru ra l , dragul meu. . .

S T U D E N T U L M I O P (frapat de o notă dingazeta pe care o citeşte, ziarul conservator

„Timpul") : Atenţiune, do mn i l o r ! Fiţi n-tenţi. Z ia ru l „Timpul", fiţuica „albilor",îi onorează d i n nou pc colegii noştri cugri ja patriotică a conservator i lor . Mircea,

Vintilă !

(Cei doi fraţi, Mircca şi Vintilă Rosetli.

iau aminte, în timp ce Moisc Titus îi explicăAnei, in şoaptă, cine sînt. Unul dintre eifie duce la studentul miop şi împrumută, oclipă, gazeta, apoi i-o restituie, indignat.)

M . R O S E T T I : In fami i . Conservator i i n u - iiartă t a t i i s impat i i l e I u i antiprusace.

(Atraşi de această mişcare, ciţiva studenţivor să ştie despre ce e vorba : „S-auzim,s-ascultăm, dreepţi, sfinta evanghelie !"... Sescoală toţi. în batjocură, iar studentul miop

citeşte.)

S T U D E N T U L M I O P (citeşte, dramatizînd) :

Pinii cînd ? Da , şi-l v o m m a i întreba ped o m n u l prez ident a l Camerei, dacă educa

ţia politică ce a dat f i i l o r săi (îi arată cudegetul pe cei doi fraţi)... şi în v i r tu t ea

căreia aceşti f i i se numesc, cu ostenta

ţie publică, „revoluţionari socialişti", estetotodată educaţiunea C P vrea să o deaf i i l o r Românie i !... A m zis !

V. R O S E T T I (flegmatic) : „T impul " d o m n u

l u i Maiorescu c pe ducă. Z ia ru l dă fa l i

ment. . . (Studenţii iau gazeta şi o întind pe

masă, apoi, fiecare varsă un strop debere peste ea, prohodind popeşte : „Dumnezeu să-l ierte !"...) Gata, domnilor , tre

cem la ord ine . Rapor tul z i l e i dc az i !Cine c la rînd ?

S T U D E N T U L M I O P : Moise T i tus !

M OI S E TTTUS (strigă la chelner) : Să vinău n rînd !

C H E L N E R U L : Vinee !

M O I S E T I T U S (ceremonios) : Rapor tul z i l e i

dc azi. Astăzi, d o m n u l Kogălniceanu aţinut u n curs de z i l e mar i la facultate.

Propun u n tr ip lu v iva t pent ru eonu' M i -bai ! Pentru min i s t ru l dc externe a lRomâniei !

(Studenţii sc ridică, cu halbele în mină,bătrlnd cu ele de trei ori in masă şi stri-

glnd : „Vivat , crescat, floreat !*'Negustorii, bosumflaţi, întorc spatele. De

la masa militarilor s-a ridicat tînărul ofiţer,

adresindu-se, cu paharul în mină, studenţi

lor. Este Valler Mărăcineanu.)

V A L T E R M Ă R Ă C I N E A N U (către chelner) :llerr Ober ! U n rînd, pc co n tu l meu !(Către studenţi.) Do mn i l o r , un rînd, pen

t ru studenţimea patriotică română !

(Studenţii repetă ceremonialul, strigînd :. .V ivat, erescat, f loreat !" , şi intonează prima

strofă din ..Gaudeamus i g i tu r " .

Negustorii s-au încălzit şi ci. Al doilea

negustor pune un ban de argint pe masă şise ridică in picioare.)

A L D O I L E A iNEGUSTOR : llerr Ober! U nrînd, pc c o n t u l meu ! Pentru armata r o mână ! Ura !

(Mai mulţi consumatori participă la urale.

Victorul Grigorescu l-a desenat, din cîtevatrăsături, pe ofiţer şi i-a trimis schiţa, lamasă, prin florăreasă. Acesta mulţumeşte,

salutindu-l milităreşte.)

V A L T E R M Ă R Ă C I N E A N U : Pentru marele

nostru ar t i s t -p i c to r , domnul Nicolae Gr i

gorescu ! Vivat !

G R IG O R E SCU (acelaşi joc) : Doamnelor şi•domnilor, pentru Român ia ! Trăiască Ro mânia independentă !

(întregul local este, parcă, electrizat şi dintoate piepturile izbucnesc urale. Moise Titus

dă tonul la „Deşteaptă-te, române" şi toatăsala îl intonează în cor, acompaniată de întreaga orchestră. Ana, emoţionată la culme,

cîntă, ştergîndu-şi lacrimile dc fericire.)

N E A M Ţ U L (neînţelegînd nimic) : Prosit !

(într-un clan aproape comic, la acest toast

participă şi frizerul cu grizeta. Văzînd că şineamţul intră în corul lor, grizeta îl sărutăpe obraz.)

G R I Z E T A : Rravo . ncamţule !

*

(La faţa de cortină, lampagiul de-altădatăaprinde, unul cite unul, felinarele cu gaz aerian de pe Strada Cercului, în timp ce, dinspate, se aude apropiindu-se, la trap, o birjă.

în casa Poicnaru, interiorul şi atmosferacaldă şi destinsă a dineului în familie anun-

75

i



(at tie slăpinul casei. Un interior tipic dccasă boierească bucureşleană de la sfirşitulveacului, ca model avînd celebra casă Mclik.Perechea de servitori, de asemenea tipică

— el, fecior, şi ea, cameristă şi sufragioai-că —, pune la punct ultimele detalii, subsupravegherea Elenei Poienaru, ce poartă orochie frumoasă, dar sobră, gen „doamnă deonoare". Pentru că şi este, într-adevăr, unadintre doamnele de onoare ale Principesei

Elisabeta, soţia Domnitorului Carol. O scarăinterioară urcă. din hal l , la apartamentelede locuit, de unde va cobori sora ei. AnaColcscu. Poienaru fumează şi citeşte ceva.tntr-un fotoliu.)

Κ LENA : Nicule, eîtc ceasuri sînt ?P O I E N A R U : N-evea grijă, Mihai v ine la

punct. Poate ca doc toru l Ornat să maiîntârzie, pe la gazetă.

E L E N A : .\lă tem să nu-mi cadă «m/f/c-ul.

Ana ce fact; ?P O I E N A R U : Ε sus, sc găteşte !... N -a i zis

sâ-i aduc peţitori ?E L E N A : Nu poţi fi serios o dată ?... Dom

nul Cernăteecu v ine pr ima oară în casanoastră. (Se aude trăsura oprindu-se lascară.) Iaca, o şi veni t . Ce faci ? Du-tede primcşte-l !

(Elena se retrage cu slujnica în sufra

gerie, în timp ce feciorul rămas in preaj

ma lui Poienaru se duce să deschidă.In faţa casei, sub felinarul de gaz, s-a

oprit Mihai şi, în acelaşi minut, a venit celălalt invitat, doctorul Cernut. Doctorul poartă ochelari pince-nez şi barbişon ; seamănăcu Cehov. Birjele au plecat, iar cei doi sesalută politicos, fără să sc recunoască, urcindîmpreună treptele de la intrarea casei Poienaru. Cei doi tineri bărbaţi se mai privesc o dată, apoi izbucnesc într-un ris fericit şi se îmbrăţişează.)

M I H A I : Cc-i cu t ine , Dinulc ? Cind ai ven i t la Bucureşti ? Ce faci ? Unde stai ?

C E R N A T : M i h a i , n u m-nşteptnm să rte vă dnici. Sînt de puţină vreme la Bucureşti.Am stat în prov inc ie . Acum am treabăaic i . Ce fac a i tăi ? Ce cauţi aici ?

M I H A I : A m fost coleg cu Poienaru, la Paris. Nu ţii m i n t e ? Cred că t u l-ai ou -noecut la mine . n u ? ,

C E R N A T : Nu . E u l -am cunoscut abia aic i .

Doamna Poienaru e pacienta mea...

(In clipa cînd doctorul Ccrnat rosteşte ultima propoziţiune, apare Poienaru şi-i pofteşte să intre, debarasîndu-i, pe rînd, de pălării şi bastoane, pe care le preia feciorul,apoi uşa se închide.)

P O I E N A R U : Da, dragă Cernătescule, d u m

nea lu i este doctorul casei. Să vă fac prezentările. Domnul este...

M I H A I (către Cernât) : D r . Stanley, presupun !

CE R NA T (către Mihai) : Dr. Liv ingstone ?(La stupoarea gazdei, ambii izbucnesc inrls şi se precipită să-i explice. Primul,Mihai.)

M I H A I : Dargă Nicolas, îţ i prez int pe vărulmeu, Dinu Ccrnat...

P O I E N A R U : Cum veri , vericule ?M I H A I : Dinu Comat... eseu !C E R N A T : Părinţii noştri erau fraţi. Tat i i

şi-a schimbat numele, cînd a emigrat, în

1848, ca să scape dc o condamnarc-nlipsă.

P O I E N A R U : Taci , că mor . E i , astu-i bună !(Strigă.) Eleno ! Eleno ! Nemaipomeni t !

E L E N A (intrtnd) : V a i , Nioule, domed, căne sperii oaspeţii... Bună seara, doctore.(Către Mihai.) Dumneata eşti d o m n u l Cernăteecu ?

P O I E N A R U (îi taie răspunsul lui Mihai) :Păi, asta-i drăcia, că amîndoi sînt „domnul Cernătcscu".

E L E N A : N u pricep...C E R N A T : Miha i şi ou mine sîntem ve r i p r i -

mnr i , stimată doamnă, şi descoperirea a¬ceasta i-a r idicat brusc „tonus-ul v i t a l "

domnu lu i Poienaru.

P O I E N A R U (dezmeticit) : E i , chiar aşa-i, şi,ca să nu n i t , deschidem b a lu l cu o ţuicăde Băileşti. (Către fecior.) Costică, aduţuicile şi gustările ! Cine lipseşte ? (CătreElena.) Lipseşte cineva. A, soră-to ! (Stri-gă-n sus. pe scară.) Ana !

E L E N A : Lasă, că o chem c u. Ocupă-to d eţuica ta de Băileşti. Domnule.. . adicădo mn i l o r Cernătcscu, vă rog să vă simţiţiea acasă. La Poienaru, altfel nici nu sepoate.

(Bărbaţii s-au aşezat in salonaşul dintrescară şi bufet, pe fotolii, avînd dinainte omăsuţă rotundă. încărcată cu gustările aduse

de fecior, iar Elena a urcat scara.)

P O I E N A R U (gustă ţuica şi pare nemulţumit):Costică, cc-i poşirca asta ?Vreau ţuica aiade 30 de n n i , măi băiete. Or i n u ţi-amspus ? Mă duc eu s-o scot. (Către oaspeţi.) Mă întorc imediat . (Iese. cu feciorul.)

C E R N A T : Ε un om inimos, admirabil . Tirce mai spui ? Ştiu că faci o carieră f r u

moasă. O meriţi. Cînd nc-nm despărţit,m i sc pare că trăiai u n moment personal greu... Le grand amour ?

M I H A I : TÎncuţa... A m u r i t . Apo i , soţul eÎa fost linşat de ţărani. E r n u n t i ran .

C E R N A T : N-au avut o fată ?

M I H A I : Da. Sofica. I - a m p ie rdut urma. Şitu ? De cc te-ai dat In fund ? Cu ce leo cup i ?

C E R N A T : După evenimentele Comunei d i nParis, mulţi dintre camaraz i i romAni a upr ibeg i t . A m stat u n t imp în Trans i l van ia ,am lucra t cu Pavel Vasici-Ungureanu l a

„Higiena şi şcoala". Pr ima revistă românească de medicină.

6

i



M I M A I : Nu le-a atras Capitala ?C E R N A T : A m fost de două ori , pentru

constituirea cercului internaţional, uncerc secret de socialişti români, ruşi, bul

gar i şi polonezi. S-a r is ip i t . Clandestinitatea este u n mare impediment. Avemalte p lanur i . O să scoatem o gazetă aici .A c u m profesez la (Bucureşti, cu acte-nregulă. (Zimbcşte.) 0 să mă-miburghczese.

M I M A I : Teoria ondulaţiunii universale. A i

devenit u n adept u l lu i Vasile Conta ?C E R N A T : N u chiar. Deşi concepţia evoluţio

nistă despre matură şi societate a domnul u i Conta este o cont ribuţ ie româneascăfoarte meritorie l a ontologia şi gnoseologie materialistă.

(Poienaru a venit cu butelia lui miraculoasă şi începe să-şi servească musafirii.)

P O I E N A R U : Luaţi şi binecuvintaţi-o. Ade

vărata ţuică bălrină. Asta este pr ima şicea m a i importantă contribuţie românească la filozofia universală.

(Pe scară şi-a făcut apariţia Elena, acompaniind-o pe Ana, pe care rochia superbăde dantelă albă şi coafura jeune fille <>prind de minune. Domnii se ridică in picioare.)

E L E N A : Sora mea, Ana Coloscu.

(Mihai o recunoaşte şi se simte, inexplicabil, stingherit, ca un june timid. Dupăo clipă de ezitare, se apropie şi se prezintă.)

M I M A I : M i h a i Cernăteecu.C E R N A T (observîndu-l) : Vă cunoaşteţi ?M I N A I (către Ana) : Cred că v-am zărit azi,

la Universitate.A N A : Aţi foJt şi dumneavoastră acolo ?M I M A I : Da, adică, nu. Treceam tocmai,

cînd...P O I E N A R U : Aneto, a i fost remarcată. Un

point gagné. Pînă In desert, ore să-ţiceară mîna, cra iu l .

E L E N A : Nicule, i a r spui prost i i . (Către Ccrnat.) Doctore, ]x>toloştc-l, că altfe l nu vămai tihneşte masa.

C E R N A T (către Mihai) : Domnişoara Go-lcscu a fost eleva mea . A m pregăti t-opentru admitere la medicină. Este o l u cidă... fermecătoare.

P O I E N A R U : I n traducere masculină, vu să

spună că, dacă cl n-u avut succes, dumneata n-a i nic i o speranţă...

F E C I O R U L (intrînd, primeşte din ochii stă-pinei porunca aşteptată) ; Masa e servită.

P O I E N A R U (dictînd protocolul) : Doctore,oferă braţul Elenei . îmi place să văd uncomunard la braţ ou doamna dc onoarea Principesei. (Către Ana.) Iar tu, nrată-idomnu lu i Cernălescu drumul fer ic ir i i u n i

versale.

(In această formaţie sc intră alături, în sufragerie, unde-i aştepta masa cu luminările

aprinse. 0 cortină de întuneric va marcasfirşitul cinei. In interior, după cină, la cafeaşi l iqueur, domnii fumează, in fotolii, intimp ce Ana cintă, aeompaniindu-se la pian.)

A N A : „...Nu e păcat,Ca să se lepedeClipa cea repede;Cc n i s-a d a t ?"...

(Sfirşitul romanţei c salutat, cu aplauzeafectuoase, dc întreaga asistenţă. Feciorul a¬duce tablaua cu alte cafele şi cutia cu ţigăridc foi. Ana revine pe sofa, alături de Elena,căreia camerista i-a adus o infuzie.)

M I M A I : 0 romanţă foarte frumoasă, domni şoară Ana. De cine sînt versurile ?

A N A : De un tinăr jmet ieşean, domnul M i hai Eminescu. Aud că domnul Maiorescuvrea să-l aducă la Bucureşti.

CERiNvVT : Probabi l , pour rajeunir son écuriede Ια „ Timpul" .

(Observînd că Elena nu bea cafea, Mihaiar vrea să mai întrebe ceva, din politeţe,dar dinsa i-o ia înainte, cxplicînd.)

E L E N A : O infuzie de te i . Mi -a prescris-odoc to ru l Ccrnat, pentru nervi. Tar eu i -amrecomandat-o Doamnei şi inchipuiţi-vă căacum α adoptat-o şi Prinţul Carol, în

locul prafurilor berlinezc... l -a cerut-o şiBismarck.

P O I E N A R U : A propos, Miha i . I a pove-sleştc-nc, dragă, tu, care eşti în secretelezeilor, cu m a fost, de fapt, aslă-toamnă,la Livadia, chestia aia cu şeful tău şi ou Tarul ? E-udevărat ?

Μ Μ Ι Λ 1 : Adevărat. D om n u l Brătianu le-apropus o Convenţie politică pr i v ind t re cerea Irupelor ruse p r i n România, cu garanţiile dc rigoare, în cazul unui război cu

turc i i .P O I E N A R U : P ăi, c u m ? Şi Ţaru l cc-a zis ?

M I M A I : Ţaru l I-a înt rebat : ..Şi. dacă n-arnvo i să iscălim o asemenea Convenţie ?"La care, şeful, surprins, a răspuns fărăezitare : „Atunci, ne vom opune l a trecerea armatei ruse !" Cancelarul Gorceakovi-a replicat, atunc i , foarte tăios : „Ve ţi f istriviţi !"...

P O I E N A R U : Restul îl ştiu : „S tri viţ i, da rstimaţi !" Cu vorba asta, „vizirul" tău vai n t ra i n istorie. Bravos !

C E R N A T : Şi, pînă la urmă, cc v eţ i face ?

M I H A I : Mîine se va semna Convenţia. A ucedat. (Dar gindul i-a fugit în altă parte.)Îmi place aici. Ε ca un u l t i m popas...

(Lumina scenei se voalează peste acest sfîr

şit de cină în familie, alegînd un momentde destindere, poate, cu Mihai invitînd-o peAna să mai einte ceva şi sărutîndu-i mina,

fără dialog, eventual, pe o reluare discretă amelodiei nostalgice pe versurile lui Eminescu,



atît de potrivite eu starea de spirit a luiMihai : „...Nu c păcat, / Ca să sc lepede /Clipa cea repede / Cc ni s-a dat ?...")

•

(In jurul enormei mese de stejar din vas

tul birou al primului ministru se pregăteştesemnarea Convenţiei despre care s-a vorbit,

în prezenţa membrilor Guvernului român şia unei delegaţii politice ruse, în frunte cubaronul Dimitrie Stuart. Momentul solemnnu e lipsit de oarecare tensiune nervoasă,căci hotărîrea η-a fost luată decît cu majoritate de voturi, sub imperiul necesităţii,ceea ce se poate lesne citi pe chipul unoradintre miniştrii prezenţi. In timp ce Kogălniceanu şi consulul rus schimbă cîteva amabilităţi, în aşteptarea ceremoniei ce se vadesfăşura în [aţa Guvernului român, primul

ministru zăboveşte, de vorbă cu C. A. Rosetli,eventual alături, într-un cabinet particular.)

B R Ă T I A N U : La cc garanţi i m a i putemspera, în situaţia noastră, dragă Rosetli ?

Toate silinţele făcute pe lîngă Puteri, sprea ne recunoaşte şi garanta neutralitatea,au eşuat glorios. Sîntcm mereu singuri l anevoie, parcă-i un făcut, dc o mie deani... Trebuie să răzbim p r i n noi înşine

C. A. R O S E T T I : Care Ι,,ηοί înşine", Ioane

dragă ? Toţi demn i ta r i i noştri fug deaceastă teribilă răspundere. Ştii bine ;lEpurcanu şi Bozianu s-au pronunţat pent r u a lăsa libera trecere ambelor armatebeligerante, cerînd în prealabi l Austro-Ungarie i să ocupe ţara, cu aprobarea E u ropei, auzi, ca să ne „păzească" dc mşişi de turc i ; cheamă l u p u l să te păzeascăde ur s şi de l e u ! Şi Golescu crede căAustro-Ungar ia e o garanţie, deşi se ştiecă domnul Andrassy a şi împărţit cuCrorceakov peninsula balcanică, încă dea n u l trecut... Convenţia e bună !

B R Ă T I A N U : D ar dacă Ţarul n u o ratifică ?

C. A. R O S E T T I : 0 condiţionăm şi noi derati f icarea co rp ur il or noastre legiuitoare.Pînă atunc i , încheiem şi mobilizarea armatei... c u ajutoru l l u i Dumnezeu.

(Intrarea în cabinet a primului ministruşi a preşedintelui Adunării Deputaţilor o¬preşte rumoarea conversaţiilor. Kogălniceanu

îl prezintă pe baronul Sluart şefului Guvernului român, apoi lui C. A. Rosetti.)

K O G Ă L N I C E A N U : Domnule p r im - m in i s t r u ,

vă prez int pe domnul baron D imi tr i eStuart , consil ier de stat, con sul general,plenipotenţiar din partea Majestăţii-Salcîmpăratului tu turo r Rusi i lor l a semnareaConvenţiei în bună formă.

(Br ă t i a nu i i s t r î nge m i n a ş i - i inv i tă să-ş i

ocupe locuri le in j u r u l mesei , s t r î n g î n d , i nt r e ce re , ş i m î n a al tor persoane prezente . )

B R Ă T I A N U : Domni lor , luc r ind dc acord ci»celelalte Puteri garante, pentru a amelioracondiţiile de existenţă ale creştinilor supuşi dominaţiei Su l t anu lu i , Guvernul i m per ia l a notificat eventualitatea unei inler-venţiuni mi l i ta re d i n afară, asumîndu-şiaceastă sarcină cu armata sa în partea

Turcie i d i n Europa. De aceea, Guvernulimpe r i a l , dor ind a respecta inviolabi l i tatea teritorinlă a statului român, a con

veni t α încheia cu Guvernul AHcţci-SaleCarol I o Convenţiune specială relativă latrecerea trupelor ruse p r i n România. Ocunoaşteţi. Domn i i plenipotenţiari respect i v i , dom ni i baron Dimi tr i e Stuart şiM iha i l Kogălniceanu, vor pune pe Con-venţiunen de faţă semnăturile l o r şi si g i l iu l armelor l o r .

(Kogăhiiceanu şi baronul Sluart primescde la secretarii respectivi mapa cu documen

tele, pana pentru semnătură şi serviciul deceară roşie pentru parafe.)

K O G Ă L N I C E A N U (citeftej ; „Guvernul Alte-ţci-Salc Do mn ul ui Roman ici Carol I asigură armatei ruse, care va fi chemată amerge în Turcia, libera trecere prin ter i

tor iu l României şi tratamentul rezervatarmatelor amice".

B A R O N U L S T U A R T (citeşte) : „Pentru canici u n inconvenient sau pericol Hă n u

rezulte pentru România din f aptu l trecer i i trupelor ruse pc t er i to r iu l său. GuvernulMajestăţii-Sale Împăratului tuturor Rtie i i lorse obligă a menţine şi apăra integritateaactuală a R om ân ie i, a menţine şi a face săsc respecte drepturi le pol i t ice ale statului

român. Convenţia va f i ratificată d e a m bele guverne în acelaşi t i m p şi va i n t ra

în lucrare deodată".

BRĂTIANU : Vă mulţumesc şi vă asigur căGuve r n u l Altcţci-Sale Domnulu i României

va obţine ratificarea cerută de legile r o mâne, de la Cameră şi Senat, în cea m r. iscurtă vreme, spre α face executorii s t ipu

laţiile cuprinse în acest document. Poftiţi.

(Actul este semnat şi parafat. Se schimbămapele între plenipotenţiari. Se serveşteşampanie. Atunci, Mihai se apropie de Brătianu şi-i şopteşte ceva. Acesta priveşte spre

C. A. Rosetti, care se apropie de dînsul,urmindu-l, apoi, spre cabinetul său particu

lar de adineaori. AcoL· ii aşteaptă colonelulCerchez, care salută şi le înminează o depeşă.Brătianu o citeşte şi rămîne consternat.)

C. A. R O S E T T I : Ce s-a-ntîmplat ?B R Ă T I A N U : Trupele ruseşti au şi i n t ra t în

ţară. Iar navele turceşti au deschis foculde peste Dunăre, contra noastră... (CătreMihai.) Cheamă-1 pe d o m n u l Kogălnicean u .

C. A. R O S E T T I : A m i n t ra t în horă... Ce e

de făcut ? Acest război nu trebuie pur ta tpe t er i to r iu l nos tru . Ar f i un dezastru.

78

i



(intră ministrul de externe, condus deMihai. cure sc vede. că l-a pus la curent cusituaţia.)

BRÀTIAJNU (către Cerchez) : Cum stăm cumobil izarea armatei ?

CERCHEZ : Ne mai t rebuie o lună... N u epuţin, dar nu e mult . Va fi un războide durată.

BRĂT IANU f i i face semn că poate pleca) :

Bine. Continuaţi. Veţi pr im i ord inele dela Măria-Sa. (Cerchez salută şi iese.) Cespui, M i h a i ? M a i ratificăm ?

K<K ' iALNICEANU : Ratificăm si explicămd i n n o u , t u t u r o r a , că o facem i n termeni i

neutralităţii si suveranităţii noastre. Tur

c i i s-au grăb it Şi au greşit. Acţiunea lo rne oferă posib i l i ta tea să dăm neutralităţiinoastre o interpretare mai nuanţată.

C. A. R O SE TT I : Adică ? Nu uita că Poarta

arc nişte drepturi consemnate în tratate.

Au dreptu l să se apere de ruşi, n u ?Iar noi nu p u t em fi indiferenţi, fiindcăindependenţa noastră nu e»stipulată nicăi e r i în aceste tratate. Engl ezii ne-au avert izat.

KOOALNICEA -NU : Ruşii n-au tras încă nic i

u n foc, în vreme cc t u r c i i a u tras. Şiau tras în noi . Dc-asta au greşit. A v e m,p r in urmare, dreptu l sacru de a nc apăra.I n l imitele front ierelor noastre. Şi contra

oricărui agresor !...

(Cei trei mari bărbaţi de stat se. privesc

in ochi, cu o solemnă emoţie, apoi işi string

miinile şi sc îmbrăţişează, sub lumina primăverii anului 1877.)

•

(In odaia de oaspeţi a conacului de laCernătcşti, proaspăt veniţi de pe drum, Mihai

şi Matei au luat loc, in aşteptarea Alexei.0 ţărancă desculţă aduce tablaua cu cafele.

Floarea a muncit la ei mai de mult, ti cunoaşte.)

F L O A R E A : Coniţa ma i zăboveşte oleacă, ecu cop i lu l si cu englezoaica. Vă roagă săluaţi cafeaua, pînă v ine .

M I H A I : Ce mai faci , Floareo ?F L O A R E A : Mulţumesc de întrebare... Mă

chinuiesc cu cop i lu l , că zace de mult . . .

M A T E I : Ce are ?F L O A R E A : D-apoi, cc au toţi, lungoare, desărăcie. Pe mine să mă iertaţi. (Iese.)

M A T E I : Problema ţărănească, M i h a i , n u e* deloc simplă ba noi. Reforma agrară a

l u i Cuza a rămas neisprăvită, fiindcă,după desfiinţarea clăcii, aristocraţia noas

tră rurală, de tip vechi, feudal, nu s-aputu t adapta cont ractu lu i , porecl i t „liber",ou ţăranii. Asta cere sp i r i t de organizare,

muncă. Da, da, ruşinea de a m u n c i a

claselor noastre privilegiate le va ducela ruină...

M I H A I (zimbind) : Vorbeşti întocmai caAlexa.

M A T E I : Da, ea mi-a dat pr imele lecţii deagricultură, cînd m-am întors din străinătate...

M I H A I : Nene M a t e i , « propos, ştii că amai apărut u n Cernătescu ?

MiATEI : Cine ?M I H A I : II cunoşti pe doctorul Dinu Cernât?M A T E I : N u personal. După nume şi din

lucrări. Ε a u t o r u l u n u i t ra ta t „Asuprametodei antiseptice dc t ra tament i n c h i

rurg ie" . Ε o personalitate. Cred că l-amîntîlnit, la înfiinţarea Societăţii ŞtiinţelorMedica le ; nu e ardelean ?

M I H A I : S-a refugiat în Transi lvania , dupăevenimentele Comunei d i n Paris... É Dinu

Cernăteecu, vărul nost ru .

M A T E I : Nu mai spune ! Alexa mi-a vo rb i t

despre el... Ia te uită, ce cachotier !...De ce n u m i s-a prezentat ?

M I H A I (rizînd) : Pesemne, ca să nu te ' C ompromită ; nic i aici n u - i prea bine cu auto

rităţile !... A m să ţi-l prezint .

M A T E I : De ce rîzi ?M I H A I : Mi-o închipui pc Alexa pr im ind , în

salonul ei, un „anarhist"...

(71îd amîndoi. Apoi, intră Alexa, dc minăcu copilul ei, Alexandru Damian. E i se ridică în picioare. Ea ti sărută pe amîndoi,aproape ceremonios, iar copilul sare în bra

ţele tatălui său, apoi îl salută politicos, copilăreşte, pc Mihai, care îl îmbrăţişează. Dea

supra căminului este portretul tatălui lor,căpitanul Alexandru Cernătescu. din vechea

gardă a anului 1848. Alexandru se uită-nochii mamei «ale, cerind permisiunea să seservească şi el, de pe tablaua cu cafele şidulceţuri.)

A L E X A : Dulceaţă, da. Cafeaua n u - i pentru

cop i i .

M I H A I : Decît cu lapte. (Făcîndu-i cu ochiul,

complice, băiatului.) Just a drop of milk... (Toţi rid, inţelegînd aluzia la„şcoala lui Mise"J Şi-apoi, A l exa nd ru numa i e u n cop i l . (Către băiat.) Ce v r e i săte faci , domnule iDamian-junior ?

A L E X A N D R U : Ofiţer, ca b u n i cu l A l exa nd ru

Cernăteecu. Vreau să mor pent ru pa t r i e ,

ca şi el.

(Familia trăieşte un moment sufletesc încare amuzamentul firesc provocat de unrăspuns copilăresc se amestecă cu spaimele

de azi ale războiului. Mihai ar vrea să rîdă,dar Alexa are un chip de gheaţă.)

M I H A I : Sîngele apr ig a l nea mu lu i .

A L E X A : Alexandru Damian va f i doctor şi

profesor, ca tatăl său.

A L E X A N D R U : Dar şi tata e ofiţer a cu m.Nu , papa ?

(Mise Sharp a intrat, depunînd pe o măsuţă trusa medicală a doctorului.)



MISS S H A R P : Aţi uitat trusa in trăsură.• Sir.

(La un semn al guvernantei, copilul vine•lingă (linsa.)

M A T E I : Mulţumesc, Miss Sharp.

A L E X A (către Matei) : Miss Sharp nc părăseşte. Se-ntoarce I n Ang l i a .

MISS S H A R P : ί am really sorry... Consulul

a scris doamnei.A L E X A : Din cauza războiului... it's all

right, Miss... Ia-1 si pe A l ex an d r u ! (MissSharp şi băiatul părăsesc încăperea lainvitaţia lapidară a Alexei. a cărei lipsăde bună dispoziţie e vizibilă.) Totul a şiînceput să meargă anapoda la Ccmălcşli.Războiul ăsta are să-ntoarcă totul pc d o s .

M A T E I : S-a întîmplat ceva deosebit ?

A L E X A : I>a noi, deocamdată, n imic . Darpc moşia de zestre a fetelor, pc care

Rizescu a v i n du l - o , sînt tulburări.M I H A I : De ce ? N u s-a înţeles cu obştea ?

A L E X A : Amza a vîndut-o arendaşului, nuobştii.

M I H A I : Dar, conform legii agrare, era ob l i

gat. Ţăranii aveau dreptul dc preempţi-une !...

A L E X A : îl cunoşti pe Rizescu. Avea nevoiede cash, p e n t r u acţiunile d° 1» Comarnic,

şi... galii. Acum, ţăranii vin la mine . Că

nu- i frumos, tocmai d i n partea noastră...a noastră, înţelegi ? Noi sîntem responsa

b i l i pentru a facer il e d om nu lu i Rizescu ! ?

M A T E I : Ε foarte regretabil . . . Multă l ume

vinde acum, d i n cauza războiului ; pre

feră acţiunile compan i i l o r străine.

A L E X A : Da, desigur. Viaţa la ţară nu m a ic huzuru l dc-altădată. A c u m vor începeşi rechiziţiile, obligaţiile, l ipsa mîinii delucru, poate, şi mai rău.

M I H A I : Şi-alunci ? Dezertăm ? V i n dem şiplecăm în Apus ? A t u n c i , ce să mai pre

t i nde m de la ţăranul care răm îne ? Săne şi respecte şi să ducă singur greul

războiului ?

A L E X A : M i h a i , şi cu rămîn ! N u asta cproblema noastră. A i noştri a u fost şirămîn corecţi cu ţăranii. Ε vo rba de v i i t o ru l fnmil ie i noastre.

M I H A I (încereînd un zlmbet concesiv) : Deocamdată, se prezintă bine, n u ?

A L E X A : Ε vorba dc t ine şi de A l ex an d r u .Ştiu că ţi s-a propus să ici Ofic iu l d ip lo

matic de la Londra şi că putem conta

pe agrementul br i tanic, m a i ales dacă tehotărăşti la această excelentă partidă careeste prinţesa I ps i l an t i . (Mihai c brusc

agasat.) Nata l ia est une femme de tête,

dar te iubeşte, te iubeşte cu-ndevărat.

M A T E I (încearcă o concesie) : Alexa, darasta-i priveşte pe ci doi . . .

A L E X A (sec) : Priveşte întreaga fami l i e şi înspecial pe noi doi, Matei . Pentru că ţin

ca Alexandru să-l însoţească pe M i h a i LaLondra.. . Războiul acesta înă-ngrozeşte.

M A T E I : Să lăsăm cop i lul s ingur, departe

dc no iA L E X A : A m vo r b i t cu Miss Sharp. Ea va

sta eu ei, acolo, ca şi oici . Dacă M i h a i

va fi de acord...

(E un moment dc grea cumpănă pentru

Mihai, iar Matei îl priveşte cu oarecare

anxietate, fiindcă ştie ceva anume şi aşteaptăca el să in o hotărirc. în acel moment, insă.intră Taftă, vătaful, liătuse la uşă, dar nimeni nu-l auzise.)

TAI*TA (tuşeşte, ca să se anunţe) : Don" doctor, veniţi repede, păcatele mele, că-imoare copilul Kloorei !

(Matei sc ridică, îşi ia trusa medicalăde pe măsuţă şi se ia după Taftă, a cărui

intrare providenţială îl scutise de o confruntare furtunoasă in familie.)

m

M A T E I ι către Alexa) : Mă întorc imediat.

(Iese.)

(R ă m a ş i singuri, Alexa şi Mihai sc simt

pu ţ i n stingheriţi, fiindcă emanciparea fra

telui faţă dc fosta maman n u era la pri

ma confirmare. Mihai caută din ochi o ţigară. Alexa îl înţelege şi îi întinde serviciul

de fumat, apoi gustă din paharul cu apărece, ca să facă ceva.)

M I H A I (spune tot dinlr-odată) : Maman, euam cerut domnulu i Brătianu să-mi per

mită să plec vo l un ta r pe f r on t .

A L E X A (scapă paliarul) : Ce spui ? !... N usînt de acord. N u se poate ! Ε impos ib i l .

M i h a i , ascultă-mă, fii rezonabi l .

(Vocile se depărtează şi dialogul lor nuse mai aude. Alexa suferă vizibil şi plinge

reţinîndu-şi lacrimile, în timp ce locul scenic se schimbă, către interiorul unui bordei.)

*

(Matei intră în casa Vioarei, unde doi-lrei

ţărani îl aşteaj)lă pe doctor. La sosirea aces

tuia, ei îl salută respectuos, iar Ion Ion, băr

batul femeii. îl conduce, pe uşa scundă, spre

laviţa unde zace copilul.)

IO N I O N : Să trăiţi şi vă mulţumesc c-aţivenit, dom'doctor ; pc-aci , luaţi seama lauşă ! N u v-aş f i supărat ; d a ' a zis m u ierea că veni răţi în sa l, şi-am z is că...

(Casa este un bordei mai arătos, cu douăîncăperi [ca bordeiul de la Muzeul Satului] :în prima sînt vatra şi o masă scundă, rotun

dă, cu trei scăunaşe-mprejur. în cealaltă sîntpatul, laviţa, lada de zestre şi restul mobilie

rului cunoscut. Ε un semiîntuneric permanent,

30

www cimec ro



ilcsi e ziuă. Copilul doarme agitat, într-oalbie ridicată pe laviţă. Ar putea avea treiani. dor parc un prunc. Ε slab şi plin deun fel de lepră roşcată pe faţă şi pe totcorpul. Matei il trage sub lumina ferestrei.yj il examinează atent. Gemetele copiluluislăbesc treptat, iar respiraţia e tot mai grea.Părinţii se uită cînd la copil, cînd la doctor, aşteptind parcă o minune.)

M A T E I : Dc c ind zace-uşa ?F L O A R E A : Dc-aslă iarna.M A T E I : Mai aveţi copi i ?I ON IO N : A l mare. Ε ocinic la tipografie,

la Bucureşti... Ce ar c , boierulé ?

M A T E I : Pelagră.

[ON - ION : Scapă ?

(Matei nu răspunde. Se întoarce să-şi pregătească seringa. Atunci, femeia, aplecată a-siijira copilului, strigă.)

F L O A R E A : Ioane, sări, că n u m a i suflăcopi lu l . A dat ochi i peste cap !...

1(tşi ia copilul în braţe şi-l leagănă şi-l

scutură. Matei, ajutat de Ion Ion, pune copilul l(t loc. Medicul îşi dă seama că trupulcopilului se răceşte şi renunţă la injecţie.Cu o mingiiere pe chipul lui ars de boală.Matei ii închide ochii, apoi îi întinde braţele. Bordeiul s-a umplut de săteni. O femeie

aprinde o luminare.)

M A T E I : Aim venit prea ţîrzhi...

(încep bocetele. Ieşind în uliţă. Matei este

intimpinat de primarul Lefter, cu învăţătorulsi cu alţi doi săteni — unul fiind Firan, fierarul — aflaţi la uşa lui Ion de cînd asosit. Matei strînge mîna primarului şi învăţătorului, apoi se adresează lui Taftă.)

M A T E I : Rămîi cu Floarea şi vez i ce leeste de trebuinţă, să le dea de la curte.

• (Taftă reintră in bordei, în timp ce Matei,avînd în dreapta pe primar şi in stingă peînvăţător, porneşte spre casă, încet ; sînturmaţi, ca de un dulău blajin; de Firan.)

M A T E I : Cum e, domnul e învăţălor, aţi maia v u t şi alte cazuri mortale ?

ÎN V ĂŢ ĂT O R U L : Ma i puţ ine decî t în alte

sate, da r sînt ; ţăranul e fatal ist, s-a deprins.. . M a i greu, c u războiul !... D a rGhiţă Lefter le ştie mai bine, ca p r i

mar...

M A T E I : Ghiţă Lefter... Te-au ales pr imar ! . . . Ţii m i n t e ce mi-n i spus cînd le-am scosdin furc i le jandarmi lor ?...

L E F T E R : Ţin min te ; pe-atunci nu deosebeam boierul dc ciocoi.

M A T E I : Şi-aoum ?

L E F T E R : Aeum, domnule doctor ? (Rîdc,trist.) Nic i acum ! Acum deosebesc om u l

dc nc-om !... (Mai prietenos.) Nu vreţisă trecem pe la primărie, să vă spunemcum e cu mobil izarea ? Ε bine să ştiţi,ca... consătean.

•

(Cortină de întuneric. Grupul a intrat în

„biroul" primarului, cu o masă, trei scaune,un cuier şi o sobă de tuci. Pe masă, unteanc de liste şi un registru. Lefter îl pofteşte să ia loc, dar Matei refuză, spunindcă se grăbeşte, apoi cedează.)

L E F T E R : A i c i c listele de ofrande şi desupscripţii şi aici e reg is trul de rechiziţiipentru armată. Dau toţi, că e pen t ruţară ! Care ce-a putu t şi ce-a avut , d i nsărăcia l u i : bucale, pînză nălbită, nutreţ,

păsări, oi, u n i i , şi cîtc-o vilă.F I R A N : Şi bani , d i n fundul lăzii şi d i n

capătul dc basma ; cinc-a avut leafă,parte din leafă, pc cît o ţine războiul,ca domn'învăţător... P r i m a r i i ' a da t to t ;că s-a-necris v o l i n t i r la roşiori, cu calu 'l u i . M-am înscris şi eu, la anti lcr ie , to tcu ca lu ' m e u . Sintem zece din Cernăteşti.şi Ion a ' lu i Ion, bărbatu' Floare i , e ladorobanţi, plecăm odată toţi pe f runt. . .

L E F T E R : Rămîne d om n u ' învăţător singur

şi cu scoală şi cu primăria...Î N V Ă Ţ Ă T O R U L : Dumneavoastră ce faceţi ?

Coniţn Alexa

M A T E I : A l exa rămîne la moşie.

L E F T E R : Pe-aici, conacele s-au cam pust i i t .

Arendaşii au închis hambarele şi coşareleşi zic că au o rd in de la boieri să nudea nimic.

F I R A N : Călăraşii au spus că ăstora, dupărăzboi, le ia statul pămîntul şi-l împarte

la care se duc pc f runt. . . ca noi .ÎN VĂ ŢĂ TO RU L : Aşa a r f i drept.

F I R A N : Alţii zice că boieri i sînt scutiţi şide dare şi de rochiziţic... Cine ştie ?

M A T E I (jenat) : N u c n imen i sculit !... Plecşi eu pe f ront, ou secţia sanitară. (Tuşeşte, mîndru.) A m gradul de maior .

F I R A N f ia poziţia) : Să trăiţi, don' m a i u r !

(0 tipografie din Pasajul Român, cu culegători, presă de mină şi cu tot tacimul meseriei, din veacul trecut. Se prinde-n ramezaţul paginat al gazetei „Socialistul". Zeţarul, ajutat de ucenicul său, trage o „perie"pentru prima corectură în pagină şi i-o dăucenicului, care o duce în redacţie, adicăîntr-o odaie de-alături, de la etaj. Îmbrăcat

ţărăneşte, dar cu un şorţ de lucrător, ucenicul e „ziaristul" de la începutul piesei. Bate



la uşă şi, cind aude „intră !", apasă pe clanţă,pătrunzind în încăpere, cu grijă să nu agaţede scaune coala încă udă.)

UCENI CUL : A m ven i t cu corectura, d o n 'doctor.

(Cernât se scoală de pc scaun şi o ia, cuaceeaşi grijă. In încăpere sînt, afară de doc

torul Ccrnat, alte trei persoane, antrenate

într-o discuţie înflăcărată. Vintilă Rosetti perorează.)

V. R O SE TT I : Cînd c vorba dc apărarea ter i to r iu lu i naţional, de a apăra pat r i a dco năvălire străină, sau de a o scăpadacă este ocupată, atunc i orăşenimea, ori-cît de bravă să fie, oste fără putere ;atunci , corpuri le armate, soldaţii n u n-

jung, atunci trebuie ceva mai m u l t decîttoate acestea, trebuie o populaţie întreagăarmată, ţăranii pătrunşi dc sacrul foc alamoru lu i de patr ie ; trebuie să i n t r e -n

foc. ţărănimea, apărîndu-şi pămîntul cuarmele în mină. Iar ţăranii, domni l o r ,

n-aiu acest pămint L.

C E R N A T (intrerupîndu-i) : Domni l o r , vă pre

z int p r i m a pagină din p r im u l număr alz iaru lu i „SociaUstul". (Ceilalţi aplaudă şiîşi smulg pagina, parcurgînd fiecare rînd,plini de o afectuoasă curiozitate.) Ε τι ηm i n u t istoric. (Către ucenic.) Cum techeamă, tinere lucrător ?

U C E N I C U L : I on a l u ' I on .

C E R N A T : S imp lu şi f rumos. Şi, de un de

eşti, de fel ?

UCENI CUL : D i n Cernăteşti...

C E R N A T ( s u p r im ) : Zău ? Păi, ar fi că sîn-

t em niţel consăteni. M a i a i fraţi ?

U C E N I C U L : U n u l .

C E R N A T : Şi el ce face ?

U C E N I C U L : Ε mic.

CERNAT : A t u n c i , să ştii, dc-aoum încolo,că mai ai u n u l . U n frate m a i marc.

(Ucenicul se uită mirat, fiindcă Ccrnat

arată către sine ; apoi, doctorul scoale unbănuţ din buzunarul vestei.) Ştii rişca,Ioane ?

UCENI CUL : Da .

C E R N A T : Capul sau pajura ?

U C E N I C U L : Capul .

(îl pune pe unghia degetului mare şizvîrle leul, cu o zvîcnitură, în sus. Apoi,

îl prinde-n palmă şi se face că citeşte ce-aieşit.)

C E R N A T : Capul. A i .cîştigat. Ce-ai să-ţi cum

peri cu l eu l ăsta ?UCENI CUL : I I str ing, pentru pămînt.

(Ucenicul ia banul, salută şi iese. Dr. y.ubc.u Codreanu a auzit ultima replică şi,

odată cu el, Dobrogeanu-Gherea, un tinăr re

voluţionar brăilean, cu barbişon ; V. Rosetti

citeşte corectura.)

C O D R E A N U : A i auzi t , cetăţene Gherea ? Tînărul nos t ru munc i to r adună ban i i casă devină mic propr i e ta r dc pămînt...

G H E R E A : Ca să scape de noua iobăgie,cetăţene Codreanu !... E l are o f ami l i e

ncolo-n sat, care şi-a vîndut moşieruluiforţa dc muncă, pe t r e i -pa t ru ani înainte;

ca majoritatea celor împroprietăriţi f o rma lla 2 M a i .

C E R N A T : Trebuie să recunoşti, Zubculc , cănici u n proletar d i n Europa nu-şi aremunca vîndută pe a n i înainte... în România, problema revoluţiei socialiste va dep inde de alianţn dintre proletarul agr icol

şi cel industr ia l . . . d in t r e munc i to r i şi ţărani . . .

C O D R E A N U : Ţăranilor li s-a promis pămîntdacă luptă pc f r on t , în război.

G H E R E A : 0 nouă stratagemă a burghezo-

moşierimii !

(Intră Mircea Rosetli. fratele lui Vintilă.cu ştirea senzaţională a zilei.)

M . R O S E T T I : Do mn i l o r , sc pregăteşte celma i cutezător mo men t d i n istor ia moder

nă a R omânie i : Declaraţia de Indepen

denţă. Ε gala ! Tata mi-a spus că sc vac i t i , peste o oră, la Cameră !

C E R N A T : Alea jacta est ! (II opreşte pezeţar.) Repaginează gazeta. Deschidem cuDeclaraţia dc Independenţă.

V. şi M . R O S E T T I : A d m i r a b i l . Ura !

ZEŢARUL : Aşa mai zic şi cu. 0 să fie o

bombă.

(Codreanu smulge şpaltul din mîna zeţarului şi, împreună cu Gherea, vor să pro

testeze.)

C O D R E A N U : Şi cum rămîne cu l u p t a declasă ?

C E R N A T : Acest război nu c unul de clasă.Ε u n război naţional. Celălalt va u r m a .

M a i devreme sau mai t îrziu, i n t r - o formăsau alta. Istoria n u e bătută-n cuie...

G H E R E A : Deci , sînteţi pentru par t i c iparea

la acest război imper ia l i s t d intre Ţar şiSultan ? Aşa vez i dumneata dezrobirea

naţiunii române ?

C O D R E A N U (arată şpaltul proaspăt) : D a r ,cetăţene doctor , aic i combaţi pentru neu

t ra l i ta te !... Şi bine faci . Pentru că evo rba de con f l i c tu l d in t r e călăul naţiunilor balcanice şi temnicerul popoarelor , ţar i s m u l ! Ε j o c u l l o r obişnuit. Presa m u n

citorească n u t rebuie să ui te că, Sn p o l i

t ica pe care o duc, guvernele dispun, dupăbunul -p lac , do viaţa şi bani i popoare lor Γ Proletarul n-are patrie !...

CERNAT : Căderea ţarismului, n imic i r ea aces

t u i vis rău care apasă Eur o pa întreagă,

8 2

www.cimec.ro



iată, după n o i , cea dintîi condiţie pentrudezrobirea naţiilor din mi j l ocu l şi dinrăsăritul Europe i . Aşa e ?

G H E R E A : Aşa e. Dacă mîine despotismuldin Petersburg ar cădea, poimîine, n-arm a i f i i n Enropa nici o Austro-Ungarie.(Continulndu-fi, inspirat, raţionamentul.)Polonia ar învia d i n no u ; marele poporrus va putea să-şi lege în l ibertate legătur i le sale politice ; românii, maghiar i i ,

slavi i de la miazăzi, l iber i de orice a¬mestec străin, îşi vor putea regularizaîntre dînşii trebur i le şi hotarele l o r .

C E R N A T : Da. Dar, pînă a tunc i , şi m a i cuseamă i n clipa dc faţă, patria este popor u l , clasa muncitoare, şi nu clasele exploatatoare Deci , proletarul are patrie !

V. R O SE TT I : Quad crat demonstrandum!...

C O D R E A N U : Ε clar ! Deci, mie nu - m i rămîne decit să-mi dau demisiu din no

bila funcţie de medic de plasă la Curteadc Argeş şi să i n t r u la Crucea Roşie.llaraşo şi aferim !

G HE RE A : Şi ce facem ou gazeta ?

CE R NA T (rupe şpaltul) : Refacem doar pagina întîi. De-azi, „Socialistul' ' combatepentru Independenţă, ca tot poporul . Şideschidem lista de subscripţie a munc i tor i lor români pentru apărarea patr ie i .(Ecou : o măsură din „Internaţionala".)

•

(Această scenă se distribuie pe trei planuri, în primul, la rampă, e publund de laCameră. Ne aflăm în sala Parlamentului,de pe dealul Mitropoliei. Tribunele rezervate publicului sînt pline de lume de tot

jelui. Remarcăm prezenţa doctorului Cernat,cu Ana şi Poienaru, pe cei doi negustori şi

alte personaje cunoscute. Planul secund, mai jos, de unde apar deputaţii ce urcă la tribună, e mascat de publicul din primul plan.Al treilea plan, mai înalt, e ocupat de tribuna unde se vorbeşte, cu fala la public,ca şi in scena cursului de la Universitate,poate, şi cu elemente ale acelui decor, hafaţa de cortină, apar manifestanţii, cu placarde şi steaguri, de-o parte şi de alta aspaţiului scenic ; se presupune că stau în jurul clădirii ; răsună cîntece patriotice. At¬

mo s f e r a este dc încordată aşteptare, favorabilă gestului final, al Declarării Independenţei.)

C. A. R O S E T T I : Doamnelor şi domni lor , ampermisiunea de a recapitula concluzii le l acare a u ajuns corpurile legiuitoare române. Adunarea Deputaţilor a adoptat, c umajor i tate absolută dc v o t u r i , moţiuneapr in care sc declară stare de război cuImpe r iu l otoman, urmare a bombardării

portur i lor române Brăila, Calafat, Bechct,Olteniţa şi Călăraşi. Senatul a votat o

moţiune similară. Ca urmare, trupelenoastre a n ocupat poziţii defensive pcm a l u l românesc a l Dunării. (îşi puneochelarii şi citeşte lista vorbitorilor.) S-aînscris la interpelare domnul deputatFlevn. Vă rog.

P O I E N A R U (către Ana) : Ce-o mai vreaşi-ăsta ? Să pună capăt şi gata. La arme!

A N A { în şoaptă) : Democraţie, nene.

(Preşedintele Camerei ciocăneşte, cerind linişte. Urcă la tribună deputatul înscris lacuvînl.)

F L E V A : Cunoaştem aceste rezultate, şi naţiunea, de asemenea, va ţine minte numelecelor cc au votat pentru, ca şi pe-al celorcare au votat contra. Abţinerile au să seiute . (Risele.) Interpelarea mea se adresează d om n u l u i minis t ru al t r ebur i l or d in

afară, d om n u l u i Kogălniceanu, şi sunăastfel : adus-a, oare, Guvernul la cunoştinţa tuturor Puterilor ruperea legăturilorde dependenţă ale ţării faţă de Poartă şiindependenţa absolută a României, înurma stării de război provocate de Tur ci a ? Cer Guve rnu lu i să-şi precizeze at i tu

dinea, l i indcă pentru n o i aceasta e ochestiune vitală. Viaţa şi robia mi po tsta-mpreună.

(Deputatul se retrage în banca sa, în ropo

tul nesfirşit de aplauze ale întregii asistenţe,inclusiv Poienaru. Prezidentul face eforturisă păstreze linişte.)

C. A. R O S E T T I : Domnul minis t ru de externedoreşte a răspunde acestei interpelări ?

(Toate privirile se. îndreaptă spre Kogălniceanu. Se aşterne o tăcere absolută, în carepaşii săi răsună pe parchet, ureînd la tribună.)

K O G Ă L N I C E A N U : Domni lor , situaţia internaţională a României a evoluat m u l t

m a i bine, fără a fi decisiv schimbată.Sînt întrebat dacă o Românie independentă de obligaţiile samavolnice impused in exterior poa|e fi azi realizată p r i n

n o i înşine, aşa cu m gci^raţi a noastră afăcut Unirea, punînd Europa în faţa fapt u l u i împlinit ? (Proiectorul panorameazăîn sală, urmărind reacţia sufletească a

fiecărui grup din asistenţă : nelinişte, ho-tărîre, frică, elan. Este un moment istoric, decisiv.) M a i întîi de toate, domnilor,să ne facem întrebarea : cc am fost înain te de declararea răzbelului ? Fost-amno i independenţi către Turc ia ? Fost-amn o i prov inc ie turcească ? Fost-am no i va sali a i Turc ie i ? Avut -am noi pe Sul tanulca suzeran ? Străinii au zis aceasta ; n o in u a m zis-o niciodată. Noi nu ani fostvasal i . Sultanul n u a fost suzeranul nos

t r u ! (Pe chipurile celor din sală se citeşte interesul creseînd. Aplauze.) Insă era



ceva. Erau nişte legături sui-gencris. niştelegături care erau slabe, cînd româniierau tar i , nişte legături care erau tari .

cînd românii erau slabi. Noi n-am d o r i t

acest război, cu turci i . Noi cerem dedouăzeci dc ani Turciei să i n t r e în înţelegere cu noi, spre a preface acele legătu r i sui-gencris — care nu mai sînt alesecolului actual şi care, dacă nu mai erau

de folos pentru noi . nu mai cran de

folos nic i pentru Turcia — i n relaţii normale şi civ i l izate, de la egal la egal. (înpublicul <le sus remarcăm pe cei doinegustori, care-şi dau coate şi t 'or săspună ceva, dar zeţarul le face senin sătacă.) No i trebuie să do ved i m că, dacăvo i m să fi m naţiune liberă şi indepen

dentă, nu este pentru ca să neliniştimpe vecinii noştri, nu este pentru ca săf im u n pr i l e j de îngrijiri pentru dînşii ;d in contra , şi încă mai m u l t decît pînă

acum. să arătăm că sîntem o naţiunebotărîtă să ne ocupăm dc dezvoltarea e i ,de dezvoltarea bunei-stări morale şi materiale, ia r nic idecum ca să îngrijim, casă neliniştim pe cineva. N o i v o i m să fimbine cu toate Puteri le, şi cu Rusia, şicu Aust r i a , şi ch iar cu Turc ia ; şi cu Turcia v o m face legături nouă... i a r n usă rămînem în acele legături ea pînăastăzi, care nu mai au raţiunea lor dca f i .

(Reacţia celor ce ascultă e mai curîndostilă, la această parte a discursului.)

P R I M U L N E G U S T O R : Ce-o scaldă, d o m n u

le ? Joacă la toate horele, cu musca l i i şicu turc i i ?

A L D O I L E A N E G U S T O R : Kogălniceanu ?Nu- l cunoşti. Tac i . şi-ascultă !

K O G Ă L N I C E A N U (la tribună): Aşadar, dom

ni lor deputaţi, nu am nici cea mai mică

îndoială şi frică de a declara în faţareprezentanţilor naţiunii că noi sîntemo naţiune liberă şi independentă. N o itrebuie să do ved i m că sîntem o naţiunevie, trebuie să do ved i m că avem conştiinţa mis iun i i noastre, trebuie să doved im

că sîntem în stare să facem şi noi sacri

f i c i i , pen t r u ca să păstrăm această ţarăşi dreptur i le '* e i , pentru cop i i i noştri, şi a¬ceastă mis iune , în m o m e n t u l de faţă, esteîncredinţată fraţilor şi f i i l o r noştri, care

mo r l a hotare. Mă r ezum, domni l o r :v o i m să fim independenţi, pentru că v o i m

să trăim ou via ţa noastră propr ie !(Urale.) . . .Iar pentru a concretiza, vă faccunosout că G u v e r n u l român anulează t r i

butu l de un m i l i o n lei aur către Turc ia

şi-l pune la dispoziţia M i n i s t e r u l u i deRăzboi, pentru apărarea patr ie i . TrăiascăRomânia liberă, unită şi independentă !

(Urale nesfîrşite întîmpină proclamarea In

dependenţei de Stat a României. Mulţimea,care asistase de afară, umple treptat scena.

Zeci dc studenţi şi elevi de şcoală militară,împreună cu negustorii şi muncitorii bucu-

reşteni, arborează drapele tricolore şi mani

festează cu torţe, ctntînd „Deşteaptă-te, române". Printre manifestanţi apar şi grupuri

compacte, purtind pancarte carc-i identifică:„Asociaţia generală a lucrătorilor din România", în frunte cu zeţarul şi cu tipografii

socialişti, sau „Societatea centrală de bine

facere", a revoluţionarilor bulgari, precum şi

..Societatea studenţilor medicinişti din Bucureşti", în care o remarcăm şi pe Ana. alăturide doctorul Cernut.)

A N A : Ştiţi că domnul Po ienaru s-a înrolatîn armată ?... Dumneavoastră, domnule

dootor , cc faceţi ?...C E R N A T (se hotărăşte brusc) : La Crucea

Roşie... am nişte prieteni acolo.

A N A : N u asta. Vă întrebam, ce faceţi dise) tră ?

C E R N A T : A , sp i ta lu l , gazeta... n i m i c deosebit.

A N A (îi oferă braţul) : Atun c i , vă i n v i t laRalu l Oştirii.

(Ies cu toţii, amestecaţi în mulţimea entu

ziastă.)

*

(In timp cc scena se goleşte de manifestanţi, care ies prin faţa cortinei sau printre

glisante cc dau impresia trecerii lor pe uli

ţele Capitalei. întregul spaţiu scenic se redistribute pentru Balul Oştirii. De data a¬c e a s t a , spaţiul se împarte, simbolic, in trei

planuri, la acelaşi nivel, pe care luminile levor evidenţia pe rînd, după necesitate. Pro

pun un fundal, cu două jilţuri, în jurul cărora are loc balul propriu-zis, dansul etc..o aripă dreaptă, unde se fac şi se desfac

scurte întîlniri şi conversaţii politice, şi oaripă stingă, unde se presupune că este bufetul. Centrul scenei şi al atenţiei publicului

e variabil, conform concepţiei regizorale aspectacolului.

Balul de la Casa Oştirii este evenimentul

anului, dedicat aniversării urcării pe tron aPrinţului Carol. Spaţiul destinat balului ecompus din cele trei încăperi deschise. Unae sala de dans, cu o nişă somptuoasă. înfund, unde sînt instalate cele două fotolii de

onoare, pentru perechea princiară. Cealaltăsală e destinată bufetului, care e servit înpicioare, la măsuţe pentru cîte o duzină depersoane, pline de bunătăţi. Chelnerii aduc

mereu şampanie şi răcoritoare, ca la balu

rile vieneze. Muzica cîntă din balconul ei.sub conducerea dirijorului, atent la porunca

maestrului de ceremonii din sala de dans.

Pe marginea sălii acesteia, în care perechile

alunecă graţios sau conversează tn timpul

pauzelor, se află şirul de fotolii şi sofale rezervate persoanelor mai în virstă sau fetelor

care „fac tapiserie", în aşteptarea cavalerilor.

84



Un proiector va urmări, deci. aceste trei

locuri ale acţiunii, in care grupurile se adunăşi se risipesc, după necesităţile regiei. Alte-

ţele-Lor Principesa Elisabeta şi Prinţul Carol

ocupă locurile indicate mai înainte, avînd ψ

preajmă suita şi, respectiv, doamnele deonoare. Intre cele două doamne de onoare oremarcăm pe Elena Poienaru, cu care Prin

cipesa schimbă, la răstimpuri, cîteva cuvinte,

pesemne, primind informaţii despre vreuna

dintre persoanele de pc parchetul de dans.Cealaltă doamnă, mai in virstă, e prinţesaAglaia Ghica. în jurul Domnitorului remar

căm pe colonelul Cerchez şi pe generalul

Dr. Davilla, avînd în imediata apropiere peI. lirătianu, C. A. Rosetti şi M. Kogălniceanu.in jurul grupului acestuia se invirtesc agenţiidiplomatici, consuljd Franţei, consulul austri

ac şi baronul Stuart, consulul Rusiei. Acesta

din urmă e înconjurat de ciţiva ofiţeri superiori ruşi, printre care cneazul Sergiu de

fj'uehtemberg-Beaidtarnais, tinăr general decazaci din garda ţarului.

Personajele noastre se dirijează cam pre

tutindeni, în cele trei săli.

Matei, în uniformă nouă de maior, vorbeşte cu generalul dr. Davilla ; Mihai, infrumoasa lui uniformă dc ofiţer adjutant,

vorbeşte cu Rrătianu. C. A. Rosetti preferăconversaţia cu prinţesa Ghica, o prietenă dintinereţe. Kogălniceanu discută cu consulul

austriac, de faţă cu ceilalţi diplomaţi, daracest grup se risipeşte destul de repede, peconversaţii bilaterale. Consulul britanic lip

seşte, avînd o „indispoziţie diplomatică", date

fiind relaţiile anglo-turcc, de interes reciproc.)

CONSULUL A U S T R I A C : Domnule min is t ru ,

sîntem informaţi că u n i i ofiţeri r o man i

din Trans i l van ia Β-au înscris v o l u n t a r înarmata dumneavoastră. Guvernu l nos t ru ,

contele Andrassy, protestează...

KOG ĂLN ICE ANU : No i n -am recunoscut

niciodată al ip i rea Trans i l van ie i la Unga

ria ; iar românii din armata austriacă,procedind astfel , n u fac decît să conf i rme

alianţele domnulu i Andrassy . Alianţa cel o r trei i m p e r i i , n u ?

(Grupul diplomatic este interesat şi deatitudinea conservatorilor români — retraşi,ostentativ, la bufet — spre care se şi diri

jează, atunci cînd Kogălniceanu îl părăseşte,spre a se alătura lui C. A. Rosetti.

Sala de dans e un buchet de splendide toa

lete de seară, după toate modele Apusului,

fracuri şi uniforme de ceremonie cu decoraţii.Perechile valsează in sunetele ultimei creaţiiromâneşti, „Valurile ' Dunării", dc căpitanulIvanovici.

Printre perechile dc dansatori, o remarcămpe Mary, cu soţul ei, căpitanul Dudescu,

şi pe Vicky, cu Amza Rizescu.)

A M Z A : Alexa n-n v en i t ?V I C K Y : A crămas la moşie.

A M Z A : S-a supărat ca văcarul pi* sat... daro admi r , domnule .

'îndată după aceea, convins că şi-a făcutdatoria faţă de etichetă, Amza se retrage labufet, In grupul conservator, lăsindu-şi soţiasă facă ..tapiserie".

Dr. Ccrnat stă de vorbă, undeva, cu Ana.Conversaţia lor e întreruptă de apariţia unui

tinăr ofiţer, care o invită pe Ana la dans.

Ea ezită, dar, la încuviinţarea doctorului, seavintă. graţios, pe parchetul de dans. Ofiţerul este Valler Mărăcineanu, pe care-l remarcase la berăria studenţilor. Cernât se dure

la bufei. Figura centrală, cea mai seducătoare, a balului e prinţesa Salalia Ipsilanti.

care dansează eu maiorul Şnnţu. Ea, insă. îlcaută din ochi pc Mihai.)

B R Ă T I A N U (către Mihai) : Iţi stă bine u n i

forma. Ştii că semeni cu căpitanul, tntăl

dumi ta l e ?M I H A I : Vă mulţumescB RĂ TI AN U : Ce-a spus Alexa ?M I H A I (ezită, zîmbind) : Mi-a dat consimţă-

mintul . . . iu cele din urmă.BR ĂT IAN U : Îmi pare bine:.:

M I H A I : Sînt ind iscret dacă vă întreb cîndc plecarea ?

BRĂTIANU: Mî ine-d imineaţă V ...Măria-Saa ţinut să onoreze u l t i m u l Ral al Oştirii !

(Privirile lor se îndreaptă spre Domnitor,ce stă de vorbă cu Cerchez şi căruia îi dăultimele instrucţiuni. Mihai a văzut-o pe Anain bal şi se îndreaptă spre ea.)

CERCHEZ : Noi le regimente de dorobanţi şi• ar t i l e r i e a u ocupat |x>ziţiile stab i l i te la

Dunăre.

P R I N Ţ U L C A R O L : Veţi evita orice joncţiunecu trupele al iate, j)înă c i n d n u m i se vacere acest spr i j in ' în m o d expres. Unde

aţi ales Cart ierul genera l ?

CE R CH E Z : Lîngă Băileşti, la Poiana, Măria- Ta, la conacul famil ie i Poienaru. (Prinţulzifnbeşte cu simpatie către doamna deonoare a Principesei.) Propr i e ta ru l a şiplecat acolo, pentru cele de trebuinţă.

(în acest moment, doamna Aglaia Ghica îiprezintă Principesei o pereche de tineri. Fata

face „marea reverenţă".) „

A G L A I A G H I C A (o prezintă) : Este domni

şoara Alecsandri , f i ica marelui nostrupoet.

P R I N C I P E S A E L I S A B E T A : Semeni întocmaicu imaginea muzei sale. Co face b a r d u l

de la Mirceşti ?

F A T A : Nimică. Scrie.'

P R I N C I P E S A E L I S A B E T A : I i d o r i m multăsănătate...

(Aglaia Ghica îi face semn fetei că prezentarea s-a terminat. Ea se înclină încă o dată



ţi se retrage, urinată de cavalerul ei. Privirea Doamnei se opreşte asupra unei perechiapropiate de dansatori, urmărind privireaUmdră şi atentă a Elenei Poienaru.)

LILRNA (o surprinde şi explică) : Ε soramea, Ana Golescu. (Principesa surtde,

apoi o priveşte iarăşi. întrebător.) ,Cud o m n u l M i h a i Cernătescu.

(I M gr st ul discret, dar imperativ, pe careElena îl adresează surorii sale, aceasta-i şopteşte ceva lui Mihai, care se opreşte dindans şi o conduce la Principesă, rămînînd la» distanţă respectuoasă. în timp ce Ana eprezentată de sora ei, cu acelaşi protocolde adineaori, lingă Mihai se opreşte, cu unpahar dc şampanie in mînă, Natalia.)

M 111Λ1 : Scuză-mă, n u te-am observat.

N A T A L I A : Aşa începe, dragul meu.. . (Gustă

din pahar şi pe urmă i-l oferă lui.) N uţi-c sete ?...

(Gestul Natalwi, niţel ameţită, este, evident, provocator şi nu scapă privirilor doamnelor dc pe canapele, care şi încep să şuşotească cu Vicky. Mihai e jenat.)

V I C K Y : Văduva veselă !...

M I H A I : Nat ty ! ..

(Trece un chelner cu tava şi el vrea să-idea paharul ; dar Natalia i-l ia înapoi.)

N A T A L I A (îl bea pînă la fund) : Voyons !U n lucru început trebuie dus pînă Lasfîrşit !... 0 iubeşti ? (Milwi nu a înţelesîntrebarea, dar a văzut că e vorba deAna, care revine, după prezentare, cătredînsul. Natalia îi ia braţul lui Mihai şi-lpredă Anei, cu un zîmbet insinuant, carevrea să fie triumfător, dar c trist.) Made

moiselle, je vous le rends sain et sauf !M I I I A I (face, şi mai jenat, prezentările) :

Prinţesa Ips i lant i , domnişoara Ana Goleecu... (Cu un zîmbet cam stupid.) Ε p r i m u l

său bal...

N A T A L I A (cu intenţie) : A , da ? Vă fel icit,domnişoară. Pentru debut, n u puteaţi faceo alegere m a i bună... (Ca să atenuezeaceastă remarcă nedelicată, Mihai ia braţul Anei şi Natalia rămîne o clipă sin

gură, cu paharul gol în mînă. Atunci,

un bărbat se apropie şi i-l ia, de-punîndu-l pe o consolă. Ε cneazul rus,

care-i urmărise cu admiraţie mişcările.)L'armée russe est déjà passée à l'attaque,

mon prince ?... (L-a recunoscut.) Avec le

beau Serge /...

CNEAZUL (idem) : Natasa !...

(El îi oferă braţul, pe care Natalia îl ia,seducătoare, şi pleacă împreună, rîzînd, spre

bufet, in timp ce Mihai o invită pe Ana

la vals.)

AN A : E a c „ văd uva veselă" ? Pare foartenefericită...

M I H A I (ironic-gelos) : Avec le beau Serge ?Ε nepotul Ţarului !

(La bufet, baronul Stuart se află în centrul atenţiei generale. Ε foarte bine dispus

şi a împrumutat un aer condescent cu colegiisăi. Doi români, foşti miniştri in guvernulprecedent, cărora li se alătură Amza Ri

zescu şi deputatul Fleva, îi ţin hangul sauîl provoacă la declaraţii. De la o altă masă,se apropie doctorul Cernât şi consulul Franţei.

Se consumă, cu eleganţă, dar copios, felurite băuturi, incepînd cu vodka şi sfîrşindcu şampania franţuzească.)

F L E V A (către Stuart) : Interpretaţi acest război ca u n război religios, creştino-mueul-m a n ? Un război efin/t ?

B A R O N U L S T U A R T : Este u n războ i sfînt.Pentru eliberarea popoarelor creştine.

( I E R N A T : Convenţia ruso-austriacă de laB u d a p e s t a nu ma i e un secret pentrun ime n i . I n sch imbul neutralităţii l u iF r a n z Ioscf, aţi consimţit ca trupelecreştine austro-ungare să „el ibe rez e" — adică să ocupe — Bosnia şi Herţegovina,le fel de creştine...

B A R O N U L S T U A R T (agasat) ; Alianţa celortrei împăraţi este o garanţie de izbîndă.

F L E V A : Cc-o să faceţi, dacă ocupaţi Con-s tant inopolu l ? I n ipoteza victo rie i, bine înţeles !

B A R O N U L S T U A R T (fudul) : CancelarulGorceakov fii va declara oraş l iber, redîndSfintei Sofia destinaţia dc sanctuar a lortodoxie i . . .

C E R N A T : I n ipoteza înfrîngerii, ce soartăaţi rezervat României ?

CO NSUL UL F R A N Ţ E I (intervine, ironic) :Cînd domnul B ismarck i-a îndemnat peruşi să înceapă războiul împotriva Porţii,le-a recomandat să nu aibă prea multescrupule faţă de România.

(Dar baronul Stitart se face că n-aude şi,văzîndu-l pe cneaz cu Natalia, se îndreaptă*cu grupul său, spre dinşii, plin de atenţii.Replica o dă deputatul Fleva, niţel demagogic, în timp ce grupul cneazului sparge unrînd de pafiarc in onoarea „Nataşei".)

F L E V A : Dumneavoastră, franţujii, nu puteţiui ta că Măria-Sa Kaiserul Wi lhe lm s-a încoronat împărat al Germaniei în salaogl inzi lor de la Versailles.

A M Z A (patriotard) : Iar noi nu uităm căD o m n i t o r u l nostru este u n Hohenzo l l emrN o i nu sîntem republ icani , Monsieur...

C O N S U L U L F R AN ŢE I : Afară de acestea,dumneavoastră, românii, ar mai t rebui sănu uitaţi ţarismul ; este cunoscută pol i t icade dominaţie a altor popoare, asemănă

toare O U a tuturor imper i i lor .

86

www.cimec.ro



M - Κ V A : Şi-acum ?

A M Z A (agresiv) ; Acum, avem război, dom

nule. Nu ne plăcea neutral i tatea ! Să facărăzboiul cui Si place 1...

C E R N A T (cu o ironie reţinută) : Dar dumi tale cc-ţi place să faci ?

A M Z A : Avere, domnule , bani , c u oricine şidc la oricine : nemţi, englezi, austrieci.

(Arătind spre grupul vesel din jurul Nata-

Hei.) Pof t im, rusul bea, turcul plăteşte.Hanul n-are patrie. (Poetic.) Ε ca va lsu lvienez !... (Ritmează refrenul.). Te-n-vîr-teşti, tc-n-vîMeşti, tra-la-la, tra-la-la, t ra -te-la...

(Amza sc retrage spre sala de dans, spregrupul familial unde Vicky şi Mary, cu Dudescu, s-au strins în jurul lui Matei şi Mihai.

In sala de bal, orchestra încetează, brusc,

să cînle. La un semnal de trompetă, dansa

torii sc aliniază pe două şiruri, lăsînd înmijloc un coridor viu, prin care vor trece

suveranii, ce se retrag. Se dă onorul. Orchestra cintă Imnul Ilûbsch. Balul Oştiriis-a terminat ; pentru mulţi dintre cei de faţă,

aresta va fi cel din urmă.Apoi, brusc, se opreşte orice sunet şi orice

mişcare, într-un stop-cadru ca o fotografic

de epocă, peste care se lasă, încet, cortina.)

a l l - a

Ε noapte, pe f r o n tu l de sud . Se aud vag i b u b u i t u r i de tun şi trosnete răzleţe de

puşcă, î n t r - u n ecou îndepărtat. Ne aflăm la Cartierul general al oştirii române, de la

Poiana. I n t r - o p a r l e a scenei se sting cîteva f o cur i de tabără, In j u r u l c ă r o r a agitaţia

s-a potolit. Sîntem i n Zodia l eului , la începutul lui august 1877. Dorobanţii stau în

juru l focului şi coc po r umb , ca acasă. Comandantul de companie, căpitanul Mărăcineanu,

trece de la un p l u to n l a altul , să le dea s fatur i , să-i încurajeze înainte de luptă. Ajuns

la grupa gornistului , se opreşte şi gustă şi el d in t r -un p o r u m b ; gornistul mai cintăpuţin şi se opreşte. Este I on I on d i n O r n a ies t i . de pe moşia de zestre a felelor, acum

ν î n d a t ă dc Rizescu.

V A L T E R MĂRĂCINEANU : De unde ştii săcinţi d i n goarnă aşa f rumos, ostaş ?

ION I O N : Dacă ştiam d i n cobuz, cînd mi-adat don'majur goarna, a m pr ins şi meşteşugul ăsta...

VA L TE R MĂR ĂCIN EAN U : De unde eşti ?

ION I O N : E u , d i n Ccrnăteşti, d a ' flăcăiiăşlia-s din Focşani, iaca, orăşeni şi nuşliu carte.

VA L TE R MĂ RĂ CI NE AN U : D ar t u şti i ?ION ION : Nic i eu, că nu mi-a t rebui t .

Ştie copi lul , c tipograf. D a ' acum îm i tre

buie să citesc scrisoarea şi nu are cine.

(Scoate scrisoarea.) De la Floarea, muierea

mea.V A L T E R M Ă R Ă C I N E A N U (mirat) ; Ea ştie

ejarte ?

I O N ION : N i c i ea nu ştie. La noi în satle scrie învăţătorul.

V A L T E R M Ă R Ă C I N E A N U (o ia şi-i citeşte) :„...scumpul meu soţ, vei cunoaşte că anăscut soţia t a u n băiat în ziua deSîn'Petru şi poartă numele de Pavel şieste sănătos. Se află acasă La dumneata"...

87

www.cimec.ro



. Ι Ο Ν Ι Ο Ν : l - a u z i , neică. (Explică.) M i - a

făeul muierea un flăcău, că ăl'lalt ne-amurit . . .

V A L T E R M Ă R Ă CI NE A NU (continuă) : ...„iarcauza de nu ţi-am t r imis ce mi-ai spusa fost că n-am avut parale-η mînă, căpoamele nu se caută ; s-a căutat numaif inul, şi f inul ni-1 in boierul de pecâmp şi am reclamat la pr imar i şi nune-au. dat nici u n drept"...

ION I O N : La s' că, după rezbel, le-mpartestatu' pămîntul la ţărani, care-au fostaici, ou no i , binoîn(eles. Nu , don ' căpitan ?

V A L T E R MĂRĂCINEANU : 0 să fie pămîntpentru toţi, Ioane !... In, mai odihniti-văşi voi, c-acu' se crapă de ziuă !

(Ceţurile nopţii s-au risipii. Forfota Cartierului general isi reia cursul obişnuit. Se audtropotul tailor dc artilerie şi paşii compa

niilor de dorobanţi, pe fondul bubuiturilorde tun. La faţa de cortină, un dorobanţ voinic şi mustăcios stă de sentinelă la poartaconacului Poienaru. Seamănă leit cu „Sentinela" lui G rigor eseu. In curtea largă şi nuprea îngrijită a conacului, e un du-te-vinode ofiţeri de toate gradele, printre chesoane.trăsuri sanitare şi bucătării de campanie. Doibărbaţi, îmbrăcaţi cam ciudat pentru locul şitimpul acesta, coboară spre poarta cu dorobanţul dc caraulă. Unul seamănă leit cil„Portretul lui Andrecscu la Barbizon" ; e un

pictor eu şevaletul in spinare, djtctnd, insă,o umbrelă închisă. Celălalt poartă pc umărun enorm aparat dc fotografiat cu trepiedde lemn model Niepce-Daguerre. 11 vom recunoaşte pe Nicolae Grigorescu însoţit deamicul său, Carol Popp de Szathmăry. Laieşirea pe poartă, se intilnesc cu plutonul dedorobanţi, al cărui comandant îl recunoaşteşi, predînd căţyrarului Ion Ion comanda, seopreşte o clipă să-i salute. Este căpitanulValter Mărăcincanu.)

VA L TE R M Ă R Ă CI NE A NU : Domnul pictorGrigorescu ? Ce surpriză !...

GRIGORESCU : Ia te uită ! Ce bine-mi pare !(li strînge mîna şi face prezentările.) Căpitanul Valter Mărăoineanu, şi domnul ·Carol Popp de Szathmăry, artist pictor şifotograf.

CAROL : Cred că ne-am mai văzut, la„Heidelbergul de-altădată", cînd aţi închinat pentru domnul Grigorescu !

VA L TE R MĂRĂCINEANU : Exact. Mi-aducaminte, eraţi cu dînsul. Dar ce căutaţiaici ?

GRIGORESCU : Eu sînt „voluntar" pe front,ou... (arată şevaletul) armele mele. I a ramicul meu Carol t r imite fotografii l agazete, despre isprăvile dumneavoastră.Căutăm subiecte.

VA L TE R MĂRĂCINEANU : Atunci , domnule Popp, cred că vă pot furniza ce do

c i l i , dacă-mi permiteţi să vă acompaniezla redută.

CAROL : Mai întrebi ?

VA L TE R M Ă R Ă C I N E A N U (către Grigorescu) : Veniţi şi dumneavoastră ? .

GRIGORESCU (îşi continuă drumul) : N u .Eu îmi aleg singur subiectele... La revedere !

(Grigorescu se îndreaptă, agale, la deal,spre (limbul de pe creasta căruia un roşiorstrăjuieşte atent, pe calul său, privind mişcările inamicului de pc malul opus al Dunării,netulburat de şuierul obuzelor [eventual, oproiecţie a celebrului său tablou]. Către fundul scenei, e bateria de artilerie a locotenentului Moise Valerian. Precum ne vom daseama, e fratele studentului ardelean şi, fiindcă seamănă, rolul va fi interpretat deacelaşi actor, ofiţerul avînd, insă, inevitabilamustaţă austro-ungară. Bateria a fost ava

riată uşor de schimbul de obuze cu inamicul,dar nu cedează. Un lunar răceşte şi curăţăţeava piesei sale. Λ fost rănit la cap şi labraţ şi e oblojit cum s-a putui. însă îşivede harnic de treabă, fără mundir, ca unfierar conştiincios la forjă. Este chiar fierarul Firan. In baterie intră un ofiţer dc roşiori. Ε ' maiorul Şonţu. Locotenentul ordonăonorul şi raportează.:)

MOISE V A L E R I A N : Pe locuri, tunari ,

drepţi ! ...Domnule maior, sînt locotenentul Moise Valerian, comandantul bateriei de tragere. Totul e-n ordine. Efect ivul , minus u n tunar la ambulanţa d i v i

zionară.

ŞONŢU : Mai văd un rănit... (Către Firan.)

Cum te cheamă ?

F I R A N (îşi pune repede mundirul) : Sătrăiţi, don' maiur ! Sînt tunarul Firan şi...şi η-am nimic. M-a pişcat oleacă purceaua,

cînd a fătat...

ŞONŢU (mirat) : Care purcea ?

(Firan imită, cu mîna şi din gură, şrapne-lul. care, cînd cade, mai întîi se-nvîrte-n loc,scormonind pămîntul şi guiţind, apoi, cîndexplodează, „fată" bucăţi de schijă.)

MOISE V A L E R I A N : Aşa-i zice cl la ghiulea...

ŞONŢU (ride) : Se aprobă ! (Salută.) Vă fel icit pentru preciziunea t i r u l u i . Undo-aţi

studiat tragerile de arti lerie ?MOISE V A L E R I A N : I n Austria ; sînt ofiţer

activ. V i n d i n Transilvania !

ŞONŢU (ii strînge mina) : Vă admir şi vămulţumesc !... Continuaţi ! (Iese.)

(Bateria reia poziţia de tragere, maiorul dăcolţul şi coboară dealul spre Cartierul general. Atunci îl observă pe Grigorescu. subumbrela-i albă, deschisă, şi cu şevaletul in-

8 8

www.cimec.ro



stalul, lucrinU in tihnă. Maiorul aude şuierulcunoscut şi-l avertizează, dar cam tardiv, pupiclur.J

ŞONŢU : He i ! Vine purceaua ! Culcat !

(Explozia sc produce in secunda următoare, zburindu-i umbrela piciorului, dar, dinfericire, fără al t e consecinţe. Roşiorul îşi continuă cursa. Cele de mai înainte sînt simple

detalii scenice, pregătitoare pentru scena careurmează, in odaia-n care s-a improvizat biroul de operaţiuni al Cartierului general, pemasă. e-ntinsă harta coroiată a regiunii, marcată cu sleguleţe. Asupra ei discută ofiţeriide stat-major. in frunte eu Cerchez. Intrămaiorul Şonţu. In colţul odăii, un telegra

fist lucrează In telegraful de campanie. Ofiţerii adjutanţi şi ofiţerii dc ordonanţă, trimişi din partea corpurilor dc armată, staualiniaţi, de-o parle şi de alla a intrării în

micul cabinet al Domnitorului, fostul biroual lui Poienaru, cu mobilierul dc rigoare.Printre dinşii îl remarcăm şi pe Mihai Cernătescu. Generalul Al. Cernea, ministru de răz

boi, colonelul Arion, şeful secţiei artilerie,genistul maior Gheorghiu Zamfir şi colonelulCerchez, locţiitor al comandantului Corpului Idc armată, ascultă raportul maiorului Şonţu,care indică pe hartă ce a văzut şi ce crede.)

ŞONŢU : Trupele inamice dint re Vi di n şi

Lom Palanka fac manevre de replierespre sud-ost, către Plevna, sporind t i r u l

de arti lerie, probabil, ca să-şi acoperemişcarea.

G E N E R A L U L : Ε foarte ciudată această mişcare neprevăzută. Ce crezi, colonel Cerchez ?

CERCHEZ : Sînt două ipoteze : ori ruşii i-aubătut acolo, la Plevna, şi turci i se retragepre Balcani, o r i atacul rusesc a eşuat,şi atunci Osmnn Paşa concentrează în

grabă trupe, ca să-i azvîrlc pe ruşi îndărăt, peste Dunăre.

G E N E R A L U L : Adică, peste noi. . . A r însemna că dc ce ne-a fost teamă n-amscăpat : războiul strămutat pe t e r i t o r iu l

nostru.. . »

A R I O N : I n această ipo teză , ce fac eu cuar t i l e r ia ? Risipesc aşa, în vîn t, muniţia ?Era vorba că reţinem astfel aici rezerveleturceşti, ca să-i ajutăm pe ruşi să batăPlevna. Acţiunea devine, în cazul ăsta,

inoperantă.CERCHEZ : N u - i inoperantă, fiindcă în a¬

ceastă situaţie prevenim u n atac turcescdirect, contra noastră, peste Dunăre.

G H E O R G H I U : Turo i i n u v o r face asta. Cunosc terenul. N-au podur i , i a r flota le-amcam scufundat-o. Mai curînd putem n o idebarca peste ei, la o adică... dacă ruşiiau Sntrat l a ananghie.

G E N E R A L U L : Marele Duce Nicolae n-a

catad ix i t încă α considera necesar să nccomunice şi nouă situaţia...

ŞONŢU : Poate e ă , lotuşi, turci i s e retrag.

(In acest moment a început să ţăeănc telegraful. Telegrafistul şi-a pus căştile şi începesă citească banda subţire dc hîrlic, care sedesfăşoară, sacadai, de pe ruloul aparatului.)

T E L E G R A F I S T U L : „F. F. U R G E N T . DE .LA C A R T I E R U L G E N E R A L T l R N O V OAL MA R E L U I DUCE NICOLAE" .. .

G E N E R A L U L : Acum v o m afla dezlegareaenigmei...

(Telegraful ţăeănc în continuare ; colonelulCerchez preia ruloul de hîrtie cuprinzîndtelegrama.)

CERCHEZ (citeşte, adresa): „Alteţei-SaleDomnu lu i Carol, In Poiana"... trebuie să-ifie înmuiată personal.

(In biroul său, Prinţul Carol scrie o scrisoare. Uşa se deschide, intră Mihai, salută şîanunţă.)

M I H A I : 0 comunicare urgentă... Pot i n t ra şidomn i i ofiţeri superiori ?

P R I N Ţ U L C A R O L (fără grabă) : Da, desigur.(Mihai ii întinde telegrama lipită pe o,coală de hîrtie. Cu el au intrat Cerchezşi generalul, care se mişcă greu, din cauza

vîrstei şi a volumului său, apoi, Arion şiGheorghiu, Prinţul Carol citeşte, tare...)„ T U R C I I , Î N G R Ă M Ă D I N D CELE M A IM A R I M A S E L A P L E V N A , N E P R Ă P Ă DESC. ROG A FACE F U Z I U N E , D E MON STR AŢIE Ş I , DACĂ Ε POSIBIL, TRECEREA D UNĂ R I I , PE CA R E T UDOREŞTI SA 0 FAC I I ND I SPE NSA B I LĂP E N T R U A F A C I L I T A M I ŞCĂ R I LEM E L E . S E M N A T : NICOLAE" . (Se opreşteo clipă, cugetînd, apoi ia hotărîrea aş

teptată.) Domn i l o r ofiţeri, pregătiţi înaltulord in de zi pe nt ru ofensiva ar mat ei ro mâne. Ofiţerii de ordonanţă să cheme comandanţii dc m a r i unităţi La Cartierulgeneral, pentru n o i ordine. Colonel Cerchez, preluaţi comanda infanterie i ; domnule A r i on , continuaţi bombardamenteleca şi mai înainte, dor pe tot f r on tu l

între Calafat şi Corabia ; maior Gheorgh iu , geniştai dumi ta l e şi ponton ie r i i săpregătească debarcarea peste Dunăre. Raportaţi de executare. Mulţumesc. (Ies toţiofiţerii, afară de Mihai.) Domnule Cernătescu ! Mîine vom părăsi acest loc. Dorescsă mulţumesc stăpînului casei , domnuluiPoienaru. (Ii face semn că poate dispune,şi Mihai salută şi iese.).

{Cînd iese-n cerdacul scării, Mihai o zăreştepe Ana, cu care schimbă o privire, răspun-zîndu-i la o întrebare mută, şi se îndreaptăspre dinsa. Ana poartă uniforma surorilor de

caritate. Ies, împreună, la plimbare. A trecutziua. In acest amurg, cîntatul trist al goarnei

89



revine ; se pot auzi greierii. Atenţia spectatorului se îndreaptă acum spre celălalt colial. scenei, unde, într-o debara, in care şi-a organizat colţişorul său de odihnă, proprietarul casei, Poienaru, cu vestonul militar atîrnat dcmarginea scaunului, joacă şah, cu nişte superbe piese de fildeş, cu doctorul Ccrnat,la lumina unui sfeşnic de argint cu trei luminări ajunse aproape de sfîrşit şi cu o sticlăde Băileşti dinainte, de asemenea, golită. O

pendulă bate sfertul dinainte de miezulnopţii. Se aude o goarnă solitară, cintind odoină ţărănească, undeva, pe malul Dunării.)

P O I E N A R U (generos) : Vezi că i n t r i - n şah,doctore.

(Cernat retrage.)

C E R N A T : Merçi. Cc ţi-a spus Prinţul, dom

nule Poienaru ? Cum ţi-a mulţumit ?

P O I E N A R U : Dankc schon !

(Rid amîndoi.)

C E R N A T : {Şah ! (Aceeaşi mişcare.) Asta afost to t ? (Mai trage din pipă.)

P O I E N A R U : Merçi. A zis că vrea «ă-mi deao scrisoare pentru Principesă. Adică,mă-nţelcgi, să mă învoiască la Bucureşti,s-o văd pe Elena... Păi — zic eu — d-aiavenirăm a ic i , Măria-Ta, ca să plec eu

acolo ? Danke schbn !... Şi m-a iertat. Trecşi eu Dunărea, cu Şonţu, ca tot neamul .(Ceasul bate de miezul nopţii.) Hai , sătrăim ! (Ciocneşte.) Ε ai a de 30 de a n i ;ultim» sticlă.

C E R N A T (citeşte eticheta) : „Băileşti, recolta1848"...

P O I E N A R U : U l t i m u l vest ig iu al Revoluţieipărinţilor noştri, doctore ! Adieu...

C E R N A T : Revoluţia trăieşte, c permanentă...

P O I E N A R U : D ar n o i ? (tngînă refrenul unuicintec studenţesc.)„Post jucundam juventutemPost molestam senectutemNos habebit humus"...Să bem pentru („humus", doctore, pentru

pămîntul ce ne va înghiţi...

C E R N A T : Pentru viaţă, pentru v ic tor ie !...

P O I E N A R U : Post-mortem. Să bem u l t i m u l

strop pen t ru post-mortem. (Jovial.) H a i ,să trăim !

C E R N A T : Să trăim. (Se ridică în picioare,

amîndoi, şi golesc ultimul pahar, pînă lafund.)

(Aşezaţi pe o bancă lingă un stog de findin curtea conacului, cu o largă vedere spre

Dunăre, sub lună plină, Mihai stă de vorbăcu Ana, umăr lingă umăr.)

A N A : M i l i a i , e pr ime jd i e ?

M I H A I : Cum e scris fiecăruia. Fiecare, custeaua l u i . (Se uită pe cer.)

AN A : A căzut o stea.

M i l l A l : Nu-α a noastră. (Vrea s-o încura jeze.) A noastră e ca Luceafărul. Eternă.

A N A (se strînge lingă el) : Aşa crezi t u ?(Simplu.) M iha i , aş vrea să-ţi spun ceva.

M I H A I (înţelege) : N u cred, că am dreptu l . . .

Taci.

A N A (bănuitoare) : O iubeşti încă ?

M I H A I (ride stînjenit) : Pe cine ? !

A N A (ii pune degetul pe buze) : E u cred>că ea te-a iub i t . (Mihai tace şi o priveştecum se uită la cer.) Dar eu te iubesc

ma i mult . . . L a ce te gîndeşti ?

M I H A I : L a steaua mea... a noastră :

„Nu e păcat,Ca să se lepedeClipa cea repede

Ce n i B-a da t ?"...

A N A : I n seara aceea, numai Elena a înţeles

că eu cin turn pentru tine... (Este, brusc,îngrijorată.) Să fi i prudent, Mihai ! îmi

promiţi ?... M i - c su f le tu l atît dc greu...

M I H A I (o asigură, ca pe un copil) : Iţi

promit . . . maman. (Rîd amîndoi.)

A N A : Crezi că Alexa are să m-accepte ?

Ce-nr face eu, in l ocul me u ?

M I H A I : A r aştepta... să vadă ducă te mer i t ,

cu adevărat.

A N A : No i n-avem t imp , M iha i . Războiul αuois t impu l . . .

(Se aude o goarnă-η depărtare, apoi alta iirăspunde.)

M I H A I (se ridică) : Sc-aporopie o ra . (O ia p e

după umeri şi o sărută, calm, aproajyegrav.) Să mergem, A na .

(Pe ciclorama scenei [sau pe ecran] sini

proiectate, într-un ritm dc salve de tun, in

stantanee grafice de Grigorescu şi fotografiiale lui Carol Popp de Szathmăry, primele,intrate în albumul armatei române : „Podulde la Siliştioara" [Corabia], „Infanteria română în marş" sau altele. In timp ce seproiectează aceste diapozitive, se aude, deundeva de departe, „Hora curcanilor" :

„Frunză verde ş-o lulea Trec v o i n i c i i Dunărea,Cîte patru alăturea.

Vo in i c i nalţi şi subţirei,iNu trece p l u m b u l p r i n e i .Şi calcă d i n piotră-n piatrăParcă sînt făcuţi d - u n tată ;Şi calcă d i n urmă-n urmă,Parcă sînt făcuţi de-o mumă".

Acesteia îi răspunde, ca un ecou contra-punclic, din partea opusă, o muzică orientalăşi un glas cintînd :

..Neder, neder, bacalîm,Evet, evet, boş gh io ldum". . .



Pe scenă, in limp cc banda sonoră nu scopreşte, se perindă personaje diverse, cunoscute şi necunoscute : Gherea, un ofiţer Învălui, negustori etc., pentru că ne aflăm pc JHM I U I Mogoşoaiei, in acelaşi colţ de la începutul piesei, unde un vînzător de ziareanunţă ştirile din „marfa" sa. Este ucenicul,Ion al lui Ion, care, odată cu asta, distribuieşi ziarul „Socialistul".)

UCENICUL (voce) : Luaţi „Românul", „Social i s tu l " , luat» „România liberă", cu fotograf ia trecerii Dunării ! Luaţi „Soc ialistu l",luaţi trecerea Dunării !...

(Trece Alexa, de mină cu fiul ei. ieşinddin culise. Copilul Alexandru are ziarul înmină şi-l citeşte, din mers, mamei sale. Areo nedumerire.)

A I E X A N D R U : Ma mă , cc-nseamnă „căpitan

p.m." . . . ?A L E X A : Căpitan post-mortem. Unde-ai vă

zut asta ?

A L E X A N D R U : A i c i . „Morţ i pentru Patrie".Ε o listă-ntreagă. Căpitan p.m. PoienaruNicolae ; locotenent Lemnea...

(Alexa smulge ziarul din mîinile copiluluişi citeşte dintr-o suflare lista, cu spaima-nsuflet. Apoi, răsuflă uşurată, închinîndu-sediscret şi strîngindu-şi copilul la piept.)

A L E X A : N u e... A u scăpat... de data asta.

A L E X A N D R U : Cine, mamă ?

A L E X A : A i noştri. (Ies, odată cu ceilalţi.)

(Ritmul muzical al secvenţei precedente sestinge treptat, in timp cc partea centrală ascenei oferă acum privirii spectatorului unmare şi splendid cort alb, deschis, cu colonele de lemn aurit, cu blazonul familiei im

periale ruse. Ε o frumoasă zi de august şiî'intul agită uşor lambrechinul cortului şisteagurile albe cu vulturul bicefal. In centrulspaţiului din cortul deschis, o masă empirerotundă, pe care se află harta operaţiilorPlevnei. Ne aflăm la Marele consiliu de răz

boi aliat, de la Radeniţa, unde se află Cartierul Marelui Duce Nicolae, comandant al armatei imperiale de operaţiuni. Ε de faţăl'r'mţul Carol, cu cîţiva dintre ofiţerii săi su¬periori şi cu ofiţerii superiori ruşi ce vor

intra de-acum sub ordinele sale. Se remarcăCerdiez şi alţii, inclusiv Mihai, ofiţer deordonanţă. Printre ofiţerii ruşi, Mihai recunoaşte, brusc, pe generalul cneaz Scrabei. „Icbeau Serge" al Nataliei.)

C N E A Z U L : Bonjour, cher collègue...

M I H A I -.Bonjour, mon général...

CNEAZUL : A m zis cher collègue, deci, îmipermi t să vă rog să ne spunem pc nume...(Cinic.) Sîntem „ cole gi", i n i s-a spus, la

graţiile prinţesei Tpsilanti...

M I H A I : Nu .. . vă..., n u ie înţeleg, m o nprince...

C N E A Z U L : Ha da, ba da, mai * passons.„Aimer est le grand point, qu'importe lamaîtresse ?"... Al f red de Musset.

M I H A I (jenat) : Aţi... ei.. . m a i văzut-o peNatalia, dc-atunei, de la Ralu l Oştirii ?...

C N E A Z U L (rîzînd) : Pe Nataşa ?... Napoleona spus că, în amor, v i t e j i a bărbatului sc

dovedeşte atunc i cînd ştie să fugă lat i m p I . . . {Rid amîndoi, tinereşte.) DacăNapoleon fugea la t i m p şi din Rusia, istor i a războiului ruso-turc ar f i fost alta...

M I H A I : Cine ştie ? Poa te că, de era altfe l ,n u nc-am f i întâlnit mici n o i aic i , în războ iu l acesta... sub acelaşi steag.

C N E A Z U L : Ţi-ar fi părut mai bine ?

M I H A I : N u ştiu. N u tcred. N u .

C N E A Z U L {sincer) : îm i placi... Dacă toţim i l i t a r i i români sînt ca t ine , Mihai , măbucur că vom lupta împreună, sub steagulcreştinătăţii.

M I H A I : Sub steagul libertăţii, mon prince.

(fi face semn că nu mai pot continuaconversaţia.)

M A R E L E DUCE (către Prinţul Carol) : LieberWetter Carol, te fe l ic i t şi mă fel icit că Ţarul ţi-a încredinţat conducerea Fron tu lu i

dc vest. Sînt convins că, sub comanda t a ,armata aliată ruso-română va cuceriPlevna de la p r im u l asalt. (Către ofiţeriiruşi, în limba rusă.) Domnilor, Majesta-tea-Sa împăratul a încredinţat PrinţuluiCarol comanda Armatei aliate de vest. Sătrăiască !

(Ofiţerii răspund, într-un glas, „Să trăiascăInălţimea-Sa !" Apoi, Marele Duce îi prezintă, pc rînd, cu numele şi titlurile fiecăruia.

Sini prezentaţi : generalul cneaz Imeritinsky,cneazul Scrghei, comandantul brigăzii cazacilor din Caucaz, generalul-baron Kriidner, generalii Skobelcv şi Zotov, oprindu-se asupraacestuia din urmă.)

MA H E L E DUCE (către Prinţul Carol) : Genera lu l Zotov a fost desemnat dc noi pentrua vă servi ca şef al Statclor-majore reuni t e ale armate i ce cu onoare conduceţi.(Il invită la masa rotundă.) Cunoşti pla

n u l nostru dc atac ? Ce părere a i ?P R I N Ţ U L C A R O L : Generalul Zotov n i l -a

înfăţişat i e r i , la Car tie rul nost ru domnesc,Ia Poradim. I - a m comunicat obiecţiunilenoastre.

M A R E L E DUCE : A i obiecţiuni la p l a n u l

nostru ? Turc i i a u fost reduşi la tăcere laŞipka şi pe restul f r on tur i l o r !

P R I N Ţ U L CA R O L : Contraofensiva lor a fostoprită, cu preţul jertfe lor eroice ale of i ţerilor şi ostaşilor ruşi şi al unor pier

der i materiale ce nu se mai pot recupera

9 1

www cimec ro



cu r ind , d i n cauza distanţei prea maridintre operaţiuni şi aproviz ionare.

(Prinţul Carol se uită la Zotov, iar acestalasă capul în jos, aprobator, înfruntind privirea mustrătoare a Marelui Duce.)

MARELE DUCE : Rlevna este un ghimpe deoţel in coasta întregului nostru plan strategic. Ε .Narva, e Malakov-ul turcesc !

Trebuie luată cu asalt fără întîrzie re, cuorice preţ !

Z O TO V (se explică) : Alteţa-Sa, comandantulFr o n t u lu i de vest, are următoarele obiec-ţiuni : Plevna este o fortăreaţă extrem debine situată d i n punc tu l de vedere al terenulu i , bine înarmată şi aprovizionată...

M A R E L E D U C E (îl întrerupe, adresindu-sePrinţului Carol) : A r t rebui să contezi pcbravura trupelor noastre... Av em superior itate numerică.

P R I N Ţ U L C A R O L : Calculele preliminare m ise par neconcludente. Informaţiile noastreînclină mai curînd spre o cifră de par i

tate numerică. Osman Paşa este u n coman dan t foarte capabil, care ştie să-şi economisească şi să-şi disimuleze forţele ; săse apere fără pierder i şi să lovească cuefect. Bravura trupe lor nu- i dc ajuns, ouu n asemenea adversar... A demonstrat-o !....Şi t u mi-ai confirmat-o, telegrafic !

MARELE DUCE (ofensat) : Alte obiecţiuni ?P R I N Ţ U L C A R O L : Statul nostru major consideră că p lanu l fortificaţiilor Plevnei, fur

nizat »le Zotov. apare incomplet şi suscept i b i l de surprize pentru trupele noastre.Ε nevoie de Operaţiuni prel iminare m a iserioase spre a decide tactica noastră. înţelegi ?

MARELE DUCE : Tactica germană, Carol !Operaţiuni preliminare, calcule, combinaţiiprecugotatc !... Cînd vre i să kiăm Plevna ?

K R U D N E R : Ordonaţi, şi Plevna va cădea !

(Marele Duce e incintat de acest elan algeneralului rus şi-l dă exemplu PrinţuluiCarol.)

MARELE DUCE : Mulţumesc, baron Krûd-n c r ! Iată ce ofiţeri vă dăm !...' (Insinuant.)Poate că n u te încrez i în calităţile ofensive ale oştirii tale ? I n de f in i t i v , românii

nu s-au m a i bătut în războaie d i n veacultrecut... Dacă te temi. . .

P R I N Ţ U L C A R O L (dur) : Nu mă tem.Plevna va cădea. (Cu încâpăţinare.) V o mface u n plan adecvat situaţiei, cucerind,pas cu pas, terenul , pînă ce vom afla şiocupa poziţiunile a t a c u l u i decisiv. Osmandispune, v i r tua lmentc , de întreaga Bulgar ie vestică. Trebuie, mai înt î i , izolat debaze... V a t rebui să contăm şi pc v o l u n tar i i bulgari . . .

M A R E L E D U C E : Sfint convins că vei faceto tu l foarte bine... Aceasta e şi credinţa

augustului m e u frate, care ţi-a încredinţaicomanda superioară. Sînt s igur că îi vuf i nespus de plăcut ca atacul decisiv săaibă loc la 3 0 august, de S f în tu l Alexa ndru , de ziua numelui său !...

P R I N Ţ U L C A R O L (dezolat) : Dar azi sîntemîn 2 0 august !...

MARELE DUCE : Exact !... Ε timp destul !...Sturm

f l'e o cortină audio-vizuală adecvată, ex-primind graba, nerăbdarea şi primejdia, scenarulantă ne transpune în căsuţa de la Paradim, unde, in vuietul artileriei ce nu maiconteneşte zi şi noapte, la lumuia a . douăopaiţe, generalii Cerchez şi Zotov, împreunăcu un alt ofiţer rus [Kriidncr] şi cu doiromani [Arion şi Şonţu] fac planul operativ.)

CERCHEZ :Div iz ia a Hl -a va ataca frontalreduta Griviţa, tirmînd instrucţiunile datein o r d i n u l de bătaie. (Cu prietenie, cătreŞonţii.) P r i m u l intră-n foc regimentul 1 0 .

ba ta l i onu l I , a l dumi ta l e ! Noroc ! (ti in-mînează plicul.)

ŞO NŢU (ia ordinul şi salută) : Pînă nudeschide o rd inu l la Div iz ie , pot şti cinemni intră cu noi odată ?

CERCHEZ : Bata l i onul I d in a l 8-lea del in ie .

ŞONŢU : Val tcr Mărăcineanu !... Perfect Γ

(Iese.)ZOTOV (către Kriidner) : Brigada dumnea

voastră v a ataca în acelaşi t i m p cu armata română, dar din partea dc sud-vest,spre a-i proteja aripa stîngă dc vreo în -cercaro a rezervelor l u t Osman.

K R U D N E R (şovăind) : Se lasă ceaţa...

Z O TO V : Oricntaţi-vă din t im p , să nu în-tîrzinţi la Griviţa. Cavaleria generaluluicneaz Serghei vă va acoperi dinspre şo¬seaua Plevna-Sofia şi apoi va face joncţiunea ou românii.

A R I O N (informează) : Cu brigada de călăraşia colonelului Roznovanu, care va u r m a aproteja fla ncul drep t a l corpulu i român.

Z O TO V : Cam asta ar f i tot . (Toţi ofiţeriiau ieşit, cu excepţia lui Zotov şi Cerchez.Mihai intră, salută şi aşteaptă ceva : oraI I a generalilor. Zotov îi înmînează raportul.) Atacul , mîinc, la orele 15 !... Pînăatunc i , ciută numai art i l e r ia , din 390 de

gur i d c f o c .

(Tunurile bubuie, într-adevăr, necontenit,asurzitor.)

CERCHEZ : Ce spune Măria-Sa ?

M I H A I (citează) : A spus : „Asta-i muzica

ce-mi place !"...

(Scena ce urmează, prin fum şi ceaţă, vatranspune plastic, în mic, marea bătălie ră

masă în legendă. Propun să se desfăşoaredoar pe zgomotele bătăliei şi pe imagini su-



gestive, cu acompaniamentul textului şi melodiei unei balade cintate pe-alunci :

„Foaie verde p ui de nuc ,An i simţit un dor de turc ;Mti-aduc bine-aminte măi,Unde-a fost bătaia-ntîi.S-aud tobele bătîndŞi gourncle răsunind.Iar dincolo de p i r iu

Creşte iarbă şi cu gr in ;Nic i n u - i iarbă, nic i n u- i grîu,N u m a i sînge pîn'la br iu .

Singele soldatului

Bate pieptul ca lu lu i " .

Se pot folosi şi efecte cinematografice, secvenţe din clasicul „Războiul dc Independenţă'' 11!) 12]. Pălrunzînd, după primul asaltvictorios, in Valea Singelui, oamenii maioru

lui Şonţu intră în panică. Acelaşi lucru seintimplă cu batalionul Mărăcineanu. Turciisînt, deocamdată, departe şi nu trag încă.fi aşteaptă pe dorobanţi să se apropie, sin

guri, ca micii la tăiere. Două rinduri de şanţuri păzesc peretele, înalt dc trei metri, alGriviţei 2, cu toate gurile de foc îndreptatespre atacanţi. Ion Ion, într-o mină cu armaşi într-alia cu goarna, priveşte acest locpustiu în care au intrat ca într-o cursă deşoareci, numai cu cerul senin deasupra. Mărăcineanu se aj>ropie de Şonţu.)

V A L T E R M Ă R Ă C I N E A N U : Domnule maior,ce-nseamnă asta ? N i s-a spus că dincolodc reduta Griviţa facem joncţiunea cubrigada rusă. Ce fticem ?

ŞO NŢ U : Înseamnă că Statul-major generala fost prost informat de maiorul Labo-vary. Pentru că, iată, sînt două Griviţe.K r u d n e r o f i ajuns abia dincolo de cealaltă. Tr imi te u n cur ier să dea de ştire laComandament, şi noi continuăm atacul,pină intră-n luptă cavaleria noastră şicneazul Serghei. (Şonţu se ridică în picioare, strigînd : „Nainte l", într-o mînă cusabia scoasă şi într-alta cu revolverul, dartot batalionul e „culcat" la pămînt, cuarmele îndreptate spre inamic. Către ostaşi.)Ce faceţi, fraţilor, mă lăsaţi singur, sămă bat cu Osman ? (Vîră sabia-n teacă şismulge steagul din mîna tînărului stegarînfricoşat.) Gornist ! Atacul ! (Aleargă, primul, spre redută.) 'Naintcc !

(Ion Ion sună atacul şi tot batalionul, in-tr-un „urau !" prelung, porneşte-n fugă lavale. In acel moment, apărătorii tranşeelorde pe muchia versantului opus încep foculasupra atacanţilor, secerîndu-i cu zecile. Cade

Şonţu, lovit de moarte. Ε clipa cind soldaţiisăi gonesc pe vrăjmaşi din primele şanţuri,ca-η tabloul lui Grigorescu, „Atacul de la

Smîrdan". Mărit la proporţii de simbol, tabloul lui Grigorescu acoperă întreg ecranulcare ocupă fundalul scenei. Din tropotul cai

lor se desprinde galopul unuia singur, ce seopreşte brusc, in partea scenei unde se presupune a se afla cavaleria rusă. Este Mihai,pe lingă care explodează, pe-alocuri, cite-unobuz. Ajunge la locul indicat, unde, într-adevăr, cneazul aşteaptă, cu ochii pe ceas, înfruntea oamenilor săi. Se aude un cor căză-cesc.)

M I H A I : I>omnule general, comandantul ar

mate i ordonă să atacaţi imediat.C N E A Z U L : Mais, cher ami. m a i a m o jumă

tate de oră, conform planulu i . Cc a interven i t ?

M I H A I : Se parc că baronul Krudner a pierdut undeva această jumăta te de oră, d i ncauza ce ţii.

C N E A Z U L : Entendu !... Mă bucur că vomlupta alături, dar u n u l dintre n o i trebuiesă scape, pour l'amour de l'amour. (Cătreai săi, comanda de atac.) Sot nia, vperiood !

(împreună cu Mihai. în tropotul cailor,regimentul de cavalerie al cazacilor din Cau-caz porneşte la atac, în linia sa tradiţională,spectaculoasă, cu săbiile scoase şi cu strigătul ei de lupiâ -· „Taiee !"...

La dreapta, sub un şopron t acoperit custuf, se-ntinde un şir de paturi de campanie

al ambulanţei divizionare. Prea puţine aurămas goale. Ambulanţa e servită de doi sa

nitari, de o soră-şefă şi dc un singur medicchirurg, care fac ce pot. A sosit căruţa sanitară şi răniţii sînt căraţi pe targă. Doctorul

Ccrnat ii ia în primire, pentru primul ajutor,

şi-i predă sanitarilor, indieîndu-i.)

C E R N A T : Aceia, la patur i . Acesta, l a cort.

Tntîi el, binişor !... (Rănitul grav e purtat

la cortul care ţine loc de sală de operaţii.

Sora de caritate, cu crucea roşie pc băsmă-

luţa albă, pregăteşte cele necesare. Este

Ana. Se vede că lucrează mai de mult.

fiindcă vorbesc simplu şi scurt, ca nişte

colegi de meserie. Cernât se spală pc

mîini. Operează cu mănuşi. Rănitul e pus

pe masa de operaţie.) Antisept icul !...E t e r u l I . . .

A N A : Iarăşi amputaţie ?

C E R N A T : In condiţiile în care lucrăm...a l t f e l nu vom putea evi ta gangrena.

(în timp ce pregătesc rănitul, iar sanitarul

îi leagă mîinile şi picioarele de masă, acesta

trage cu ochiul la mănuşile doctorului.)

S A N I T A R U L : La ce puneţi mănuşile ? N u

vă-ncurcă la l uc ru ?...

AN A (zimbeşte) : Aşa e moda acum la Pa

ris !... Gata ? (Către Cernut.) Cred că

puteţi începe.

(Ana îi pune rănitului tamponul cu eter.)

www cimec ro



C E R N A T : Războiul e absurd... toate războaiele sînt absurde. (Către ostaş.) Dcunde eşti, tunarule ?

T U N A R U L : D i n bateria I u ' don'tcnentMoisc...

C E R N A T : De unde eşti, de fe l ?

T U N A R U L (adormind) : Dc la Vaslui... 0

să mor, don'doctor ?

C E R N A T (blind) : 0 să fi e bine...

(Slăbit peste măsură de rănile primite,Mihai e adus in spinare de un roşior ro¬mân, care il predă sanitarului. Acesta îl întinde pe o targă, cu ajutorul roşiorului.Atunci. Mihai deschide ochii şi-l recunoaşte.)

M I I LVI : Lefter ! Cc faci t u aioi ?

L E F T E R : Nimic . La Griviţa, cu-ai noştri !...

(Către sanitar.) Aveţi grijă de dineul !

S A N I T A R U L : Cine e ?

L E F T E R : Don ' locotenent. Cernătescu, u nconsătean de-al meu... Ε u n erou.

(Mihai a leşinat. Sanitarul o vede pe sora-şefă şi o strigă, spunîndu-i ceva. Lefter se-a-v'mtă din nou în luptă, cu sabia scoasă. Anaa venit şi aproape că s-a prăbuşit asupratrupului însingerat al rănitului. Pc vale.Lefter îşi continuă acţiunea de urmărirea grupului de călăreţi turci în retragere. Regizorul e rugat să ştie că scena este aidoma

aceleia imortalizată de Grigorescu în pînza..Spionul" şi să folosească proiecţia ca atare.Se repetă scena rănitului adus in cort pentruoperaţie, dar acesta e, acum, Mihai. Ana,îngrozită la ideea mutilării lui, cînd dr. Cernât se pregăteşte să amputeze piciorul luiMihai, îl apără din toată fiinţa ei.)

A N A : Mă opun. 'Nu-1 poţi m u t i l a pe M i h a i . Trebuie să încercăm altceva, to tu l , orice.

C E R N A T (dezolat) : Nu are n ic i măcar oşansă dintr-o mie. Oh, nu ştiu. Dac-aş fiîntr-un spital c iv i l izat. . . Nu înţelegi , Ana,că, în condiţiile date, nu-ţi poţi l u a a¬ceastă teribilă răspundere ? E -n jo c v iaţal u i Miha i . . . Eşti medic, Ana !...

A N A (aproape strigind) : Nu-nţelegi că M i h a inu ar putea supravieţui i de i i do ia rămîneu n m u t i l a t pe viaţă, un compătimit, oepavă ?... I l cunosc ! {Plingînd.) I l i u besc !

C E R N A T (cedează) : Fie voia ta. Pregăteştc-1pentru evacuare. (Scoate mănuşile şi iese.) Telegrafiez imediat generalului Davi l la săataşeze u n vagon sanitar l a t r enu l demuniţii.

(Ana îl pansează şi-l mîngîie, în acelaşitimp, pe Mihai, încă sub narcoză. El o zăreşte ca prin vis.)

A N A : Miha i , d ragul m e u . N u te mişca. A i

p i e rdu t m u l t sînge. A i să scapi. A i săpleci .

M I H A I : Ana... N^am vrut . . . N u vreau... (Dinochii lui picură o lacrimă.) N u e păcat ?...Le beau Serge a muri t . . . şi el... N u epăcat, ca să sc lepede, clipa, cl ipa ?...

(Mihai recade-n leşin şi imaginea Aneidevine confuză. Asa cum e, îmbrăcată in alb,i se pare că pluteşte, undeva, între cer şipămînt, valsind în rochie de mireasă, intimp ce imagini din filmul dc război sc-nvol-

burează pe ecranul lat al scenei, în alb-negruşi roşu de singe.

Balada ostăşească de la 1877 izbucneştepe asaltul Griviţei din film :

„Frunză verde crinişorFost-ai, bade, roşior ?Frunză verde toporaşFost-ai, bade, călăraş ?Leleo, fost-am căciular,Cu căciulă mocănească

Cu glonţu-n puşcă domnească...Frunză verde ş-o laleaŞ-am trecut şi Dunărea,Ne-o sunat şi trîmbiţaPe oîmpul din Griviţa.Cînd trîmbiţa răsunaOsman Paşa tremura !Cînd sunat-α doua oarăOsman Paşa stă să moară !Bate puşca, t u n u l bate,Bate Plevna dc departe,

Şi-ţi mai spam, lele, o poveste :Că Plevna, azi, nu mai este !"

Scena turnantă, cu trei decoruri, se varoti, acum, in sens invers. Primul decor : ncaflăm, imediat după victorie, în sala de expoziţii din Pasajul Român, dc fapt, la o„retrospectivă Grigorescu", dedicată războiuluiterminat, către sfirşitul vernisajului, fiindcăau rămas numai puţini vizitatori. Pc pereţiialbi, atimă lucrările evocate, ca un impresionant jurnal de campanie : dar şi alte tablouri, de pildă, .^Portrait de jeune f i l le", dela începutul piesei noastre, şi „Sentinela", şl„Roşiorul", şi „Alarma", şi „Spionul", ca şltoate celelalte, culminînd cu „Atacul de laSmârdan", care acmx-ră fundalul scenei.

Pe duşumeaua albă, lăcuită, o vedem, din-spate, pe Alexa, îmbrăcată încă în negru, însoţită de fiul ei. Alexandru.

Ei se opresc, astfel, văzuţi din spate, latablourile care vor reaminti spectatorului,

printr-un artificiu scenografic, etapele parcurse de eroii piesei. Apoi, apare, din sens

opus, Natalia Ipsilanti, elegantă şi încă frumoasă, care se desparte de un domn distins,în vîrstă. consulul Franţei, spre a o saluta peAlexa. Atunci o vedem pc Alexa din faţă,alături de fiul ci. proiectaţi pe „Atacul de laSmirifan", aproape ca la fotograf. Cele douăfemei îşi dau mina, cu un zîmbet abia schiţat. Din conversaţia lor scurtă reţinem numaitrei replici.)

A L E X A : Tu ai secretul frumuseţii eterne...

i



N A T A L I A (înţelege şi se explică, ca pentru

o dublă consolare) : Secretul unei îmbă-t r i n i r i frumoase n u- i altceva decît încheierea u n u i pact onorabi l cu singurătatea...(Acum o informează, simplu, grăbită să

s e întoarcă lingă domnul acela.) Plec laParis... Vo i , ce faceţi ?

(Alexa îşi ia copilul pe ditpă umeri, iar

Alexandru se uită in sus, la ca, r ă s p u n z i n -

du-i cu aceeaşi afecţiune infinită.)

A L E X A : A i c i , Sn eternitate.

(Mama şi fiul au rămas acolo., singuri, cu

tabloul care sugerează eroismul şi perma

nenţa luptelor poporului român pentru in

dependenţă, şi slop-cadrul final va marca

sensul acestui sfîrşit, care este un alt început.

Pentru că scena turnantă ne readuce, au ra

lent i , alte două aspecte, mute şi imobile ca

η poză de fotograf de-altădată : Floarea, la

ţară. cu pruncul cel nou în braţe, dinaintea

bordeiului ei, sub o pală de vint, o sărmană

văduvă de război, pc acelaşi fundal, al „Asal

tului de la Smirdan", asaltul-simbol, în care

au murit bărbaţii acelor văduve ; urmează,

apoi, în tipografie, în ţăcănitul maşinilor,

dr. Cernai, cu Ana şi cu ucenicul, pe acelaşi

fundal, drapai însă cu un steag roşu ; în sfîr

şit, ultimul stop-cadru, ce revine la cel dinţii ; dar Alexa iese din acel cadru şi pără

seşte expoziţia singură, cu paşi rari, sonori,

în tăcerea absolută a finalului, părăsind şî

scena. Se aprinde lumina în sală.

După un moment, ca de reculegere, o ur

mează, in monom, cele cinci personaje din

instantaneele precedente ; apoi. într-un ritm

alert, restul interpreţilor piesei, defilînd, la

rampă. în aplauzele sflrşitului de spectacol.)

C a d r u d i n f i l m u l „Războiul dc Independentă"', real izat în 1912

www cimec ro



A N T R A C T

Vorbe, vorbe, vorbe,„

d e L e o n i d a T e o d o r e s c u

Un scriitor zicea că unprofesor ar fi susţinut cumcă important nu e Shake

speare, că importante sînt

părerile despre Shakespeare.Mulţi naivi au ris de părerea profesorului, şi au rîs,trebuie s-o spun, degeaba.

Am asistat, acum vreun

an de zile, la o conferinţădespre Shakespeare. Omul încauză (conferenţiarul, nuShakespeare) avea un cumul

de calităţi — era şi mic şichel şi doct şi volubil, înacelaşi timp. Ne-a zis şi declizabetani şi de puritani şidc, romantici. A făcut şi cîteva bancuri, mă rog. a fost

o atmosferă cit se poate deplăcută. Concluzia ia care aajuns omul nostru a fost

zguduitoare prin simplitatea

ei : ia mai lăsaţi-ne în pace

cu Shakespeare ăsta. ceShakespeare, care Shake

speare, ce text, care text,

cine mai ştie cum arăta textul ăla al lui Shakespeare Ρ

Nimeni. Şi, atunci ? Ce s-omai luăm pe după cireş, orice am face cu textele astea

(noi, ori sensibilităţile noas

tre, care sînt contemporane),

tot aia e, tot Shakespeare e.Iar concluzia asta simplă şi,după cum am avut onoarea

să spun, zguduitoare, a generat o altă concluzie, şi mai

simplă, şi mai zguduitoare :că fiecare dintre noi e unShakespeare. adică. Numaisă vrea. Pentru că. ce a făcutShakespeare, ca să vorbim

mai pe înţelesul tutur or ? Aluat tot felul de texte, le-amai tăiat, le-a mai completat,a făcut din personajul prin

cipal un personaj secundar,

a mai băgat şi vreo două

cintece, şi gata. Cam asta e.

96

Adică, şi-a exprimat in modcreator o opinie. Şi, pe noicine ne împiedică să ne exprimăm in mod creator o

opinie ? Deci, tot profesorulacela a avut dreptate cind azis că important nu c Shake

speare, importante sini opiniile despre Shakes])eare, şipentru faptul că în primul

caz omenirea stagnează, pecînd, în cel de-al doilea, setrezeşte (aşa, din senin) înplin progres.

Asta, în cazul cînd ne a¬

flăm la limita de sus a pro-Imbilităţii, pentru că s-ar putea să ne trezim şi la limita

ei de jos, care limită îmi a¬minteşte de un examen deliteratură universală. La exa

menul în cauză, un student,

întrebat fiind cine a fost Petrarca, a răspuns repede şisigur că Petrarca a fost a¬manta lui Dante. Ε tot un

punct de vedere, ca să zic

aşa. dar cu un grad oarecumredus de probabilitate.

Şi, acum, ca să mă întorcla conferenţiarul ăla mic şichel, despre care s-a zis maitirziu că e şi volubil şi doct,problema care se degajă ccît se poate de clară, maiales ca urmare a interoga

ţiei patetice — care text ;'ce text ? Dacă problema echiar aşa de încurcată cutextele astea, că nu se maiştie care e capul şi care arfi, prin urmare, coada, atunci

chestiunea n-ar trebui să fietranşată doar în spectacol,

pentru că verba, totuşi, vo lan t , şi s-ar putea să nu seafle cu destulă exactitate cîţisupershakespeari plutesc, roiesc şi se zbat de jur îm

prejurul nostru. Şi, în acest

sens, vm cu cîteva propuneri

concrete :a. Să se editeze de urgenţă

orice r e a ş e z ă r i i a textelor luiI V . S. (că are şi un nume

lung). Eroul nostru cel detoate zilele să fie pus la locde frunte, iar cel cu iniţialele W.S. să fie şi el amintitacolo. De pildă. H om e o şi

J u i i e t a de Muţu V . Ion şi,in paranteză, adevăratnl text,

simţitor şi contemporan,

după pretextul aproximativ

cu acelaşi nume de W.S.

b. Să se interzică publica

rea aşa-ziselor piese ale luiShakespeare, considerată fiind ca o acţiune socialmente

şi istoriceşte dăunătoare, pen

tru că dacă tot nu ştim cumarăta eu adevărat o prelinsă

piesă a lui Shakespeare, a¬tunci ce tot umplem lumea

cu gogoşi umflate, cui îifoloseşte ? Nimănui. Pentru

ca, în cazul unei variante

cu adevărat contemporane aţyretexlului Romeo şi Jui ie ta ,

în care Romeo este, de fapt,

iubitul doicii, iar Juiieta ofemeie de cincizeci şi patru

de ani, să nu se găsească

tot felul de chiţibuşari caresă facă scandal în numele

unui pretins şi inexistent, înfond, adevăr istoric.

c. Să se interzică utilizarea

determinativelor piesă, tra

gedie şi comedie pentru lucrările lui W.S.

d. La intrarea in fiecare

teatru să se pună lozinca

„fos Shakespeare ! Trăiască

shakespeareomanii !''Iar •cui nu-i convine, n-arc

decit să citească cele 154 desonete, că după alea nu sefac spectacole şi, prin urma

re, se citesc aşa cum se scriu.

Dar sănătate să fie, că res

tul vine de la sine.

www cimec ro



Foto : I l eana Muncac iu.

REDACŢIA fi ADMI

NISTRAŢIA

5 (7 . Constantin Miile

pjr 5 — 7 — . 9 Bucureşti

Tel 14.35.88 şi 14.35.58

V i i t o ru l r o l

M A R I A M A R I N : Gilda Marinescu şi Constantin Dinulescu p. 64

M. A L E X A N D R U : Cronica teatrului radiofonic

PATETICA 77piesă în două păr»i

de

Mihnea Gheorghiu

Antract

L E O N I D A TEODORESCU : Vorbe, vorbe, vorbe

www.cimec.ro

Revista Teatrul, nr. 1, anul XXII, ianuarie 1977

Documents

Transcript of Revista Teatrul, nr. 1, anul XXII, ianuarie 1977