SUMAR

EDITORIAL

INTERVIU

Film, cinematografie și filosofie

Interviu cu Răzvan Alupoaie și Andrei Antal (StudPass)Interviu cu Andreea LucaciInterviu cu Vladimir Găitan și Alexandru Iordăchescu

MULTICULTURALITATE

ESEU ARGUMENTATIV

PÂNZĂ DE PĂIANJEN

INVITAȚIE LA VIS

COMPOZIȚIA FRUMOSULUI

“Documentary can and should use all thestrategies of fictional construction to get at truth”

Black Swan sau Somnul rațiunii naște și... geniiDespre nașterea poeziei și rațiunea de a fi a poeziei

„Ecranul Global”- Gilles Lipovetsky

Poemul IPoemul IIPoemul IIIPoemul IVPoemul VPoemul VIPeliculă alb-negru

Film mutOscar pentru rozele ce mor- Tribut lui MacedonskiPlumb în lumină

111416

4

21

30

27

37

4648

45

38

41

42

37

Dragoș- Andrei PREUTESCU

Elena UNGUREANU

Irina IVANOV

Simona CASAPU

Carmen Ana ROTARU

Codruţa RĂBĂGEL

Cornelius Ioana DRĂGAN

Ştefania ARGEANU

Roxana LIXANDRU

Ionuţ BUDA

Mădălina POPA

Victoria BALTAG

Miruna BACALI

Sonia-Sânziana ILIESCU

Cosmin PARGHIE

Oana ROMAN (interior și copertă)

Ina CIOBANU

Alexandra MAFTEI

Elena MAFTEI

Redactor-șef

Redactor-șef adjunct

Editare, Design, Ilustrații

Corector

Redactori

Foto

REDACȚIA IUVENTA

33

SUMAR

EDITORIAL

INTERVIU

Film, cinematografie și filosofie

Interviu cu Răzvan Alupoaie și Andrei Antal (StudPass)Interviu cu Andreea LucaciInterviu cu Vladimir Găitan și Alexandru Iordăchescu

MULTICULTURALITATE

ESEU ARGUMENTATIV

PÂNZĂ DE PĂIANJEN

INVITAȚIE LA VIS

COMPOZIȚIA FRUMOSULUI

“Documentary can and should use all thestrategies of fictional construction to get at truth”

Black Swan sau Somnul rațiunii naște și... geniiDespre nașterea poeziei și rațiunea de a fi a poeziei

„Ecranul Global”- Gilles Lipovetsky

Poemul IPoemul IIPoemul IIIPoemul IVPoemul VPoemul VIPeliculă alb-negru

Film mutOscar pentru rozele ce mor- Tribut lui MacedonskiPlumb în lumină

111416

4

21

30

27

37

4648

45

38

41

42

37

Dragoș- Andrei PREUTESCU

Elena UNGUREANU

Irina IVANOV

Simona CASAPU

Carmen Ana ROTARU

Codruţa RĂBĂGEL

Cornelius Ioana DRĂGAN

Ştefania ARGEANU

Roxana LIXANDRU

Ionuţ BUDA

Mădălina POPA

Victoria BALTAG

Miruna BACALI

Sonia-Sânziana ILIESCU

Cosmin PARGHIE

Oana ROMAN (interior și copertă)

Ina CIOBANU

Alexandra MAFTEI

Elena MAFTEI

Redactor-șef

Redactor-șef adjunct

Editare, Design, Ilustrații

Corector

Redactori

Foto

REDACȚIA IUVENTA

33

5

film e o mare realizare. Se găsesc şi porţiuni Filmul şi filosofia (de viaţă)negative în lumea cinematografică.

Nu de multă vreme, o colegă m-a întrebat De ce filmele pot fi o filosofie în imagini? ce aş alege astăzi între film şi teatru. I-am

Poate fi filmul o poartă către înţelegerea răspuns fără prea mari ezitări că aş alege filmul, filosofiei? Cu siguranţă este, chiar dacă există şi chiar dacă frecvent merg şi la teatru. În ultimii ani argumente (Wartenberg, 2006) care contestă o mi-am dedicat o mare parte a timpului vizionând posibilă existenţă a filozofiei în film. Filmul filme, dar filme bune, care au destul de multă prezintă un model de idee filozofică. Spectatorul profunzime filozofică (dacă mi se permite să spun nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar astfel) în scenariul lor. Îmi plac şi actorii speciali, asistă la imaginile de pe ecran şi îşi formează dar revin mai târziu asupra lor. anumite cutiuţe vizuale pline cu ideile din film.

Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea Filmul se remarcă printr-o sinteză a unor pentru a prezenta o idee, o temă principală. În elemente care în muzică, teatru, pictură, nu pot filosofie, prin citire, se formează o imagine exista şi funcţiona. Imaginea în mişcare, jocul mentală, prin film apare una vizuală, deja actorilor, felul regizorului de a gândi totul şi construită de regizor. Wartenberg, în eseul său temele abordate, îi conferă filmului o realitate de (2006) analizează două volume dedicate dincolo de realitate. Filmul este o altă artă, cum „filmului ca filosofie”, iar unul dintre autori aduce de multe ori s-a spus, care devine tot mai în atenţie rolul imaginii ca filosofie:importantă. Noile canale de comunicare, accesul

nelimitat la internet, permite unui număr tot mai „My interest in images is not so mare de iubitori de film (de lungmetraj şi de much the role of the image in scurtmetraj) să vizioneze de câte ori poftesc orice p h i l o s o p h y a s i n t h e ecranizare. Aş trece puţin prin gândurile lui philosophy we can discerne in Nietzsche, care spunea că „arta şi nimic altceva

the image.” (Falzon apud decât arta: avem arta, ca să nu pierim din pricina

W a r t e n b e r g , 2 0 0 6 : 2 1 ) .adevărului”. Da, filmul de multe ori ne spune

adevăruri, într-o formă mai plăcută, mai colorată, Regizorul şi actorul care m-a pasionat în mai animată. Fie că e vorba de iubire, război,

ultimul timp este Woody Allen. Găsesc în filmele istorie, mediu, politică, filmul este o artă care lui (e bine să faci, preventiv, şi o incursiune în spune adevăruri. Însă este de înţeles că nu orice viaţa privată a acestuia) realităţi atît de comune

Film, cinematografie si filosofie,

5

film e o mare realizare. Se găsesc şi porţiuni Filmul şi filosofia (de viaţă)negative în lumea cinematografică.

Nu de multă vreme, o colegă m-a întrebat De ce filmele pot fi o filosofie în imagini? ce aş alege astăzi între film şi teatru. I-am

Poate fi filmul o poartă către înţelegerea răspuns fără prea mari ezitări că aş alege filmul, filosofiei? Cu siguranţă este, chiar dacă există şi chiar dacă frecvent merg şi la teatru. În ultimii ani argumente (Wartenberg, 2006) care contestă o mi-am dedicat o mare parte a timpului vizionând posibilă existenţă a filozofiei în film. Filmul filme, dar filme bune, care au destul de multă prezintă un model de idee filozofică. Spectatorul profunzime filozofică (dacă mi se permite să spun nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar astfel) în scenariul lor. Îmi plac şi actorii speciali, asistă la imaginile de pe ecran şi îşi formează dar revin mai târziu asupra lor. anumite cutiuţe vizuale pline cu ideile din film.

Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea Filmul se remarcă printr-o sinteză a unor pentru a prezenta o idee, o temă principală. În elemente care în muzică, teatru, pictură, nu pot filosofie, prin citire, se formează o imagine exista şi funcţiona. Imaginea în mişcare, jocul mentală, prin film apare una vizuală, deja actorilor, felul regizorului de a gândi totul şi construită de regizor. Wartenberg, în eseul său temele abordate, îi conferă filmului o realitate de (2006) analizează două volume dedicate dincolo de realitate. Filmul este o altă artă, cum „filmului ca filosofie”, iar unul dintre autori aduce de multe ori s-a spus, care devine tot mai în atenţie rolul imaginii ca filosofie:importantă. Noile canale de comunicare, accesul

nelimitat la internet, permite unui număr tot mai „My interest in images is not so mare de iubitori de film (de lungmetraj şi de much the role of the image in scurtmetraj) să vizioneze de câte ori poftesc orice p h i l o s o p h y a s i n t h e ecranizare. Aş trece puţin prin gândurile lui philosophy we can discerne in Nietzsche, care spunea că „arta şi nimic altceva

the image.” (Falzon apud decât arta: avem arta, ca să nu pierim din pricina

W a r t e n b e r g , 2 0 0 6 : 2 1 ) .adevărului”. Da, filmul de multe ori ne spune

adevăruri, într-o formă mai plăcută, mai colorată, Regizorul şi actorul care m-a pasionat în mai animată. Fie că e vorba de iubire, război,

ultimul timp este Woody Allen. Găsesc în filmele istorie, mediu, politică, filmul este o artă care lui (e bine să faci, preventiv, şi o incursiune în spune adevăruri. Însă este de înţeles că nu orice viaţa privată a acestuia) realităţi atît de comune

Film, cinematografie si filosofie,

în viața de zi cu zi. Sunt simple poveşti care devin ciudăţeniilor care se ivesc în dragoste. În multe

mari şi profunde doar prin modul în care Allen filme pune în joc slăbiciunile femeilor şi ale

reuşeşte să convingă şi să atragă publicul bărbaţilor, unde, evident, iubirea primeşte

spectator. Aduce în atenţie un tip de „complex abordări dintre cele mai simpatice, iar mesajul lui

c h a r a c t e r ” ascuns pare a fi:

(Gircus, 2002: „La naiba cu voi!

1 1 ) p r i n Până la urmă

p e r s o n a j e l e trebuie să iubiţi la

create, în jurul lor orice vârstă, deci,

g r a v i t â n d o d o m n i l o r ,

istorisire uşor de domnişoarelor şi

digerat la prima doamnelor, veţi

vedere, dar odată i u b i , v ă v e ţ i

cu ideile filosofice îndrăgost i , nu

pe care regizorul metodic, ci într-o

v r e a s ă l e a d e v ă r a t ă

transmită, apar incertitudine a

surpr i ze . Ma i m o m e n t e l o r ! ”

m u l t , A l l e n Asta pentru a

r e u ş e ş t e u n potoli aşteptarea

anumit „incorporation of contradictions and alesului sau alesei, ori căutarea perfecţiunii şi

complexities that broaden its significance over a multe alte abordări metodice ale celor prinşi de

wide range of issues” (Gircus, 2002:13). monotonie.

Dintre filmele sale pot lua ca exemple Filozofia de viaţă este subiectul abordat de

Radio Days (1987) sau Annie Hall (1977). Ca Woody Allen în filmele sale, el fiind în adevăratul

în orice carte bună, găsim şi în filmele lui Allen sens al cuvântului un anume filozof (nu am spus

bucăţele de biografie personală, uneori foarte anume neintenţionat). Ne putem gândi la Vicky

multe. Regizorul reuşeşte să facă dintr-o simplă Cristina Barcelona (2008) unde „nebunia” ajunge

idee, cum este aceea a ascultătorilor de radio, o până acolo încât să le facă pe Penelope Cruz şi

întreagă abordare artistică şi filosofică, iar în Scarlett Johansson să se iubească pentru că ele

Annie Hall nu vrea să arate decît partea comică a iubesc acelaşi bărbat. Povestea e foarte simplă,

dar mesajul e puternic. Ultimele sale

filme Midnight in Paris (2011) şi To

Rome with Love (2012) tratează

aceleaşi enigmatice probleme ale vieţii

de cuplu, care apar de pe urma unor

mici compromisuri. La Allen nu poţi

niciodată descoperi totul, dar poți fi pus

în situaţia de a face ceva mult mai util:

de a nu te simţi niciodată ameninţat de

nefirescul uman.

Am luat exemplul filmelor lui Allen

pentru că pe el îl cunosc cel mai bine. La

fel de bine putem proceda cu Alfred

Hitchcock, Seijun Suzuki, Akira

Kurosawa sau Alexander Sokurov. La

u l t imul vă garantez o ţ inută

cinematografică extrem de diferită de

6

ceea ce vedem în mod obişnuit, experienţa modul în care se produc filmele. Nu mai vorbim

ecranizărilor sale merită trăită. de o simplă politică a unei mari corporaţii din

Pentru a încheia în parte cu filosofia din lumea filmului, care are o strategie anume în

filme, pot doar să mai propun un mic pasaj din evaluarea şi satisfacerea poftelor venite din

eseul aceluiaşi Wartenberg: partea spectatorilor. Industria cinematografică

de astăzi trebuie să fie atentă şi la regizorii „While philosophy is a practice independenţi şi la filmele produse în alte zone ale guided by the desire to attain globului care prind tot mai mult la public; trebuie

truth, films are normally made să ţină cont de locul unde se difuzează ele, de

to engage their audiences.” vizualizarea lor online tot mai liberă şi gratuită

(2006:20). etc. Un exemplu este luarea în calcul a lungimii în

minute a filmului. Daniel Cojocaru analizează

câteva idei pe baza acestui subiect în

Suplimentul de Cultură („Sunt prea lungi

filmele?”) şi explică de ce

industria cinematografică

Cinematografia – despre

puterea industriei

Cinematografia şi filmul sunt două trebuie să

componente care depind una de cealaltă, astăzi îşi reevalueze modul de producţie al filmului şi

mai mult ca niciodată, poate că mai târziu comercializarea lui. Un exemplu care îmi vine în

balanţa va înclina în favoarea cuiva. Aşa cum minte acum este filmul Cloud Atlas. Este foarte

spunea Aristarco Guido în „Cinematografia ca lung şi obositor pentru cei care sunt simpli

artă” (carte față de care am unele reţineri, luând devoratori de film şi nu fac parte din categoria

în calcul anul apariţiei în România şi anume celor care aşteptă mesaje subliminale, care au

1965), „filmul este o artă, cinematografia - o răbdare să primească ideile potrivite şi văd filmul

industrie”. Ce este de remarcat e faptul că ca o filosofie pusă în imagini. Acolo regăsim o

cinematografia devine tot mai dependentă de sumă de teme simbolice, cum ar fi libertatea,

7

în viața de zi cu zi. Sunt simple poveşti care devin ciudăţeniilor care se ivesc în dragoste. În multe

mari şi profunde doar prin modul în care Allen filme pune în joc slăbiciunile femeilor şi ale

reuşeşte să convingă şi să atragă publicul bărbaţilor, unde, evident, iubirea primeşte

spectator. Aduce în atenţie un tip de „complex abordări dintre cele mai simpatice, iar mesajul lui

c h a r a c t e r ” ascuns pare a fi:

(Gircus, 2002: „La naiba cu voi!

1 1 ) p r i n Până la urmă

p e r s o n a j e l e trebuie să iubiţi la

create, în jurul lor orice vârstă, deci,

g r a v i t â n d o d o m n i l o r ,

istorisire uşor de domnişoarelor şi

digerat la prima doamnelor, veţi

vedere, dar odată i u b i , v ă v e ţ i

cu ideile filosofice îndrăgost i , nu

pe care regizorul metodic, ci într-o

v r e a s ă l e a d e v ă r a t ă

transmită, apar incertitudine a

surpr i ze . Ma i m o m e n t e l o r ! ”

m u l t , A l l e n Asta pentru a

r e u ş e ş t e u n potoli aşteptarea

anumit „incorporation of contradictions and alesului sau alesei, ori căutarea perfecţiunii şi

complexities that broaden its significance over a multe alte abordări metodice ale celor prinşi de

wide range of issues” (Gircus, 2002:13). monotonie.

Dintre filmele sale pot lua ca exemple Filozofia de viaţă este subiectul abordat de

Radio Days (1987) sau Annie Hall (1977). Ca Woody Allen în filmele sale, el fiind în adevăratul

în orice carte bună, găsim şi în filmele lui Allen sens al cuvântului un anume filozof (nu am spus

bucăţele de biografie personală, uneori foarte anume neintenţionat). Ne putem gândi la Vicky

multe. Regizorul reuşeşte să facă dintr-o simplă Cristina Barcelona (2008) unde „nebunia” ajunge

idee, cum este aceea a ascultătorilor de radio, o până acolo încât să le facă pe Penelope Cruz şi

întreagă abordare artistică şi filosofică, iar în Scarlett Johansson să se iubească pentru că ele

Annie Hall nu vrea să arate decît partea comică a iubesc acelaşi bărbat. Povestea e foarte simplă,

dar mesajul e puternic. Ultimele sale

filme Midnight in Paris (2011) şi To

Rome with Love (2012) tratează

aceleaşi enigmatice probleme ale vieţii

de cuplu, care apar de pe urma unor

mici compromisuri. La Allen nu poţi

niciodată descoperi totul, dar poți fi pus

în situaţia de a face ceva mult mai util:

de a nu te simţi niciodată ameninţat de

nefirescul uman.

Am luat exemplul filmelor lui Allen

pentru că pe el îl cunosc cel mai bine. La

fel de bine putem proceda cu Alfred

Hitchcock, Seijun Suzuki, Akira

Kurosawa sau Alexander Sokurov. La

u l t imul vă garantez o ţ inută

cinematografică extrem de diferită de

6

ceea ce vedem în mod obişnuit, experienţa modul în care se produc filmele. Nu mai vorbim

ecranizărilor sale merită trăită. de o simplă politică a unei mari corporaţii din

Pentru a încheia în parte cu filosofia din lumea filmului, care are o strategie anume în

filme, pot doar să mai propun un mic pasaj din evaluarea şi satisfacerea poftelor venite din

eseul aceluiaşi Wartenberg: partea spectatorilor. Industria cinematografică

de astăzi trebuie să fie atentă şi la regizorii „While philosophy is a practice independenţi şi la filmele produse în alte zone ale guided by the desire to attain globului care prind tot mai mult la public; trebuie

truth, films are normally made să ţină cont de locul unde se difuzează ele, de

to engage their audiences.” vizualizarea lor online tot mai liberă şi gratuită

(2006:20). etc. Un exemplu este luarea în calcul a lungimii în

minute a filmului. Daniel Cojocaru analizează

câteva idei pe baza acestui subiect în

Suplimentul de Cultură („Sunt prea lungi

filmele?”) şi explică de ce

industria cinematografică

Cinematografia – despre

puterea industriei

Cinematografia şi filmul sunt două trebuie să

componente care depind una de cealaltă, astăzi îşi reevalueze modul de producţie al filmului şi

mai mult ca niciodată, poate că mai târziu comercializarea lui. Un exemplu care îmi vine în

balanţa va înclina în favoarea cuiva. Aşa cum minte acum este filmul Cloud Atlas. Este foarte

spunea Aristarco Guido în „Cinematografia ca lung şi obositor pentru cei care sunt simpli

artă” (carte față de care am unele reţineri, luând devoratori de film şi nu fac parte din categoria

în calcul anul apariţiei în România şi anume celor care aşteptă mesaje subliminale, care au

1965), „filmul este o artă, cinematografia - o răbdare să primească ideile potrivite şi văd filmul

industrie”. Ce este de remarcat e faptul că ca o filosofie pusă în imagini. Acolo regăsim o

cinematografia devine tot mai dependentă de sumă de teme simbolice, cum ar fi libertatea,

7

Referinţe

1.Cojocaru, Daniel, „Sunt filmele prea lungi?” Suplimentul de Cultură, Nr. 384, Ianuarie 2013,

http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/International/8130.

2.Gircus, Sam B., The films of Woody Allen, Cambridge, University Press, 2002.

3.Wartenberg, E. Thomas, „Beyond Mere Illustration: How films can be philosophy” The Journal of

Aesthetics and art Criticism 64, no. 1 (2006): 19-32, http://www.jstor.org/.

Dragoş-Andrei PREUTESCU

Redactor-şef IUVENTA

8

violenţa, mitul. Pare greu, pentru că filmul joacă Cinematografia rămâne un constituent

aceste simboluri-temă în mai multe planuri al filmului dintotdeauna. Avem documentare,

istorice şi ficţionale care construiesc un mesaj avem filmele de scurtmetraj, lungmetraj, avem

interesant: chiar dacă istoria se va repeta, desenele animate care pun la un loc

pentru că omul este repetitiv, trebuie să sentimentele şi imaginaţia publicului, dar în

acţionezi acum pentru a nu se petrece ceva. acelaşi timp transmit un mod de a vedea

lucrurile şi momentele din viaţă. Avem

În ultimul timp observăm şi o relansare a adevăruri şi realităţi, avem imaginea care

cinematografiei româneşti. A plecat Nicolaescu, lucrează perfect cu ideile filosofice. Avem actorii

dar a rămas Mungiu şi un alt grup de regizori şi regizorii tot mai perfecţionaţi în arta filmului şi

încă mai puţin remarcaţi, care produc ceva ce se avem spectatorul liber să aleagă şi să înţeleagă.

vinde bine dincolo de graniţă. Filmele româneşti Iată, într-o mică incursiune teoretică, cum arată

nu mai sunt strict pentru publicul românesc, cinematografia şi puterea ecranului din spatele

sunt despre români şi România. ei.

Referinţe

1.Cojocaru, Daniel, „Sunt filmele prea lungi?” Suplimentul de Cultură, Nr. 384, Ianuarie 2013,

http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/International/8130.

2.Gircus, Sam B., The films of Woody Allen, Cambridge, University Press, 2002.

3.Wartenberg, E. Thomas, „Beyond Mere Illustration: How films can be philosophy” The Journal of

Aesthetics and art Criticism 64, no. 1 (2006): 19-32, http://www.jstor.org/.

Dragoş-Andrei PREUTESCU

Redactor-şef IUVENTA

8

violenţa, mitul. Pare greu, pentru că filmul joacă Cinematografia rămâne un constituent

aceste simboluri-temă în mai multe planuri al filmului dintotdeauna. Avem documentare,

istorice şi ficţionale care construiesc un mesaj avem filmele de scurtmetraj, lungmetraj, avem

interesant: chiar dacă istoria se va repeta, desenele animate care pun la un loc

pentru că omul este repetitiv, trebuie să sentimentele şi imaginaţia publicului, dar în

acţionezi acum pentru a nu se petrece ceva. acelaşi timp transmit un mod de a vedea

lucrurile şi momentele din viaţă. Avem

În ultimul timp observăm şi o relansare a adevăruri şi realităţi, avem imaginea care

cinematografiei româneşti. A plecat Nicolaescu, lucrează perfect cu ideile filosofice. Avem actorii

dar a rămas Mungiu şi un alt grup de regizori şi regizorii tot mai perfecţionaţi în arta filmului şi

încă mai puţin remarcaţi, care produc ceva ce se avem spectatorul liber să aleagă şi să înţeleagă.

vinde bine dincolo de graniţă. Filmele româneşti Iată, într-o mică incursiune teoretică, cum arată

nu mai sunt strict pentru publicul românesc, cinematografia şi puterea ecranului din spatele

sunt despre români şi România. ei.

11

interviu

eseli, plini de energie şi

poftă de viaţă, zâmbăreţi Vşi deschişi, băieţii de la

StudPass au răspuns întrebărilor cu

dezinvoltura tinerilor care nu au nimic de

ascuns şi care îşi doresc să fie mereu cu

un pas înaintea vieţii. Pulsul acestui nou

concept de afacere în Iaşi şi reuşita pe

piaţa locală se caracterizează printr-un

singur cuvânt cheie: muncă.

www.studpass.ro

Elena Ungureanu: Cum aţi putea defini atunci s-a aprins beculeţul. Logo-ul a fost creat

„StudPass-ul”? într-un parc, stând la soare, în timp ce mâncam

Răzvan Alupoaei: StudPassul este un card de pizza, fără bani în buzunar, la fel ca aproape orice

reduceri pe baza căruia studenţii beneficiază de alt student.

reduceri în locaţiile partenere. A.A.: Studenţii spun „Pass” preţurilor mari.

Andrei Antal: Un concept nou în Iaşi care ajută

studenţii să îşi economisească banii de buzunar, E.U.: StudPass este un proiect condus de tineri

putându-şi îndeplini aproape toate dorinţele. pentru tineri. Cum reuşeşte un astfel de proiect să

mişte „economiile studentului” şi să aducă

E.U.: Cum aţi ajuns la StudPass? schimbări majore asupra situaţiei sale financiare?

R.A.: Ne-am hotărât pe 1 mai 2012, stând la o R.A.: Toţi din echipa de conducere suntem

bere. Atunci am luat decizia de a pune bazele studenţi şi ştim cât de importantă este partea

acestui proiect. Sloganul „The way for students” a financiară pentru fiecare. Cum aduce schimbări

venit după ce am stat trei ore la teatru. Am ieşit şi majore? Simplu! Bei „două beri la preţ de una”.

Foto: Răzvan Alupoaei (stg.) şi Andrei Antal (dr.)

11

interviu

eseli, plini de energie şi

poftă de viaţă, zâmbăreţi Vşi deschişi, băieţii de la

StudPass au răspuns întrebărilor cu

dezinvoltura tinerilor care nu au nimic de

ascuns şi care îşi doresc să fie mereu cu

un pas înaintea vieţii. Pulsul acestui nou

concept de afacere în Iaşi şi reuşita pe

piaţa locală se caracterizează printr-un

singur cuvânt cheie: muncă.

www.studpass.ro

Elena Ungureanu: Cum aţi putea defini atunci s-a aprins beculeţul. Logo-ul a fost creat

„StudPass-ul”? într-un parc, stând la soare, în timp ce mâncam

Răzvan Alupoaei: StudPassul este un card de pizza, fără bani în buzunar, la fel ca aproape orice

reduceri pe baza căruia studenţii beneficiază de alt student.

reduceri în locaţiile partenere. A.A.: Studenţii spun „Pass” preţurilor mari.

Andrei Antal: Un concept nou în Iaşi care ajută

studenţii să îşi economisească banii de buzunar, E.U.: StudPass este un proiect condus de tineri

putându-şi îndeplini aproape toate dorinţele. pentru tineri. Cum reuşeşte un astfel de proiect să

mişte „economiile studentului” şi să aducă

E.U.: Cum aţi ajuns la StudPass? schimbări majore asupra situaţiei sale financiare?

R.A.: Ne-am hotărât pe 1 mai 2012, stând la o R.A.: Toţi din echipa de conducere suntem

bere. Atunci am luat decizia de a pune bazele studenţi şi ştim cât de importantă este partea

acestui proiect. Sloganul „The way for students” a financiară pentru fiecare. Cum aduce schimbări

venit după ce am stat trei ore la teatru. Am ieşit şi majore? Simplu! Bei „două beri la preţ de una”.

Foto: Răzvan Alupoaei (stg.) şi Andrei Antal (dr.)

12

interviu

(râde)

A.A.: StudPass ajută studenţii să poată ieşi mai

des în oraş fără frica faptului că nu le vor ajunge

banii şi că vor limitaţi de preţurile mari. Aceste

bariere dipar în momentul în care ştii că ai în

buzunar cardul.

E.U.: Ce importanţă au acordat studenţii acestui

proiect?

R.A.: La început au fost reticenţi şi a trebuit să

investim foarte mult timp să-i convingem că

aceste reduceri sunt reale, dar am pus pe primul

loc nevoile studenţilor şi iată că am reuşit.

A.A.: La început nu au acordat o foarte mare

importanţă fiind puţin sceptici asupra acestui

concept, însă cu timpul au prins încredere.

E.U.: Care sunt avantajele de care un student

poate beneficia dacă deţine un card StudPass?

R.A.: În primul rând este influenţată pozitiv

partea financiară. Chiar dacă unora li se pare o

investiţie mare suma de 39 de lei, îţi scoţi

investiţia cu vârf şi îndesat pe parcursul unui an

calendaristic. Dacă accesaţi site-ul nostru veţi

găsi o paletă largă de facilităţi şi reduceri pe care

le presupune deţinerea unui astfel de card.

A.A: Distracţie, economii şi un portofel fericit.

(râde). E.U.: Poţi să reuşeşti astăzi singur şi fără „pile”?

R.A.: Oricât de bun ai fi, fără să cunoşti pe

E.U.: Care sunt obstacolele prin care trebuie să cineva, trebuie să recunosc, cu părere de rău că

treacă un tânăr dornic de afirmare profesională nu prea eşti.... băgat în sema.

ca să reuşească să intre şi să se menţină pe A.A.: Poţi, dar e preferabil cu.

câmpul muncii pe o poziţie de lider în România?

R.A.: Pentru a avea succes trebuie să dedici E.U.: Ce feedback aţi primit de la tineri referitor

foarte mult timp dezvoltării profesionale, trebuie la acest proiect?

să participi la numeroase acte de voluntariat. R.A.: Primele persoane care au aflat că vrem să

Este foarte greu să pui bazele unui astfel de demarăm acest proiect au fost colegii mei de la

proiect. Practic, tinerii care au iniţiativă nu sunt facultate care ne-au sprijinit de la început, ne-au

ajutaţi deloc. Există o lege prin care studenţii oferit idei şi au făcut ca visul de a avea în Iaşi un

care îşi deschid o societate (SRL-D) pot beneficia card de reduceri să fie posibil.

de anumite facilităţi. Noi nu am putut beneficia A.A.: „Eşti nebun, dar abia aştept să am şi eu

de ele în ciuda faptului că eram studenţi la buget, cardul”, „Multă baftă şi poţi conta pe mine!”.

deoarece aveam restanţe, fapt care nu este

stipulat nicăieri cum că ar fi un impediment în E.U.: Ce planuri aveţi de viitor?

aplicarea legii. R.A.: În primul rând să îmbunătăţim numărul de

A.A: Trebuie depăşite mentalităţile învechite şi utilizatori şi ofertele actuale, să mărim echipa şi

toate barierele întinse de către instituţiile de să punem în practică multe idei pe care le avem

stat. şi pe care nu le putem concretiza încă din cauza

aspectului financiar. bine stai acasă.

A.A.: Pe plan persoanl vreau să mă mut în A.A.: Să aibă încredere în ei, mult tupeu, noroc,

Zimbabwe, iar cu StudPassul să fac studenţii să pile şi multă bere. (râde)

conştientizeze că este un drept de-al lor, iar ceea

ce facem noi acum ar trebuie să existe din partea E.U.: Un cuvânt de încheiere pentru cititorii

universităţilor. Revistei Iuventa?

R.A.: Foarte puţini tineri mai au curajul să facă

E.U.: Ce recomandaţi tinerilor care au astfel de ceva. Majoritatea aşteaptă să le cadă din cer. Citiţi

iniţiative ca şi voi? cât mult!

R.A.: Să nu se îndoiască de capacităţile lor, să A.A.: Implică-te şi vei fi recompensat de tine

aibă foarte mult curaj, să nu renunţe niciodată, înşuţi!

perseverenţă multă, nervi de oţel, să fie dispuşi

să renunţe la proprii bani din buzunar şi să îşi

formeze o echipă. Dacă pleci singur la drum, mai

Elena UNGUREANURedactor-şef adjunct IUVENTA

13

interviu

12

interviu

(râde)

A.A.: StudPass ajută studenţii să poată ieşi mai

des în oraş fără frica faptului că nu le vor ajunge

banii şi că vor limitaţi de preţurile mari. Aceste

bariere dipar în momentul în care ştii că ai în

buzunar cardul.

E.U.: Ce importanţă au acordat studenţii acestui

proiect?

R.A.: La început au fost reticenţi şi a trebuit să

investim foarte mult timp să-i convingem că

aceste reduceri sunt reale, dar am pus pe primul

loc nevoile studenţilor şi iată că am reuşit.

A.A.: La început nu au acordat o foarte mare

importanţă fiind puţin sceptici asupra acestui

concept, însă cu timpul au prins încredere.

E.U.: Care sunt avantajele de care un student

poate beneficia dacă deţine un card StudPass?

R.A.: În primul rând este influenţată pozitiv

partea financiară. Chiar dacă unora li se pare o

investiţie mare suma de 39 de lei, îţi scoţi

investiţia cu vârf şi îndesat pe parcursul unui an

calendaristic. Dacă accesaţi site-ul nostru veţi

găsi o paletă largă de facilităţi şi reduceri pe care

le presupune deţinerea unui astfel de card.

A.A: Distracţie, economii şi un portofel fericit.

(râde). E.U.: Poţi să reuşeşti astăzi singur şi fără „pile”?

R.A.: Oricât de bun ai fi, fără să cunoşti pe

E.U.: Care sunt obstacolele prin care trebuie să cineva, trebuie să recunosc, cu părere de rău că

treacă un tânăr dornic de afirmare profesională nu prea eşti.... băgat în sema.

ca să reuşească să intre şi să se menţină pe A.A.: Poţi, dar e preferabil cu.

câmpul muncii pe o poziţie de lider în România?

R.A.: Pentru a avea succes trebuie să dedici E.U.: Ce feedback aţi primit de la tineri referitor

foarte mult timp dezvoltării profesionale, trebuie la acest proiect?

să participi la numeroase acte de voluntariat. R.A.: Primele persoane care au aflat că vrem să

Este foarte greu să pui bazele unui astfel de demarăm acest proiect au fost colegii mei de la

proiect. Practic, tinerii care au iniţiativă nu sunt facultate care ne-au sprijinit de la început, ne-au

ajutaţi deloc. Există o lege prin care studenţii oferit idei şi au făcut ca visul de a avea în Iaşi un

care îşi deschid o societate (SRL-D) pot beneficia card de reduceri să fie posibil.

de anumite facilităţi. Noi nu am putut beneficia A.A.: „Eşti nebun, dar abia aştept să am şi eu

de ele în ciuda faptului că eram studenţi la buget, cardul”, „Multă baftă şi poţi conta pe mine!”.

deoarece aveam restanţe, fapt care nu este

stipulat nicăieri cum că ar fi un impediment în E.U.: Ce planuri aveţi de viitor?

aplicarea legii. R.A.: În primul rând să îmbunătăţim numărul de

A.A: Trebuie depăşite mentalităţile învechite şi utilizatori şi ofertele actuale, să mărim echipa şi

toate barierele întinse de către instituţiile de să punem în practică multe idei pe care le avem

stat. şi pe care nu le putem concretiza încă din cauza

aspectului financiar. bine stai acasă.

A.A.: Pe plan persoanl vreau să mă mut în A.A.: Să aibă încredere în ei, mult tupeu, noroc,

Zimbabwe, iar cu StudPassul să fac studenţii să pile şi multă bere. (râde)

conştientizeze că este un drept de-al lor, iar ceea

ce facem noi acum ar trebuie să existe din partea E.U.: Un cuvânt de încheiere pentru cititorii

universităţilor. Revistei Iuventa?

R.A.: Foarte puţini tineri mai au curajul să facă

E.U.: Ce recomandaţi tinerilor care au astfel de ceva. Majoritatea aşteaptă să le cadă din cer. Citiţi

iniţiative ca şi voi? cât mult!

R.A.: Să nu se îndoiască de capacităţile lor, să A.A.: Implică-te şi vei fi recompensat de tine

aibă foarte mult curaj, să nu renunţe niciodată, înşuţi!

perseverenţă multă, nervi de oţel, să fie dispuşi

să renunţe la proprii bani din buzunar şi să îşi

formeze o echipă. Dacă pleci singur la drum, mai

Elena UNGUREANURedactor-şef adjunct IUVENTA

13

interviu

interviu

14

Andreea Lucaci

un nume tânăr şi puternic în inima

teatrului ieşean. Absolventă a

Facultăţii de Teatru din cadrul

Universităţii de Arte „George Enescu”

Iaş i , secţ iunea Actor ie , sub

îndrumarea atentă a Conf. Univ. Dr.

Mihaela Arsenescu Werner şi a Lect.

Dr. Doru Aftanasiu, Andreea îşi

continuă cu perseverenţă şi tenacitate

studiile în domeniul ales, tot aici, la

Iaşi. Un caracter disciplinat, mereu

înclinat spre public, ea ne-a povestit

despre ce face cu pasiune, din pasiune.

Elena Ungureanu: Când a luat naştere rămas un personaj la care mă tot gândesc. Cred

dragostea pentru teatru? că tocmai aici este tot farmecul! Să te tot

Andreea Lucaci: Nu m-am gândit niciodată la descoperi, să te tot provoci!

asta. Chiar nu ştiu un moment precis când s-a

întâmplat... sau poate că îmi place să cred că e E.U.: Cât de mult lucrezi la o piesă de teatru?

ceva mai mult decât asta. Cred că aici e vorba de A.L.: Eu cred că timpul de lucru la o piesă nu e

o chemare, un har pe care îl ai sau nu îl ai. Cine niciodată clar delimitat. În schimb, timpul de

ştie!? La primul spectacol de teatru la care am repetiţii, da. Poţi repeta o lună, două la o piesa,

fost, am plâns. Se întâmpla prin clasa întâia şi era dar de lucrat la personaj poţi să lucrezi o

vorba despre „ Harap-Alb”, la Teatrul perioadă, o stagiune, o viaţă. Depinde cât de tare

„Luceafarul”. Mi-aduc aminte perfect. Să fi fost te bântuie personajul. Eu sunt foarte autocritică

oare un prim semn de dragoste? Habar n-am! şi atunci rămân cu frământări mult timp după

Cert e că nu mă ştiu să-mi fi dorit un alt drum. premieră.

E.U.: Ţi s-a întâmplat să joci un rol complet

nepotrivit personalităţii tale? E.U.: Cine te-a influenţat în privinţa alegerii

A.L.: Toate rolurile sunt diferite dar încerc să le carierei?

apropii cumva de mine, să găsesc şi cele mai mici A.L.: Nu m-am gândit niciodată la o altă opţiune.

similarităţi. Complet nepotrivit personalităţii Au avut parinţii mei pentru mine o altă variantă,

mele? Hm, da! Când interpretam rolul unei femei dar degeaba. Desigur, chiar şi aşa înverşunată şi

cu mari probleme de viaţă, traume în cel mai hotărâtă, eram oarecum speriată. Mi se părea

tenebros sens al cuvântului, halucinaţii, nebunii. prea mult să îndrăznesc să cred că eu am

M-am tot gândit şi mi-am imaginat, am studiat înclinaţiile necesare pentru această profesie. Ei

personaje din viaţa reală. Nu a fost uşor şi a bine, în perioada aceea a temerilor mele, am

interviu

15

întâlnit-o pe Ozana Costin, un om extraordinar şi experienţă şi har. Ultimul ingredient face

frumos cum rar mai poţi întâlni. Ea m-a încurajat, diferenţa.

m-a învăţat, m-a pregătit, ca o mamă. De fapt, e

„mămica mea” în ceea ce priveşte teatrul. E.U.: Care este piesa de teatru „de suflet” a ta?

A.L.: Toate piesele mi se lipesc de suflet. Ba când

E.U.: Ce calităţi trebuie să aibă un actor? le repet, ba când le joc, ba când îmi amintesc de

A.L.: Generozitate, sinceritate, perseverenţă, ele. Momentan mă simt ataşată de piesa la care

răbdare şi o dorinţă cât mai arzătoare să repet acum: „Pradul”, în regia lui Lucian Dan

reuşească… pentru că nu e uşor deloc. Şi pe lângă Teodorovici, la Teatrul Naţional „Vasile

toate acestea este esenţial să ai şi un dram de Alecsandri”. Lucrez într-o formulă foarte

noroc. Din păcate, e o profesie care, mai ales la frumoasă, cu nişte actori senzaţionali şi un

început, ţine incredibil de mult şi de noroc, de regizor extraordinar. E o experienţă din care am

şansa de a cunoaşte oamenii potriviţi la de învăţat o mulţime de lucruri. Sigur îmi va

momentul potrivit. rămâne „piesa de suflet” multă vreme de acum

încolo.

E.U.: Eşti satisfăcută de alegerea pe care ai

făcut-o? E.U.: Cine şi ce influenţează repertoriul teatrului

A.L.: Da, da, da. Cu toate că nu îmi este deloc astăzi?

uşor. E o bătălie îngrozitoare şi o concurenţă la A.L: Nu ştiu dacă s-a făcut vreodată un studiu

care e bine uneori să nici nu te gândeşti. Dar sunt asupra cerinţelor publicului, dar practic el e

pasionată de ceea ce fac şi îmi place la nebunie, judecătorul suprem. El primeşte sau nu ceea ce i

aşa că nici nu contează că e teribil de greu. se oferă. Şi mai contează mult şi vremurile în care

trăim cu toate caracteristicele lor.

E.U.: Ce reprezintă publicul pentru un artist?

A.L.: Totul! E.U.: Cât de mult contează să ai un model în

viaţă?

E.U.: Câtă muncă se ascunde în spatele unei A.L.: Numai unul? Glumesc. (râde) Nu cred că

piese de teatru? am un model absolut. Găsesc modele în toti

A.L.: Multă, dar e o muncă extraordinar de oamenii pe care îi respect şi de la care am de

plăcută şi de frumoasă. Uiţi de timp, uită şi el de învăţat câte ceva. De pildă, de la doamna Mihaela

tine... te întrebi, te frămânţi, cauţi, scormoneşti, Arsenescu Werner am învăţat ce înseamnă

încerci, te bucuri, plângi, deznădăjduieşti, speri, devotamentul şi profesionalismul în meseria

innebuneşti. Sunt convinsă că dacă fiecare om şi- asta. (Am avut un mare noroc să fiu studenta

ar iubi cu devotament meseria sa cu munca pe unei actriţe excepţionale, cum este dumneaei).

care aceasta o implică, am deveni cu toţii Uite, pentru mine, ea va rămâne mereu un

muuuuult mai buni. model!

E.U.: Care sunt planurile profesionale pentru E.U.: Ce ai vrea să le transmiţi cititorilor Revistei

viitor? Iuventa?

A.L.: Să joc cât mai mult şi să tot cresc A.L.: Bucuraţi-vă de absolut tot ce vi se întâmplă

profesional. şi iubiţi-vă cu toată inima meseriile pe care le

alegeţi!

E.U.: „Mulţi actori, puţini artişti”. Eşti de acord cu

această afirmaţie?

A.L.: Da, dar e firesc să fie aşa şi poate că e o

fericire că se întâmplă asta. Cu atât mai mult îi

vom preţui pe adevăraţii artişti. Eu cred că un

artist e o combinaţie rară dintre muncă, talent,

Elena UNGUREANU Redactor-şef adjunct IUVENTA

interviu

14

Andreea Lucaci

un nume tânăr şi puternic în inima

teatrului ieşean. Absolventă a

Facultăţii de Teatru din cadrul

Universităţii de Arte „George Enescu”

Iaş i , secţ iunea Actor ie , sub

îndrumarea atentă a Conf. Univ. Dr.

Mihaela Arsenescu Werner şi a Lect.

Dr. Doru Aftanasiu, Andreea îşi

continuă cu perseverenţă şi tenacitate

studiile în domeniul ales, tot aici, la

Iaşi. Un caracter disciplinat, mereu

înclinat spre public, ea ne-a povestit

despre ce face cu pasiune, din pasiune.

Elena Ungureanu: Când a luat naştere rămas un personaj la care mă tot gândesc. Cred

dragostea pentru teatru? că tocmai aici este tot farmecul! Să te tot

Andreea Lucaci: Nu m-am gândit niciodată la descoperi, să te tot provoci!

asta. Chiar nu ştiu un moment precis când s-a

întâmplat... sau poate că îmi place să cred că e E.U.: Cât de mult lucrezi la o piesă de teatru?

ceva mai mult decât asta. Cred că aici e vorba de A.L.: Eu cred că timpul de lucru la o piesă nu e

o chemare, un har pe care îl ai sau nu îl ai. Cine niciodată clar delimitat. În schimb, timpul de

ştie!? La primul spectacol de teatru la care am repetiţii, da. Poţi repeta o lună, două la o piesa,

fost, am plâns. Se întâmpla prin clasa întâia şi era dar de lucrat la personaj poţi să lucrezi o

vorba despre „ Harap-Alb”, la Teatrul perioadă, o stagiune, o viaţă. Depinde cât de tare

„Luceafarul”. Mi-aduc aminte perfect. Să fi fost te bântuie personajul. Eu sunt foarte autocritică

oare un prim semn de dragoste? Habar n-am! şi atunci rămân cu frământări mult timp după

Cert e că nu mă ştiu să-mi fi dorit un alt drum. premieră.

E.U.: Ţi s-a întâmplat să joci un rol complet

nepotrivit personalităţii tale? E.U.: Cine te-a influenţat în privinţa alegerii

A.L.: Toate rolurile sunt diferite dar încerc să le carierei?

apropii cumva de mine, să găsesc şi cele mai mici A.L.: Nu m-am gândit niciodată la o altă opţiune.

similarităţi. Complet nepotrivit personalităţii Au avut parinţii mei pentru mine o altă variantă,

mele? Hm, da! Când interpretam rolul unei femei dar degeaba. Desigur, chiar şi aşa înverşunată şi

cu mari probleme de viaţă, traume în cel mai hotărâtă, eram oarecum speriată. Mi se părea

tenebros sens al cuvântului, halucinaţii, nebunii. prea mult să îndrăznesc să cred că eu am

M-am tot gândit şi mi-am imaginat, am studiat înclinaţiile necesare pentru această profesie. Ei

personaje din viaţa reală. Nu a fost uşor şi a bine, în perioada aceea a temerilor mele, am

interviu

15

întâlnit-o pe Ozana Costin, un om extraordinar şi experienţă şi har. Ultimul ingredient face

frumos cum rar mai poţi întâlni. Ea m-a încurajat, diferenţa.

m-a învăţat, m-a pregătit, ca o mamă. De fapt, e

„mămica mea” în ceea ce priveşte teatrul. E.U.: Care este piesa de teatru „de suflet” a ta?

A.L.: Toate piesele mi se lipesc de suflet. Ba când

E.U.: Ce calităţi trebuie să aibă un actor? le repet, ba când le joc, ba când îmi amintesc de

A.L.: Generozitate, sinceritate, perseverenţă, ele. Momentan mă simt ataşată de piesa la care

răbdare şi o dorinţă cât mai arzătoare să repet acum: „Pradul”, în regia lui Lucian Dan

reuşească… pentru că nu e uşor deloc. Şi pe lângă Teodorovici, la Teatrul Naţional „Vasile

toate acestea este esenţial să ai şi un dram de Alecsandri”. Lucrez într-o formulă foarte

noroc. Din păcate, e o profesie care, mai ales la frumoasă, cu nişte actori senzaţionali şi un

început, ţine incredibil de mult şi de noroc, de regizor extraordinar. E o experienţă din care am

şansa de a cunoaşte oamenii potriviţi la de învăţat o mulţime de lucruri. Sigur îmi va

momentul potrivit. rămâne „piesa de suflet” multă vreme de acum

încolo.

E.U.: Eşti satisfăcută de alegerea pe care ai

făcut-o? E.U.: Cine şi ce influenţează repertoriul teatrului

A.L.: Da, da, da. Cu toate că nu îmi este deloc astăzi?

uşor. E o bătălie îngrozitoare şi o concurenţă la A.L: Nu ştiu dacă s-a făcut vreodată un studiu

care e bine uneori să nici nu te gândeşti. Dar sunt asupra cerinţelor publicului, dar practic el e

pasionată de ceea ce fac şi îmi place la nebunie, judecătorul suprem. El primeşte sau nu ceea ce i

aşa că nici nu contează că e teribil de greu. se oferă. Şi mai contează mult şi vremurile în care

trăim cu toate caracteristicele lor.

E.U.: Ce reprezintă publicul pentru un artist?

A.L.: Totul! E.U.: Cât de mult contează să ai un model în

viaţă?

E.U.: Câtă muncă se ascunde în spatele unei A.L.: Numai unul? Glumesc. (râde) Nu cred că

piese de teatru? am un model absolut. Găsesc modele în toti

A.L.: Multă, dar e o muncă extraordinar de oamenii pe care îi respect şi de la care am de

plăcută şi de frumoasă. Uiţi de timp, uită şi el de învăţat câte ceva. De pildă, de la doamna Mihaela

tine... te întrebi, te frămânţi, cauţi, scormoneşti, Arsenescu Werner am învăţat ce înseamnă

încerci, te bucuri, plângi, deznădăjduieşti, speri, devotamentul şi profesionalismul în meseria

innebuneşti. Sunt convinsă că dacă fiecare om şi- asta. (Am avut un mare noroc să fiu studenta

ar iubi cu devotament meseria sa cu munca pe unei actriţe excepţionale, cum este dumneaei).

care aceasta o implică, am deveni cu toţii Uite, pentru mine, ea va rămâne mereu un

muuuuult mai buni. model!

E.U.: Care sunt planurile profesionale pentru E.U.: Ce ai vrea să le transmiţi cititorilor Revistei

viitor? Iuventa?

A.L.: Să joc cât mai mult şi să tot cresc A.L.: Bucuraţi-vă de absolut tot ce vi se întâmplă

profesional. şi iubiţi-vă cu toată inima meseriile pe care le

alegeţi!

E.U.: „Mulţi actori, puţini artişti”. Eşti de acord cu

această afirmaţie?

A.L.: Da, dar e firesc să fie aşa şi poate că e o

fericire că se întâmplă asta. Cu atât mai mult îi

vom preţui pe adevăraţii artişti. Eu cred că un

artist e o combinaţie rară dintre muncă, talent,

Elena UNGUREANU Redactor-şef adjunct IUVENTA

16

Despre o tehnologie care a acaparat toate însuşit relativ recent, sub bagheta regizorului

mijloacele de comunicare. Despre trecerea, într- Sergiu Nicolaescu, în Ultimul corupt din România,

un ritm alert, de la ecranul-spectacol- care era din 2012:

calea predominantǎ de relaţionare într-o razǎ a Vladimir Gǎitan: Trebuie sǎ-ţi mǎrturisesc cǎ eu

omenirii apusǎ parcǎ, la ecranul omniprezent, cu nu am deschis în viaţa mea un computer şi nici

impact global. Am punctat certitudini ale realitǎţii mǎcar un laptop. Nu sunt duşmanul acestor

cinematografice, am avut curiozitatea de a şti lucruri, copiilor mei le-am luat de-acum 10 ani, la

care este, la ora ecranului hipermodern, destinul primele apariţii. Dar, efectiv, mi-am prelungit

gândirii şi al expresiei artistice. În esenţǎ, am plǎcerea de a citi o carte. Referitor la ce se

adresat întrebǎri şi am primit rǎspunsuri. De la doi întamplǎ cu acest domeniu: sunt atehnic. Mi-am

maeştri: actorul Vladimir Gǎitan şi regizorul Alex refuzat orice implicare în aceste ȋntâmplǎri-3D,

Iordǎchescu. 4D, ecran tactil, miniatural. M-am retras în

Pentru început, l-am invitat la dialog pe cochilia mea şi mǎ uit la filme normale. Am vǎzut

iubitul Horia Vrăbete-personaj pe care şi l-a Avatar, care a fost mai ciudat pentru mine, l-am

Vladimir Gǎitan: Simplitatea este un cuvânt pe care am început să-l uitam foarte mult!

Alex Iordǎchescu: Trebuie imaginat un nou mod de a rezista, nu prin IMAGINI, ci dincolo de IMAGINI!

interviu interviu

17

acceptat ca atare, dar, în general, mǎ feresc de Din punctul meu de vedere,

zona asta, pentru cǎ din punct de vedere cinematografia americanǎ a fǎcut foarte mult rǎu

profesional o consider foarte falsǎ, artificialǎ. În Europei, pentu cǎ a venit cu o forţǎ financiarǎ

curând se va renunţa la noi, probabil…Unde va uriaşǎ, iar Europa nu a putut sǎ ţinǎ pasul.

mai fi Dustin Lee Hoffman, unde va mai fi Robert Vorbesc de marile industrii de fim, gen Cinecittà

De Niro, Pacino (Alfredo James)? Aceştia sunt (care a fost unul din cele mai mari studiouri de

câţiva din actorii uriaşi a cǎror interpretare m-a film din lume şi, totodatǎ, supranumit „Oraşul

fascinat dintotdeauna. Consider aceste tehnici filmului"). Urmǎtoarea generaţie s-a oprit la

nocive, mai ales pentru copii. Aş introduce un Depardieu şi cam atât!Dar s-a uitat de Alain

program foarte bine controlat asupra acestui Delon, Lino Ventura, Jean Gabin, Michel

fenomen despre care aud cǎ se vorbeşte tot mai Serrault… Actori minunaţi, minunaţi…!!! Vorbim

des şi care se poate rǎzbuna foarte urât pe de nişte vremuri care s-au cam dus şi trist este cǎ

noi toţi: acum se bat recorduri, prin toate nu vine nimic în loc. Iar despre ceea ce vine, pot

mijloacele, având ca miză violenţa. Acest gen spune cǎ sunt nişte accidente. E puţin! Înainte

de cinematografie duce la infantilitate, la vorbeam de o şcoalǎ, iar acum vorbim de nişte

imbecilitate. accidente.”

Chiar dacǎ este de acord cu afirmaţia Înainte de a afla ce lipseşte acestei ere a

despre cinematograf a criticului de film, Jean cumulului, ce înregistreazǎ transformǎri

Serroy, Gǎitan nu ezitǎ sǎ fie sincer, profunde, resimţite, mai ales, la nivelul formei

pǎstrându-şi calmitatea şi diplomaţia definitorii. originale, prototipice a sǎlii de spectacol, i-am

Astfel,ne împǎrtǎşeşte opinia sa: „Eu am depre adresat întrebarea:

critici o pǎrere destul de rezervatǎ, pentru cǎ ei

nu au o operǎ proprie şi se ocupǎ cu a fi contra La ce tip de ecran ar trebui sǎ revinǎ

muncii celuilalt.” cinematograful, astfel încât sǎ aibǎ loc o

diminuarea consistentǎ a mutaţiei culturale ?

„Fenomenul mutaţiei culturale afecteazǎ,

astǎzi, tot mai multe aspecte ale creaţiei, dar şi

ale existenţei însǎşi. Voi fi sincer. Eu consider cǎ

ar tebui sǎ revenim la ecranul clasic, normal, la

aşa-zisul ecran plat. Sunt un bun spectator de

cinema, prefer sǎ mǎ deplasez din fotoliul meu

pentru un film bun, un film de calitate, la ecranul

actual din sǎlile de cinema, care mǎ satisface, dar

nu-mi prea place nici acest sunet foarte eficient,

dat foarte tare. Am întâlnit aceastǎ realitate a

sunetului dat la maxim, în ultimele mele vizionǎri

(The Ladykillers, de Tom Hanks), dar cred cǎ

Coordonatele amintirilor domniei sale acest apect ţine şi de operator, care realizeazǎ

conţin nume sonore ale cinematografiei italiene şi setǎrile într-o asemenea manierǎ. Am fost şi în

nu numai, mǎrturisind: alte sǎli de cinematograf unde acest sunet dolby

surround era prezent, dar era plǎcut, nu era

Vladimir Gǎitan: „Eu nu am sǎ uit niciodatǎ agresiv. Sunt genul de spectator care vrea

filmele ruseşti excepţionale, care mi-au bucurat mǎsurǎ şi-atâta tot”.

tinereţea sau cinematograful italian, despre care Vladimir Gǎitan a mai spus si ceea ce

tânǎra generaţie nu ştie: Alberto Sordi, David scapǎ, de fapt, acestui univers, aflat într-o

Kaufman… continuǎ expansiune: „Simplitatea… ador şi, în

„Cinematograful este un mijloc de

a spune ceea ce nimeni nu poate

spune prin cuvinte, în afarǎ poate

de poezie. El este în sine un limbaj,

care e combinaţia mai multor arte,

un limbaj infinit de frumos, infinit

de profund şi care poate nara orice

poveste." (afirma, într-un interviu,

criticul de film, Jean Serroy)

16

Despre o tehnologie care a acaparat toate însuşit relativ recent, sub bagheta regizorului

mijloacele de comunicare. Despre trecerea, într- Sergiu Nicolaescu, în Ultimul corupt din România,

un ritm alert, de la ecranul-spectacol- care era din 2012:

calea predominantǎ de relaţionare într-o razǎ a Vladimir Gǎitan: Trebuie sǎ-ţi mǎrturisesc cǎ eu

omenirii apusǎ parcǎ, la ecranul omniprezent, cu nu am deschis în viaţa mea un computer şi nici

impact global. Am punctat certitudini ale realitǎţii mǎcar un laptop. Nu sunt duşmanul acestor

cinematografice, am avut curiozitatea de a şti lucruri, copiilor mei le-am luat de-acum 10 ani, la

care este, la ora ecranului hipermodern, destinul primele apariţii. Dar, efectiv, mi-am prelungit

gândirii şi al expresiei artistice. În esenţǎ, am plǎcerea de a citi o carte. Referitor la ce se

adresat întrebǎri şi am primit rǎspunsuri. De la doi întamplǎ cu acest domeniu: sunt atehnic. Mi-am

maeştri: actorul Vladimir Gǎitan şi regizorul Alex refuzat orice implicare în aceste ȋntâmplǎri-3D,

Iordǎchescu. 4D, ecran tactil, miniatural. M-am retras în

Pentru început, l-am invitat la dialog pe cochilia mea şi mǎ uit la filme normale. Am vǎzut

iubitul Horia Vrăbete-personaj pe care şi l-a Avatar, care a fost mai ciudat pentru mine, l-am

Vladimir Gǎitan: Simplitatea este un cuvânt pe care am început să-l uitam foarte mult!

Alex Iordǎchescu: Trebuie imaginat un nou mod de a rezista, nu prin IMAGINI, ci dincolo de IMAGINI!

interviu interviu

17

acceptat ca atare, dar, în general, mǎ feresc de Din punctul meu de vedere,

zona asta, pentru cǎ din punct de vedere cinematografia americanǎ a fǎcut foarte mult rǎu

profesional o consider foarte falsǎ, artificialǎ. În Europei, pentu cǎ a venit cu o forţǎ financiarǎ

curând se va renunţa la noi, probabil…Unde va uriaşǎ, iar Europa nu a putut sǎ ţinǎ pasul.

mai fi Dustin Lee Hoffman, unde va mai fi Robert Vorbesc de marile industrii de fim, gen Cinecittà

De Niro, Pacino (Alfredo James)? Aceştia sunt (care a fost unul din cele mai mari studiouri de

câţiva din actorii uriaşi a cǎror interpretare m-a film din lume şi, totodatǎ, supranumit „Oraşul

fascinat dintotdeauna. Consider aceste tehnici filmului"). Urmǎtoarea generaţie s-a oprit la

nocive, mai ales pentru copii. Aş introduce un Depardieu şi cam atât!Dar s-a uitat de Alain

program foarte bine controlat asupra acestui Delon, Lino Ventura, Jean Gabin, Michel

fenomen despre care aud cǎ se vorbeşte tot mai Serrault… Actori minunaţi, minunaţi…!!! Vorbim

des şi care se poate rǎzbuna foarte urât pe de nişte vremuri care s-au cam dus şi trist este cǎ

noi toţi: acum se bat recorduri, prin toate nu vine nimic în loc. Iar despre ceea ce vine, pot

mijloacele, având ca miză violenţa. Acest gen spune cǎ sunt nişte accidente. E puţin! Înainte

de cinematografie duce la infantilitate, la vorbeam de o şcoalǎ, iar acum vorbim de nişte

imbecilitate. accidente.”

Chiar dacǎ este de acord cu afirmaţia Înainte de a afla ce lipseşte acestei ere a

despre cinematograf a criticului de film, Jean cumulului, ce înregistreazǎ transformǎri

Serroy, Gǎitan nu ezitǎ sǎ fie sincer, profunde, resimţite, mai ales, la nivelul formei

pǎstrându-şi calmitatea şi diplomaţia definitorii. originale, prototipice a sǎlii de spectacol, i-am

Astfel,ne împǎrtǎşeşte opinia sa: „Eu am depre adresat întrebarea:

critici o pǎrere destul de rezervatǎ, pentru cǎ ei

nu au o operǎ proprie şi se ocupǎ cu a fi contra La ce tip de ecran ar trebui sǎ revinǎ

muncii celuilalt.” cinematograful, astfel încât sǎ aibǎ loc o

diminuarea consistentǎ a mutaţiei culturale ?

„Fenomenul mutaţiei culturale afecteazǎ,

astǎzi, tot mai multe aspecte ale creaţiei, dar şi

ale existenţei însǎşi. Voi fi sincer. Eu consider cǎ

ar tebui sǎ revenim la ecranul clasic, normal, la

aşa-zisul ecran plat. Sunt un bun spectator de

cinema, prefer sǎ mǎ deplasez din fotoliul meu

pentru un film bun, un film de calitate, la ecranul

actual din sǎlile de cinema, care mǎ satisface, dar

nu-mi prea place nici acest sunet foarte eficient,

dat foarte tare. Am întâlnit aceastǎ realitate a

sunetului dat la maxim, în ultimele mele vizionǎri

(The Ladykillers, de Tom Hanks), dar cred cǎ

Coordonatele amintirilor domniei sale acest apect ţine şi de operator, care realizeazǎ

conţin nume sonore ale cinematografiei italiene şi setǎrile într-o asemenea manierǎ. Am fost şi în

nu numai, mǎrturisind: alte sǎli de cinematograf unde acest sunet dolby

surround era prezent, dar era plǎcut, nu era

Vladimir Gǎitan: „Eu nu am sǎ uit niciodatǎ agresiv. Sunt genul de spectator care vrea

filmele ruseşti excepţionale, care mi-au bucurat mǎsurǎ şi-atâta tot”.

tinereţea sau cinematograful italian, despre care Vladimir Gǎitan a mai spus si ceea ce

tânǎra generaţie nu ştie: Alberto Sordi, David scapǎ, de fapt, acestui univers, aflat într-o

Kaufman… continuǎ expansiune: „Simplitatea… ador şi, în

„Cinematograful este un mijloc de

a spune ceea ce nimeni nu poate

spune prin cuvinte, în afarǎ poate

de poezie. El este în sine un limbaj,

care e combinaţia mai multor arte,

un limbaj infinit de frumos, infinit

de profund şi care poate nara orice

poveste." (afirma, într-un interviu,

criticul de film, Jean Serroy)

18

acelaşi timp, îmi este dor de acest cuvânt, pe film în lume, fie micǎ sau mare contribuţia lui.

care am început cu toţii sǎ-l uitǎm foarte mult! Cred cǎ el este bogat la nivel de interpretare. Şi

Simplitatea şi normalitatea. Dorinţa asta îmi place când fiecare poate sǎ-şi croiascǎ filmul

permanentǎ de epatare, de agresivitate, dorinţa lui, sǎ existe o plasticitate a "materiei" filmului. Mi

asta exasperantǎ, indusǎ, de a fi în pas cu… Dar nu se pare cǎ lumea în care trǎim nu e linearǎ sau

mai vreau sǎ fiu în pas cu..! Mi-e dor de lucrurile binarǎ şi îmi doresc sǎ fac filme care sǎ traducǎ

retro, de tehnicile mai puţin avansate de altǎdatǎ! "ţesutul" acesta. Cel puţin, îmi place ideea asta,

Sunt lucruri care ţin de plǎcerea, intimitatea mǎ face sǎ mǎ simt mai liber şi îmi permite sǎ fac

noastrǎ şi nu de a fi în pas cu ceva anume.” lucruri neaşteptate.”

Îndrǎgitul actor Vladimir Gǎitan le De asemenea, regizorul Iordǎchescu a

pregǎteşte cinefililor o întâlnire cu Pescǎruşul, menţionat cǎ:

invitându-ne, în acest sens, la frumoasa premierǎ S-a trecut de la ecran la ecrane, mai mici,

a piesei cehoviene, din luna aprilie, în aceeaşi mai multe. Raporturile s-au inversat, atât în talie,

locaţie: Teatrul de Comedie, din Bucureşti. cât şi în proiecţie / emisie. Prin multiplicarea lor,

imaginile şi-au pierdut substanţa şi legǎtura cu

L-aţi cunoscut în Periferic (în regia lui sacrul, au devenit „iluzii adevǎrate", „realitate

Bogdan George Apetri), unde a fǎcut parte din virtualǎ", droguri ieftine. În stare de dependenţǎ,

distribuţie alǎturi de Ana Ularu, Andi Vasluianu, nevoia de a satisface pulsiunea scopicǎ depǎşeşte

Mimi Brănescu, în 2010. A regizat scurtmetrajul capacitatea de a înţelege şi a asimila imaginile,

Andreea şi tramvaiul în 2004. Este producǎtorul care trebuie sǎ-şi îndeplineascǎ funcţiunea din ce

filmelor: La cosmétique du bonheur (2013), în ce mai repede, din ce în ce mai intens (în

Lullaby to My Father (2012), Ryna (2005) şi sensul: violent, vulgar, etc ).

L'enfance d'Icare / Copilăria lui Icar (2009). Cea

din urmǎ producţie menţionatǎ a stârnit Cinematograful despre care vorbeşti nu

interpretǎri controversate din partea mass-mediei cred cǎ va mai „reveni" ca atare, sau, în orice caz,

româneşti, care neînţelegând dorinţa umano- nu în civilizaţia noastrǎ. Trebuie imaginat un nou

regizorialǎ de a traduce o viziune interioarǎ, a mod de a rezista, nu prin imagini, ci dincolo de

spus despre debut cǎ este „pretenţios”. Regizorul imagini. Altfel zis, dat fiind cǎ imaginea nu va

Alex Iordǎchescu mi-a spus, în interviul acordat mai regǎsi dimensiunea sacrului, (sau cel puţin

în mai 2011 despre „Copilǎria lui Icar" cǎ „Este un nu va mai fi recunoscutǎ ca atare) devine urgent

film relativ ermetic, nu pentru cǎ mi-am dorit sǎ sǎ-i luǎm puterea nocivǎ de a se prezenta sub

fie aşa, ci pentru cǎ am privilegiat intuiţiile pe care chipul realitǎţii, deci sǎ o "dezvǎluim" ca iluzie.

le-am avut pe moment, formelor mai Ultimul film al lui Amos Gitai, „Lullaby to my

convenţionale. Nu e neapǎrat o calitate, idealul father", merge pe linia asta. Asta nu înseamnǎ cǎ

este sǎ le imbini în mod armonios. Am remarcat cǎ nu e poezie şi "cinema" în filmul lui, dar reuşeşte

filmul a atins deseori oameni foarte sensibili şi / sǎ se desprindǎ de orice fascinaţie pentru

sau cu o educaţie care îi face sǎ-şi punǎ întrebǎri imagini şi, tocmai, prin cinematografie (cadraj,

(ştiinţe sociale, filozofie, etc.).” montaj, alternanţă ficţiune / documentar), sǎ

A explicat ce înseamnǎ, în viziunea sa, meargǎ „dincolo" de imagini. Este inutil sǎ

„discursul despre cinema”, printr-o trimitere precizez cǎ majoritatea oamenilor nu înţeleg

eficientǎ şi practicǎ la filmul realizat, Copilǎria lui nimic din filmul ǎsta sau nu le place... Dar cred cǎ

Icar: e calea cea bunǎ pe care Amos o exploreazǎ.”

Alex Iordǎchescu: „Am lucrat intuitiv pe

aspectul cinematografic, cu dorinţa de a traduce o

viziune interioarǎ. Am scris note de intenţii, dar ce

e important, pânǎ la urmǎ, este ce aduce acest

interviu

Ştefania ARGEANU studentă, Facultatea de Psihologie şi

Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, UAIC, Iaşi

http://auraedaile.blogspot.com/

3 in 1

Lifeboat

18

acelaşi timp, îmi este dor de acest cuvânt, pe film în lume, fie micǎ sau mare contribuţia lui.

care am început cu toţii sǎ-l uitǎm foarte mult! Cred cǎ el este bogat la nivel de interpretare. Şi

Simplitatea şi normalitatea. Dorinţa asta îmi place când fiecare poate sǎ-şi croiascǎ filmul

permanentǎ de epatare, de agresivitate, dorinţa lui, sǎ existe o plasticitate a "materiei" filmului. Mi

asta exasperantǎ, indusǎ, de a fi în pas cu… Dar nu se pare cǎ lumea în care trǎim nu e linearǎ sau

mai vreau sǎ fiu în pas cu..! Mi-e dor de lucrurile binarǎ şi îmi doresc sǎ fac filme care sǎ traducǎ

retro, de tehnicile mai puţin avansate de altǎdatǎ! "ţesutul" acesta. Cel puţin, îmi place ideea asta,

Sunt lucruri care ţin de plǎcerea, intimitatea mǎ face sǎ mǎ simt mai liber şi îmi permite sǎ fac

noastrǎ şi nu de a fi în pas cu ceva anume.” lucruri neaşteptate.”

Îndrǎgitul actor Vladimir Gǎitan le De asemenea, regizorul Iordǎchescu a

pregǎteşte cinefililor o întâlnire cu Pescǎruşul, menţionat cǎ:

invitându-ne, în acest sens, la frumoasa premierǎ S-a trecut de la ecran la ecrane, mai mici,

a piesei cehoviene, din luna aprilie, în aceeaşi mai multe. Raporturile s-au inversat, atât în talie,

locaţie: Teatrul de Comedie, din Bucureşti. cât şi în proiecţie / emisie. Prin multiplicarea lor,

imaginile şi-au pierdut substanţa şi legǎtura cu

L-aţi cunoscut în Periferic (în regia lui sacrul, au devenit „iluzii adevǎrate", „realitate

Bogdan George Apetri), unde a fǎcut parte din virtualǎ", droguri ieftine. În stare de dependenţǎ,

distribuţie alǎturi de Ana Ularu, Andi Vasluianu, nevoia de a satisface pulsiunea scopicǎ depǎşeşte

Mimi Brănescu, în 2010. A regizat scurtmetrajul capacitatea de a înţelege şi a asimila imaginile,

Andreea şi tramvaiul în 2004. Este producǎtorul care trebuie sǎ-şi îndeplineascǎ funcţiunea din ce

filmelor: La cosmétique du bonheur (2013), în ce mai repede, din ce în ce mai intens (în

Lullaby to My Father (2012), Ryna (2005) şi sensul: violent, vulgar, etc ).

L'enfance d'Icare / Copilăria lui Icar (2009). Cea

din urmǎ producţie menţionatǎ a stârnit Cinematograful despre care vorbeşti nu

interpretǎri controversate din partea mass-mediei cred cǎ va mai „reveni" ca atare, sau, în orice caz,

româneşti, care neînţelegând dorinţa umano- nu în civilizaţia noastrǎ. Trebuie imaginat un nou

regizorialǎ de a traduce o viziune interioarǎ, a mod de a rezista, nu prin imagini, ci dincolo de

spus despre debut cǎ este „pretenţios”. Regizorul imagini. Altfel zis, dat fiind cǎ imaginea nu va

Alex Iordǎchescu mi-a spus, în interviul acordat mai regǎsi dimensiunea sacrului, (sau cel puţin

în mai 2011 despre „Copilǎria lui Icar" cǎ „Este un nu va mai fi recunoscutǎ ca atare) devine urgent

film relativ ermetic, nu pentru cǎ mi-am dorit sǎ sǎ-i luǎm puterea nocivǎ de a se prezenta sub

fie aşa, ci pentru cǎ am privilegiat intuiţiile pe care chipul realitǎţii, deci sǎ o "dezvǎluim" ca iluzie.

le-am avut pe moment, formelor mai Ultimul film al lui Amos Gitai, „Lullaby to my

convenţionale. Nu e neapǎrat o calitate, idealul father", merge pe linia asta. Asta nu înseamnǎ cǎ

este sǎ le imbini în mod armonios. Am remarcat cǎ nu e poezie şi "cinema" în filmul lui, dar reuşeşte

filmul a atins deseori oameni foarte sensibili şi / sǎ se desprindǎ de orice fascinaţie pentru

sau cu o educaţie care îi face sǎ-şi punǎ întrebǎri imagini şi, tocmai, prin cinematografie (cadraj,

(ştiinţe sociale, filozofie, etc.).” montaj, alternanţă ficţiune / documentar), sǎ

A explicat ce înseamnǎ, în viziunea sa, meargǎ „dincolo" de imagini. Este inutil sǎ

„discursul despre cinema”, printr-o trimitere precizez cǎ majoritatea oamenilor nu înţeleg

eficientǎ şi practicǎ la filmul realizat, Copilǎria lui nimic din filmul ǎsta sau nu le place... Dar cred cǎ

Icar: e calea cea bunǎ pe care Amos o exploreazǎ.”

Alex Iordǎchescu: „Am lucrat intuitiv pe

aspectul cinematografic, cu dorinţa de a traduce o

viziune interioarǎ. Am scris note de intenţii, dar ce

e important, pânǎ la urmǎ, este ce aduce acest

interviu

Ştefania ARGEANU studentă, Facultatea de Psihologie şi

Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, UAIC, Iaşi

http://auraedaile.blogspot.com/

3 in 1

Lifeboat

The aim of this essay is to give a slightly fact a filmmaking practice (1998:12), cinematic

perspective on documenting the documentaries: tradition and mode of audience reception, it

strategies and techniques recommended by this remains a practice without clear boundaries as

cinematographic genre which is documentary well. In Documenting the Documentary

film. The purpose of this paper is to open new (1998:11), it is said that documentary is not

opinion and ideas in depth about the represented as “different” from fiction. The

requirements of realizing a documentary and reasons can be found in the different ontological

provide a wider knowledge about film genres status of the documentary image, closer

boundaries. We shall expect other debates and indexical relation to the real, the intimate

researches on this topic as well. connection to the real world, the psychical world

As Bill Nichols says (1998:11), in which we live. Documentary appeals to viewer

'documentary calls for specific techniques to precisely because of the truth that it claims,

give cinematic embodiment to live encounter whether at the level of fact or image. Contrasting,

and historical events, experience and reflection, in fiction films, no matter how realistic they may

argumentation and research. Like ethnographic be, some form of “suspension of disbelief” is

fieldwork, calls for specific ways of being among always operative (1998:20). Because

and apart from those ultimately represented in documentary is the form of cinema that is most

words or film. It calls for an ethics of closely bound to the real world, to actual personal

responsibility, an aesthetics of film form, and a and collective problems, hopes and struggles, it

politics of representation'. Also, Bill Nichols is understandable that concrete issues of ethics,

considers documentary a discipline of visual politics and technology would take precedence

representation. He argued that a documentary over the intangible of aesthetics. Richard

should be done with responsibility, rigorousity Barsam, in The vision of Robert Flaherty: The

and professionalism. About docummentarysts, Artist as Myth and Filmaker (1998) argued: “ Yet

he says that they should follow the tradition of as we increasingly garner our news and

explorers, missionaries, colonialists, tourists, information about our world – indeed, our very

travellers and ethnographers, often choose to perception and comprehension of it – from the

live and work among others. If they do not live visual media, it is more important than ever to

among the people whom they also film, they “do understand the textual strategies by which

set out to grasp the issue that confront their individual documentaries are organized”. At the

social partners in the construction of reality”, same time, because of its impressive stylistic

Nichols says. Also he argued: “ But whether heterogeneity, it has a place within avant-garde,

they come from afar or begin close by (with the category that is usually perceived as in stark

family and loved ones, long-fought issues or opposition to, if not the antithesis of, commercial

personal struggles), documentary filmmakers film. It can be said that a documentary

then must find ways to represent what they interrogates the more traditional depiction of the

discover and believe, and want others to discover truth as stable, objective and knowable, even

and believe as a result of their own though suggesting that identity itself is shifting

representations”. Although documentary is in and fragmentary. As William Rothman

21

multiculturalitate

“Documentary can and should use all the strategies of fictional construction to get at truth”

The aim of this essay is to give a slightly fact a filmmaking practice (1998:12), cinematic

perspective on documenting the documentaries: tradition and mode of audience reception, it

strategies and techniques recommended by this remains a practice without clear boundaries as

cinematographic genre which is documentary well. In Documenting the Documentary

film. The purpose of this paper is to open new (1998:11), it is said that documentary is not

opinion and ideas in depth about the represented as “different” from fiction. The

requirements of realizing a documentary and reasons can be found in the different ontological

provide a wider knowledge about film genres status of the documentary image, closer

boundaries. We shall expect other debates and indexical relation to the real, the intimate

researches on this topic as well. connection to the real world, the psychical world

As Bill Nichols says (1998:11), in which we live. Documentary appeals to viewer

'documentary calls for specific techniques to precisely because of the truth that it claims,

give cinematic embodiment to live encounter whether at the level of fact or image. Contrasting,

and historical events, experience and reflection, in fiction films, no matter how realistic they may

argumentation and research. Like ethnographic be, some form of “suspension of disbelief” is

fieldwork, calls for specific ways of being among always operative (1998:20). Because

and apart from those ultimately represented in documentary is the form of cinema that is most

words or film. It calls for an ethics of closely bound to the real world, to actual personal

responsibility, an aesthetics of film form, and a and collective problems, hopes and struggles, it

politics of representation'. Also, Bill Nichols is understandable that concrete issues of ethics,

considers documentary a discipline of visual politics and technology would take precedence

representation. He argued that a documentary over the intangible of aesthetics. Richard

should be done with responsibility, rigorousity Barsam, in The vision of Robert Flaherty: The

and professionalism. About docummentarysts, Artist as Myth and Filmaker (1998) argued: “ Yet

he says that they should follow the tradition of as we increasingly garner our news and

explorers, missionaries, colonialists, tourists, information about our world – indeed, our very

travellers and ethnographers, often choose to perception and comprehension of it – from the

live and work among others. If they do not live visual media, it is more important than ever to

among the people whom they also film, they “do understand the textual strategies by which

set out to grasp the issue that confront their individual documentaries are organized”. At the

social partners in the construction of reality”, same time, because of its impressive stylistic

Nichols says. Also he argued: “ But whether heterogeneity, it has a place within avant-garde,

they come from afar or begin close by (with the category that is usually perceived as in stark

family and loved ones, long-fought issues or opposition to, if not the antithesis of, commercial

personal struggles), documentary filmmakers film. It can be said that a documentary

then must find ways to represent what they interrogates the more traditional depiction of the

discover and believe, and want others to discover truth as stable, objective and knowable, even

and believe as a result of their own though suggesting that identity itself is shifting

representations”. Although documentary is in and fragmentary. As William Rothman

21

multiculturalitate

“Documentary can and should use all the strategies of fictional construction to get at truth”

22

multiculturalitate

(1998:23) argues, “by the late of 1970s, the of institutional exhibition practices and attain

prevailing view within the field was that all fiction successful commercial runs. In her analysis,

films are really documentaries, that all Linda Williams argues that the aim of

documentary films are fiction, hence that they do contemporary documentary filmmakers is to seek

not fundamentally differ. Documentaries and the “reverberations and repetitions” that reveal

fiction films are equally to be resisted”. In multiple and contingent “truths” rather than a

Representing the reality (Nichols, 1991) and unitary, unproblematic ”truth”. In 1989, a

Theorizing the Documentary (Renov, 1993), the documentary about an “inept” documentary

dominant view is that although documentaries filmmaker and economic hardship in Flint,

are not inherently more truthful than fiction Michigan, became the most commercially

films, there are important differences between successful documentary ever made – Roger And

them. A documentary, “is generally regarded as Me (1998:19). Even if the more intimate

the work from which all subsequent efforts to autobiographical mode of documentary is

bring real life to the screen have stemmed'' political , at the same it is personal.

(1998:24). The implication is that fiction films Linda Williams argued that we exist in an

are not efforts to bring real life to the screen, era in which there is a remarkable hunger for

here are efforts to bring to the screen the documentary images of the real. Nowadays

imaginary life of fantasy and myth. William people are interested in finding out information

Rothman (1998:24) argues that fictional films from around the world. They need to find the real

do bring real life to the screen but their and true information. At the same time, people

characters are imaginary, even though the become interested in news about violence.

camera's subject is real. Furthermore, “Interestingly, violent trauma has become the

documentaries are steeped in fantasy or/and emblem of the real in the new verite genre or the

myth. Finally, he concludes: “What is fictional independent amateur video…”.

about a fiction film resides in its fiction that it is

only fiction”. Linda Williams, in Mirrors without For this analysis, this essay will consider

Memories (1998:379) underlines the fact that Errol Morris's film, The Thin Blue Line (1987),

nowadays era, where the electronic and about the murder of a police officer and the near

computer world generated images, the camera, execution of the “wrong man”, and Michael

the article sensationally proclaims, “can lie”. Moore' s film, Roger And Me (1989), about the

In a documentary, like in any cinematographic dire effects of a General Motors plant closing.

product, everything is important: technique About Roger And Me, William says that

materials, filming, actors, the chosen story. “A “coincident with the hunger for documentary

camera is a physical object; a dog can truth is the clear sense that this truth is subject to

acknowledge its presence by licking it. But when manipulation and construction by docu-auteurs

a camera is filming, it is no ordinary object”, who, whether on camera, or behind, are

William Rothman says (1998:29). Despite its forcefully calling the shots.” This is a paradox of

presence, viewers who are absent are also the presumptuous manipulation of documentary

magically present through the presence of truth, allied with serious crusade to reveal some

camera, what is absent and also present, what is ultimate truth. The Thin Blue Line is a

present is also absent (idem). Actors are as well postmodern documentary approach to the

important in a documentary. To act as if he/she is trauma of an inaccessible past because of its

the character he/she is playing, an actor must impressive success in intervening in the truths

act as if no camera is in his/her presence. known about this past. In 1976, Dallas police

officer Robert Wood was murdered, patently by

Several documentary films, like The Thin twenty-eight-year old drifter named Randall

Blue Line (1987), Paris Is Burning (1990) etc., Adams. Morris' s film was instrumental in

have managed to break through the stranglehold absolving a man wrongfully accused of murder. In

23

multiculturalitate

the film, the “true” story of Randall Adams, the exposed, truths should be strategically line up

man convicted of the murder of officer Wood, against them. The man found innocent by the

and his accuser, David Harris, the young film remains a code. The viewer can learn almost

hitchhiker whom Adams picked up during the nothing of his past and his lack of knowledge

night of the murder, ends with Harris's cryptic, appears necessary to the investigation of the

but dramatic confession of the murder on a official lies. Moriss scrupulously sticks to stylized

taped phone conversation with Errol Morris and silent docudrama re-enactment that show

(1989:383). This documentary dig toward an only what each witness claims happened. On the

“impossible archaeology, picking at the scabs of other hand, he creates a documentary form that

lies which have covered over the inaccessible now falls shy of verite as a style, conventionalizes

ordinary event”, Linda William says. The his hypothetical re-enactment and never offers

filmmaker asks question, draws maps, interviews any of them as an image of what actually

historians, police, witnesses. He seeks to uncover happened. As does his crosscutting among

a past which will produce new truths of guilt and different “witnesses” to the crime who contradict

innocence in the present. Accused of murder, each other, in The thin Blue Line, Morris's

Randall Adams is free now, taking into account constant re-enactment of the crime “reminds us

Morris's film as well. Williams (1989:383) agrees of how every documentary constructs the

that The Thin Blue Line was stylistically talking, evidentiary reference points it requires” (Nichols,

remarked upon for its film-noirish beauty, its 1991).

apparent abandonment of cinema verite realism

for studied, often slow-motion, and highly Roger And Me present a real story in

expressionistic re-enactments of different Moore's eyes. In fact, the film chronology was a

witnesses' version of the murder, all to the tune little bit changed. Also, Moore's documentation of

of Philip Glass' s hypnotic score. Like many the decline of the city of Flint in the wake of the

recent documentaries obsessed with traumatic plant closing, entailed an obligation to represent

events of the past, The Thin Blue Line is self- events in the sequence in which they actually

ref lexive. As in Roger And Me, the occurred. Harlan Jacobs (1989:388) argues that

documentarian's role in constructing and staging Moore betrays his journalist/documentarian's

these competing narratives thus becomes commitment to the objective portrayal of

paramount. In place of the self-obscuring voyeur historical fact when he implies that events that

of verite realism, it encounters a new presence in occurred prior to the major layoffs at the plant

the persona of the documentarian (1989:383). were the effect of these layoffs. Moore gives

some responses to this attack. He says that he

In The Thin Blue Line, Moriss achieves has a place in the film and should not attempt to

something more useful to the production of play the role of objective observer, but of partisan

truth. His interviews get the interested parties investigator. The argument between Moore and

talking in a special way. In a key statement in Jacobs seems to be about where documentarians

defense of his intrusive, self-reflexive style, should draw the line in manipulating the

Moriss has attacked the hallowed tradition of historical sequence of their material. In fact, this

cinema verite, like Williams dispute about: is a question of a commitment to objectivity

”There is no reason why documentaries can't be versus a commitment to fiction.

as personal as fiction filmmaking and bear the

imprint of those who made them. Truth isn't Moore argues that his first commitment is

guaranteed by style or expression. It isn't to entertain and that this entertainment is

guaranteed by anything”. Morris gives to the faithful to the essence of the history. Mattew

viewer some truths and withholds others. His Bernstein, in Documentaphobia and Mixed Modes

approach to truth is altogether strategic. Truth (1985:399) explain that in this way, Moore

exists for Morris because lies exist. If lies are to be betrays the cause and effect reverberation

22

multiculturalitate

(1998:23) argues, “by the late of 1970s, the of institutional exhibition practices and attain

prevailing view within the field was that all fiction successful commercial runs. In her analysis,

films are really documentaries, that all Linda Williams argues that the aim of

documentary films are fiction, hence that they do contemporary documentary filmmakers is to seek

not fundamentally differ. Documentaries and the “reverberations and repetitions” that reveal

fiction films are equally to be resisted”. In multiple and contingent “truths” rather than a

Representing the reality (Nichols, 1991) and unitary, unproblematic ”truth”. In 1989, a

Theorizing the Documentary (Renov, 1993), the documentary about an “inept” documentary

dominant view is that although documentaries filmmaker and economic hardship in Flint,

are not inherently more truthful than fiction Michigan, became the most commercially

films, there are important differences between successful documentary ever made – Roger And

them. A documentary, “is generally regarded as Me (1998:19). Even if the more intimate

the work from which all subsequent efforts to autobiographical mode of documentary is

bring real life to the screen have stemmed'' political , at the same it is personal.

(1998:24). The implication is that fiction films Linda Williams argued that we exist in an

are not efforts to bring real life to the screen, era in which there is a remarkable hunger for

here are efforts to bring to the screen the documentary images of the real. Nowadays

imaginary life of fantasy and myth. William people are interested in finding out information

Rothman (1998:24) argues that fictional films from around the world. They need to find the real

do bring real life to the screen but their and true information. At the same time, people

characters are imaginary, even though the become interested in news about violence.

camera's subject is real. Furthermore, “Interestingly, violent trauma has become the

documentaries are steeped in fantasy or/and emblem of the real in the new verite genre or the

myth. Finally, he concludes: “What is fictional independent amateur video…”.

about a fiction film resides in its fiction that it is

only fiction”. Linda Williams, in Mirrors without For this analysis, this essay will consider

Memories (1998:379) underlines the fact that Errol Morris's film, The Thin Blue Line (1987),

nowadays era, where the electronic and about the murder of a police officer and the near

computer world generated images, the camera, execution of the “wrong man”, and Michael

the article sensationally proclaims, “can lie”. Moore' s film, Roger And Me (1989), about the

In a documentary, like in any cinematographic dire effects of a General Motors plant closing.

product, everything is important: technique About Roger And Me, William says that

materials, filming, actors, the chosen story. “A “coincident with the hunger for documentary

camera is a physical object; a dog can truth is the clear sense that this truth is subject to

acknowledge its presence by licking it. But when manipulation and construction by docu-auteurs

a camera is filming, it is no ordinary object”, who, whether on camera, or behind, are

William Rothman says (1998:29). Despite its forcefully calling the shots.” This is a paradox of

presence, viewers who are absent are also the presumptuous manipulation of documentary

magically present through the presence of truth, allied with serious crusade to reveal some

camera, what is absent and also present, what is ultimate truth. The Thin Blue Line is a

present is also absent (idem). Actors are as well postmodern documentary approach to the

important in a documentary. To act as if he/she is trauma of an inaccessible past because of its

the character he/she is playing, an actor must impressive success in intervening in the truths

act as if no camera is in his/her presence. known about this past. In 1976, Dallas police

officer Robert Wood was murdered, patently by

Several documentary films, like The Thin twenty-eight-year old drifter named Randall

Blue Line (1987), Paris Is Burning (1990) etc., Adams. Morris' s film was instrumental in

have managed to break through the stranglehold absolving a man wrongfully accused of murder. In

23

multiculturalitate

the film, the “true” story of Randall Adams, the exposed, truths should be strategically line up

man convicted of the murder of officer Wood, against them. The man found innocent by the

and his accuser, David Harris, the young film remains a code. The viewer can learn almost

hitchhiker whom Adams picked up during the nothing of his past and his lack of knowledge

night of the murder, ends with Harris's cryptic, appears necessary to the investigation of the

but dramatic confession of the murder on a official lies. Moriss scrupulously sticks to stylized

taped phone conversation with Errol Morris and silent docudrama re-enactment that show

(1989:383). This documentary dig toward an only what each witness claims happened. On the

“impossible archaeology, picking at the scabs of other hand, he creates a documentary form that

lies which have covered over the inaccessible now falls shy of verite as a style, conventionalizes

ordinary event”, Linda William says. The his hypothetical re-enactment and never offers

filmmaker asks question, draws maps, interviews any of them as an image of what actually

historians, police, witnesses. He seeks to uncover happened. As does his crosscutting among

a past which will produce new truths of guilt and different “witnesses” to the crime who contradict

innocence in the present. Accused of murder, each other, in The thin Blue Line, Morris's

Randall Adams is free now, taking into account constant re-enactment of the crime “reminds us

Morris's film as well. Williams (1989:383) agrees of how every documentary constructs the

that The Thin Blue Line was stylistically talking, evidentiary reference points it requires” (Nichols,

remarked upon for its film-noirish beauty, its 1991).

apparent abandonment of cinema verite realism

for studied, often slow-motion, and highly Roger And Me present a real story in

expressionistic re-enactments of different Moore's eyes. In fact, the film chronology was a

witnesses' version of the murder, all to the tune little bit changed. Also, Moore's documentation of

of Philip Glass' s hypnotic score. Like many the decline of the city of Flint in the wake of the

recent documentaries obsessed with traumatic plant closing, entailed an obligation to represent

events of the past, The Thin Blue Line is self- events in the sequence in which they actually

ref lexive. As in Roger And Me, the occurred. Harlan Jacobs (1989:388) argues that

documentarian's role in constructing and staging Moore betrays his journalist/documentarian's

these competing narratives thus becomes commitment to the objective portrayal of

paramount. In place of the self-obscuring voyeur historical fact when he implies that events that

of verite realism, it encounters a new presence in occurred prior to the major layoffs at the plant

the persona of the documentarian (1989:383). were the effect of these layoffs. Moore gives

some responses to this attack. He says that he

In The Thin Blue Line, Moriss achieves has a place in the film and should not attempt to

something more useful to the production of play the role of objective observer, but of partisan

truth. His interviews get the interested parties investigator. The argument between Moore and

talking in a special way. In a key statement in Jacobs seems to be about where documentarians

defense of his intrusive, self-reflexive style, should draw the line in manipulating the

Moriss has attacked the hallowed tradition of historical sequence of their material. In fact, this

cinema verite, like Williams dispute about: is a question of a commitment to objectivity

”There is no reason why documentaries can't be versus a commitment to fiction.

as personal as fiction filmmaking and bear the

imprint of those who made them. Truth isn't Moore argues that his first commitment is

guaranteed by style or expression. It isn't to entertain and that this entertainment is

guaranteed by anything”. Morris gives to the faithful to the essence of the history. Mattew

viewer some truths and withholds others. His Bernstein, in Documentaphobia and Mixed Modes

approach to truth is altogether strategic. Truth (1985:399) explain that in this way, Moore

exists for Morris because lies exist. If lies are to be betrays the cause and effect reverberation

between events by this reordering. “The real from the real truth. This is the distinctive

lesson of this debate would seem to be that Moore postmodern feature of documentarians. For in

did not trust his audience to learn about the past revealing the fabrications, the myths, the

in any other way than through the verite capture frequent moments of scapegoating when easy

of”(1998:389). Moore assumed that if he did not fictional explanation of trauma, violence, crime

have footage from the historical period prior to his and disillusions were substituted for more

filming in Flint he couldn't show it. A b o u t difficult ones, these documentaries do not

Moore's film, Linda Williams says that “the simply play off truth against lie, nor do they play

choice needn't be between boring, laborious fact off one fabrication against another. In reality,

and entertaining fiction true to the essence, but they show how lies function as partial truths to

not detail of historical events”. This opposition both the agents and witnesses of history's

poses a false contrast between a naïve faith in the trauma (1989: 387).

documentary truth of images and the despairing

comprehension of fictional manipulation. Paul Bibliography:

Arthur ' s affirmation (in Documenting the 1.Arthur, Paul. 1993, “Jargons of Authenticity

Documentary, 1989:410) is very persuasive: ” (Three American Moments)” in Theorizing the

…it is precisely Moore's confection of an Documentary, ed. Michael Renov, Routledge,

ineffectual, uncertain, journalistic self that lends New York.

an everyman quality to his social analysis”. In 2.Barsam, Richard. 1988, The Vision of Robert

Roger And Me, the truth is not guaranteed and Flaherty: The Artist as Myth and Filmmaker,

cannot be transparently reflected by a mirror with Indiana University Press, Bloomington.

a memory, although some kinds of partial and 3.Bernstein, Matthew. 1998, “Documentaphobia

contingent truths are nevertheless the always and Mixed Modes” in Documenting the

receding goal of the documentary tradition. As Documentary (chapter 24), Wayne State

Matthew Bernstein says (1998:410), the University Press, Detroit.

improvisational nature of the film is superficial 4.Grant , Keith Barry and Sloniowski, Jeannette.

and Moore's everyman status is an improbable 1998, Documenting the Documentary, Wayne

posture. State University Press, Detroit, pp. 379 – 417.

In the discussion surrounding the truth 5.Renov, Michael. 1993, ed. Theorizing

claims of many contemporary documentaries, Documentary,

attention has centred upon the self-reflexive Routledge, London and New York.

challenge to once hallowed techniques of verite. 6.Rothman, William. 1998, “The Filmmaker as

It has become an axiom of the new documentary Hunter “in Documenting the Documentary

that films cannot reveal the truth of events, but (chapter one), Wayne State University Press,

only the ideologies and consciousnesses that Detroit.

construct competing truth – the fictional master 7.Moore, Michael. 1989, “ Michael and Me”,

narratives by which we make sense of events Interview with Harlan Jacobson. Film comment

(1989:386). For current documentaries, the 25, no. 6.

validity of events is the truth from the 8.Nichols, Bill. 1991, Representing Reality:

documentary. It creates a new reality and that Issues and Concepts in Documentary , Indiana

reality is the truth for the documentary. University Press, Bloomington, pp. 22-34.

In conclusion, even documentary can and 9.Williams, Linda. 1998. “Mirrors without

should use all the strategies of fictional Memories” in Documenting the Documentary

construct ion to f ind t ruth, most o f (chapter 23), Wayne State University Press,

documentarians create a different reality with Detroit.

their film. It can be said that the reality of the

viewer's eyes is the reality of the documentary

and this reality can be a little or more different

24

multiculturalitate

Victoria BALTAGSociologist PhD student , Anthropology,

University College London

between events by this reordering. “The real from the real truth. This is the distinctive

lesson of this debate would seem to be that Moore postmodern feature of documentarians. For in

did not trust his audience to learn about the past revealing the fabrications, the myths, the

in any other way than through the verite capture frequent moments of scapegoating when easy

of”(1998:389). Moore assumed that if he did not fictional explanation of trauma, violence, crime

have footage from the historical period prior to his and disillusions were substituted for more

filming in Flint he couldn't show it. A b o u t difficult ones, these documentaries do not

Moore's film, Linda Williams says that “the simply play off truth against lie, nor do they play

choice needn't be between boring, laborious fact off one fabrication against another. In reality,

and entertaining fiction true to the essence, but they show how lies function as partial truths to

not detail of historical events”. This opposition both the agents and witnesses of history's

poses a false contrast between a naïve faith in the trauma (1989: 387).

documentary truth of images and the despairing

comprehension of fictional manipulation. Paul Bibliography:

Arthur ' s affirmation (in Documenting the 1.Arthur, Paul. 1993, “Jargons of Authenticity

Documentary, 1989:410) is very persuasive: ” (Three American Moments)” in Theorizing the

…it is precisely Moore's confection of an Documentary, ed. Michael Renov, Routledge,

ineffectual, uncertain, journalistic self that lends New York.

an everyman quality to his social analysis”. In 2.Barsam, Richard. 1988, The Vision of Robert

Roger And Me, the truth is not guaranteed and Flaherty: The Artist as Myth and Filmmaker,

cannot be transparently reflected by a mirror with Indiana University Press, Bloomington.

a memory, although some kinds of partial and 3.Bernstein, Matthew. 1998, “Documentaphobia

contingent truths are nevertheless the always and Mixed Modes” in Documenting the

receding goal of the documentary tradition. As Documentary (chapter 24), Wayne State

Matthew Bernstein says (1998:410), the University Press, Detroit.

improvisational nature of the film is superficial 4.Grant , Keith Barry and Sloniowski, Jeannette.

and Moore's everyman status is an improbable 1998, Documenting the Documentary, Wayne

posture. State University Press, Detroit, pp. 379 – 417.

In the discussion surrounding the truth 5.Renov, Michael. 1993, ed. Theorizing

claims of many contemporary documentaries, Documentary,

attention has centred upon the self-reflexive Routledge, London and New York.

challenge to once hallowed techniques of verite. 6.Rothman, William. 1998, “The Filmmaker as

It has become an axiom of the new documentary Hunter “in Documenting the Documentary

that films cannot reveal the truth of events, but (chapter one), Wayne State University Press,

only the ideologies and consciousnesses that Detroit.

construct competing truth – the fictional master 7.Moore, Michael. 1989, “ Michael and Me”,

narratives by which we make sense of events Interview with Harlan Jacobson. Film comment

(1989:386). For current documentaries, the 25, no. 6.

validity of events is the truth from the 8.Nichols, Bill. 1991, Representing Reality:

documentary. It creates a new reality and that Issues and Concepts in Documentary , Indiana

reality is the truth for the documentary. University Press, Bloomington, pp. 22-34.

In conclusion, even documentary can and 9.Williams, Linda. 1998. “Mirrors without

should use all the strategies of fictional Memories” in Documenting the Documentary

construct ion to f ind t ruth, most o f (chapter 23), Wayne State University Press,

documentarians create a different reality with Detroit.

their film. It can be said that the reality of the

viewer's eyes is the reality of the documentary

and this reality can be a little or more different

24

multiculturalitate

Victoria BALTAGSociologist PhD student , Anthropology,

University College London

Tinerețea poate însemna, în esență, o

perioadă de mari descoperiri sufletești și este

necesar să o trăiești la prezent, nu raportându-te

în tot ce faci la extremul viitor, prezentul trebuie

trăit în mod cumpătat, iar a te refugia în viitor

pentru a-ți justifica inactivitatea, nefericirea ori

O seară de vineri când într-o sală de plictiseala actuală e greșit. Fiecare poate avea un

cinema simțurile îți sunt acaparate de o metaforă scop, obiectiv major în viață spre care își

a geniului convertit în nebunie inerentă... Nu concentrează toate energiile în speranța că îl va

credeai că granița de la genialitate la nebunie e realiza. Celebra butadă: nu se poate fără sacrificii

atât de fragilă, că poți ușor să te trezești, că treci e la ea acasă în fiecare dintre viețile noastre. Dar

frontiera atunci când toată ființa ta e concentrată până unde să mergi cu acel sacrificiu? Ruinându-

într-un singur scop, măreț pentru tine, chiar vital. ți prezentul în scopul acelui obiectiv reprezentat

În biblioteca spiritului tău primești o invitație: vrei în mintea ta? Merită?

să vii la Lebăda Neagră? În sinea ta zâmbești cu Iulius Mall se ivește și intri cu sentimente

superioritate: “O fi vreun film banal, ce suscită contrare. Ea e acolo, a ajuns deja și așteptați să

masele, dar în sine nu are nici o valoare”, însă înceapă filmul. Timpul se scurge și Black Swann

totuși te decizi să mergi. Parcă ai auzit ceva se iveşte! Intri în atmosferă filmului. Începi să

despre el. Parcă ar fi vorba despre efectele unei realizezi metafora pe care vrea să o ilustreze

munci totale asupra rațiunii, dar nu ai toate datele această balerină ce caută perfecțiunea. O ignori

necesare pentru a te edifica. cu desăvârșire pe fata de lângă tine și pentru

prima oară te simți la cinema ca și la operă, simți

Seara de vineri vine și în pasul tău grăbit, acele emoții, acei stimuli electrici care îți inundă

metrii se scurg spre citadela Iulius Mall. Pe drum corpul într-un torent amazonian... E muzică din

gândurile îți zburdă aiurea și începi, fără să fundal, te copleșește în ton cu naratiunea...

realizezi, să faci o comparație între mall și un palat

din Viena din secolele Habsburgilor când valsul Mintea nu ți se oprește decât asupra celei

era la el acasă. Te amuzi de modalitatea în care ce vrea să întruchipeze atât pe Lebăda Albă cât și

lumea de azi înțelege să-și petreacă timpul și pe cea Neagră... O muncă teribilă, dublată de o

gândurile îți sunt filtrate de vocea unei tinere: mamă dictator, care-și realizează prin fiică

“Știi dragă, eu merg la mall numai cu soțul, am propr i i le e i ambiţ i i devenind uneor i

șofer!”. Nu te abții să nu comentezi, tot în sinea ta, neîndurătoare. O fostă “mică prinţesă” trebuie să

stupiditatea și banalitatea tipologiei pe care o se retragă pentru a lăsa locul alteia trăind o

reprezintă, dar te oprești când vezi pe două bănci, adevărată dramă...

două perechi de îndrăgostiți ce-și savurează

dragostea sub protecția lunii. În fond, lasă-i să și- Lacul Lebedelor și teribila muncă

o savureze, trăiesc o iluzie plăcută, aptă de a-i neîntreruptă a unei tinere pentru a reuși ca din

face să se bucure de viață. străfundurile ființei sale să scoată la lumină și o

eseu argumentativ

Black Swan sau Somnul ratiuni naste

si... genii

27

,

, ,

Tinerețea poate însemna, în esență, o

perioadă de mari descoperiri sufletești și este

necesar să o trăiești la prezent, nu raportându-te

în tot ce faci la extremul viitor, prezentul trebuie

trăit în mod cumpătat, iar a te refugia în viitor

pentru a-ți justifica inactivitatea, nefericirea ori

O seară de vineri când într-o sală de plictiseala actuală e greșit. Fiecare poate avea un

cinema simțurile îți sunt acaparate de o metaforă scop, obiectiv major în viață spre care își

a geniului convertit în nebunie inerentă... Nu concentrează toate energiile în speranța că îl va

credeai că granița de la genialitate la nebunie e realiza. Celebra butadă: nu se poate fără sacrificii

atât de fragilă, că poți ușor să te trezești, că treci e la ea acasă în fiecare dintre viețile noastre. Dar

frontiera atunci când toată ființa ta e concentrată până unde să mergi cu acel sacrificiu? Ruinându-

într-un singur scop, măreț pentru tine, chiar vital. ți prezentul în scopul acelui obiectiv reprezentat

În biblioteca spiritului tău primești o invitație: vrei în mintea ta? Merită?

să vii la Lebăda Neagră? În sinea ta zâmbești cu Iulius Mall se ivește și intri cu sentimente

superioritate: “O fi vreun film banal, ce suscită contrare. Ea e acolo, a ajuns deja și așteptați să

masele, dar în sine nu are nici o valoare”, însă înceapă filmul. Timpul se scurge și Black Swann

totuși te decizi să mergi. Parcă ai auzit ceva se iveşte! Intri în atmosferă filmului. Începi să

despre el. Parcă ar fi vorba despre efectele unei realizezi metafora pe care vrea să o ilustreze

munci totale asupra rațiunii, dar nu ai toate datele această balerină ce caută perfecțiunea. O ignori

necesare pentru a te edifica. cu desăvârșire pe fata de lângă tine și pentru

prima oară te simți la cinema ca și la operă, simți

Seara de vineri vine și în pasul tău grăbit, acele emoții, acei stimuli electrici care îți inundă

metrii se scurg spre citadela Iulius Mall. Pe drum corpul într-un torent amazonian... E muzică din

gândurile îți zburdă aiurea și începi, fără să fundal, te copleșește în ton cu naratiunea...

realizezi, să faci o comparație între mall și un palat

din Viena din secolele Habsburgilor când valsul Mintea nu ți se oprește decât asupra celei

era la el acasă. Te amuzi de modalitatea în care ce vrea să întruchipeze atât pe Lebăda Albă cât și

lumea de azi înțelege să-și petreacă timpul și pe cea Neagră... O muncă teribilă, dublată de o

gândurile îți sunt filtrate de vocea unei tinere: mamă dictator, care-și realizează prin fiică

“Știi dragă, eu merg la mall numai cu soțul, am propr i i le e i ambiţ i i devenind uneor i

șofer!”. Nu te abții să nu comentezi, tot în sinea ta, neîndurătoare. O fostă “mică prinţesă” trebuie să

stupiditatea și banalitatea tipologiei pe care o se retragă pentru a lăsa locul alteia trăind o

reprezintă, dar te oprești când vezi pe două bănci, adevărată dramă...

două perechi de îndrăgostiți ce-și savurează

dragostea sub protecția lunii. În fond, lasă-i să și- Lacul Lebedelor și teribila muncă

o savureze, trăiesc o iluzie plăcută, aptă de a-i neîntreruptă a unei tinere pentru a reuși ca din

face să se bucure de viață. străfundurile ființei sale să scoată la lumină și o

eseu argumentativ

Black Swan sau Somnul ratiuni naste

si... genii

27

,

, ,

lebădă neagră... Dualitatea lumină-întuneric e Și somnul rațiunii ca efect al acestei

ilustrată în acest film, însă această dualitate își patimi mistuitoare începe să nască monștrii. Dar,

găsește spațiu în cadrul aceleiași ființe. Ea caută înclin să cred eu, pentru a ilustra lebăda neagră,

perfecțiunea absolută, e criticată în acest sens de era necesar acest somn al rațiunii. Nu mă voi opri

genialul regizor pentru că nu dă frâu liber pasiunii, aici asupra ilustrării geniale a transformării

fiind prea rigidă, căutând să facă totul perfect. protagonistei, a halucinațiilor îndreptate spre

acel scop. E suficient să spun că trăirile sale

Până la urmă în fiecare dintre noi această pasionale și pline de voluptate alături de rivala sa

dualitate e prezentă și realizarea unui echilibru sunt necesare pentru a trezi întunericul din ea,

este oarecum dificil, dar a fi conduși de una dintre reprimarea până atunci a instinctului sexual,

extreme, spre exemplu lumina, e aproape nepermițîndu-i să înfățișeze acea lebădă neagră.

impos i b i l , Subconștientu

nu ex is tă l ei, aparent

puritate pe h a o t i c ,

a c e s t iraț ional, a

pamânt... Și g ă s i t

ea vrea să r e s o r t u r i l e

facă un rol n e c e s a r e

perfect, își pentru a trezi

dorește să l e b ă d a

i l u s t r e z e neagră: scene

a m b e l e de o pasiune

extreme în clocotitoare,

m o d inundate de o

s u c c e s i v . ambiție fără

Formidabilă m a r g i n i ,

este iluzia și fondată pe o

halucinaț ia d o z ă

c ă r e i a î i sănătoasă de

cade pradă i n v i d i e

ca efect al ( s e n t i m e n t

acelei munci p o z i t i v î n

neîntrerupte. Ba chiar mai mult, una dintre acest caz), într-un ropot al genialității cu care

balerine i se înfățișează ca o rivală, ca posibilă regizorul vrea să-i impună calitățile necesare

înlocuitoare, în cazul în care nu va face față. Și pentru a putea fi aproape de perfecțiune.

invidia se trezește în sufletul ei... e prea aproape Rațiunea devine moartă, iar protagonista

ca o alta să-i fure visul. reușește să scoată la iveală lebăda neagră într-o

interpretare genială. Muzica din fundal și jocul

Mulți au clasat acest film drept un thriller superb al halucinațiilor te acaparează într-un

cu lesbiene, date find trăirile contradictorii cărora ritm frenetic al spiritului. Ești la cinema?

le cade pradă protagonista sfâșiată de o nevoie Nicidecum, parcă ești la operă odată cu

reprimată de pasiune și voluptate. Camera ei metamorfozarea finală!

trădează sacrificiile pe care le-a făcut, rutina vieții

ei: repetiții, acasă, somn, înconjurată de zeci de

jucării de pluş, cu o mamă care îi guvernează

viața, amintindu-i constant, în mod faptic, dacă nu Ionuţ BUDA

verbal, de necesitatea muncii neîntrerupte. student UBB, Cluj-Napoca

eseu argumentativ

28

lebădă neagră... Dualitatea lumină-întuneric e Și somnul rațiunii ca efect al acestei

ilustrată în acest film, însă această dualitate își patimi mistuitoare începe să nască monștrii. Dar,

găsește spațiu în cadrul aceleiași ființe. Ea caută înclin să cred eu, pentru a ilustra lebăda neagră,

perfecțiunea absolută, e criticată în acest sens de era necesar acest somn al rațiunii. Nu mă voi opri

genialul regizor pentru că nu dă frâu liber pasiunii, aici asupra ilustrării geniale a transformării

fiind prea rigidă, căutând să facă totul perfect. protagonistei, a halucinațiilor îndreptate spre

acel scop. E suficient să spun că trăirile sale

Până la urmă în fiecare dintre noi această pasionale și pline de voluptate alături de rivala sa

dualitate e prezentă și realizarea unui echilibru sunt necesare pentru a trezi întunericul din ea,

este oarecum dificil, dar a fi conduși de una dintre reprimarea până atunci a instinctului sexual,

extreme, spre exemplu lumina, e aproape nepermițîndu-i să înfățișeze acea lebădă neagră.

impos i b i l , Subconștientu

nu ex is tă l ei, aparent

puritate pe h a o t i c ,

a c e s t iraț ional, a

pamânt... Și g ă s i t

ea vrea să r e s o r t u r i l e

facă un rol n e c e s a r e

perfect, își pentru a trezi

dorește să l e b ă d a

i l u s t r e z e neagră: scene

a m b e l e de o pasiune

extreme în clocotitoare,

m o d inundate de o

s u c c e s i v . ambiție fără

Formidabilă m a r g i n i ,

este iluzia și fondată pe o

halucinaț ia d o z ă

c ă r e i a î i sănătoasă de

cade pradă i n v i d i e

ca efect al ( s e n t i m e n t

acelei munci p o z i t i v î n

neîntrerupte. Ba chiar mai mult, una dintre acest caz), într-un ropot al genialității cu care

balerine i se înfățișează ca o rivală, ca posibilă regizorul vrea să-i impună calitățile necesare

înlocuitoare, în cazul în care nu va face față. Și pentru a putea fi aproape de perfecțiune.

invidia se trezește în sufletul ei... e prea aproape Rațiunea devine moartă, iar protagonista

ca o alta să-i fure visul. reușește să scoată la iveală lebăda neagră într-o

interpretare genială. Muzica din fundal și jocul

Mulți au clasat acest film drept un thriller superb al halucinațiilor te acaparează într-un

cu lesbiene, date find trăirile contradictorii cărora ritm frenetic al spiritului. Ești la cinema?

le cade pradă protagonista sfâșiată de o nevoie Nicidecum, parcă ești la operă odată cu

reprimată de pasiune și voluptate. Camera ei metamorfozarea finală!

trădează sacrificiile pe care le-a făcut, rutina vieții

ei: repetiții, acasă, somn, înconjurată de zeci de

jucării de pluş, cu o mamă care îi guvernează

viața, amintindu-i constant, în mod faptic, dacă nu Ionuţ BUDA

verbal, de necesitatea muncii neîntrerupte. student UBB, Cluj-Napoca

eseu argumentativ

28

eseu argumentativ

30

Despre nașterea și rațiunea de a fi a poeziei

Poezia este mai mult decât o specie pe care îl deschideai din când în când sau,

dintr-un gen literar, este suma trăirilor chiar mai frumos, într-o revistă școlară.

derivate din experiențe multe sau puține, Nu oricine poate scrie poezii și cred

bune sau rele. De cele mai multe ori ea cu tărie că ele nu se scriu oricând. Din

scoate la iveală urmele lăsate de anumite scurta mea experiență pot spune că mai

întâmplări în sufletul autorului. ales în adolescență, poeziile se scriu

Poezia scrisă pe hârtie este astăzi atunci când trăiești o serie de sentimente

apanajul nostalgicilor care nu s-au născut care ai senzația că te vor marca pentru

în era internetului și care și-au expus cu totdeauna sau atunci când începi să-ți pui

mai mult sau mai puțin talent primele câteva întrebări care știi că ar fi bine să

încercări de a scrie versuri pe o foaie. Am rămână retorice pentru moment. Trăirile

prins și eu acea perioadă în care poeziile sunt combustibilul și motorul cu care

nu se scriau pe portaluri dedicate, ci merge mașinuța numită poezie, în

rămâneau sub formă de text într-un caiet momente de bucurie, de tristețe și de

Pr

imel

e cu

vin

te a

le p

rim

av

erii

goliciune sufletească profundă, versurile rațiunii îți dai seama că spațiul și

sunt drumul spre echilibru, un fel de loc cuvintele nu trebuie irosite inutil dacă nu

secret pentru care doar tu ai cheia. știi exact cum să reformulezi ceea ce ai

Avantajul de a nu le publica este vrea să păstrezi sub formă de probă

acela că nimeni nu te judecă și nu te scrisă a propri i lor cumpene ș i

include într-o categorie în funcție de o transformări spirituale.

serie de criterii care nu au nicio legătură Autocritica legată de cât de bună e

cu mesajul și frumusețea modului în care o poezie prin comparație cu cele

îl exprimi. Principalul dezavantaj al anterioare este și ea tot rațională, de

păstrării operelor sub cheie este acela aceea este greu de spus câtă trăire și câtă

că s-ar putea să te întrebi cândva de ce rațiune este în poezie, pentru că ea e

nu ai avut curajul să te expui judecății oglinda sufletului scriitorului. O oglindă

experților. care nu arată, asemenea celei folosite

Atunci când rescrii un vers de cine pentru chip, mereu același lucru. Tocmai

știe câte ori până găsești cuvintele cele incapacitatea de a stabili proporțiile

mai potrivite, exprimarea în versuri exacte trăire-rațiune face din acest mod

devine brusc rațională. Tot cu ajutorul de expresie o artă în sine.

Sonia-Sânziana ILIESCU

Membră a Asociaţiei Studenţilor Francofoni

din Iaşi, Departamentul de Relaţii Externe

joc

de

fr

un

ze

eseu argumentativ

31

eseu argumentativ

30

Despre nașterea și rațiunea de a fi a poeziei

Poezia este mai mult decât o specie pe care îl deschideai din când în când sau,

dintr-un gen literar, este suma trăirilor chiar mai frumos, într-o revistă școlară.

derivate din experiențe multe sau puține, Nu oricine poate scrie poezii și cred

bune sau rele. De cele mai multe ori ea cu tărie că ele nu se scriu oricând. Din

scoate la iveală urmele lăsate de anumite scurta mea experiență pot spune că mai

întâmplări în sufletul autorului. ales în adolescență, poeziile se scriu

Poezia scrisă pe hârtie este astăzi atunci când trăiești o serie de sentimente

apanajul nostalgicilor care nu s-au născut care ai senzația că te vor marca pentru

în era internetului și care și-au expus cu totdeauna sau atunci când începi să-ți pui

mai mult sau mai puțin talent primele câteva întrebări care știi că ar fi bine să

încercări de a scrie versuri pe o foaie. Am rămână retorice pentru moment. Trăirile

prins și eu acea perioadă în care poeziile sunt combustibilul și motorul cu care

nu se scriau pe portaluri dedicate, ci merge mașinuța numită poezie, în

rămâneau sub formă de text într-un caiet momente de bucurie, de tristețe și de

Pr

imel

e cu

vin

te a

le p

rim

av

erii

goliciune sufletească profundă, versurile rațiunii îți dai seama că spațiul și

sunt drumul spre echilibru, un fel de loc cuvintele nu trebuie irosite inutil dacă nu

secret pentru care doar tu ai cheia. știi exact cum să reformulezi ceea ce ai

Avantajul de a nu le publica este vrea să păstrezi sub formă de probă

acela că nimeni nu te judecă și nu te scrisă a propri i lor cumpene ș i

include într-o categorie în funcție de o transformări spirituale.

serie de criterii care nu au nicio legătură Autocritica legată de cât de bună e

cu mesajul și frumusețea modului în care o poezie prin comparație cu cele

îl exprimi. Principalul dezavantaj al anterioare este și ea tot rațională, de

păstrării operelor sub cheie este acela aceea este greu de spus câtă trăire și câtă

că s-ar putea să te întrebi cândva de ce rațiune este în poezie, pentru că ea e

nu ai avut curajul să te expui judecății oglinda sufletului scriitorului. O oglindă

experților. care nu arată, asemenea celei folosite

Atunci când rescrii un vers de cine pentru chip, mereu același lucru. Tocmai

știe câte ori până găsești cuvintele cele incapacitatea de a stabili proporțiile

mai potrivite, exprimarea în versuri exacte trăire-rațiune face din acest mod

devine brusc rațională. Tot cu ajutorul de expresie o artă în sine.

Sonia-Sânziana ILIESCU

Membră a Asociaţiei Studenţilor Francofoni

din Iaşi, Departamentul de Relaţii Externe

joc

de

fr

un

zeeseu argumentativ

31

33

„Această cinematizare s-a infiltrat Realitatea a devenit un vis filmat,

pretutindeni, numeroase sfere ale vieţii sociale melodizat şi ritmat în sunetul aşteptat al viorilor

ajungând să imite universul-cinema. Fenomenul şi acordeoanelor. [...] Această generalizare a

starizării însuşi, născut din marele ecran, îşi procesului de cinematizare a provocat o avalanşă

anexează mediile creatorilor, ale politicii, ale d e c r i t i c i c a r e d e n u n ţ ă c o n t r o l u l

sportului, ale oamenilor de rând, ale căror imagini comportamentelor, sărăcia existenţelor,

sunt puse la îndemâna mulţimilor. Dar procesul prăbuşirea raţiunii, derealizarea lumii,

depăşeşte cu mult cercul celebrităţilor starizate. formatarea culturii. Tot atâtea chestiuni

[...] Cam peste tot, centrele oraşelor sunt tratate filosofico-sociale de fond, ridicate de gânditorii

tot mai frecvent ca nişte decoruri, luminate prin critici ai hipermodernităţii, care dovedesc faptul

jocuri de proiectoare, finisate de urbanişti- că cinematograful nu se reduce la statutul unui

scenografi, desenate de designeri-decoratori, simplu divertisment de masă: el a devenit lume şi

puse în scenă conform unei dramaturgii cu ţintă stil de viaţă, ecran global şi cineviaţă. Din această

turistică şi care, cadrând privirea, impune o perspectivă, n-am mai putea gândi cineviziunea

cineviziune. Le vizitezi aşa cum ai privi un film. hipermodernă fără o reflecţie de tip transpolitic,

Muzicienii de pe străzi, aduşi acolo pentru a transsocial şi transmediatic, implicând devenirea

însufleţi locurile, creează o baie sonoră individualităţii în raporturile sale cu existenţa".

permanentă care-l plonjează pe turist în

echivalentul unui film: auzindu-i, turistul chiar

crede că asistă la aşa ceva. (Ecranul Global, Gilles Lipovetsky, Jean Serroy,

pp. 302;305, Editura Polirom, 2008)

-1- aici pare a fi o problemă: să includem realul din

film în viaţa noastră sau realul din viaţa noastră

Nu ştiu cât de mult imită viaţa socială în film? Se poate face şi pentru asta o educaţie.

„universul-cinema”, pentru că procesul pare a fi Cinefilii îndârjiţi ştiu la ce să se aştepte şi cum să

invers. Nu degeaba se spune „viaţa bate filmul”. reacţioneze. La urma urmei omul este un visător.

Filmul, la nivel de idei şi imagini de multe ori pare a Ori îşi naşte singur visele şi dorinţele, ori le preia

nu depăşi nivelul social. Doar dacă vorbim de deja fabricate, de multe ori din filme, din

filmele animate, de science-fiction, dar până şi reclame, din muzică. Că nu se îndeplinesc, asta e

acolo găsim ceva ce nu pare a depăşi realitatea partea a doua, dar visul este ceva fictiv, inventat,

(oare?). Este doar o altă transpunere a realităţii sau creat, mitic. Cinematograful este o existenţă.

o interpretare a ei. Este posibil ca „cinematizarea” Poate cuprinde idei, oameni, simboluri, trăiri.

despre care vorbesc autorii să acapareze mintea Dar nu la fel se manifestă şi viaţa fiecăruia dintre

oamenilor de multe ori, dar se întâmplă de mult noi? Existenţa cinematografică nu se manifestă

vreme aşa, nu de ieri de azi. Acum industria în timp real, ci în unul repetat sau prelucrat

cinematografică este mai abuzivă, îşi intensifică pentru a fi repetat. Repetiţia aceasta este

comercializarea, iar filmul aduce în atenţie teme „cineviziunea” autorilor. Nu mai este viziunea

dintre cele mai diferite, care cuprind fără să ne dăm umană, este cea cinematografică, dar care vine

seama şi porţiuni reale din viaţa noastră. Tocmai tot de la oameni.

Dragoș PREUTESCU

panza de paianjen

33

„Această cinematizare s-a infiltrat Realitatea a devenit un vis filmat,

pretutindeni, numeroase sfere ale vieţii sociale melodizat şi ritmat în sunetul aşteptat al viorilor

ajungând să imite universul-cinema. Fenomenul şi acordeoanelor. [...] Această generalizare a

starizării însuşi, născut din marele ecran, îşi procesului de cinematizare a provocat o avalanşă

anexează mediile creatorilor, ale politicii, ale d e c r i t i c i c a r e d e n u n ţ ă c o n t r o l u l

sportului, ale oamenilor de rând, ale căror imagini comportamentelor, sărăcia existenţelor,

sunt puse la îndemâna mulţimilor. Dar procesul prăbuşirea raţiunii, derealizarea lumii,

depăşeşte cu mult cercul celebrităţilor starizate. formatarea culturii. Tot atâtea chestiuni

[...] Cam peste tot, centrele oraşelor sunt tratate filosofico-sociale de fond, ridicate de gânditorii

tot mai frecvent ca nişte decoruri, luminate prin critici ai hipermodernităţii, care dovedesc faptul

jocuri de proiectoare, finisate de urbanişti- că cinematograful nu se reduce la statutul unui

scenografi, desenate de designeri-decoratori, simplu divertisment de masă: el a devenit lume şi

puse în scenă conform unei dramaturgii cu ţintă stil de viaţă, ecran global şi cineviaţă. Din această

turistică şi care, cadrând privirea, impune o perspectivă, n-am mai putea gândi cineviziunea

cineviziune. Le vizitezi aşa cum ai privi un film. hipermodernă fără o reflecţie de tip transpolitic,

Muzicienii de pe străzi, aduşi acolo pentru a transsocial şi transmediatic, implicând devenirea

însufleţi locurile, creează o baie sonoră individualităţii în raporturile sale cu existenţa".

permanentă care-l plonjează pe turist în

echivalentul unui film: auzindu-i, turistul chiar

crede că asistă la aşa ceva. (Ecranul Global, Gilles Lipovetsky, Jean Serroy,

pp. 302;305, Editura Polirom, 2008)

-1- aici pare a fi o problemă: să includem realul din

film în viaţa noastră sau realul din viaţa noastră

Nu ştiu cât de mult imită viaţa socială în film? Se poate face şi pentru asta o educaţie.

„universul-cinema”, pentru că procesul pare a fi Cinefilii îndârjiţi ştiu la ce să se aştepte şi cum să

invers. Nu degeaba se spune „viaţa bate filmul”. reacţioneze. La urma urmei omul este un visător.

Filmul, la nivel de idei şi imagini de multe ori pare a Ori îşi naşte singur visele şi dorinţele, ori le preia

nu depăşi nivelul social. Doar dacă vorbim de deja fabricate, de multe ori din filme, din

filmele animate, de science-fiction, dar până şi reclame, din muzică. Că nu se îndeplinesc, asta e

acolo găsim ceva ce nu pare a depăşi realitatea partea a doua, dar visul este ceva fictiv, inventat,

(oare?). Este doar o altă transpunere a realităţii sau creat, mitic. Cinematograful este o existenţă.

o interpretare a ei. Este posibil ca „cinematizarea” Poate cuprinde idei, oameni, simboluri, trăiri.

despre care vorbesc autorii să acapareze mintea Dar nu la fel se manifestă şi viaţa fiecăruia dintre

oamenilor de multe ori, dar se întâmplă de mult noi? Existenţa cinematografică nu se manifestă

vreme aşa, nu de ieri de azi. Acum industria în timp real, ci în unul repetat sau prelucrat

cinematografică este mai abuzivă, îşi intensifică pentru a fi repetat. Repetiţia aceasta este

comercializarea, iar filmul aduce în atenţie teme „cineviziunea” autorilor. Nu mai este viziunea

dintre cele mai diferite, care cuprind fără să ne dăm umană, este cea cinematografică, dar care vine

seama şi porţiuni reale din viaţa noastră. Tocmai tot de la oameni.

Dragoș PREUTESCU

panza de paianjen

-2- necesitate retro de a respira poveştile oamenilor

care interiorizeazǎ roluri pe scenǎ. În esenţǎ, ni se

Arta este mai mult decât viaţa. Este făcută oferǎ vieţi rostite de specificul actorilor,

de viaţă şi prin oameni. Arta este înfăptuită de regizorilor, scenografilor-de întreaga echipǎ de

oameni, dar devine în mod miraculos divină. artişti - aşa cum ştiu ei mai bine, cu seriozitate,

Atunci când spun artă, spun puterea de a mă duce adevǎr, credinţǎ, având la baza inimilor iubirea

într-o altă lume, mai fericită, într-un univers al pentru frumos.

posibilităţilor. Şi ce altă ramură artistică reuşeşte Mǎ întreb şi vǎ întreb, totodatǎ: Avem cu

asta mai bine decât cinematografia? Nimic nu mai adevǎrat nevoie de o realitate devenitǎ un vis

este străin filmului, de la începuturi, cu imagine filmat, melodizat şi ritmat, de bǎi sonore, decoruri

monocromă, fără sunet, tehnică rudimentară, artificiale?

până la efectele speciale şi 3 D. Regizori, Unde ajungem dacǎ imitǎm universul-

politicieni, oameni de afaceri, toţi cu o viziune şi un cinema? Cine ne inspirǎ, de fapt, cu adevǎrul

vis, ei sunt cei care au reuşit să ducă dialogului dintre oameni? Cine sunt cei ce

cinematograful pe cele mai înalte culmi. Nu însufleţesc locurile şi întâlnirile? Când şi de ce s-a

degeaba îmi aduc aminte de Aviatorul, un film erodat obiceiul frumos de a frecventa sǎlile de

despre un om care iubea filmul. Howard Hughes, cinema?

un om de afaceri care nu a ezitat să investească în Oare noul stil adoptat, “cinesenzaţiile”,

evoluţia cinematografiei, prin tehnică şi tematică. „cineimaginile”, “cinevieţile” – toate acestea

În timpurile de astăzi, cele mai banale evenimente redate la extrem nu ne artificializeazǎ propriile

nu ocolesc pelicula. Aceste imagini sunt prezentate experienţe umane? De la cele mai simple zvâcniri

dur, fără menajamente, ca în arta străzii. Pelicula pânǎ la cele mai complexe viziuni, trǎiri,

foloseşte realitatea brută, iar viaţa a început să sentimente, cadre de a privi o situaţie pur

imite filmul. Oraşele sunt imense decoruri pentru omeneascǎ. Pânǎ când vom accepta setarea

pelicula vieţii, pentru filmul fiecăruia. Astăzi, filmul luminozitǎţii interioare, folosindu-ne de un

se afundă în banal, uneori în spectacular, program sofisticat? Pânǎ când vom preface realul,

amestecate într-un amalgam ce frapează. Viaţa ne preferând virtualul, doar pentru cǎ e comod sǎ nu

oferă aspecte demne de peliculă, iar filmul ne ajută te mişti, sǎ nu citeşti, sǎ nu ai curaj sǎ-ţi exprimi

să percepem subtilităţile vieţii, cele două admiraţia, recunoştinţa, emoţia resimţite în faţa

influenţându- se într-o manieră continuă. Totuşi, unui limbaj care poate spune ceea ce nimeni nu

această cineatizare a vieţii a devenit pentru noi o poate spune prin cuvinte? Vǎ propun sǎ reflectaţi

realitate acceptată şi asumată, realitate reflectată asupra acestor idei - cuvinte rostite în cheie

de film, mod de a trăi şi de a simţi. retoricǎ. Sǎ ne reamintim cǎ dincolo de

hipermodernizǎri, de conţinuturi camuflate în

nefiresc, existǎ ceea ce criticul de film, Jean

Otilia IUTIȘ Serroy afirma într-un interviu:

„Cinematograful este un mijloc de a spune

ceea ce nimeni nu poate spune prin cuvinte, în

-3- afarǎ poate de poezie. El este în sine un limbaj,

care e combinaţia mai multor arte, un limbaj

O recunoaştere umană: Cinematograful infinit de frumos, infinit de profund şi care poate

nara orice poveste."

A trǎi cinematografic implicǎ un alt mod de

trǎi. A trǎi cinematografic este un mod de a ne Ștefania ARGEANU

bucura de spectacol, de a ne împrieteni fidel cu

scaunele din sǎlile de cinema care mai sunt încă

martorele atmosferii trecute. Şi poate fi şi o

34

panza de paianjen

-4-

Această dezvoltare hipermodernă are Prin acest „ecran global” eu înţeleg faptul

drept caracteristică faptul că ea afectează, într-o că spiritul cinematografului a pus stăpânire pe

mişcare sincronă şi globală, tehnologiile şi media, gusturile şi pe comportamentele cotidiene,

economia şi cultura, consumul şi estetica. Iar ecranele telefonului de exemplu şi al camerei de

cinematograful urmează aceeaşi dinamică. Este luat vederi reuşind să difuzeze gestul „cinema”

vorba, aşa cum spune şi textul mai sus prezentat, aducându-l la nivelul oricui. Această epocă aflată

despre vremea ecranului-lume, a ecranului total, abia la început este cea care consacră

contemporan cu reţeaua reţelelor, dar şi cu cineviziunea fără frontiere, cinemania

ecranele de supraveghere, de informaţii, ludice, democratică a tuturor şi pentru toţi.

de ambianţă. Toată viaţa, toate raporturile

noastre cu lumea şi cu ceilalţi sunt din ce în ce mai

mediatizate printr-o multitudine de interfeţe prin

care ecranele nu încetează să conveargă, să

comunice, să se interconecteze. Elena UNGUREANU

panza de paianjen

Nu atat

de simplu

-2- necesitate retro de a respira poveştile oamenilor

care interiorizeazǎ roluri pe scenǎ. În esenţǎ, ni se

Arta este mai mult decât viaţa. Este făcută oferǎ vieţi rostite de specificul actorilor,

de viaţă şi prin oameni. Arta este înfăptuită de regizorilor, scenografilor-de întreaga echipǎ de

oameni, dar devine în mod miraculos divină. artişti - aşa cum ştiu ei mai bine, cu seriozitate,

Atunci când spun artă, spun puterea de a mă duce adevǎr, credinţǎ, având la baza inimilor iubirea

într-o altă lume, mai fericită, într-un univers al pentru frumos.

posibilităţilor. Şi ce altă ramură artistică reuşeşte Mǎ întreb şi vǎ întreb, totodatǎ: Avem cu

asta mai bine decât cinematografia? Nimic nu mai adevǎrat nevoie de o realitate devenitǎ un vis

este străin filmului, de la începuturi, cu imagine filmat, melodizat şi ritmat, de bǎi sonore, decoruri

monocromă, fără sunet, tehnică rudimentară, artificiale?

până la efectele speciale şi 3 D. Regizori, Unde ajungem dacǎ imitǎm universul-

politicieni, oameni de afaceri, toţi cu o viziune şi un cinema? Cine ne inspirǎ, de fapt, cu adevǎrul

vis, ei sunt cei care au reuşit să ducă dialogului dintre oameni? Cine sunt cei ce

cinematograful pe cele mai înalte culmi. Nu însufleţesc locurile şi întâlnirile? Când şi de ce s-a

degeaba îmi aduc aminte de Aviatorul, un film erodat obiceiul frumos de a frecventa sǎlile de

despre un om care iubea filmul. Howard Hughes, cinema?

un om de afaceri care nu a ezitat să investească în Oare noul stil adoptat, “cinesenzaţiile”,

evoluţia cinematografiei, prin tehnică şi tematică. „cineimaginile”, “cinevieţile” – toate acestea

În timpurile de astăzi, cele mai banale evenimente redate la extrem nu ne artificializeazǎ propriile

nu ocolesc pelicula. Aceste imagini sunt prezentate experienţe umane? De la cele mai simple zvâcniri

dur, fără menajamente, ca în arta străzii. Pelicula pânǎ la cele mai complexe viziuni, trǎiri,

foloseşte realitatea brută, iar viaţa a început să sentimente, cadre de a privi o situaţie pur

imite filmul. Oraşele sunt imense decoruri pentru omeneascǎ. Pânǎ când vom accepta setarea

pelicula vieţii, pentru filmul fiecăruia. Astăzi, filmul luminozitǎţii interioare, folosindu-ne de un

se afundă în banal, uneori în spectacular, program sofisticat? Pânǎ când vom preface realul,

amestecate într-un amalgam ce frapează. Viaţa ne preferând virtualul, doar pentru cǎ e comod sǎ nu

oferă aspecte demne de peliculă, iar filmul ne ajută te mişti, sǎ nu citeşti, sǎ nu ai curaj sǎ-ţi exprimi

să percepem subtilităţile vieţii, cele două admiraţia, recunoştinţa, emoţia resimţite în faţa

influenţându- se într-o manieră continuă. Totuşi, unui limbaj care poate spune ceea ce nimeni nu

această cineatizare a vieţii a devenit pentru noi o poate spune prin cuvinte? Vǎ propun sǎ reflectaţi

realitate acceptată şi asumată, realitate reflectată asupra acestor idei - cuvinte rostite în cheie

de film, mod de a trăi şi de a simţi. retoricǎ. Sǎ ne reamintim cǎ dincolo de

hipermodernizǎri, de conţinuturi camuflate în

nefiresc, existǎ ceea ce criticul de film, Jean

Otilia IUTIȘ Serroy afirma într-un interviu:

„Cinematograful este un mijloc de a spune

ceea ce nimeni nu poate spune prin cuvinte, în

-3- afarǎ poate de poezie. El este în sine un limbaj,

care e combinaţia mai multor arte, un limbaj

O recunoaştere umană: Cinematograful infinit de frumos, infinit de profund şi care poate

nara orice poveste."

A trǎi cinematografic implicǎ un alt mod de

trǎi. A trǎi cinematografic este un mod de a ne Ștefania ARGEANU

bucura de spectacol, de a ne împrieteni fidel cu

scaunele din sǎlile de cinema care mai sunt încă

martorele atmosferii trecute. Şi poate fi şi o

34

panza de paianjen

-4-

Această dezvoltare hipermodernă are Prin acest „ecran global” eu înţeleg faptul

drept caracteristică faptul că ea afectează, într-o că spiritul cinematografului a pus stăpânire pe

mişcare sincronă şi globală, tehnologiile şi media, gusturile şi pe comportamentele cotidiene,

economia şi cultura, consumul şi estetica. Iar ecranele telefonului de exemplu şi al camerei de

cinematograful urmează aceeaşi dinamică. Este luat vederi reuşind să difuzeze gestul „cinema”

vorba, aşa cum spune şi textul mai sus prezentat, aducându-l la nivelul oricui. Această epocă aflată

despre vremea ecranului-lume, a ecranului total, abia la început este cea care consacră

contemporan cu reţeaua reţelelor, dar şi cu cineviziunea fără frontiere, cinemania

ecranele de supraveghere, de informaţii, ludice, democratică a tuturor şi pentru toţi.

de ambianţă. Toată viaţa, toate raporturile

noastre cu lumea şi cu ceilalţi sunt din ce în ce mai

mediatizate printr-o multitudine de interfeţe prin

care ecranele nu încetează să conveargă, să

comunice, să se interconecteze. Elena UNGUREANU

panza de paianjen

Nu atat

de simplu

într-o zi am să fiu Superman

să nu mă-ntrebaţi atunci cum şi de ce am devenit

ce am să fac de acum înainte, unde am să locuiesc

dacă am să locuiesc, cum e să nu fiu muritor sau dacă îs.

pe aripile vântului am să mă las, da, am să mă las

am să plutesc, voi toţi o să mă vedeţi

o să spuneţi sigur n-are nici o şansă...

femeile voastre au să-şi culce ocheanele în palme

n-au să privească n-au să fie cu mine lângă mine

în marea cădere am să fiu de unul singur,

singur în oase, singur în măduvă, singur în privire, da, am

să zbor

de fapt, ultimul zbor în care mi-am pus toate speranţele.

şi n-am să mai fiu pe urmă şi n-am să vă mai aud

mai surd am să mă las ros de pământ / ca un superman

n-am să vă mai calc urma, n-am să vă mai vorbesc

cu toate că voi o să mă vorbiţi şi azi şi mâine şi poimâine

şi n-am să fiu, n-am să fiu printre voi, dar asta e altceva

de fapt, voi în continuare o să simţiţi că mai e unul în

plus, că lumea e îngustă

şi poeţi sunt destui…

invitatie la vis

37

Poemul I

,

mi-a mai rămas o margine de cearceaf pe

care să m-aşez.

Molly îmi spune că lumea s-a îngustat

şi să mă mulţumesc cu ce am

… îmi mai spune să nu-ncep să plâng,

căci lacrimile, da, lacrimile ar fi în plus…

de fapt mâine poimâine n-am să mai am pe

ce să m-aşez

cineva va veni şi-mi va spune că locul nu mă

vrea

cineva în lume, în cer nu-mi va şti nici măcar

numele

toţi inclusiv eu o să privim la tânărul din

buletin

o să-l recunoaştem, n-o să-l recunoaştem

are un acoperiş deasupra capului, n-are

în orice caz Molly are dreptate când spune:

viitorul, mama lui de puşlama.

Poemul II

Altceva

într-o zi am să fiu Superman

să nu mă-ntrebaţi atunci cum şi de ce am devenit

ce am să fac de acum înainte, unde am să locuiesc

dacă am să locuiesc, cum e să nu fiu muritor sau dacă îs.

pe aripile vântului am să mă las, da, am să mă las

am să plutesc, voi toţi o să mă vedeţi

o să spuneţi sigur n-are nici o şansă...

femeile voastre au să-şi culce ocheanele în palme

n-au să privească n-au să fie cu mine lângă mine

în marea cădere am să fiu de unul singur,

singur în oase, singur în măduvă, singur în privire, da, am

să zbor

de fapt, ultimul zbor în care mi-am pus toate speranţele.

şi n-am să mai fiu pe urmă şi n-am să vă mai aud

mai surd am să mă las ros de pământ / ca un superman

n-am să vă mai calc urma, n-am să vă mai vorbesc

cu toate că voi o să mă vorbiţi şi azi şi mâine şi poimâine

şi n-am să fiu, n-am să fiu printre voi, dar asta e altceva

de fapt, voi în continuare o să simţiţi că mai e unul în

plus, că lumea e îngustă

şi poeţi sunt destui…

invitatie la vis

37

Poemul I

,

mi-a mai rămas o margine de cearceaf pe

care să m-aşez.

Molly îmi spune că lumea s-a îngustat

şi să mă mulţumesc cu ce am

… îmi mai spune să nu-ncep să plâng,

căci lacrimile, da, lacrimile ar fi în plus…

de fapt mâine poimâine n-am să mai am pe

ce să m-aşez

cineva va veni şi-mi va spune că locul nu mă

vrea

cineva în lume, în cer nu-mi va şti nici măcar

numele

toţi inclusiv eu o să privim la tânărul din

buletin

o să-l recunoaştem, n-o să-l recunoaştem

are un acoperiş deasupra capului, n-are

în orice caz Molly are dreptate când spune:

viitorul, mama lui de puşlama.

Poemul II

Altceva

m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd

pe care doar tu-l înţelegi, pe care doar tu-l preferi.

tu-mi spui că lumea ta e cea mai frumoasă dintre toate

de cât timp n-ai mai văzut-o, n-ai mai colindat-o?

… şi te blochezi, nu ştii să-mi răspunzi.

Îţi spun eu, îţi spune şi el apostolul

mereu cineva în lume are să audă un scâncet de copil abandonat,

mereu cineva în lume are să vadă cum moare un copil pe stradă,

undeva în lume s-ar putea să fie şi mai mulţi morţi,

îi ştii, nu-i ştii

atunci ce fel de dumnezeu eşti tu acolo în cer?

Cineva, nu ştiu, poate glasul meu sau glasul lui încă-ţi sună supărător,

încă te gâdilă după ureche, oare, ce-ţi spune oare, ai să-l asculţi ?

să ştii că m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd

pe care doar tu-l înţelegi pe care doar tu-l preferi

renunţ…

îmi zic de mâine sunt imun la sfinţi

de mâine am să scot în fiecare zi câte unul cu patentul din creier,

am să te scot şi pe tine cu tot cu rădăcini, chiar dacă eşti dumnezeu

cui îi pasă? şi dacă e careva să se ridice şi să plece…

ştii...

s-a ajuns/ de fapt aşa ai vrut tu să fie

nimeni, da, nimeni să nu-ţi mai înţeleagă jocul, darămite lumea

pe care-ai contruit-o şi apoi ai abandonat-o.

invitatie la vis

38

,

Poemul IIi

Poemul IV

ninge

poate prea mult, poate prea des.

În parcul amintirilor stau eu de mână cu ai mei

ne vorbim, le spun că mâine o să fie Crăciunul

cu brad sau fără mâine e Crăciunul şi la săraci…

şi...

… le mai spun tot mâine am să privesc de sus oraşul

şi c-am să le cumpăr şi lor bilete la clasa întâi…

cineva acum se uită la cer şi-mi strigă numele

ar da cu privirea să m-agaţe, însă cerul e cu mult mai discret ca pământul.

Lunecand la vale

m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd

pe care doar tu-l înţelegi, pe care doar tu-l preferi.

tu-mi spui că lumea ta e cea mai frumoasă dintre toate

de cât timp n-ai mai văzut-o, n-ai mai colindat-o?

… şi te blochezi, nu ştii să-mi răspunzi.

Îţi spun eu, îţi spune şi el apostolul

mereu cineva în lume are să audă un scâncet de copil abandonat,

mereu cineva în lume are să vadă cum moare un copil pe stradă,

undeva în lume s-ar putea să fie şi mai mulţi morţi,

îi ştii, nu-i ştii

atunci ce fel de dumnezeu eşti tu acolo în cer?

Cineva, nu ştiu, poate glasul meu sau glasul lui încă-ţi sună supărător,

încă te gâdilă după ureche, oare, ce-ţi spune oare, ai să-l asculţi ?

să ştii că m-am săturat să mai joc acelaşi joc absurd

pe care doar tu-l înţelegi pe care doar tu-l preferi

renunţ…

îmi zic de mâine sunt imun la sfinţi

de mâine am să scot în fiecare zi câte unul cu patentul din creier,

am să te scot şi pe tine cu tot cu rădăcini, chiar dacă eşti dumnezeu

cui îi pasă? şi dacă e careva să se ridice şi să plece…

ştii...

s-a ajuns/ de fapt aşa ai vrut tu să fie

nimeni, da, nimeni să nu-ţi mai înţeleagă jocul, darămite lumea

pe care-ai contruit-o şi apoi ai abandonat-o.

invitatie la vis

38

,

Poemul IIi

Poemul IV

ninge

poate prea mult, poate prea des.

În parcul amintirilor stau eu de mână cu ai mei

ne vorbim, le spun că mâine o să fie Crăciunul

cu brad sau fără mâine e Crăciunul şi la săraci…

şi...

… le mai spun tot mâine am să privesc de sus oraşul

şi c-am să le cumpăr şi lor bilete la clasa întâi…

cineva acum se uită la cer şi-mi strigă numele

ar da cu privirea să m-agaţe, însă cerul e cu mult mai discret ca pământul.

Lunecand la vale

Come with me

beau

şi frigul mi s-a culcuşit în burice

şi unghiile mi s-au întors în carne, au crăpat-o

doar ca să-mi (re)amintească că durerea nu-i străină vieţii

de fapt…

nici sângele nu mai curge ca în vremuri

parcă e cu mult mai vlăguit, deşi am numai 21

nici aerul pe care-l fumez cu atâta insistenţă

nu se mai dă compensat orfanilor. știi, e-n zadar să mai cred în ceva

nici jumătatea de metru de asfalt nu-mi mai inspiră încredere

darămite restul…

cu sticla de alcool lângă mine

pe strada câinilor am sentimentul că mai am un puţin şi gata

s-ar putea până diseară să scuip cum fac de obicei

şi sufletul nu doar tampoane de sânge

s-ar putea să nu mai existe un alt mâine

cine ştie, poate c-am să mă las cuprins de braţele nenumărabile ale aerului

n-am să ştiu când mor şi măcar dacă mor

am să închid ochii cu speranţa că nu mai e nevoie

să-i mai deschid vreodată.

Poemul V

invitatie la vis,

Come with me

beau

şi frigul mi s-a culcuşit în burice

şi unghiile mi s-au întors în carne, au crăpat-o

doar ca să-mi (re)amintească că durerea nu-i străină vieţii

de fapt…

nici sângele nu mai curge ca în vremuri

parcă e cu mult mai vlăguit, deşi am numai 21

nici aerul pe care-l fumez cu atâta insistenţă

nu se mai dă compensat orfanilor. știi, e-n zadar să mai cred în ceva

nici jumătatea de metru de asfalt nu-mi mai inspiră încredere

darămite restul…

cu sticla de alcool lângă mine

pe strada câinilor am sentimentul că mai am un puţin şi gata

s-ar putea până diseară să scuip cum fac de obicei

şi sufletul nu doar tampoane de sânge

s-ar putea să nu mai existe un alt mâine

cine ştie, poate c-am să mă las cuprins de braţele nenumărabile ale aerului

n-am să ştiu când mor şi măcar dacă mor

am să închid ochii cu speranţa că nu mai e nevoie

să-i mai deschid vreodată.

Poemul V

invitatie la vis,

înaintez numai pe orizontală

cu mâinile dau într-o parte, în alta

şi-n urma mea se ridică ca un imperiu doar colbul mai sus ca speranţa

cu unghiile ca de cance cred că mă pot prinde de clepsidra timpului

am s-o crăp, n-am s-o crăp, din ea are oricum să curgă mult nisip magic

dar are să schimbe istoria şi dacă e aşa

poate c-o să-nceapă cu trecutul mai întâi, mama n-are să mai moară de cancer,

eu n-am să mai ajung copilul de pe strada câinilor, n-am să mai sufăr,

n-am să-mi mai ascund usturimea în obraji, în carnea crăpată

n-am să-mi mai ung ochii plânşi cu răcoarea asfaltului

am să fiu acelaşi de 21 poate cu un alt trecut

cine ştie, poate c-am să îmbrăţişez copilul şi mama dincolo de poze

căldura lor are să-mi înmoaie singurătatea cu dragoste

şi poate că nimic nu mi-ar lipsi, aş spune că pot duce viaţa de căpăstru

chiar şi-ntr-o lume sălbatică.

invitatie la vis

42

,

Cosmin PARGHIE Masterand - Teoria și practica traducerii, domeniul franceză

Poemul VI

Peliculă alb-negru

Mă sărutasei. Erai acolo udă de ploaia cenuşie cu basma rotundă pe cap, ce-ţi

dădea aerul de prinţesă-copilă. Mă întrebam dacă existi cu adevarat, mă întrebam

cum ploaia bate-n alb şi negru atât de frumos sau dacă nu cumva eu sunt

personajul din peliculă sărutat accidental, greşit. Poate am încurcat teribil

secvenţele. Poate nu sunt viu. Poate nu m-am trezit îndeajuns, deşi ploaia asta

mocănească, răpăitoare, mă pişcă teribil pân' la piele.

E rece. Dar tu... tu eşti caldă, mi se conturează-n faţă chipul tău nevinovat. Ce de

mai alb în contrast cu cenuşiul monoton al oraşului, al clipelor mele de până

atunci…Ce de mai alb…

Pic, pic, pic. Ploaia care nu mai tace.

Pic, pic, pic. Tu şi eu, doi actori deveniţi principali în pelicula alb-negru a vieţii.

Cornelius Ioan DRĂGAN

Student, Facultatea de Psihologie

şi Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC

Natura invinge

înaintez numai pe orizontală

cu mâinile dau într-o parte, în alta

şi-n urma mea se ridică ca un imperiu doar colbul mai sus ca speranţa

cu unghiile ca de cance cred că mă pot prinde de clepsidra timpului

am s-o crăp, n-am s-o crăp, din ea are oricum să curgă mult nisip magic

dar are să schimbe istoria şi dacă e aşa

poate c-o să-nceapă cu trecutul mai întâi, mama n-are să mai moară de cancer,

eu n-am să mai ajung copilul de pe strada câinilor, n-am să mai sufăr,

n-am să-mi mai ascund usturimea în obraji, în carnea crăpată

n-am să-mi mai ung ochii plânşi cu răcoarea asfaltului

am să fiu acelaşi de 21 poate cu un alt trecut

cine ştie, poate c-am să îmbrăţişez copilul şi mama dincolo de poze

căldura lor are să-mi înmoaie singurătatea cu dragoste

şi poate că nimic nu mi-ar lipsi, aş spune că pot duce viaţa de căpăstru

chiar şi-ntr-o lume sălbatică.

invitatie la vis

42

,

Cosmin PARGHIE Masterand - Teoria și practica traducerii, domeniul franceză

Poemul VI

Peliculă alb-negru

Mă sărutasei. Erai acolo udă de ploaia cenuşie cu basma rotundă pe cap, ce-ţi

dădea aerul de prinţesă-copilă. Mă întrebam dacă existi cu adevarat, mă întrebam

cum ploaia bate-n alb şi negru atât de frumos sau dacă nu cumva eu sunt

personajul din peliculă sărutat accidental, greşit. Poate am încurcat teribil

secvenţele. Poate nu sunt viu. Poate nu m-am trezit îndeajuns, deşi ploaia asta

mocănească, răpăitoare, mă pişcă teribil pân' la piele.

E rece. Dar tu... tu eşti caldă, mi se conturează-n faţă chipul tău nevinovat. Ce de

mai alb în contrast cu cenuşiul monoton al oraşului, al clipelor mele de până

atunci…Ce de mai alb…

Pic, pic, pic. Ploaia care nu mai tace.

Pic, pic, pic. Tu şi eu, doi actori deveniţi principali în pelicula alb-negru a vieţii.

Cornelius Ioan DRĂGAN

Student, Facultatea de Psihologie

şi Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC

Natura invinge

compozitia frumosului,

Film mutEram mare şi mă jucam firesc cu mâinile tale mici, albe ca de zăpadădesprinse parcă dintr-un basm din Fraţii Grimm.Nu ştiu de ce, dar devenisem sentimental.Mă facea să plâng coasta ta,Ochiul tău treaz, mereu atent la mine,Era acum mic şi bătrân,Cu iedere pe alocuri,Locuit de însuşi Petru I al Mamei Rusia.Părul tău odinioară proaspătSe legăna acum alene-n vânt,Obosit de atâtea treceri, de atatea soarte,De atâta vânt înăsprit.Mi-era dor de silabe,De miticul decor, cu actori şi actriţe,De surâsul tău Mamă,mi-era dor de paşi şi luminămi-era dor de copilarie.Tu erai acolo întinsă-n faţa meaIar eu devenisem sentimental şi trist În unicul meu Film Mut.

45

compozitia frumosului,

Film mutEram mare şi mă jucam firesc cu mâinile tale mici, albe ca de zăpadădesprinse parcă dintr-un basm din Fraţii Grimm.Nu ştiu de ce, dar devenisem sentimental.Mă facea să plâng coasta ta,Ochiul tău treaz, mereu atent la mine,Era acum mic şi bătrân,Cu iedere pe alocuri,Locuit de însuşi Petru I al Mamei Rusia.Părul tău odinioară proaspătSe legăna acum alene-n vânt,Obosit de atâtea treceri, de atatea soarte,De atâta vânt înăsprit.Mi-era dor de silabe,De miticul decor, cu actori şi actriţe,De surâsul tău Mamă,mi-era dor de paşi şi luminămi-era dor de copilarie.Tu erai acolo întinsă-n faţa meaIar eu devenisem sentimental şi trist În unicul meu Film Mut.

45

compozitia frumosului,

Oscar pentru rozele ce mor Tribut lui Macedonski

46

Cornelius Ioan DRĂGAN Student, Facultatea de Psihologie şi

Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC

scar pentru rozele ce mor,OMor dulci şi pline de amor,

Mor lin, încet fără cuvinte,De azi, de ieri, aduceri-aminte..

Tu trup, tu suflet, tu orişicineCe-mi eşti robit în astă viaţăCu drag deplâng că eşti paiaţă -Drum al iubirii prins în ceaţă.O, tempora! o ,vis! O, sânge!Tribut ce-amarnic eu plătesc Un ultim salt spre cer tânjesc,Amor ce simt cum ceasul frânge...Oscar pentru rozele ce mor.

Împărăția soarelui

Absolut complicat

compozitia frumosului,

Oscar pentru rozele ce mor Tribut lui Macedonski

46

Cornelius Ioan DRĂGAN Student, Facultatea de Psihologie şi

Ştiinţe ale Educaţiei, UAIC

scar pentru rozele ce mor,OMor dulci şi pline de amor,

Mor lin, încet fără cuvinte,De azi, de ieri, aduceri-aminte..

Tu trup, tu suflet, tu orişicineCe-mi eşti robit în astă viaţăCu drag deplâng că eşti paiaţă -Drum al iubirii prins în ceaţă.O, tempora! o ,vis! O, sânge!Tribut ce-amarnic eu plătesc Un ultim salt spre cer tânjesc,Amor ce simt cum ceasul frânge...Oscar pentru rozele ce mor.

Împărăția soarelui

Absolut complicat

compozitia frumosului,

48

adorm nopţile în mine dinainte să-mi închid pleoapele.inima de plumb mi le-a strâns pe toate. toate stelele. toate lunile pline.le-a cântărit, le-a adunat, le-a înmulţit şi cu elea măsurat veşnicia.

ştiu tăcerile ei, cunosc şi când e furtună,căci atunci aud stelele cum fac dragoste cu nefericirile...doar să mă atingi şi din inima mea plumburie ar ţâşnişuvoaie de nopţi cu tăceri sugrumate de-atâta gol, de-atâta nimic.

sunt o chemare, lumina m-a prins de braţ azi-dimineaţăîncercând să-mi întârzii trecutul, alungarea din „rai”, ceea ce a fost,şi parcă s-a legat de mine ca un prunc, şi totuşi nu-s obligatăsă-mi sfâşii inima, să scot din eace-i înlăuntru...

dar lumina murmură prin visele mele, îmi mângâie gândulşi se aşează tăcut pe un colţ din amintirile mele, desfăcându-mi-le dureros,şoptindu-mi despre certitudinea că schimbarea umblă prin mine pe vârfurişi că, într-o zi, voi fi iarăşiparte din lumina meaîntr-o bancă de poeme.

Roxana LIXANDRU elevă, Câmpulung, Argeş

Jumătate

Plumb în lumină

Cerc încins

compozitia frumosului,

48

adorm nopţile în mine dinainte să-mi închid pleoapele.inima de plumb mi le-a strâns pe toate. toate stelele. toate lunile pline.le-a cântărit, le-a adunat, le-a înmulţit şi cu elea măsurat veşnicia.

ştiu tăcerile ei, cunosc şi când e furtună,căci atunci aud stelele cum fac dragoste cu nefericirile...doar să mă atingi şi din inima mea plumburie ar ţâşnişuvoaie de nopţi cu tăceri sugrumate de-atâta gol, de-atâta nimic.

sunt o chemare, lumina m-a prins de braţ azi-dimineaţăîncercând să-mi întârzii trecutul, alungarea din „rai”, ceea ce a fost,şi parcă s-a legat de mine ca un prunc, şi totuşi nu-s obligatăsă-mi sfâşii inima, să scot din eace-i înlăuntru...

dar lumina murmură prin visele mele, îmi mângâie gândulşi se aşează tăcut pe un colţ din amintirile mele, desfăcându-mi-le dureros,şoptindu-mi despre certitudinea că schimbarea umblă prin mine pe vârfurişi că, într-o zi, voi fi iarăşiparte din lumina meaîntr-o bancă de poeme.

Roxana LIXANDRU elevă, Câmpulung, Argeş

Jumătate

Plumb în lumină

Cerc încins

Părerea ta contează!

Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi

susţine punctele de vedere, de a-şi face simţită prezenţa în vârtejul

ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA.

Orice articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou

reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail revista.iuventa@gmail.com

îţi stă la dispoziţie!

De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la

startul către un nou drum spre cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale

pe site-ul revistei www.revistaiuventa.ro sau ne poţi contacta la

următoarele numere de telefon:

Dragoş-Andrei Preutescu -0740.099.013 – redactor-șef

Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor-şef adjunct

Unde e lumina?

Părerea ta contează!

Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi

susţine punctele de vedere, de a-şi face simţită prezenţa în vârtejul

ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA.

Orice articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou

reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail revista.iuventa@gmail.com

îţi stă la dispoziţie!

De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la

startul către un nou drum spre cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale

pe site-ul revistei www.revistaiuventa.ro sau ne poţi contacta la

următoarele numere de telefon:

Dragoş-Andrei Preutescu -0740.099.013 – redactor-șef

Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor-şef adjunct

Unde e lumina?

www.revistaiuventa.ro