Anul al V-lea, N-rul 3 Mart 1919

REVISTA ISTORICĂ = Dări de seamă, = documente şi notiţe.

PUBLICATA

DE

* N. IORGA C U C O N C U R S U L M A I M U L T O R S P E C I A L I Ş T I

Bibi. Univ. Cluj

Nr £2r...„ mL

BUCUREŞTI

TIPOGRAFIA „CULTURA NEAMULUI ROMANESC"

1919

M a n u s c r i p t e l e se t r i m e t d- lu i N. I o r g a , B u c u r e ş t i , S t r . Al. D e p ă r ă ţ i a n u , 2.

A d m i n i s t r a ţ i a : B u c u r e ş t i , T i p o g r a f i a „ C u l t u r a rTeamulu i R o m a n e s c ' , S t r a d a L i p s c a n i i

Noi, 12 (col ţ c u D o m n i ţ a A n a s t a s i a ) .

P e n t r u c ă r ţ i l e d e s p r e c a r e se fac r e c e n s i i c a r e le r e c o m a n d ă , se p o a t e r e ţ i n e a , d u p ă d o r i n ţ ă ,

a n u n c i u l p e c o p e r t ă

1 I. D. Onciul: D a t e i s t o r i c e d e s p r e B a n a t [ II. JV. lorţ/a : Dani i r o m a n e ş t i î n Cipru III . J). Onciul: l ' a t e i s t o r i c e a s u p r a D o b r o g e i . IV. J'r. 6. J'urtună : î n s e m n ă r i d e s p r e s t a r e ţ u l P a i s i e . V. D O C L .MUNTE (comunicate de N. lorga). VI. P. Panaitescu : C K O N I C Ă .

Anul al V-lea, N-rul 3 . BUCUREŞTI. Mart 1919.

REVISTA ISTORICĂ — DĂRI DE SEAMĂ, DOCUMENTE ŞI NOTIŢE —

P U B L I C A T Ă de N I O R G A CU C O N C U R S U L M A I M U L T O R S P E C I A L I Ş T I

Date istorice despre Banat

1. — Românii în Banat

In an t i ch i t a t e , Bana tu l î n t r eg , cupr ins în t re Dunăre , Mureş, Tisa şi munţ i , făcea pa r t e din provincia r o m a n ă Dacia. Aceas tă p a r t e a Daciei, cu Oltenia şi p a r t e a sud ves t ică a Ardealului , erau ţ inu tur i le cele ma i des colonizate şi mai in tens iv romani ­za te sub domina ţ i unea r o m a n ă .

P r in Ba na t t r eceau trei căi r o m a n e pr inc ipa le : u n a plecă dela gu ra Cernei (colonia Zertiensium s au Tsierna) spre miazănoap te , a l ta dela gu ra Carasului (în faţa lui Viminacium, l ângă Kostolatz) , t ă ind rîul Bâr sava (la s t a ţ i u n e a Bersovia, l ângă J idovin) , ambe le unindu-se la Tibiscum (pe rîul Tibiscus — Timiş, lângă Caranse­beş), de unde ele se con t inuau pr in o s ingură linie în inter iorul provinciei ; a t re ia cale ducea dela Tisa (Pathissus sau Tisia.) dea-lungul Mureşului (Marisius), un indu-se cu celelalte linii la Apulum (Alba-Iulia), cent ru l căilor r o m a n e din Dacia. Dealungul aces tor căi s u n t c o n s t a t a t e n u m e r o a s e colonii, municipi i , s t a ţ i un i şi aşezăr i r o m a n e , ale căror res tur i archeologice, cu inscr ip ţ iuni şi a l te măr tu r i i , a r a t ă o s t a r e din cele mai înfloritoare a vieţii şi civilizaţiunii r o m a n e în a c e a s t ă pa r t e . Astfel e lementu l r o m a n a pr ins aci rădăc in i pu tern ice , a ş a încâ t a p u t u t să supravie-ţ u e a s c ă furtunilor năvălir i lor ba rba re .

Cele d in tâ i măr tu r i i is torice a sup ra Banatu lu i , după per ioada năvăliri lor, ne dau cronicile şi documen te l e ungureş t i . Aces tea a r a t ă pe Român i ca cea m a i veche popula ţ iune a teri i . Cea d in tâ iu cronică a Ungariei (din secol. XII) ca şi cele u r m ă t o a r e (din secol. XIII XV) f p u n că Români i , găs i ţ i de Unguri în Ardeal şi Ungaria, au fost „coloni şi păs tor i ai Romani lor" (Romanorum

* S c r i s e p e n t r u i n f o r m a ţ i u n e oficială, î n F e v r u a r i e 1919.

coloni et pastores), r ămaş i în ţ a r ă . Deci t r ad i ţ i a is tor ică cunos­cu tă pe a tunc i în Ungaria îi cons ideră ca popu la ţ iunea cea mai veche şi u rmaş i ai Romanilor . Aceas tă t rad i ţ ie , genera l a d m i s ă în istoriografie p â n ă în secolul al XVlII-lea (când s'a scorni t teor ia immigra ţ iun i i Români lor de pes te Dunăre , ca popor format în peninsula Balcanică) , pr ivea şi pe Români i din Banat . Chiar împăra tu l Iosif II, în ins t ruc ţ iuni le d a t e pen t ru g u v e r n a r e a Ba­natu lu i , zice că „Valahii s u n t cei mai vechi locuitori ai provin­ciei". Aceas ta e râ p â n ă a tunc i c red in ţa tu tu ro r , dela cele d in tâ i măr tu r i i is torice a sup ra Români lor . . După cel mai vechiu cronicar al Ungariei (notarul regelui Bela), Ungurii au găsi t în Bana t un d u c a t mai vechiu, despre a cărui popula ţ iune el nu ne dă a l tă in fonna ţ iune decâ t că oas tea ducelui (numi t Glad), în . lup ta ce a a v u t cu Ungurii, erâ com­pusă din „Bulgari şi Vlahi". Ori-şi-cum. Români i găsi ţ i de Unguri locuiau şi în Banat , unde ei erau cunoscu ţ i pe u r m ă ca popu­la ţ iunea cea mai veche . Acest ducat , iiind supus de Unguri , a con t inua t să exis te , în d e p e n d e n ţ ă de Ungaria, p â n ă în domnia regelui Ştefan cel Sfânt, ca re 1-a desfi inţat (după a. 1000). Ultimul său duce na ţ iona l Ahtum ( descenden t al lui Glad), credincios bisericii r ă să r i t ene , a căzu t în lup tă cu Ungurii, împot r iv indu-se regelui catolic şi ac ţ iuni i lui pen t ru p ropaga rea catolicismului şi pen t ru î n t ă r i r e a puter i i regale .

Ducatul lui A h t u m cupr indea (după biografia S-lui Gerard, care a p red ica t aci sub Ştefan, ca pr imul episcop catol ic al ţ inutu lu i ) ţ a r a d in t re Criş, Dunăre , Tisa şi mun ţ i , p â n ă Ia confiniile Ardea­lului şi ale teri i Severinulului (Oltenia), deci tot Bana tu l cu p a r t e a d in t re Mureş şi Criş din ţ a r a Crişului (Crişana). In capi­ta la sa Moristna (azi Cenad), pe Mureş (iuxta jluviitm Morisium), A h t u m făcuse o m ă n ă s t i r e de câjugări greci , sub a u t o r i t a t e a episcopatului grecesc dela Vidin (pe a t u n c i sub s t ăpân i r e bizan­t ină ) .

După desfi inţarea aces tu i duca t , al cărui ter i tor iu fu incorpora t în rega tu l Ungariei , nu ma i a v e m ş t i re nici desp re b iser ica răsă­r i t eană , nici despre popu la ţ iunea veche a Banatului , până în se­colul al XIII lea. când ab ia documen te l e ungureş t i ne dau cele d in tâ i informaţ iuni în a c e a s t ă pr iv in ţă . P e la 1233 se găseş te aci cel d in tâ iu Ban unguresc al Sever inului , că ru ia e rau încre­d i n ţ a t e guve rna rea şi a p ă r a r e a ţ inu tu lu i dela ho ta ru l sud-es t ic

al regatului , n u m i t banatul Severinului. Sub a c e a s t ă denumire , care a tunc i a p a r e p r ima d a t ă în istorie, se cupr indea p a r t e a r ă s ă r i t e a n ă a Banatu lu i (numi tă apoi comitatul Severinului), cu o fâşie din Oltenia (tara Severinului), incluziv cetatea Severinului (Turnu-Sever in) . Ca popula ţ iune ind igenă a bana tu lu i Sever inu­lui ca şi a ter i i Sever inului , documen te l e ungureş t i şi a c t e papa le a r a t ă pe „Vlahii sch ismat ic i " , adecă Români i credincioşi bisericii, r ă să r i t ene .

Români i din Bana t ca şi cei din celelal te ţ i nu tu r i româneş t i ale rega tu lu i u n g a r se bucu rau sub regii ungureş t i de oarecare au tonomie na ţ iona lă , r e c u n o s c u t ă lor din vechime (ab antiquo), nu conferi tă pr in privilegii, ca na ţ iun i lo r a ş eza t e în ţ a r ă ca colonii (Germani i ş. a.) sau ca grănicer i (Secuii). Documente l e ungureş t i din secolul al XIII-lea p â n ă în al XVI-lea îi a r a t ă orga­nizaţ i în d is t r ic te a u t o n o m e , cu un d rep t propriu r o m â n e s c (jm volachie s au antiqua lex districtuum volachicalium), sub conducă tor i na ţ ional i , numi ţ i „cnezi" (kev.ezii) s au „judeci" (judices vel kenezii) şi „voivozi" (voivodae). Cnezii r o m â n i s au judeci i , după cum îi a r a t ă documente le , e rau conducător i i şi judecă tor i i na ţ ional i (de obiceiu, e red i ta r i şi as imila ţ i în c â t v a nobililor) ai sa te lor româ­neş t i ; în unele păr ţ i , ma i mul te sa t e cnezeş t i se g ă s e s c sub con­ducerea unu i voivod, n u m e care pe a locurea îl a v e a u şi uni i cnezi să teş t i (probabil ca u rmaş i de voivozi). Cnezii şi voivozii român i care ^treceau la catol ic ism d e v e n e a u nobili şi propr ie tar i ai cneza tu lu i sau cnezate lor lor, contopindu-se astfel cu nobi l imea ungurească , în care mul ţ i nobili e rau de origine r o m â n e a s c ă (nobiles olahi).

Autonomia na ţ iona lă de care se b u c u r a u sa te le r o m â n e ş t i (villae olachales s au possessiones valachales) ale dis t r ic te lor româ­neş t i (districtus volachicales), sub cnezii şi voivozii lor na ţ iona l i , cu d rep t propr iu românesc , e râ (cum s p u n e un d o c u m e n t din 1493) „o l ibér te te lolosită î n t o t d e a u n a din vech ime , de când oameni i ţ i n e a u m i n t e " (semper ab antiquo, quo memoria hominum comprehenderet, tali libertăţi usi fuissent). In t o a t e păr ţ i le rega tu lu i u n d e se găsesc a s e m e n e a sa t e şi d i s t r ic te r o m â n e ş t i a u t o n o m e , Români i formau popu la ţ iunea c o m p a c t ă a ţ inu tur i lo r respec t ive , genera l r ecunoscu tă ca popula ţ iune au toh tonă , deosebi tă de Ungurii veni ţ i ca cuceri tor i şi de s t ră in i i (hospites) a şeza ţ i ca colonii.

Cei m a i mul ţ i cnezi si nobili r omân i în Bana t se găsesc men­ţ iona ţ i în d o c u m e n t e ma i ales în p a r t e a r ă s ă r i t e a n ă (comita tul Caraş-Sever inului de as tăzi ) , cu dis t r ic te le romaneş t i : Lugoş, Sebeş (azi Caransebeş) , Mehedia, Almaş, Craşova, Bârsava (pe Ia Reş i ţa de azi), Comiat şi Iladia. Români i din aces te dis t r ic te a v e a u scaune le lor judecă to reş t i , cu a d u n a r e a u t o n o m ă (sedium volachicalium congregaţia generalis), în care se j u d e c a u procesele lor de că t r e a d u n a r e a cnezilor şi se luau hotăr î r i le pr iv i toare la afacerile a u t o n o m e ale dis t r ic telor respec t ive .

Şi în a l te păr ţ i ale Bana tu lu i s u n t c o n s t a t a ţ i cnezi şi nobili r o m â n i (a. 1373: âdelibus universis, militibus, nohilibus, clientibus ac Valachalibus . . . in comitatu seu districtu de Temeskuz), cum şi un voivod român de Cueşt i (a. 1370: Radul Vaiuoda [comes de Kuuesd), ş. a.

In a c e a s t ă s t a r e de veche a u t o n o m i e na ţ i ona l ă se găsesc Ro­mân i i din dis t r ic te le româneş t i , în B a n a t ca şi în celelal te păr ţ i r o m â n e ş t i ale Ungariei şi Ardealului , p â n ă la căde rea regatu lu i u n g a r în u r m a înfrângeri i suferi te de la Turci , la Mohaci, în 1526. După desfacerea rega tu lu i ( împăr ţ i t în : Ungar ia a p u s e a n ă sub Habsburgi , Trans i lvania cu o p a r t e din Ungar ia r ă să r i t eană , ca p r inc ipa t sub s u z e r a n i t a t e tu rcească , şi p a r t e a din mijloc sub s t ăpân i r e tu rcească ) , Bana tu l a fost c â t v a t imp un i t cu princi­pa tu l Transi lvaniei , apoi^ a t r ecu t sub s t ă p â n i r e a tu rcească , p â n ă la un i r ea lui cu ţer i le habsburg ice pr in p a c e a dela Pas sa rov i t z sau P o z a r e v a t z (1718).

In t impul s tăpâni r i i tu rceş t i şi a răsboaie lor cu Turcii, popu-la ţ iunea r o m â n e a s c ă a Banatu lu i , cu vechile ei a ş ezămin t e şi l iber tă ţ i na ţ iona le , a decăzu t tot m a i mul t , fiind r edusă la o s t a r e cu mul t inferioară celeia din t impu l regilor ungureş t i . O î n d r e p t a r e sp re b ine a u r m a t sub s t ă p â n i r e a aus t r i acă , când s t a r e a Români lor s'a amel io ra t în mod s imţ i tor , cu t o a t ă prefe­r in ţ a da tă , din pa r t ea s tăpâni r i i , celorlalte n e a m u r i conlocui toare (Unguri, Germani , Sârbi) . Dar cu dual i smul aus t ro -ungar , pr in care Români i din Ardeal şi Ungar ia au fost lăsaţ i la d i sc re ţ iunea şovinismului unguresc , s'a i n a u g u r a t poli t ica de opres iune a ele­men tu lu i românesc , care p â n ă în j u m ă t a t e de secol a d a t roa­dele ce s 'au văzut .

2. — Sârbii în Banat

In b roşu ra a n o n i m ă de cu rând a p ă r u t ă : Mémoire sur le Banat, cn m o t t o „Audia tur e t a l t é ra p a r s " , se sus ţ ine că Sârbii ar fi popu la ţ iunea cea mai veche în Banat , î ncep ân d delà immigra -ţ i unea s lavă în ţeri le dună rene , care" popula ţ iune p re t in să sâr ­beasca ar fi fost spor i tă prin i m m i g r a ţ i u m ul ter ioare delà sudul Dunări i , de unde ab ia în secolul al XI-lea şi al XII-lea ar fi ve­ni t Români i ca popu la ţ iune mai nouă .

Aceas tă ase r ţ iune , în sprijinul căre ia se invocă n o m e n c l a t u r a topografică de origine s lavă a Banatulu i , fără nicio a l t ă probă, es te absolu t falsă. După t o a t e măr tur i i l e is torice, vechii Slavi din Dacia, Daco-Slovenii , cum îi n u m e ş t e celebrul s lavist Miklo-sich ca şi alţi l inguitşi de a u t o r i t a t e genera l r e sunoscu tă , nu au n imic a face cu Sârbii , aşeza ţ i în secolul al VII-lea în p a r t e a nord-ves t ică a peninsule i Balcanice, u n d e s'a desfăşura t i s tor ia lor şi u n d e au r ă m a s locuinţele lor pr incipale p â n ă as tăz i . Daco-Slovenii, ale căror u r m e s'au p ă s t r a t în n o m e n c l a t u r a topogra­fică s lavă din to t cuprinsul Daciei Tra iane , cum şi în e l emen te l e s lave ale l imbei r omâneş t i delà nordul Dunări i , s 'au contopi t cu Români i găsi ţ i aci ca popu la ţ inne veche , romanizându-se , după ce o m a r e p a r t e a Slovenilor din Dacia s'a m u t a t pe la sfârşi tul secolului al VI-lea şi începu tu l secolului al VII-lea pes te Dunăre , u n d e t r ibur i le s loveneşt i , fiind supuse de Bulgari i t u ran ic i (679), âu p r imi t nume le de Bulgari , în v r e m e ce s t ăpân i i lor tu ran ic i s 'au s lavizat . Numiri le topografice de origine s lavă din Bana t au în genera l acelaş ca rac t e r slovenesc ca în celelalte păr ţ i ale Daciei, deosebindu-se de cele sârbeşti, ca re aci s u n t de d a t ă m a i nouă .

Sârbii apa r în B a n a t ab ia în secolul al XV-lea, ca coloni ve­niţ i în u r m a supuner i i Serbiei de că t r e Turci şi m a i a les d u p ă incorpora rea ei în imperiul o toman (1459). Cele dintâi colonii sârbeş t i în Ungaria, u n d e au c ă u t a t adăpos t de g roaza Turcilor, se găsesc sub regele Sigismund de L u x e m b u r g (1387—1437). In t r e a c e s t e a se men ţ ionează în Bana t mai în tâ iu Keve (Cubin, în comi te tu l Timişoarei , l ângă Dunăre) , colonie ce se m u t ă de aci în inter iorul Ungariei, l ângă Buda. L a 1427, despotul Serbiei Gheorghe Brankovici , cedând Ungariei Belgradul şi a l te ce tă ţ i , pr imi în sch imb ma i mu l t e poses iuni în diferite pă r ţ i a le Un-

gariei , în t re care : Becskerelc şi Kikinda în B a n a t (comita tu l To-rontalului) şi Vildgos (Siria) în comi ta tu l Aradului . P e u rmă , la 1459, sub conducerea fiiului său Ştefan Brankovici , şi la 1481, prin i n t e r v e n ţ i u n e a lui Vuk Brankovici şi a lui Pau l Kinez, s'au a şeza t mai mu l t e colonii sâ rbeş t i în Si rmia şi în Bana t (comi­te te le Toronta lu lui şi Timişoarei) .

Aceşt ia s u n t cei d in tâ i Sârbi cons t a t a ţ i în Banat . Număru l lor a spori t prin immigra ţ i un i u l ter ioare , ma i ales sub s t ăpân i r ea aus t r i acă , ca re a favorizat co loniza ţ iunea s â rbea scă în păr ţ i le pus t i i te ale Ungariei r ă să r i t ene , în u r m a răsboaielor cu Turcii şi a s tăpâni r i i tu rceş t i ce a b â n t u i t aci d u p ă căderea regatului unga r (1526).

Sub împă ra tu l Leopold I, pe t impul răsboiulu i său cu Turcii (1683—1699), când Bana tu l e râ ocupa t de imperial i ( înainte de cucer i rea lui definitivă la 1716 — 1718), s'a a şeza t aci, cum şi în a l te păr ţ i ale Ungariei , şi ma i a les în Sirmia, un m a r e n u m ă r de Sârbi , ca re sub conducerea pa t r i a rhu lu i de Ipek Arsenie Cer-novici .au c ă u t a t refugiu la împăra tu l . Atunci li s 'au aco rda t în­s e m n a t e privilegii şi l iber tă ţ i (1690), întărite* şi lărgi te în cele din u r m ă , m a i ales cu privire la o rgan iza ţ iunea lor biser icească, în p u t e r e a că rora arhiepiscopul (pa t r iarhul ) sâ rbesc dela Car-lovitz deven i apoi capul bisericii o r todoxe din t o a t ă m o n a r h i a (până la 1864). Astfel şi Români i din Bana t , care ma i îna in te dep indeau de mi t ropol ia Ţer i i -Româneşt i , apoi în pa r t e de mi­tropolia o r todoxă a Ardealului, desf i inţată pr in un i rea cu bise­r ica ca tol ică (1700), au a juns sub i e ra rh ia sâ rbească , devenind d e p e n d e n ţ i (pa r te încă din a doua j u m ă t a t e a secolului XVI) de ep iscopate le sârbeş t i din B a n a t (Timişoara şi Vârşeţ) .

P r in poz i ţ iunea lor pr ivi legiată , coloniile sâ rbeş t i din Ungar ia , b u c u r â n d u - s e de l iber tă ţ i conferite lor încă din t i ranul regilor ungureş t i (cum se acordau de obiceiu coloniilor aduse în ţ a r ă ) , au p rospe ra t în mod deosebit , luând o desvol ta re cu l tura lă şi economică m u l t m a i î n s e m n a t ă decâ t a p u t u t să se manifes teze în pa t r i a m u m ă sub s t ă p â n i r e a tu rcească . Din Ungaria a purces şi s 'a sus ţ inu t propaganda na ţ iona lă sâ rbească care a adus re­n a ş t e r e a Serbiei .

B ib l iogra f i e .

Gooss , S t u d i e n z u r G e o g r a p h i e u n d G e s c h i c h t e d e s T r a j a n i s c h e n D a c i e n s (1874).

J u n g , R ö m e r u n d R o m a n e n in d e n D o n a u l ä n d e r n (1877 şi 1887). „ Die r o m a n i s c h e n L a n d s c h a f t e n d e s r ö m i s c h e n R e i c h e s (1881).

P ic , U e b e r d i e A b s t a m m u n g d e r R u m ä n e n (1880). ^ c h w i c k e r , G e s c h i c h t e d e s T e m e s e r B a n a t s (1861).

,, P o l i t i s c h e G e s c h i c h t e d e r S e r b e n in U n g a r n (1880) . P e s t y , S z ö r e n y i b ä n s a g es v f i r m e g y e t ö r t o n o t o ( I s t o r i a b a n a t u l u i şi c o m i ­

t a t u l u i S e v e r i n u l u i , 1877-1878) . C z o e r n i g , E t h n o g r a p h i e d e r ö s t e r r e i c h i s c h e n M o n a r c h i e (1855—1857) . H u n f a l v y , E t h n o g r a p h i e v o n U n g a r n ( t r a d d e S c h w i c k e r , 1877). Pop . G , G e o g r a f i a B a n a t u l u i şi c u n o ş t i n ţ e i s t o r i c e şi e t n o g r a f i c e d e s p r e lo­

c u i t o r i i B a n a t u l u i (1864). P o p o v i c i G., I s t o r i a R o m â n i l o r B ă n ă ţ e n i (1904). I r g a , I s t o r i a R o m â n i l o r d in A r d e a l şi U n g a r i a (1915).

D. ONCIUL.

Dani i r o m â n e ş t i î n Cipru.

Se ştie — şi tot nu se ştie de ajuns şi de noi şi de alţii— cit de larg s'a răspîndii banul Domnilor noştri, deci al acestor teri asupra întregului Răsărit, care, în veacurile al XVII-lea, către sftrşit, şi al XVIII-lea. nu mai găsiau îif cuprinsul politic al Imperiului otoman altă Curie de prinţi creştini la care să ceară hrană şi lumină.

Nu erau necunoscute relaţiile noastre cu Ciprul, de unde ni-a venii la sfirşitul veacului al XVI-lea un mare caligraf -— creator de curent în scriere — Luca, ajuns apoi şi episcop de Buzău şi Mitropolit şi îmormîntat, după scoaterea din Scaunul mitropolitan, în fundaţia sa buzoianâx.

Acuma aflăm în revista grecească ' E ^ r ^ i c un act de la Mi hai- Vodă Suţu, Domn al Terii-Româneşti, prin care, la 13 Februar 1795, se dă un venit anual de 50 de lei din venitul ocnelor şi de alţi 50 din al vămilor uneia dintre cele trei mai mari mănăstiri ale insulei, xopwc Ma/a tpăc , Maica Domnului Machera.

1 V . l o r g g , Istoria literaturii ro.mlne în secolul al XVIII-lea, Istoria Bisericii romîne ş i t a b l a 1" v o l u m u l X V d i n c o i e c ţ i a H u r m u z a k i .

In paginile introductive editorul, arată că monahul Chiprian de acolo fusese la Iaşi, cu arhimandritul Ha-ralambie, la 1784, că acolo învăţase la şcoala domnească şi la întors adusese treisprezece caiete de cîntări şi două portrete făcute de zugravi moldoveni1.

Ţinînd samă de dată, n'ar fi de loc imposibil ca, în seceta de cărturari a Ciprului sălbătăcit, acest Chiprian să fie acelaşi care pe acest timp tocmai (1788) — şi cu învăţătura de la Iaşi — a scris o rară Istorie a insulei.

N. IORGA.

Date istorice asupra Dobrogei 2

După răbsoiul ruso- româno- tu rc din 1877—1878, Congresul din Berlin a bo t ă r î t ca Dobrogea, l ibera tă a tunc i de s t ă p â n i r e a tur­cească, cu popula ţ iune în major i t a te r o m â n e a s c ă , să a p a r ţ i n ă Românie i .

Aceas t ă ho tă r î r e a Congresului avea , pe lângă temeiur i le et­nografice şi politice, şi o b a z ă is torică. Aceas tă ţ a r ă fusese ră­p i tă de Turci dela pr incipatul Ţer i i -Româneş t i , din care făcea p a r t e sub pr incipele Mircea I-iu (1386—1418). D u ş ă l iberarea ei de sub s t ă p â n i r e a t u r c e a s c ă ce a d u r a t 460 de ani , la care l iberare a coopera t în m o d ho tă r î to r t â n ă r a a r m a t ă r o m â n ă sub condu­cerea fericitului în t ru amin t i r e P r inc ipe şi Rege Carol I, ea fu r e s t i t u i t ă Românie i , căre ia apa r ţ i nuse m a i îna in te .

S t ă p â n i r e a Domnului Ţer i i -Româneş t i Mircea a sup ra Dobrogei cu Sil is tra e c o n s t a t a t ă prin o 'serie de d o c u m e n t e , din pr imul lui an de domnie până la sfârşitul lui.

In t r a c t a t e l e sale de a l i an ţă cu regele Poloniei Vladislav Ia-gello, din 1390 şi 1391, Mircea p o a r t ă şi t i t lul de „Despot al teri i lui Dobrotici (= Dobrogea) şi Domn al Dris torului" (terra-rum Dobrodicii Despotus et Tristri Dominus) s . In hr isoavele sale in te rne , cel d in tâ iu din a. 6895 al erei b i zan t ine ( între 1 Sep-t e m v r e 1386 şi 31 Augus t 1387), a c e a s t ă . poses iune se înfăţi-

' Ibi,l., p p . 188 9 2 T r a d u c e r e d u p ă o r ig ina lu l r e d a c t a t î n F e v r u a r i e 1918 j e n t r u i n f o r m a -

ţ i u n e oficială . * Dogie l , Codex diplomaticus Regni Polonia?, I, 5 9 7 — 5 9 8 . H u r m u z a k i - D e n -

s u ş i a n u , Documente privitoare la istoria Românilor, I 3 , 322, 334 .

şează sub t i t lul : „Domn de a m â n d o u ă păr ţ i le pes te t o a t ă Du­n ă r e a p â n ă la m a r e a cea m a r e şi ce tă ţ i i Dristorului (= Silistrei) s t ăpân i to r " . Acest t i t lu se r epe t ă în hr isoavele lui Mircea p â n ă la sfârşitul domniei l u i 1 .

S t ă p â n i r e a efectivă a Domnului Ţer i i -Româneş t i a sup ra Do-brogei şi Silistrei se adeve reş t e şi prin faptul că, în hrisovul din 1387 pen t ru m ă n ă s t i r e a Cozia, Mircea po runceş t e căpeteni i lor ce tă ţ i i Si l is tra să r e spec te şi să păzească drep tu l aco rda t mă­năst i r i i de a pescui în bălţ i le dimprejur .

După s u p u n e r e a Bulgariei şi incorpora rea ei ca provincie tur ­cească , în a. 1393, Turcii au ocupa t , în răsboaie le u r m ă t o a r e cu Mircea, şi poses iunea lui t r a n s d a n u b i a n ă , care apoi l ipseşte şi din t i t lul Domnului p â n ă pe la 1403. După înche ie rea păcii cu Turcii (1402), pr in ca re Mircea s'a învoi t să p l ă t ea scă t r ibu t , g a r a n t â n d u - s e a u t o n o m i a şi i n t eg r i t a t ea pr incipatului , el a pr imi t înapoi şi Dobrogea cu Silistra. Aceas t ă poses iune r e a p a r e apo i iarăş i în t i t lul lui, mai în tâ iu sub forma : „Domn al mul to r ce­t ă ţ i t u r ceş t i " (pe la 1403 ) 2 , apoi ca ma i î na in t e : „Domn de a-m â n d o u ă păr ţ i le pes te t o a t ă Dună rea p â n ă la m a r e a cea m a r e şi cetăţ i i Dristorului s t ăpân i to r " . Acest t i t lu se m a i r e p e t ă încă în t r ' un hrisov al fiiului şi succesorului său Mihail (1418-1420), sub care poses iunea t r a n s d a n u b i a n ă fu p i e rdu t ă că t r e Turci . Ocuparea ei definitiva, cronicile tu rceş t i o pun în t impul expe -di ţ iuni lor lui Mohammed I (1413-1421) con t ra Ţeri i -Româneşt i (u l t ima în a, 1419), când, d u p ă m ă r t u r i a lor, au fost ocupa te c e t ă ţ i l e ' I s a c c e a şi Enisa le (în Dobrogea ) 3 .

Achiz i ţ iunea Dobrogei, c o n s t a t a t ă în s t ă p â n i r e a Domnului Ţerii-R o m â n e ş t i m a i în tâ iu la începutu l domnie i lui Mircea, a u r m a t de b u n ă s e a m a abia d u p ă m o a r t e a Despotului Dobrotici ( în t re

1 D o c u m e n t e l e o r i g i n a l e , î n A r c h í v e l e S t a t u l u i şi î n c o l e c ţ i a d e m a n u s c r i p t e a A c a d e m i e i R o m â n e . E d i ţ i u n i : V e n e l i n , Vlachobolgarskija Ui dakoslavjavskija

sramotg ( 1 8 4 0 ) ; Mi le t i c ş i A u g u r a , Dako-Românete ( S b o r n i k I X , Sofia 1893); j i l i le t ic , Novi Vlachobâlgarski gramoli ot Braşov ( S b o r n i k X I I I ; Sofia 1 8 9 6 ) ; B o g d a n , Documente privitoare la relaţiile Terii-Româneşti cu Braşovul şi cu Tara-Vngureasci ( 1905), şi î n „Anale ' l e A c a d e m i e i R o m â n e 1 - , S. I s t . X X V T ( ¡903) .

2 H u r m u z a k i - D e n s u ş i a n u , Documente, I 3 ( K a l u z n i a c k i , Documente slavone), p . 8 2 5 .

3 S e a d e d d i n , (hronica dell' origine e progressi della Casa ottomana ( t r a d u s ă d e B r a t u t t i ) , 1, 3 4 1 — L e u n c l a v i u s , Hiitoriae Musuhnanae Turcorum, p . 473 ,

1385 şi 1387). Aces ta e ra un d inas t în rud i t prin a l ian ţă cu casa. imper ia lă b i zan t ină şi avea în s t ăpân i re , în oa reca re d e p e n d e n ţ ă de imperiul b izant in , l i toralul mări i Negre dela gurile Dunări i p â n ă ap roape de Mesembria (la sud de Vama) . După m o a r t e a lui, fîiul său Ivanko se află s t ăpân ind , sub suze ran i t a t e t u rcească , n u m a i în p a r t e a mer id ională , în împrejur imile Varnei , pe când p a r t e a de m i a z ă n o a p t e a ter i i lui Dobrotici se găseş t e în s tă­pân i r ea lui Mircea.

Probabi l , a c e a s t ă ţ a r ă a t r ecu t prin moş ten i re la casa dom­n i toa re a Ţer i i -Româneşt i . Cel pu ţ in a şâ se expl ică faptul că Mircea a primit , o d a t ă cu aceas ta , şi t i t lul de „Despot" (pe care de obiceiu îl pu r t eau n u m a i rudele casei imper ia le b izant ine) , cu pa jura b i zan t ină ca emb lemă a despota tu lu i . cum a r a t ă por­t r e tu l său mura l dela Cozia.

î n a i n t e de Dobrotici , aces t ter i toriu, cu castelele „Cavarna, Cranea ( = Ekrene) , Kell ia sau Lycos tomion ( = Chilia veche pe malul d r ep t al b ra ţu lu i Chilia al Dunării) , Gerania , Dryst ra ( = Silistra), Caliacra," se găseş te pe la 1320 în s t ă p â n i r e a pa­t r i a rha tu lu i de Constant inopole . 1 P e la mijlocul secolului al XlV-lea a p a r e aci Dobrotici (greceşte Dobrotitzas), care fusese în serviciul imper iului b izant in , ca s t r a t eg , şi că ru ia împă ra tu l Ioan V Paleolog i-a ceda t acel ţ inu t , numi t apoi ţ a r a lui Do­brot ici (terra Dobrodlcii = D o b r o g e a ) 2 .

Is tor ia m a i veche a Dobrogei es te , în cea ma i m a r e pa r t e , în l egă tu ră cu istoria poporului românesc . D u p ă cele ma i vechi măr tu r i i cunoscu te , a c e a s t ă ţ a r ă a fost locuită , ca şi malul nordic al Dunări i , de n e a m u l t rac ic al Geţilor, ai căror u rmaş i roman iza ţ i sub domina ţ i unea r o m a n ă sun t Români i . Sub s tăpâ­n i rea de ş eap te secole a Romanilor (dela Augus t p â n ă la aşe­za rea Bulgarilor tu ran ic i la 679), Dobrogea era o p a r t e deose­b i tă (sub numele de Scythia minor) a provinciei Moesia inferi­oară, care , afară de câ t eva colonii greceş t i dela ţ e rmu l mări i , a fost cu desăvârş i re romaniza tă . î n a i n t e de a şeza rea Slavilor .Re>) sudul D u n ă r i i pe la sfârşitul secolului ai Vl-lea şi începutu l

1 M i k l o s i c h & Miiller, Acta I'atriarchatus Constantinopolitani, I, 95 . — H u r -m u z a k i - l o r g a , Documente, X I V , '1.

2 I o a n n e s C a u t a c u z e n u s ( C o r p u s s c r i p t o r u m h i s t o r i a e B y z a n t i n a e ) , I I , 584-585. I I I , 62-63. — Io rga , Veneţia în Marea Neagră: Dobrotici. „ A n a l e l e A-c a d e m i e i R o m â n e " , S. I s t . X X X V I (1914).

secolului al VH-lea, provinciile do pe malul d rep t al Dunării aveau o popula ţ iune cu totul de l imbă r o m a n i c ă 1 .

Fiind c e d a t a în a. 679 Bulgari lor ca federaţ i ai imperiului r o m a n de răsăr i t , Dobrogea a a p a r ţ i n u t prin 292 de an i S t a tu lu i bulgar , p â n ă la 971 , când Bulgar ia r ă s ă r i t e a n ă fu cucer i tă de B i z a n t i n i 2 . In t impul s tăpâni r i i b izant ine de 215 ani ce a urmat ) s u n t a r ă t a ţ i în păr ţ i le pont ice , ca popula ţ iune veche, Vlahii, „u rmaş i ai vechilor coloni din I ta l ia" (cum îi n u m e ş t e un scr i i tor b izan t in din secolul al Xll-lea), m e n ţ i o n a ţ i aci ma i a d e s e o r i 8 .

Dela aceş t i Vlahi ca şi dela cei ce locuiau a t u n c i în mun te l e Hemului , a p leca t a cea lup tă pen t ru l iber ta te a Vlahilor şi Bul­garilor uni ţ i , ca re sub conduce rea a doi fraţi „vlahi" , Asan şi Pe t ru , a a v u t ca rezul ta t , în a. 1186, înf i in ţarea imper iu lu i vlaho-bulgar al Asanilor l . A tâ t d inas t ia Asanilor c â t şi poporul că­ruia ea a p a r ţ i n e a erau, după măr tur i i le t u tu ro r istoricilor con­t e m p o r a n i referitori (bizant ini şi occidental i) , de na ţ iona l i t a t e „Vlahi", Vlahi „de origine r o m a n ă " , cum se s p u n e m a i adeseor i în co responden ţa papei Inocent III cu Domnul şi cu 'arhiepiscopul „Bulgarilor şi Vlahilor", şi d int r 'o pa r t e şi d in t r ' a l t a" . Imper iu l v l aho -bu lga r ' a l Asanilor ( 1 1 8 6 - 1 2 5 7 ) cupr indea şi. Dobrogaa.

In t impul decaden ţe i imperiului sub u rmaş i i bulgari ai Asa­nilor, l i toralul pon t ic fu p ie rdu t pen t ru S ta tu l bulgar , nu ş t im când şi cum. Acest t e r i to r iu se găseş te apoi, pe la 1320, în s tă­pân i r ea pa t r i a rha tu lu i de Cons tant inopole , pe u r m ă în poses iunea Despotului Dobrotici , dela care p a r t e a de m i a z ă n o a p t e cu Si-l is t ra t recu , sub d e n u m i r e a de „ ţ a r a lui Dobrot ici" (terra Dobro-dicii), în s t ă p â n i r e a Domnului Ţer i i -Româneşt i .

Sub s t ă p â n i r e a t u r cească ce a u r m a t apoi (dela 1419), ele-

1 J u l i u s J u n g , Börner_ und Romanen in den Donanländern (1877 si 1 8 3 7 ) ; A c e l a s . Die romanischen Landschaften des römischen Reiches ('1881). Torna -s c h e k , Zur Kunde der Ilaemus-Ualbinsel S i t z u n g s b e r i c h t e d e r W i e n e r A k a d e m i e d e r W i s s e n s c h a f t e n , P h . - H . Cl, XCIX (1881) .

2 J i r e c e k , Geschichte der Bulgaren (1876; . 3 R o e s l e r , Romanische S udien (1871) . 4 Hoef l e r , Die Walachen als Begründer des zweiten bulgarischen Reiches der

Asaniden, UHU—1-257. S i t z u n g s b e r i c h t e d e r W i e n e r A k a d e m i e d e r W i s s e n ­s c h a f t e n , Ph . -H Cl. X C V ( l o 7 9 ) .

5 T h e i n e r , Vetera Monumenta Slavorum meridionalium, I . — I I u r m m a k l - D e n -s u s i a n u , Documente, I .

mea tu l românesc s'a m e n ţ i n u t în Dobrogea, până la reuni rea ei cu ţ a r a m u m ă . în tă r i t prin immigra ţ iun i de Români (plugari , păs ­tor i şi propr ie tar i de tu rme) din păr ţ i le Carpaţilor, el forma, la incorpora rea Dobrogei în România , ma jo r i t a t ea populaţ iuni i a-ces te i provincii . »

E lementu l cel ma i n u m e r o s d u p ă cel r omân esc e rau Turcii şi Tătar i i , aşeza ţ i acî în t impul s t ăpân i r i i tu rceş t i . In al pa t ru lea r ând e rau Bulgarii , în t re care mul ţ i ca coloni n o i ; apoi Ruşi, Greci şi Germani , ca re se a şezase ca pescari , negustor i , mese­riaşi s au agricul tori .

P r imi t ă de Român ia în s t a r e de deplorabi lă neîngrij ire, în cea m a i m a r e parte 1 ca păşune necu l t iva tă , Dobrogea a a juns , sub a d m i n i s t r a ţ i u n e a românească , la s t a r e a de înflorire ma te r i a l ă şi cu l tura lă în care se g ă s e a la începutu l aces tu i nenoroci t răsboiu .

Tot ce s'a făcut aci în serviciul culturi i şi al progresului , în special p e n t r u in t roducerea unei admin i s t r a ţ iun i şi a une i jus ­ti ţ i i regula te , pen t ru î n a i n t a r e a culturi i -poporului (înfiinţarea tu tu ro r şcoalelor p r imare , s ecunda re şi speciale, cons t ruc ţ iun i de scoale şi biserici, cum şi înfi inţarea unu i s e m i n a r m a h o m e d a n şi a al tor ins t i tu te de cul tură) , pen t ru î na in t a r ea culturii pă­mântu lu i , a agricul tur i i şi si lviculturii (amel ioraţ iuni , p lan ta ţ iun i , împădur i r i , cu l tu ra viţei de vie, a pomilor roditori , a legumelor, a tabaculu i , a p lantelor oleoase şi text i le , e t c ) , a creşter i i vi­telor (vite de rasă , hergheli i , i n t roduce rea şi c reş te rea oilor de rasă , piscicul tura , apicul tura , ser ic icul tura , e t c ) , pen t ru folosirea bogăţi i lor subsolului şi ale măr i i (mine, car iere , pescări i , ins ta ­la rea de bă i de nămol şi de mare , cu s t ab i l imente de cură , e t c ) , pen t ru î n a i n t a r e a industr ie i , a comer ţu lu i şi a mijloacelor de co­mun ica ţ i e (cons t ruc ţ iun i de por tur i , de şosele, de căi ferate, de poduri , e t c ) , pe l ângă o' exp loa ta re ra ţ iona lă a izvoarelor de bogăţ ie şi de p roduc ţ iune ale teri i , pe temeiu l unor ser ioase studii ştiinţifice, geologice şi biologice, — to t ce s'a făcut şi c r ea t în a c e a s t ă pr ivinţă , cu m a r i cheltuiel i ce a p a s ă greu a sup ra ac tua le i dator i i publice a Românie i , es te c r ea ţ iune ro­m â n e a s c ă , operă de cu l tu ră r o m â n e a s c ă 1 .

1 Progres de la Dobrodja depuis V annexîon jusipu' aujourd'hui, 18H0—1906. T a b l e a u g r a p h i q u e d r e s s e p a r o r d r e d u m i n i s t r e d e s D o m a i n e s J . N . L a h o v a r y . B u c a r e s t , 1907. — L u c a I o n e s c u , Judeţul Tulcea (1904, c u d a t e de l a i n c o r p o r a r e ) . — P . T. S f e t e s c u , Expunerea sitwţui judeţului Tulcea pe anul 1913. — L u c a O a n c e a , Expunerea judeţului Constanţa pe anul 101.3-14.

In a c e a s t ă lucrare cul turală , a fost anga j a t ă şi m u l t ă ave re par­t icu lară r omânească . Mulţi R o m â n i au v â n d u t chiar propr ie tă ţ i le lor de d incoace de Dunăre , spre a c u m p ă r a p ă m â n t în Dobrogea şi a înfiinţa ins ta la ţ iun i agricole şi a l te în t repr inder i .

Podul Regele Carol pes te Dunăre ; ins ta la ţ iuni le por tului ş i silosurilor din Cons tan ţa , făcute să co re spundă nu n u m a i t r e ­buinţe lor m a i mici ale teri i , dar şi celor ale comer ţu lu i general e u r o p e a n ; o rgan iza rea exempla r ă a pescăr ie i ; n u ma i pu ţ in explorarea archeologică şi săpă tur i l e pen t ru descoper i rea res tu­rilor t recu tu lu i roman , făcute de î nvă ţ a ţ i români , — aces t ea s u n t opere de cu l tură care s u n t vrednice a fi puse a l ă tu rea cu cele m a i î n s e m n a t e lucrăr i de aces t fel din S t a t e l e cul te ma i vechi In ab ia 38 de ani de a d m i n i s t r a ţ i u n e r o m â n e a s c ă , s'a făcut aci pe toa te te renur i le culturi i ma te r i a l e şi in te lec tua le , ma i m u l t decâ t e c o n s t a t a t în cele 12 secole dela sfârşitul domina ţ iun i i r o m a n e p â n ă la r ecucer i rea r o m â n e a s c ă .

Astfel Dobrogea, n u n u m a i d u p ă ma jo r i t a t ea populaţ iuni i sa le şi d u p ă desvo l ta rea sa istorică, e o ţ a r ă r o m â n e a s c ă ; dar-şi pr in ceea ce ea a deveni t sub a d m i n i s t r a ţ i u n e a r o m â n e a s c ă , care d in t r 'o ţ a r ă de p ă ş u n a t a făcut, prin m u n c ă şi cu l tu ră româ­nească , o ţ a r ă cu l t iva tă şi înfloritoare, ea es te o c rea ţ iune n o u ă şi cu to tu l românească .

D. Onciul.

însemnări despre stareţul Paisie

Cu prilejul broşurii „Autobiografia stareţului Paisie" de Şt . Berechet (Iaşi, 1918), din par te -mi a d a u g not i ţe le ce ur­m e a z ă despre mare le s t a re ţ , înnoitorul de mănăs t i r i , „s ingurul p r ibeag folositor ca re ni-a veni t de pes te Nis t ru" (N. Iorga, „An. Acad. Rom." XXXIV, p. 15), şi, din fericire, datorită înrîuririkr noastre — după cum se c o n s t a t ă din căr t ic ica d-lui Bereche t (cf. N. Iorga, în Neamul Romanesc, an. XIII, no. 141 p . 1).

Pr incipalul izvor t ipăr i t despre Pa i s i e Velicicovschi e : „Adu­n a r e a cuvinte lor pen t ru a scu l t a r e şi v ia ţa s t a re ţu lu i Pa is ie de la N e a m ţ " , Neamţ , 1817 (Bianu-Hodoş, III, pp . 179-81, No. 930). P e l îngă a c a s t a , şi pe l îngâ diferitele scrieri ale d-lui Iorga, s în t mul te le m a n u s c r i p t e dela Academia Romînă.

Despre „soborul" lui Pais ie . cu t a r e că lugăr -ucenic scrie : „cum au curs î m p r e u n ă cu vreamile r ăndu ia la smer i tu lu i sobo­rului nos t ru cel paisi icesc, î m p r e u n ă cu vrearrffle, r ăndu ia la sme­ri tului soborului nos t ru cel pais i icesc în p ă m â n t u l Moldaviei. la velet 1763, April 2 3 " (ms Acad. Rom., 704 fol. 13-17).

Apoi acelaşi ucenic s c r i e : „la aces t let 1771, a m veni t la pă­r in te le domnul Pais ie , mar i le s t a re ţ , în luna Oct. 26, în sf. [rnă]-năs t i re Dragomi rna" (ib\d., fol. 1). Un Ioanichie, m o n a h dela Neamţ , scrie şi el cunoscu ta ca r t e „Var laam şi Ioasaf", adăogînd , cu respec t : „cînd era prea-cuviosul păr in te le nos t ru s t a r e ţ Pais ie , 1786" (ms. Acad. Rom. 9).

Cetind căr ţ i m a n u s c r i p t e cu con ţ inu t pus tn icesc , după da t ina pais iană , călugări i î n s e a m n ă la s f î r ş i t : „cînd ne aflam la sf. m[ănăs t i re ] Neamţu l , la păr in te le s t a r e ţ Paisi[e ' |" (ibid., ms . 570).

In t r e a c ă t şi pe nedrep t , Hasdeu (Istoria tolerantei rel. în Ro­mânia, Bucureş t i 1878 p. 1617) p o m e n e ş t e că Biserica o r todoxă -a „canon i sa t " .

Dacă oficial n ' a fost canonisa t , în l umea călugări lor f ă r ă în­doială că a fost şi es te un „sfînt".

Chiriac Rîmniceanul , cunoscutu l egumen dela Căluiu, îl nu­m e ş t e : „păr in te le Pais ie ieroshimonahul. . . , începător iu l acei sfinte obşt imi [dela Neamţ] . . . fiind. în 1816, ca la 1.500 de călugări , de t o a t e neamurile. . . , mai vî r tos de n e a m u l Ruşilor, din care se t r ă g e a şi aces t m a r e om..., carele n u pu ţ in folos au făcut aces ­tor douo ţăr i cu epimel iea tă lmăcir i i sfintelor căr ţ i şi cu ale obiceiurilor bunele nă ravu r i ale t a g m e i creş t ineş t i i monahii . . . Se află îngropa t în mijlocul mar i i Biserici" (dela Neamţ ) . Toate aces tea , în Bts. ort. rom., XII, p . 531 .

P re tu t i nden i , cînd cercetez i mănăs t i r i pa is iene , în t î lneş t i „epis­tolii", scrisori de-ale celui ma i î n s e m n a t povă ţu i to r al călugări­lor, car i se î n t r eceau în a le copia şi cet i .

I a t ă un şir de m a n u s c r i p t e de aces t fel : în „Bis. ort. rom." XXIX, p. 912, o „epistol ie" că t r ă Agaton, „nacea ln icu l" de la Vorona. Cf. şi an. XXVI, n-le 211 şi 219 ; an. XXVIII, p. 541 . Apoi, la Academia Romînă : ms. 318 (Viaţa lui Pais ie ; a se vedea că Melchisedec a t r adus din ca r t ea rusească „Viaţa şi scrierile s ta re ţu lu i moldovenesc Pais ie Velicicovschii" , t ip . Mos­cova, 1847); ms. 410 (fol. 278. o ch i ta re b i se r icească — pe glas. I — „pen t ru păr in te le nos t ru s t a re ţu l Pa i s i e " ) ; mss, 9^2, 12/4,

1491 ( tot „Via ţa" ) ; 1559 ( „Aşezămînt pen t ru N e a m ţ şi Secu) ; 1592, 1X60 („Cuvînt de îng ropa re ia m o a r t e a lui") ; 1900, 1902, 2030, 2119, 211)9, 2140, 2159, 2207, 2538 ( scr isoarea lui Pa i s i e c ă t r ă m a i c a Nazaria , din 24 Apr. 1789); apoi to t al lui, cuvîn t la începutu l postului mare , ibid., si 2578 se î n s e a m n ă şi scri­sori de ale lui Pais ie) .

Despre sc r i soarea sa frumoasă, „ce n ' a v e a osebire de cel mai frumos t ipar" , cf. l a N . lorga, m ă r t u r i a boierului grec Const. Ca-ra-geâ, în An. Arad. Rom. XXXIV, p. 15.

P r . D. F u r t u n a

DOCUMENTE

I.

16 Iunie 1787. Alexandru Cons tandin-Vodă că t r e Mitropolit, Constând in Roset Vel Log., loan Can tacnz ino biv Vel Log., Ne-cuIaiu-Roset Vel Vor., Iordachi Cantacuz ino Vel Vor., Gheorghie S tu rza Vel Vor., Lăscă rach i Roset Vel Vor., Iancul Carage Vel Vor., p en t ru afacerea de la Funde len i şi Rusi a lui P e t r a e h i gerah 1 .

(Pece te r o t u n d ă cu cbinovar , pur t înd a rmele ambelor teri şi da t a 1782.)

II.

1791, Iuli 21 , ca r te de s t ă p â n i r e de la Admin i s t r a ţ i e 2 Roma­nului , f lerghelet , porunc indu să pui hotar t i p a n ă căndu m ă n ă s ­t i re Treisfetiteloril cu măr tu r i i ho tă rn ic i pe unde sănti i h o t a r e l e moşii cu.... A

(Copie din 1814.)

III.

9 S e p t e m b r e 1804. A l e x a n d r u . Constanţi i!-Vodă Muruzi că t r e „Cos tandinu Catarg iu bivu Velu Spat ." cu pr ivi re la cea r t a d in t re

1 M e d i c u l Cur ţ i i . 2 A u s t r i a c ă .

56 R e v i s t a i s t o r i c ă

„răzăşi i de moşiile Rusăi i Fundu lu Bacăului de la Ţănt . Bacăului i Fundu lu Niamţu lu i de la Ţănutul t i Niamţulu i , Şa t . Lupulil Coroiu i J ic . Iordachi Ciute şi î n t r e răzaşi i de moşie Radomi -reşti i , i a răş de la Ţănt . Niamţulu i , Sulgeril Iftimi S t a m a t i i Costandinfl Credinceriu i Cos tandinu Criste şi alţii î n p r e u n ă cu dânşi i „pen t ru h o t a r e : Ş'arfi fi î n t insă Radomireş t i i di-ar fi cu­pr insa şi a r i fi t ă e t u capit i le Fundulu i Niamţulu i i a . F u n d u l u i Bacăului şi arii fi î n t r a t şi înti moşiia Rusăi ." La 1801 se a r a t ă ac te le u r m ă t o a r e : 28 Maiu 7112, de la Ie remia Movilă pen t ru Moglan şi alţii la „Fundulu, unde au fost p ie t r i şu" ; 6 Iunie 7.129, de la Alexandru Iliaş, pen t ru „o p r i sacă de la Fundă în t re Si re lu , şi în t re Bistr i ţă, şi cu o po iană" ; 27 Iunie 7209, de la Costant int i Duca p recum şi actul din 1761 de la Ilie Buznea Vornic.

(Pece t e oc togonală cu chinovar , -din 1793.)

IV.

1816. P l îngerea răzeşilor „Ionu Uricariu, Ioni ţă Buzăscu, Ior­dachi Călinii, Ioni ţă Ghica, Ioniţă Uricariu, Iacobil Lupaş , Vasali Giosanu din Ciar teuani (Roman) , con t ra lui Iordachi Ciute Serdar „dinii Ţ inu tu Neamţu lu i " . „Avîndu noi moşi ia baş t ină de pe s t r ămoşu lu nos t ru Pave lu Uricariu în moşi ia F u n d u N e a m ţ u ­lui, dinii ca re Uricariu să t r age şi dumnea lu i Sardaru-, ca re mo­şiia să î npa r t e în pa t ru bă t r ân i , dinu cari b ă t r â n i iast i u n u a du-misali şi t re i a noş t r i şi dumnea lu i înii tâ r i ia cu unu bî t r inu (sic) să t ăp îneş t e şi pe cielalţi bă t r ân i ai noşt r i t rei ." „Unii zapisu de la unii Iordachi Golimasă."

V.

De la isprâvc. Către cinst . dumi. „Să rda ru Iordachi Ciute." F i indcă eşt i t re -

bui toru aice pen t ru puni re la caii a madel i i cartoiîloru, înti cari şi eşt i rândui ţ i i să vii î n d a t ă la isprâvc. ca să să a r a t e dumita l i a lcă tu i re ci ceri t r ebu in ţ a a să faci şi după poroncă să le şi porneş t i îmi slujbă.

816, Dechv. 30. (Iscălituri) 1.600 culbeci.

VI.

Izvodu de că ţ i bani am chel tu i t cu g iudeca t a cu Buculeşti i şi cu uricarfi; 817, luni 15.

L e i b a n i

28 „ 2 galbini pe î n t ă r i t u r a a 2 măr tur i i . 140 „ pe ca r t e de g iudeca ta , copii întări tă. . .

00 „ pe a l t ă ca r t e de g iudeca t a cu Ghiorghii ur icarù . 10 „ Comisului Sbăr la t Crupenschi i pen t ru în tă r i t . 27 „ logofeţiloru de scrisu. 20 „ a m u chel tu i t cătti am şăzu tu la Bacău, înu 2 s ăp t ămîn i .

VII.

20 Iunie 1817. Cheltuieli de proces.

L e i b a n i

20 „ chel tu ia la la ca r t e gospodù de poroncă . 100 „ pe ca r te de g iudeca ta . 200 „ la unii locu ş t iu tu , os tenia la . 200 „ tiju os tenea la la alti doî locuri.

VIII.

Cinst i tu iubitu... Vacele mu... pe le da, au m ă n c a t u mai mul tù de giumătate . . . , şi

cai s ă n t u slabi, p e n t r u că-i fură n u a p t e şi p a n ă nu tr imetri la dânşi i înu t o a t e zilele să le de făn, şi v inu a m e a z [ ă ] . De candi i te ' i dusìi t u t ù s 'aù sohibatù . Vasale Bucà t a rù a u v a n d u t ù po-puşoi lui Mehieşu că te cice lei g i u m ă t a t e . P e n t r u a r a t u muşi i de la dalii dati F a r a a u n e i t re i lei o r icumu a u fost anu, şe omene i denii Buhucu u n d e să să dè, că ei dzicu că n ' a u u n d e să are . P e n t r u pr i sacă ma i cauţu , şi u n d e să ducii, să facă. A dum. so ţu : Mar.... Ciute.

Cafè, tabla să ei.

C R O N I C A

Cî teva cuvin te d e s p r e D o b r o g e a r o m î n ă

In t r ' una din ul t imele comunicăr i la A c a d e m i e a d-lui N . Io rga se pune încă o d a t ă în lumină vech imea romani tă ţ i i Dobrogii^ noas t re . D a r poa t e că vor fi unii cari se vor în t r eba ce , rost a r e af i rmarea unor d rep tur i istorice, u m b r e ale t recutului , faţă de rea l i t a tea palpabi lă a romani tă ţ i i majori tăţ i i poporului din D o b r o g e a de azi.

Căci în definitiv «dreptur i i s tor ice5 nu pot fi a l tceva decît un rest din men ta l i t a t ea unei epoce, ca re despre ţu ia faptul c o n c r e t : poporu l şi, mai presus de dînsul, sau formaţ ia artificială a S t a ­tului sau exis tenţa a cine ştie ce t radi ţ i i , ca re nu pot a v e a va­loare decît în m ă s u r a în ca re sînt în l e g ă t u r ă de cont inu i ta te cu lumea de azi.

D a r n u e vorba de aceas ta în caşul de faţă. F i in ţ a rea din vech ime a Romîni lor din D o b r o g e a e î n s e m n a t ă pr in ace ia că ni a r a t ă cum că romîn ismul acestei te r i nu se da to reş t e unor împre ju ră r i artificiale, de colonisare oficială şi de a d minis t ra ţ ie căci în acest cas ca rac te ru l etnic s 'ar pu t ea cu uşur in ţă s ch imba din nou tot cu mijloace ar t i f ic ia le : o e m i g r a r e , de exemplu , căci în aces t cas n ' a r fi nici o l e g ă t u r ă în t re om şi pămîn t . Lu­cruri le n u s tau însă aşa, şi e in te resan t să cons t a t ăm că roma­ni ta tea Dobrogi i înna in te de î nco rpo ra rea ei e ra mai bine cu­noscu tă decît se c rede în de obşte, de că t r e Romîni i de din­coace de D u n ă r e .

Voiu a d u c e n u m a i c î teva fapte : In colecţia de poesii popu la re a lui V. Alecsandr i se găseş te

o b u c a t ă : «Romînii de pe malur i le Dunăr i i» , ca re pr in lipsa de meş teşug , pa r e a fi în a d e v ă r a poporului , şi nu o p lăsmui re a poetului .

A c e a s t ă poesie conţ ine u r m ă t o a r e l e v e r s u r i : F ă , b ă d i ţ ă , p i a t r a '11 z a c e . La i s t m a l c u r î n d de - i t r e c e C ă s î n t e m d e so i ' J R o m î n i , N u s î n t e m d e n e a m p a g i n i : D e s p i c ă D u n ă r e a 'n d o u ă , S ă f a c e m d r a g o s t e n o u ă ! ,

1 V . A l e c s a n d r i „Poesii populare", e d . 1856, p . 5 1 .

Poe tu l a d ă u g i a în t r 'o notă , p o m e n i n d şi de o stat is t ică a Ro-mînilor din Turc i a din revis ta lui, «România L i t e ra ră» : «Pe malul d rep t al Dunăr i i sînt mul te sa te locuite de Romîni, p r i b e g i ţ i , — c redea e l — » d i n Moldova şi din Valahia A s e m e n e a în Epir, Macedonia . Tesalia, A lban ia şi Bosnia se găsesc mul te politii 1

şi sa te în care. locuiesc Romîni cunoscuţ i supt denumi rea de C u ţ o - V l a h i 2 . E d rep t că aici nu se vo rbeş t e în m o d special de Dobrogea , da r a v e m aiurea , în ba l ada «Ghirhiş», un Moldovean ca r e a re un c u m n a t romîn la Macin, iar în cunoscu ta poesie a lui I ancu Vodă aces ta a r e d rep t soc ru pe P a t r u Le t i nu , d in D o b r o g e a , ca re d u p ă una a r a r ă t a catolic, da r ni se s p u n e că c «de lege lepădat» şi că «str igă pe româneş te» 3 . A m avea deci un Romîn pe ca re 1-a ajuns p r o p a g a n d a catol ică, de altfel necunoscu tă în Dobrogea .

In t r 'un memor iu din 1854 al lui Cesa r Boliac c ă t r e Napo leon al IlI-lea. care-1 primi chiar în aud ien ţă , găs im ca a n e x ă o sta­tistică a teri lor locuite de Romîni , în c a r e p r in t re provincii le «i redente», a lă tur i de Trans i lvan ia , Banat , Basarab ia , a p a r e şi Dobrogea , u n d e se spune că locuiesc 40.000 de Romîni 4 . E po­sibil să fi cunoscut ca r t ea lui î, Ionescu de la Brad . A c e a s ' ă din u r m i lucrare fu făcută în u r m a unei călători i a au toru lu i ia D o b r o g e a î m p r e u n ă cu ing ineru l Io ranu . E r a vorba de a se face de că t r e emigra ţ i i romîni de d u p ă revoluţ ia de la 1848 o fermă-model pen t ru a d a u n exemplu de la c a r e să po rnească cul t ivarea agr ico lă a Dobrogi i .

E in te resan t că Turci i însă rc inaseră tocmai pe Romîni cu aceas tă în t r ep r inde re . A m ă n u n t e l e aces tu i proiect şînt a se vedea pe l a r g în «Scrisori inedi te de la N . Bălcescu şi Ion Ghica» pu­blicate de N. Car to jan , Bucureş t i , 1 9 1 3 . C a r t e a lui I. Ionescu, în c a r e el a r a t ă că major i ta tea locuitori lor dobrogen i sînt Ro­mîni, fu imedia t cunoscu tă de emig ra ţ i 5 , iar N. Bălcescu, ca re

1 O r a ş e . 2 V. A l e c s a n d r i , art, cit., p . 5S. 3 C s u d r e i şi D e n s î ş i a n u , Poesii populare, e d . B i b i . p . T o ţ i , p p . 1.) ş i 4 \ 4 C c s a r B o l i a c , Choix de lettres et mémoires sur la Question rou­

maine, KS52, p . 5 1 . 5 Lucrarea citată, p . 15 .

voia şi el a veni în Dobrogea , cere ins t i tu tu tuî agr ico l din Ver-sailles p lanul unor lucrăr i de făcut acolo \ In gene ra l răspîn-d i rea emigra ţ i lor de la 1848 a făcut ca Romînii din P r inc ipa te să cunoască mai bine pe fraţii lor de pes te h o t a r e . Acelaşi N . Bălcescu scria lui Ion Ghica : «Din Bu lga r i a m ' a mi ra t încă foarte mult neînt î ln i rea din Balcani şi pană la D u n ă r e a nic iunui sa t bu lgă resc ci n u m a i sa te romaneş t i . . . Romîni i se în t ind în t oa t ă Bu lgar ia propr ie şi pe tot malul d rep t al Dunăr i i pană la Belgrad 2 » . Ion Ghica el înşuşi ' fâcuse u n memor iu deâpre exploa­ta rea agricolă a Dobrogi i 3 . T o a t e aces tea a r a t ă că D o b r o g e a r o m î n ă e ra destul d e cunoscu tă în t r e Romîni i d in P r inc ipa te pe la 1848.

Desp re o biserică r o m a n e a s c ă în D o b r o g e a se ş t ia mai puţ in , da r găs im tocmai în 1774 şi 1777 Ia Braşov un «Neofit epis­copul de la C e r n a v o d ă » , ca re t r a d u c e a c ' r ţ i bisericeşti d in g r e ­ceşte, în româneş t e , «înt împlîndu-se a fi la Braşov , din înt îm-p la rea vremilor , fiind oaste , Turcii- cu Muscalii la acele ţăr i , fiind acea oas te şap te ai păn ' iar s 'au făcut pace» 4 (la Chiuciuc-Cainargi) .

Acesta n u va fi fost tocmai episcop, cum îi p lăcea a se n u n v , ci v re -un simplu p o p ă 5 , d a r totuşi lucrul e in te resan t a ră t îndu-n i fiinţarea pe a tunci a unui cler p e n t r u creştinii d e pe malul d rep t al Dunări i , cari nu pu t eau fi dec î t Romînii .

P. Panaitescu

1 I. G h i c a , Amintiri din pribegie, p . 218 ş i u r m . 2 Idem, p . 335 . 3 Idem, p . 219. * Al . L e p ă d a t ' ! , „Doi cărturari braşoveni", B i c i r e ş t i , 1915, p p . 9 ş i 13. 5 E v o r b n d c N e o f i t , efimeriul d e ţ ă r z i ' i al C o m p a n i e i G r e c i l o r d in

S i b i i u . F u s e s e n u m i t e p i s c o p d s H o ţ i a . D e s p r e el v o r b i m t v . ş i Istoria Bise­

ricii, I, p . 174) şi î n t r ' u n a r t i c o l ce s e v a p a b l i c a in R e v i s t a d o b r o g e a n ă ( in p r e g ă t i r e ) a d - l J i I. B r ă t e s c u .