0

Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

Colectiv de redacţie:

Christian Balazs, student, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Maria Truşcă, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Răzvan Stanciu, student, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Ana-Maria Iancu, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Andreea Visu, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Coordonator:

Lect. univ. dr. Olga Bălănescu

Numărul 3-luna august, anul I

1

Editorial………….……………………………2

Viața de student…….………………………...5

Din universul publicitar……………………...7

Tradiții…….………………………………….9

Puncte de vedere în domeniu………………..12

Poşta redacţiei……………………………….14

2

Roma – esența spiritualității noastre

Eliberați de examene, iată-vă în vacanță, dornici de relaxare. Mulți vă întoarceți acasă

unde vă așteaptă părinții, prietenii și, poate, iubirea statornică pe care depărtarea nu a tulburat-o.

Alții plecați în călătorii alături de noii prieteni și colegi, spre locuri necunoscute. ”Toate

drumurile duc la Roma”, spuneau oamenii în vechime din rațiuni politice și economico-sociale

proprii timpului. Astăzi, din rațiuni spirituale, cred că Roma s-ar putea număra printre cele dintâi

orașe care ar trebui văzute, alături de Betleem și Ierusalim, de Florența și Padova și de Paris.

Și pentru că suntem în plin sezon turistic, vă sugerez să vă rezervați on-line biletele

pentru vizitarea celebrului muzeu Vatican. Altminteri vă așteaptă o coadă e vreo 8-9 ore: șuvoi

de turiști temerari, pregătiți cu umbreluțe de soare, scaune pliante, sticle de apă și sandvișuri

înconjoară Vaticanul. E greu să găsești, unul lângă altul, două grupuri de oameni veniți din

aceeași țară. Dar așteptarea merită tot efortul făcut.

De îndată ce intri, pierzi noțiunea timpului. Statuile din Antichitate (printre care, vestitul

grup statuar Laocoon înlănțuit), tapiseriile și hărțile medievale, de dimensiunea unui perete, viu

și sugestiv colorate, galeriile de pictură te pregătesc psihologic pentru punctul de maximă

atracție: Capela Sixtină. Tensiunea marii întâlniri sporește pe măsură ce cobori scara îngustă ce

duce spre Capelă, expresia dăruirii artistice a lui Michelangelo Buonarroti (1475 – 1564).

Realizarea lui este cu atât mai mult de apreciat cu cât el s-a considerat tot timpul sculptor, nu

pictor, fiind convins că măsura adevăratului talent este dată de sculptură, prin capacitatea de a

însufleți bucata rece de marmură, modelând-o cu priceperea mâinilor și căldura sufletului

(dovadă stau numeroasele lui statui sau grupuri statuare). Și totuși a acceptat provocarea Papei de

a picta imensa Capelă, la început alături de prietenul pictor Granacci și de alți câțiva amici

talentați.

Dar Michelangelo nu era mulțumit. A acoperit tot ce lucraseră împreună și s-a apucat de

treabă singur. Un volum uriaș de muncă. Trei ani de trudă pe care i-a străbătut cu devotament

față de artă. Pe măsură ce se apropia de tavan, îi era tot mai greu să coboare de pe schele pentru

banalul, dar atât de necesarul prânz. Era atât de preocupat de muncă și de presat de timp încât

3

chiar pensula și-o ștergea direct în barbă. Picături de vopsea îi cădeau pe haine și pe față. Întins

pe schelă pe spate, absorbit de pictură, uitase de foame, de sete, ignora febra care îl cuprindea din

cauza slăbiciunii instalate treptat. Extenuat, cu vederea șubrezită din cauza picăturilor de vopsea,

bolnav, a dus la bun sfârșit pictura Capelei. Potrivit obiceiului timpului, chipul pictorului se

regăsește undeva în lucrare. În Capela Sixtină, îl recunoaștem pe Buonarroti în imaginea

Sfântului Bartolomeu, pictat pe fresca din altar.

Și iată cum marele sculptor Michelangelo își leagă numele de cel mai mare muzeu din

lume și de cea mai impunătoare catedrală creștină (mă refer la Catedrala San Pietro) în calitate

de pictor și de arhitect. Planurile arhitectonice ale catedralei au aparținut, pentru început, lui

Bramante, care se bucura, la acea vreme, de onoarea de a fi primul arhitect al Romei. Numai că

Michelangelo îi mărturisește Papei îngrijorarea lui sinceră față de disproporția dintre calitatea

precară a materialelor de construcție folosite și costurile uriașe invocate, consecința imediată

fiind o construcție șubredă. Prietenul și biograful lui, Vasari (el însuși pictor), a consemnat mai

târziu, cu titlu de anecdotă, că Bramante s-a ales cu porecla Ruinante, în epocă... cert este că

planurile arhitectonice ale Catedralei San Pietro i-au fost încredințate lui Michelangelo.

Intrați în San Pietro. Aici se află mormântul Sfântului Petru, ”piatra” de temelie a

bisericii noastre creștine, după cum l-a numit însuși Iisus, mormânt străjuit de un impunător altar

scultat de Bernini. Realitatea întrece imaginația. Trebuie să-l vezi deoarece cuvintele sunt

insuficiente pentru a-l descrie. Și tot în San Pietro se află vestita Pietà, sculptată tot de

Michelangelo.

Am fost martora unei transformări de-a dreptul tragice a statuii. Prin anul 2000, te puteai

apropia la nici 4 m de statuie. Marmura impecabilă sclipea orbitor și lumina fiecare fald al

veșmântului Fecioarei Maria sau trăsătură a feței. Statuia nu era îngrădită de nimic. Privind-o de

la o atât de mică distanță, simțeai durerea sfâșietoare a Sfintei Fecioare ale cărei brațe slabe

țineau cu drag nestăvilit și neputință trupul neînsuflețit al Mântuitorului. Parcă așteptai să o auzi

suspinând. Când am revenit, prin 2006-2007, grupul statuar era înconjurat, la ceva distanță, de o

cabină de protecție din sticlă securizată care, la rândul ei, era protejată de convenționalul cordon

de pluș roșu, situat la 10-15 m de cabină. Adică puteai vedea Pietà de la vreo 25 m pentru că

cineva, o persoană necontrolată, se năpustise cu un ciocan asupra acestei minunății cu câțiva ani

în urmă. Ghidul ne-a spus că, din fericire, nu se deteriorase nimic grav, dar s-au luat măsuri

severe de protecție. Am avut atunci un sentiment straniu de bine și rău în același timp. De bine,

pentru că se pusese la adăpost creația lui Michelangelo; de rău, pentru că îl simțeam pe

Michelangelo luat dintre noi și izolat. În fine, să privim rațional și să ne bucurăm că Pietà încă

există...

Și dacă tot sunteți în San Pietro, căutați placa de marmură pe care sunt inscripționate

numele tuturo papilor. Veți vedea că cel dintâi papă a fost Sfântul Petru.

Sunt multe de văzut la Roma: Forul Roman, un așezământ dispus pe mai multe hectare,

în care fiecare colț de piatră este un vestigiu dintr-un edificiu antic; spectaculoasa Fontana di

Trevi; mereu aglomerata Piazza di Spagna, înconjurată de trepte în permananță încărcare de

flori curgătoare; Piazza Navona, amplasată pe locul fostului Stadion al lui Domițian, piață care

4

găzduiește minunata Fontana dei Quattro Fiumi; Colosseum, cel mai mare amfiteatru antic

care poate fi vizitat, a cărui construcție a început-o Împăratul Vespasian; Via Apia Antiqua;

Catedrala San Giovanni in Laterano, unde se află scara de lemn pe care a pășit Iisus, urcând

spre Ponțiu Pilat (și pe care oamenii urcă astăzi ... în genunchi!); Catedrala San Pietro in

Vincoli unde se află lanțurile cu care a fost încătușat Sfântul Petru la Roma, dar și minunata

statuie David a lui Michelangelo; Via del Corso, cu magazine elegante (și scumpe!); Altare

della Patria, sau Monumentul Vittoriano (unde intrarea este gratis); uriașul parc Villa

Borghese, care adăpostește mai multe galerii de pictură ; Columna lui Traian pe care putem

recunoaște, cu mândrie , chipul stămoșilor noștri daci, prețuiți, după cum vedem, de romani;

Piazza del Popolo, cu minunatele obeliscuri care o înconjoară, Castelul Sant Angelo și multe

altele... Castele, fântâni, muzee, catedrale biserici (cum este minuscula Santa Maria Immaculata

din Villa Borghese), statui și galerii de tablouri fac din Roma un oraș-esență a spiritualității

creștine, căci arta conviețuiește aici cu religia și cu istoria într-un tot armonios, cu delicatețea

filigranului și temeinicia stâncii, așa cum nu se mai întâmplă în niciun alt oraș.

Dar Roma are și altele de oferit. Încercați tradiționala pizza (făcută la ea acasă!) la oricare

terasă. Un deliciu! Sau o cupă cu înghețată – alt deliciu! Chiar la ieșirea din Castelul Sant Angelo

se află un restaurant micuț, dr cochet, cu umbrele colorate și terasă plină de begonii, unde se

pregătesc cei mai gustoși cartofi pe care i-am gustat vreodată: cubulețe crocante, ușor

condimentate cu un interior pufos ca o cremă...

Vă veți bucura de fiecare clipă petrecută aici. Oricât de cald ar fi, aerul mediteranean se

simte, iar parfumul leandrilor împrospătează atmosfera.

Vacanță plăcută!

Lect.univ.dr. Olga Bălănescu

Facultatea de Comunicare și Relații Publice

Universitatea București

5

Că tot a venit timpul vacanțelor, odată cu încheierea sesiunii, mulți dintre studenți au preferat să

se relaxeze, să se destindă de atmosfera stresantă a facultății pe litoralul românesc.

Plecată, ca toți de altfel, în căutare de liniște în stațiunea Mamaia din România, am profitat de

vremea toridă pentru a realiza un interviu la cald cu turiștii de pe plajă.

Întâmplător sau nu, am dat de mulți tineri dornici de distracție și totodată deschiși pentru un

interviu pe care mi l-au acordat în ceea ce privește comunicarea în vacanță.

Fiind studentă la Comunicare și Relații Publice în cadrul Facultății de Litere, tema pe care v-o

propun pentru acest număr se învârte în domeniul publicitar, mai precis, al reclamelor- care

direct sau indirect promovează comunicarea în masă.

Astfel, odată cu alegerea subiectului de discuție, am luat cu asalt mai multe plaje din stațiunea

Mamaia pentru a înțelege fenomenul comunicării în vacanță, raportat la cerințele tinerilor.

Alexandra Pătruleasa, studentă în anul 2 la ASE, Relații Economice Internaționale, a relatat

următoarele: ”Pentru mine, comunicarea, în vacanță, prin intermediul reclamelor înseamnă

afișe promoționale întâlnite la intrările pe plajele de pe litoral. Un exemplu elocvent îl constituie

plaja Princess care are la intrar un banner cu stema personalizată care prezintă oferta zilei.

Consider că o asfel de reclamă din domeniul publicitar reprezintă comunicarea pentru noi,

tinerii, o relație emițător-receptor.”

De asemenea, Bogdan Jippa, student în cadrul Politehnicii, specializarea Electronică afirmă

că:”Reclamele sunt baza în realizarea comunicării în vacanță. Ele constituie liantul între cei

care își vând imaginea și cei care o „cumpără”.

Alexandra Budișteanu, studentă la rândul sau în cadrul Politehnicii consideră că:”o

comunicare eficace în timpul unui sejur petrecut la mare este reprezentată de împărțirea

pliantelor în punctele de maxim interes al stațiunilor de către delegații cluburilor mari care

doresc să își atragă clienții cu oferte atractive.”

6

Alexandru Dobre, student al Politehnicii este de părere că ”restaurantele din stațiune au cea

mai bună ofertă publicitară: bannere, hostess la intrarea în localuri, meniuri atractive etc. De

altfel, tot acestea sunt cele care stabilesc o comunicare directă cu turiștii și eficace în același

timp prin prisma publicității pe care și-o fac exact în locul potrivit (restaurant ) și la momentul

potrivit (ore de vârf ). ”

Așadar, comunicarea în vacanță se poate realiza prin numeroase mijloace după spusele tinerilor,

vânători de reclame. Pentru a stabili o legătură cu turiștii, stațiunea Mamaia este, dacă vreți, locul

unde publicitatea se întâlnește cu un bun PR și construiesc un produs de piață care vinde și se

vinde.

Dragilor, bucurați-vă de vacanță, facultatea bate la ușă cât ai clipi. Și cel mai important,

COMUNICAȚI! Da, chiar și în vacanță.

Mamaia, 25 iulie 2016, ora 14:29

Ana-Maria Iancu

Studentă CRP, anul I, Facultatea de Litere,

Universitatea din Bucureşti

7

“ Simplele tehnici de utilizat la locul de muncă își vor căpăta eficiența și

relevanța doar dacă în spatele lor se află o atitudine încrezătoare față de om

în general și răspunderi proprii născute din această atitudine.”

-interviu cu prof. Costin Popescu-

1. Secţia de Comunicare şi Relaţii Publice prinde tot mai multă popularitate în rândul

tinerilor care îşi doresc să devină studenţii Facultăţii de Litere. Cum întâmpinaţi această

alegere a celor care visează să-şi construiască o carieră de succes în sfera comunicării? Interesul pentru comunicare este firesc în zilele noastre. Că mulți tineri vor să studieze

comunicarea la Facultatea de Litere a Universității din București este, iarăși, firesc. Facultatea

figurează printre importantele instituții formatoare importante în domeniu.

Întâmpinăm interesul tinerilor încercând să oferim programe de studiu care să păstreze echilibrul

între două etaje, unul tehnic-vocațional, celălalt cultural-umanist. Ideea este că simplele tehnici

de utilizat la locul de muncă își vor căpăta eficiența și relevanța doar dacă în spatele lor se află o

atitudine încrezătoare față de om în general și răspunderi proprii născute din această atitudine.

Aceasta este rațiunea unor cursuri de relații publice și de antropologie, de pildă.

Sunt destule încercări de a face școala mai eficientă și mai atrăgătoare, dar să le lăsăm să

se împlinească – e mai bine să ne bucurăm că există decât să visăm nostalgici la cum ar fi fost

dacă s-ar fi realizat.

2. Fiecare generaţie de studenţi aduce ceva nou. Cum preconizaţi ca va fi valul de boboci

CRP din această toamnă?

Greu de spus. Au constatat mulți, între generații pot fi diferențe substanțiale. Nu se poate să nu

fie persoane remarcabile în fiecare generație. Profesorul se bucură însă mai ales când un an de

studiu devine un grup cu viața lui specifică. O echipă de rugby are cincisprezece jucători, dar

trebuie să fie o echipă dacă vrea să câștige și să impresioneze. Se întâmplă rar – vorbesc de

studenți – ca un an de studiu să fie cu adevărat un grup.

8

3. Cum aţi rezuma o zi frumoasă din viaţa dvs. ? Care ar fi cuvintele cheie?

O zi poate fi frumoasă în multe feluri. Probabil că o zi frumoasă de-a mea trebuie să cuprindă

lecturi, sport, muzică, discuții interesante, călătorii, lenevit, căței (animale, în general). Mi-aduc

aminte că într-o vacanță am stat o zi în Muzeul Satului, printre case, pe bănci – nu cred că m-am

gândit la ceva. Sigur frumoasă e și ziua când îmi vine o idee (de unde vin ideile?) care îmi place,

pe care o dezvolt și căreia îi găsesc expresia potrivită.

4. Noi credem că ne putem mândri cu propria revistă studenţească ''DeCeRP'' ,coordonată

de dna. Lect. Univ. Dr. Olga Bălănescu. Care ar putea fi beneficiile pe termen lung pe care

le-ar putea simţi studenţii implicaţi în acest proiect îndrăzneţ?

Am lucrat mulți ani în redacții și edituri. Iată o muncă dintre cele mai plăcute: o sumă dinamică

de idei, care îți cer continuu evaluări, o permanentă deschidere spirituală, oameni noi și

interesanți sau oameni pe care îi știi deja de destulă vreme și cu care ai ceva în comun, bucuria să

vezi ceva ieșind din mintea și mâinile tale…

5. Ce calităţi şi defecte au studenţii din prezent?

Toată lumea zice că studenții de astăzi nu mai sunt cum erau cei de altădată. E implicită ideea că

ar avea mai multe defecte. Dar nici zăpezile nu mai sunt ca odinioară. Dacă mă gândesc bine,

studenții – și lucrurile, în general – nu s-au schimbat chiar atât cât spunem că au făcut-o. A

prezenta o listă – cât de scurtă – de calități și defecte înseamnă a îmbrăca armura pentru războiul

între generații. Or, nu mai port armuri. Mi-aduc aminte că la un moment dat îmi dăscăleam fiica

în termenii în care mă dăscăleau ai mei – nu le suportam dăscălelile. Am renunțat să-i mai tot

dau lecții. Dar mi-a rămas ideea pericolului că mâine tinerii vor spune ceea ce nu suportă să li se

spună azi, vor face ceea ce nu suportă să li se facă azi etc. La calități și defecte (adică despre

îmbunătățiri) să se gândească fiecare, în tăcere (asta ține de comunicarea intrapersonală, care,

vai!, nu se poate învăța la școală), și să tragă concluzii în primul rând pentru sine.

6. Cu certitudine, profesorii marchează elevii, dar deseori şi elevii îşi pun amprenta asupra

profesorilor. Ne puteţi povesti succint o întâmplare cu un student care v-a marcat?

Unul dintre profesorii mei de fotografie – am avut puțini, iar eu nu am fost elevul cel mai silitor

– mi-a fost student. Suntem prieteni (am câțiva buni prieteni care mi-au fost studenți). Mergem

împreună prin țară, rezolvăm constant – în discuții – chestiuni fundamentale de lume și viață,

jucăm (mai degrabă jucam) tenis și alte asemenea.

7. Ne aşteaptă o vară lungă şi frumoasă. Ce gânduri transmiteţi celor care ne citesc acum

de la mare, munte?

Plăcerile și bucuriile și le face omul, nu vin ele singure. Eu m-aș plimba la munte să caut pupeze

(niște păsări superbe), m-aș duce la pârâu să mă scald cu cățeii, aș citi o carte, aș asculta fado,

mariachi, Cat Stevens sau Simon & Garfunkel, aș bea seara un pahar de vin cu prietenii,

încăpățânându-mă să nu trăiesc decât la prezent.

Interviu realizat de Maria Truşcă şi Christian Balazs,

Comunicare şi Relaţii Publice, anul I, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

9

Comemorări Luna august, luna lui Gustar, nu vine numai cu canicula reprezentativă, ci și cu o serie de

evenimente importante. Acestea sunt atât de ordin istoric, cât și religios.

Pe 23 august 1595, a avut loc bătălia de la Călugăreni, care a fost un eșec pentru oastea lui Mihai

Viteazul. Otomanii, în frunte cu Sinan Paşa, au ocupat Bucureștiul, invadând Țara Românească,

dar retragerea în munți a conducătorului român a fost una strategică, urmând ca în octombrie

Mihai Viteazul să revină și să îi îndepărteze pe otomani prin victoria de la Giurgiu.

pictură de Theodor Aman, „Bătălia de la Călugăreni”, sursa foto: Wikipedia

10

Marin Preda

Pe 5 august, comemorăm nașterea unui mare scriitor român născut

la Siliştea-Gumeşti, în anul 1922. Este vorba despre Marin Preda,

cunoscut ca prozator, romancier, nuvelist, traducător și politician al

vremii.

Cea mai cunoscută operă a acestuia este romanul „Moromeții”, dar

și-a făcut debutul în ziarul „Timpu” cu schița „Pârlitu”.

Marin Preda a decedat la doar 57 de ani, la Mogoșoaia, pe data de

16 mai 1980 și a rămas în istorie alături de ceilalți mari scriitori

români.

Citate:

„Nu am ști cât de frumos e cerul dacă nu ar avea nori pe el.”

„Cineva care stă pe dinafară nu poate să judece ce e pe

dinăuntru.”

Sursa foto: Wikipedia

Sărbători religioase:

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului se sărbătorește în fiecare an pe 15 august și reprezintă înălțarea la cer a

Fecioarei Maria, cea care i-a dat viață lui Iisus Hristos.

În această zi își sărbătoresc ziua onomastică toți cei botezați cu numele de Maria, Mariana, Marin, Marian

și alte derivate, mai precis, peste 2,2 milioane de români. Această sărbătoare nu este una tristă, ci

dimpotrivă, reprezintă un motiv de bucurie pentru trecerea Fecioarei Maria la viața veșnică.

Pe vremuri, din această zi, bărbații începeau să poarte căciulă în loc de pălărie, iar cei care nu respectau

acest obicei erau ironizați. În dimineața acestei zile, femeile mergeau la biserică și împărțeau pentru

sufletul morților diverse alimente precum struguri, prune, faguri de miere, apoi mergeau la cimitir să

împrăștie tămâie deasupra mormintelor.

Interdicțiile din această zi erau scăldatul în apa râurilor în care au călcat cerbii și dormitul pe prispă, iar în

zonele tradiționale se organizau târguri de toamnă.

Un alt obicei era ca deținătorii viilor să angajeze un paznic pentru acestea, dat fiind faptul că este sezonul

strugurilor, iar ciobanii coborau oile de pe munte.

Data de 15 august mai este considerată și ziua care deschide sezonul nunților, sezon care durează până la

începerea postului Crăciunului, iar până la următoarea sărbătoare a Maicii Domnului, de pe 8 septembrie,

se seamănă grâul.

11

De asemenea, se spune că florile puse în această zi la icoana Fecioarei Maria au puteri

tămăduitoare, iar schimbarea anotimpului marchează tristețea plecării Maicii Domnului dintre

cei vii, motiv pentru care nu mai creşte iarba. Dacă trandafirii înfloresc în această zi, se spune că

toamna va fi lungă.

Și ca orice altă sărbătoare și aceasta are un context amoros. Pentru a avea noroc în dragoste,

fetele și băieții trebuie să spele icoana Maicii Domnului cu busuioc, icoana fiind nelipsită din

casele românilor.

Credința populară o prezintă pe Fecioara Maria ca fiind protectoarea familiei, a fertilității și a

nașterii. În Moldova, femeile însărcinate nu depun niciun efort cu o zi înainte și una după această

sărbătoare, în semn de respect pentru Maica Domnului, de aceea se spune că aici se nasc cei mai

mulți copii.

La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfintei Fecioare!

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

În fiecare an, pe 29 august, sărbătorim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, singurul

sfânt căruia biserica i-a închinat o zi specială de post. Acesta este cel care a anunțat venirea lui

Sursa foto: http://www.sfnectariecoslada.ro/2014/08/01/19930/

Sursa foto: http://www.sfioanevanghelistul.ca/

12

Hristos, de aceea este numit și Înaintemergătorul Mântuitorului.

A dus o viață curată și fără păcate, însă, a fost omorât pentru sinceritatea lui și ușurința cu care

condamna pe față lucrurile necurate. În această zi își serbează onomastica toți cei care poartă numele de

Ion, Ioana și alte derivate.

Tradiția populară ne învață că în această zi nu este bine să folosim cuțitul și farfuriile, având legătură

cu metoda tăierii capului Sfântului Ioan. Pe vremuri totul se rupea cu mâna și nu se consumau alimente în

formă rotundă. De exemplu, pepenele nu se mănâncă în această zi conform acestui obicei străvechi. De

asemenea, în această zi nu se dă cu mătura pentru a nu se tulbura liniștea morților. Aceste obiceiuri nu

sunt legate de Biblie sau religie, ci sunt doar superstiții de care oamenii din mediul rural țineau cont.

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul!

Rubrica realizată de Andreea-Maria Visu,

Studentă CRP, anul I,

Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Femeia, de la cratiță, la prima pagină a ziarului !

Femeia, sexul presupus slab, care e mai puternic decât orice bărbat în sistemul publicitar din

România și nu numai. Se învârte, se fofilează, și, deloc misogin când spun asta, e mai victorioasă

decât un bărbat, într-un domeniu pe care chiar bărbații "l-au făcut mare".

Sexul frumos, misterul întruchipat în două picioare lungi, într-o pereche de sâni și într-un creier

ce poate coace cele mai bune idei când vine vorba de mâncare, însă asta până la ultima

verificare, când femeia a devenit un prototip publicitar perfect, devenind, de la gospodina de

odinioară, personajul fatal în ale business-ului și nu numai.

13

Încă de la începuturile domeniului în România, 25 de ani de la apariție mai exact, s-a afirmat

sexul frumos prin carismă, pace și liniște la locul de muncă, căldură și frumusețe și desigur, idei

minunate - să fim sinceri, cui nu-i place o femeie care e frumoasă, aduce atâtea lucruri bune în

jurul său și mai presus, mai e și deșteaptă?! Tocmai de asta, după 25 de ani de la apariția

domeniului în România, găsim de 2 ori mai multe femei în domeniul publicitar decât noi,

bărbații, care ne batem cu pumnul în piept.

Femeile mereu au avut un efect diferit când au ceva de spus, față de cel pe care-l au bărbații,

cărora le lipsește cu desăvârșire puterea de persuadare a unei femei fatale, și, să fim sinceri, mai

bine arată o fustă pe o femeie decât pe un bărbat, decât dacă nu cumva vorbim despre Scoția.

Persuadarea de care dă dovadă o femeie a crescut în timp, iar, tot în timp, bărbații au văzut asta

în scenele zilnice întâlnite (Iubi, am nevoie de niște bani pentru o rochie ca să arăt bine când ies

cu tine în oras - zis și făcut, Iubi, resemnându-se), astfel încât, am pornit pe un drum în care chiar

credeam că putem conviețui sau să lucrăm împreună cu ele, însă, nici pe departe, fraților, ne-au

luat locul și o fac mai bine decât am putea-o face noi vreodată.

Putere, timiditate, frumusețe, viclenie, FEMININATE, asta găsești în tot ce este frumos. Dat

fiind faptul că domeniul publicitar se învârte în jurul a ceea ce e frumos și ce atrage... Ce, nu

v-ați dat seama deja? Vorbeam despre femeie, ea este personajul care trebuie menționat aici.

Multe alte motive pentru care domeniul publicitar acum alege sexul frumos în defavoarea noastră

(să rămânem noi oare doar la statutul de luptători în războaie?!), sexului puternic și cu spada în

mână. Am luptat până aici pentru a fi cuceriți și clar surclasați de ele, femeile, însă, pot spune

fără niciun fel de rușine, o faceți mai bine decât noi, fetelor, femeilor.

Degeaba vă vorbesc despre femeile “fatale” şi talentate în ale business-ului publicitar dacă nu

vedeți cu ochii voştri sau, cel puțin, nu auziți câteva nume care v-ar putea interesa şi dacă le

citiți povestea, de ce nu, schimba viața şi perspectivă în acest domeniu:

Alina Gavrila – ex. Critic Director D’Arcy Romania;

Alana Perez – founder D’arcy Romania;

Veronica Savanciuc – Co-Founder Lowe Romania;

Multe alte nume mari, dar, după ce veți citi acest articol, sunt sigur ca vă veți ambiționa,

frumoaselor, şi vă veți trece numele pe lista mea de femei “fatale” ale domeniului publicitar

românesc.

Până data viitoare, vă pun o întrebare, adresată atât spadasinilor, cât și frumoaselor din domeniu:

Cum putem face să explodăm acest sistem, împreună?

Articol realizat de Stanciu Răzvan-Andrei,

student CRP, anul I, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

14

Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și

pentru că părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție:

decerpinfo@yahoo.com

Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun,

colectivul redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră! Așteptăm cu nerăbdare să vă

răspundem la întrebări, să vă ajutăm și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate

de revista noastră.