Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

Colectiv de redacţie:

Christian Balazs, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Maria Truşcă, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Răzvan Stanciu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Ana-Maria Iancu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Andreea Visu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Elena Filimon, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Chelu Cosmin, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Laura-Andreea Drăgan, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Sima Elena Mădălina, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Aldea Cristiana-Sabrina, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Bărduţ Andreea, studentă, anul II, CRP, IFR, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Drăgan Bianca Valentina, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Coordonator:

Lect. univ. dr. Olga Bălănescu

Numărul 6 - luna martie, anul I

2

Editorial………….……………………………3

Viața de student…….……….………………...5

Interviu............................................................14

Din universul publicitar……..……………….16

Tradiții….….………………………………...21

Evenimente..........................………………....25

Poşta redacţiei……………………………….28

3

La mulți și plini de succes ani, DeCeRP!

Pentru cititorii revistei noastre urarea poate părea bizară, dar statornica și talentata mea echipă de

redacție știe că anul trecut, pe vremea aceasta, se năștea revista noastră, după multe discuții, propuneri,

căutări.

Am crezut unii în alții, în puterile noastre, în gândul cel nobil că putem da viață unui dialog academic

efervescent în paginile unei reviste studențești. Și ne-am împlinit gândul muncind cot la cot, fiecare cu

rubrica pe care a propus-o, și-a asumat-o și a onorat-o (cu aplombul și personalitatea unui viitor specialist în

comunicare și relații publice) timp de un an de zile. Am adus informații necesare, le-am prezentat plăcut

cititorilor (îndeplinind bine cunoscutul principiu AIDA, de targetare a publicului țintă), am analizat cu spirit

critic din spațiul nostru publicitar, oferind, celor interesați, ingenioase și bine argumentate puncte de reper în

analizarea și interpretarea constructului publicitar, am încercat o abordare, în spirit studențesc, a realității

contemporane.

Este momentul bilanțului. Acel moment unic în care ne uităm în spatele nostru, cu emoție, pentru a

vedea ce am fost în stare să realizăm, cât, din ce ne-am propus, am îndeplinit (și cum!), ce-am greșit, de ce-

am greșit, ce sentiment ne aduce munca depusă până atunci cu atâta dăruire.

Mă bucur să văd că entuziasmul nostru este chiar mai viu, fapt explicabil prin experiența de redacție

dobândită, ceea ce imprimă o indubitabilă siguranță de sine și dorință de autodepășire.

Mă bucur să observ preocuparea constantă de a aduce, în paginile revistei noastre, nume sonore de

profesori și de publicitari – adevărate modele profesionale pentru studenți- prin intermediul iscusitelor

interviuri luate.

Sunt impresionată de migala și sensibilitatea cu care au fost adunate, număr de număr, tradițiile și

obiceiurile noastre românești, semn că marasmul cotidian nu a alterat puritatea sufletului tânăr.

Este, de asemenea, lăudabil efortul de a sintetiza, pentru cititorii noștri, cele mai semnificative

evenimente culturale și mondene ale perioadei în curs: spiritul tânăr al zilelor noastre se formează, în egală

măsură, în amfiteatrele de curs, dar și în sălile de teatru, în sălile de seminar, dar și la vernisajul unei galerii

de pictură, la concerte în aer liber, în bibliotecă sau la spectacole de strângere de fonduri, în stagii de

voluntariat, în tabere studențești sau în team-building.

Dar viața studențească înseamnă și cămin, cu toate aspectele implicate! Căci sunt. Este de apreciat

seriozitatea cu care aprigii redactori ai acestei rubrici au știut să le fie de folos colegilor lor, așa cum își

doriseră și ei, la vremea primilor pași în facultate, să fie îndrumați.

4

Revista noastră crește văzând cu ochii. Au apărut noi colaboratori: colegii mai tineri din anul l, colegii

de la ”distanță” (forma IFR), sau chiar de la alte facultăți. Avem planuri de viitor. Clădim proiecte...

Este un semn că strădania noastră dă roade. Că nopțile petrecute în corectura la literă a articolelor ne

răsplătesc acum nesomnul. Mi-aduc aminte, în această clipă, de numărul din august 2016, când toți (inclusiv

subsemnata) eram plecați, care pe unde, în vacanță. Dar telefoanele au zbârnâit într-una multe zile în șir, până

am scos un număr de revistă pe cinste. Stăteam pe plajă cu laptopul în brațe pentru a rescrie ceva din articol,

sau pentru a comenta articolul unui coleg; era un du-te-vino de idei, păreri, comentarii, râsete, contraziceri și

îmbufnări fugare, ne împărțeam fiecare (căci fiecare plecase în vacanță într-o companie: eu – cu familia,

redactorii mei tineri – cu prietenii) între revistă și ”companie”, scriam, corectam și rescriam și ce bucuroși am

fost când numărul a fost postat pe site: eram, într-adevăr, mândri de noi.

Da, dragii mei, am împlinit un an de pasionată, serioasă și rodnică muncă. Fie ca revista noastră să aibă

un parcurs lin și îndelungat, să bucure mințile și sufletele studenților mulți ani de-acum încolo, iar voi, tinerii

mei redactori, din posturile pe care le veți ocupa, cu siguranță, după absolvire, acolo unde țintiți și meritați, să

vă mai aruncați o privire prietenos-părintească la discipolii voștri, să-i sprijiniți când au nevoie și să le dați

interviuri!

La mulți ani, DeCeRP!

Olga Bălănescu

5

Luna lui Mărțișor sau cum să fii inspirat să cumperi din plăcere

Martie este luna doamnelor și a domnișoarelor, luna mamelor, bunicilor, dar de ce nu ar fi și luna

noastră, a studentelor?

Dragile mele, dați-mi voie să vă spun că merităm din plin să fim răsfățate și iubite zilnic. Din punctul

meu de vedere nu trebuie să existe o zi anume în care să ținem cont de acest aspect, dar luna asta, este fără

doar și poate luna noastră.

Cu toate acestea, și noi oferim cadouri în luna martie celor ”speciale” din viața noastră și cum eu sunt

mereu în pană de idei pentru alegerea celui mai frumos mărțișor sau a unui cadou, în general, m-am gândit să

mă documentez puțin în privința cererii si ofertei lunii și să împărtășesc cu voi în numărul de martie al

revistei, un top al darurilor speciale adunate random din locuri unde am ajuns, din magazinele în care am

intrat sau pur și simplu din experiențele prietenilor care au darul de a dărui.

Așadar, vă prezint mai jos un top întocmit care vine atât în ajutorul meu, cât și al vostru și al

studenților pe care îi avem colegi și care probabil nu știu cum să ne surprindă.

1.Târgul din fața Universității București

6

Anul acesta a fost unul plin în ceea ce privește oferta expozanților din Piața Universității care s-au intrecut in

vânzări cu mărțisoare hand-made, cele cu tematică sau diverse modele inspirate din motive tradiționale

românești. Dragi și drage, e imposibil să nu aruncați un ochi sau să nu vă ”împiedicați” în drumul vostru către

facultate de nebunia alb-roșu de la Universitate.

2. Târg de Mărțisor la Muzeul

Țăranului

Din oferta expozanților nu lipsesc

mărțișoarele cu tematică tradițională

precum căsuțele din imaginea prezentată

mai sus. De asemenea,aici puteți găsi

sute de modele care duc cu gândul la un

singur cuvânt: Tradiție.

3.Târg de Mărțișor magazinul

Victoria

Aici deja vorbim despre mărțișoare

unicat și creații ale unor designeri

autohtoni care iși prezintă oferta înt-un

mod cu totul și cu totul deosebit: la

Târgul de la magazinul Victoria. Nu

ratați dacă sunteți în zonă și căutati un

cadou de martie nonconformist.

7

5.Librăria ”DarȘiCarte”

Situată în incinta centrului comercial Liberty

Center, Librăria ”DarȘiCarte” își expune o

gamă largă de mărțișoare; de la broșe

moderne la mărțișoare personalize pentru

copii și adulți, totul la prețuri accesibile pentru

toate buzunarele. De asemenea, aceasta ofera

servicii de personalizare mărțișoare si

împachetat cadouri pentur cei dragi.

Prin urmare, nu mai stați pe gânduri

studenți și studente si luați la pas târgurile

destinate lunii martie. Dacă tot nu mergeți la

cursuri pentru că soarele de afară și

temperatura din termopetre vă instigă să

chiuliți, folosiți timpul util si plăcut: plimbați-

vă în luna lui alb-roșu și fiți primii care ii iau

prin prin surpindere pe cei apropiați cu cele

mai cool mărțisoare.

Primăvara frumoasă și un semestru

înfloritor!

Ana-Maria Iancu,

CRP, anul II

4.Târgul Mărțișorului 2017

Dacă mă veți întreba pe mine,cel mai

frumos și inspirat târg cu standuri de

mărțișoare îl reprezintă ” Dezbracă-te

de iarnă ”, o idee genială pusă în

aplicare în București Mall si Plaza

România unde veți găsi combinația

perfectă între tradițional și

modern.Gamă variată de mărțișoare și

cadouri numai bune să vi le faceti chiar

și pentru voi.

8

Astăzi, 15 Februarie, o zi ca oricare alta, trec uitându-mă la chipurile oamenilor prin pasajul de la Unirii, lung mai e, dar nu mai lung decât Fețele oamenilor pe care îi vedeam, dar toți, nu numai o nație, toți adunați, cu fețe care mai de care mai lungi, probabil prea adânciți în problemele lor pentru a zâmbi sau pentru... a evolua. Deși puțin denaturată însemnătatea acestui termin, o să vorbesc puțin despre el. Luând termenul și pătrunzând pe harta scriituri mele, ajung la un consens cu mintea când vine vorba despre evoluție – găsirea liniștii interioare prin cunoașterea, calmarea minții… și găsirea conștiinței, care, de altfel, infinită e. Liniștea o poți găsi oriunde, fie in metrou, cu zgomotul mersului in background, fie in noaptea de revelion, până și in Poligonul de tragere – totul stă în noi și in puterea noastra de a ne controla creierul și mintea… gânditoare. Creăm diferite stări de spirit, atitudini, până și personalități din simpla foame de cunoaștere a minții gânditoare, fiind nimic mai mult decât o falsă impresie in care cădem cu toții; nu acolo este calea spre fericire, noi ne punem întrebări doar ca să căutam răspunsuri, ca să alimentam foamea minții gânditoare. Nu-ți mai pune întrebări ca să ai la ce să te gândești, ia totul așa cum e, nu căuta logica întâmplării, anumite lucruri sunt doar o înlănțuire de întâmplări. De ce să stai să cauți raționamentul când poți, pur și simplu, să mergi înainte și să nu-ți mai pui TU ȚIE piedici?

Ce-ai zice dacă de mâine ai fi fericit, ce-ai zice dacă de mâine te-ai opri din a cauta răspunsuri și a pune întrebări și doar... să tratezi viața ca pe ceva care este o pură serie de întâmplări? Ce-ai zice să te oprești din reflectat la, pe șleau spus, nimic? Știu că îți va apărea Error 404 Not found, dar dacă stai puțin să te gandesti, dar nu cum o faci de obicei, o să vezi că “face sens” ce spun eu aici. Stai într-un loc confortabil, unde te simți tu stăpân, Închide ochii și doar asculta liniștea, interacționează cu ea și, crede-mă, îți vor veni cele mai misțo idei posibile. Stai, asculta, imaginează-ți, Creează.. doar ascultând liniștea. Când o să faci cele enunțate mai sus, nu te gândi că imediat ce le faci te vei simți ca și când ai fi rege peste palatul minții tale, vei începe să-l controlezi ușor-ușor, fă exercițiul ăsta zilnic până când ajungi să te împaci cu tine și să nu te mai identifici cu gândurile tale și de atunci… poți fi fericit. Liniștea duce la fericirea, fericirea duce… la tine www.tymsthoughts.wordpress.com -> more like this

Razvan Stanciu

Un trick care-ți face viața mai ușoară Eckhart Tolle: Puterea Prezentului

9

Ne e drag...oste de primăvară

Căminul Arcca Vitan nu trece cu vederea vreo

sărbătoare fără a-i răsplăti pe cei cazați în cadrul acestuia,

astfel studenții au dreptul de a asista și a participa la

evenimente pe placul lor, ori le sunt dăruite fel și fel de

minunăți culinare, fără a fi însă duși cu zăhărelul.

Urmând evenimentele în manieră cronologică,

observăm că „Sfântul Valentin”, o sărbătoare americană a

echilibrului afectiv din cadrul relațiilor amoroase, a fost

acceptată în rândul tinerilor, pretext extraordinar fructificat

de mediul comercial de a vinde inimioare și alte obiecte

specifice înainte de autohtona „Dragobete”, dar și de a

răspândi emoții și o satisfacție sufletească în relație cu

sexul opus, când vine vorba de dăruit cadouri.Valentine’s

Day presupune momentul special al anului când fie

simbolul zodiacal, curentul pentru care se pariază la bursă

sau entitatea universală cu puteri supraomenești îți

șoptește că trebuie să-ți găsești pe cineva pentru a forma

un cuplu. Trebuie să fii acel tip de cuplu ce l-ar face pe

Shakespeare să tresare la auzul zvonului despre voi doi, să

aibe regrete eterne că nu v-a invocat în locul Julietei și al

lui Romeo; să vă facă părinții să le arate vecinilor poze cu

voi doi în diferite ipostaze (e greu de crezut că se mai

poate, asta datorită selfie-urilor și al boticului de rățușcă),

ori să aibă o consecință directă asupra bătrânicililor de la

gura metroului și, direct, asupra cererii peste măsura a

trandafirilor roșii pe care acestea le vând-„asta e”, în

dragoste, creativitatea nu mai e o cerință esențială. Dacă

oferi trandafiri roșii la început de relație și continui cu

vacanțe în Grecia după câțiva ani de la nuntă, te poți

considera un pămânean obișnuit.

Poate că Arcca nu rezolvă toate aceste probleme, în

schimb, ei îți pot face ziua mai frumoasă cu baloane în

formă de inimioare și cu mesajul „Eu te iubesc”, cadouri

simbolice ce-ți sugerează direct că în familia lărgită a

căminului nu ești înlăturat.

Dacă n-ai nimerit-o cu cadoul pentru ziua lui Vali, stai

liniștit. Supărarea și tensiunea va dura doar maximum 10

zile, când mai ai o șansă să te remarci, de „Dragobete”.

Bișnițarii nu și-au strâns tarabele, deci astrele sunt aliniate

în favoarea ta.

Urmează apoi nemiloasa lună a femeii în care ești asaltat

cu multe mesaje subliminale ce te îndeamnă să împarți, să

fii mai bun, să eviți certurile, dar toate acestea în raport cu

femeia. Încă din prima zi a primăverii, meriți tu, suflet

frumos, să te bucuri de acest anotimp dăruind o floare și

un mărțișor nu unei sinngure fete, ci tuturor domnișoarelor

ce-ți ies în cale. Vie și sublimă să-ți fie primăvara!

Mărțișorul are diferite forme, unele creative, altele mai

puțin. Fie că vorbim de trifoi cu 4 foi, semne zodiacale,

cotururi florale sau păsări exotice, fie de fructe, toate

trebuie să poarte acea ață roș-albă, reprezentativă pentru

începutul primăverii –puritate și dragoste. Ia zi, prietene,

cum stai cu portofelul?

Imediat ce ai reușit să intri în campusul Arcca, vei

observa precum un analist cu ochi de șoim și sete de

mărțișoare că aici se împarte cu o bucurie deosebită

ciocolată ce au în dreptul ambalajului căte un șnur alb-

roșu, auzind, totodată fiecare fată în parte ce-și primește

cadoul exclamând un „Merci!” plin de speranță.

Mărturisiri de 1 martie:

„Plecam din cameră având 11 buchețele de ghiocei în

mână. Colegele mele sunt mai multe, dar am făcut niște

calcule și alegeri în cap. Întârziasem deja rău de tot, așa că

am țâșnit, trăgând ușa după mine. Clipisem, așa că n-am

sesizat iminența impactului frontal cu tipa de la camera de-

alături. Am ajuns la Universitate cu 10 buchețele, așa că

vânzătoarea aia bătrânică din colțul clădirii a devenit zâna

primăverii, ajutorul meu de mărțișor."

- Alex, 21 de ani.

„Îmi amintesc că anul trecut eram încântată de primirea

unui mărțișor de la un tip fain de tot din aceeași serie cu

mine. Era un fel de broşă făcută manual. O albină. Am

intrat la curs și, pentru că n-am apucat să mi-l pun în piept,

am tot rugat-o pe colegă-mea să o facă. Din

neîndemânarea ei și presiunea că ne vede profu, m-a

înțepat. Reacția mea firească a fost să țip. Așa tare, încât

toți colegii din amfiteatru s-au holbat restul cursului la

mine, dându-și coate și făcând tot felul de glume pe seama

mea"

- Ioana, 20 de ani.

Așa că, dragii noștri, lăsăm zacusca pentru luna

păcălelilor. Începutul de an este dedicat dulcegăriilor și

drasticelor credite bancare. Toate compromisurile pentru

persoana iubită!

Articol realizat de Elena Filimon și Chelu Cosmin-

Cristian (Hari), Comunicare și Relații Publice, Anul II,

Facultatea de Litere, Universitatea din București.

10

6,9 pe scara Richter

-recenzie de film-

Într-o perioadă în care schimbările bruște și pro-

testele reprezintă punctele de interes ale întregii țări,

debutează un film, care ne ajută să ne desprindem din

atmosfera tensionată, ne trezește zâmbetul pe buze și

ne înfățișează un subiect atipic.

În regia lui Nae Caramfil, filmul "6,9 pe scara Rich-

ter" a avut avanpremiera pe 18 ianuarie 2016 la Grand

Cinema & More Băneasa și a făcut furori în rândul

tinerilor frumoși și liberi. Nu doar bucureștenii au

fost încântați de ideea și distribuția peliculei, ci și clu-

jenii care s-au adunat în număr de peste 3000 în Piața

Unirii din Cluj-Napoca.

Tot lui Nae Caramfil îi aparțin și muzica și versurile,

iar acest lucru pare să fie pe placul telespectatorilor

întrucât filmul are notă 7,9 conform site-ului IMDB.

Probabil nota mare se datorează și faptului că filmul

pare să fie “în pas cu moda”, ținând cont că astăzi

auzim pretutindeni în mass-media că ne paște un mare

cutremur în lunile anii, ori mileniile ce urmează.

Acesta este și motivul pentru care am considerat că

pelicula merită să îi acordăm atenția necesară și o re-

cenzie pe cinste! Dacă știrile de la radio și de la TV

ne îngrozesc cu preziceri inspaimantoare, "6,9 pe

scara Richter" ne aduce o imagine mult mai comică a

unui cutremur de mari proporții și a unei relații

șubrede mai ceva decât unele clădiri din București.

Printre actori se număra Laurențiu Bănescu, Teodor

Corban, Alexandru Papadopol și Măria Obretin.

Actriță din "Umbre" (2014), născută în Călărasi, s-a

întors în orașul natal pentru a fi prezența la premieră

filmului ce a avut loc în luna ianuarie a anului trecut,

oferindu-le fanilor săi șansa de a pune intrebări și de

a face câteva aprecieri. Aceștia s-au arătat interesați și

foarte mulțumiți, după vizionarea filmului.

Filmul "6,9 pe scară Richter" urmăreste povestea

comică și pe alocuri tragică a unui tanăr actor de

teatru (Laurențiu Bănescu), care trebuie să își con-

sume energia și timpul între soția mult prea geloasă și

extrem de depresivă (Măria Obretin) și tatăl sau, care

11

a reapărut în viață să după câțiva ani buni de absență inexplicabilă (Teodor Corban). Cele două personaje nu

reprezintă singurele surse de stres din viața lui Tony, căci acesta întâmpina probleme și pe scena de teatru.

Pelicula debutează cu o scenă în care cei doi căsătoriti, Tony și soția acestuia, Kitty, dorm în patul matrimo-

nial, iar un cutremur zguduie atât pământul, cât și relația celor doi. În timp ce Kitty doarme fără a fi tulburată

de seism, Tony se trezește bulversat și pornește radioul pentru a auzi mai multe detalii. Acela este momentul

din care tanărul actor va începe să devină obsedat că un cutremur devastator va pune capăt omenirii, iar

această idee va persista pe tot parcusul filmului.

Paranoia și neliniștea pun din ce în ce mai mult stăpanire pe tanărul actor, iar toate acestea se amplifică în

momentul în care tatăl sau, căruia îi pierduse urmă acum mulți ani, își face apariția la teatru dându-se drept un

regizor străin. Nu doar că apare pe neașteptate în viață fiului săi, ci “Daddy” inventează și că este grav bolnav

pentru a abuza de naivitatea lui Tony.

Filmul are un subiect serios, dar situațiile prin care trece bietul Tony nu știi dacă sunt demne de râs sau de

plâns. Teatrul, femeia iubită și chiar și tatăl sau par că complotează împotrivă să, iar toate îi ies pe dos. Relatia

cu Kitty se înrautățește vizibil pe zi ce trece, iar orice incercare a lui Tony de a-i alunga gelozia este în zadar,

căci Kitty îincepe să sufere, mai nou, și de despresie.

"6,9 pe scară Richter" urmărește nu neapărat un cutremur exterior, căci acesta are loc doar la începutului

filmului, ci mai degrabă unul interior, care are loc în subconștientul protagonistului. Va fi sau nu un seism? Să

îi facă pe plac tatălui regăsit după ani de zile? Să încerce să facă fată crizelor de isterie ale lui Kitty? Să se con-

centreze doar asupra carierei de la teatru? Sunt doar câteva dintre multele întrebări între care Tony pendulează.

Locul in care se petrec dezbaterile "filozofice" este chiar cabina lui Tony de la teatru, unde acesta isi marturis-

este problemele in fata unui coleg actor. Din fericire, totul este prezentat într-o manieră nostimă și realistă, iar

scenele amuzante sunt relativ dese.

Cu siguranță nu vă veți plictisi! Deși numele filmului duce cu gândul la o poveste “cutremurătoare”, ceea ce

se întâmplă în peliculă este, mai de grabă, de râsu-plansului, iar gelozia exagerată a lui Kitty, obsesia pentru

seism a lui Tony și insistența lui Daddy vă vor aduce, fără doar și poate, zâmbetul pe buze! Scena dansantă

din finalul filmului “face toți banii” și vă va amuza pe cinste!

Concluzia este că, atunci când toate merg prost, dansul, muzica și voia bună sunt remedii excelente pentru a-ți

păstra o căsnicie fericită și pentru a reuși pe plan profesional!

Drăgan Bianca Valentina

Universitatea din București, Facultatea de Litere

Specializarea: Comunicare și Relații Publice

Anul I, Grupa 2

12

O altfel de carte...

Mi-a permis timpul, fiind în mini-vacanța de

Crăciun, să mai arunc un ochi în biblioteca de acasă

( anii stundenției parcă sunt un vârtej continuu care îți

dictează până și ce să citești). Așa că, am decis să fac

recenzia unei cărți a cărei subiect este mai mult decât

emoționant, poate chiar înfricoșător pentru unii sau,

din contră, intrigant pentru alții. “ Un băiat pe lista

lui Schindler” este o poveste de viață ( impropriu

spus “viață”) care te prinde încă de la prima pagină

citită. În liceu dezvoltasem o pasiune (ușor macabră,

recunosc) pentru istoria Holocaustului și cu siguranță,

după ce veți citi asta și voi veți păți același lucru.

Cartea a apărut în anul 2013 și este o lucrare

biografică în care Leon Leyson, autorul cărții,

rememorează anii copilăriei sale. În postfață se

menționează motivația care l-a făcut pe Leon să-și

spună povestea ani la rând (deși retrăia vremuri

sfâșietoare de fiecare dată când vorbea). Aceea era

dorința de a onora memoria familiei sale și a

milioanelor de victime ale Holocaustului. Lucrarea

are 235 de pagini, lucru de speriat pentru cei mai

leneși, însă cea mai importantă este tema abordată.

Cărțile de acest gen stau drept dovadă istorică

suferințelor trăite, dar și împiedică repetarea istoriei

prin cunoașterea acesteia. Dacă ar fi să fac o

comparație cu alte cărți citite de aceeași temă, n-aș

putea să mă pronunț exact care este mai bună. Fiecare

are un impact puternic și imediat asupra cititorilor,

deoarece acestea (de obicei) sunt susținute și cu

imagini și documente originale (ca în cazul

subiectului de față), iar povestea este relatată prin

prisma experiențelor trăite. De aceea această carte

intră în categoria nonficțiune.

Subiectul lucrării se bazează pe experiența trăită

și relatată în cele din urmă, de către Leon Leyson, un

biet copil, la vremea aceea de numai 10 ani, care a

fost forțat, împreună cu familia, sa să se mute într-un

ghetou din Cracovia. Autorul aduce informații exacte

și autentice legate de identitatea sa: „ Numele meu

este Leib Lejzon, deși acum sunt cunoscut drept Leon

Leyson. M-am născut la Narewka, un sat din nord-

estul Poloniei, de lângă Bialstok, nu departe de

granița cu Belarus. Strămoșii mei locuiseră acolo

generații la rând; de fapt, mai bine de două sute de

ani.” Rememorează toate clipele în care a trăit sub

imperiul fricii, cu moartea amenințându-l la orice pas.

Trăiește o copilărie marcată de lupta pentru

supraviețuire și de un război care i-a furat viața,

dreptul la educație și speranțele: „ Cruzimea lor m-a

îngrețoșat. Am vrut să fug, să nu mai văd, dar îmi

simțeam picioarele prinse în beton. Am văzut șocul și

rușinea din ochii tatălui meu, întins pe jos, neajutorat

în fața soției și a copiilor lui.”; „ Întrucât erau

cincisprezece mii de oameni înghesuiți într-un spațiu

conceput pentru cel mult cinci mii, sistemul sanitar

era absolut inadecvat.[...] La cele câteva toalete de

afară se făceau cozi lungi, iar iarna, până să îmi vină

rândul, aproape că îmi înghețau picioarele.

Aglomerația, hrana proastă și lipsa igienei au crescut

13

numărul bolilor; de tifos până la scarlatină, de la malnutriție până la psihoze, diversele boli au afectat aproape

fiecare familie.”; ” […] zbătându-mă să supraviețuiesc încă o zi... Doar grosimea sârmei ghimpate despărțea

viața mea în iad de viața lor în libertate, dar am fi putut fi la fel de bine pe planete diferite.”. Deși totul era un

haos, dragostea încă se încăpățâna să existe. Oamenii nu se temeau să se îndrăgostească chiar și în acele

condiții: ” Unii oameni se opuneau îndrăgostindu-se. Cuplurile își făceau curte și se căsătoreau; apoi se

nășteau copii. Poveștile de iubire înfloreau în ciuda prigoanei care ne înconjura.”. Leyson reușește să scape

cu viață sadismului nazist printr-un noroc incredibil, ambiție și curaj. Generozitatea și iscusința unui general

german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia sa,

numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia- o listă ce a devenit faimoasă în

toată lumea: Lista lui Schindler. Incredibil la această carte este modul în care autorul relatează momentele

cutremurătoare fără a fi încercat de ură, reușind să ierte, vorbind cu foarte mare recunoștință și iubire despre

Schindler: „ Eram doar un băiat- nu cunoșteam pe nimeni, nu știam să fac nimic. Dar aveam un lucru

favorabil mie care întrecea orice altceva: Oskar Schindler credea că viața mea era valoroasa.”. Aceasta este

singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează

perfect demnitatea autorului, dar și o față a războiului văzută prin ochii unui copil speriat, al cărui unică

dorință era să supraviețuiască fiecărei zile în parte. Cititorul câștigă în urma lecturării o altfel de realitate,

perspectivă, legată de Holocaust, dar și informații veridice pentru cultura generală. Totul parcă s-ar desfășura

în fața ochilor și ai fi martorul atrocităților din acea vreme, ca la final să rămâi cu gândul la ea zile întregi.

Singurul minus pe care l-ar avea cartea pentru cititor ar fi acela că nu este pentru cei slabi de înger, deoarece

are un impact foarte puternic întocmai pentru că se bazează pe fapte reale.

În concluzie, această incredibilă lucrare biografică pune încă o piesă în puzzel-ul Holocaustului, de

această dată privită prin ochii uni copil. „ Un băiat pe lista lui Schindler” este un omagiu adus milioanelor de

victime ale Holocaustului, făcându-te în același timp să înțelegi cât de importantă este viața, lucrurile mici,

mărunte, de zi cu zi, educația, familia și nu în cele din urmă...libertatea. Cartea merită citită cu certitudine

mai ales pentru faptul că multă lume face asocierea Holocaust-Auscwitz, dar suferința oamenilor nevinovați a

fost pretutindeni și a căpătat proporții monstruoase.

Aldea Cristiana-Sabrina,

Comunicare şi Relaţii Publice, anul I,

Facultatea de Litere

14

Lumea prin ochii unui fotograf

-interviu cu Andrei Ghioarcă-

Cum a început drumul tău în arta fotografiei?

Andrei G.:Drumul meu în arta fotografiei a început clișeic, aș putea spune. Dorința de a mă exprima

diferit și de a capta anumite momente și peisaje unice, au dus la deținerea unui aparat foto. Apoi au urmat

niște ani de studiu și multe cadre trase. Consider că este întotdeauna loc de mai bine, chiar și în fotografie

– ora potrivită, compoziția, lumina, detaliile, toatea acestea converg către un rezultat și către o evoluție

personală.

Este fotografia un hobby pentru tine sau s-a

tranformat pe parcursul anilor în job?

Andrei G.: Fotografia pentru mine este atât un

job, cât și un hobby. După deschiderea unui PFA

și o colaborare cu fondatorii Pegas, am știut că pot

să împart timpul liber cu un job project-based. M-

am specializat în fotografia de produs și de

locație, dar nu mă pot abține să nu trag câteva

cadre cu un apus urban sau un peisaj montan.

Se spune că o poză reuşită face cât 1000 de

cuvinte. Este această exprimare doar un clişeu?

Andrei G.: Părerea mea este că o fotografie

exprimă 900 de cuvinte din 1000. Orice fotografie

are nevoie de cateva rânduri pentru a descrie exact

ceea ce dorești să transmiți. Percepția umană este

diferită și personală pentru fiecare individ în

parte. Chiar și un titlu elocvent este suficient

pentru a facilita înțelegerea fotografiei de către

public.

15

Ce importanţă au fotografiile în promovarea

unui produs/ serviciu pe reţelele sociale? Dar în

viaţa de zi cu zi?

În zilele noastre, concurența a ajuns la un nivel

liniar, un nivel bazat doar pe atragerea clienților

prin tarife mai mici. Într-adevăr, publicitatea pe

rețelele sociale a prins elan în ultimii doi ani, dar

este loc de mai bine. Consider că o fotografie

reușită poate stârni curiozitatea unui individ de a

accesa un website sau o pagina de Facebook,

desigur, alături de un text potrivit. Cred că toți

procedăm așa – ”urmăm” niște imagini care ne

conving, în funcție de standardele proprii.

Legat de promovarea pe rețelele sociale, pot

spune că este cel mai bun mod de a promova un

business. Este gratuit, target-ul este imens, iar

dacă investești și în advertising, deja ești pe

drumul cel bun către un real succes. Gandește-te

doar câți cunoscuți de-ai tăi NU au un cont de

Facebook. Probabil niciunul.

Care a fost şedinţa foto care te-a provocat cel

mai mult? Ne poţi povesti o întâmplare din

spatele obiectivului?

Toate ședințele foto au reprezentat o provocare.

Întotdeauna îmi doresc să mulțumesc clientul și să

îi demonstrez că nu a fâcut o alegere/investiție

greșită. Provocările te dezvoltă, te fac mai bun și

în definitiv mai sigur pe tine, mai ales pentru

viitoarele proiecte. În acest business, toată lumea

își dorește să fie mulțumită: clienții de rezultatele

mele finale și de impactul acestora în propria

afacere, iar eu de feedback-ul pozitiv.

Totuși, o adevărată provocare pentru mine a fost

un proiect cu 700 de produse de birotică și

papetărie. Au fost necesare 10 zile de program full

-time pentru a finaliza toate fotografiile, împreună

cu editarea acestora pentru site. Mulțumirile au

sosit în momentul în care mi-am văzut munca

materializată într-un magazin online.

Fotografiile câştigă mereu lupta cu timpul.

Odată cu evoluţia tehnologiei, oamenii

„arhivează” pozele pe gadget-uri şi uită de

varianta printată a acestora. Cum crezi că vor

evolua lucrurile în următorii ani?

Evoluția tehnologiei nu poate fi întreruptă.

Suntem nevoiți să ne adaptăm schimbărilor și să

acceptam lucrurile așa cum sunt. Spre exemplu,

eu am o imprimantă Wi-Fi cu care îmi printez

fotografiile preferate, dar aceleași fotografii le

păstrez și pe HDD-uri externe și în Cloud-uri.

Viitoarele generații vor beneficia doar de

tehnologie, așa că mă simt mândru că eu pot avea

un album fizic, sau chiar un print de dimensiuni

mari, pe când ei vor beneficia doar de amintiri

virtuale.

Poate un tânăr pasionat de fotografie să-şi

transforme hobby-ul într-un job?

Ce este pasiunea pentru un tânăr? Dacă ne

raportăm la plăcerea de a face un lucru cu drag,

însemnă că se află pe drumul cel bun. Alături de

pasiune, mai trebuie presărați și ani de studiu,

investiții într-un echipament bun, cât și

perseverență. Desigur, există programe de

finanțare cu care oricine își poate deschide un

business, asta dacă are o idee îndrăzneață, ce

merită a fi susținută.

Din punct de vedere publicitar, în ce măsură

poate influenţa imaginea unui produs

atitudinea consumatorului?

Să pornim invers. Atitudinea consumatorului

poate fi schimbată de nenumărate ori. Cu cât

imaginea produsului dorit este mai convingătoare,

cu atât și atitudinea consumatorului poate fi

“modelată”. De exemplu, când realizez fotografii

“food”, compoziția și prospețimea preparatelor

sunt cele mai importante. Urmăresc întotdeauna

ca preparatele să fie proaspete, abia ieșite din

bucătărie, chiar dacă necesită timp, tocmai pentru

a transmite ceea ce un restaurant trebuie să

transmită. Dacă prezinți consumatorului preparate

care nu arată

corespunzător, acesta

nu va intra în

restaurantul tău și nu

îl vei putea repera ca

pe un potețial client.

Deci, da, imaginea

unui produs schimbă

atitudinea consuma-

torului.

16

Care sunt lucrurile pe care le surprinde fotografia, dar nu și ochiul liber?

Nu cred că este vorba neapărat despre lucrurile pe care le suprinde o fotografie, ci mai degrabă este

vorba despre faptul că imortalizează momente și sentimente. Bineînțeles că depinde și de tipul de

fotografie. Spre exemplu, în cazul fotografiilor de produs, detaliile sunt foarte importante, mai ales că

trăim zile pe fast-forward și din ce în ce mai puține persoane sunt atente la aceste lucruri. Cred că fiecare

fotografie transmite o emoție, iar pentru mine toate acestea reprezintă o arhivă cu amintiri.

Ce sfat le poţi da studenţilor de la Comunicare şi Relaţii Publice, care vor să-şi transforme hobby-

ul în business?

Dacă îți face plăcere să faci un anumit lucru, încearcă să investești în el și în tine, iar apoi să deții propia

afacere. Alocă timp pentru studiu și pentru realizarea unui plan de afacere. Cercetează piața și fii mai bun

decât concurența. Oferă servicii de calitate, iar numărul clienților se va tripla – un client mulțumit aduce

după sine alți trei, dar un client nemulțumit îți elimină zece potențiali clienți. Dacă tu crezi într-o idee,

este păcat să nu o fructifici. Loc este pentru toată lumea, chiar și pentru tine!

Interviu realizat de Christian Balazs şi Maria Truşcă,

Comunicare şi Relaţii Publice, anul II, Facultatea de Litere

17

Reclame vechi și noi de Mărțișor

Salutare dragi cititori!

În sfârșit a venit primăvara! Am așteptat acest moment cu nerăbdare mai ales că este luna martie, o lună dedicată femeilor și mamelor. Vorbim despre primăvară, despre lune martie și implicit ne gândim și la mărțișor, talismanul protector care oferă un echilibru în lupta dintre bine și rău.

Şnurul acestuia – alb şi roşu – reprezintă îmbinarea dintre iarnă şi primăvară, dintre frig şi cald, dintre întuneric şi lumina. Alături de şnur se mai poartă în general simboluri ale norocului, precum trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inima.

Vreau să vă arăt în acest număr ideile de raclame de mărțișor din ani 50’ în comparație cu anul 2017 și ce evoluție au avut acestea.

18

ANUL 1950

Mărțișorul era destul de scump și nu toți își permiteau din punct de vedere financiar să îl cumpere.

ANUL 2017

Mărțișorul este accesibil tuturor, iar cele predominante pe piață rămân mărțișoarele handmane. Astăzi mărțișoarele au o multitudine de forme și felul în care sunt promovate aceste produse nu ne este necunoscut, întrucât le remarcăm mereu în perioada 1-9 martie. Este vorba de renumitele ,,tarabe” de mărțișoare.

19

În această perioadă de început de primăvară, pe lângă dăruirea mărțișoarelor se mai păstrează un obicei, și anume alegerea babei.

Babele de martie, 9 la număr - sunt o tradiție frumoasă de primăvară care vine de la romani. Bunicii noștri cunoșteau că primele zile din această lună sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare, zilele babelor. De unde vine acest obicei? Etnografii spun că mitul "babelor" este unul din cele mai importante mituri românești, cel al Babei Dochia. Există credința că Baba Dochia și-a luat numele de la Sfânta Muceniță Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie. Dochia este cea care în mai multe variante ale poveștii urcă pe munte prea devreme primăvara și moare din cauza frigului.

Se observă astfel, cât de frumos au pus în scenă publicitarii anilor 50’ acest mit al babelor, transformându-l într-o reclamă extraordinară pentru o fabrică de pudră.

Așadar, dragii mei bucurați-vă de această primăvară și gandiți-vă întotdeauna că în fiecare lucru pe care îl vedem și poate îl considerăm neînsemnat găsim o poveste. Pe data viitoare!

20

Reclamele ABSOLUT reprezintă un caz foarte particular în peisajul publicității, dar un caz perfect

pentru imaginea-metaforă. Absolut Vodka se identifica astazi cu stilul si rafinamentul, iar reclamele Absolut

au transformat publicitatea in arta si au adus arta in publicitate

Aşadar, la o primă apreciere pot spune că Absolut Vodka Limited Edition Gold este o reclamă care se impune prin opulenţă şi complexitate. Contextul este unul cât se poate inedit: într-un decor lipsit de viata, negru, vedeta este sticla de băutura în ediţie limitata. Culoare, strălucire şi rafinament.

Actul pragmatic este transmis foarte eficient prin culoarea băuturii din paharul care are un design aparte. Aceasta reprezintă optimismul, căldură dar si motivaţie. Acest mesaj se completează de minune cu elementele din planul secundar: maşina glam, de epocă care reprezintă clasa socială a oamenilor înstăriţi, coroana din cristale cazută pe silueta feminină dar si puful alb.

Elementele sunt aranjate strategic pentru publicul ţintă. Femeilor le sunt dedicate: paharul cu marginea aurită şi cu piciorul alcătuit din cristale, care este şi elemental principal, coroana preţioasă, puful alb dar şi statueta misterioasă din întuneric.

Maşina de epocă, principalul element dedicate domnilor, este amplasată la baza sticlei de băutură şi în acelaşi timp la picioarele siluetei feminine.Rafinamentul sticlei de băutură se îmbină absolut inedit cu elementele feminine care alcătuiesc un cadru intim şi provocator.

Invitaţia este simplă: Încearcă şi vei experimenta o stare de spirit numită ABSOLUT!

Bărduţ Andreea

Facultatea de Litere: Comunicare şi relaţii publice

Anul II IFR

andreea.bardut@gmail.com

Reclamele ABSOLUT au

devenit piese de colecţie - artă pentru

mese. Privind în oglindă, putem

observa cum arta coincide în atât de

multe feluri cu esenţa publicitară. Şi

publicitatea este tot un manifest. Prin

adăugarea acestei „aure” în jurul

obiectelor, tot ceea ce rămâne

interesant este puterea de a dărui viaţa

unor lucruri „moarte”.

Absolutul timpului este clipa

21

Eu unul sunt clientul perfect al secolului XXI, dacă ceva este îndeajuns de sclipitor o să-l cumpăr. Întrebarea e ce faci atunci când ai un produs despre care şi tu şti că nu e într-o piaţă a lui. Simplu, îl reclami. Bine, nu-l reclami, îl pui într-o reclamă. În majoritatea timpul nevoia de o reclamă pleacă de la tipul ală ciudăţel care are un punct slab pentru cifre. Colegul ăla despre care nu ştii prea multe, dar eşti politicos, pentru el calculează cam tot ce ţine de bani.

Iar în ziua în care el intră puţin prea repede în şedinţă, ştii că nu e bine. Iaurtul tău cu gust de kinoa, ori chips-urile cu gust de shaorma nu se vând. Ei bine, atunci începe planul pentru o reclamă. De aici, în funcţie de cât de mare e corporaţia, sunt două variante. În cazul unei firme mai mici ori a uneia care preferă să nu investească în aşa ceva, o companie de advertising preia frâiele. Pentru cele mai mari, adesea sunt departamente in-house care se ocupă cu acest lucru.

De aici, reclamele sunt sortite fie unui eşec, fie unui succes. Cele proaste sunt peste tot, cele bune nu prea sunt pe la noi.

În vederea acest articol o să continui până la realizarea sa completă.

Din locul unde un grup de persoane fac cuvintele să pună în valoare produsul tău, brief-ul pleacă spre o casă de producţie care o să-ţi facă acele cuvinte să se transforme în fps-uri mai repede decât ai crede. Dar nu şi mai ieftin decât ai crede. De aici e simplu, în funcţie de ce au nevoie, se face un casting. Iar dacă reciclarea

unei pseudovedete e pe lista de zi, casting-ul este eliminat. Căci cine nu vrea să auda ce-a mai făcut insert name here.

Îţi spun eu, nimeni. În ziua în care totul este pregătit, camerele merg iar totul e filmat. În marea majoritate a cazurilor o reclamă poate să aibă oriunde între o zi de filmare şi cinci. În funcţie de reclamă.

Dar, cu toate acestea, nu toate reclamele sunt proaste. Cei ce fac bere şi-s din (h)Olanda au devenit aşa de buni la asta încât îţi face mai mare placerea să le vezi o reclamă. Mult mai mult decât să te uiţi la un scurtmetraj românesc.

Până la urmă, doar anumite produse au nevoie de reclame, iar acum, ca să citez din c.k. Louis “Dacă ai ştii că tipul care ţi-a asamblat telefonul s-a aruncat în cap de pe fabrică după, ce-ai face?” L-ai cumpara, nu te-ar interesa.

Apropo, a văzut cineva ce poze trage 7-le plus cu alea două camere? Nemaipomenit...

Ben Dover

Care-i treaba cu reclamele sau de ce sodomia se plateşte bine pe-o piaţă umplută până la refuz de clasa de jos.

22

Comemorări, tradiții și obiceiuri

Se spune că luna martie este luna femeii, însă, printre ciripit de păsărele, ghiocei plăpânzi și mărțișoare, trebuie să aminim doi bărbați născuți în martie, care au rămas în istorie prin moștenirea lor de care ne bucurăm și astăzi.

Mircea Eliade

Mircea Eliade s-a născut pe data de 13 martie 1907, în București, și a fost un cunoscut scriitor, profesor și filosof român. Acesta este autorul celebrelor romane „Maitreyi” și „Romanul ado-lescentului miop”, pe lângă care ne-a lăsat multe alte opere literare. Este autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite

Mircea Eliade a decedat pe data de 22 aprilie 1986, în Chicago.

Citate:

„A fi liber înseamna, înainte de toate, a fi responsabil față de tine însuți.”

„Dacă fiecare ins ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.”

Sursa foto: wikipedia.ro

23

Albert Einstein

Albert Einstein s-a născut pe data de 14 martie 1879, la Ulm și a fost un teoretician în domeniul fizicii, de etnie evreiască, care a primit Premiul Nobel pentru fizică în anul 1921. Acesta a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii. Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă a materiei, iar cea mai cunoscută teorie este cea a relativității.

Einstein a decedat pe data de 18 aprilie 1955, în New Jersey, SUA.

Citate:

„Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.”

„Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.”

Sursă foto: Wikipedia

Mărţişorul, un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor apropiate, pe 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, primind însă, în ultimii ani, semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii naturii.

În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.

Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor.

Mărţişorul

24

O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.

Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră - şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului - primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.

Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor".

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea "Sărbătorile la români" că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul

ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.

Ziua Femeii

25

Ziua femeiii se sărbătorește pe plan internațional la data de 8 martie și este închinată persoanelor care reprezintă sexul frumos, comemorând realizăriile sociale și politice ale femeilor de-a lungul istoriei, dar și în semn de protest împotriva discriminării și a violenței asupra femeilor.

Această sărbătoare mai este denumită și „Ziua mamei”, datorită faptului că imaginea femeii din viețile noastre o reprezintă mamele, iar sacrificiile pe care le fac acestea, merită macăr o zi de celebrare.

Dragi cititori, iubiți-vă mamele și femeile de aproape în fiecare zi, nu doar pe 8 martie!

Sărbătoarea Mucenicilor

Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înainte de sărbătoarea Paştelui. Tradiția spune că, după Babe, urmează nouă zile calde, Zilele Moșilor, mai blânzi decât Babele, iar acestea durează până în data de 17 martie.

„Mucenicii“ preparați de gospodine în ziua praznicului reprezintă ofrande aduse celor 40 de mucenici pentru sacrificiul celor 40 de ostași creștini din Sevasta. În diferite zone geografice, aceste ofrande se numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi. De asemenea, în unele localități mucenicii se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt și sunt unși cu miere sau cu sirop de zahăr, apoi sunt asezonați cu nucă măcinată.

Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, considerat un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.

În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului. De secole, se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii.

În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece

şi îngheaţă pământul, iarna va dura până la Sfântul Gheorghe, și, în mod cert, va urma o toamnă lungă.

În Muntenia, în ziua praznicului, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi pe cele folosite la prepararea bucatelor pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară. Ritualul este urmat pentru ca gospodarii să aibă hrană până la recolta următoare. În finalul procesiunii, gospodina tămâiază încăperile casei, cu excepţia băii.

Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Pescarul care va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănînci 40 de peştişori.

Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin ei consumă o lingură de semniţe de floarea-soarelui sau de dovleac.

Rubrică scrisă de Andreea-Maria Visu

CRP, anul II

26

Vacanța mare se reîntoarce

Cum ne putem bucura în continuare de venirea primăverii? Soluția este simplă : „Vacanța

mare se reîntoarce”. Din păcate nu în varianta cu-noscută, ci datorită unui stand-up comedy ce va avea loc pe data de 11.03.2017, la ora 18:00, Berăria H. Show-ul va fi susținut de către legenda

umorului românesc, RADU PIETREANU.

„Primăvara începe cu tine” la un show pe cinste cu ocazia

aniversării a 30 de ani de parodie muzicală și spectacole memorabile!

MEMENTO :

11.03.2017

BERĂRIA H

ORA 18:00

INTRARE LIBERĂ

SHOW: NEVASTĂ-TA MĂ-NȘEALĂ!

27

Am schimbat registrul și trecem la lucruri seri-

oase: OPERĂ ȘI OPERETĂ.

„Nunta lui Figaro”, opera în patru acte de Wol-

gang Amadeus Mozart este una dintre cele mai aștep-

tate creații ale lunii martie.

Ca în aproape toate operele lui Mozart, ero-

tismul, sexualitatea şi dragostea sunt principalele mo-

tivaţii ale personajelor, dar în nicio operă a marelui

compozitor sentimentele acestora nu sunt supuse

atâtor schimbări. Se simte deja, din titlul original al

operei „Le Nozze di Figaro” ossia „La folle giornata”

că este vorba despre o căsătorie şi o zi nebună, plină

de haos.

Dirijor: Vlad Conta

Regia: Alexander Rădulescu

Scenografia: Adriana Urmuzescu

Maestru de cor: Daniel Jinga

Asistent de regie: Ştefan Neagrău

Distribuția 11 martie 2017:

Figaro: Vicenţiu Ţăranu

Susanna: Florina Ilie

Contesa: Mihaela Stanciu (debut)

Contele Almaviva: TBA

Cherubino: Antonela Bârnat

Don Bartolo: Iustinian Zetea

Marcellina: Sidonia Nica

Don Basilio: Lucian Corchiş

Barbarina: Valentina Tudose

Antonio: Vasile Chişiu

OPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTIOPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI

SÂMBĂTĂ SÂMBĂTĂ -- 11.03:11.03:18:3018:30

28

Tot la Opera Națională București are loc

premiera celebrei povești de dragoste „Romeo și

Julieta”, 12.03.2017, ora 18:00.

Distribuţia:

Juliet: Mihaela Soare

Romeo: Robert Enache

Mercutio: Sergiu Dan

Tybalt: Ovidiu Matei Iancu

Paris: Bogdan Cănilă

Rosalinde: Andra Ionete

Benvolio: Cristian Gîdoi

Juliet’s Mother: Laura Blică Toader

Juliet’s Father: Virgil Ciocoiu

Romeo’s Mother: Adina Tudor

Romeo’s Father: Vlad Toader

Rave Pas De Deux: Greta Niţă, Ryou Takaya

3 Babes: Yvonne Slingerald, Lorena Negrea,

Ada Gonzalez

Lady Tybalt: Liliana Nică

Juliet’s Nurse: Irinel Manolovici

Father Lorenzo: Antonel Oprescu

DJ: Ionuţ Diniţă

Dacă weekend-ul este ploios nu ezita să urmărești

unul dintre cele mai bune filme la ora actuala : LOGAN, în

orice cinema din București și nu numai.

Ca regizor al acestui film îl avem pe James Man-

gold, cel care a fost regizor și pentru The Wolverine din

2013 și căruia, din punct de vedere tehnic nu i se poate

reprosa nimic.

Apreciat de toată critica, din colțurile lumii, filmul

este de văzut, fie că ești un împătimit al lumii personajelor

Marvel, un iubitor de filme de acțiune sau pur și simplu un

îndrăgostit de jocul actoricesc aproape fără cusur cu care ne

-a obișnuit Hugh Jackman!

Titlu original / in limba romana: Logan

Regie: James Mangold;

Scenariu: James Mangold, Scott Frank;

Distributie: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Dafne Keen;

Durata: 137 min.;

Productie: Donners’ Company, Kinberg Gen-

re, Marvel Entertainment;

Distribuit in Romania de: Odeon Cineplex;

Nota filmsiteatru.ro: 8

29

Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și pentru că

părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție: decerpinfo@yahoo.com

Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun, colectivul

redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră! Așteptăm cu nerăbdare să vă răspundem la întrebări, să vă ajutăm

și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate de revista noastră.