8august2009

24 pagini,

1 leu

an X, nr. 128

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

C`rmaciu’ [i dibaciu’Dorin Tudoran

A[tept`ndu-l, de 60 de ani, pe GodotGeorge St\nic\

„Pentru mine, Rom=nia era loculperfect“Interviu cu William Blacker

Nu

m\r

ilu

stra

t cu

lu

cr\r

i d

e C

on

stan

tin

TO

FA

NN

um

\r i

lust

rat

cu l

ucr

\ri

de

Co

nst

anti

n T

OF

AN

august 2009

2 AgoraTIMPUL

BOGDANC|LINESCU

S`nt cel mai m`ndru de acest obiectiv tu-ristic. ~l ar\t tuturor rom=nilor care m\ vizi-teaz\ `n Paris. Nu e un muzeu sau o cl\direfrumoas\ ce merit\ v\zut\, ci o braserie.Cea mai bun\ bere din Paris. Nu e o bereindustrial\, ci una f\cut\ direct la braserie,`ntr-un butoi uria[ legat de mai multe ]evi debar [i de maneta (robinetul) ce d\ drumul labere `n halbe. Cunosc perfect acest obiectivunde vin, de c`nd s`nt la Paris, adic\ de la`nceputul anilor ’90. Patronii s-au schimbat,chelnerii de asemenea, `ns\ clien]ii au r\mas`n general aceia[i. Turi[tii ocazionali se a-mestec\ printre obi[nui]ii casei. Majoritateaturi[tilor evit\ `ns\ braseria f\r\ teras\, situ-at\ pe o str\du]\ `ngust\ de l`ng\ biseric\ [ipia]a St. Sulpice, prefer`ndu-i cafenelele ti-pic pariziene, cu scaune [i mese pe trotuar.Dar asta e `n favoarea fidelilor s\i. Am uitats\ precizez c\, `n ciuda numelui anglo-sa-xon, ber\ria e 100% fran]uzeasc\; informa-]ia e prezent\ [i `n Gazeta casei, ce poate fi

consultat\ la fa]a locului. Mai multe articoledespre bere `nso]esc faimoasele „flam-mekuche“, un fel de pizza alsacian\, dar cualuatul moale.

S\ nu crede]i `ns\ c\ doar ber\ria e dev\zut `n Paris. Pentru mine, acest loc adevenit un punct de `nt`lnire, ca [i cum a[spune „ne vedem `n centru“. Pentru c\Parisul nu are un centru propriu-zis, nevedem de fapt la ber\rie. L\s`nd gluma la oparte, cineva m-a `ntrebat ce ghid i-a[ reco-manda unui turist rom=n care nu ar aveadec`t c`teva zile pentru a vizita Parisul. I-a[spune mai `nt`i s\ evite ghidurile pentru tu-ri[ti de la chio[curile de ziare. S\ ia doar ohart\ a ora[ului [i un plan de metrou [i deautobuz. Cu autobuzul poate s\ str\bat\ ora-[ul `n lung [i `n lat, [i s\ vad\ locurile turis-tice cunoscute. Dar poate descoperi str\zi [icl\diri ce nu apar `ntr-un ghid clasic.

Parisul e superb, `ns\ are defectele lui.Cu timpul, mi-am dat seama c\ nu eextrem de primitor. E un ora[ `nchis `nspatele por]ilor mari, de lemn, se ascundbijuterii arhitecturale interzise trec\torilorsau cur]i interioare minunate. Dac\ la NewYork am avut senza]ia c\, dup\ c`teva zile,e[ti la tine acas\, la Paris pari `n perma-nen]\ o persoan\ `n trecere. Parizianul sevede de la o po[t\, new yorkez-ul se con-fund\ cu mul]imea.

Cum despre Paris s-a scris enorm, e greude recomandat doar o carte sau un ghid li-terar. A[ propune totu[i c\rticica lui PhilippeMeyer, Paris la grande, [i Le Guide du pro-meneur de Paris (Editura Parigramme).Intelectual rafinat, gastronom, om de teatru[i de specatcol, Philippe Meyer e probabilcel mai bun cunosc\tor al Parisului de azi.Cartea lui, ap\rut\ `n Poche, se cite[terepede [i dezv\luie necunosc\torului mis-terele diferitelor cartiere din Paris. Ghidultrec\torului v\ ajut\ s\ v\ plimba]i prinParis merg`d pe trasee ce v-ar fi sc\pat alt-fel. Explica]iile s`nt simple [i eficiente.S`nte]i invita]i s\ vede]i esen]ialul, dar [i s\`nv\]a]i multe despre cartierul `n care v\afla]i, cum ar fi acest traseu pe strada Picpusdin arondismentul 12. ~ncepe]i prin a vizitafunda]ia Eugène-Napoléon [i termina]i cumorm`ntul generalului de La Fayette.

Nu [tiu ce anotimp i-a[ recomanda unuiturist pentru a veni la Paris. Eu ador s\ m\plimb `n august prin ora[. ~n afara zonelorturistice, str\zile s`nt pustii. De[i primarulDelanoë `nchide circula]ia pe cheiurileSenei, pentru a le transforma `n plaj\, reu-[ind astfel s\ blocheze circula]ia `n plin\var\, e chiar pl\cut s\ iei ma[ina. G\se[ti cusiguran]\ un loc de parcare `n zonele „cal-me“ ale ora[ului. ~ns\ e bine ca vizitatorii s\vad\ [i fo[g\iala parizian\, circula]ia de-ment\ de diminea]\, metrourile burdu[ite,parizienii gr\bi]i (un parizian e tot timpul `n

`nt`rziere) s\ ajung\ la lucru sau la un ren-dez-vous. A[ spune c\ vara e cel mai bine [iiulie (`nceputul) luna cea mai potrivit\. Lo-calnicii nu au plecat `nc\ to]i `n vacan]\ [iParisul pare locuit. Dar a[ fi nedrept, Parisulmi se pare minunat [i `n decembrie, `n peri-oada s\rb\torilor.

De citit

O carte bizar\, de citit chiar la plaj\:L’art et la manière d’aborder son chef deservice pour lui demander une augmenta-tion de Georges Perec. Genialul autor alromanului La Disparition, `n care nufolose[te niciodat\ vocala „e“, ne propunede data asta o sut\ de pagini `ntr-o singur\fraz\. E important s\ nu v\ opri]i din citit,s\ nu pierde]i firul. Ironic, nostim, inteli-gent, romanul-fraz\ e un remarcabil exer-ci]iu literar.

Am recitit cartea lui VladimirTism\neanu, Irepetabilul trecut, cu eseuri [iarticole scrise `n parte la `nceputul anilor’90. O lectur\ obligatorie dac\ vre]i s\ [ti]ice s-a `nt`mplat atunci `n Est. {i dac\ vre]i s\descoperi]i adev\ratul chip al marxismului.Textele despre marxism ale lui Tism\neanuar trebui traduse [i studiate `n toate [colile [iuniversit\]ile din Fran]a.

Paris, august 2009

Prin ParisNOTE INUTILE

OVIDIU PECICAN

Definirea metafizicii (printr-un tic debibliotecar ce clasific\) drept ceea ce ur-meaz\ – pe „raftul“ c\r]ilor lui Aristotel –dup\ lucr\rile dedicate naturii atrage aten-]ia, cui vrea s\ ]in\ seama de acest indiciu,desigur formal, c\ `ntr-unul dintre `n]ele-surile sale fundamentale, anume cel originar[i etimologic, acest cuv`nt se referea lalucrarea Stagiritului imediat urm\toareFizicii, `ntr-un [ir de c\r]i ordonate aleatoriusau conform unui criteriu tematic. Prinextensie, lu`nd ca reper Fizica, se poatesus]ine c\ tot ceea ce succede acestui tratat,neabord`nd chestiuni care vizau elucidareaunor aspecte ale cunoa[terii [tiin]ifice legatede realitatea din jur, intr\, a[adar, `n acoladadeschis\ de Metafizica. Mai mult dec`t at`t,chiar [i ceea ce precede Fizica, nec\z`nd subinciden]a arealului de subiecte frecventat deea, poate intra cu temei sub aceea[i aron-dare. ~ntr-un cuv`nt, ceea ce nu e fizic\, emetafizic\, `n interpretarea oarecum me-canic\ – dar clar\ – `n siajul tradi]iei.R\m`ne atunci stabilit c\ nu doar lucrareaimediat urm\toare, care a primit `nsu[inumele de Metafizica, ci [i celelalte, legate

de alte preocup\ri dec`t cele referitoare lanatur\ – fie vorba chiar de parva naturalia– se `nscriu `n orizontul aristotelician al me-tafizicului. Aici se `nt`lnesc, desigur, multeidei, ipoteze de lucru, „materii“ tratate saudemne de a fi abordate, de la retoric\ laconstitu]ii, deopotriv\ de „nenaturale“,adic\ de `ndep\rtate de fizic\.

Nu este de mirare c\, `ncerc`nd s\ cir-cumscrie mai exact domeniul metafizicii,tent`nd scoaterea lui de sub inciden]a unorinterpret\ri neviabile, Immanuel Kant sear\ta `n Prolegomenele sale la orice meta-fizic\ viitoare (1783) interesat at`t de mate-matic\, c`t [i de [tiin]\, socotind c\, prinintermediul lor, se poate ajunge la cunoa[-terea nemediat\ de sim]uri, [i deci extin-z`nd, `n acela[i timp, sfera ancor\rii meta-fizicii c\tre meta[tiin]\.

Dar, din acest punct de vedere, nu doarKant este aristotelian, f\c`nd ca drumul spremetafizic\ s\ treac\ prin „[tiin]ele tari“. {inu numai filosofii au asumat asemenea sar-cini, deloc simple. Exist\ [i un scriitorbritanic, kantian prin str\dania sa oarecumsimilar\, [i metafizician prin mijloaceleartei sale de prozator, al c\rui roman,Flatland (}ara plat\, edi]ia definitiv\:1884) a fost descris de c\tre Isaac Asimovdrept „cea mai bun\ introducere pe care opoate g\si cineva `n modul de a percepedimensiunile“. De fapt, succintul text pu-blicat ini]ial de Edwin A. Abbott sub pseu-donimul de A. Squire dep\[e[te calificareade mai sus, f\cut\ prin gril\ didactic\, dar [ipe cea, la fel de curent\, de pamflet sau ro-man satiric. Nu degeaba popularitatea c\r]ii

printre matematicieni, fizicieni [i exper]i `ncomputere dep\[e[te media. Flatland paremai cur`nd o tentativ\ de explorare a univer-sului metafizicii cu ajutorul nara]iunii artis-tice, reprezent`nd o incursiune `n lumeanondimensional\ din proximitatea celeispa]io-temporale `n care tr\im.

L\s`nd deoparte arsenalul pus `n mi[carede autor, este oare aventura lui `n Lumeaplat\ mai pu]in metafizic\ dec`t explorarealui Immanuel Kant? Diferen]ele majore `n-tre cele dou\ abord\ri ]in de unghiurile ex-ploratorii: unul teoretizant, cel\lalt simetricopus, `ncerc`nd s\ configureze cu ajutorulimagina]iei [i a tropilor literari idei abstrac-te ce p\reau adresate exclusiv g`ndirii, nu [iperceperii sensibile. S-ar p\rea c\, `n pofidaunei asemenea pozi]ion\ri la capetele dis-tincte ale aceleia[i axe programatice, r\s-punsul la `ntrebarea de mai sus este nu. {idac\ un alt versant al c\r]ii pare s\ `l apropiede arta insolit\rii prin c\l\torii aventuroase,a[a cum o practica Gulliver al lui JonathanSwift, circumstan]a respectiv\ nu `i reducelui Abbott meritul de a fi visat la oximoro-nica – dar filosofica – `nt`lnire a contrariilor(coincidentia oppositorum), d`nd abstrac-tului dimensiuni [i reliefuri [i pun`nd `n for-me sensibile teoria pur\. {i, desigur, aceastanu este singura atingere a }\rii plate cu filo-sofia, c`t\ vreme o alt\ abordare `l poateapropia cu temei pe prozator de genul uto-piei filosofice, de insula lui Thomas More [ide Noua Atlantid\ a lui Francis Bacon,precum [i de scrierile `nrudite ale lui Platon[i Lucian din Samosata.

Poten]ialul extraliterar al volumului luiAbbott nu a r\mas neobservat. Carl Saganl-a exploatat `ntr-un episod din serialulCosmos, explic`nd lumea noastr\ tridimen-sional\ prin referiri la titlul predecesoruluibritanic al SF-ului [i compar`nd-o cu alteuniversuri, mai cu mai multe dimensiunidec`t al nostru. Experta `n fizic\ teoretic\Lisa Randall a utilizat sugestiile viziona-rului britanic `n cartea ei Warped Passages,unde arat\ cum existen]a mai multor dimen-siuni dec`t cele trei [tiute ne poate revolu-]iona cunoa[terea noastr\ despre univers.Un alt fizician, Murray Gell-Mann – laureatal Nobelului `n 1969, cel care a botezatquarkul pornind de la o crea]ie lingvistic\ alui James Joyce `n Veghea lui Finnegan – apublicat `n 1990 un volum intitulat Quarkul[i jaguarul. Aventurile simplului [i comple-xului, folosind viziunea lui Abbott `n con-textul investig\rii rela]iei directe dintrelegile fundamentale ale fizicii (quarkul) [ifenomenele emergente ale vie]ii (jaguarul)[i a modalit\]ilor `n care legile naturale dic-teaz\ complexitatea sistemelor ce s-ar puteas\ locuiasc\ universul. Dubla inspira]ie a luiGell-Mann, [tiin]ific\ [i literar\, `l anco-reaz\ `ns\ [i `ntr-o viziune filosofic\ – unametafizic\, `n sensul circumscris aici. Sedeplaseaz\ dinspre studiul naturii (spre care`l poart\, `n mod firesc, meseria sa de fizi-cian) c\tre complexit\]ile de dincolo de ceeace obi[nuim s\ consider\m natura.

Astfel, orizontul metafizicii, care unorale p\ruse `mpu]inat de severitatea moderni-t\]ii, pare s\ r\m`n\ deschis pe mai departeunor lecturi novatoare.

Trecerea metafizicii prin fizic\ [i literatur\

CAPRICORN

www.timpul.ro

3

august 2009

AgoraTIMPUL

www.timpul.ro

Proiectul European pRO – Traducereapoeziei contemporane de Masterul pentru Tra-ducerea Textului Literar Contemporan,Bucure[ti

Ini]iat de Prof. Dr. Lidia Vianu (Director alCentrului pentru Traducerea [i Interpretarea Tex-tului Contemporan, Universitatea Bucure[ti) [iAnne Stewart (Agent literar, Londra:http://www.poetrypf.co.uk/)

Parteneri: CTITC (Universitatea Bucure[ti),poetry p f (Londra), revista CTITC online Transla-tion Café (http://www.e-scoala.ro/ctitc/index.html ,Director Lidia Vianu), Radio Romania Cultural(redactor: Dan Verona), Consiliul BritanicBucure[ti, Revista Timpul (Redactor Sef: GabrielaGavril), Revista Luceaf\rul (Redactor {ef: DanCristea), PEN Clubul Rom=n.

SHARON MORRIS

Driving home

Like gods we pass in our air-conditioned car,past miles of hydroponics,

migrant workers working under a sky of milky polythene,in a mess of heat.

We pass them again late at night,walking the roadin the middle of nowhere ...

~n drum spre cas\

Asemeni zeilor, trecem `n ma[inile noastrecu aer condi]ionat,l\s`nd `n urm\ mile de plante hidroponice,

muncitori nomazi care lucreaz\sub un cer l\ptos de polietilen,`ntr-o c\ldur\ mistuitoare.

Iar trecem pe l`ng\ ei, `n puterea nop]ii,merg`nd pe drum c\tre nic\ieri...

Garden

Desert cacti in plastic potsdemarcate the patio,the oleander parts its flower.

I can’t sleep —you call it a metaphysical yearning,I call it grief.

Next morning he is out there, the owner of this villa, removing every fallen petal and leaf.

Gr\din\

Cactu[i din de[ert `n vase de plasticdelimiteaz\ curtea interioar\,pe c`nd oleandrul se destram\.

Nu-mi g\sesc somnul-tu o nume[ti o t`njire metafizic\,eu `i spun m`hnire.

A doua zi diminea]\, el,proprietarul acestei vile, este afar\`ndep\rt`nd fiecare petal\ [i frunz\ c\zut\.

traduceri de Alina-Olimpia Miron

PRO

CONSTANTIN ARCU

Nu-l mai `nt`lnisem pe senator de ani buni.Fusesem colegi de [coal\, dar niciodat\ prieteni lacataram\, a[a c\ invita]ia lui de a ne `nt`lni la opartid\ de pescuit pe iazul de l`ng\ sat m-a luat prinsurprindere. Probabil voia s\ fac\ b\i de mul]imerural\ – ce [tiam eu? –, `nconjurat de fo[ti colegi [ide oameni ai satului. Dup\ mai multe telefoane,`ntr-un nor de praf a ap\rut [i ma[ina a[teptat\, unBMW gri metalizat. S-a oprit `n fa]a birtului [i acobor`t numai senatorul. A dat m`na cu fiecare,]inea s\ fie considerat un om popular. M-a `ntrebatce mai face Alma Mater, cum `mi spunea, asigu-r`ndu-m\ c\ vom p\l\vr\gi pe malul iazului.

Schimbase c`teva partide [i de c`tva timp seinstalase ferm `ntr-o forma]iune ce p\rea deosebitde viguroas\. Un enorm edificiu pe rulmen]i, ce sebalansa f\r\ dificult\]i de la st`nga la dreapta [iinvers, un conglomerat f\r\ doctrin\ sau ideologie,`n care s-au `nfipt mul]i [mecheri, parveni]i [i es-croci profesioni[ti. (S\ nu vorbim cu p\cat, toateerau cam la fel.) P\rea s\ se simt\ `n largul s\u `nactuala grupare pentru c\ `n ultimele luni pusesem`na [i pe o cresc\torie de porci situat\ `ntr-o mic\depresiune, la vreo zece kilometri de satul natal.

N-am stat mult la palavre, senatorul abiaa[tepta s\ arunce undi]a. Din cauza pasiunii, i semai spunea senatorul pe[tilor. Pe malul iazului m-a re]inut l`ng\ el, cic\ s\ mai schimb\m o vorb\.~ntre noi a pus o sticl\ cu whisky [i dou\ pahare.Doru a dat la maxim casetofonul din ma[ina lui.„Hai Geaga, Geaga/ nu m\ nec\ji degeaba“,izbucni din boxe refrenul manelei printr-o vocede ]iganc\, iar senatorul a strigat brava, Doru. Amciocnit c`te un pahar [i am trecut la amintirile dincopil\rie. Pentru `nceput. Cum nu s`nt tocmai bunde pus la rana, treptat am deviat discu]ia mai sprezilele noastre. M-am interesat cum de se renun]\la cota unic\ de impozitare, fusese punctul lorforte `n campania electoral\, nu? El `i d\dea`nainte cu efectele crizei la care nu s-au a[teptat

etc. Bun, dar m\sura interdic]iei cumulului pen-siei cu salariul, cum ar relaxa bugetul? Oricumlocurile l\sate libere de c\tre pensionari vor trebuiocupate [i pl\tite corespunz\tor, a[a c\ despre cerelaxare putea fi vorba? Pentru a nu lua `n calculipoteza c\ vei fi nevoit s\ pui pe liber personalit\]iremarcabile, pentru a le lua locul cine? `ntrebam`n pustie. Din nu [tiu ce motive, senatorul m\urm\rea tot mai greu.

La c`]iva pa[i, sub o salcie se afla o noal\. Soa-rele se mi[case [i nenorocita, neput`nd s\ se mi[te,r\m\sese doar pe jum\tate sub umbr\. ~n]epeniseparc\ `n z\pu[eal\ [i-[i leg\na uneori c\p\]`na cuochi miopi, bulbuca]i. Blana ̀ i n\p`rlise [i pe pieleagras\, `nro[it\ supura un fel de seu topit. Trupul eigelatinos, f\r\ form\ stabil\ se tot `ncorda [i sedilata prin aerul fierbinte, presim]ind c\ destul derepede se va g\si `n `ntregime, f\r\ nici o protec]ie,sub suli]ele soarelui. Pericolul cre[tea tot mai mult.Specia asta nu avea importan]\ economic\ [i gu-vernul, ca m\sur\ anticriz\, propusese extermina-rea ei. (~n ideea c\ genera]iile viitoare ar putea fiinteresate de studiul acestor parazi]i, s-a acceptattotu[i ca dou\ exemplare s\ fie conservate `n for-mol, al\turi de judec\torii de la Curtea Constitu-]ional\.) Se d\duse chiar [i o ordonan]\ de urgen]\,numai c\ nu erau prev\zute sanc]iuni `mpotrivacelor care nu se conformau prescrip]iilor. ~n acestecondi]ii, unii ezitau s\ le nimiceasc\, a[tept`nd s\-[idea duhul prin inani]ie sau din alte cauze naturale.

Doru o z\rise pe c`nd venea `n fug\ dinsprema[in\. F\cu un scurt ocol prin iarb\ [i, din vitez\,`i aplic\ un [ut zdrav\n sub coaste sau, m\ rog, `nzona `n care ar fi trebuit s\ i se termine coastele. Seauzi numai o scurt\ bufnitur\, `ns\ noala nici nu achi]c\it. (Instinctual, evita s\ `nt\r`te oameniipentru c\ ace[tia s`nt de obicei patima[i.) De altfel,`[i d\dea seama c\ Doru, un individ vesel [i cum-secade, n-o lovise din r\utate, piciorul fiind pus `nmi[care de un resort civic, dac\ se poate spuneastfel, `n respectul normelor din ucazul guvernan-]ilor. Altfel, se generalizase o procedur\ ce exonerade vinov\]ie pe oricare participant. C`nd se iveaprilejul, omul tr\gea c`te un [ut `n trupul lipsit de

ap\rare ori `i refuza timidele preten]ii la hran\ [iap\, absurde de altfel `n vreme de criz\. Fiecarecontribuia la nimicirea noalelor, f\r\ s\ simt\ niciurm\ de culp\. Fiind o crim\ colectiv\, se diseminadisp\r`nd cu des\v`r[ire [i orice r\spundere moral\.

Nu d\dusem importan]\ incidentului, eraufrecvente asemenea scene. {i f\r\ s\-mi dau sea-ma de ridicol, continuam s\ insist pe l`ng\ sena-tor: Dac\ totu[i e de interzis ceva, de ce nu se in-terzice `nt`i cumulul salariilor din sectorul pu-blic? S`nt bun\oar\ at`]ia mini[tri [i parlamentaricare predau prin facult\]i sau ocup\ alte func]iide prim plan, dar nu-[i fac treaba nici `ntr-o partenici `n cealalt\. {i `nainte de toate, s-ar impune s\mai str`ng\ robinetul la jaful pe care ei `n[i[i `lpractic\ [i s\ renun]e la tunurile pe care le tragf\r\ odihn\, cum se poate vedea [i din avion. ~ntimp ce – incalificabil\ m\sur\! – ei renun]\ la nu[tiu c`te procente din salariu, ca s\ ce, m\ rog?!Luasem c`teva pahare, soarele devenea tot maiap\s\tor [i m\ `nfierb`ntasem. Numai c\ senato-rul nu m\ b\ga `n seam\, era preocupat de noal\.Ca dovad\ a bl`nde]ii sufletului s\u, `i strig\ luiDoru s\ n-o mai loveasc\ de poman\, urma s-oduc\ spre sear\ la porc\rie. Doru d\du din m`n\,nici porcii nu m\n`nc\ a[a ceva, spuse. Senatorulzise m\ rog, cum vrei.

~ncepusem s\-l plictisesc probabil, prea `lpisam la cap, iar el venise acolo s\ se relaxeze [is\ cugete. Cu un rictus de nemul]umire `n col]ulgurii, privea atent pluta [i ridica din umeri dinc`nd `n c`nd. }iganca `i tot s\rea `n ajutor, necon-tenind s\ meli]e refrenul: „Hai Geaga, Geaga/nu m\ nec\ji degeaba!“ P\rea s\ nu m\ aud\ [ipu]in mai t`rziu a pornit c\tre porumbi[te s\ seu[ureze. Dup\ c`]iva pa[i se r\zg`ndi [i schimb\brusc direc]ia spre r\chit\, `n timp ce se descheiala pantaloni. Alarmat\, noala `[i `n\l]\ capul.Ochiul drept i se scurgea `ntr-un firi[or albicios[i purulent, probabil fusese atins\ cu v`rful pan-tofului sau cu vreun b\], iar cel\lalt ochi, `not`nd`n lacrimi, emitea semnale ̀ nnebunite de spaim\,neputin]\ [i dezgust.

Senatorul pe[tilor [i noala

LIVIU FRANGA

A fost s\ fie ca, de ani buni, s\ nu mai amdrum pe la [coala preuniversitar\, de[i cu eleviiei m\ `nt`lnesc, a[a cum ni se `nt`mpl\ tuturor,aproape zilnic. ~i recunosc imediat, chiar dac\ numai poart\, azi, hulitele, `nainte, uniforme, nuat`t dup\ v`rst\ [i nelipsitul ghiozdan (serviet\,geant\, sac de spate, ba chiar [i troller), c`t, maicu seam\, prin veselia [i, `n special, g\l\giacolectiv\. Fie la intrarea sau ie[irea din edificiileunde `[i petrec num\rul cel mai important –uneori, [i cel mai mare – de ore pe zi, fie oriunde`n alt\ parte, pe drum spre cas\ sau de acas\, `nparcuri [i gr\dini, de cele mai multe ori `ngrupuri [i `n perechi: agita]i, exuberan]i, tri[ti,plictisi]i, `ng`ndura]i, zgomoto[i, somnoro[i,haio[i, concentra]i. {i a[a mai departe.

Totu[i, nic\ieri nu am putut s\ `i cunosc maibine pe elevi dec`t `n mediul lor, a[ zice, natural,adic\ la [coal\. Acolo, departe de familie [i deinerent-obligatoriile ei constr`ngeri, elevii se potsim]i, mai mult sau mai pu]in, `n largul lor.M\car at`t c`t se poate, dac\ nu pe c`t `[i doresc:evident, se dore[te `ntotdeauna mai mult dec`t sepoate. {i mai este ceva. La [coal\, `n banca [i `nclasa care `i g\zduie[te zi de zi [i an de an, clas\pe care unii – c`]iva – ajung s\ o regrete [i `nvacan]e, sau `n curtea [colii, pe culoarele ei,`ntr-un cabinet, `ntr-un laborator, pe terenul desport, `n sf`r[it, `n oricare col] de acolo, din

[coal\, ei, elevii, se pot reg\si, cu ei `n[i[i [i cual]ii `mpreun\, altfel dec`t ca b\iatul mamei [ifata tatei.

Dar m-am `ntins la vorb\ [i m-am dep\rtat decele dou\ `nt`mpl\ri fericite pe care vroiam s\ vile `mp\rt\[esc acum. Nu le-a[ fi atribuit acestepitet preten]ios dac\ ele nu ar fi venit `nprofund contrast cu ceea ce se `nt`mpl\ `n mo-mentul de fa]\ – sau este pe cale s\ se `nt`mple –`n `nv\]\m`ntul rom=nesc [colar.

Au fost dou\ zile din prima jum\tate a luimai, desp\r]ite de aproape o s\pt\m`n\. Prima afost Ziua Europei, pe 9. Un grup de profesori,care cu greu `[i mai adun\, `n ultimii ani, orepentru norma lor de specialitate, limba latin\ (numai vorbesc de cealalt\ limb\ clasic\, greacaveche), au venit, de la licee din ]ar\ [i dinBucure[ti, dar [i din cluburi [colare, s\ se`ntreac\, pe scena unui liceu amfitrion dinBucure[ti (nu `nt`mpl\tor, bilingvul romanic„Miguel de Cervantes“), `ntr-un festival deteatru [colar inspirat de Antichitatea greco-roman\, intitulat Antic-Fest, aflat la a III-a edi]ie[i ini]iat printr-un admirabil proiect apar]in`ndprofesoarei Lumini]a Gheorghiu. Liceenii, `ncostuma]ie antic\ (`nchiriat\ sau de produc]iepar]ial proprie), au interpretat, cu patos [id\ruire, pagini celebre din Euripide, Plautus,Ovidius (sensibil\ translatare coregrafic-dra-matic\ a Heroidelor) [i Seneca, dar [i din teatrulmodern inspirat de Antichitate (Dürrenmatt). ~nafara concursului, o trup\, tot de elevi, desigur, adansat grece[te, pe ritmuri antice [i noi, iar unfilm despre Marcus Aurelius, „ultimul `mp\rat“(acesta, mai degrab\ dec`t orientalul), a `nchisacea `nsorit\ zi...

...pentru reu[ita c\reia nu [tiu dac\ ne d\mbine seama c`te ore, c`te s\pt\m`ni, c`te luni [i-aur\pit elevii lor `n[ile cu `nv\]area rolurilor [i curepeti]iile, iar profesorii cu r\m`nerea sau ve-nirea peste program [i peste norma didactic\...

A[a au s\rb\torit Ziua Europei profesorii latini[ti[i elevii lor, `n plin\ perioad\ de teze [i evalu\rifinale, m\rturisindu-[i, a c`ta oar\, iubirea – `nochii celor mai mul]i, r\t\cit\ – pentru Antichitate.Adic\ pentru ceva ce nu aduce profit, ci sincer\comp\timire.

Peste aproape o s\pt\m`n\, `ntr-un alt col] alBucure[tilor, al]i iubitori de vise nevandabile s-au str`ns s\ s\rb\toreasc\ Ziua Latinit\]ii, DiesLatinitatis (15 mai). Organizatoarea [i gazda,profesoara Carmen Dragomir de la liceul teore-tic „Constantin Br`ncoveanu“, a `mp\r]it festivi-t\]ile dup\ criteriul cel mai clasic posibil, com-bin`nd hora]ian (miscere utile dulci) sec]iuneareferatelor elevilor cu spectacularul slide-showal „cuplurilor celebre“ (de la Adam [i Eva p`n\la Amor [i Psyche), interpretate tot de elevi, [i cuatr\g\toarea parad\ a modei, fie ea [i antic\,arborat\ de mereu al]i elevi (dar moda se inspir\din orice [i de oric`nd...). Tot liceul a pulsatantique, nimeni n-a stat indiferent, chiar dac\orele de clas\ `[i urmau, la alte sec]ii/profiluri,succesiunea.

A[ putea `ncheia, pun`nd punct r`ndurilormele, cu o simpl\ propozi]ie. ~n acele zile, eleviiau v\zut Europa prin ochii Antichit\]ii. EuropaUnit\ actual\, aplic`nd politicile ei comunitareinstitu]ionalizate, sprijin\ formarea umanist\.Ceea ce nu se `nt`mpl\ `n Rom=nia ultimilor ani,`n Rom=nia prezent\. Sub pretextul degrev\riiprogramelor [colare, ca [i sub alte pretexte, r\d\-cinile forma]iei umaniste europene – limbilestr\ine moderne, limbile clasice, filosofia, logica[i celelalte (nu e loc de enumerare [i aprofunda-re) – s`nt, `n `nv\]\m`ntul preuniversitar de azide la noi, ghilotinate.

V-a[ `ntreba doar at`t (deocamdat\): ce leg\-tur\ au (dac\ au) guvernan]ii no[tri cu elevii? Nucred c\ mai are vreun rost s\ a[tept\m reac]iacelor dint`i.

Elevii, antichitatea [i guvernareaRAME

BRIEFING

AgoraTIMPUL4

august 2009

DORIN TUDORAN

I. C\ de n-ar fi, nu s-ar povesti…

Exist\ ori nu „intelectualii lui B\sescu“?Exist\, sigur c\ exist\. A[a cum au existat

[i intelectualii lui de Gaulle ori Stalin; [iintelectualii lui Mario Suares ori Perón; [iintelectualii lui Ion Iliescu ori EmilConstantinescu. A[a cum exist\ [i intelectua-lii lui Berlusconi ori Castro.

Partizantele au fost, s`nt [i vor r\m`ne cumle [tim cu to]i – lovite de orbire la sl\biciu-nile alor no[tri, n\p\dite de vigilen]\ maxim\fa]\ de \ilal]i.

E foarte adev\rat ce citesc referitor lacolegii de m\lai politic ai unui manechin pecare, `n orele de birou, partidu’ pune o salo-pet\ (Hugo Boss, v\ rog!) de primar, iar `ntimpul liber `i d\ dreptul omului s\ serelaxeze `ntr-o uniform\ de ofi]er alWehrmacht-ului (Giorgio Armani, dac\ sepoate!):

„Dar a[a, cu maz\re se merge pe burt\!“Dar la fel de adev\rat este c\ [i cu lenu[

(B\sescu, pardon de expresie!) s-a mers [i semerge pe burt\. Ba chiar [i `n genunchi, `npatru labe [i `n tot felul de alte pozi]ii `n carecontinu\ s\ se perfec]ioneze intelectualii lo-vi]i de identit\]i multiple ba chiar [i simul-tane – monitori n\praznici ai adversarilor [iyoghini super-flexibili, c`nd e vorba deascunsul propriului gunoi sub pre[.

Citez `nc\ o dat\ [i subscriu cu entuziasm:„Imagina]i-v\ c\ gestul de a `mbr\ca uni-

form\ nazist\ l-ar fi f\cut un primar PDL.Cam ce am fi v\zut, acum, pe televiziuni“?

R\spuns: exact ce am fi v\zut prin multemijloace de informare `n mas\, dac\ dl AdrianN\stase ar fi fost pre[edintele Rom=niei, iarPSD-PC ar fi pus la dispozi]ia uneia din bei-zadelele N\stase logistica, propaganda [i – `nesen]\ – voturile pentru a intra `n Parlamen-tul European, a[a cum PDL a donat, f\r\ s\cr`cneasc\, s`nge euro-parlamentar domni-[oarei Elena B\sescu.

Deocamdat\, singura diferen]\ – nici eaesen]ial\, dar, totu[i, diferen]\, nu? – r\m`nec\ unul din matrapazl`curi s-a [i `nt`mplat, `nvreme ce matrapazl`cul cel\lalt ar putea s\ se`nt`mple.

S\ nu disper\m, c\ci nu `ntotdeauna [i `norice situa]ie intelectualii cuiva se dovedescto]i o ap\ [i-un p\m`nt. Re`ntorc`ndu-ne la„intelectulii lui B\sescu“, salut gestul dneiAlina Mungiu-Pippidi de a-[i asuma [i exer-cita dreptul la diferen]\. Jos p\l\ria!

Riscurile unui asemenea gest? {tiu [i eu?De cele mai multe ori, politica tribalizat\ esteal dracului de punitiv\. Dar, `n absen]a unorasemenea riscuri, cine, cu excep]ia p\pu[a-rilor, [i de ce ar mai fi interesat de ce spunintelectualii, c`nd fac ce fac?

II. „Rom=ni, v\ ordon: Iubi]i-l pe B\sescu!“

Pe timpul lui Iuvenal, ba chiar `nc\ dina-intea lui, politicianul era r\spunz\tor [i pen-tru p`ine [i pentru circ. Ce ]i se cerea `nschimbul m\rinimiei era s\ la[i toate celelaltetreburi ale cet\]ii `n grija politicianului. Saucum se zice pe la noi „s\ nu te bagi“. Mai pe[leau spus – populism hr\nind (cu p`ine [icirc) lipsa sim]ului civic.

Nu m\ crede]i? Asculta]i-l pe marele sati-rist: „…iam pridem, ex quo suffragia nulliuendimus, effudit curas; nam qui dabat olimimperium, fasces, legiones, omnia, nunc secontinet atque duas tantum res anxius optat,panem et circenses.“ (Satire 10.77–81)?

De[i se repet\ p`n\ la ame]eal\, Istoria,[tim cu to]i, nu st\ pe loc – evolueaz\. Unuldin „progresele“ ei vizibile este acela c\ azipoliticianul este r\spunz\tor de p`ine, inte-lectualul – de circ. Trist\ diviziune social\ amuncii.

Dar politicianul nu are numai intelectualiilui, are [i ziari[tii lui. Nu vreau s\ insinuez c\to]i intelectualii nu s`nt [i ziari[ti, iar to]iziari[tii nu s`nt [i intelectuali. ~nseamn\ doarc\ – mai ales atunci c`nd intelectualul se ma-nifest\ [i ca ziarist, publicist, articler, analistpolitic etc. – prozelitismul pe care `l practic\`n favoarea partidului ori politicianului pecare `l sprijin\ devine un circ. De multe origrotesc [i asurzitor.

Dintre intelectualii ziari[ti ai d-lui B\sescu,nici unul nu mi se pare lovit de o tragediemai cumplit\ ca dl Traian Ungureanu. De-seori, c`nd scrie ori vorbe[te despre dl TraianB\sescu, dl Ungureanu pare `n trans\. Esteun fel de somnambulism autoinoculat [i `n-tre]inut cu `nd`rjire. Un fel de ]\c\neal\ pus\pe pilot automat.

Osanalele `n\l]ate azi de dl Ungureanud-lui B\sescu m\ fac s\ m\ `ntreb dac\ nucumva lingu[elile odioase aduse de CorneliuVadim Tudor lui Nicoale Ceau[escu [i Sa-vantei de renume mondial, Elena Ceau[escu,erau ni[te pamflete fioroase.

Am v\zut c`teva secven]e video cu dlUngureanu `n preajma d-lui B\sescu – unadin ele de la o sindrofie a Grupului de DialogSocial. Sclipitorul ziarist de alt\dat\, necru-]\torul pamfletar (c`nd `n colimatorul peni]eisale se afl\ neprieteni ai d-lui B\sescu) eraasudat, transpira ca o p\dure tropical\ – at`tde cople[it era c\ se afl\ la dreapta ori last`nga d-lui B\sescu.

S-a scris relativ mult despre cum a re-nun]at sau a fost invitat s\ renun]e dlUngureanu la rubrica din Cotidianul atuncic`nd a anun]at c\ intr\ `n politic\. Adev\ruleste c\ Domnia sa intrase mai de multi[or `npolitic\, iar multe dintre textele semnate `nCotidianul nu mai erau, [i mai de multi[or,altceva dec`t un fel de manifest s\pt\m`nalintitulat „Rom=ni, v\ ordon: Iubi]i-l peB\sescu!“

At`tea calit\]i continu\ s\-i g\seasc\ dlUngureanu d-lui B\sescu (instalatorul [i de-panatorul na]iunii, partea bun\ a politiciirom=ne[ti etc.) `nc`t ai senza]ia c\ tot ce s-a

schimbat dup\ 1989 este c\ am trecut de lacultul personalit\]ii lui Ceau[escu la cultulpersonalit\]ii lui B\sescu. Nu ni se mai vor-be[te de Marele C`rmaci; ni se inoculeaz\ideea Marelui Dibaci. Halal progres! ~n ca-pul meu era c\ Traian Ungureanu estedintr-un cu totul alt aluat dec`t alde Ciutacu,Badea ori tonomatul ambulant, umanoidulacela cu laptopul.

Exist\ `n scrisul d-lui Ungureanu o e-xaltare ce submineaz\ [i textul [i mesajul. Dealtfel, exaltarea pare `n cazul s\u un fel demodus vivendi. ~ntrebat ce va face dac\ se vadovedi adev\rat c\ PDL va intra la guvernarecu PSD-PC, dl Ungureanu a declarat: „M\arunc de pe bloc!“

Noroc c\ dl Ungureanu este [i u[orpoltron. S-a ]inut de cuv`nt doar pe jum\tate.De aruncat, s-a aruncat. Dar nu de pe bloc, cidin balconul Palatului Cotroceni. {i nu pevreun asfalt, ci `n Parlamentul European. {inu de unul singur, ci de m`n\ cu domni[oaraElena B\sescu. E drept, spun martori oculari– unii din dumnealor membre [i membri aidesantului cu nume de cod „Totul pentruB\se, restul pentru Rom=nia“ – cu m`nacealalt\, dl Ungureanu se ]inea de nas.

Nu m\ crede]i? B\nui]i c\ am ceva `mpo-triva d-lui Ungureanu? Nu am. Tot nu m\crede]i? Atunci, deschide]i linkurile ur-m\toare:

http://www.cotidianul.ro/editorial_jurnalistii_lui_basescu-22390.html

http://www.cotidianul.ro/arunca_te_traiane-67929.html

http://www.cotidianul.ro/traian_salveaza_l_pe_traian-66551.html

Ele v\ vor conduce la trei texte extra-ordinare ale unui om care `i este prieten d-luiUngureanu. Nu neap\rat pentru c\ se v\d,beau bere pe o teras\, ci mai ales pentru c\ `ispune – [i public, nu doar `ntre patru ochi –ce ve]i vedea c\-i spune. Dar cum ziceMontaigne – „Cuv`ntul e jum\tate al celui ce`l roste[te [i jum\tate al celui ce `l ascult\.“

Dar, vai!, se pare c\ a vorbi cu dlUngureanu despre anumite lucruri este ca [icum ai vorbi cu dl Adrian P\unescu desprealtele – V`nare de v`nt! Ce noroc c\ nu s-aapucat [i Bob Dylan de politic\!

A]i citit textele la care v\ duc linkurile?Dac\ da, poate `mi ve]i da dreptate c`nd spunc\, p`n\ c`nd intelectualii ziari[ti ai unuia orialtuia nu vor accepta c\ nu pot fi cerberi fio-ro[i – cu unii [i mandoline le[inate – cu al]ii,efortul lor de „a lumina mul]imea“ e ca unvers din alt c`ntec.

Ghici care?

III. Pesemne…

Printre lucrurile ce i se imput\ d-luiTraian B\sescu este [i incapacitatea de ainterac]iona cu actori de alt\ culoare politic\.Mai grav, i se repro[eaz\ c\ ar fi fost gr\un-tele de nitrotoluen ce a aruncat `n aer c`tevaalian]e.

Sigur, dac\ ne g`ndim la traseul `ntre acel„Petric\, e[ti cel mai mare!“, prin care [i-aanesteziat-lemn [eful, [i felul cum a trecutPD-ul de sub puloverul ro[u, en cœur, al d-luiRoman pe puntea propriului torpilor, estefiresc s\ ne `ntreb\m c`t de mult se `n[eal\ ceicare `l cosider\ pe dl B\sescu foarte priceputla `nfiptul [i[ului (politic, fire[te!) `n spatelefratelui ori tovar\[ului de drum de p`n\ acumzece minute.

Criticii Domniei sale ni-l prezint\ pe dlTraian B\sescu drept o imens\ for]\ disrup-tiv\, un politician incapabil s\ pun\ oameni`mpreun\, o devastatoare for]\ centrifug\. Unfel de tsunami al politicii rom=ne[ti. Numaic\, replicile pe care dl B\sescu le d\, din c`nd`n c`nd, criticilor s\i s`nt str\lucite – fapte, nuvorbe. Iat\ un exemplu.

Timp de c`]iva ani, `ntre d-nii TomGallagher [i Vladimir Tism\neanu a existatmai mult dec`t o idiosincrazie ap\sat\. Roluld-lui Tism\neanu a fost, aproape exclusiv,cel de sac de box pe care `l lua la bumb\citn\prasnicul universitar britanic. Nici nuapuca bine dl Tism\neanu s\ se ridice de lapodea, nici nu avea timp s\ se `ntrebe cine [ide ce l-a scurt-circuitat f\r\ mil\, c\ urma oalt\ serie de bumb\celi.

Nu a existat du[umea pe care dl Gallaghers\ nu o fi [ters cu dl Tism\neanu. Pe bun\ drep-tate, unii din admiratorii d-lui Tism\neanu au`ncercat s\-l apere. Par]ial – de dragulprieteniei; par]ial – din respect pentru adev\r.

Dar cum speran]a moare totdeauna ultima,iat\ c\ speran]a s-a adeverit. D-nii Gallagher[i Tism\neanu s-au reconciliat. Cel care adeterminat acest miracol a fost dl TraianB\sescu. Jos p\l\ria! Nu cunosc dificult\]isubstan]ial mai mari dec`t cea de a pune`mpreun\ c`]iva intelectuali.

Numai c\, r\sfoind comunicatele reconci-lierii, s`ntem l\sa]i u[urel cu ochii `n soare.Tom Gallagher: „…ne`n]elegerile trecutedintre mine [i Vladimir Tism\neanu au fostsurmontate“. Vladimir Tism\neanu confirm\prompt: „C`nd mizele s`nt at`t de mari, ve-chile ne`n]elegeri devin secundare.“

Ce [tiin]\ a eufemismului! „Ne`n]ele-geri?“ S\ ne reamintim c`teva din ele.

Cine este [i cu ce se ocup\ dl Tism\neanu`n opinia d-lui Gallagher?

„Un fel de Adrian Costea specializat `ncuno[tin]e academice [i informa]ii, nu `nafaceri“.

~n ochii d-lui Gallagher, dl Tism\neanu nurezist\ nici m\car compara]iei cu dl SilviuBrucan, profesorul universitar despre careeste greu de dovedit c\ ar fi terminat liceul [iar fi urmat vreo facultate; cruntul stalinist dea c\rui convertire la valorile democra]iei s-au`ndoit mul]i:

„At`t Brucan, c`t [i Tism\neanu aupetrecut ani formativi `n SUA. Cel v`rstnic aplecat stalinist feroce [i s-a `ntors persoan\mai vizionar\, dispus\ la atenuarea controa-lelor de tip stalinist, capabil\ s\ abordezecapitalismul din unghiuri de vedere noi,deseori ne-critice. Tism\neanu s-a `ntors dinexil mult mai pu]in marcat de valorile civiceamericane – aspect datorat, probabil, lumiiacademice din SUA, frecvent preocupat\ defeude ideologice sau atras\ de marxism,uit`nd de marile valori autohtone.“

La ce s-ar rezuma, `n opinia d-luiGallagher, `ntreaga activitate post-decem-brist\ a d-lui Tism\neanu?

„Din 1989 `ncoace Tism\neanu nu a ezitats\ le pun\ piedici istoricilor care nu danseaz\dup\ cum c`nt\ el. Marius Oprea [i al]i a-

C`rmaciu’ [i dibaciu’

www.timpul.ro

Compozi]ie VIII

5Agora TIMPUL

august 2009

nali[ti nu pot fi singurele victime ale ceea cear putea fi o tentativ\ de a cur\]a trecutul. Otentativ\ a unui istoric talentat, dar cu maridefecte, condus `nc\ de demoni l\untrici,mo[teni]i din epoca comunist\.“

Dup\ opinia d-lui Gallagher, cum s-apozi]ionat dl Tism\neanu dup\ 1989?

„Vladimir Tism\neanu a stat `n mai multeluntri. A fost un apropiat al celor care au sfi-dat neocomunismul la `nceputul anilor ‘90,dar `n 2004 era gata s\-l proclame pe IonIliescu un lider luminat care, `n ciuda unordefecte, a jucat un rol `n consolidarea demo-cra]iei rom=ne[ti“.

De fapt, `n opinia d-lui Gallagher, ceurm\re[te, totu[i, dl Tism\neanu?

„…el vrea s\ construiasc\ o re]ea vast\, detipul patron-client, `n istoria contemporan\ [i`n [tiin]ele politice, care nu difer\ de ceea cea facut PSD-ul `n domeniile pe care dorea s\le controleze“.

Ce crede dl Gallagher c\ `l desparte deacest blamabil modus operandi al d-luiTism\neanu? ~n fapt, ce dore[te dl Gallaghers\ fac\ [i nu poate din cauza d-luiTism\neanu?

„Eu nu vreau s\ realizez ceva silimar, iarambi]iile mele s`nt modeste: vreau pur [isimplu s\ colaborez cu al]i cercet\tori inde-penden]i. Dar nu vreau s\ ajung la situa]ia `ncare invita]ii la conferin]e [i chiar accesul lamateriale de cercetare s\ depind\ de bun\-voin]a unui individ puternic [i a re]elei sale.Deja s`nt mai degrab\ n\ucit s\ aflu c\ s`ntpersona non grata la Universitatea CentralEuropean\ din Budapesta, pentru c\ l-amprovocat pe principalul aghiotant al luiTism\neanu din aceast\ institu]ie. Nu pot satac, c`nd o persoan\ care are misunea de ainvestiga un sistem politic `nchis, configuratde valori orientale, aplic\ acelea[i valori `npropriul ei domeniu de activitate“.

~ntr-adev\r, mici „ne`n]elegeri“. Slav\Domnului (B\sescu) c\ s-au stins. C`t desprenoi, cei care ne perpeleam, crez`nd c\ eravorba de o campanie de desfiin]are – ni[tetolomaci!

Dincolo de bucuria produs\ de aceast\concordie – preziden]ial indus\ [i academicacceptat\ – r\m`n c`teva `ntreb\ri. C`nd min-]ea dl Gallagher? Atunci c`nd `l desfiin]a pedl Tism\neanu sau azi c`nd `l pre]uie[tenespus? C`nd suferea, cu adev\rat, dlTism\neanu? C`nd dl Gallagher [tergea toatepodelele cu el sau acum dou\ minute, c`nd `ll\uda acela[i domn Gallagher? Ce `ncrederese poate avea `n oameni care sar dintr-unexces `n altul mai lesne dec`t se `ntorc de peo parte pe alta `n timpul somnului?

Nimic mai reconfortant dec`t reconcilie-rea unor p\r]i ce pot produce lucruri infinitmai bune dec`t cotonogeli academice. Prostexplicat\, `ns\, rizibil argumentat\, o ase-menea reconciliere e greu de luat `n serios.Are toate ingredientele `n afara credibilit\]ii.P\streaz\ aerul in]ial: ciolaniad\. ~nainte sealerga de unul singur [i `mpotriva cuiva.Acum se alearg\ `mpreun\ [i `n folosul… pa-triei. Parc\ am mai v\zut acest spectacol, nu?

Punct c`[tigat – Traian B\sescu. Punctpierdut – Gallagher & Tism\neanu.

C`nd dl Traian B\sescu l-a numit pe dlVladimir Tism\neanu pre[edinte al ComisieiPreziden]iale pentru Analiza Dictaturii Co-muniste `n Rom=nia, dl Gabriel Liiceanu aavut c`teva reac]ii foarte violente. Influen]at[i de pagini deloc onorabile semnate de dlTism\neanu sub Ceau[escu, pagini justificateinabil de autorul lor [i date abil la iveal\tocmai „la momentul potrivit“, dl Liiceanu afost mai mult dec`t necru]\tor; a fost nedrept.Esen]a revoltei d-lui Liiceanu este `nsumat\de acel „E strig\tor la cer!“

Prin prieteni comuni, am `ncercat – al\turide al]ii – s\-i transmit d-lui Liiceanu c\ esteexcesiv de nedrept cu dl Tism\neanu, c\ pa-ginile penibile semnate c`ndva de acesta dinurm\ trebuie puse `n balan]\ cu deceniile de

analize str\lucite a comunismului. A[a c\, amavut toate motivele s\ m\ bucur [i de recon-cilierea Liiceanu-Tism\neanu, iar prietenialor indestructibil\ de azi m\ `nc`nt\.

Am fost fericit s\ citesc `n acel laudatiorostit de dl Liiceanu la acordarea PremiuluiGDS d-lui Tism\neanu `n 2007: „Este,pesemne, cel mai calificat intelectual dinlume `n clipa de fa]\ pentru a vorbi desprecomunismul rom=nesc“.

Am [i z`mbit pu]in? Pesemne...Las pentru episodul urm\tor spinoasa pro-

blem\ a condamn\rii comunismului de c\tredl Traian B\sescu pe baza concluziilor Ra-portului Final al Comisiei pentru AnalizaDictaturii Comuniste `n Rom=nia. Deocam-dat\, dau linkul ce duce la pagina de ziar,spre a se vedea ce am avut de spus, `n 2004,c`nd dl Tism\neanu a fost supus lin[ajului [iexcluderilor aberante (inclusiv de c\tre 22,revista Grupului pentru Dialog Social), f\r\ afi pretins `ns\ c\ nu existau [i reale motive de`ngrijorare oferite de versatilitatea special\ ad-lui Tism\neanu. (http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/linsajul-66292.html)

IV. Singur, `nve[m`ntat`n mandea-mi!

Decizia de a declan[a un proces care s\duc\ la condamnarea dictaturii comuniste dela nivelul institu]iei preziden]iale este un me-rit pe care nimeni nu i-l poate nega d-luiTraian B\sescu f\r\ a se umple de ridicol.

Existen]a Raportului Final `ntocmit deComisia Preziden]ial\ pentru Studierea Dic-taturii Comuniste `n Rom=nia este un marebun c`[tigat pentru ce trebuie s\ devin\ c`nd-va – mai presus de condamn\ri oricum maimult simbolice – un proces de introspec]ie lanivelul societ\]ii. Indiferent de sl\biciuniledocumentului, nu po]i lua `n der`dere meritulechipei care l-a `ntocmit f\r\ s\ fii foartenedrept.

Reac]iile negative fa]\ de decizia d-luiB\sescu [i concluziile raportului comisieiconduse de dl Vladimir Tism\neanu nu au dece s\ ne mire – nici m\car cele a c\ror violen-]\ a atins un prag clinic – at`ta vreme c`t auvenit, vin [i vor continua s\ vin\ din parteaunor oameni cunoscu]i pentru pro-comunis-mul lor de nezdruncinat. Unii din ei s`ntpurt\torii sloganelor de tip „Comunismul afost bun, Ceau[escu a fost r\u“; „Comunis-mul a fost bun, Gheorghiu Dej a fost r\u“.

Este vorba de un proces de personificarea r\ului spre a sc\pa r\ul cel r\u de orice vi-nov\]ie. O veche stratagem\. Sistemul a fostperfect, un lider ori altul a gre[it. Comunis-mul a fost bun, Stalin a fost r\u. Comunismulde dup\ Stalin a fost [i el bun, dar Hru[ciov afost r\u. Comunismul de dup\ Hru[ciov a fost[i el bun, dar Brejnev a fost cam r\u [.a.m.d.

Ce trebuie s\ ne mire, `ns\, este feluldestul de nenuan]at `n care mai pu]in dlB\sescu [i mai mult cei numi]i, cam otova,„intelectualii lui B\sescu“ r\spund at`t ata-curilor vicioase, c`t [i criticilor `ntemeiate,f\cute cu bun\ credin]\. Politicianul care aluat o decizie `mpotriva propriilor convingeri(Traian B\sescu) [i produsul comisiei prezi-den]iale (Raportul Final) nu apar]in, nici pedeparte, irepro[abilului.

Exist\ o gre[eal\ – deopotriv\ tactic\ [istrategic\ – pe care o comit mul]i din sus]i-n\torii necondi]iona]i ai d-lui B\sescu, maiales sub presiunea mizelor unui an marcat dealegeri preziden]iale. {i anume – se `ncearc\acreditarea ideii c\ dl B\sescu `ntruchipeaz\lupta anticomunist\ (fire[te, cea post-decem-brist\, ca [i `n cazul unora din fanii s\i inte-lectuali!), c\ este singura „parte bun\“ a poli-ticii rom=ne[ti de ast\zi etc. A[a cum ap\-r\torii comunismului, ca sistem, arunc\ toat\vina pe c`]iva lideri [i structurile lor ie[ite desub control, suporterii d-lui B\sescu arunc\tot meritul pe umerii d-lui B\sescu.

Tactic, personificarea binelui practicat\asiduu de „intelectuaii lui B\sescu“ este ogre[eal\, fiindc\ `n acest moment procentulrom=nilor interesa]i de condamnarea comu-nismului este cu mult mai mic dec`t se vi-seaz\. Propulsarea d-lui B\sescu drept un felde Sf. Gheorghe `n lupt\, de unul singur, cuhidra comunist\ nu va spori num\rul celor`ncredin]a]i c\ este nevoie de o decomuni-zare, `nainte de a ne apuca de altceva. Efectular putea fi exact cel opus. Chiar [i `n momen-tul apari]iei Raportului Final, cei interesa]ide concluziile documentului erau mai pu]inde c`t se sconta. Mul]i au fost mai interesa]ide spectacolul declan[at `n jurul raportului,dec`t de ce `[i propunea ori reu[ea documen-tul respectiv.

Strategic, personificarea binelui practicat\de „intelectualii lui B\sescu“ `n favoarea a-cestuia din urm\ este o eroare, fiindc\ dlB\sescu este o persoan\ foarte pu]in predic-tibil\. Glumind, dar nu prea mult, a[ spune c\impredictibilitatea sa a devenit cel mai pre-dictibil element al ecua]iei politice rom=ne[tide azi.

Dl B\sescu d\ doar c`nd vrea, numai c`tvrea [i numai ce vrea. Nu are acces la con-ceptul de „c`t trebuie“, a[a cum, foarte repe-de dup\ preluarea func]iei, ne-a anun]at, pede o parte, c\ va fi un „pre[edinte juc\tor“,iar pe de alt\ parte, c\ `n vocabularul s\u nuintr\ [i „V\ rog“.

Or, s`nt pu]ine jocurile pe care le po]i jucade unul singur. Politica nu este unul din ele.Ineficien]a d-lui B\sescu nu s-a datorat doarmodului `n care au continuat s\-l torpilezeadversarii s\i – moguli, panduri, petro-do-lari, t\riceni, v\c\roi, butimani [i cum `i vamai fi numind dl B\sescu. Deseori, pre[edin-

tele juc\tor a fost un fel de „Singur, `nve[-m`ntat `n mandea-mi!“

Nu exist\ la dl B\sescu vreo consecven]\`n administrarea unui proces ori mecanism.C`]i din pa[ii urm\tori inclu[i `n recomand\-rile f\cute de Raportul Final au fost f\cu]i?Citi]i fie [i numai apelurile nenum\rate gene-rate de neobositul Sorin Ilie[iu [i ve]i `n]ele-ge ce [i de ce nu s-a mi[cat nici un centimetrudup\ „condamnarea comunismului“.

Vreme `ndelungat\, dl B\sescu nu a vruts\ aud\ de condamnarea comunismului. Spu-nea c\ nu are dovezi. Am `ntrebat la timpulrespectiv, cam de ce dovezi ar avea nevoie!?!Au `ntrebat [i mul]i, foarte mul]i al]ii. ~n ciu-da faptului c\ pare foarte activ, dl B\sescueste – `n multe situa]ii – mai degrab\ reactiv.A fost [i cazul deciziei de a se implica, p`n\la urm\, `n condamnarea comunismului.

Mult\ vreme nu au contat sfaturile unoradin consilierii s\i; cum nu au contat nicipresiunile unor nuclee ale societ\]ii civile;cum nu a contat nici tragedia unui popor. Acontat un singur lucru: concuren]a cu ne-mesisul s\u – C\lin Popescu T\riceanu.

C`nd dl B\sescu a `n]eles c\ dl T\riceanu„i-a t\iat calea“, `nfiin]`nd Institutul pentruInvestigarea Crimelor Comunismului dinRom=nia, partida privind implicarea d-luiB\sescu `n condamnarea comunismului afost c`[tigat\. A[a a ap\rut Comisia Preziden-]ial\ [i, din p\cate, multe au `nceput s\ se re-zume la: cine condamn\ mai tare comunis-mul – T\riceanu ori B\sescu? {i dl B\sescueste mereu mai vocal.

A mai contat un lucru. La `nfiin]area Insti-tutului pentru Investigarea Crimelor Comu-nismului `n Rom=nia, dl Vladimir Tism\neanua fost l\sat `n afara consiliului respectivuluiinstitut. Am scris atunci c\ fusese o mareeroare. Nu a mai fost nevoie dec`t de c`tevami[c\ri de culise [i Comisia Tism\neanu adevenit o realitate – interese personale [i-audat m`na. Interesant, oameni care, doar cuc`teva luni `n urm\, scriau c\ sub TraianB\sescu Rom=nia risc\ s\ devin\ un fel deVenezuela lui Hugo Chavez au `nceput s\ neexplice c`t de mare este patima d-lui B\sescupentru democra]ie. Haida-de!

Dl Tism\neanu mi-a f\cut onoranta invi-ta]ie de a face parte din Comisia Preziden]ia-l\. I-am mul]umit, dar i-am explicat de ce nupot accepta invita]ia. Dup\ o vreme, acuzatde unii c\ m\ pun „`n slujba intereselor ban-ditului de B\sescu“ intr`nd `n „comisiakegibistului \la de Tism\neanu“ ca s\-l ajut„pe ciorditorul flotei rom=ne[ti s\ mai plu-teasc\ un pic“, de al]ii c\ m-a[ fi eschivat dela „datoria vie]ii dumitale“ neaccept`nd s\muncesc „al\turi de Tism\neanu, Patapievici,Liiceanu, Manolescu [i al]i diziden]i impor-tan]i, nu ca dumneata, [i adev\ra]i lideri aisociet\]ii civile“, dovedindu-mi astfel „pla-nul murdar de a ap\ra comunismul [i crimelelui criminale p`n\ la sf`r[it.“ , [i mustrat –„Bine ]i-a f\cut profesorul francez Tism\nescuc\ ]i-a tr`ntit `n nas u[a comisiei, potaie!“, amexplicat [i public motivele pentru care m\situasem unde m\ situasem `n acel moment.

La finalul acestui ultim episod, dau [ilinkurile ce duc la textele publicate acum c`-]iva ani. Nu `nainte de a spune c\ instaurarea[i men]inearea comunismului `n Rom=nia auconstituit pentru unii o afacere extrem deprofitabil\ ca s\ privim lini[ti]i la transfor-marea condamn\rii comunismului `ntr-o afa-cere la fel de profitabil\ pentru al]ii.

Privind `n t\cere la ce au f\cut unii [i camce vor s\ fac\ al]ii, noi, to]i ceilal]i, chiar nemerit\m soarta. Dac\ monopolul condamn\-rii comunismului devine o realitate, ru[inea ea noastr\, a tuturor. (http://www.jurnalul.ro/-stire-editorial/comisii-de-futilitate-publica-i-21682.html); (http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/comisii-de-futilitatepublica-ii-21131.html)

www.timpul.ro

Pe[te `n iarb\

AgoraTIMPUL6

august 2009

SORINBOCANCEA

Faptul c\ Ceau[escu s-a crezut ve[nic a fostpus pe seama nebuniei sale [i a nevestei ce l-a`ncurajat `n tot ceea ce a f\cut. Din p\cate,dup\ dispari]ia sa din societatea multilateral\ce a `nceput s\ `nainteze spre capitalism, auie[it la iveal\ mii de „ceau[e[ti“, de indivizicare se cred la fel de ve[nici precum marele lor`nainta[, lor lipsindu-le doar „unitatea de mo-nolit a aparatului de partid [i de stat“ care „s\le transpun\ `n fapte“ o asemenea fantasm\. Deaproape dou\zeci de ani vorbim de comuni[tietichet`ndu-i adesea drept „ceau[i[ti“. Dar credc\ exist\ o diferen]\ `ntre ace[tia: comuni[tiis`nt cei care nu respect\ valorile societ\]ii de-mocratice (nu le mai enum\r aici); urma[ii luiCeau[escu s`nt comuni[ti, dar cu ceva `n plus:dorin]a de a fi ve[nici `n institu]iile `n care aufost l\sa]i s\ func]ioneze. Cred c\ definitoriepentru Ceau[escu a fost imposibilitatea de a seg`ndi vreodat\ la retragere, neputin]a de a-[iconcepe pasul ̀ n spate, venit\ dintr-o imposibi-litate de a-[i con[tientiza propria finitudine.Probabil c\, dac\ ar fi avut aceast\ posibilitate,nu ar fi ajuns `n fa]a plutonului de execu]ie, ur-m`nd s\ aib\ soarta altor lideri comuni[ti, chiarf\r\ a fi nevoit m\car s\ spun\, precum Bobu,„am fost un idiot“. Dar faptul c\, p`n\ `n ultimazi, nu a fost capabil s\ fac\ pasul necesar i-aadus sf`r[itul; credin]a c\ este zeu i-a adusmoartea `nainte de vreme.

Putem recunoa[te [i ast\zi astfel de autoper-cep]ii. Este suficient s\ amintesc amenin]arealui Ion Iliescu c\ va ie[i din politic\ „doar cupicioarele `nainte“ pentru a trasa conturul por-tretului-robot al ceau[e[tilor postceau[i[ti. Maiputem s\ privim spre fostul primar al ora[uluiPa[cani, Neculai R\]oi, care, dup\ 27 de ani destat `n fotoliul de primar, la v`rsta de 70 de ani,a venit `n Parlament ca deputat. Pa[caniul nu adevenit vreun Sibiu `n anii domniei lui R\]oi [inici Camera Deputa]ilor nu a `nregistrat p`n\acum vreo mare ini]iativ\ legislativ\ din partearespectivului politician ([i nici nu cred c\ o s\`nregistreze). Dar, omul nu a vrut s\ stea acas\.Probabil c\ nici nu se poate imagina altfel dec`tla putere, chiar dac\ performan]ele [i v`rsta `lrecomandau pentru plimb\ri `n parc [i chibi]a-rea competi]iilor de table.

Privind spre societ\]ile occidentale, obser-v\m c\ acolo politicienii [tiu s\ plece acas\ saus\ se orienteze spre activit\]i onorabile, f\r\ a`ncurca lumea ce lucreaz\ `ntr-un alt ritm dec`tcel pe care lor li-l impune v`rsta [i preg\tirea.~n Rom=nia, b\tr`nii politicieni nu au astfel deobicei.

Am gre[i dac\ am sus]ine c\ acest fenomeneste prezent doar `n politic\. Putem s\ privim [ispre lumea justi]iei, s\-i vedem pe prede[tii,st\noii [i al]i turieni care nici nu se g`ndesc s\se retrag\ din locurile privilegiate ce-i fac s\ sesimt\ ve[nici. Vor c\uta tot timpul derog\ri [iexcep]ii pentru ca ei, ceau[e[tii postceau[i[ti, s\se `nve[niceasc\ `n institu]ii.

Ceau[e[tii postceau[i[ti nu au neap\ratv`rste de peste 70 de ani, fiindc\ se ridic\ o ge-nera]ie care, `n pofida v`rstei fragede, a preluatmodelul. Cred c\ fiecare a `nt`lnit `n institu]ia`n care lucreaz\ sau `n cercul de cuno[tin]e in-divizi care viseaz\ s\ se `nve[niceasc\ `nfunc]ii. St`nd ani de zile `n spatele ceau[e[tilorpostceau[i[ti, ei au a[teptat cu `nfrigurare mo-mentul `n care natura le va elibera locul pentru

ca ei, cei ce au avut r\bdarea s\ a[tepte moarteazeului, s\ devin\ noii nemuritori.

Cel mai u[or de observat asemenea speci-mene este `n mediul academic. Cu toate c\ le-gea `nv\]\m`ntului stipuleaz\ clar c\ v`rstapension\rii este 65 de ani, aceast\ prevedere nua fost respectat\. Ceau[e[tii postceau[i[ti dinmediul academic nu [i-au putut imagina cumvor ar\ta s\lile de curs f\r\ ei, motiv pentrucare s-au iscat adev\rate dispute `n care au fostantrena]i [i cei din genera]iile mai tinere careurm\reau s\ mo[teneasc\ cursul/ [efia de cate-dr\/ dec\nia/ rectoria venerabililor. Astfel, chiardup\ tardiva plecare a acestora, atmosfera dinunele institu]ii de `nv\]\m`nt superior a r\mas`nc\rcat\ de disputele provocate de c`te un pen-sionar ce a tras toate sforile posibile doar pen-tru a se mai bucura un an de vremelnica ve[ni-cie a statutului de titular [i pentru a mai facejocurile scoaterii la concurs sau bloc\rii pos-turilor unor confra]i mai tineri.

Dup\ Revolu]ie, au ap\rut `n Rom=nia uni-versit\]ile particulare, pe care majoritatea fon-datorilor le-au v\zut ca pe simple societ\]i co-merciale, cu patroni [i angaja]i, [i nu ca peinstitu]ii ce func]ioneaz\ conform unei legisla-]ii specifice. Din p\cate, autoritatea public\ nua f\cut mare lucru pentru a schimba situa]ia.A[a s-a ajuns la abera]ii precum cea de la o a[a-zis\ universitate din Bucure[ti ce are directorgeneral [i nu rector [i care emite diplome f\r\ aavea acordul Ministerului Educa]iei. A[a s-a a-juns ca `n Rom=nia s\ existe universit\]i con-duse de persoane cu v`rste trecute de 80 de ani,cu toate c\ legisla]ia `n vigoare prevede c\ po]ide]ine func]ii numai p`n\ la 65 de ani.

Ceau[e[tii postceau[i[ti din mediul acade-mic nu s`nt ni[te singuratici, ci dispun de un`ntreg sistem. ~nt`mplarea pe care o voi relatademonstreaz\ acest lucru. ~n conflictul dintreun vechil academic (c\ci exist\ [i a[a ceva) [i oparte dintre salaria]ii de la Universitatea „PetreAndrei“ din Ia[i (universitate `nfiin]at\ prinLegea 408/2002, „de drept privat [i de utilitatepublic\, parte a sistemului na]ional de `nv\]\-m`nt“), Curtea Constitu]ional\ a emis Deciziile731 [i 732 din 7 mai 20091, ce stabilesc faptulc\ Legea `nv\]\m`ntului nr. 84/1995 se aplic\ [i`n cazul universit\]ilor private. Adic\, func]iilese de]in `n acelea[i condi]ii ca la universit\]ilede stat, fiind vorba de un sistem na]ional unic.Deciziile par a fi cel pu]in de bun sim] pentrucei care nu se `ncadreaz\ `n categoria uman\ pecare o analiz\m; pentru ceau[e[tii postceau[i[ti,ele au `nsemnat de-a dreptul o impietate.

Pentru a `n]elege situa]ia ce va fi expus\,trebuie s\ v\ spun mai `nt`i faptul c\, `ntre timp,

a ap\rut Legea 480/2006 pentru modificarea [icompletarea Legii 84/1995, care precizeaz\statutul universit\]ilor particulare. Unul dintrearticolele sale a introdus `n Legea `nv\]\m`n-tului Art. 116¹ ce stabile[te c\ „universit\]ileparticulare s`nt institu]ii de `nv\]\m`nt superiorlibere, deschise, autonome at`t din punct devedere academic, c`t [i economico-financiar,av`nd drept fundament proprietatea privat\,garantat\ de Constitu]ie“. A[a cum se poateobserva, s-a introdus no]iunea de „autonomieacademic\“, inexistent\ `n sistemul na]ional de`nv\]\m`nt [i l\sat\ nedefinit\. Legea cu pricinaa mai introdus [i Art. 116² ce prevedea urm\-toarele: „structurile [i func]iile de conducereale universit\]ilor particulare, atribu]iile, mo-dul de constituire, durata mandatelor [i limitelede v`rst\ ale cadrelor didactice s`nt stabilite deCarta Universit\]ii. Deciziile definitive, `nacest sens, revin universit\]ii“. Aceste preve-deri au dat posibilitatea rectorilor acestor uni-versit\]i s\ se considere degreva]i de exigen]elelegisla]iei academice [i s\ se comporte ca ni[test\p`ni pe propriile mo[ii.

Deciziile 731 [i 732 ale Cur]ii Constitu]io-nale au venit s\ precizeze `nc\ o dat\ sensul au-tonomiei universitare, ce a fost grav afectat\ deapari]ia `n Legea 480/2006 a „autonomiei aca-demice“, [i s\ arate lipsa de sens [i de acoperirejuridic\ a acestei g\selni]e ce permitea ceau-[e[tilor postceau[i[ti din sistemul academicprivat s\ fac\ orice `n institu]ii ce apar]in, prinlegile de `nfiin]are, sistemului na]ional de`nv\]\m`nt. Declararea neconstitu]ionalit\]iiarticolelor 116¹ [i 116² i-a deranjat foarte tarepe ceau[e[tii postceau[i[ti de diferite v`rste.Modul `n care au `ncercat ei s\-[i rezolve pro-blema dep\[e[te orice imagina]ie.

Conform procedurii, timp de 45 de zile dela emiterea respectivelor decizii, articolele de-clarate neconstitu]ionale au fost suspendate,urm`nd ca `n aceast\ perioad\ Parlamentul s\se pronun]e. Ceea ce s-a [i `nt`mplat. Dar s\vedem cum. Ini]iatorii Legii 480/2006 ce aintrodus `n Legea `nv\]\m`ntului articolele de-clarate neconstitu]ionale au revenit `n for]\. ~nprimul r`nd, au reformulat articolul 116¹ (1),sco]`nd din el „autonomia academic\“. P`n\aici e bine. Dar, s\ vedem cum a fost conceput\modificarea celuilalt articol declarat neconsti-tu]ional: „2. La Articolul 116², alineatul (1) semodific\ [i va avea urm\torul cuprins: «Struc-turile [i func]iile de conducere ale universit\-]ilor, atribu]iile, criteriile, modul de constituire[i de exercitare a mandatelor de conducere,precum [i norma didactic\ s`nt stabilite deCarta universit\]ii. Deciziile definitive, `n acest

sens, revin universit\]ii. Profesorii universitaripot r\m`ne `n activitate, ca titulari, p`n\ lav`rsta de 70 de ani. Dup\ `mplinirea acesteiv`rste pot fi men]inu]i ca titulari, la cerere, cuaprobarea anual\, prin vot deschis, a Senatuluiuniversitar»“.

Observa]i enormit\]ile [i porc\riile pe careini]iatorii legii au `ncercat s\ le comit\? ~n pri-mul r`nd, nu se mai vorbe[te de „universit\]ileprivate“, ci de „universit\]i“. S-a `ncercat nudoar men]inerea gerontocra]iei la universit\]ileprivate, ci extinderea [i legitimarea ei `n toateuniversit\]ile din Rom=nia. Adic\: dac\ s-a do-vedit c\ prevederea era o t`mpenie ce afectadoar institu]iile private, o extindem la `ntregsistemul. Motivarea acestei `ncerc\ri a fost,chipurile, eliminarea discrimin\rii dintre b\-tr`nii de la privat [i cei de la stat. Chiar a[a:dac\ cei de la privat au dreptul la ve[nicie, dece s\ nu aib\ to]i? De ce s\ se predea cursuri depe foi `ng\lbenite de vreme, `n epoca informa-tiz\rii, doar la privat?

Schema de demarare a `mb\tr`nirii corpuluiprofesoral universitar a fost pus\ la punct `ndetaliu: s-a `mpins v`rsta de pensionare p`n\ la70 de ani, cu posibilitatea prelungirii p`n\ lamoarte. Cum crede]i c\ ar mai fi putut fi eli-minat un pensionar prin vot deschis dac\Senatul este compus din pensionari ce ajung `nel pentru c\ ocup\ func]ii `n structurile de con-ducere ale facult\]ilor? Cum s-ar fi putut pe-trece a[a ceva `n condi]iile `n care decizia deprelungire ar fi fost votat\ prin vot deschis,astfel `nc`t s\ de vad\ cine [i cum voteaz\?Tinerii ajun[i accidental `n Senat, [antajabiliprin coordon\ri la doctorate [i prin compu-nerea anual\ a normelor de c\tre b\tr`nii [efi decatedr\, nu ar fi avut nici o [ans\ s\-[i exprimeliber opinia.

Aceste propuneri aberante au trecut, pe 24iunie 2009, de Camera Deputa]ilor cu cvasi-unanimitate de voturi. {i `n Senat, `n [edin]adin 30 iunie 2009, s-a ob]inut o majoritate fa-vorabil\, dar nu s-a `ntrunit num\rul de 69 devoturi necesar trecerii unei legi organice, mo-tiv pentru care, din fericire, propunerea a c\zut,spre marea sup\rare ceau[e[tilor postceau[i[tiprecum Anghel Stanciu (ce a fost unul dintrecei mai zgomoto[i sus]in\tori ai `nve[niciriipensionarilor `n universit\]i).

Pe l`ng\ sistemul na]ional de `nv\]\m`nt atrecut o torpil\, de care presa nu a vorbit mainimic, fiind preocupat\ cu false subiecte. Dez-baterile pe tema calit\]ii `nv\]\m`ntului au casubiecte o gre[eal\ a unui profesor `n concepe-rea grilei de evaluare la teza unic\, d\r`mareagardului unei [coli [i alte asemenea lucruri.Dar despre tentativa de condamnare a `nv\]\-m`ntului superior la scleroz\ nu se vorbe[te.Nu se vorbe[te de ofensiva ne`ntrerupt\ a stan-cilor, nicule[tilor, bondrilor, luburicilor [i aurma[ilor urma[ilor lor asupra sistemului na-]ional de `nv\]\m`nt. Interesele s`nt prea mari [iceau[e[tii postceau[i[ti din mediul academicprea infiltra]i peste tot.

Ceau[e[tilor postceau[i[ti din mediul aca-demic le place s\ spun\ c\ ei trebuie s\ r\m`n\`n universit\]i datorit\ meritelor deosebite [. a.m. d. Persoanele cu merite deosebite `n dome-nii lor pot s\-[i continue cercet\rile [i `n afarauniversit\]ilor. Cei ce vor s\ ias\ din universi-t\]i doar cu picioarele `nainte s`nt, de regul\,oameni f\r\ oper\, care, `n afara universit\]ilor,nu mai `nseamn\ nimic. Universitarii valoro[is`nt c\uta]i [i dup\ pensionare de c\tre cei ce lerecunosc meritele. Ceilal]i au libertatea s\ seapuce de apicultur\, gr\din\rit [i de alte preo-cup\ri ce-i vor ajuta s\-[i capete sau s\-[i reca-pete (dac\ au avut vreodat\ a[a ceva) con[tiin]afinitudinii.

1 Aceste decizii s`nt publicate în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 395 [i, respectiv, nr. 398 din 11iunie 2009.

Ceau[e[tii postceau[i[ti din mediul academic

www.timpul.ro

Compozi]ie VII

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

august 2009www.timpul.ro

GEORGEST|NIC|

La Haymarket Theatre Royal din Londra s-ajucat p`n\ pe 9 august A[tept`ndu-l pe Godot,anivers`ndu-se astfel 60 de ani de c`nd Becketta scris piesa care a transformat teatrul clasic `nceea ce criticii numesc acum psihodram\ saumeta-teatru. Regizorul Sean Mathias i-a dis-tribuit `n rolurile vagabonzilor Vladimir [iEstragon pe actorii shakespearieni Ian McKellen[i Patrick Stewart, seconda]i de nu mai pu]incelebrii Simon Callow [i Ronald Pickup `ntru-chip`ndu-i pe Pozzo [i Lucky.

Decorul nu este cel pe care [i l-ar fi doritdramaturgul, un drum de ]ar\, ci un teatru c\zut`n paragin\, dar actorii nu uit\ c\ Beckett [i-anumit piesa tragicomedie [i, `n ciuda atmosfe-rei mohor`te [i a plictisului sufocant [i exaspe-rant, accentueaz\ elementele de vodevil [i ga-gurile. La acest capitol exceleaz\ SimonCallow ̀ n rolul unui Pozzo p`ntecos care debor-deaz\ de energie, satisfac]ie [i siguran]\ de sine,`n fa]a unui Lucky scufundat `n ad`ncurile ne-putin]ei [i renun]\rii la orice `n afar\ de valizelejovialului s\u st\p`n.

~n piesele lui Beckett, actorii au foarte pu]inspa]iu de manevr\. ~n 1986, c`nd Beckett `mpli-nea 80 de ani, am v\zut ultimele sale piese pre-zentate la studiourile Riverside din Londra. Ni-mic nu p\rea s\ se fi schimbat `n estetica sa, `nconcep]ia sa dramatic\. Cea de-a doua trilogieprezentat\ la studiourile Riverside se deschideacu piesa Ohio Impromptu, scris\ `n englez\ `n1980. Cele trei elemente de baz\ ale dramatur-giei beckettiene, `ncremenirea, t\cerea [i `ntu-nericul, domin\ `n continuare. Personajele seafl\ pe scen\, cuprinse de mu]enie, `n semi`ntu-neric. La o mas\ lung\ din lemn masiv, amin-tind de o veche cancelarie medieval\, doi b\r-ba]i cu aspect identic, acoperi]i cu peruci lungi[i albe de judec\tori, cu fe]ele aplecate, ascun-se, cu frun]ile sprijinite pe palme, mediteaz\,rememoreaz\. Atmosfera este auster\, decatedral\ sau de m\n\stire. ~n mijlocul mesei seafl\ o p\l\rie neagr\ cu boruri largi. Unul dintreei cite[te cu voce monocord\ dintr-o carte marec`t un ceaslov. „Nu prea mai e nimic de spus“.Cel\lalt `l `ntrerupe lovind cu palma-n mas\.Dup\ 15 minute de monolog, pauze ap\s\toare[i bufnituri cu palma-n mas\ intercalate cu fr`n-turi de memorie, cititorul `nchide cartea spu-n`nd: „N-a mai r\mas nimic de spus“. Cei doise privesc pentru prima dat\ f\r\ s\ clipeasc\,inexpresiv, fiind treptat `nghi]i]i de `ntuneric.

Samuel Beckett [i-a exprimat odat\ dorin]aca arta s\ renun]e la proiectele sale de a tulburafaptele pe planul realizabilului, s\ se retrag\,istovit\ de ispr\vile sale anemice, istovit\ de amai spune c\ e `n stare de ceva, istovit\ de amerge mai departe de-a lungul unui drum mo-hor`t. Alternativa ar fi o art\ unde nimic nu e deexprimat, unde totul s-a spus, unde nu r\m`nedec`t estetica dorin]ei de extinc]ie.

Acest tip de imagina]ie a provocat, cum erade a[teptat, nenum\rate proteste [i comentarii.~n 1987, John Peter, criticul de teatru al publi-ca]iei Sunday Times, a publicat volumul Mor-covul lui Vladimir, teatrul modern [i imagina]iamodern\, un studiu de estetic\ pornind de ladihotomia: oper\ `nchis\ – oper\ deschis\.

Distinc]ia nu este nou\. Grecii antici f\ceauo distinc]ie asem\n\toare, `ntre mimesis [i poe-sis, a copia realitatea fiind, `n viziunea luiPlaton, o str\danie zadarnic\, pentru c\ realita-tea este ea ̀ ns\[i o copie a lumii ideilor, a[a cummuzica este o copie a muzicii sferelor, dup\Pitagora. „Opera `nchis\“, sugereaz\ JohnPeter, este `n fapt o paradigm\ `nchis\ ermetic,care nu poate fi confruntat\ pe nici un plan alcunoa[terii umane, fiind „despotic\“ [i „amora-l\“, despuiat\ de orice tip de determina]ii.

„Opera deschis\“ semnific\, simbolizeaz\,trimite la ni[te realit\]i sociale, istorice, politicesau la experien]e personale, deci psihologice, ̀ ntimp ce opera `nchis\, `n spe]\, A[tept`ndu-l peGodot, operele lui Wagner, tablourile luiPicasso sau Braque, parabolele lui Kafka, prozalui Proust, psihanaliza freudian\, Nietzsche,s`nt lumi `nchise [i amorale care nu semnific\,nu trimit la nimic dec`t la ele `nsele. Concep]iaacestor opere, `n opinia lui John Peter, s-ar bazape estetica a lui Schopenhauer expus\ `n Lumeaca voin]\ [i reprezentare:

„Dac\, ridicat de puterea min]ii, omul seleap\d\ de modul obi[nuit de a vedea lucrurile,renun]\ la depistarea rela]iilor dintre ele... `nce-teaz\ s\ mai ia `n considera]ie unde, c`nd, de ce[i de unde [i prive[te pur [i simplu la ce; dac\acord\ percep]iei `ntreaga putere a min]ii, secufund\ pe de-a `ntregul `n ea [i `[i las\ `ntreagacon[tiin]\ s\ se umple de contempla]ia lini[tit\a obiectului firesc prezent `n fapt, fie un peisaj,un copac, un munte, o cl\dire, sau orice ar fi; `nm\sura `n care se pierde `n acest obiect,..., `[iuit\ chiar individualitatea, Voin]a [i continu\doar s\ existe ca pur subiect, oglinda clar\ aobiectului, a[a `nc`t parc\ doar obiectul ar fiacolo, f\r\ cineva care s\-l perceap\... dac\ ast-fel obiectul a ie[it `ntr-o asemenea m\sur\ dintoate rela]iile cu ceva exterior lui, [i subiectuldin toate rela]iile cu Voin]a, atunci ceea ce esteastfel cunoscut nu mai este acel lucru ca atare;ci este Ideea, forma etern\, obiectivitatea ime-diat\ a Voin]ei la acest grad; [i, prin urmare, celcare s-a cufundat `n aceast\ percep]ie nu maieste individ, pentru c\ `n atare percep]ie indi-vidul s-a pierdut; el este pur, f\r\ de voin]\, f\r\de durere, atemporal subiect al cunoa[terii“.

Viziunea subiectiv\ a esteticii schopenhau-riene se recunoa[te limpede `n piesele luiBeckett, `n romanele lui Kafka. Cauzalitatea [ideterminismul s`nt eliminate, `ntreb\rile de ce,unde, c`nd, pentru ce, nu vor primi niciodat\ unr\spuns. Distinc]ia operat\ de John Peter estetotu[i imprecis\. Piesa de teatru `nchis\ este`nchis\ doar la un cap\t, ea se deschide c\tre in-finitul mic, c\tre medita]ie, introspec]ie, este cao mandal\ tibetan\ sau o parabol\ zen, invit\ latr\ire nemijlocit\ [i nu la s\r\cire prin interpre-tare. Ceea ce John Peter nume[te opere des-chise reprezint\ genul de crea]ie care invit\interpretarea, comentariul mai cur`nd dec`tempatia direct\ fa]\ de Vladimir [i Estragon sauJoseph K. André Gide, [i nu doar el, se re-cunoa[te exclamativ in personajul lui Kafka dinProcesul.

~n timp ce „operele deschise“ trimit mereula altceva, fug de ele `nsele, moderni[tii ope-reaz\ cu situa]ii limit\: t\cere - limbaj, monologcu aparen]\ de dialog, aici - nic\ieri, cineva -altcineva - nimeni, `n maniera `n care Picasso [iBraque opereaz\ cu elementele esen]iale alespa]iului – cub, cilindru, sfer\ sau cerc – sauKandinsky, [i mai minimalist dec`t ei, picteaz\`n culori fundamentale, ro[u, albastru [i galben,`ncerc`nd s\ transforme armoniile cromatice `narmonii muzicale. Coresponden]a lui Kandiskycu Schönberg denot\ clar aspira]ia sa de aintroduce muzica `n pictur\.

De[i John Peter nume[te operele `nchiseamorale, pentru c\ nu ridic\ `ntreb\ri de ordinmoral, social sau istoric, umanismul acestoraconst\ tocmai `n universalitatea situa]iilor. Va-gabonzii lui Beckett s`nt oameni `n toat\ go-liciunea lor, `nchi[i `n spatele unor ziduri invi-zibile, cuprin[i de angoas\ [i de grea]\ exis-ten]ial\, n\uci]i de vertijul universului absurddin care nu pot evada.

O mare parte a artei moderne a fost numit\minimalist\ nu numai pentru c\ [i-a redus dras-tic mijloacele de expresie, dar [i pentru c\ ur-m\re[te s\ reduc\ distan]a dintre creator [i re-ceptor. Minimalismul tinde spre inexprimabil,spre s`mburele imperceptibil al realit\]ii –precum romanul lui Beckett L’Innomable –ceea ce nu poate fi comunicat, exprimat dartotu[i intuit prin contempla]ie.

Teza lui John Peter, aceea c\ opera `nchis\este marca modernismului, se dovede[te doarpe jum\tate adev\rat\. Parabola, poezia metafi-zic\, poezia haiku sau koanurile zen s`nt crea]ii

`nchise, ermetice, dar deschise microcosmo-sului, transcendentului. Concluzia cu care `[i`ncheie Wittgenstein Tractatus Logico-phi-losophicus, „despre ce nu putem vorbi, trebuies\ p\str\m t\cerea“, dedus\ prin opera]ii logico-matematice, fusese intuit\ [i de MeisterEckhart, de misticii indieni, de un John Donnesau de gnostici.

Potrivit teoriei lui John Peter, personajele luiBeckett, Vladimir [i Estragon, Lucky [i Pozzo,Nagg [i Nell, Hamm [i Clov (Sf`r[it de partid\),personajele din opera wagnerian\ InelulNibelungilor, Wotan, Brunnhilde sau Erda, nus`nt oameni, ci for]e elementare, stihinice alepsihicului, care ar corespunde aproximativschemei freudiene: eu, sine [i supraeu. Nara]iu-nea se descompune, devine circular\, persona-jele se transform\ `n for]e psihocosmice, operade art\ se f\r`mi]eaz\ p`n\ la pulverizare, pre-cum `n romanele lui Beckett, noul roman fran-cez, tablourile lui Jackson Pollock, Scaunele luiIonescu.

John Peter [i-a intitulat studiul s\u Morcovullui Vladimir tocmai pentru a ilustra lipsa deconota]ie a ac]iunilor, gesturilor [i obiectelor `npiesa lui Beckett. Morcovul pe care Vladimiri-l `ntinde lui Estragon este... un morcov [i at`t.La Cehov, Ibsen, Strindberg, Pirandello, situa-]iile [i personajele, pesc\ru[ul, ra]a s\lbatic\ auo `nc\rc\tur\ simbolic\. La Kafka [i la Beckettmetafora moare. Figurativul dispare odat\ cuPicasso [i Kandinsky, armonia [i consonan]as`nt `nlocuite de muzica atonal\ [i dodecafonic\odat\ cu Schönberg. C`nd John Peter scrie c\A[tept`ndu-l pe Godot este, probabil, cel maiimportant eveniment teatral de la Eschil `ncoa-ce, el sesizeaz\ ceea ce George Steiner nu men-]ionase `n Antigonele, c\ odat\ cu Beckett, tea-trul european se rupe de tradi]ia greac\, deve-nind teatru metafizic sau meta-teatru. Grecii `[inumeau actorii „hypocrites“ pentru c\ ei simu-lau afecte [i caractere; acela[i calificativ nu li semai poate aplica lui Vladimir [i Estragonpentru c\ ei s`nt ceea ce Robert Musil numea„oameni f\r\ `nsu[iri“.

Accentul pus cu obstina]ie de John Peter pedimensiunea moral\ a teatrului [i a operei deart\ `n general `l face suspect de aliniere cucelebrul critic de teatru al ziarului londonezObserver, Keneth Tynan, care `n 1958 lansa, depe pozi]iile realismului social reprezentat `nprimul r`nd de Brecht, dar [i de Arthur Millersau Osborne, o polemic\ acerb\ cu EugenIonescu. Pentru Tynan, anti-teatrul, criza de co-municare [i de limbaj, absurdul anti-realist sausurealist practicate de Ionescu puneau `n pri-mejdie `ntreaga tradi]ie realist\ a dramaturgieioccidentale. Analiza f\cut\ de John Peter pie-selor lui Ionescu (Scaunele, Lec]ia, Uciga[ f\r\simbrie, dar `n special, Rinocerii) ajunge laconcluzia c\ dramaturgul adopt\ o pozi]ieambigu\, chiar tolerant\, fa]\ de r\u. Cazul cel

mai grav ar fi piesa Rinocerii, `n care JohnPeter `l vede pe Bérenger abord`nd rinocerita(nazismul) cu un tip de inocen]\ simpl\ [ivis\toare. John Peter vrea cu orice pre] s\-i an-gajeze social [i pe Ionescu [i pe Beckett, el nupoate accepta c\ actul de crea]ie, imagina]ias`nt `n sine acte morale [i sociale. Dac\ Ionescu[i Beckett nu ar fi vrut s\ comunice nimic, nu arfi scris [i nu ar fi publicat nimic.

John Peter nume[te operele de art\ `nchiseperlocutionary acts, termen din filosofia lim-bajului creat de Austin, care denot\ un tip derostire av`nd scopul de a produce efecte speci-fice asupra sentimentelor, g`ndurilor sau com-portamentului interlocutorilor, de exemplu aconvinge pe cineva s\ fac\ ceva. Pentru JohnPeter, actul perlocu]ionar `n imagina]ia mo-dern\ are un scop mult mai sinistru, el este undiscurs de tip despotic sau totalitar, care urm\-re[te s\ subjuge [i s\ stupefieze interlocutorul.~n realitate, John Peter este un nostalgic al rea-lismului [i al figurativului [i este teribil deincomodat de de curentele moderniste, mini-malism, cubism [i abstrac]ionism, surealism,absurdism sau intui]ionism de tip proustian. ~nviziunea sa, Schopenhauer, Wagner, Nietzsche,Freud, Kafka, Proust, Picasso [i Braque,Beckett [i Ionescu s`nt to]i „perlocu]ioni[ti,“vinova]i de transvaluarea tuturor valorilor, dec\derea `n desuetudine a realismului social. Depe pozi]ia sa de critic de art\, John Peter t`nje[tedup\ opera de art\ realist\ [i `mbibat\ de mo-ralitate, pe care ador\ s\ o demonteze [i s-oreasambleze ca pe un joc de cuburi.

~n concluzia studiului s\u Peter afirm\ c\,„tr\irea unei opere `nchise este `n ultim\ in-stan]\ tr\irea singur\t\]ii“. {i atunci de ce toatepiesele lui Beckett se joac\ la Londra cu salaplin\, iar biletele se epuizeaz\ cu multe luni`nainte de spectacol?

E pu]in probabil c\ John Peter a citit eseurile~mpotriva interpret\rii [i Estetica t\cerii, `ncare Susan Sontag se ridic\ tocmai `mpotrivacriticilor canibali dispu[i s\ excaveze [i s\descompun\ operele de art\ p`n\ la sf`rtecarealor total\. Interpretarea s\r\ce[te [i sec\tuie[te,spune Susan Sontag, iar scriitorii cei mai m\-cel\ri]i de critici s`nt Kafka [i Beckett. ~ngrozit\de h\ituirea armatelor de critici, arta se refu-giaz\ `n parodie, `n abstrac]ie, `n t\cere, mini-malism sau `n non-art\. Pentru ace[ti autori, ac\uta simboluri [i semnifica]ii precise, moralesau sociale, istorice sau religioase `n acesteopere ale modernismului echivaleaz\ cu un actde profanare.

Londra, iulie 2009

George St\nic\ a fost redactor alemisiunilor de art\ la BBC, Londra, sec]ia

rom=n\, `ntre 1984-1993.

A[tept`ndu-l, de 60 de ani, pe Godot

Oglind\ sumar\

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

august 2009

CODRU} CONSTANTINESCU

Sorin Lavric `ntreprinde `n volumul Noica[i Mi[carea legionar\1 o imersiune riscant\,simpatetic\ (poate prea simpatetic\) `n trecu-tul problematic al lui Constantin Noica,`ncerc`nd `n primul r`nd s\ `n]eleag\ putereade atrac]ie pe care Mi[carea Legionar\ a exer-citat-o nu numai asupra filosofului de laP\ltini[, ci a unei `ntregi genera]ii de intelec-tuali. O remarc\ se impune din start: `n]elege-rea ascensiunii Legiunii [i a rolului C\pitanu-lui este foarte dificil\ `n prezentul european [iatlantic `n care evolueaz\ t`r`[-gr\pi[ societa-tea rom=neasc\. De aceea, a te repezi s\ des-fiin]ezi cartea lui Sorin Lavric, acuz`nd-o delegionarism, se pare un exerci]iu intelectualfals [i facil. Autorul analizeaz\ implicarealegionar\ a lui Noica, pun`nd-o `n paralel cuevolu]ia politic\ (dar nu numai) a Mi[c\rii luiCodreanu, neezit`nd s\ ofere considera]ii [ijudec\]i de valoare de ordin personal.

Cu siguran]\, figura lui Codreanu [i pute-rea lui de atrac]ie intr\ `n categoria elemen-telor pe care, beneficiind de mai multe surse,putem acum s\ le explic\m, dar `n]elegereafenomenului este `nc\ departe. „Amestecul,`n fiin]a aceluia[i om, de agresivitate militar\[i evlavie cre[tin\ avea s\ fie cheia succesuluilui Codreanu. Habotnic `n stricte]ea cu carese supunea canoanelor ascetice, mistic `n ar-doarea cu care se ruga `ngerilor [i mor]ilor,fanatic `n inflexibilitatea cu care punea mereupe tapet chestiunea evreiasc\ [i imoralitateapoliticienilor, lipsit de vicii [i ocolit de ambi-]ii obi[nuite, Codreanu promitea s\ fie salva-torul, omul prin a c\rui fiin]a lumea ideala aunei ordini divine putea cobor` pesteRom=nia“2. Dar figura lui Codreanu nu a avutsucces, – cel mai mare succes politico-misticdin perioada interbelic\ din senin –, ci pentruc\ a captat [i a cristalizat nemul]umirile tine-rilor [i, chiar mai mult, nemul]umirea foartemultor oameni. (Ne este greu s\ spunem amajorit\]ii, cu toate c\, analiz`nd datele ale-gerilor din 1937, se poate observa cu u[urin]\c\ exista o majoritate nu prea `nc`ntat\ deCarol al II-lea [i de liberalii lui acomodan]i).„Genera]ia lui Noica – scrie S. Lavric – a tr\itsub pecetea acestei optici existen]iale: lumeareal\ e haotic\, nedes\v`r[it\ [i nedreapt\; eatrebuie s\ fie modelat\ `n numele unei altelumi, una ideal\ [i incoruptibil\, o lume pe ca-re o putem foarte bine numai a ideilor plato-nice, cum tot at`t de bine o putem privi ca l\ca[al tronului lui Dumnezeu, dar o lume care, a-fl`ndu-se la `nceput numai `n mintea oameni-lor, trebuie s\ ia fiin]\, devenind realitate“3.

Legiunea [i-a atras simpatia multor rom=ni(dar, aten]ie, niciodat\ a unei majorit\]i clarecuantificabile prin voturi!), prin contraexem-ple „…autorit\]ile `ncep s\ se team\, din1933, de succesul legionarilor: `[i dau seamac\ apari]ia lor `ntr-un sat – `n forma]ii disci-plinate, c`nt`nd, `ngenunchind [i rug`ndu-secu voce tare – nu numai c\ nu trecea neobser-vat\ dar avea un efect nea[teptat `n r`ndul]\ranilor, c`[tig`ndu-le voturile. Iar dac\ `n satmai ap\rea [i Zelea-Codreanu pe calul lui alb,efectul era sigur: vestea trecerii C\pitanului

iradia `n toate satele din jur. ~ntr-o vreme `ncare televiziunea nu exista, radioul nu aveaacoperire dec`t `n ora[e [i ziarele nu ajungeaudec`t arareori la sate, campania electoral\ sef\cea pur [i simplu cu piciorul, merg`nd dina[ezare `n a[ezare [i din jude] `n jude]“4. Le-gionarii `ns\ au comis eroarea de a se ancoramai degrab\ `n iluzii mistice, `ntr-un alt plandec`t cel real, crez`nd c\ este suficient s\ in-voce Divinitatea [i credin]a ortodox\ pentruca biruin]a s\ fie a lor. L\s\m la o parte faptul(dovedit dup\ ce au preluat fr`iele guvern\rii)c\ habar nu aveau s\ administreze planul realal unei na]iuni. „Iluzia lor (a legionarilor n.m.)era c\ o societate trebuie cl\dit\ pe dreptate;dar nu-[i d\deau seam\ c\, prin militantismullor, st`njeneau ordinea politic\ a vremii: o or-dine corupt\, versatil\ [i supus\ jocurilor deculise, [i totu[i o ordine. Numai a[a se explic\persecu]iile la care au fost supu[i [i `ncr`nce-narea cu care au fost extermina]i: ordinea so-cial\ r\spundea astfel agresiunii lor“5. Lavriccompleteaz\: „legionarii uitau un lucru ele-mentar: rostul justi]iei nu este acela de a facedreptate, ci de a aplica legile. Cine crede c\legile s`nt f\cute pentru a `mp\r]i dreptatea`ntre oameni va avea mereu convingerea c\justi]ia e murdar\ [i c\ slujitorii ei s`nt ni[tetic\lo[i irecuperabili“.

Paradoxal la Noica este faptul c\, p`n\ `nanul 1938, el a p\strat mai degrab\ o distan]\sanitar\ fa]\ de via]a politic\ turbulent\ dinRom=nia acelor ani. Publicistica lui de dina-inte de asasinarea lui Codreanu, a decemviri-lor [i a nicadorilor din noiembrie 1938 o do-vede[te din plin, iar Sorin Lavric o cerceteaz\cu aten]ie. ~ns\ Noica a fost [i el prins `nv`rtejul r\zboiului civil din Rom=nia acelorani, un r\zboi civil care a f\cut sute de vic-time (sute de legionari, dar [i oameni politicipro-guvernamentali, pro-carli[ti, precumArmand C\linescu), dar care nu a fost con[ti-entizat ca atare de c\tre istoriografia rom=-neasc\, nici la vremea respectiv\, dar niciacum. ~n plus, delirul dictorial al lui Carol alII-lea, combinat cu ura acestuia fa]\ de Mi[-carea Legionar\ [i mai ales fa]\ de Codreanu– care-i refuzase oferta de a-i livra Mi[carea(nu cum va face Horia Sima doi ani mai t`r-ziu) – l-a `mpins [i pe Noica `n tab\ra victi-melor. Se cunoa[te mai pu]in `n Rom=nia cru-zimea de care a dat dovad\ Carol al II-leac`nd a ordonat asasinarea lui Codreanu [i a

celorlal]i treisprezece legionari care, `n dru-mul de la `nchisoarea de la R`mnicu S\ratc\tre Jilava, au fost strangula]i de jandarmi `napropierea p\durii de la }`nc\be[ti, iar apoi`mpu[ca]i `n cap, pentru a se `nscena justifi-carea fugii lor de sub escort\. Subliniem fap-tul c\ aceste crime nu au fost `nf\ptuite deNKVD sau de FARC, ci de autorit\]ile Rega-tului Rom=n. Delirul a continuat, c\ci cada-vrele au fost duse `n curtea `nchisorii Jilava,unde au fost `ngropate `n fug\ (nu `nainte dea se turna acid peste ele, `n vederea unei des-compuneri rapide) [i acoperite cu var. Deasu-pra gropii comune s-a turnat o plac\ de beton.Repet\m, aceste evenimente nu au avut loc `nCongo Brazzaville sau Guineea Bisau. ~n ur-ma incomprehensibilei asasin\ri a lui ArmandC\linescu, alte 252 de c\petenii legionare `n-carcerate `n `nchisorile Rom=niei au fostscoase din celule [i `mpu[cate.

Constatarea c\ Rom=nia Mare se pr\bu[isecu c`]iva ani `nainte de vara anului 1940 ni seimpune ca fiind un adev\r indubitabil. Ceda-rea din vara lui 1940 devine o consecin]\ fi-reasc\. ~n aceast\ situa]ie politic\ tulbure,Noica a aderat simbolic la Mi[carea Legiona-r\, devenind pentru c`teva luni, `n toamna a-nului 1940, prim-redactor al oficiosului le-gionar Buna-Vestire. Va publica nou\sprezecearticole „pro-legionare“, `n care pare a-[ipierde orice urm\ de ra]iune [i modera]ie. A-v`nd `n vedere aderarea lui tardiv\ la Mi[care,s`ntem tenta]i s\ credem c\ Noica a dat dova-d\ de zelul neofitului. Trebuia s\ recuperezecumva `nt`rzierea fa]\ de ceilal]i colegi de ge-nera]ie. Iat\ o mostr\ de delir legionar auto-flagelator dintr-unul dintre articolele luiNoica, din 26 septembrie 1940: „Dup\ doi anitrecu]i, procesul C\pitanului se revizuie[te.[...] Nu o formalitate juridic\ se `ndepline[teastfel; nu se revine asupra unei simple sen-tin]e criminale. Ci se absolv\ crima unuineam ̀ ntreg“. Dac\ „legionarii au fost achita]i`ncontinuu `n perioada interbelic\“, crimelelor s`nt perfect justificate, c\ci – crede Noica– „Justi]ia nu este a statului a[a cum e poli]iasecret\ e a societ\]ii“6.

Noica a pl\tit `ns\ scump pentru implica-rea sa utopic\ `n Mi[carea Legionar\, putre-zind `n sistemul carceral comunist din 1958p`n\ `n 1964. M\rturiile unora dintre colegiis\i de celul\ arat\ c\ nu a suportat cu u[urin]\priva]iunile la care a fost supus. A avut de su-

ferit ca to]i ceilal]i legionari r\ma[i `n via]\(foarte pu]ini, e drept, dar totu[i ne `ntreb\mcare statistici arat\ c\ dou\ treimi dintre de]i-nu]ii politici din Rom=nia au fost legionari7),iar concesiile pe care le-a f\cut `n raporturilelui cu Securitatea au avut menirea de a-i per-mite totu[i s\-[i publice c\r]ile [i s\ lase `ncultura rom=neasc\ urma unui spirit marcant.

Chiar dac\ a recunoscut `n c`teva ocaziicircumstan]iale c\ ar fi gre[it crez`nd `n anu-mite principii legionare, Noica nu s-a dezisradical, cel pu]in nu `n plan personal, de im-plicarea `n Mi[carea Legionar\, prefer`nd maimult s\ evite confruntarea cu aceast\ stafieideologic\ `n care a crezut `n tinere]e. Pe dealt\ parte, na]ionalismul comunist dezvoltat(chiar aberant de mult de Ceau[escu) `n anii1960-70 l-a ajutat s\-[i p\streze o anumit\ li-bertate cultural\ de manevr\. „Noica a ales s\tac\ p`n\ la moarte, nemaiaduc`nd vorba des-pre legionari. Oric`t oportunism ar avea `nfirea lui un intelectual [i oric`t\ ambi]ie de su-pravie]uire i-ar `nsufle]i fiin]a, umilin]a pe ca-re o resimte `n momentul `n care, lep\d`n-du-se de o cauz\ pierdut\, `mbr\]i[eaz\ punc-tul de vedere al adversarului, umilin]a aceas-ta trebuie s\ fie cumplit\. Noica a gustat dinplin aceast\ umilin]\.“8 {i aceast\ umilin]\ numerit\ oare a fi r\zbunat\ prin celebra lui sin-tagm\ „istoria face pipi pe tine“?

S`ntem `ncredin]a]i c\ volumul lui SorinLavric reu[e[te s\ aduc\ mai mult\ lumin\`ntr-un subiect at`t de controversat, care aexplodat dup\ anul 1989, at`t `n Rom=nia c`t[i `n Occident. Criticul rom=n nu poate s\ nuobserve standardul dublu folosit de c\tre oparte din mediul intelectual occidental `nprivin]a sublinierii p\catelor fasciste ale luiCioran, Eliade, Noica, `n timp ce obnubilaz\foarte multe pactiz\ri comuniste ale unor int-electuali vestici marcan]i. Nu `n ultimul r`nd,post factum, este deosebit de facil s\ emi]ijudec\]i de valoare. Ce era bine, ce era r\u,cum ar fi trebuit s\ se comporte ni[te oamenipu[i `n fa]a unor problematici existen]iale deun alt calibru.

Din p\cate, situa]ia Rom=niei dup\ dou\-zeci de ani de tranzi]ie [i democra]ie reu[e[tes\ ne aduc\ aminte de situa]ia Rom=niei `ncare a ap\rut, s-a dezvoltat [i a cunoscut unrelativ succes Mi[carea Legionar\. E[eculclasei politice democrate este una dintre cer-titudinile prezentului [i aceasta `n ciuda suc-ceselor pe plan extern. Popula]ia `[i ur\[teelita politic\ corupt\ [i ineficient\, dup\ cumse `nt`mpla [i `n perioada interbelic\. Suc-cesul unui personaj carismatic precum DanPuric (a se vedea doar tirajele uluitoare alecelor dou\ c\r]i scoase la o editur\ obscur\),ale c\rui mesaje anti-establishment, tradi]ion-alist-ortodoxe seam\n\ uneori izbitor de multcu cele ale lui Zelea-Codreanu ar trebui s\ nepun\ pe g`nduri [i s\ conduc\ la o analiz\ in-tens\ `n r`ndul clasei politice tradi]ionalecare, ne temem, va fi spulberat\ de orice mi[-care serioas\ `ndreptat\ `mpotriva ei. Esteevident c\ membrii castei politice au cu totulalte lucruri importante pe agend\ (s\ se atacela aman]i/e, so]ii, copii, mame) dec`t s\ con-[tientizeze uria[a nemul]umire ce dospe[te `nstr\fundurile unei popula]ii necucerite desimplele sloganuri ale democra]iei, folositecu mult aplomb de partidele existente.

1 Sorin Lavric Noica [i Mi[carea legionar\, EdituraHumanitas, 2007.

2 Idem, p. 50.3 Idem, p. 37.4 Idem, p. 96.5 Idem, p. 231.6 Idem, p. 229.7 Idem, p. 268.8 Idem, p. 297.

Noica, Legiunea [i r\zboiul civil interbelic

www.timpul.ro

Nocturn\ II

9Cronici din tranzi]ie TIMPUL

august 2009

VALERIU GHERGHEL

Demonul lui Descartes

~n Prima medita]ie despre filosofia prim\,René Descartes construie[te ipoteza unui `n[e-l\tor malign, care este „deosebit de puternic,deosebit de iscusit, am\gindu-m\ dinadins `n-totdeauna“. ~ntreaga lume vizibil\, precizeaz\Descartes, e, `n realitate, crea]ia iluzorie aacestui `n[el\tor. Sim]urile nu mai pot aveanici o crezare.

De obicei, comentatorii lui Descartes credc\ `n[el\torul e omnipotent: el poate nega p`n\[i adev\rurile matematicii sau legile logicii(a[a-numitele „adev\ruri eterne“). De[i `n tex-tul medita]iei, Descartes aminte[te [i de un„Deus deceptor“, unii cred c\ `n[el\torul ma-lign („Malus spiritus“, „Malin génie“) e altuldec`t „Deus deceptor“. Cu toate acestea, co-mentatorii din [coala protestant\ i-au repro[atfilosofului francez faptul c\ pune al\turi deDumnezeu o fiin]\ care `i concureaz\ omnipo-ten]a. Voetius, de pild\, `n 1643, `l acuz\ deblasfemie. ~n 1647, Jacques Triglandius [iJacobus Revius, teologi la Universitatea dinLeiden, `i repro[eaz\ c\ vede `n Dumnezeu o„fiin]\ am\gitoare“. Aceast\ pozi]ie e v\ditcontrar\ bun\t\]ii divine [i dogmelor.Descartes a fost chiar amenin]at cu judecataunui conciliu. R\spunsul lui (`ntr-o epistol\) s-a p\strat: omnipoten]a [i viclenia s`nt incom-patibile. Bun\tatea `l opre[te pe Dumnezeu dea fi `n[el\tor.

Recent, Richard Kennington a sus]inut c\`n opera cartesian\ nu exist\ nic\ieri o astfel decaracterizare a `n[el\torului: el nu poate anulaadev\rurile eterne. Emuleaz\ cu Dumnezeu,dar nu este atotputernic. De altfel, `n Primamedita]ie, Descartes nici nu folose[te termenul„Deus“, ci pe acela de „malus spiritus“, „ge-niul r\u“, summe potens & callidus. Acuzatoriilui Descartes r\spund c\ numai Dumnezeupoate fi „summe potens“. Dac\ ~n[el\torul ecaracterizat prin aceea[i proprietate („summepotens“), el nu poate fi altcineva dec`tDumnezeu. Exege]ii (`n majoritate) spun `ns\c\ omnipoten]a face parte din structura argu-mentului cartesian, c\ ea este cerut\ de `ns\[idesf\[urarea inferen]ei. Zbigniew Janowskiafirm\, de pild\, c\, `n Principiile filosofiei (I:15), filosoful sus]ine c\ `ndoiala universal\(hiperbolic\) vizeaz\ [i „adev\rurile mate-maticii“. E mai plauzibil a[adar ca Descartess\-l fi conceput pe am\gitor, pur [i simplu, caomnipotent.

Nu mai pu]in interesant este faptul c\ teo-logul medieval Jean Buridan (aprox. 1300-1361), cunoscut [i pentru m\garul s\u indecis(povestea asinului nu se afl\, totu[i, `n scrierilelui Buridan), prefigureaz\ „argumentul demo-nic“ al lui Descartes. Iat\ un pasaj elocvent dinlucrarea Summulae de Dialectica:

„…unii teologi contest\ faptul c\ noi putemcunoa[te aievea fenomenele naturale [i morale.De exemplu, nu putem [ti dac\ bolta cereasc\se mi[c\, dac\ soarele e str\lucitor, sau dac\flac\ra e fierbinte, fiindc\ toate acestea nu s`ntdeloc evidente. Temeiul e c\ Dumnezeu poateanihila toate acestea; [i nu e evident pentru ung`nditor oarecare dac\ Dumnezeu vrea cu ade-v\rat s\ le anihileze sau nu; astfel, nu e evidentnici dac\ toate acestea exist\. Or, Dumnezeupoate opri bolta cereasc\ din mi[carea ei, poa-te s\ sting\ lumina din globul solar [i poate`nghe]a focul. {i, `n final, ace[ti teologi maispun c\ nu e deloc evident c\ piatra pe care ovedem ca av`nd culoarea alb\ s\ aib\, `n fapt,culoarea alb\ [i s\ fie piatr\, `ntruc`t chiar f\r\s\ existe albea]\ [i piatr\, Dumnezeu poatecrea `n ochii no[tri o imagine `n `ntregime si-milar\ cu aceea pe care o avem acum despreacest obiect (piatra de culoare alb\); `n acea`mprejurare, noi am judeca la fel ca acum(c`nd ni se pare c\ percepem piatra) [i anume

c\ exist\ cu adev\rat aici o piatr\ de culoarealb\. Dar judecata noastr\ ar fi fals\: pentru c\nu va fi niciodat\ evident pentru noi dac\Dumnezeu a inten]ionat s\ creeze imagineapietrei sau nu“.

M\garul lui Buridan

„Omnis homo est animal;asinus est animal;

ergo asinus est homo“.

Am amintit, `n treac\t, un personaj ilustru:m\ refer, desigur, la m\garul lui Buridan. Ma-gistrul Jean Buridan (1300-1361) a fost profe-sor de filosofie [i logic\ la Universitatea dinParis. Pe seama lui circul\ o seam\ de legendepe c`t de pitore[ti, tot pe at`ta de pu]in credi-bile: c\ a fost unul dintre aman]ii regineiFran]ei [i c\, pentru acest cuvios motiv, a fostpus `ntr-un sac [i aruncat `n Sena, c\ a fostizgonit din Paris [i c\ a ̀ ntemeiat Universitateadin Vienne, c\ ar fi aruncat `n capul Sanctit\]iiSale, papa Clement al VII-lea cu un pantof etc.etc. Nimic nu s-a dovedit, la un examen su-mar, a fi adev\rat. Via]a lui Buridan r\m`ne,astfel, sub v\lul fanteziilor.

Dar suprema inven]ie pus\ pe seama vene-rabilului profesor e `nsu[i m\garul. Exege]iicare au cercetat lucr\rile filosofului, nu au datde urma fiarei. Arthur Schopenhauer a c\utats\ identifice pasajul [i nu a avut succes. Con-stat\: „Eu `nsumi de]in o edi]ie din Sophisma-ta…, `n care am c\utat [fabula m\garului]demulte ori [i `n van, de[i m\garii apar ca exem-ple [i ilustra]ii la aproape fiecare pagin\ [dinaceast\ lucrare]“. ~ntreaga poveste pare, maidegrab\, o confec]ie a adversarilor lui Buridan.

Ce semnific\ `ns\ sintagma „asinusBuridani“? E vorba, `n definitiv, de un micapolog, menit a ar\ta c\ un ins aflat `ntre dou\„tenta]ii“ perfect similare nu se poate hot\r` s\opteze (oric`t ar voi) pentru nici o variant\. Li-berul s\u arbitru `n]epene[te! A[ezat de st\p`n`n fa]a a dou\ gr\mezi egale de paie, m\garulnu se va hot\r` s\ aleag\ nici una, nici pe cea-lalt\ [i va muri, pur [i simplu, de foame.Buridan ar argumenta `n acest chip faptul c\voin]a nu e `n stare prin ea `ns\[i s\ fac\ ale-geri, dar e constr`ns\ de ra]iune s\ decid\. C`ndra]iunea nu g\se[te un c`[tig (sau o pierdere),voin]a r\m`ne inert\. Din aceast\ pricin\, m\-garul lui Buridan are un destin nefericit.

De-a lungul timpului, fabula a r\mas ace-ea[i, dar [i-a schimbat `n c`teva r`nduri eroii:

Aristotel a vorbit de un c`ine, Buridan `nsu[i avorbit de un pelerin care dore[te s\ ajung\ laAvignon [i nu se poate decide pentru nici unuldin drumurile care duc acolo: prin Lyons sauprin Dun-le-Roy; se poate vorbi, `n sf`r[it, deun b\rbat care se confrunt\ cu frumuse]ea teri-fiant\ a dou\ surori gemene, „indiscernabile“(cu termenul lui Leibniz), [i care r\m`ne pen-tru totdeauna burlac, tocmai din pricina [ov\-ielilor sale…

Putem conchide c\ m\garul (fie el [i al luiBuridan) a fost, este [i va fi un nobil reprezen-tant al filosofiei…

Laus laudis

Exist\ o veche tradi]ie a elogiului paradox-al ([i nu `ntotdeauna fariseic). Sursele clasiceale acestei tradi]ii literare au fost inventariatedeja. Se citeaz\ `n acest sens o lucrare a luiPlutarh, De sollertia animalium („Despre age-rimea animalelor“), cuprins\ `n Moralia XII.

Cicero ofer\, la r`ndu-i, un catalog al laude-lor ipocrite, redactate de c\tre filosofii stoici,`n Paradoxa stoicorum. E binecunoscut, deasemenea, micul dialog al lui Lucian dinSamosata, intitulat Despre parazit sau dac\exist\ o meserie a parazi]ilor, `n care se faceelogiul „paraziticei“ ([tiin]a care guverneaz\str\vechea, nobila meserie). Mai aproape denoi, filologul olandez Daniel Heinsius a com-pus o Laus Pediculi (adic\ o „Laud\ a p\du-chelui“). Lui Philipp Melanchton i se atribuieo Laus formicae („Lauda furnicii“). Se cunoscmai multe elogii ale m\garului, `ncep`nd cuvechiul Encomium asini, poemul epic al luiNigel de Longchamps, [i termin`nd cu Lausasini a aceluia[i Daniel Heinsius. Dar culmi-na]ia genului este cu siguran]\ tratatul din1585 al lui Edward Dyer, Praise of Nothing(„Lauda nimicului“). Nu trebuie s\ trecem cuvederea nici lucrarea unui anonim cu titlulmemorabil de l’Eloge de l’Enfer („Elogiulinfernului“).

Nici filosofii recen]i nu au ignorat genul.Bertrand Russel a publicat, `n 1932, `ntr-orevist\ de specialitate, In Praise of Idleness(„~ntru lauda tr`nd\viei“), iar Robert B. Reicha elogiat ipocrizia, `ntr-un articol din 2000, cunumele In Praise of Hypocrisy. La noi,Constantin Noica a consemnat un Elogiu al`mb\tr`nirii.

Voi `ncheia acest catalog erudit cu un citatbine ales din Giordano Bruno: „Le este permis[i st\ `n puterea principilor s\ exalte lucrurile

josnice; vor trece drept nobile, dac\ a[a dorescei, [i dac\ s`nt `ntr-adev\r a[a… Or, vede]i,exager\rile lui Teofilo au o explica]ie analog\;[i vorbele lui, a[a grosolane cum poate vi separ, au o cu totul alt\ conota]ie dec`t cele alescriitorilor antici, c`nd ace[tia pream\rescsosul, gr\dini]a de zarzavaturi, ]`n]arul, mus-ca, nuca sau orice alt element; sau c`nd unuldintre contemporanii no[tri celebreaz\ aracul,bagheta, evantaiul, ridichea, mercenarul,soba, lum`narea, smochina, febra, cercul saualte obiecte, care, dup\ cum se [tie, s`nt lipsitede importan]\, ba chiar dezgust\toare…“.

Nu e de mirare c\ am omis Laus stultitiae alui Erasm. Nebunia nu mai are nevoie de niciun omagiu. {i nici omagiul `nsu[i.

Bestiarul lui Spinoza

~n Spinoza par les bêtes, Ariel Suhamyinventariaz\ c`teva zeci de de f\pturi „ilustra-tive“, dac\ punem la socoteal\ [i fiin]ele mul-tiple, de tipul pe[tilor din ocean.

Avem a[adar: p\ianjenul, cei doi c`ini,omul, asinul [i elefantul, viermele din s`nge,pe[tii din mare, `ngerul [i [obolanul, ideea decal `naripat ([i Quine discut\ despre Pegas),himera, g\ina vecinului (`ntotdeauna `mbie-toare), piatra care opteaz\, m\garul luiBuridan (care nu se g\se[te, am v\zut deja, laJean Buridan), olarul divin (o imagine careprovine, poate, din „Epistola c\tre Romani“ asf`ntul Pavel), instinctul sexual al calului (libi-do), furnica [i porumbeii, leul, [arpele, melan-colicul (un oarece, Spinoza nu spune preciscine este), turma de vite, poetul amnezic, ani-malul social (omul fiind deja numit, „animalulsocial“ r\m`ne o f\ptur\ nedeterminat\), sire-na, ]apul lui Esop.

A[ face adaos „musca infinit\“, din Trac-tatus de intellectus emendatione…, preciz`nd,`n acela[i timp, c\ func]ia metafizic\ a elefan-tului e s\ treac\ prin urechile acului. Sau m\-car s\ se str\duiasc\, ilustr`nd `n acest chipimposibilitatea. Filosoful nu spune nimic dec\mil\. O va descoperi Nietzsche.

Cum vedem, bestiarul lui Spinoza e foartecompozit. Cuprinde entit\]i de ra]iune („entiarationis“), precum Ideea de cal `naripat ori hi-mera (am`ndou\ s`nt considerate de logicieniimedievali entit\]i imposibile), dar [i entit\]ireale, din regnul mineral [i animal. Unde voma[eza `ns\ „piatra care delibereaz\“ [i a c\reifinalitate, `n ontologia lui Spinoza, e s\ con-teste liberul arbitru? ~n ce loc `l vom situa pepoetul amnezic? Al\turi de olarul divin? {i,mai ales, ce fel de entitate este „libido equi“?Un accident? O esen]\?

Ariel Suhamy observ\ c\ termenul bestia-rius avea `n Antichitate trei sensuri: ludus bes-tiarius era, men]ioneaz\ Seneca, spectacolulde circ, `n care gladiatorul `nfrunta fiareles\lbatice. Pentru acest motiv, „bestiarius“ era`nsu[i numele generic al acestui tip de lupt\tor`n aren\. ~n al doilea r`nd, „bestiarius“ era unnume colectiv: el desemna toate speciile ani-malelor (fiarele din arca lui Noe). ~n fine,„bestiarius“ era [i locul `n care erau ]inute ([iexpuse) animalele, `nainte de spectacol.

Bestiarul lui Spinoza, conchide Suhamy,are scopul de a ilustra precaritatea ontologic\ aomului. Mi-am luat, desigur, exemplele dineseul lui Ariel Suhamy (ilustrat de Alia Daval),Spinoza par les bêtes, [Paris]: Ollendorff &Desseins, 2008, 160p. Nu am g\sit deocam-dat\, `n iconografia disponibil\, nici o ilus-tra]ie a pietrei g`nditoare.

Despre bestiarul lui Friedrich Nietzsche (ase vedea, totu[i, Acampora, Christa Davis andRalph R. Acampora (eds.), A NietzscheanBestiary: Becoming Animal Beyond Docileand Brutal, Rowan and Littlefield, 2004,344p.) voi scrie cu un alt prilej.

P. S. Ariel Suhamy pretinde c\ a descoperitun mineral cu propriet\]i ie[ite din comun, pecare l-a numit, cum se [i cuvenea, „spinozit“.

Bestiar metafizic

www.timpul.ro

MISCELLANEA

Compozi]ie I

Proz\TIMPUL10

august 2009 www.timpul.ro

LOJZE KOVACIC

A]ipi, apoi se trezi pe coridor, `n fotoliuls\u cel vechi. Dup\ o noapte alb\, m`inile [ipicioarele `i amor]iser\ [i se f\cuser\ reci [i]epene de parc\ ar fi fost de piatr\. Afar\, `nfa]a u[ii de la intrare, clarul de lun\, aseme-nea unei prelate mari, albe, `nve[m`nta stradaud\ [i [inele de tramvai sp\late de ploaie. Depe cadrul u[ii, ici [i colo, se prelingea un po-top de stropi mari ce c\deau apoi pe scar\ cani[te c\r]i de joc azv`rlite pe o mas\ neted\.Brrr! Se `nf\[ur\ [i mai str`ns `n fulgarin [i `[itrase gluga pe urechile `nghe]ate. Unde naiba,mai umbl\ acum Marija, g`ndi el. Pe corido-rul spa]ios, `nalt, medieval, care duhnea ag`ng\nii [i a tencuial\ veche, cr\pat\, se sim-]ea ca `ntr-o hrub\. Cu dou\ ore `n urm\ `ipromisese sus [i tare c\ se va `ntoarce numai-dec`t cu cafea [i ceva de-ale gurii. De-atuncitrecuser\ mai mult ca sigur trei ore [i, ca unf\cut, nici urm\ de ea. Deschise sert\ra[ul dela ma[ina de cusut (tot timpul `[i sprijinise co-tul de ea, ca s\-[i poat\ relaxa partea dreapt\a corpului) [i scoase o cutie de ]ig\ri Ibar. Ogoang\, un p\ianjen, ceva, `i trecu peste ochi.Aprinse un chibrit. Ce bine `i prindea! ~i `n-c\lzea fa]a [i m`na, iar flama juc\u[\ aduceapu]in\ lumin\ `n coridorul plin de mobil\a[ezat\ claie peste gr\mad\. Se uit\ la ceas.Era trei f\r\ un sfert. Hm. ~[i aprinse o ]igar\[i stinse chibritul al c\rui cap\t chircit, in-candescent, sem\na cu o omid\.

Doamne Sfinte, `nc\ `l mai durea m`na dela afurisita aia de t\blie a patului care `i c\zu-se asear\ pe bra]. O nenorocit\ de mutare, ladrept vorbind! Totu[i, slav\ Domnului, pri-mise p`n\ la urm\ apartament. Dup\ at`]ia ani,dup\ at`tea cereri [i alerg\turi care `l spetise-r\. Nu, de fapt nici nu-i vine s\ cread\. Numaic`nd o s\ se vad\ `n apartament o s\ cread\ c\e adev\rat [i c\, `n cele din urm\, nu e nici`nchipuirea lui, nici ceva ie[it din comun. Cebaft\ c\ oamenii \[tia se mut\ la Belgrad! Da’cel mai mare noroc e c\ a mirosit imediattoat\ t\r\[enia. Peste c`teva ore, un camion vaveni dup\ mobila lor [i pe urm\, c`t ai clipidin ochi, se va muta `n cuibul gol. {i n-o s\renun]e la el `n vecii vecilor. La [apte, nu,chiar mai devreme, Marija o s\ alerge la Spa-]iul locativ (\ia deschid la zece) ca s\ pri-measc\ decizia [i o s\ i-o aduc\, pe urm\ el os-o duc\ la birou. Da’ trebuie s\ fie prima, s\nu i-o ia altu’ `nainte. Asta ar fi culmea ghini-onului. El a stat toat\ noaptea de veghe, cutoat\ mobila adunat\, `ntr-o cas\ str\in\ (defapt, numai peste c`teva ore, chiar o s\ locu-iasc\ aici [i `n curte o s\ aib\ magazia lui, aiade la cap\tu’ zidului), ca nu cumva s\ se mutealtcineva, cine [tie ce creatur\ care s\-i bagesub nas o h`rtie [i s\-i spun\: Car\-te cu toatevechiturile tale! Nici nu se poate g`ndi la a[aceva. Omul trebuie s\ fie ager [i descurc\re]ca o nev\stuic\. {i trebuie s\ aib\ gheare,altfel `l calc\ to]i `n picioare. Da’ c`t o s\ fieMarija la Spa]iul locativ, cineva trebuia s\ r\-m`n\ `n apartament. La asta nu se g`ndise`nc\. Cine? El nu putea. Trebuia s\ fie la bi-rou, altminteri [efu’ \l nou o s\-l ia la ochi dela `nceput. Petrcek? Doar dac\ Marija `l `n-chide `n apartament. Da’ mai `nt`i trebuie s\-iarate cum se trage z\vorul pe din\untru. Dup\aia, nimeni, nici chiar port\reasa cu chei po-trivite n-o s\ poat\ intra `n\untru. Pe de alt\

parte, nu po]i l\sa un copil singur [i mobilar\sp`ndit\ peste tot. Ceva se poate r\sturna,poate c\dea peste el sau se poate distruge. Caultima dat\. Cel mai bine ar fi s\ `l lege, s\ `llege str`ns ca s\ nu poat\ alerga prin camer\.~n definitiv, Petrcek poate s\-[i poarte singurde grij\. C\ doar e de[tept [i [mecher. ~nc\ nu[i-a `ncasat por]ia pentru ultima n\zb`tie. O s\`ncaseze una zdrav\n\. Da’ mai `nt`i s\ se mute.Pe urm\, pe urm\ totul o s\ mearg\ ca pe roate.~nchise ochii tihnit [i r\mase `n fotoliu.

„Alo, dumneavoastr\, cine s`nte]i?“Brusc se trezi. Cineva st\tea `n fa]a u[ii de

la intrare [i, cu o lantern\ de buzunar, luminacoridorul.

Se s\lt\ din fotoliu, arunc\ p\tura care i ser\sucise `n jurul trupului ca o centur\ desiguran]\ [i se ridic\ `n picioare.

„{i eu am dreptul s\ v\ `ntreb pe dumnea-voastr\ cine s`nte]i?“ morm\i el nervos.

„Mili]ia! {i dumneavoastr\?“„Stanislav Fajdiga,“ r\spunse el cu r\cea-

l\, `n timp ce se apropia somnoros de u[a dela intrare. Deasupra clopotni]ei bisericii Sf.Jakob z\ri v\l\tugi de nori albi ca sm`nt`na. Ise p\ru c\ [i clopotni]a se mi[ca odat\ cu ei.

„Func]ionar,“ ad\ug\ el.Mili]ianul `i lumin\ fa]a, a[a c\ pentru o

clip\ `[i miji ochii. Nu pot s\-i suf\r pe to]itipii \[tia `n uniform\, g`ndi el.

„V\ `ntreb ce face]i aici?“„Ah!“ Fajdiga se z\p\cise; `[i trecu m`na

prin p\r. „Am mobila pe coridor. A[tept s\ segoleasc\ apartamentul de la etajul doi ca s\m\ mut `n el. {ti]i, altminteri mi-o ia altul `na-inte. {i dup\ at`]ia ani de a[teptare, nu mi-arconveni deloc.“

Mili]ianul lumin\ din nou culoarul. Rotilanterna [i becul din care ]`[nea o lumin\ alb\,puternic\, se opri pe un bufet pe care se `n\l]aun vraf de vase de buc\t\rie, pe ni[te saltele,un cactus a[ezat pe un suport de flori, o saniepr\fuit\, ni[te schiuri, undeva `n spate, pe unmorman de saci, de cutii, de rufe adunate lao-lalt\, l`ng\ u[\, pe ni[te fotolii uzate, acope-rite cu o hus\ imprimat\ cu stele [i, `n sf`r[it,pe un ursule] care, dintr-o cutie de carton a-flat\ pe un dulap furniruit, cu o lab\ ce `isp`nzura `n afar\, de parc\ ar fi dirijat circu-la]ia, scruta totul de la `n\l]ime, cu ochii luif\cu]i din doi bumbi..

„E al b\iatului meu“, `ng\im\ f\r\ nici unrost Fajdiga.

„Hmm. Oricum ar fi, ar\ta]i-mi legi-tima]ia!“

I-o ar\t\ [i `i ]inu lanterna ca s\-i poat\nota numele cu un cap\t de creion chimic.

M`na lui noduroas\, ca o broasc\ ]estoas\, semi[ca domol pe h`rtia neted\ a agendei, `nain-te [i `napoi, spre u[\, apoi din nou spre cen-tura galben\ cu care era `ncins.

Chiar `n clipa aceea, `n pragul u[ii ap\ru ofemeie, `nf\[urat\ str`ns `ntr-un fulgarin.

„Iart\-m\, Stane,“, zise ea, „dar Petrcek a... Ce s-a `nt`mplat?“ Se trase `ntr-o parte [if\cu ochii mari.

„Nimic, nimic,“ `ng\im\ mili]ianul, cucreionul `n gur\. ~i `napoie lui Fajdiga legiti-ma]ia [i stinse lanterna. „Simple formalit\]i,tovar\[\!“ D\du din cap, ridic\ poalele man-talei de ploaie aspre, fo[nitoare, b\g\ lanterna`n buzunar [i apoi travers\ agale strada, pesteliniile de tramvai ce sc`nteiau.

„Ce s-a `nt`mplat?“„Nimic, Marija, chiar nimic. Doar c\ i s-a

p\rut curios s\ m\ g\seasc\ noaptea, pe cori-dor, `ntins `n fotoliu. {i dintr-o dat\ parc\ [imie mi s-a p\rut totul curios,“ zise el sincer.

„Bine c\ nu s-a `nt`mplat nimic. A[ fi venitmai devreme, dar Petrcek s- a trezit [i a vrutcu tot dinadinsul s\ stau cu el.“

„Ai a[teptat s\ adoarm\?“„~h`.“ Trase din spate un fotoliu [i se a[ez\.„}i-am adus ni[te cafea [i cl\tite. S-au r\-

cit, mai mult ca sigur. Cafeaua e f\r\ zah\r, c\n-am mai avut. Rabzi [i tu.“

Le puse pe ma[ina de cusut.El se a[ez\, aplec\ termosul [i sorbi din ca-

fea pe `ndelete, cu voluptate. O c\ldur\ pl\cu-t\, furnic\toare i se r\sp`ndi pe piept, `n `n-cheieturi [i `n trup. Apoi mu[c\ o jum\tatedintr-o cl\tit\ c\ldu]\, sub]ire, iar gemul `ialunec\ pe limb\ [i pe cerul gurii.

„{tii ce-am visat?“„Tot acelea[i chestii,“ zise el cu un gust

dulce pe limb\.„Nu, nu!“ Cl\tin\ ea din cap. „Am visat c\

`n baia din apartamentul cel nou era o cad\plin\ cu spumant de baie, alb ca z\pada [i dinea se vedea c\p[orul s\punit al lui Petrcek.R`dea [i `mi striga c\ i-a c\zut s\punul dinm`nu]e [i c\ a ajuns direct `n buc\t\rie.“

„Asta ai v\zut-o `ntr-un film!“ zise el.„Sigur,“ `i r\spunse ea simplu, „[i pe urm\

mi-a ap\rut `n vis.“Se cuib\ri l`ng\ el. El mesteca.„Mi-ar pl\cea ca la ferestre s\ am perdele

[i glastre cu flori. ~n buc\t\rie o s\-mi insta-lezi o chiuvet\. {i te avertizez de pe acum:n-o s\ mai la[i lamele de ras pe unde s-onimeri. Iar `n antreu o s\ te descal]i [i o s\-]ipui mereu papucii de cas\, c\ vreau s\ ampodeaua curat\, tot a[a de curat\ ca masa.Poim`ine o s\-]i ar\t ce [i cum. S\ [tergi po-

deaua cu m`na [i n-o s\ r\m`n\ nici un fir depraf pe ea! O s\ fie a[a de frumos!“

„Oh, p\i o s\ ajungi o adev\rat\ Xantipa,“,zise el [i z`mbi `n `ntuneric.

„Ai v\zut debaraua de sus?“ `ntreb\ ea,nelu`ndu-i `n seam\ remarca.

„E `nc\p\toare. O s\ pot face la dulcea]\,c`t\ vrei. Doar borcanele s`nt greu de g\sit.Cel mai tare m\ bucur c\ o s\ avem baie. G`n-de[te-te, te bagi sub du[ c`nd vrei, `n fiecares`mb\t\ te `mb\iezi din cap p`n\ `n picioare [ipe urm\ te lunge[ti `n pat curat [i binedispus,s\ tot tr\ie[ti!“

~[i puse capul pe um\rul lui. T\cur\ pentruo clip\, contempl`nd pl\smuirea superb\ a lo-cuin]ei lor. Ea se g`ndise tot timpul cu c`t\grij\ va amenaja noul apartament, la pernelede pe scaune, la [erve]elele de pe mese, laperdelele delicate, din dantel\, de la ferestreprin care str\luce[te soarele de duminic\ [iumple `nc\perea cu fr`nturi [i pete de lumin\.~n `nchipuirea lui, nu prea [tia ce-ar fi putut s\fac\ dup\ baia desf\t\toare de s`mb\t\; s\ fidormit, s\ fi citit ziarul, s\ fi umblat prin ca-mer\ `n papuci, s\-[i fi t\iat unghiile de lapicioare, sau s\ se fi lungit `n pat, s\-[i fi trasp\tura peste cap [i s\ fi adulmecat mirosul decurat al pielii sp\late cu s\pun. Totul i se vap\rea murdar, de[i, `n realitate, totul estecurat, [i va sim]i c\ e o fiin]\ foarte bun\, carenu a f\cut nim\nui nimic r\u. Asta o s\ fieminunat.

Puse termosul pe ma[ina de cusut [i `n[u-rub\ capacul. Apoi `i spuse c\ Petrcek o s\r\m`n\ `n apartament c`t timp ea se va duce laSpa]iul locativ, dar c\ `nainte vor trebui s\-l`nve]e cum s\ `nchid\ [i s\ deschid\ z\vorul.Mai devreme, `i zise, se g`ndise s\ `l lege cas\ nu alerge prin camer\.

„Bine te-ai g`ndit,“ zise ea. „Cel mai binear fi s\ `l leg\m cu fr`nghia cea nou\ de rufe.Da’ o s\ trebuiasc\ s\-l a[ez\m undeva l`ng\u[\, ca s\ se poat\ ridica u[or [i s\ deschid\z\vorul c`nd o s\ m\ `ntorc. Oricum, o s\ fiecuminte. {i o s\-[i aminteasc\ c\ nu trebuie s\deschid\ nim\nui. {i c\ nu trebuie s\ vor-beasc\ cu nimeni, `n afar\ de mine. O s\-i lasjuc\rii [i o s\-i promit ceva, acolo.“

„Vezi, nu-i promite cine [tie ce, c\ iar o s\ias\ cu t\mb\l\u. Mai bine d\-i Odiseea mea,s\ o fac\ ferfeni]\. Oricum a f\cut-o praf pejum\tate, m\car s\ termine treaba.“

„A[a am s\ fac,“spuse ea [i vru s\ maiadauge ceva, dar t\cu.

C\lc`nd cu grij\, `n acela[i timp sprinten [iatent, cineva `nainta prin `ntuneric, cu bra]eleridicate, apoi trecu pe l`ng\ ei ca [i c`nd nui-ar fi observat, nu le-ar fi sim]it prezen]a.Adulmecar\ miros de b\rbat `n v`rst\, dehaine jilave [i, de cum se `ndep\rt\, sim]ir\iar\[i aerul rece, proasp\t. ~[i ]inur\ respira]ia[i din ochi urm\rir\ fream\tul domol al `ntu-nericului. Vizitatorul nocturn se opri `n fa]asc\rilor [i c\ut\ `ndelung `ntrerup\torul elec-tric. C`nd aprinse lumina, observar\ c\ `[isufla `n m`ini ca s\ se `nc\lzeasc\ apoi o lu\`n sus pe sc\ri. Auzir\ cum tu[e[te [i expecto-reaz\. Urca sus, tot mai sus.

„{tii ce,“ `[i auzi Fajdiga vocea surd\ [i seridic\ `n picioare. „|sta a venit pentru apar-tament.“

„Da.“Nu-i r\spunse. Tiptil, se repezi la sc\ri.

Marija era `ntins\ pe jum\tate `n fotoliul `n]e-sat cu lucruri [i tr\gea cu urechea `ncordat\,fix`ndu-[i `mpietrit\ b\rbatul.

Lumina de pe sc\ri se stinse. Str\inul oaprinse din nou, de pe un palier, fiindc\ auto-matul `ncepu din nou s\ b`z`ie, apoi f\cuc`]iva pa[i [i se opri nehot\r`t.

Fajdiga pocni din palme `nceti[or.„Fir-ar al naibii, s-a oprit chiar `n fa]a

apartamentului nostru!“„Nu mai spune!“ zise Marija ridic`ndu-se.„{tt! R\m`i acolo unde e[ti!“~l auzea pe str\in cum p\[ea `n fa]a u[ii,

cum `i fo[nea paltonul, cum `i sc`r]`iau panto-

Se crap\ de ziu\

Dialog II

11Proz\

august 2009

TIMPUL

www.timpul.ro

fii. Poate venise pentru apartament, poate nu,g`ndi Fajdiga. Cel mai bine era s\ nu fi venitpentru asta. Apoi se auzi o pocnitur\. Aha!Ridicase capacul de aram\ de la orificiulpentru scrisori, ca s\ se uite `n antreu. Sechinuie degeaba. N-o s\ vad\ nimic, orificiule `nchis pe din\untru, cum v\zuse chiar el,ieri diminea]\. {i mai era [i `ntuneric.

Acum `l l\s\ `n jos. N-o s\-l ridice `nc\ odat\. Face c`]iva pa[i. Nu `ndr\zne[te s\ sunela u[\. E prea devreme. Oamenii dorm. Poateo s\ [ad\ pe sc\rile din fa]a u[ii. Azi oameniis`nt `n stare de orice.

„Ce e?“„Ascult\, fir-ar s\ fie!“„Ce s-a `nt`mplat?“Str\inul se `ntorcea. Cobora `ncet, foarte

`ncet, ca [i c`nd chibzuia la ceva sau poatea[tepta ca din clip\ `n clip\, `n urma lui s\ sedeschid\ u[a [i cineva s\ `i spun\, s\ nu sejeneze, pentru numele lui Dumnezeu, [i s\intre. ~ns\, nimic din toate astea nu se `n-t`mpl\, `n casa de `nchiriat `ntunecat\, ador-mit\, domnea o lini[te neclintit\, [i gr\bi pa[iipe sc\ri.

Pe nesim]ite, Fajdiga plec\ de l`ng\ sc\ri [ise rea[ez\, sprijinindu-[i o m`n\ pe genunchi.

Era preocupat [i lini[tit `n acela[i timp.Str\inul ap\ru pe coridor, dibuind cu grij\

treapta urm\toare cu piciorul. Lui Fajdiga i sep\ru c\ trecuse o zi `ntreag\ de c`nd auziseprima dat\ cum s`r]`ie treptele sub pa[ii isco-ditori ai str\inului. Mai mult de un minut `[irepet\: „Nici dracu’ n-o s\ `ndr\zneasc\ s\-miia apartamentu’, nici dracu’ …“ Pentru o cli-p\, `nainte s\ se sting\ din nou lumina `n casasc\rii cu trepte tocite, `i mai z\ri o dat\ umeriic\zu]i [i borul larg al p\l\riei `nchise la culoa-re. Apoi se opri la c`]iva pa[i de ei, scotoci `nbuzunare [i `n cele din urm\ aprinse un chi-brit. ~n lumina alburie a fl\c\rii ar\ta b\tr`n,avea un obraz p\m`ntiu, prelung, cu o umbr\sub nas [i purta un palton aruncat `n grab\,neglijent peste o bluz\ de pijama. C`nd `i z\ri,tres\ri u[or [i ridic\ chibritul deasupra capu-lui. Apoi zise domol:

„Bun\ diminea]a!“„Bun\ diminea]a!“Chibritul se stinse [i mai aprinse unul.Se `ntoarse [i privi curios mobila `ngr\m\-

dit\ de-a lungul peretelui. Chibritul ardea cuo fl\c\ruie `nce]o[at\, nelini[tit\, de parc\ arfi ]inut de picioru[e un fluture `nfrigurat.

„A cui e mobila asta?“ Se `ntoarse brusc [i`i privi aprig.

„A noastr\“, r\spunse aparent calmFajdiga.

„Crede]i c\ o s\ va muta]i la etajul aldoilea, `n locul familiei Juhar?“

„Nu credem, chiar o s\ ne mut\m!“„Chiar a[a!“ zise Marija.B\rbatul se uit\ la ei. Pe nea[teptate, se a-

prinse la fa]\ [i pentru o clip\ obrazul lui p\ruasemenea unei buc\]i mari, vechi de lemnuscat, f\r\ ochi, f\r\ gur\, f\r\ nimic.

„N-o s\ va muta]i!“ le spuse aproaper\cnind.

„Da’, ce, o s\ ne interzici dumneata?“Fajdiga se ridic\ `n picioare. Era la fel de

`nalt ca [i str\inul. ~i sim]i r\suflarea, care numirosea a nimic, poate doar amintea de aerulmatinal, rece, de pe strad\.

„Chiar eu!“ Aprinse un chibrit [i se holb\m`nios la ei pe sub firele de p\r zb`rlite.

„Nu ]ine!“ zise Fajdiga cu ironie.„Nu ]ine!“ repet\ Marija [i brusc se ridic\

`n picioare.„Nu ]ine?! Un an am a[teptat pentru apar-

tamentul asta. Tot a doua zi treceam pe aici.E adev\rat, cum m\ vede]i [i cum v\ v\d ...“

„Nu-mi pas\!“„~n timp ce dumneavoastr\ ... Am a[teptat

s\ se mute mai `nt`i, dar `nc\ nu s-au mutat,c`t timp ...“

„Da’, ce, e vina mea?“„Apartamentul \sta e ca [i al meu, a[a s\

[ti]i, [i n-o s\ pune]i m`na pe el ...“~l apuc\ o tuse chinuitoare.„Chiar de-ar fi s\-mi dau duhul,“ spuse el.

„Uite cum st\ treaba, mo[ule. Eu caut de[ase ani un apartament [i `nc\ nu mi-am datduhul.“

„Mereu ni l-a suflat cineva de sub nas,“zise Marija.

„{i tot nu ne-am pierdut `ncrederea“, ziseFajdiga.

„Tocmai asta face]i dumneavoastr\ acum,“exclam\ b\rbatul [i le arunc\ o privire `ntu-necat\, du[m\noas\.

„{i acum,“ zise Fajdiga, „nu ne mi[c\mpentru nimic `n lume.“

„S`ntem o familie,“ spuse Marija.„{i eu am o familie. De trei ori mai mare ca

a dumneavoastr\, face de trei ori c`t a voastr\!“„Poate da, poate nu.“„Oricine are familie,“ ad\ug\ Marija.„Dorm pe masa de lucru de cinci ani!“„Parc\ s`nte]i singurul!“ zise Fajdiga.„Iar copiii pe scaune [i pe sacii cu c\rbuni,

pentru c\ podeaua e umed\, iar pe pere]i eigrasie. Nu mai putem `ndura. S`nt s\tul p`n\peste cap de toat\ situa]ia asta!“

„Crede]i c\ noi o ducem pe roze?“ „{i s\ [ti]i: n-o s\ primi]i apartamentul,

chiar dac\ v-a]i adus deja toate vechiturileastea numai bune de aruncat la gunoi!“

„Ai auzit, Marija,“ zise Fajdiga.„R\m`ne de v\zut!“ `i zise b\rbatului [i `l

privi `ncruntat.„De unde [tim noi c\ e adev\rat c\ v\ inte-

resa]i de at`ta vreme de apartamentul familieiJuhar?“ zise Marija, netezind o hus\ [i pri-vindu-l fix pe b\rbat.

„Chiar a[a, de unde s\ [tim?“„De unde?“ repet\ str\inul.Scotoci `n buzunar [i scoase o cheie.„Iat\!“„Ce anume?“Fajdiga lovi cu c\lc`iul o cutie de conser-

ve, pe care o g\sise `n spatele dulapului.„Asta e cheia de la apartament!“„Da’ poate nu e cheia de la apartament!“

zise Fajdiga `n b\[c\lie.„Uita]i-v\ la ea!“„S`nte]i destul de b\tr`n [i ave]i destul\

minte, doar nu vre]i s\ ne p\c\li]i cu cheiaasta?“

„N-ar strica s\ v\ uita]i mai bine la ea.“„Nu m\ pricep deloc la chei. Niciodat\ nu

m-am priceput,“ zise Fajdiga.„Mi-a dat-o port\reasa ieri. Uita]i-v\ ce

scrie pe cartona[: etajul II, st`nga. Oare deunde-o fi?“

„De la familia Juhar!“~i ar\t\ lui Fajdiga cheia care avea pl\cu]a

rupt\.„Uita]i-v\!“Fajdiga se albi la fa]\. Marija se repezi la

m`na ce ]inea chibritul pe cale s\ se sting\.

Brusc, sim]i `n gur\ gustul am\rui al cojii dep`ine arse pe care o m`ncase asear\.

„A[a c\ nu-mi pute]i face nimic. ~ndat\ cem\ mut, m\ `ncui `n\untru [i v\ trimit pe to]ila dracu’,“ zise b\rbatul [i voi s\ bage `n bu-zunar cutia de chibrituri [i cheia. Dar cutia `ic\zu pe jos, chiar l`ng\ pantofii lui Fajdiga,iar o margine `i atingea bombeul. O privi cucoada ochiului, se aplec\ pe nea[teptate [i o`n[f\c\ iute.

A[ fi putut s\-l calc pe degete, `[i zise `nsinea lui Fajdiga, dar cu voce tare spuse:

„N-are a face, n-o s\ primi]i apartamentu’[i dac\ a]i avea o mie [ase sute treizeci [i [ap-te de chei ca asta.“

„Doamne,“ zise b\rbatul cl\tin`nd deza-probator din cap.

~[i `ncheie nasturii de la palton.„De ce, dracu’, v\ mai f`]`i]i `n jurul nos-

tru,“ zise Fajdiga cu n\duf. D\du cu piciorul`n cutia de conserve care zbur\ pe u[\, s\ri petrotuar [i ateriz\ pe [inele de tramvai.

„Culmea t`mpeniei,“ scr`[ni printre din]i.„Am plecat,“ zise str\inul.„Sta]i a[a!“ r\sun\ un glas poruncitor.Era Marija. De-abia mai respira, dar `[i

d\dea seama c\ toat\ situa]ia asta se creasenumai din cauza str\inului. Era du[manul ei,cel mai mare du[man pe care l-a avut [i pecare l-ar fi putut avea vreodat\.

B\rbatul era `n picioare [i cu un gest ner-vos `[i tr\gea gulerul peste fa]\, acoperindu-[ipe jum\tate obrazul.

„{i decizia?“ zise ea apropiindu-se. „Ave]idecizie?“

Nu-i r\spunse.

„Care va s\ zic\, nu ave]i decizie?“ ziseFajdiga pronunt`nd clar fiecare cuv`nt.

Str\inul [ov\i.„Mai bine s\ vedem cine o s\ primeasc\

apartamentul!“ spuse el `n cele din urm\, cu ovoce stins\, obosit\.

~l ocoli pe Fajdiga, `ndep\rt\ fotoliul care`i st\tea `n cale, str\b\tu cu pa[i mari corido-rul [i ie[i pe u[\ aproape alerg`nd. La pu]intimp, `i auzir\ pa[ii trop\ind pe caldar`mulneuniform.

Fajdiga se `ntoarse spre Marija.„Du-te dup\ el!“„Da!“„{i vezi s\ ajungi `naintea lui la Spa]iu’

locativ. F\ orice s\ i-o iei `nainte. ~n timpu’\sta eu o s\ car mobila sus.“

Se `nf\[ur\ bine `n fulgarin [i plec\ `ngrab\.

Fajdiga ie[i pe strad\. Aerul era uscat [icurat. Se uit\ dup\ ei.

Str\inul se gr\bea `nainte, merg`nd foarteaproape de case, ferestre [i obloanele negrede la vitrine. Pe partea cealalt\ a str\zii,Marija mergea cu pa[i mici dup\ el.

„Fugi!“ `i strig\ el.O lu\ la fug\.~n dreptul ligheanului de aram\ luminat de

la frizeria cufundat\ `n `ntuneric, str\inul se`ntoarse, s\ri u[or `nainte [i o lu\ `n goan\ lavale, c\lc`nd peste pietrele ce `i st\teau `ncale. Alergau `n t\cere, cu pa[i mari, pe strada`n pant\, lung\ [i neted\ ca o mas\ inundat\de lumina lunii. I se p\ru c\ odat\ mai tr\iseceva asem\n\tor. Apoi `[i aminti de jocul cunasturi. Odat\, pe c`nd era copil, fusese laspital [i se juca ]in`nd cearceaful `ntre din]i [il\s`nd s\ alunece doi nasturi `n jos, observ`ndcare `i va ajunge primul la picioare.

Se lu\ dup\ ei agale, dar suficient de repe-de ca s\ nu `i piard\ din ochi. Acum, siluetele`ntunecate se `nt`lnir\ [i o pornir\ `mpreun\ `njos, spre ora[. O clip\ doar alergar\ una l`ng\cealalt\, apoi, pe nea[teptate, una dintre ele`ncepu s\ umble razna. Era str\inul. ~ncercases\ o opreasc\ pe Marija. Ea reu[i s\ `l oco-leasc\, s\ri `ntr-o b\ltoac\ doar c\ s\-l stro-peasc\ [i se repezi `nainte cu toat\ viteza decare era `n stare `n clipa aceea. ~[i `mpingeatrupul tot mai ad`nc `n `ntuneric, printre case[i umbre. Str\inul era b\tr`n [i sl\bit. Maialerg\ o vreme cu pa[i m\run]i [i, `n cele dinurm\, se opri f\r\ suflare `n umbra unei casemari. Apoi, Fajdiga auzi un sunet trist, tremu-r\tor venind dintr-acolo. Ce s\ fie, pl`nge b\-tr`nu’? Nu g\si nici o explica]ie. Marija dis-p\ruse `n `ntuneric, era departe, dar pentru obun\ bucat\ de vreme `i mai r\suna `nc\ `nurechi trop\itul neregulat al pa[ilor ei.

Poate totu’ o s\ se termine totu[i cu bine,se lini[ti el.

Traducere Paula Braga Šimenc

Errat\: Prezentarea [i traducerea povestirii de LojzeKovacic ap\rute `n num\rul din luna februarie `i apar]inPaulei Braga Šimenc.

Prezent\m scuze pentru omisiune.

Don Quijote

Dialog I

PolemiciTIMPUL12

www.timpul.roaugust 2009

LUIZA PALANCIUC [I MIHAI {ORA

~n num\rul 486 din 6 august 2009 al revis-tei Observator Cultural, citim cu `nc`ntare un„Inedit Fondane“, `n traducerea lui }icuGoldstein, publicat sub titulatura „Restituiri“.~ns\, dup\ doar c`teva pasaje, ceea ce fusese`nc`ntare se evapor\ [i devine, brusc, o sur-priz\ dezagreabil\.

„Ineditele“ respective s`nt dou\ texte (`ntrecare un lung poem) semnate de BenjaminFondane [i ap\rute, `n limba francez\, `nvolumul Fondane-Maritain. Correspondancede Benjamin et Geneviève Fondane avecJacques et Raïssa Maritain, Textes réunis etannotés par Michel Carassou et René Mougel,Paris, Éditions Paris-Méditerranée, Collec-tion „Cachet Volant“, 1997, pp. 170-172.

Excelent cunosc\tor al operei lui Maritain,René Mougel – care anim\ Centrul de StudiiJacques [i Raïssa Maritain de la Kolbsheim(Fran]a) – a avut grij\, al\turi de o echip\ decercet\tori, s\ repertorieze riguros toate docu-mentele aflate `n arhivele filosofului francez:zeci de metri liniari cu manuscrise, publica]ii,peste 40000 de scrisori pe care cuplul Maritainle-a primit de-a lungul anilor. Deci, implicit, [iscrisorile trimise de c\tre Benjamin Fondane[i, dup\ dispari]ia acestuia, de so]ia lui,Geneviève Fondane (n\scut\ Tissier). Celemai multe dintre aceste scrisori se afl\ reunite`n volumul citat mai sus. Volumul este `ngrijit,adnotat cu migal\: de altfel, acesta este unuldin rarele volume cu Benjamin Fondane dreptautor care a avut parte de o asemenea aten]ie[i a ap\rut editat `ntr-o form\ profesionist\.

}in`nd cont, a[adar, c\ acest volum este,din fericire, corect redactat – gra]ie, `n bun\parte, rigorii specialistului René Mougel – nu

te-ai a[tepta ca „restituirea“ unui fragment, `nlimba rom=n\, s\ fie at`t de p\guboas\.

L\s\m la o parte presupozi]ia, fals-[tiin]i-fic\ (de fapt: retoric\) din [apoul care `nso-]e[te „traducerea“ din Observator Cultural:poemul lui Benjamin Fondane, publicat `ncarte ca inedit, nu a fost inclus `n volumele depoezie ale lui Benjamin Fondane nu pentru„caracterul lor de revolt\ cutez\toare [i soli-tudinea absolut\“ (sic!), ci – pur [i simplu (idest mai prozaic) – pentru c\ Benjamin Fondanenu a avut [ansa unei edit\ri profesioniste `nFran]a [i, cu at`t mai pu]in, a unei edi]ii cri-tice, cum s-a `nt`mplat, de pild\ (ca s\ nu d\mdec`t acest exemplu), cu opera lui JacquesMaritain, gestionat\ de o echip\ de cercet\toripasiona]i. Abia `n ultimii doi ani s-au mai`ntrez\rit c`teva schimb\ri `n privin]a opereifondaniene, odat\ cu apari]iile de la ÉditionsVerdier, unde colaborarea admirabileiMonique Jutrin, la volumul antologic Le malde fantômes (2006), a speciali[tilor OlivierSalazar-Ferrer [i Ramona Fotiade, la volumulÉcrits pour le cinéma. Le Muet et le Parlant(2007), s-a dovedit a fi salvatoare, de[i c\r]ilecon]in, totu[i, `nc\ multe inexactit\]i, erori detranscriere a manuscriselor sau gre[eli deortografie care, sper\m, vor fi corectate `ntip\riturile ulterioare.

Volumul de coresponden]\ cu Jacques [iRaïssa Maritain este `ns\, dup\ cum amin-team, redactat mai bine dec`t altele. Daraceast\ `nsu[ire devine, `n traducerea lui }icuGoldstein, praf [i pulbere. {i regretabil\ estenu at`t calitatea propriu-zis\ a traducerii poe-mului din „restituirea“ pe care o propune re-vista Observator Cultural – calcuri, erori demetric\, topic\ inadecvat\, contrasensuri (depild\, „je vais te parler“ este tradus prin

„vreau s\ vorbesc“) –, c`t, mai ales, eroarea...factual\!

Anume: Benjamin Fondane nu a avut nicio sor\ numit\ „Marie“, a[a cum reiese din tra-ducerea lui }icu Golstein. Contrazicerea a-cestui factual biografic al lui Fondane ne faces\ ne punem c`teva semne de `ntrebare `n ceprive[te autenticitatea demersului „restituirii“cu pricina.

Benjamin Fondane a avut, `ntr-adev\r,dou\ surori: Lina – sora cea mare, care i-a `m-p\rt\[it soarta, [i pe care, atunci c`ndBenjamin Fondane urma s\ fie eliberat dinlag\rul de la Drancy, (`nainte de a fi deportatla Auschwitz), a refuzat s\ o p\r\seasc\; [iRodica, mezina familiei, c\s\torit\ cu PaulDaniel, cea care le-a supravie]uit [i a p\stratmanuscrisele rom=ne[ti ale lui BenjaminFondane, adic\ toate acele manuscrise semna-te B. Fundoianu, `n bun\ parte publicate dePaul Daniel, care se afl\ ast\zi `ntr-un fondpublic, `n Statele Unite, fiind, a[adar, consul-tabile, editabile (dac\, desigur, ar exista uneditor rom=n profesionist, un fondanianautentic [i dezinteresat).

}icu Goldstein, traduc\torul lui Fondane,ca [i redactorii revistei Observator Cultural arfi trebuit s\ cunoasc\ aceste „detalii“ care nus`nt deloc anodine, `n contextul biografic allui Fondane. Ceea ce }icu Goldstein traduceprin: „Aceste dou\ texte, `nso]ite de o foto-grafie a lui Fondane, au fost, probabil, remisede c\tre sora lui Fondane, Marie, lui Jaques(sic!) Maritain, atunci c`nd l-a vizitat la 21august.“, trimite, de fapt, la so]ia lui Fondane,Geneviève. Iat\ nota original\ francez\: „Cesdeux textes, accompagnés d’une photo deFondane, ont probablement été remis par sœurBenjamin-Marie à Jacques Maritain lorsqu’illui a rendu visite le 21 août.“ (ed. cit., p. 172).

Dac\ }icu Goldstein ar fi citit `ntregvolumul din care „restituie“ un fragment `nObservator Cultural, ar fi aflat – la pagina168 – c\ „Benjamin-Marie“ este numele pecare so]ia lui Fondane, Geneviève, l-a luatatunci c`nd s-a c\lug\rit, `n 31 mai 1949, a-dic\ atunci c`nd moartea lui Fondane deveniseo sf`[ietoare certitudine. }icu Goldstein ar fiaflat [i c\, trei luni mai t`rziu ([i c`teva paginimai departe), `n congrega]ia `n care intraseGeneviève (Notre-Dame de Sion), i-a fost datnumele de „Gratia-Maria“. Toate scrisorile pecare le trimite, dup\ aceast\ dat\, cupluluiMaritain s`nt semnate cu aceste nume. Dup\cum, Maritain `nsu[i le folose[te atunci c`nd `iscrie: i se adreseaz\, de pild\, cu formula„bien chère sœur Benjamin-Marie“.

Prin urmare, nu este vorba despre vreo...sor\ a lui Fondane care s-ar numi „Marie“, cidespre Geneviève `ns\[i; iar cel care facevizita, la data de 21 august, `n pasajul citatmai sus, este Maritain, nu altcineva.

Unde trimit toate acestea?La urm\torul lucru: exist\ nenum\rate for-

me de a evolua `n cultur\ – retoric ([i incon-sistent), temeinic, onest sau f\]arnic. {inimeni nu este la ad\post de o eroare stilistic\,de apreciere sau, pur [i simplu, de gust. Daratunci c`nd erorile devin sistem, c`nd eleascund, de fapt, o inconsisten]\ bibliografic\,a[a cum se `nt`mpl\ `n „restituirea“ publicat\de revista Observator Cultural, nu mai avemde-a face cu „simple“ erori. Ceea ce ar fi pututfi un gest l\udabil [i binevenit se preschimb\`ntr-un co[mar publicistic, d\un\tor pentrumemoria lui Fondane [i, `n general, pentrucultura rom=n\.

Am cunoscut vremuri mai bune. {i maioneste.

Restituiri (?) `n cultura rom=n\

Sub acest titlu, `n februarie 2008, Mihai{ora publica un articol `n care explica pe largde ce (re)aducerea operei lui BenjaminFondane, a mesajului s\u de onestitate intelec-tual\ [i d\ruire, este urgent\ `n cultura rom=n\.Nimic nu s-a schimbat, de atunci, `n ceea ceprive[te con]inutul programului pe care l-amg`ndit [i l-am lansat `mpreun\. S-au schimbatdoar c`teva coordonate de natur\ tehnic\, darcare, de[i relevante `n context, nu modific\nicicum fondul demersului nostru. ~n acestmoment, „Restitutio Benjamin Fondane“ `n-seamn\ urm\toarele lucruri:

– Preluarea, de c\tre Editura Polirom, aseriei omonime de opere traduse din limbafrancez\ (acele c\r]i pe care am reu[it s\ lesalv\m, `n octombrie 2008, dup\ interven]iileDomnului Mircea Martin [i dup\ interdic]ia depublicare survenit\ ac]iunii d-sale). C\r]ilesalvate vor ap\rea `n toamna acestui an.

– Dou\ situri: www.fondane.eu [i www.fon-dane.fr, aflate `nc\ `n construc]ie. Siturilecon]in documente iconografice, facsimile alemanuscriselor [i ale textelor publicate `n vo-lum ori `n periodice, edi]ii electronice aleoperelor, studii [i cercet\ri consacrate lui B.Fundoianu/Benjamin Fondane. O rubric\ spe-cial\, intitulat\ „Fondaniana“, reune[te opereliterare sau grafice av`nd ca tem\ ori ca punctde plecare biobibliografia lui Fondane.

– Un blog special Restitutio BenjaminFondane, la adresa: http://fondane.word-press.com/. Formula alert\ [i spontan\ apublica]iei de tip blog este una dintre cele maipotrivite pentru schimbul de idei [i difuzareaunor informa]ii de ultim\ or\. Tocmai ceea ce

ne-am propus aici: deschiderea unui spa]iuvirtual pentru to]i cei care, cercet\tori con-firma]i sau amatori, s`nt pasiona]i de aceast\oper\ [i doresc ca ea s\ aib\ o difuzare c`t mailarg\.

– Un num\r special consacrat lui BenjaminFondane al revistei Vatra, prin bun\voin]aDomnului Alexandru Cistelecan. Num\rul senume[te: „Benjamin Fondane – Omul `n fa]aistoriei“, dup\ titlul unui articol publicat deFondane `n Cahiers du Sud, `n anul 1939; con-]ine studii ale unor cercet\tori str\ini, precum[i numeroase traduceri din oper\; apare `n lunaseptembrie a acestui an.

– Reluarea rubricii omonime, „RestitutioBenjamin Fondane“, `n revista Timpul, pringrija Domnului Liviu Antonesei. Dup\ sus-

pendarea brutal\ a rubricii din s\pt\m`nalulObservator Cultural, `n iulie 2008, revenimdin nou cu rubrica lui Fondane, de data aceastalunar.

– Publicarea unor studii, fragmente dinopere, documente [i iconografie, `n acele re-viste care au f\cut-o [i anterior (unele chiar `nmomente dificile pentru noi ori pentruprogramul nostru) [i care sprijin\ ̀ n continuareacest demers: Idei `n dialog, Luceaf\rul dediminea]\, Ramuri, Rom=nia Literar\, Via]aRom=neasc\.

– Lecturi publice din opera original\ sautradus\. O asemenea lectur\ public\ va fi ace-ea a lui Ion Caramitru din Br=ncu[i, unul dinprimele texte pe care Fondane le-a scris `nlimba francez\, dup\ emigrare, ap\rut `n anul

1929, `n revista Cahiers de l’Étoile. LecturaDomnului Ion Caramitru va avea loc la TeatrulNa]ional din Bucure[ti, `n prima s\pt\m`n\ alunii noiembrie a acestui an.

– O serie de `nregistr\ri [i emisiuni despreBenjamin Fondane pentru postul de radioRom=nia Cultural, `n cadrul Izvoarelor defilosofie animate de Domnul Constantin Aslam.

– ~nt`lniri anuale, `n ]ar\ sau `n str\in\tate,ale cercet\torilor rom=ni [i str\ini cu cititorii.Sub titulatura general\ Rencontres fondanien-nes, aceste `nt`lniri `[i propun, dincolo decomentariile [i analizele savante ale operei, s\pun\ `n circula]ie patrimoniul (intelectual [imoral) l\sat mo[tenire de Benjamin Fondane:`n mod direct – so]iei, Geneviève Fondane-Tissier (prin Testamentul literar care `nso]eaultima scrisoare trimis\ din lag\rul de laDrancy, `n 29 mai 1944) sau indirect – prinamplitudinea [i sensul profund al operei (vezi,de pild\, Lunea existen]ial\ [i Duminica isto-riei, ultimul text al lui Fondane, scris cu doarc`teva zile `naintea arest\rii sale [i ap\rutpostum `n volumul colectiv L’Existence, laeditura Gallimard, sub `ngrijirea lui JeanGrenier). Anul acesta, `nt`lnirile au avut loc `nluna august, `n localitatea francez\ Charny.

Despre toate ([i ceva `n plus) – detalii peblog.

Despre celelalte – acest adev\r al luiFondane: le voyageur n’a pas fini de voyager.

Luiza Palanciuc

Paris, 16 august 2009

Ce `nseamn\ „Restitutio Benjamin Fondane“?

13Dialog TIMPUL

august 2009www.timpul.ro

Ramona Mitric\: ~n primul r`nd, William,vreau s\ te felicit cu ocazia public\rii c\r]iitale, Along the Enchanted Way (Pe calea fer-mecat\). Este un volum excelent [i cred c\ aretoate ingredientele necesare unei lecturi per-fecte: c\l\torii de descoperire, pericole, pasiu-ne, c\ru]e trase de cai.

Ac]iunea c\r]ii se petrece `n `ntregime `nRom=nia [i descrie anii pe care i-ai petrecutacolo. A[ vrea s\ `ntreb dac\ `n elaborareac\r]ii ai folosit licen]a poetic\ [i, dac\ da, c`tde mult?

William Blacker: Mai pu]in\ licen]\ poe-tic\ dec`t ar putea crede cititorii. C`nd am fostprima oar\ `n Maramure[ via]a decurgea exacta[a cum am descris-o eu `n carte. Oameniilocului duceau o existen]\ aproape pastoral\,aidoma celei din romanele lui Tolstoi sauHardy. S-ar putea ca, pe alocuri, observa]iilemele s\ fi fost f\cute prin ni[te ochelari culentile roz, sau cu privirea u[or aburit\ de ho-rinc\. Dar, `n general, descriind Maramure[ul,scriitorul nu are nevoie de hiperbole.

C`t despre romantizarea traiului oamenilorde la ]ar\, prefer s\ folosesc un ton u[or roman-]at dec`t s\ gre[esc, apuc`nd o alt\ direc]ie, [i s\sugerez – precum o fac al]i autori – c\ ]\raniiau o via]\ mizerabil\, plin\ de s\r\cie. Cred c\o asemenea prezentare ar fi pe c`t de nedreapt\,pe at`t de neadev\rat\. De exemplu, `n Breb,satul unde am locuit mai mul]i ani, majoritateaoamenilor aveau case mari, cu gr\dini [i livezi,aveau p\m`nt pe care-l cultivau, astfel ob]in`ndtoat\ hrana de care aveau nevoie. C`nd se mut\`n Anglia, rom=nii s`nt `n general `ngrozi]i decasele `n care tr\iesc cei mai mul]i englezi, ca-se care li se par ni[te cutiu]e de carton a[ezater`nduri-r`nduri, cu gr\dini `n miniatur\.

~n Breb `mi petreceam timpul pe dealuri, `nf`ne]e, `n p\duri. Am muncit cot la cot cu s\-tenii aproape `n fiecare zi, adapt`ndu-m\ per-fect modului lor de via]\ tradi]ional. Umorul [ibuna dispozi]ie aproape de nezdruncinat aletuturor, felul lor de a fi m-au asigurat c\ via]ape care o duceau era la fel de `mplinit\ ca aoric\rui om din Vest.

RM: Men]ionezi la un moment dat c\Rom=nia „p\rea aripa nefolosit\ a unui co-nac, `nchis\ vreme de o sut\ de ani“. La a-proape dou\zeci de ani de la prima ta vizit\ `nRom=nia, crezi c\ aceast\ descriere mai estevalabil\?

WB: Nu `ntr-at`t de mult ca la `nceput, `n1990. Modernitatea a dat buzna peste noi to]i [ilucrurile s-au schimbat [i continu\ s\ seschimbe, `n mai bine sau `n mai r\u. Cu toateacestea, oricine viziteaz\ Rom=nia rural\ pen-tru prima dat\ va g\si un loc plin de farmec.Vechiul conac `nc\ mai are multe unghereneexplorate.

RM: Se poate spune, pe bun\ dreptate, c\e[ti un prieten al Rom=niei, ajut`nd la p\stra-rea [i restaurarea patrimoniului na]ional. Cumai ajuns s\ fii interesat de ]ara noastr\?

WB: Spre sf`r[itul anilor ’80 am citit `npresa britanic\ c`teva articole despre Rom=nia.Unul dintre acestea, publicat `n revista Coun-try Life, vorbea despre m\n\stirile pictate dinBucovina. Atunci c`nd m\ aflam `n Praga, la`nceputul lunii ianuarie 1990, mi-am adus a-minte de acest articol [i, fiind cu ma[ina, m-amdecis s\ conduc `n continuare spre est [i s\vizitez m\n\stirile din nordul Moldovei. Odat\intrat `n Rom=nia, am putut s\ v\d c\ este o]ar\ extraordinar de frumoas\ [i c\ mul]i oa-meni `nc\ se bucurau de un stil tradi]ional devia]\, inocent – o via]\ pe care mul]i occiden-tali [i-o doresc, dar le este foarte greu s\ o rea-lizeze. Imediat ce am ajuns `n Rom=nia, mi-amdat seama c\ s`nt multe de v\zut [i multe de`nv\]at. {i am avut dreptate.

Am fost vr\jit de frumuse]ea satelor – at`tde a[ezarea lor `ntre dealuri, p\duri [i mun]i, c`t[i de casele [i hambarele bine p\strate. Citisem`n Anglia c\ satele din Rom=nia erau demolatedin ordinul lui Ceau[escu. Parc\ mi s-a luat opiatr\ de pe inim\ c`nd am v\zut c\ multe sateerau `nc\ neatinse [i, de fapt, mult mai bineconservate – din punct de vedere arhitectural –dec`t cele pe care le v\zusem `n Europa de Estp`n\ atunci.

Abia dup\ 1990 a `nceput cu adev\rat decli-nul satelor. ~n parte, din cauz\ c\ locuitorii lorle-au abandonat, `n parte, din cauza moderni-z\rii accelerate [i necontrolate. Am `ncercat s\ajut cumva la p\strarea acestor sate. Astfel, `n1996, am scris un pamflet despre starea deplo-rabil\ `n care se aflau satele s\se[ti dinTransilvania. Din fericire, ca rezultat al acesteipublica]ii, s-au putut str`nge `nsemnate dona]ii[i sponsoriz\ri care au ajutat la salvarea patri-moniului arhitectural din Rom=nia. O bun\parte din fonduri a fost donat\ de PackardHumanities Trust. S`nt recunosc\tor [i acumpentru generozitatea [i sprijinul lui David

Packard pentru arhitectura de patrimoniu dinRom=nia. R\m`n `nc\ multe de f\cut, totu[i.Este de o importan]\ major\ ca `n Rom=nia s\existe legile necesare care s\ protejeze cl\dirilede interes istoric. Legile care exist\ `n acestmoment nu s`nt suficiente. Cl\diri vechi s`ntdistruse `ntr-un ritm alarmant de rapid. Dac\aceast\ stare de fapt va continua, o bun\ partedin istoria vizibil\ a Rom=niei va fi [tears\ depe fa]a p\m`ntului. Ar fi tragic – cl\dirile isto-rice nu vor mai putea fi `nlocuite niciodat\.Rom=nia dore[te s\ fie considerat\ o ]ar\ mo-dern\, dar `n ]\rile moderne arhitectura de inte-res istoric este protejat\.

RM: Oricine `]i cite[te cartea poate vedeac\ e[ti cu adev\rat pasionat de Rom=nia tra-di]ional\. Care a fost factorul care te-a f\cut s\dezvol]i aceast\ pasiune p`n\ la punctul `ncare ai ajuns s\ tr\ie[ti la ]ar\ timp de c`]ivaani buni? Cum a fost s\ tr\ie[ti „din roadelep\m`ntului“, asemenea ]\ranilor rom=ni?

WB: ~ntotdeauna mi-a pl\cut s\ stau la ]ar\,`n special `n Anglia [i Italia. C`nd am ajuns pri-ma dat\ `n Rom=nia, m-am bucurat foarte mults\ g\sesc un loc mult mai frumos dec`t tot ceeace v\zusem p`n\ atunci. Un loc unde oameniip\reau s\ fie mai plini de via]\ [i mai lega]i denatur\ dec`t oriunde altundeva `n Vest.

Despre traiul ]\ranului rom=n ar fi multe despus. ~n Maramure[ am avut norocul ca Mihai[i Maria s\ aib\ grij\ de mine: m-au hr\nit,m-au ad\postit `n casa lor. Pentru a le mul]umi,i-am ajutat lucr`ndu-le c`mpul, lucr`nd `n liva-d\, `n p\dure, `n distileria lor de cas\. Cu to]iitr\iam aproape exclusiv din ceea ce produ-ceam. Singurul lucru pe care-l cump\ram erazah\rul. Aveam o satisfac]ie enorm\ c`nd ajun-geam seara acas\, obosit de munca la c`mp,merg`nd pe c\r\rile `nguste, cu coasele [i furci-le pe um\r, vorbind [i glumind cu ceilal]i s\-teni. ~n aceste momente, to]i eram mul]umi]i c\am mai f\cut un pas `nainte pentru asigurareacelor necesare traiului de-a lungul anului. Nuam putut niciodat\ s\ lucrez `n ritmul s\tenilor.Nu reu[eam s\ fac nici jum\tate din munca pecare o f\ceau ei, dar sim]eam c\ fac parte dinvia]a lor. Am sim]it, de asemenea, c\ muncagrea `n soare, ploaie [i z\pad\ ne lega [i neunea pe to]i `ntr-un scop comun.

RM: ~n cartea ta apar descrieri pline de[arm rustic, dar nu ai ocolit nici partea ne-pl\cut\ a vie]ii, experien]ele mai dureroaseprin care ai trecut.

WB: Da, am `ncercat pur [i simplu s\ spunpovestea anilor petrecu]i `n Rom=nia, a[a cuma fost. Nu mi s-a p\rut drept s\ dau cu bidineauapeste nepl\ceri, s\ m\tur praful sub covor, s\pretind c\ nu s-a `nt`mplat nimic r\u. Unele dinmomentele pe care eu [i Marishka le-am tr\itau fost foarte nepl\cute [i, uneori, imposibile.Dar am fost ajuta]i de mul]i oameni buni la

inim\. M\ bucur s\ pot spune c\ acum lucrurilestau mult mai bine.

RM: Mul]i rom=ni [i britanici vor fi invi-dio[i pe „traiul dulce“ pe care l-ai dus. Vor fimul]i, de asemenea, care se vor `ntreba „oarede ce s-o fi dus s\ tr\iasc\ taman la ]ar\, c`ndmajoritatea lumii de la ]ar\ nu vrea dec`t s\plece oriunde `n alt\ parte“?

WB: Eu, dimpotriv\, nu `n]elegeam de cenu s`nt [i mai mul]i str\ini dornici s\ tr\iasc\ `nRom=nia. Pentru mine, Rom=nia era loculperfect.

~n acela[i timp, `mi era greu s\ `n]eleg de ceat`t de mul]i rom=ni doresc s\ plece. {tiam `ns\c\, personal, m\ aflam `ntr-o pozi]ie privile-giat\. Lira sterlin\ era foarte puternic\ atunci [icu o sum\ relativ mic\ te puteai descurca bine`n Rom=nia destul de mult timp. Mi-a pl\cut s\fiu `n Rom=nia, dar am `n]eles apoi de ce mul]ivoiau s\ mearg\ s\ c`[tige bani `n str\in\tate.Era trist s\-i v\d plec`nd. Era trist s\ vad cumse schimb\ via]a la ]ar\ – dar aceste schimb\rierau inevitabile.

RM: ~n afar\ de Maramure[, `n cartea tavorbe[ti [i despre timpul petrecut `ntr-un sats\sesc unde te-ai stabilit. Descrii [i `nt`lnireata cu rromii din Transilvania. }i-am citit arti-colul din The Times – „Rromii“: De ce nu tre-buie s\ ne fie fric\ de ]igani. F\r\ s\ ne dezv\-lui prea multe am\nunte din carte, ai putea s\ne spui, te rog, care este rela]ia ta cu aceastacomunitate?

WB: Am tr\it timp de c`]iva ani cu o t`n\r\de etnie rrom\, provenind dintr-o familie demuzicieni. A fost o perioad\ superb\ din viatamea, `n ciuda faptului c\ a fost, totodat\, [ifoarte tumultoas\. Tr\ind cu ea, am lucrat cumul]i rromi din satele din apropiere. Erau bunimeseria[i [i munca lor era foarte important\.Reparau [i asigurau conservarea mai multorcase istorice din Rom=nia.

RM: ~n final, a[ dori s\ te `ntreb ce te-af\cut s\ scrii aceast\ carte? Ai planuri pentruo continuare?

WB: Mi-am dat seama c\ m\ aflam `n pozi-]ia rar\ a unui c\l\tor de la sf`r[itul secoluluiXX care vedea zi de zi via]a unei lumi, `nmulte privin]e, abia ie[ite din Evul Mediu.C`nd le vorbeam prietenilor mei din Anglia [iItalia despre acest lucru, to]i voiau s\ afle c`tmai multe detalii.

Da, `mi doresc s\ scriu [i alte c\r]i. A[ puteas\ scriu din nou despre Maramure[ pentru c\ amfoarte mult material documentar la dispozi]ie.

Interviu realizat de Ramona Mitric\,Director, Funda]ia Ra]iu / Centrul CulturalRom=nesc din Londra

(traducere din limba englez\ de Mihai R`[noveanu)

„Pentru mine, Rom=nia era locul perfect“Interviu cu William Blacker

ALONG THE ENCHANTED WAY, a RomanianStory (Pe calea fermecat\. O poveste rom=neasc\)de William Blacker, 320 pagini, Editura John Murray(Marea Britanie). Data apari]iei: iulie 2009.

Along the Enchanted Way (Pe calea fermecat\) esteo carte `n care scriitorul britanic William Blacker po-veste[te cum a ajuns prima dat\ `n Rom=nia. ~ndr\-gostindu-se la prima vedere de o ]ar\ care-i p\reaie[it\ din negura vremurilor, William Blacker a tr\itmai `nt`i `n mijlocul s\tenilor din Breb, `n Maramure[,iar apoi `ntr-un sat s\sesc din Transilvania. Pasiuneaautorului nu s-a limitat numai la Maramure[ [i laarhitectura de patrimoniu, ci s-a extins [i asuprarromilor din Rom=nia – `n special datorit\ unei tinerecare i-a furat inima.

Schimb\rile aduse de vremurile noi se fac sim]ite [i`n Rom=nia rural\. Aventurile lui William Blackervor face cur`nd parte dintr-un trecut greu de recunos-cut. De la `nceputul c\l\toriei sale `n Rom=nia, c`nd

se plimba liber [i f\r\ griji pe colinele Transilvaniei, p`n\ la sf`r[itul `nc\rcat de emo]ie alc\r]ii, Along the Enchanted Way (Pe calea fermecat\) `l transport\ pe cititorul contemporanspre vremuri pe care mul]i le credeau demult apuse.

Scriind pentru s\pt\m`nalul britanic The Spectator, John de Falbe `l caracterizeaz\ peBlacker ca pe „un observator atent, care [tie s\ scrie foarte bine“, iar recenzia f\cut\ descriitorul Wendell Steavenson `n prestigiosul Sunday Times laud\ Along the Enchanted Waypentru „descrierea plin\ de lirism a unui mod de via]\ aproape disp\rut“.

William Blacker atr\it `n Rom=nia `ntre1996 [i 2004. A scrispentru mai multe ziare[i reviste, incluz`ndDaily Telegraph, Times,Ecologist [i Art news-paper. ~n momentul defa]\, William `[i `mpar-te timpul `ntre Anglia,Rom=nia [i Italia. Areun copil care locuie[te`n Rom=nia.

VitraliuTIMPUL14

august 2009 www.timpul.ro

ANDREI ZANCA

~nfiriparea culturii scrise a atras dup\ sineun decalaj enorm. Decalajul dintre ceea ceam fost ca fiin]e exclusiv intuitive [i ceea ces`ntem azi. Arta `ncearc\ a recupera acestfond natural, mistuind decalajul: mereu pres-im]it, acesta pare a ac]iona ca un sorb...

Transparen]a absolut\, chiar c`t ungr\unte din ad`ncul ad`ncului inimii – careexist\ `n fiecare indiferent c`t de „odioase“ arfi f\ptuirile sale – este ceea ce intereseaz\ celmai mult; aceast\ zon\ freatic\ a fiec\ruia,prin care el `[i va defri[a treptat, mereuam`natele umbre...

C`]i indivizi, at`tea nivele de con[tiin]\...

Moartea – o ie[ire din timp. Fixa]ia vestic\asupra cauzalit\]ii (de ce a murit) nu e numairidicol\, ci mai ales funebr\: ascunde moar-tea `n spatele cauzalit\]ii.

At`t de obseda]i de m\re]ia inventivit\]ii [icrea]iei umane, de a[a-zisul progres, da, at`tde extazia]i de „cuceririle“ umanit\]ii, `nc`tnu mai z\rim minun\]ia din jur, devenit\ totmai mult decor. Ba dimpotriv\: o distrugem.De[i tot mai des se constat\ faptul c\ celemai perfec]ionate „cuceriri“ s`nt doar o r\s-fr`ngere palid\ a unor procese aflate `ntr-ostare des\v`r[it\ `n natur\, `nc`t nu facem `nfond dec`t s\ le „copiem“ st`ngaci.

Totul este o problem\ de Cerc, de context.At`ta vreme c`t ne mi[c\m dinspre noi `nspredivin, credin]a va r\m`ne tributar\ eului. ~ns\dac\ o `n]elegem drept `ntoarcere a divini-t\]ii `nspre om [i apoi, ca r\spunsul de tan-dre]e al omului, aceast\ mi[care ne duce `n-spre ad`nc, unde ne transcendem pe noi `n[i-ne [i ne re`ntoarcem hristic acas\.

Aceast\ mi[care este iubirea.

Orbirea const\ `n faptul c\ intelectual, prinintermediul g`ndului, s`ntem `n starea dehybris a `n]elegerii, a[adar a iluziei `n]elegerii.~ns\ tot ce nu este aflare proprie, individual\,experien]\ l\untric\ total\, prin decantare,lini[te [i t\cere, este `n fond v`nare de v`nt...

Oare nu tocmai „rezisten]a“ la iubire, fap-tul c\ nu ne l\s\m iubi]i, este fatal\?

Nesf`r[it de aproape, aproape palpabil\,dep\rtarea din care am venit, pe m\sura tre-cerii anilor. O c\l\torie `n centrul inimii.

Nu tehnicizarea exacerbat\ constituie `nfond problema. Nimeni nu contest\ binefac-erile ei par]iale, `ns\ dezechilibrul monstruosdintre acest Afar\ [i L\untrul chircit pestem\sur\. Decalajul acesta sporind vertiginos.Prin care `n cele din urm\ ne automanipul\m.

Marile metropole, luminate, colc\ind derestaurante, spectacole, bordeluri... ~ns\ `nfine, „moarte“... Adiate de o stranie moarte...lipsa, chircirea inimii. Globala corup]ie aspiritului.

Cu bani po]i cump\ra un pat luxos. Nu-]ipo]i `ns\ cump\ra Somnul...

Ce face via]a demn\ de a fi tr\it\: tot ce nuse poate cump\ra cu bani...

Mai mult dec`t oric`nd avem nevoie de ocultur\ a inimii.

Da... `n prelungirea c`ntului `nnebunitordin zori, din acele vremuri (uteci[tii de azi,comuni[tii de m`ine...): revolu]ionarii de azi,asupritorii de m`ine...

Revolu]ia genuin\ este categoric unal\untric\. Absolut. Este in-volu]ie (r\sucire`n l\untru, ad`ncire l\untric\).

Un dezastru major pretutindeni la elacas\, definit prin dou\ aser]iuni ale ]ineriisub control, deci ale viitoarei auto-manip-ul\ri, `n final:

1. cu cine ]ii, de ce ga[c\, de ce clanapar]ii?... [i apoi, nelipsitul, genialul:

2. pupat to]i Pia]a Independen]i...

Dac\ prima func]ioneaz\ `n virtutea uneierotici subtile a corup]iei, care `i pune de labun `nceput, mai ales pe cei tineri, `n fa]aunei decizii fatale, a imperioasei alegeri,similare cu poemul lui Frost al dilemei deindecizie `n fa]a c\r\rilor bifurcate, cea de-adoua „`ncununeaz\“ grotescul pred\rii mo-rale [i etice, totale.

Ghesul de nere]inut (remarcat [i de Gomaprin utilizarea ardelenescului „tu de cineapar]`i?“...), al apartenen]ei neap\rate la ce-va, la cineva, este extrem de subtil, demonicchiar, `ns\ separ\ `n acela[i timp [i gr`ul deneghin\: Autenticul asumat responsabil [i`mpotriva oric\rui risc [i Plierea, Subordo-narea, Aservirea sub varii motiva]ii externe:demaraj carieral, vasalitate sub apanajul con-comitent al ocrotirii suverane etc...

Aceste dou\ aser]iuni de mai sus definescun dezastru etic si moral, ce mai pe urm\ du-ce la la stagn\ri, la „`ncremeniri `n proiect“...iar noi locului ne ]inem... cum am fost, a[aram`nem...

R\m`n ca `ntotdeauna corpurile str\inede`ndat\ ostracizate, alungate, surghiunite,trecute sub T\cere – Nedori]ii, Oglinzile cugroaz\ [i furie ocolite (B\lcescu, Cuza,Caragiale, Eminescu, spre a-i pomeni doarpe cei de mult du[i, pe cei clasici).

E o mare eroare deci, atacul /denotareapersonal\ `n orice inconvenient: este mereudoar v`rful aisberg-ului...

Isus recurgea [i el la acela[i procedeu: alparadigmei, al generaliz\rii.

Eliminarea atacului personal e pe potrivaelimin\rii adjectivelor dintr-un text.

Mult mai eficace este abstractizarea, pri-virea acestui incident ca reflexul unui feno-men colectiv: folose[te prin incitare curiozi-t\]ii (despre cine e vorba), [i celor ce recep-teaz\, `ns\ `ntr-o anume form\ subtil\, c`teo-dat\, [i celui vizat (mult mai laborios l\untricprin actul auto-recunoa[terii, dec`t prin iluziaisp\[irii la pomenirea lui concret\).

Dup\ potolirea furtunii [i retragerea ape-lor, r\m`n mereu doar pe[tii singuratici, zb\-t`ndu-se pe uscat, extrem de eficace izola]iastfel (auto-izola]i).

Restul, `n final, mereu: pupat to]i... astfel`nc`t cel ostracizat [i singularizat prin con-secven]\ [i `nver[unare (oric`t de oneste, con-statabile ar fi motiva]iile), va fi mereu ]apulisp\[itor, elementul, corpul indezirabil [i careastfel s-a [i „auto-deconspirat“.

(Estimp, solia prin mass-media decurge`ntr-un sens unic, ca `n cazul str\zilor, [i nude la om la om – o comunicare unilateral\.)

Totul ]ine de tactica deosebit de fructu-oas\ a `nregiment\rii.

~n aceast\ cultur\ a consumului, oameniipar s\-[i pierdut capacitatea de a resim]i pur[i simplu, vina. Par a fi totalmente abrutiza]i;un soi de blazare, ce sfideaz\ nesim]irea.Aceast\ incapacitate a con[tiin]ei `ntemeiatea vinei, constituie o mutilare psihic\.

Se maltrateaz\ fizic [i psihic aproapele,acesta fiind lezat `n toate chipurile – nici oreac]ie; se tace c`nd `n jur se petrec lucrurireprobabile; se r\m`ne `ntr-un soi de impasi-bilitate din teama pierderii unor roluri oristatuturi preferen]iale, ori a altor „avantaje“[i interese. Totul adie peste to]i, f\r\ nici oumbr\ de vin\.

Justificarea propriei t\ceri `n fa]a calom-nierii unui element incomod pentru putere(nedorit, prin atitudinea lui intransigent\, lip-sit\ de compromisuri) spore[te nu numaiprintr-o neru[inat\, „spontan\“ aprobare adescalific\rii oficiale a acestuia prin repre-zentantul puterii [i deci `n prezen]a unora ( a„lor“ `n spe]\), care ar putea reac]iona gra]iestatului ori rolului pe care `l de]in, [i nu o fac,ci [i mai mult: acesta este intim ori `n grupcalificat de ei drept tembel, dement, idiot, actcare func]ioneaz\ ca un tampon de formol pe

sc`ncetul propriei con[tiin]e, ori ce-a mair\mas din ea.

{i c`nd te g`nde[ti c\ ace[ti benefician]i deranguri [i privilegii au dorit `n mod declarato „normalizare a societ\]ii“. Da, `ns\ cu re-vendicarea, mai mult ori mai pu]in manifes-t\, de-a li se recunoa[te `n mod automat pozi-]ia lor privilegiat\, de capete „luminate“, ca-re au „dreptul“ la rangul [i pozi]ia lor. Ne`n-t`mpl`ndu-se deloc astfel, au devenit conta-bili, realiz`nd c\ „doar for]a financiar\, abanului“ le poate netezi drumurile. Astfel, ser\m`ne `ntr-un soi de blazat\ impasibilitate,`ntr-o atitudine manifest aprobatoare a tutur-or m\surilor luate de cei ce de]in puterea [iinfluen]a. Ba mai mult, pentru un post mai deseam\, ori alte avantaje legate de o sporirefinanciar\, fac sluj oficial oral ori scris fa]\de cei dinspre care bate v`ntul acord\rii pri-vilegiilor (amu[in`nd briza imperial\, aidomabirjarului lui Rotschild), indiferent de con-vingerile lor intime (gata a izbucni cu furie lao schimbare de macaz), acuz`nd pe to]i cei ce`ndr\znesc a-[i ridica glasul critic la stareadeplorabil\ din jur, oric`t de justificate ar firepro[urile aduse, lucru atestat `n [u[otelileintime dintre ei. Toate convingerile, toateprincipiile parc\ nici n-ar fi fost vreodat\.S-au dezis de tot, de to]i cei care i-au ini]iat,crez`nd `n mod naiv `n calitatea [i „stofa“ lorpromi]\toare.

Preschimbarea mizeriei celor mul]i `ntr-ostrategie `i las\ la fel de rece. Nici urm\ devin\ ori c\in]\. Ci mai degrab\ un soi de furieca un recul al scamei de con[tiin]\ r\mas\,`mpotriva celui, care `ndr\zne[te `n mod `nte-meiat s\-[i declare `n mod deschis, f\r\ decompromisuri jalnice, opinia, credo-ul, pecare, iat\, nu le tr\deaz\ cum o fac ei. O furie[i un soi de agresiune, fa]\ de cel care a rezi-stat la ispite, torturi [i nu [i-a tr\dat crezul.Lucru care lor nu le-a reu[it, de[i se consi-der\ net superiori acestuia. ~ntr-adev\r o„`ncremenire `n proiect“, `ns\ una jalnic\, alec\rei urme transpar [i pe chip `n vreme...

~ntr-adev\r, c`nd nu te mai respec]i pe tine`nsu]i (mai mult ori mai pu]in t\inuit), cum s\iube[ti ori s\ respec]i pe altul?

Straniu este faptul c\ `n orice discu]ie cuace[ti oameni, spre o pild\ din domeniul cul-turii, se aude mereu, fie evident, fie doar prinprezen]a resim]ibil\ a unui sub-ton: `ns\ eunu s`nt a[a... „Ei“ – din presupusul „a[a... caei, ca ceilal]i“, fiind `n acest context canaliilecrase (evidente, ostentative) ori cei corup]ibun\oar\, [i nu doar material, ci [i spiritual,`n sensul fard\rii pe m\sur\ a propriilorconvingeri.

Pe de alt\ parte, compara]ia cu ceilal]i seface, fire[te, dinspre un hybris ce le este lorpropriu, a[adar asemuindu-se automat cu„v`rfurile“ r\ului (fiindc\ ceilal]i, larga p\tu-r\, s`nt [i-a[a neglijabili...). ~ns\ `n fond to]ifac parte din Context, cu to]ii s`nt atin[i „pi-ramidal“, `n mai mare ori mai mic\ m\sur\,de morb, `ntr-un mod subtil [i rafinat. Altfelar fi fost elimina]i, ostraciza]i, ori... martiri.

Con[tiin]a pozi]iei lor „privilegiate“, aceea ce „li se datoreaz\“ calit\]ilor lor de„excep]ie“ le serve[te ca justificare a for-melor subtile, rafinate ale variet\]ii corup-tive. Este [i punctul incipient al instaur\riiunui dispre] de cast\, care `[i g\se[te `n me-diul jalnic din jur motive suficiente desporire [i `nt\rire a acestui dispre], „justifi-cat“ [i justificabil astfel, mereu.

~n fond, o diminuare sporind\ a iubiriiprin mutilarea fondului uman, l\untric.

De aceea, orice atac personal devine hilarpentru simplul fapt c\ devin inter[anjabili,

Cartea sur`sului(fragment)

F`[ia albastr\

15Vitraliu TIMPUL

august 2009www.timpul.ro

lega]i printr-un numitor comun, „nemuri]i“de el.

Tao: [i nu apare – datorit\ faptului c\unul nu tr\ie[te pentru sine –, eviden]a c\sinele s\u se realizeaz\?

Cel mai mare dintre voi s\ fie slujitorulvostru. C\ci cine se pream\re[te va fi umilit,[i cine se umile[te de la sine va fi pream\rit(Matei, 23, 8-12).

Oare s\-i mai ating\ cumva aceast\ spus\a lui Matei?

Nu s`nt [i azi destui cei care se umilesc cupl\cere, singuri, spre a fi pream\ri]i?

Egoismul camuflat sub acel: a fi bun...

Ceea ce i-a]i f\cut celui mai mic dintre voimie mi-a]i f\cut-o.

Desigur, venim cu `nzestr\ri total diferite[i dinspre nivele diverse. ~ns\ aceast\ `nzes-trare trebuie privit\ ca un dar, pe care trebuies\-l d\rui la r`ndul t\u celorlal]i, [i nu ca unprivilegiu de cast\ (aduc\tor de sporite a-vantaje adecavate ierarhiz\rii). De aici nu edec`t un pas p`n\ la o afirma]ie necesar\:pentru o adev\rat\ comuniune, pentru ...uncomunionism genuin `nc\ nu s`ntem maturi(cop]i), dat fiind c\ individual nu s`ntempreg\ti]i pentru o astfel de comuniunesocial\.

Aceast\ comuniune ar putea fi baza uneiviitoare forme de con-vie]uire, din care oriceform\ coercitiv\ de guvernare s\ dispar\,gra]ie unei organiz\ri, asumate [i spontane,pe baza spontanului sinergic, `n care cei maievolua]i s\ realizeze cu gratitudine faptul c\`n acela[i timp s`nt chema]i a fi [i cei maip\trun[i de-o anume smerenie, `n fine, a sedevota, a sluji, a-[i pune la `ndem`na celor

mai pu]ini `nzestra]i calit\]ile, [i nu de-a cla-ma avantaje, statute [i roluri de excep]ie, care„li se cuvin“... O Comunitate uman\ consti-tuit\ din totalitatea persoanelor unite [i libere[i nu o mas\ anonim\. Fire[te, ar zice mul]i,o utopie, `ns\ nu este oare utopia un termen`ndr\git la culme de „demon“, [oapta luitainic\ `n fa]a oric\rei forme ne`ngr\dite aimagina]iei, `nsemnul victorios al ne`ncre-derii pe care `l las\ `n l\untrul nostru?

(Nu pot uita `n acest sens niciodat\ o anu-me diminea]\ din 26 decembrie 1989: amie[it din casa de pe malul T`rnavei sighi[ore-ne `ndrept`ndu-m\, neras [i tuns perie, `nspregar\ spre a-mi cump\ra... Carpa]i f\r\ filtru...gara pustie... ghereta tabacului ferecat\...m-am `ntors, `ns\ nu `ndeajuns de repede: `nspatele meu trei solda]i tineri cu automatele`ndreptate `nspre mine: m-au dus `n sediulmili]iei g\rii... acolo, un maior nedormit,soios, negru la fa]\: c\ cine s`nt, de ce nu ambuletinul, ce caut `n gar\... vezi, doamne,c\utau la Sighi[oara terori[ti `n retragere...vreme de un ceas a tot `ntrebat unele, altele,tot mai sarcastic, mai [tiutor [i mai b\d\ran...a telefonat mamei acas\, care, ca un f\cut, nuridica receptorul... din nou z`mbete rele, iro-nice... Apoi, la `ndemnul meu categoric –eram hotar`t, auzind rumoare afar\, s\ m\scol `n ciuda armelor `ndreptate spre mine [is\ ies, iar el a sim]it asta..., – a telefonat la[coala la care lucram pe atunci; a ridicatreceptorul colegul meu de istorie-rom=n\: seauzea foarte clar [i r\spunsul lui; a ezitat oclip\, repet`ndu-mi numele, de[i ne cuno[-team de mult [i b\usem [i c`teva beri c`ndvadup\ ore... apoi: dar ce a f\cut? a `ntrebat elcu oarece pruden]\.... [i dup\ ce afl\ c\ s`ntre]inut `n gar\ zice deodat\: nu [tiu... nu `lcunosc... M-am sculat [i am ie[it, iar cei sol-

da]ii [i maiorul s-au n\pustit [i ei spre u[a pecare am deschis-o... afar\, tot felul de „amici“sighi[oreni, deodat\ „revolu]ionari“, deodat\costuma]i rambo-lian ...r`njind [i tr\indu-[iora lor ...Ia spune]i b\, cine s`nt \stora, c\nu-mi dau pace... {i ei privindu-m\ cu to]iideodat\ ogoi]i oarecum... Apoi, unul din eizice: mi se pare c\ e Andrei, `ns\ ...nu [tiu…nu [tiu ce s\ zic... {i asta dup\ ce petre-cusem cu ei, ani [i dup\-amieze `mpreun\...I-am propus maiorului, care nu mai aveaacum `ncotro, s\ lase solda]ii s\ vin\ cu minep`n\ acas\; erau c`teva sute de metri doar... a`ncuviin]at, iar eu agasat, uluit la culme, amluat-o repede `nspre cas\ ...Solda]ii `n urmamea ...[i deodat\, am sim]it clar, limpede, c\dac\ mai lungesc a[a rapid, `nfuriat pasul,\[tia o s\ trag\ f\r\ ezitare ...Am `ncetinit...Ajuns acas\ am intrat. Am scos buletinul [ii l-am pus `n palm\ sergentului. S-a uitat multtimp la el, r\sfoindu-l... Alt\dat\ s\ nu-l maiuita]i, a zis dur [i oarecum nemul]umit de fap-tul c\ nu i-am dus cu pre[ul... de atunci, acestgust amar nu m-a mai p\r\sit p`n\ azi.)

Se pune `ntrebarea: `ntre aceast\ adev\rat\erotic\ a corup]iei – frustrarea de-a nu fi demnde-a fi corupt –, [i cenzura t\cerii, ce leg\tur\se poate stabili? La prima vedere nici una.Analiz`nd `n parte conceptele `n evantaiulteoretic [i practic pe care-l presupun, seajunge treptat `ns\ la intim, la aceast\ pericu-loas\ extrem\ form\ a autocorup]iei: seeludeaz\ certitudini individuale, tocmai sprea nu se pierde apartenen]a la grupare, a nurisca dezaprobarea prin sus]inerea unorm\rturisiri de credin]\.

Primul pas f\cut – cenzura prin t\cere, caact „nobil“, a nu spune deci, nici c\-i alb\,nici c\-i neagr\ –, sistemul autocorup]iei seerijeaz\ uluitor de rapid de la sine, cu tot

e[afodajul inerent [i mitoman al justific\rilor.E ca `ntr-un scenariu de autohipnoz\.

Apropierea se poate face `n stilul largaplicat – la scar\ social-economic\ – al cu-metriei. Pozi]ia lor nu se datoreaz\ originiilor, ci se bazeaz\ pe corup]ie; mi-aducaminte de un om cu o minte bine utilat\ cul-tural, talentat [i cu un admirabil spirit deobserva]ie, care `ns\ m-a uluit `ntr-o zi – g\-seam pe-atunci de neconciliat aceste calit\]icu o sl\biciune uman\ elementar\ la care amfost martor. Mi-a spus c\ este foarte sup\ratpe un coleg de redac]ie, care – dup\ ce lainterven]ia lui, a fost adus de pe strad\, cumspunea el deci by the goodness of his heart –acum, odat\ instalat `n redac]ie, `ndr\zne[tes\-l contrazic\ deseori. El nici m\car nu semai `ntreab\ dac\ e just\ ori ba contrazicerea.Ajungea c\ acesta `ndr\zne[te acum s\-l con-trazic\. Parabola de mai sus este evident\, `nsensul unei erotici a corup]iei.

„{i ce-i dac\ fac un compromis, un traficmic de influen]\, asta nu-nseamn\ `nc\ c\s`nt corupt“.... – acesta este primul pas `nseria de domino a justific\rilor, a stiliz\rilorsinelui `ntr-o elit\ func]ional\, extrem de per-iculoas\, ce r`nd pe r`nd vor crea: spiritul decorp, spinarea `ndoit\ `nso]it\ paradoxal derigiditate fa]\ de despoia]i, formalismul. Ori-ginea comun\, concep]iile comune, ca mijlocsocial de mituire, cine ar zice c\ aici e vorbaevident de corup]ie?

S\ ne amintim c\ punctul culminant alevangheliilor `l constituie `n cadrul uneidiacronii a parabolei cei treizeci de argin]i ailui Iuda care, `n fond, n-a tr\dat pentru ei, cidintr-o anume erotic\ a corup]iei [i suferindde o cenzur\ a t\cerii apostolice.

Centrul Woodrow Wilson, Centrul Ra]iupentru Democra]ie [i Funda]ia Ra]iu auonoarea de a v\ anun]a decernarea Premiului„Ion Ra]iu“ pentru Democra]ie, edi]ia 2009,lui Adam Michnik.

~nm`narea Premiului „Ion Ra]iu“ pentruDemocra]ie va avea loc la Centrul WoodrowWilson din Washington DC, `n ziua de 3decembrie 2009, `n cadrul celei de a cinceaedi]ii a Conferin]ei „Ion Ra]iu“ pentru Demo-cra]ie (CIRD). Discursul de deschidere va fisus]inut de Zbigniew Brzezinski, om de statamerican, fost Consilier pentru Securitate Na-]ional\ al pre[edintelui Jimmy Carter. (Pentruinforma]ii despre `nregistrarea participan]ilor,consulta]i www.wilsoncenter.org/ratiu/)

Anun]`nd laureatul de anul acesta alPremiului „Ion Ra]iu“ pentru Democra]ie,Nicolae Ra]iu, Pre[edintele Funda]iei Ra]iu, adeclarat: „Anul 2009 este unul plin de semni-fica]ii, `n care se s\rb\toresc 20 de ani de lac\derea Cortinei de Fier [i de la `nceputul pro-cesului democratic `n Europa de Est. Revolu-]iile care au provocat pr\bu[irea dictaturilorcomuniste au fost fie de catifea, fie pline desolidaritate, fie – `n mod tragic – `nso]ite dev\rsare de s`nge. Prin toat\ activitatea sa, prinputerea sa de a rezista presiunilor unui temutaparat represiv, Adam Michnik – al\turi decolegii s\i din Solidarnosc (Solidaritatea) – aasigurat Poloniei o bun\ tranzi]ie de la co-munism la democra]ie. ~n final, condeiul s-adovedit mai puternic dec`t sabia.

A continuat s\ militeze pentru transparen-]\, pentru r\spundere politic\, pentru liberta-tea de exprimare. Astfel, Adam Michnik [i-a

slujit nu numai patria, ci a contribuit `n chipesen]ial la promovarea democra]iei `n `n-treaga lume.

Ca o recunoa[tere a `ntregii sale activit\]i [ia eforturilor ce au f\cut ca 1989 s\ fie cel maipropice an pentru democra]ie, Funda]ia Ra]iua decis s\-i acorde lui Adam Michnik Premiul„Ion Ra]iu“ pentru Democra]ie, 2009. Confe-rin]a „Ion Ra]iu“ pentru Democra]ie, al c\reiinvitat de onoare este Adam Michnik, vareprezenta `ncununarea suitei de evenimentemenite s\ marcheze `mplinirea a treizeci deani de la `nfiin]area Funda]iei Ra]iu la Londra,`n 1979, de c\tre p\rin]ii mei, Ion [i ElisabethRa]iu“.

Istoric, eseist [i publicist, Adam Michnikeste [i unul dintre principalii organizatori aiopozi]iei democratice din Polonia, `ntre anii1968 [i 1989. Timp de mai bine de 40 de ani,a luptat pentru libertatea [i drepturile poporu-lui polonez [i a demonstrat un deosebit ata[a-ment pentru valorile democratice. S-a num\-rat printre membrii fondatori ai KomitetObrony Robotników (Comitetul pentru Ap\ra-rea Muncitorilor – 1976), a fost una dintrefigurile importante ale Solidarit\]ii (anii ’80).A participat la negocierile dintre puterea co-munist\ [i opozi]ia democrat\ din 1989(„Okragly Stol“ – „Masa rotund\“), a fost ales`n primul parlament liber al Poloniei, `n care aactivat `ntre anii 1989-1991. Chiar [i dup\ re-tragerea sa din activitatea politic\, `n anul1991, r\m`ne una dintre cele mai influentepersonalit\]i poloneze. Ca redactor-[ef al pres-tigiosului cotidian polonez Gazeta Wyborcza,Adam Michnik continu\ s\ promoveze [i s\sprijine valorile democratice.

Conferin]a „Ion Ra]iu“ pentru Democra]ie`[i propune s\ confere vizibilitate [i recunoa[-tere interna]ional\ ideilor [i muncii acelor per-soane care, prin eforturile lor, propag\ siste-mul democratic. Dore[te s\ sprijine circula]iaideilor despre democra]ie [i schimb\ri demo-cratice `n medii intelectuale c`t mai largi, at`t`n Washington c`t [i `n afara Statelor Unite.

Organizat [i sponsorizat de CentrulWoodrow Wilson (Washington DC), Funda]iaRa]iu (Londra) [i Centrul Ra]iu pentru Demo-cra]ie (Turda, Rom=nia), acest evenimentexprim\ credin]a `n democra]ie profesat\ deIon Ra]iu (1917-2000) `n toat\ existen]a sa,at`t ca intelectual, c`t [i ca politician, precum[i interesul s\u constant pentru transform\riledemocratice din lume.

Laurea]ii edi]iilor precedente s`nt SergioAguayo (Mexic, `n 2005) Saad Ibrahim(Egipt, `n 2006), Anatoli Mikhailov (Belarus,`n 2007) [i Eleonora Cercavschi (RepublicaMoldova, `n 2008).

***

Ion Ra]iu (1917–2000) a fost un constant [iacerb opozant al lui Nicolae Ceau[escu. Capre[edinte al Uniunii Mondiale a Rom=nilorLiberi, vocea lui s-a ridicat de nenum\rate ori`mpotriva abuzurilor puterii comuniste dinRom=nia. Jurnalist de pres\ [i de radio, autoral multor volume [i studii politice, Ion Ra]iu afost [i un om de afaceri de succes `n domeniultransporturilor maritime [i cel imobiliar. ~nacela[i timp, Ion Ra]iu a contribuit la salvareamai multor opozan]i ai regimului Ceau[escu.

Dup\ 50 de ani `n exil, `n 1990 s-a `ntors `nRom=nia, pentru a candida la pre[edin]ia ]\rii.Pierderea preziden]ialelor a fost o dez\magirepentru mul]i, dar, fiind ales `n ParlamentulRom=niei, Ion Ra]iu [i-a servit ]ara timp de`nc\ 10 ani. Chiar [i ast\zi, mul]i rom=ni `lconsider\ „cel mai bun pre[edinte pe careRom=nia nu l-a avut niciodat\“.

Informa]ii de pres\: Mihai R`[noveanu –mail@ratiufamilyfoundation.com; tel: +44 207486 0295, ext. 108

Adam Michnik – laureat al Premiului„Ion Ra]iu“ pentru Democra]ie, 2009

DialogTIMPUL16

august 2009 www.timpul.ro

S`nte]i evreu. O bun\ parte a familiei dv. afost exterminat\ de c\tre nem]i. Tat\l dv. afost gazat.

GEORGE TABORI: Da, la Auschwitz.

Ce alte rude ale dv. au murit?

TABORI: A fost cam a[a: p\rin]ii mei lo-cuiau la Budapesta, unde la `nceputul r\zbo-iului nu era chiar at`t de periculos pentruevrei. Al]i membri ai familiei se aflau `nCehoslovacia [i Rom=nia, `nc\ doi unchi laZagreb. Unul din ei era comerciant, cel\laltavea o mic\ afacere cu gramofoane. ~n 1941,tat\l meu a c\l\torit peste tot, i-a adunat [i i-aadus `n Ungaria. O bun\ bucat\ de vreme `nmicul nostru apartament au locuit dou\zecide in[i.

~n 1944, Hitler a ordonat exterminareaevreilor din Ungaria.

TABORI: Da, eu `ns\ [i fratele meuemigraser\m deja.

Ce s-a `nt`mplat cu ceilal]i?

TABORI: Unchiul Geza, comerciantul, [iunchiul Alex, care avea o libr\rie, au sf`r[it laAuschwitz. M\tu[a Martha, o sor\ de-a ma-mei, [i m\tu[a Gisela au murit `n alte p\r]i.Mai erau veri [i veri[oare. M\tu[a Bella muri-se deja de cancer. Fiica ei ie[ise o dat\ s\ cum-pere p`ine. A fost g\sit\ mai t`rziu decapitat\,f\cut\ ferfeni]\ de o grenad\. Asta a fost `ntimpul ocupa]iei ruse[ti, care a durat foartemult, pentru c\ `n Budapesta erau `ncartirui]itreizeci de mii de nem]i.

Ce sim]i]i c`nd v\ g`ndi]i ast\zi la acestelucruri?

TABORI: Durere.

Nu [i ur\ fa]\ de criminali?

TABORI: Nu.

~n Germania s`nt profanate din nou mor-mintele evreilor, iar sinagogilor li se dau foc.

TABORI: {tiu.

A]i tr\it vreodat\ antisemitismul pe pieleadv.?

TABORI: Nu. Tr\iesc aici de dou\zeci [icinci de ani, dar nu am `nt`lnit `nc\ nici unnazist.

~n München vi s-a `nt`mplat s\ fi]i jignit latelefon.

TABORI: Da, o singur\ dat\.

Vi s-a propus s\ pune]i `n scen\ urm\toa-rea dv. pies\ `ntr-o urn\ de cenu[\, la s\rb\-toarea berii din octombrie.

TABORI: A fost singurul caz. {tiu c\ exis-t\ nazi[ti, dar nu m\ intereseaz\ subiectul, nuvreau s\ fac s\p\turi pe tema asta. La fel demult `mi repugn\ [i evreii de parad\, cei carefac din asta o profesiune de credin]\, uniculsens al vie]ii lor – Ralph Giordano [i al]ii. Nu`mi plac cei care spun – aici s`nt evreii, decealalt\ parte nem]ii cei r\i. Nu am sim]itnicic`nd `n acest fel, nici m\car `n timpulr\zboiului. Poate c\ e o gre[eal\.

O tem\ care v-a preocupat `ntotdeaunaeste culpabilitatea.

TABORI: Corect.

De[i a]i fost o victim\, nu un tor]ionar.

TABORI: M-am sim]it vinovat, ca supra-vie]uitor, fa]\ de cei mor]i. Am avut o via]\relativ u[oar\ `n timpul r\zboiului. Am suferitpu]in, pentru c\ `n 1936 eram deja la Londra.Nu m-am aflat niciodat\ `ntr-o situa]ie ase-m\n\toare celei `n care s-au aflat aceste dou\-zeci de rude ale mele. Abia dup\ r\zboi amdevenit con[tient de ororile de care am reu[its\ scap.

Mai cu seam\ vinovat v-a]i sim]it fa]\ detat\l dv.

TABORI: Da, am scris despre asta. Dar nupot spune ce e adev\rat [i ce nu `n povesteaasta. Dup\ ce ]i-ai prelucrat literar biografia,a[a cum am f\cut eu, nu mai po]i distinge `n-tre fic]iune [i realitate. Probabil c\ sentimen-tele mele de vinov\]ie s-au n\scut mai devre-me, pentru c\ `n familie am fost mereu un felde Sonnyboy. Fratele meu, care era cu [aseani mai mare, era mereu bolnav, a `nceput s\vorbeasc\ t`rziu [i `ncasa b\taie. Eu de la unan jum\tate vorbeam deja frumos, recitampoezii, eram iubit. Eram favoritul pe care `lr\sf\]au to]i. ~mi aduc aminte c\ odat\, obser-v`nd c\ fratele meu st\tea bosumflat `ntr-uncol] `n timp ce eu recitam un poem, m-am b`l-b`it inten]ionat pentru a nu `l r\ni [i mai tare.M-am f\cut mic. ~nc\ mai fac lucrul \sta.

A]i mai scris c\, pe c`nd era]i copil i-a]idorit tat\lui dv. moartea.

TABORI: Da, dar nu s`nt sigur c\ lucrurileau fost chiar a[a. L-am citit pe Freud, carespune c\ fiece t`n\r ar vrea s\ `[i ucid\ tat\l.

Deci nu a]i luat-o `n sens personal?

TABORI: Ba da, [i a[a. Existau conflicte.Tat\l meu f\cea gazet\rie politic\ [i m-a folo-sit pe post de secretar\ pe c`nd aveam cinci-sprezece, [aisprezece ani. Trebuia s\-i bat lama[in\ articolele, pentru c\ el nu putea. Poatec\ de-asta l-am ur`t. Mai t`rziu am scris o po-vestioar\ pe tema asta, din p\cate s-a pierdut.Acolo apare un dialog `ntre mine [i ma[ina descris. Aceasta vrea ca eu s\ scriu c\r]i cu ca-racter politic, dar eu nu scriu dec`t epistolenaive de amor. Ma[ina se ap\r\ `mpotrivaacestui lucru. La urm\, se rostogole[te [i sarepe fereastr\. Tat\l meu a citit acest text [i m-al\udat foarte tare.

C`nd a]i aflat c\ murise, v-a]i `ntrebat dac\trebuia s\ le mul]umi]i nazi[tilor pentru asta.

TABORI: M\ rog, acesta este umorulnegru `n care am ajuns s\ m\ refugiez.

A]i fost sf`[iat, a]i scris, `ntre sentimentede u[urare [i r\zbunare.

TABORI: Nu vorbeam serios.

Martin Heidegger vorbe[te despre senti-mentul originar de vin\ al omului, care nu sebazeaz\ dec`t pe faptul c\ unii tr\iesc, iaral]ii mor.

TABORI: Putem vedea lucrurile [i a[a.Cel care accept\ ideea c\ sentimentul vinov\-]iei este o constant\ `n via]\, trebuie s\ caute[i explica]ii.

~n romanul dv., P\cat originar, ap\rut `n1947, descrie]i un b\rbat care [i-a omor`t ne-vasta. Se `ntreab\ apoi care ar fi putut fimotivele [i ajunge s\ afle c\ se sim]ea vinovatpentru c\, `n tinere]e, `n seara `n care tat\ls\u murise, el se afla `ntr-un bordel. Senti-mentul vinov\]iei este astfel motivul maiad`nc al faptei sale.

TABORI: Nu m-am g`ndit la asta atuncic`nd am scris. Acestea s`nt deja sublim\ri.

Da, dar s`nt u[or de descifrat.

TABORI: Optzeci la sut\ dintre scriitorin\scocesc pove[ti `n jurul unor crime. Deunde vine asta, nu v\ pot spune. Pe atunci nuam stat s\ analizez acest lucru.

L-a]i fi putut salva pe tat\l dv. `nainte de afi deportat?

TABORI: Cred c\ da. Ar fi fost posibil,pentru c\ eram ofi]er de pres\ britanic [i[tiam c\ pentru evrei situa]ia se `nr\ut\]ea `nUngaria. ~n 1941, l-am sunat de la Istanbul [ii-am zis `n treac\t c\ ar trebui s\ vin\ s\ m\viziteze, `mpreun\ cu maic\-mea. Dar nu aminsistat. Asta nu mi-am putut ierta. Am pre-zentat situa]ia `ntr-un mod mai inocent dec`tera de fapt.

~mpotriva con[tiin]ei dv.?

TABORI: Da.

De ce?

TABORI: Nu [tiu. E unul dintre lucrurilepe care va trebui s\ le cercetez c`ndva.

S`nte]i un evreu credincios, practicant?

TABORI: Nu.

Poate c\ \sta e motivul.

TABORI: Posibil. Am reprimat elementuliudaic din mine o bun\ bucat\ de vreme.Existau antisemi]i `n Ungaria chiar [i `naintede r\zboi. Dar nu am acordat aten]ie acestorlucruri. Nu voiam s\ mi se spun\ c\ s`nt `ntr-un fel sau altul. Voiam s\ decid singur c`ndaveam s\ m\ simt evreu [i c`nd nu.

Dup\ holocaust acest lucru nu a mai fostposibil.

TABORI: Nu. Cel mai t`rziu dup\ Auschwitza trebuit s\ m\ confrunt cu ideea c\ eramevreu. Imediat dup\ r\zboi am `nceput un ro-man. Se numea Pogrom. Acolo voiam s\ des-criu via]a dintr-un lag\r de concentrare. Darapoi am realizat c\ acest lucru nu `l poateface dec`t cineva care a fost acolo. Dup\ caream a[teptat dou\zeci de ani, p`n\ s\ m\ dedicdin nou acestei teme.

{i de aici a luat na[tere piesa dv., Canibalii.

TABORI: Exact. Pe atunci tr\iam `nc\ `nAmerica.

~nainte de care v-a]i supus unui proces depsihoterapie.

TABORI: Da, nu mai reu[eam s\ fac fa]\.Scrisesem cinci sute de pagini pentru primascen\, noti]e interminabile. Dar nu ie[ea ni-mic de acolo. Motiv pentru care m-am dus lao psihoterapeut\ – o cucoan\ `n v`rst\, aproa-pe surd\ – c\reia i-am povestit tot felul devise, care de care mai halucinant. Credeam c\nu m\ aude. ~ntr-o bun\ zi i-am m\rturisit c\mai tot ce i-am povestit era n\scocit. La carea r\spuns – nu e r\u, chiar [i din minciuni po]iafla foarte multe despre un om. De atunci amreu[it s\ m\ `mpac `ntr-un fel cu nebunia mea,cu toate aceste pove[ti inventate.

C`nd a]i fost convins c\ ve]i deveni scriitor?

TABORI: Dintotdeauna am [tiut asta,pentru c\ `n familia mea au existat mereuscriitori, chiar dac\ slabi. La optsprezece aniam scris deja primul roman. Se numea Greta[i se baza pe o experien]\ nefericit\ cu o fe-meie. {i atunci s-a `nt`mplat ceva ciudat. In-ten]ionam ca femeia s\ `[i ia via]a `n final.Voiam s\ o pedepsesc pentru faptul c\ m\ p\-r\sise. Dar c`nd, `n ultimul capitol, am intrat`n camera ei, st\tea `ntins\ pe pat [i era bine.A refuzat s\ se sinucid\. Personajul s-a ap\rat`mpotriva autorului. Era o carte foarte fru-moas\. Din p\cate s-a pierdut.

Albert Camus a afirmat c\, `n fond, oriceom dore[te persoanei iubite moartea.

TABORI: E exagerat.

V\ preocup\ r\ul din oameni?

TABORI: Da, dar nu [tiu dac\ vreau s\vorbesc despre asta.

~n piesa dv., Lupta mea, ar\ta]i `n]elegerep`n\ [i fa]\ de Hitler.

TABORI: Evident.

Faptele lui criminale le explica]i prin fap-tul c\, `n copil\rie, nu a avut parte de iubire.

TABORI: Cum altfel?

Chiar [i Iago, `n mizanscena dv., a luiOthello, devine criminal pentru c\ nu sesimte iubit.

TABORI: Da, dar \sta nu e singurul motiv.Explica]iile s`nt `ntotdeauna `ndoielnice,chiar [i atunci c`nd par a l\muri lucrurile.Dincolo de asta, `mp\rt\[esc convingerea c\iubirea `i face pe oameni mai buni.

Crede]i c\ putem elimina r\ul din lume?

TABORI: Lumea e at`t de mare...

S`nte]i optimist?

TABORI: Nu.

Cum v\ ap\ra]i `n fa]a disper\rii?

TABORI: Fac teatru. C`nd lucrezi c`tmine, e[ti distras complet de la orice altceva.

„M-am sim]it vinovat, casupravie]uitor, fa]\ de cei mor]i“

Interviu cu George Tabori

17Dialog TIMPUL

august 2009

Ce se mai `nt`mpl\ prin lume afli citind [tiriledin ziare.

~ntr-un eseu intitulat „Joc [i timp“ scrie]idespre munca dv. `n teatru: „Nu am realizatabsolut nimic, nu am f\cut dec`t s\ asezon\macela[i rahat cu un sos diferit; [i toate acestev\ic\reli, toat\ aceast\ furie, la ce bun? Pu]i-n\ putere, o g`dilare ocazional\ a amoruluipropriu, [i toate astea `n numele artei“.

TABORI: A[a g`ndeam pe atunci.

{i azi cum g`ndi]i?

TABORI: S\ fiu sincer?

V\ rog.

TABORI: De un an de zile m\ aflu `ntr-ostare de incertitudine. Nu mai [tiu de ce s\ m\ag\].

V-a]i pierdut pl\cerea de a face teatru?

TABORI: Atunci c`nd merg la repeti]ii,apar senza]ii pl\cute. S`nt `mpreun\ cu al]ioameni, fiecare spune c`te ceva, ei vor ceva.Ceea ce m\ distrage pentru o vreme. Daratunci apare brusc g`ndul c\ nu mai vreau,ajunge, vreau s\ renun].

A]i prefera s\ face]i altceva?

TABORI: S`nt `n c\utarea acestui altceva.M\ `ntreb ce s`nt, cine s`nt. E ceva nou. Areprobabil de a face cu v`rsta. ~nainte m-amocupat mult\ vreme de efemeritatea vie]ii, darnu am crezut niciodat\ cu adev\rat `n asta.Credeam c\ voi tr\i ve[nic. Figura asta nu mai]ine [i nu [tiu cum o voi scoate la cap\t.

V\ teme]i de moarte?

TABORI: Nu, dar m\ g`ndesc la asta. Anultrecut am suferit un atac de apoplexie. {i, dincauza unei opera]ii nereu[ite, mi-am pierdut`n parte vederea. Pe jum\tate s`nt deja surd.La toate astea se adaug\, colac peste pup\z\,o rela]ie care a durat zece ani, [i care tocmais-a sf`r[it.

V\ referi]i la mariaj?

TABORI: Nu.

Avea]i o amant\?

TABORI: Da.

So]ia dv. [tie despre asta?

TABORI: {tie, [i s-a comportat admirabil.A suferit din pricina asta, dar p`n\ la urm\ aacceptat. E o sf`nt\.

E simplu s\ zici asta, c`t\ vreme ai o rela-]ie cu altcineva.

TABORI: Ce-a[ fi putut s\ fac? Era un felde obsesie, `nc\ mai este. Iubirea asta m-a ]i-nut `n via]\. Aceast\ femeie (actri]a LeslieMalton, n. tr.) e mult mai t`n\r\ dec`t mine.C`nd mi-a zis c\ vrea s\ ne desp\r]im, amf\cut pe generosul. Credeam c\ voi dep\[i cubine momentul. Dar corpul meu s-a cabrat, arefuzat s\ accepte. M-am `mboln\vit. De ast\var\ nu am mai scris nimic. Nu m\ mai potexprima a[a cum o f\ceam `nainte. Exist\ unproverb englez – I’ve lost my girlish laughter– mi-am pierdut feciorelnicul r`s. Probabils-a sf`r[it. Dar `nc\ nu pot accepta. M\ ap\r.~ns\ `n incon[tient, acolo unde zace adev\rul,am abdicat deja.

Doar pentru c\ aceast\ femeie v-a p\r\sit?

TABORI: Da.

Dar nu pute]i merge la repeti]ii `n halul \sta.

TABORI: Sper c\ p`n\ m`ine are s\ fie maibine.

Ve]i pune `n scen\ o pies\ de HansMagnus Enzensberger.

TABORI: Da, e greu, pentru c\Enzensberger habar nu are de teatru. Darmi-e drag. Trebuie s-o fac. Are s\ fie ultimamea mizanscen\.

Dup\ care?

TABORI: A[ vrea s\ m\ apuc iar de scris.~mi trec prin cap tot felul de idei pentru piesenoi, atunci c`nd nu pot dormi noaptea.

Detalia]i.

TABORI: ~n prima e vorba de un cupluc\s\torit, aflat `n concediu la Portofino. B\r-batul scrie romane poli]iste. Din `nt`mplare `nacela[i hotel st\ un critic care l-a h\r]uit me-reu. Cuplul decide s\-i vin\ de hac criticului.Numai c\ acesta tocmai st\tea l`ng\ ei la bar`n timp ce discutau [i aude totul. Cei doi daus\ plece, dar criticul `l opre[te pe scriitor [i `ispune c\ planul s\u e la fel de prost ca [i c\r-]ile sale. La care cuplul trece la planul B. Fe-meia ar urma s\ `l seduc\ pe critic [i s\ `l atra-g\ astfel `ntr-o capcan\. Dar nici asta nufunc]ioneaz\, pentru c\ criticul se prinde latimp. V\ place?

M\ rog.

TABORI: Deci nu v\ place.

Ba da, e amuzant.

TABORI: Chiar m\ `ntrebam ast\ noapte,de ce inventez istorii at`t de t`mpite, prin carenu reu[esc deloc s\ m\ apropii de mine `n-sumi? S`nt `n c\utarea a ceva care se afl\reprimat `n mine `nsumi. Dar `nc\ nu [tiu ce.

Poate c\ n-ar fi r\u s\ v\ retrage]i ovreme, pentru a afla despre ce este vorba.

TABORI: Nu pot face asta. Nu pot sta pur[i simplu `n cas\ cu nevast\-mea, `ntre c`ini [ipisici.

Nu, dar poate f\r\ c`ini, pisici sau so]ia dv.

TABORI: F\r\ iubire?

F\r\ lucruri care v-ar putea distrage.

TABORI: Ave]i dreptate. Ar trebui s\`ncerc asta.

Cea mai ardent\ dorin]\ a dv. ar fi, a]iscris undeva, s\ a[terne]i `ntr-o bun\ zi peh`rtie m\car dou\ fraze la fel de preciseprecum cele din Kafka.

TABORI: Da, `ns\ pentru a putea scrie lafel de bine ca [i Kafka, ar fi trebuit s\ suf\rmai mult. Mie mi-a mers `ns\ prea bine. Nuam avut propriu-zis un calvar al meu. M-ameschivat `n fa]a suferin]ei. Nu po]i fi genial [ifericit `n acela[i timp. ~n timp m-am `mp\cat`ns\ cu mediocritatea mea. S`nt un emigrantmediocru, n\scut `n Ungaria, care `nt`mpl\tora [i scris.

Dup\ r\zboi a]i lucrat ca scenarist laHollywood.

TABORI: Am f\cut asta pentru a face bani.

Din cercul cunoscu]ilor dv. au f\cut partenume precum Thomas Mann, Brecht, GretaGarbo, Charlie Chaplin [i Tennessee Williams.

TABORI: Cu Chaplin am fost prieten.Brecht a fost important, pentru c\ prin el amajuns la teatru. Greta Garbo `[i pierduse dejastr\lucirea atunci c`nd am cunoscut-o. Deteama ridurilor, `[i lipea plasturi pe frunte. Lao petrecere am fost `nt`mpl\tor la baie ime-diat dup\ ea. Uitase s\ trag\ apa. Am avut un[oc. Aveam `nc\ obiceiuri mic-burgheze peatunci. Pe Tennessee Williams l-am cunoscutabia mai t`rziu. La premiera piesei lui, Pisicape acoperi[ul fierbinte, ne-am `nt`lnit peBroadway. ~n America, la premier\ autorulnu st\ `n sal\, se plimb\ prin fa]a teatrului.Dup\ cum [ti]i, pe Broadway s`nt multe teatreunul l`ng\ cel\lalt. Dintr-unul dintre ele a iz-bucnit la un moment dat un hohot de r`s.Williams a fost stupefiat. M-a `ntrebat: oarede ce r`d oamenii? La care eu i-am ar\tat afi[ulpostat deasupra intr\rii. Ne aflam `n fa]a altuiteatru. Se g`ndise c\ lumea r`de de piesa lui.Pentru un autor american, nimic nu poate fimai r\u dec`t o premier\ nereu[it\.

{i pentru dv. nu?

TABORI: Nu, eu nu am pus niciodat\ at`tapre] pe asta.

Cel mai recent mare insucces l-a]i repurtatcu piesa Marele Inchizitor, la München.C`]iva spectatori au p\r\sit sala `n timpulreprezenta]iei. La final a]i fost huiduit.

TABORI: M-a amuzat acest lucru, pentruc\ textul `i apar]ine, `n propor]ie de optzeci lasut\, lui Dostoievski.

Criticul de teatru Peter Iden a constatat„o vorb\real\ senil\ [i obscen\“ [i e de p\-rere c\ a]i lezat demnitatea lui Christos.

TABORI: Peter Iden este un antisemit.

Un repro[ cam dur.

TABORI: Dac\ nu era, nu scria a[a ceva.

{i al]i critici au g\sit piesa [i punerea `nscen\ nereu[ite.

TABORI: Mie mi-a pl\cut, dar evident c\gre[eli po]i g\si `ntotdeauna. Doar Dumnezeueste perfect. Peter Stein poate avea impresiac\ realizeaz\ lucruri perfecte. E dreptul lui.Eu `ns\ nu cred `n asta. Pe mine `n teatru m-ainteresat via]a, nu arta. Prima oper\ de art\ pecare o produce omul s`nt propriile-i fecale. Unadin cele mai timpurii amintiri ale mele este a-ceea c\ st\team pe oli]\, `n vreme ce trei fe-mei, bunica mea, mama [i guvernanta st\teau`n jurul meu [i `ncercau s\ m\ conving\ s\fac. Era greu, dar m-am str\duit, pentru c\ pevremea aia exista obiceiul s\ li se fac\ clism\copiilor care nu f\ceau la oli]\. De asta mi-erateam\. Poate de-aia m\ tem ast\zi s\ exercitvreun fel de presiune asupra actorilor.

Claus Peymann v-a numit, referindu-se lamunca dv. de regie, un „tiran absolut“.

TABORI: Cu Peymann nu e u[or. L-amf\cut mincinos nu demult `ntr-un interviu. Afost sup\rat pe mine. La care i-am trimis oscrisoare [i i-am explicat c\ faptul de a min]inu e neap\rat ceva r\u.

A exista vreun motiv anume pentru afir-ma]ia dv.?

TABORI: Nu, el minte `n permanen]\, [i[tie c\ minte. Mai [tie [i faptul c\ eu [tiu acestlucru. El e chiar opusul meu. Dar totu[i `miplace. Urm\toarea mea pies\ se va numi Min-cinosul.

Exist\ una deja, de Goldoni.

TABORI: N-are nici o importan]\. {i PeerGynt este o pies\ despre minciun\. Cu to]iimin]im, pentru c\ nu cunoa[tem adev\rul, saupentru c\ `l trecem sub t\cere, atunci c`nd `lcunoa[tem. ~ntreaga noastr\ civiliza]ie estecl\dit\ pe asta.

~n piesa dv., Varia]iuni Goldberg, persona-jul feminin central afirm\: „Animalele s`nt ceimai buni actori, pentru c\ ele nu mint“.

TABORI: Da, Gobo este un actor incredbil.

Cine?

TABORI: C`inele meu.

Din p\cate, `n teatru ave]i de a face cuoameni.

TABORI: Am folosit [i animale, oi, ele-fan]i, ba chiar [i un vultur. Era foarte inteli-gent [i dr\gu].

Pute]i descrie diferen]a dintre modul dv.de a face repeti]ii [i cel al colegilor dv.?

TABORI: ~ncerc s\ nu abuzez de pozi]iamea de conducere. Le las actorilor c`t maimult\ libertate e posibil. Nu `i tratez ca peni[te obiecte. Pentru mine actorul e mai im-portant dec`t rolul. Eu `l `ncurajez s\ `[i arateadev\ratele sentimente.

Dar dv. v\ ar\ta]i sentimentele la repeti]ii?

TABORI: Nu.

Observa]i doar cum se deschid suflete[teactorii.

TABORI: Da, vreau s\ `i cunosc.

A[a ia na[tere puterea.

TABORI: De ce?

Pentru c\ astfel r\m`ne]i superior.

TABORI: Trebuie s\ admit c\ `mi vinedestul de greu s\ ies din mine `nsumi. Deexemplu, nu pot pl`nge. Cei mai importan]iani ai mei i-am petrecut `n Anglia. Acolo `n-ve]i s\ te st\p`ne[ti. Mi se pare artificial acestlucru, dar nu `l pot schimba. S`nt un om `n-chis `n mine `nsumi. Nu po]i vedea din ex-terior ceea ce simt.

Nici atunci c`nd iubi]i?

TABORI: Ba da. Atunci c`nd iubesc, devincopil\ros [i naiv. Iubirea ac]ioneaz\ regresiv.Pierzi controlul.

Asta sun\ at`t de negativ.

TABORI: Nu, e ceva pozitiv. ~ntotdeaunami-am dorit s\ mor `n bra]ele unei iubite.

~n piesa dv., Peepshow, eroul moare `n timpce doarme cu mama sa. Ultimele sale cuvinte

s`nt: „M\ bucur s\ v\ pot ar\ta c\ mor `naceast\ sear\ `n poala binecuv`ntatei mele

mame, `ntorc`ndu-m\ cu o duioas\ convulsie`n cel mai intim cerc al familiei.“

TABORI: Da, `[i face necrologul. E o alu-zie la povestea lui Oedip, dup\ mine cea maiperfect\ dram\. Eram sub influen]a terapieic`nd am scris asta.

Pe Samuel Beckett l-a]i numit un cazpatologic.

TABORI: ~mi men]in afirma]ia. Beckett afost marcat de rela]ia cu mama lui. Toat\ via]alui a fost marcat\ de patologie. La `nceput s-aap\rat de acest lucru, nu a vrut s\ `l accepte.Mai t`rziu, a admis c\ nu poate vorbi desprenimic altceva. Numea asta `ntunericul lui.Acum [tia cine este. S-a acceptat pe sine`nsu[i [i asta l-a eliberat. Abia apoi a scris elcelebrele lui opere.

Am senza]ia ca `mp\r]i]i oamenii `n dou\categorii – s\n\to[i [i bolnavi.

TABORI: To]i s`ntem bolnavi.

Dac\ am fi s\n\to[i, spune]i dv., nu ammai avut nici un Auschwitz.

TABORI: {i nici un Beckett.

Nu e `ngrozitor?

TABORI: Ce anume?

C\ din aceea[i surs\ pot izvor` tot ce poatefi mai oribil [i tot ce poate fi mai frumos.

TABORI: Este o glum\ [i orice glum\bun\ este o tragedie. De aceea teatrul vaexista mult dup\ ce cinematograful sau tele-viziunea vor `nceta s\ existe, ca [i o copie arealit\]ii [i refugiu al celor care `l fac. C\cinoi, oamenii de teatru, s`ntem ni[te fugitivi.Ne salv\m `ntr-un fel de utopie. O serie de re-peti]ii la teatru reflect\ pentru o scurt\ perioa-d\ de timp via]a ideal\. Oamenii se `nt`lnesc.Au un ]el comun. Muncesc `mpreun\. Dis-cut\. Iar la final nu apare moartea, ci are loco premier\.

Ve]i putea renun]a vreodat\ la asta?

TABORI: Probabil c\ nu.

Interviu de André Müller, publicat la 6mai 1994 `n revista „Die Zeit“

Traducere din limba german\ de Daniel Stuparu

www.timpul.ro

Est-VestTIMPUL18

august 2009

CHRISTANASESCU

Vorbeam `n episodul trecut despre un anu-mit spirit al poeziei grece[ti, care opune untimp [i un spa]iu prepoetic (sau, mai bine zis,pre-poesis), de dinainte de limbaj chiar, unuiaal vie]ii lume[ti. Paradoxal, acest platonism li-ric confer\ poeziei respective o prospe]imeniciodat\ ve[tejit\, cu fuziuni de modernism [isuprarealism `ntru euforia `nceputului [i a op-timismului comunitar sau protestatar politic.

Una dintre sursele unei asemenea paradig-me este chiar portretul poetului `ntemeietor –Solomos. La vecinii ([i, de ce nu?, fra]ii)turci, acea v`rst\ de aur este epoca `n careNazim Hikmet umbla pe p\m`nt, cel care aintrodus versul liber `n poezia turc\ [i odat\ cuel spiritul revolu]ionar marxist – lucru care,oric`t de oblu ne-ar suna nou\, e un adev\ratizvor de inspira]ie pentru o poezie nevoit\ s\se manifeste `ntr-o societate cu vechi practiciautoritariste [i n\ravuri imperiale.

Pentru un num\r cov`r[itor dintre poe]iiturci de azi sau din ultimele c`teva decenii,mo[tenirea politic\ hikmetian\ este un punctoriginar la care raportarea este inevitabil\ [iobsesiv\, lucru care d\ o nea[teptat\ aur\ sim-bolic\, mitic-metaforic\ unor teme ini]ial mi-litante [i foarte palpabile. Murathan Mungan(n. 1955), de pild\, ilustreaz\ exemplar aceas-t\ stare de fapt a versului turc `n poezia saUltimele lebede (din antologia A Brave NewQuest. 100 Modern Turkish Poems, 2006, rea-lizat\ de Talat S. Halman, poet [i traduc\tordespre care am mai vorbit exact acum un an`n articolul „Intermezzo. O vacan]\ `n Turcia“,ap\rut tot `n Timpul, Halman fiind secondat `nrealizarea acestei antologii de Jayne L.Warner) – „[i lebedele s`nt sortite s\ se-ntune-ce/ dac\ a muri este a povesti/ `ntr-o bun\ zig`turile noastre burgheze-[i vor pierde ori-cum/ pasiunea lor pentru fr`nghii aspre/ […]/z\logul prea ieftin al sinelui/ nu ne-nzestreaz\pl`nsul cu nici o putere/ [i asta semnific\florile furtului din m`inile noastre s`nger`nde:/poate de-aceea poemele crimei/ ar trebui iu-bite f\r\ preget/ dac\ fiecare act creator este osinucidere str\lucitoare/ (m`ini ale noastre/m`ini adoptive/ obsesive ale noastre/ s`nte]ini[te lespezi de marmur\ `ns`ngerat\ care cresctocmai atunci c`nd s`nt retezate,/ singur\tate ceseam\n\ cu lupii,/ iar dac\ acel ceva pe care-lcre\m este pl`nsul cel mai lung/ m`ini alemele/ m`ini terifiante/ s`nte]i ale mele/ sauceea ce a mai r\mas din mine...)/ […]“

Avem aici un caz foarte interesant de „tra-ducere“ peste timp a obsesivei lupte cu bur-ghezia pe care Hikmet a altoit-o peren petrunchiul poeziei turce[ti. Lupta de clas\ afost `ntre timp interiorizat\ – burghezia caretrebuie sp`nzurat\ tr\ie[te chiar `n noi, ca unimpuls ve[nic suicidar ce s-a cam s\turat `ntretimp „s\ fie sinucis“ – iar aceast\ liricizare ex-trem\ a antagonismului politic duce la defini-rea unei inedite anatomii socio-cosmice: g`tulburghez, g`tul de leb\d\ `ntunecat\, c`nt`ndu-[i `nainte de moartea istoric\ mereu reiterat\arta, poezia desangvinizat\ [i lipsit\ de „pu-terea“ real\ a sinelui suferind, „pl`ng`nd“, `[ipune de g`t la]ul sf`r[itului de er\ a lirismuluiabstract/subiectiv cu propriile m`ini, lucr\toa-re, proletare, emancipate (retezate). Pe l`ng\aceast\ configura]ie de semne social-estetice,

mai avem [i o interesant\ ecua]ie a genurilor.Poetul american Robert Bly spunea, la un mo-ment dat, c\ spiritul nostru plebeu este celcare ne face s\ prefer\m proza [i poezia `nvers liber – [i la fel aici, nara]iunea este ceacare ne `ntunec\ partea noastr\ „aristocraticartistic\“, burghez\, dar `n contrapondere, unlirism acut, al pl`ngerii „adev\rate“, muncitecu m`inile ([i nu cu forma clasic\) face posibilactul creator, al crimei-sinucidere.

G\sim [i la al]i poe]i turci contemporanivariante proprii de punere a artei poeziei `ncontexte `n care se `mpletesc protestul social(eventual rafinat `n parabol\, aforism sauepigram\) cu sentimentul de culpabilitate alartistului `mburghezit [i `n care diverselemi[c\ri literare fuzioneaz\ pentru a ajuta at`tmi[carea liber\ a textului c`t [i a face sensibilsimptomul evazionismului inerent oric\rui actartistic (mai ales unul cu „complexul Hikmet“`n zestrea lui genetic\). Iat\ un scurt poem deÜlkü Tamer (n. 1937), un alt apreciat [i pre-miat poet contemporan – Duminic\ pe paji[ti:„Au instalat o moar\ de v`nt/ nu departe desp`nzur\toare./ Moara se-nv`rte c`nd icne[tet`lharul,/ cu s`ngele umfl`ndu-i-se `n pl\m`ni,/[i-amestec`ndu-se `n pensula/ ]inut\ de buni-cul meu pictorul/ care tocmai caut\ o nuan]\bun\ de ro[u pentru a picta acea moar\.//Atunci o zbughesc de-acolo brebii“. La Tamerse vede tendin]a natural\ a poeziei turce spreparabol\ [i aforism sau epigram\, tendin]\ pecare a[ zice c\ o `mp\rt\[esc de fapt toatepoeziile mediteraneene (am v\zut deja asta lacea italian\ [i greac\, vom vedea c`ndva [i lacea evreiasc\ – Amir Or [i mul]i al]ii, sirian\[i palestinian\ – regretatul Mahmoud Darwish,ca [i la cea egiptean\ – Yahia Lababidi, care [iurmeaz\ a fi inclus `n Enciclopedia mondial\a afori[tilor `ntocmit\ de James Geary, a-nun]at\ pentru 2007, dar `nc\ `n preg\tire etc.,arab\ [i nord-african\ `n general, `nchiz`ndcercul cu cea spaniol\).

Dincolo de tradi]iile medievale [i otomaneale versului turc, de fapt dincoace, `n contem-poraneitate, poetul exemplar [i legendarpentru aceast\ tendin]\ este inubliabilul OrhanVeli Kanik (1914 – 1950), care `nc\ exercit\ oreal\ fascina]ie nu numai asupra poe]ilor [i apublicului turc, ci e mereu prezent [i `n tra-duceri pe plan interna]ional. F\r\ a fi un afo-rist `n sensul standard al termenului, OrhanVeli a practicat poezia lapidar\, senten]ioas\,cu `ntoarceri nea[teptate [i ingenioase [i cu oinconfundabil\ „blazare febril\“. (Putemnumi urm\toarea pies\ miniatural\ aforism,sau epigram\? „Toate femeile frumoase aucrezut/ c\ poeziile de dragoste pe care le-amscris/ au fost despre ele./ Iar eu `ntotdeaunam-am sim]it prost/ pentru c\ le-am scris/ a[a,dac\ tot `mi venise cheful“. Sau: „Toate lu-crurile pe care le-am f\cut pentru ]ara asta anoastr\!/ Unii dintre noi au murit./ Unii au]inut discursuri“.)

Un alt poet care s-a bucurat apoi de o deo-sebit\ popularitate prin anii ’60 [i ’70 ca afo-rist [i epigramist a fost Özdemir Asaf [i sigurc\ s`nt mul]i al]ii. Iat\ c`teva „R\spunsuripentru poezie“ de-ale lui Tamer, de pild\,dintre care primul aforism dovede[te leg\turide art\ poetic\ cu textul deja citat: „Poeziaeste fratele nop]ii/ [i mama zilei.// Este buni-cul din inim\.// […]// Poezia este vocea p\ian-jenului,/ c`ntecul din perete.// C`ntecul popu-lar al zidarului.// […]// Poezia este tufi[ul cuspini care trece prin gard,/ aratul ogorului.//Este mintea distrat\ a lucr\torului pe c`mp“.

La mai sus pomenitul Asaf g\sim un poemaforism `n care s`nt din nou implicate ecua]ii-le art\-politic\ de care vorbeam la `nceputulacestui episod. ~ncurc\tura – „Dac\-ntr-o zi/vor spune fiecare la el `n gr\din\,/ o s\ fii pre-

g\tit?“ Sigur c\ gr\dina are rezonan]ele ei par-ticulare, mai ales `n context oriental – cuv`n-tul „paradis“, nu mai departe, `nseamn\ `npersan\ „[gr\din\] `mprejmuit\ cu zid“, iartitlul profit\ de aceste straturi etimologice ve-nind cu ambiguitatea referitoare at`t la posibi-lele dificult\]i care pot ap\rea `n salvarea spa-]iului intim (a paradisului personal), c`t [i lacomponenta carceral\ existent\ `n `ns\[i ideea([i termenul) de gr\din\ paradiziac\. Dincolode asta, `ns\, Özdemir Asaf vorbe[te de oambiguitate pe care poezia a reu[it s-o capetepe linia ascenden]ei ei militante. ~ncurc\turase poate referi [i la op]iunile pe care le are celconfruntat cu o asemenea situa]ie, `n care i seporunce[te s\ se retrag\ `n edenul individual(`n moarte? `n pasivitate?) – c\ci `ntrebarea „os\ fii preg\tit?“ r\m`ne deschis\, o s\ fii gatas\ te `nchizi `n gr\din\, dar, la fel de bine, o s\fii gata s\ te `mpotrive[ti?

Cel\lalt patriarh al poeziei turce moderne,pe l`ng\ Hikmet, este Fazil Hüsnü Daglarca,un titan care ne-a p\r\sit nu demult (n. 26 aug.1914 – m. 15 oct. 2008), l\s`nd o oper\ impre-sionant\, peste o sut\ de volume de poezie (ascris numai poezie), care a impus o linie depurism al limbii, de `nclinare mistic\ [i decomplet\ autonomie fa]\ de orice influen]epoetice, fie ele turce[ti sau din alte literaturi.

~n jurul, `ntre, [i tentativ `n paralel cu ace[tititani s-a coagulat toat\ poezia turc\ modern\.Epoca ei contemporan\ `ncepe cu mi[careaGarip, ai c\rei corifei au fost – deja pomenitulOrhan Veli Kanik, al\turi de Oktay Rifat [iMelih Cevdet Anday, cei trei care au publicatun volum colectiv `n 1941 intitulat chiar a[a,Garip (Straniu) [i `n care propuneau o poeziece punea accent pe limba comun\ (fenomenparalel cu ceea ce f\ceau poe]i ca Seferis `nGrecia c`]iva ani mai devreme, cum am v\zut`n episodul trecut), formele folclorice [i toto-dat\ temele legate de alienarea modern\.

Deoarece Orhan Veli e relativ mai cunos-cut ([i) `n Rom=nia – exist\, cred, ni[te tradu-ceri semnate de Sara Durma, a[a cum estemen]ionat [i `n fantezista [i prea succintaantologie a lui George Anca de gazeluri [irubaiyate turce[ti, unde apar scurte fragmente[i din amintitul aici Ülkü Tamer [i un alt poetcontemporan de mare interes, la care vomreveni, Attil` Ilhan –, voi spune doar c`tevalucruri despre ceilal]i doi.

Oktay Rifat (1914 – 1988) `mbr\]i[eaz\simplitatea cu o naturale]e inconfundabil\,`ntr-un mod direct [i dezinvolt, c\ruia ast\zi is-ar spune minimalist. Ca `n cazul acesteimi[c\ri `n general, stilul lui vine ([i) ca o reac-]ie la `mpov\r\toarea tradi]ie a unei civiliza]iimilenare, `n care inclusiv r\va[ele sultanilorc\tre ofi]erii de pe c`mpul de b\t\lie erauscrise `n forme poetice extrem de exigente [icereau r\spunsul-raport `n aceea[i form\ saup`n\ [i manualele de chimie erau scrise `n versmetric [i rimat, p`n\ spre jum\tatea secoluluial XIX-lea. Auto-revelare: „Ce calvar am eu!/Nu [tiu o boab\ aritmetic\/ {i lucrez la conta-bilitate./ Felul meu preferat este vinete pr\-jite,/ [i-ntotdeauna `mi pic\ greu./ {tiu o fat\pistruiat\/ Eu o iubesc ea nu m\ iube[te pemine“. Halman selecteaz\ `ns\ texte mai„serioase“, cum ar fi Flautul: „C`nd asemuiacimitirul cu o turm\ de oi,/ sau `n ziua c`nd aavut chef s\ fac\ asta, a scris pe-o bucat\ deh`rtie:/ «Moartea este s\ intri `n turm\». {itotu[i nu exist\/ nici cimitir nici flaut nici cio-ban `n acea afirma]ie./ […]/ c`nd se `ntoarse/la morm`nt spun`nd «Aici s`nt ciobanii!» oileau tres\rit./ Dar astea nu le-a scris niciodat\,ci le-a-ngropat – mai bine a[a –/ `ntr-un singurr`nd: «Moartea este s\ intri `n turm\»./ Acumflautul c`nta doar pentru el, dar se puteaoric`nd opri dintr-odat\“.

Cel mai alambicat [i „mai modernist“dintre „garipi“ a fost Melih Cevdet Anday, dealtfel [i cel mai longeviv (1915 – 2002), care`n uluitoarea lui diversitate reu[e[te de fapt s\anun]e [i mi[c\rile poetice ulterioare celei pecare o ini]iase el [i chiar s\ le ilustreze `ntr-unmod str\lucit. Iat\ c`teva versuri care pun `nfunc]ie manifestul garipist, dar care au [ielaborarea desenului abstract [i elegan]a dis-torsionant\, ca [i importurile euro-americanetipice urm\torului val de poezie. „Freud [ede`n subcon[tientul unui copac,/ [i tot scormo-ne[te prin visele p\m`ntului.// S`nt maci carefac visele-acelea s\ str\luceasc\./ Mare, pas\-re, v`nt, ploaie.//[…]/ Epocile par s\ fie as-cunse-n semin]e,/ leag\ne ce sc`r]`ie-n ]\r`n\.//Mare, pas\re, v`nt, ploaie./ Iar eu m\ trezesccrucificat.// ~ntre trecut [i prezent, ca un vis./[…]“ Sau iat\ efuziunea cosmic\ a unui pan-teism [i entuziasm al comuniunii care r\sun\`n diverse game, de la Hölderlin [i Novalis(sau Trakl?) la Whitman [i Pound, cu `nc\ unce altceva: „~ntr-o zi, din marea-nflorit\ vaizbucni/ totul [i se va face p\dure./ […]/ A[-teapt\-l pe zeul care-a[teapt\ prin preajm\:/soarele va zgrep]\na-n pini s`ngerii/ p`n\ vast`rni marea noapte.// ~ntr-o zi totul va fi su-net, un sunet ca acela/ care se propag\ de lastea p`n-la nor [i p`n-la stea din lucrurilep\m`nte[ti,/ astfel c\ elipsa-i se va-ntinde cuclinchete-n ecou./ ~n timp ce te ui]i la acestecercuri/ a[teapt\ vocea vocilor s\ `]i r\sune./Trec`nd prin muzica de org\, luna, cu aripi deplete,/ se va-n\l]a foarte repede.// Am tr\it `nv`nt./ Vertij transformat `ntr-o zi de singur\tate.Singur:/ profe]ii mei s`nt st`ncile de departe“.

Poe]ii din Ikinci Yeni („Al doilea nou [val]“,reac]ie la sus-men]ionata mi[care Garip, c\-reia i s-a mai spus [i „noua mi[care“) din anii’50 [i ’60 se autodescriau ca autori ai uneipoezii „abstracte“ sau chiar „f\r\ sens“ (auto-caracteriz\ri citate de Nermin Menemencioglu`n „Introducerea“ sa la The Penguin Book ofTurkish Verse, 1978), ceea ce a atras asupralor acuza]ii de evazionism [i oportunism bur-ghez (`n condi]iile `n care, cum am v\zut maisus [i vom mai vedea [i la al]i autori, p`n\ [ipoe]ii mai tineri vor s\-[i extermine hikmetianpartea burghez\ din ei `n[i[i). Dar, dup\ cumargumenteaz\ Robin Ostle `n Modern Lite-rature in the Near and the Middle East 1850-1970 (1991), ace[ti poe]i – Cemal Süreya (n.1931), Turgut Uyar (1927 – 1985), EdipCansever (1928 – 1986), Ece Ayahan (n.1931) [i, din nou, Ülkü Tamer explorau posi-bilit\]i de creare de noi ritmuri [i de impunerea unei imagerii moderne; ei veneau ca o reac-]ie la mi[carea Garip din anii 40 [i la esteticapopular\ [i de anti-pre]iozitate a acesteia, f\r\ca prin asta s\ se vrea eliti[ti sau anti-popu-lari, ci mai degrab\ `ncerc`nd o alternativ\ [i ojonc]iune `ntre stilul acelora [i cel mistic [iimagist al lui Daglarca. ~n definitiv, ni[te ade-v\ra]i moderni[ti (`ntr-o epoc\ `n care [i la noise producea o recrudescen]\ a unui a[a-zisneo-modernism, `n fond un abstrac]ionismneo-romantic), preocupa]i `n mod tipic mo-dernist de alienarea individului `n metropol\,[i d`nd astfel na[tere unei poezii care era, a[acum sublinia Ostle, mai psihologic\, maimetafizic\ [i mai ezoteric\ `n acela[i timpdec`t tot ceea ce se scrisese `nainte.

Vom vedea `n episodul viitor care s`ntpunctele de ruptur\ [i de continuitate ̀ ntre ace[tipoe]i din al doilea val [i cei dinainte [i care s`ntevolu]iile ce le-au urmat p`n\ `n prezent. Nueste exclus s\ g\sim `ntre p\m`ntul tradi]iei [icerul inova]iei mai multe specii [i chiar onto-logii poetice dec`t poate imagina]ia noastr\ s\pre-numere, c\ci vorba clasicului satirist AzizNesin, „din trei turci, patru s`nt poe]i“.

Panorama poeziei europenecontemporane (VII)

www.timpul.ro

19Est-Vest TIMPUL

www.timpul.ro

ANA-MARIA PASCAL

Vara la Londra este o chestiune de atmosfer\.Temperaturile nu dep\[esc 25 de grade, iar v`ntulcontinuu [i proximitatea m\rii induc o senza]ie der\coare permanent\ – `nc`t, chiar [i `n zile cu soare,ai nevoie de jachet\. ~n astfel de condi]ii, vara estecreat\ artificial, cu ajutorul luminilor, sunetelor,concursurilor [i festivalurilor. De la flor\ [i faun\,mod\ [i trans-sexuali, bere, literatur\ [i jazz, mobil\veche, sunet [i film, totul devine subiect de s\rb\-toare. ~n iunie-iulie londonezii au organizat, printrealtele, Colombianamente (festivalul culturii colum-biene) [i Meltdown (festivalul de jazz eclectic) peSouth Bank, Directorspective (festivalul filmuluilui Ingmar Bergman) la Barbican; urmate de cine-mateca `n aer liber la Somerset House [i festivalulde jazz din Canary Wharf `n luna august. Acesteas`nt doar o f\r`m\ din tot ce se petrece, aici, lapropriu, de dou\ luni `ncoace. Particip`nd, cu maimult sau mai pu]in entuziasm, la astfel deevenimente, ajung s\ m\ `ntreb din nou prin ceanume s`nt englezii diferi]i, `n comportamentul [ipreferin]ele lor, fa]\ de al]i europeni.

Sacralitatea spa]iului privat

De ce au, de pild\, Ingmar Bergman [i jazzulat`t de mult succes la britanici? Din c`te `mi dauseama, tot ascult`nd aceast\ muzic\, rev\z`nd aces-te filme [i tr\ind printre ace[ti oameni, faptul se ex-plic\ prin apetitul lor pentru singur\tate, pentruretragerea din cotidian sau, mai bine spus, dinspa]iul public. Rezerva britanic\ nu este deloc – a[acum se crede – r\ceal\, sau polite]e exagerat\.Englezii nu s`nt nici mai reci, nici mai calzi dec`tindivizii de alte na]ii. S`nt, pur [i simplu, mai retra[i– at`t din punct de vedere psihic (`nchi[i ̀ n ei ̀ n[i[i),c`t [i fizic: refugia]i `ntr-un spa]iu privat (locuin]\,gr\din\ sau local pub). S-ar putea spune c\ ei culti-v\ o anumit\ form\ de singur\tate – nu at`t roman-tic\ sau boem\, c`t practic\; este modul lor de a fi `nsocietate: re]inu]i, preocupa]i de propria persoan\ [ic`t se poate de toleran]i cu manifest\rile altora,oric`t de exotice ar fi acestea.

A pune `ntreb\ri de ordin personal este culmeaimpolite]ii. A solicita adresa cuiva, sau detalii des-pre familie, avere [i orice alt aspect al vie]ii privateconstituie o gaf\. Nimeni nu se apropie, de regul\,la mai pu]in de jum\tate de metru de o alt\ persoa-n\; de altfel, una dintre acuza]iile cele mai serioasepe care le po]i aduce cuiva este aceea c\ se afl\ `nspa]iul t\u privat, ceea ce constituie o amenin]are;imperativul implicit este de a lua imediat distan]\.

~n ceea ce prive[te arhitectura contemporan\,cea mai frecvent\ critic\ din mass-media britanic\se refer\ la abandonarea sim]ului individualit\]ii [itendin]a spre omogen [i colectiv, perceput\ ca fiindo adev\rat\ „maladie a ora[elor noastre“ (vezi TheGuardian, 1/08/09, Review, p. 7).

Fenomenul extinderii literaturii `n mediul elec-tronic este [i el perceput ca o amenin]are la adresaspa]iului privat [i a libert\]ii individuale: faptul c\firmele care de]in drepturile asupra con]inutuluidispozitivelor de lectur\ electronice pot dispune deacesta cum vor (de pild\, retr\g`nd o carte de pe dis-pozitivul consumatorilor) este denun]at ca un gende „Big Brother“ al vie]ii intelectuale (vezi TheObserver, Business & Media, 26/07/09, p. 10).

Politicile sociale [i diplomatice s`nt, la r`ndullor, criticate sever datorit\ poten]ialului lor impactnegativ asupra libert\]ii individuale. Folosirea ca-merelor de luat vederi `n majoritatea spa]iilor pu-blice este considerat\ o form\ excesiv\ de exersarea controlului popula]iei, din partea statului. De ase-menea – introducerea c\r]ilor de identitate [i abazelor de date ADN. Toate acestea s`nt percepute,de marea majoritate a popula]iei, mai cur`nd ca oinadmisibil\ invadare a vie]ii private de c\tre insti-tu]iile publice dec`t drept m\suri sporite de securi-tate. Potrivit unui studiu realizat recent de c\treLiberty (una din cele mai importante organiza]iinonguvernamentale care promoveaz\ drepturileomului ̀ n Marea Britanie), peste 70% din popula]iainsulei consider\ c\ tr\im `ntr-o surveillance so-ciety. Nu este deloc ̀ nt`mpl\tor faptul c\ autorul lui1984 a fost englez.

Britanicul de r`nd este at`t de preocupat de men-]inerea spa]iului privat [i at`t de lipsit de curiozitate`n ceea ce prive[te existen]a celuilalt, `nc`t `[i face

gr\din\ `n spatele casei [i nu ]i-ar putea spune dac\se mai afla cineva ̀ n compartimentul ̀ n care a c\l\-torit azi diminea]\.

The Sound of Isolation

Astfel este descris\ muzica lui Miles Davis dela sf`r[itul anilor ‘50, `ntr-o edi]ie recent\ a Gardia-nului; criticul consider\ c\ aceasta „cultiv\ atmos-fera de reflec]ie [i introspec]ie `ntr-o asemeneam\sur\, `nc`t `ns\[i starea de spirit devine obiect deart\ [...], o stare de calm\ contempla]ie `n carenelini[titul suflet occidental se poate odihni“(Richard Williams, The Guardian, 25/07/09,Review, p. 14).

Jazzul este expresia muzical\ a uit\rii de sine –pe care o traduce, fire[te, cu mai mult sau mai pu]insucces. Jazzul de calitate induce sentimentul absen-]ei at`t de firesc, `nc`t reprezint\ antidotul perfectpentru maladii precum grea]a (existen]ial\, se `n]e-lege), con[tiin]a de sine, revolta [i chiar, la limit\,bad conscience. Aceasta din urm\ este sentimentulinadecv\rii [i al falsit\]ii prezente ̀ n toate – inauten-ticul heideggerian; expresia „con[tiin]\ vinovat\“sau „nefericit\“ nu traduce, nici m\car par]ial, nu-an]a de duplicitate aflat\ la baza acestei nefericiri.

De la pianul lui Bill Evans [i saxofonul luiMiles Davis `n anii ‘50, la tobele lui Roy Haynes [isaxofonul lui Pharoah Sanders trei decenii mait`rziu, p`n\ la eclectismul lui Herbie Hanock [iOrnette Coleman din zilele noastre – toate `ndepli-nesc accea[i func]ie terapeutic\: induc un sentimental uit\rii de sine [i `ndep\rt\rii de to]i [i de toate.Exact ca `n filmul lui Bergman, Persona: un fel dealteritate (a kind of otherness)...

Persona

Deosebirea este c\ personajul lui Bergman atin-ge alienarea de sine devenind o alt\ persoan\ – cualte gre]uri [i agonii. „Ce se ̀ nt`mpl\ cu toate lucru-rile ̀ n care ai crezut?“ se ̀ ntreab\ la ̀ nceput asisten-ta, observ`nd cu stupoare retragerea `n sine a paci-entei sale, `ntr-un spital de boli mentale; apoi, pem\sur\ ce ajunge s\ se identifice ei: „po]i r\m`neuna [i aceea[i persoan\, tot timpul?“ Filmul este omedita]ie pe marginea con[tiin]ei de sine, a vigilen-]ei care poate conduce la sentimentul inadecv\rii [iinautenticului: it is all lies and pretending...

Nu la aspectul metafizic m\ g`ndesc, `ns\, c`ndvorbesc despre succesul lui Bergman la publiculenglez. Ceea ce am `n vedere este, mai cur`nd,echivalentul acestei permanente inadecv\ri `n plansocial: sentimentul e[ecului `n comunicare, al uneiprofunde singur\t\]i-`n-mijlocul-celorlal]i [i gestulretragerii din spa]iul public, nevoia de a l\sa s\ cad\un voal de t\cere asupra spa]iului privat, oric`t depopulat sau inautentic ar fi acesta. Este ceea ce a[

numi „umila demnitate“ britanic\ – un mod de con-servare a ultimei f\r`me de con[tiin]\ r\mase `nurma unei profunde [i inevitabile autodezam\giri –pe care n-am `nt`lnit-o nic\ieri pe continent.

Expresia `n plan social a inadecv\rii este o anu-mit\ triste]e – nu cu mult diferit\, ca [i manifestare,de comportamentul rezervat (sau fenomenul retra-gerii `n sine) `nt`lnit la englezi. De aceea, nu m\surprinde s\ constat c\ ceea ce re]ine mass-mediabritanic\ ̀ n leg\tur\ cu via]a regizorului suedez estee[ecul acestuia `n plan familial [i faptul c\, la 90 deani, „tr\ie[te singur pe insula sa suedez\, trist\ [it\cut\, ascult`nd valurile [i tic\itul ceasurilor“ (TheGuardian, 14/07/2007, p. 38). ~ntre timp, dispari]iasa a reorientat aten]ia publicului c\tre filmele sale –atr\g`nd un public din ce `n ce mai t`n\r, din ce `nce mai nelini[tit...

Afterthought

M-am `ntrebat adesea, `n ultimii cinci ani, cumse explic\ faptul c\ Tarkovsky (despre care Bergman`nsu[i a spus c\ este „cel mai mare regizor al tim-

pului nostru“), r\m`ne aproape necunoscut sau, `norice caz, insuficient apreciat de c\tre publicul en-glez. Cum se poate ca o na]ie at`t de sofisticat\ [i cuun apetit deosebit pentru spa]iul privat, ironie [i sin-gur\tate, s\ nu guste subtilitatea unor filme precumSacrificiul sau Nostalgia. Un r\spuns provizoriu –[i singurul pe care `l am, deocamdat\ – ar fi acelac\ exist\ un element mistic `n filmele luiTarkovsky, pe care publicul britanic nu `l percepeca pe ceva firesc, familiar sau verosimil. Totu[i, dece r\spunde pozitiv capodoperei lui Bergman, A[aptea pecete?

Exist\, pesemne, o diferen]\ `ntre mistica ru-seasc\ [i aceea nordic\ – `ntre cele dou\ personajemedievale exemplare, c\lug\rul-pictor [i cavalerult\cut, angajat `ntr-o partid\ de [ah cu `ngerul `ntu-nericului. Posibil s\ fie diferen]a dintre intui]ia uneiprezen]e dincolo de toate [i invocarea absen]ei, caantidot la e[ec [i inautentic. Pentru Tarkovsky,`ntr-adev\r, ca [i pentru tat\l s\u, poetul ArseniyTarkovsky, pe care ̀ l citeaz\ ̀ n majoritatea filmelorsale, se pare c\ „trebuie s\ fie mai mult“, sau altce-va, dincolo de aceast\ var\ [i de aceast\ via]\:

Now summer is goneAnd might never have been.In the sunshine it’s warm But there has to be more.[...]Life gathered me upSafe under its wing,My luck always held,But there has to be more.(Arseniy Tarkovsky, „But there has to be

more“, trad. de Kitty Hunter-Blair, `n AndreyTarkovsky, Sculpting in Time: Reflections on theCinema, p. 191).

Acum c\ vara a trecut, poate e timpul s\ afl\mce altceva mai exist\. „~ntotdeauna mi-e dor de cas\– spune personajul principal din Sonat\ de toamn\,un alt film al lui Bergman – `ns\ de c`te ori revinacas\, `mi dau seama c\ vreau cu totul altceva“.P`n\ la urm\, Bergman [i Tarkovsky nu-[i s`ntcomplet str\ini.

August 2009

Referin]eAndrey Tarkovsky, Sculpting in Time: Reflections on the

Cinema, University of Texas Press, Austin, 2005Richard Williams, „The Sound of Isolation“, in The

Guardian, Review, 25/07/2009Sam Wollaston, „Bergman’s Happy Ending“, in The

Guardian, 14/07/2007Jonathan Glancey, „Cities of the Damned“, in The

Guardian, Review, 1/08/2009John Naughton, „The original Big Brother is watching you

on Amazon Kindle“, in The Observer, Business & Media,26/07/2009

De ce unora le place BergmanCORESPONDEN}| DE PE TAMISA

Iglu `n v`rst\

Cercetarea comparat\ a textelor cenzu-rate mi se pare un domeniu ignorat de istoria[i teoria literaturii rom=ne. Este vorba, adic\,de confruntarea dintre textul tip\rit [i difuzat [icel p\strat de manuscrisul aflat `n arhiva scrii-torului rom=n.

Fire[te, exemplele s-ar putea g\si mai de-grab\ `n ultima jum\tate de secol, pentru c\ `nperioadele mai vechi cenzura a erodat mai de-grab\ presa, literatura nu avea nici cota, niciimpactul pe care perioada de dup\ 1945 i le-aconferit, tocmai prin paradoxala contradic]iedintre produc]ia de propagand\ solicitat\ deoficialit\]i [i literatura rezultat\, devenit\, prinsatura]ia autorilor fa]\ de presiune, o form\ arezisten]ei, dac\ nu chiar a opozi]iei.

Revista Asymetria proiecteaz\ adunarea uneidocumenta]ii `n acest domeniu, dar singura caleeste apelul c\tre autori, cei care posed\ manu-scrisele a c\ror autenticitate poate fi garantat\chiar de c\tre cei ce le-au produs.

Fire[te, se poate presupune c\ `n arhiveleediturilor, ale Direc]iei Presei [i Tip\riturilorsau ale Consiliului Culturii [i Educa]iei Socia-liste, astfel de originale au fost p\strate. Daraccesul la unele dintre aceste arhive este blo-

cat pentru `nc\ c`teva decenii, printr-o legis-la]ie lipsit\ de suple]e, inadecvat\.

Ne adres\m autorilor cu rug\mintea de a netrimite o copie (xerocopie sau fi[ier informatic)dup\ lucr\rile lor cenzurate, pentru a constituiastfel fondul de documente necesare lans\riiacestei cercet\ri pe care o vedem novatoare.

Arhiva astfel constituit\ va fi donat\ unuiinstitut de cercetare, acela care ne va asigurac\ a integrat `n programul s\u, asigur`nd fi-nan]area necesar\, o tematic\ prioritar\ `nacest domeniu.

Pentru Asymetria,Dan Culcer, critic literar

Not\:Adresa po[tal\ a revistei Asymetria este

Revue Asymetria,A l’attention de M. Dan Culcer16, res: Les Nouveaux Horizons,78990 Elancourt / France

Pentru trimiterea fi[ierelor informatice cu ori-care din extensiunile .pdf, .doc sau .rtf folosi]iadresele urm\toare: asymetria@gmail.com saudan.culcer@gmail.com.

Cercetarea comparat\a textelor cenzurate

august 2009

VitraliuTIMPUL20

august 2009 www.timpul.ro

O prieten\, mare cunosc\toare `n ale cine-matografiei (care `i este [i pasiune [i profe-sie), mi-a spus c\ Elevator este un film cetrebuie neap\rat v\zut. Programul CineFANmi-a dat ocazia s\ v\d aceast\ produc]ie ro-m=neasc\ de scurt metraj. Pentru cei care n-auaflat `nc\, CineFAN (care face parte din Festi-valul Interna]ional de Film de la Ia[i) este unproiect educa]ional dedicat elevilor [i studen-]ilor, derulat `n unsprezece licee ie[ene [i `npatru universit\]i din Ia[i. A[a am ajuns `nlaboratorul de fizic\ al Liceului Al. I. Cuza,unde i-am `nt`lnit pe Alexandra P\un [i peGeorge Doroban]u, despre care aflasem c\tocmai s-au `ntors de la bunicii care locuiescundeva l`ng\ Ia[i. Tineri, z`mbitori, au r\spunsla `ntreb\rile cinefililor prezen]i, ba chiar i-au`ncurajat s\ aleag\ calea filmului, dac\ asta `[idoresc. Unii erau `n preajma bacalaureatului [ipoate au fost deturna]i de la o carier\ econo-mic\ sau juridic\. Eu am c\utat s\ aflu c`teceva despre „echipa“ celor doi, cum spun [i ei.

***

Cum a]i ajuns la film? Mungiu a fost mai`nt`i profesor de englez\, Porumboiu econo-mist, Cristi Puiu a f\cut pictur\... Crede]i c\filmul este o alegere de o oarecare maturitate?

GD: Am ajuns la un moment dat s\ alegnaviga]ia `ntre cele dou\ pasiuni pe care leaveam, a[a c-am ajuns la o facultate frumoa-s\-[i-lung\-[i-lat\ [i am lucrat apoi c`]iva anica ofi]er `n marina comercial\, cu g`ndul c-oipune deoparte ni[te bani cu care s\-mi cump\run calculator [i o camer\ video. Asta am [if\cut, iar [coala de film am recuperat-o cupu]in\ practic\ personal\, studiu asiduu pe fil-me [i c`teva tone de documentare making-of.Referitor la „oarecare“ – cred c\ da, pentrumine cel pu]in, chiar am sim]it c\ nu mi-arstrica ceva mai mult\ coacere, `nainte de aintra `n cinema.

AP: Eu am terminat Facultatea de Litere laConstan]a. De fapt s`nt scenarist, am devenitproduc\tor de nevoie [i `nc\ `nv\] o gr\mad\de lucruri.

Regizorul rom=n de cinema este [i pro-duc\tor. {i `nainte de 1989 regizorii erau [iactori, uneori [i scenari[ti. Crede]i c\ este otrad]ie?

GD: S-ar putea, dar [i pe alte meridiane se-nt`mpl\ epifenomenele astea, difer\ doaramprenta creativ\. Iar ceea ce conteaz\, final,e doar filmul. Chit c\-i regizat de tipul-care-se-pricepe-la-asta sau de tipul-care-[tie-s\-fac\-[i-asta-[i-aialalt\.

AP: Cred c\ la noi lipse[te tradi]ia ca fie-care departament – regie, scenariu, produc]ie– s\ fie considerat ca un `ntreg, ca o profesiede sine st\t\toare. Avem o cinematografie cubugete mici, e oarecum sub`n]eles c\ fiecareom implicat `n acest proces va avea func]iimultiple. Iar aceste 3 specializ\ri au cea maimare greutate `n agregatul realiz\rii unui film.Dar nu e un lucru general valabil. Avem pro-duc\tori profesioni[ti care nu s`nt [i regizori,sper\m s\ „creasc\“, s\ capete putere finan-ciar\ `nc`t s\ poat\ sus]ine c`t mai multeproiecte deodat\.

„Elevator“, un film premiat, este primuldvs. film. B\nuia]i c\ va avea succes? Se sim-te `nc\ din timpul lucrului succesul unui film?Care este povestea filmului?

AP: Am vrut s\ facem filmul pentru a aveaun portofoliu. Un atu a fost scenariul excelental lui Gabi Pintilei, ini]ial o pies\ de teatru ca-

re a c`[tigat concursul na]ional DramAcum2.Chiar dac\ nu [tiam cum ar ie[i filmul, i-ampropus lui George s\ `ncerc\m s\ ob]inemdrepturile pentru textul \sta, conjug`nd dou\motive: pentru c\ era mai bun dec`t ce aveamnoi deja gata scris [i, `n acela[i timp, [i maipu]in costisitor ca produc]ie.

GD: Deocamdat\ „Elevator“ n-a fost v\zutdec`t de vreo dou\ m`ini de cinefili ahtia]i [ide spectatori festivalieri, ici [i colo, unde arulat, pentru c\-l avem numai `n format digi-tal. Unde putem, `l proiect\m de pe caset\miniDV, cum l-am [i filmat, e maximul cali-tativ al filmului, ce-i copia de 70 mm pentru„Baraka“, aia-i miniDV-ul pentru „Elevator“.{i mai avem dou\ casete BETA care circul\prin festivaluri. De succes nu-i cazul s\ vor-bim, ce-i important e c\ ne este apreciat efor-tul cinematic [i, p`n\ acum, nimeni n-a cerutbanii `napoi pe bilet.

Cum v\ alege]i actorii?GD: La „Elevator“ str`ngeam din din]i [i

din pumni la ce casting ne a[teapt\... p`n\ c`ndGabriel Pintilei ne-a zis „P\i, hai mai `nt`i s\arunca]i un ochi [i pe \[tia doi tinerei pe carei-am preg\tit cu versiunea piesei regizat\ demine“. Iar dup\ ce i-am v\zut pe Iulia [i Cristi[i ni s-au p\rut foarte OK, am vorbit cu ei. {iau fost de acord cu condi]iile de lucru „gratis,mam\ soacr\...“ [i cu acceptarea diferen]elorpresupuse de translarea pove[tii `n alt mediuartistic, a[a c-am pus biciul pe ei `ntr-o s\pt\-m`n\ condensat\ de pre-produc]ie. La filmeleurm\toare, sigur casting-ul va fi mai cu ho-puri, n-avem dubii.

Pot exista prietenii `ntre regizori [i actori?Nu se deterioreaz\ rela]ia dup\ un casting?

GD: Cred c\ asta-[i doresc to]i, [i de oparte [i de alta a baricadei. Ce [tiu acum, dinexperien]\ limitat\, e c\ n-am `nc\ geamul dela buc\t\rie spart de o c\r\mid\ aruncat\ deCristi, iar Iulia ne r\spunde la telefoane. {i v\dc\ la fel de bine o duce [i Gabi. {i cunoa[temo gr\mad\ de alte cazuri asem\n\toare. Credc\ cele nefericite-s de fapt excep]ia.

Merge]i la festivaluri? Este important pen-tru un regizor s\ participe la festivaluri?

GD: Am fost la c`teva. E `ntr-adev\r gro-zav s\ ai posibilitatea unui „Q&A“ cu specta-torii dup\ proiec]ie, iar pentru mul]i dintre eie delicios s\ se trezeasc\ cu cel pu]in un mem-

bru al echipei de filmare, gata s\-ncaseze oro[ie sau o simpl\ opinie apreciativ\. Credc\-i [i un fapt util, nu doar divers, ca din c`nd`n c`nd s\ se mai [i vad\ c`te o roti]\ a proce-sului. Ca spectator, mie-mi place teribil asta.

Cum au reac]ionat tinerii elevi ie[eni? Ur-m\ri]i reac]iile spectatorilor? V\ uita]i la ei intimpul proiec]iilor?

AP: Ne-au pl\cut tare mult. Le-am absor-bit chicotelile, foielile-n scaune, oftaturile,coatele pe sub mese. Practic, noi chiar amavut o perioad\ solid\ de „studiu al audien-]ei“, simplu, la standard ochiometric, urm\-rind „urm\rirea“ filmului [i reac]iile la arti-cula]iile mai delicate ale pove[tii. Adic\ [tiamc\ nu scap\ nimeni ochii din ecran c`nd ser\cne[te [i se bate `n pere]ii liftului sau c`nd seruleaz\ un dialog amuzant, dar era importantpentru noi s\ [tim unde se-nmoaie aten]ia [i oprivire de speran]\ aruncat\ spre tavan deactori poate fi pierdut\ din cauza c\scatului deplictiseal\.

Care este p\rerea dvs. despre CineFAN?AP: Simplu [i „scurt pe doi“: s`ntem fani.

Ne-am bucurat s\ venim la Ia[i pentru c\proiec]ia din Programul CineFAN a `nsemnatpentru noi, practic, premiera Elevator `nMoldova.

***

Nu [tiu dac\ organizatorii IIFF-ului voraduce din nou Elevator la Ia[i, dar sper c\acest lucru se va `nt`mpla [i ve]i putea vedeaun film frumos `ntr-o lume ur`t\, `n care sor-didul este filmat cu cruzime, dar pare [i elestetizat, precum imaginile picturale cu ceidoi actori, neprofesioni[ti la momentul fil-m\rii, Cristi Petrescu [i Iulia Verde[. Iulia esteacum student\ la Actorie, iar despre Cristi amaflat c\ este la Londra [i se preg\te[te s\ devi-n\ fotograf lucr`nd al\turi de un mare nume aldomeniului. P\cat!, mi-am zis, ca mul]i dintrecei care au v\zut filmul [i au aflat schimbareade drum artistic. Oricum, trebuie s\ [ti]i c\trista poveste de dragoste a celor doi adoles-cen]i, care se na[te [i moare sub ochii no[tri,te ]ine cu privirea fixat\ pe ecran pe tot timpulcelor 85 de minute (c`t am aflat c\ dureaz\).Mie mi s-a p\rut c\ a durat mai pu]in.

Interviu realizat de Laura Gu]anu

„CineFAN a `nsemnatpremiera Elevator `n Moldova“

Gabriela GOUDENHOOFT, ~n a[tepta-rea Cuvintelor, poezii, Cu o prefa]\ deMircea Bradu, Editura Arca, Oradea,2009, 124 pagini, pre] neprecizat

C`nd am citit primele r`nduri din aceast\carte, mi-am spus – ce bine poate s\ scriepoezii `n limba rom=n\ o autoare olande-z\ sau flamad\! Aveam s\ aflu ulterior c\numele ]ine de `nt`mpl\ri ale biografiei,nu de origine, c\ e urmare a unei, cumspuneam `n Despre dragoste, „recunoa[-teri calme“. De bun\ seam\, aceasta al\sat urme ad`nci `n poezia GabrieleiGoudenhooft, `n poezia de dragostevreau s\ spun, f\r\ a putea rezuma poeziascriitoarei or\dene numai la aceast\dimensiune – care este, poate, cea maiimportant\, dar nu solitar\. De pild\, cumobserva [i prefa]atorul volumului, dl

Mircea Bradu, ultimul poem, Trei chipuriale p\s\rii bancher, lanseaz\ nea[teptatedeschideri spre poezia social\, altfelnereprezentat\ `n volumul de fa]\, sub-sumat, (mai ales eternelor teme umane,dragostea, `n special `n dimensiunea saspiritual\, cu discrete ecouri corporale, [ieternei teme a poe]ilor veritabili) [icuv`ntul/ cuvintele (mai ales la singular,pentru c\ pluralul e al fenomenalit\]ii,singularul numind `n sens tare tema). {ichiar este interesant modul `n care celedou\ teme se amestec\, se disociaz\, une-ori se trasmut\ alchimic `n ciclul secundal volumului, Numele t\cerii. De bun\seam\, nu am f\cut altceva p`n\ acumdec`t s\ numesc temele obsedante ale vo-lumului, nu [i chipurile lor diverse, de lamoarte la imensitatea lumii, de la desti-nul nostru precar `n lumea sublunar\,compensat de cel din tr\irea `n lumin\.Sigur, a[ putea cita puzderie de imaginireu[ite din acest volum, metafore [i altefiguri de stil rare prin talentul me[te[ug\-resc, dar nu a[ c`[tiga nimic `n ordinea`n]elegerii, nici cititorii `n cea a recep-t\rii, pentru c\ e o poezie a c\rei `nalt\calitate e la nivelul `ntregului, al ansam-blului. Chiar cit`nd o poezie, de excep]io-nal\ concizie, `n `ntregime, risc s\ sim-plific rafinatele `ncreng\turi ale `ntregu-lui. Dar risc: „Nu exist\ dec`t/ Ni[te g\urialbe [i negre/ Prin care c\lc`nd/ Trec\toa-rele v`nturi/ Las\ `n urm\/ C`ntece stra-nii“. Asta las\ [i Gabriela Goudenhooft `nurm\, c`ntece stranii, dar at`t de fru-moase.

(Liviu Antonesei)

BURSAC|R}ILOR

La luna

21Vitraliu TIMPUL

august 2009

MIHAELA GLIGOR

Mituri, vise [i mistere

De-a lungul vremii, Calcutta a `nfierb`ntatmin]ile multor rom=ni. Unii au venit aici s\descopere „esen]a“ Indiei, al]ii s\ studiezesanskrita sau filosofia indian\, al]ii s\ aflelucruri noi despre Mircea Eliade, cel mai cele-bru dintre rom=nii care au tr\it vreodat\ subcerul Calcuttei, singurul cunoscut [i de benga-lezi. Pu]ini au reu[it s\ `n]eleag\ Calcutta [i s\o iubeasc\ a[a cum este ea de fapt. Pu]ini au[tiut s\ o priveasc\ f\r\ s\ `ncerce s\ fac\ totfelul de compara]ii cu alte locuri din lume. S`ntaici de aproape cinci luni [i abia de cur`nd am`nv\]at s\ tr\iesc dup\ regulile locului, f\r\ s\m\ g`ndesc mereu c\ „acas\ era a[a“ sau „acas\nu vezi a[a ceva“. Mirarea [i, uneori, dezam\-girea au l\sat locul accept\rii. Nu pot s\schimb oamenii sau felul `n care se comport\,a[a c\, vorba Danei, trebuie s\ las lucrurile a[acum s`nt [i s\ nu mai g`ndesc prin prisma celor`nv\]ate acas\. Pentru c\ nimic din ceea ce [timnoi, cei din afara Indiei, nu se aplic\ aici. {iasta pentru c\ e o cu totul alt\ cultur\, o cutotul alt\ perspectiv\ asupra lumii. Indienii auun alt mod de raportare la ceilal]i, la toatelucrurile m\runte care se `nt`mpl\ `ntr-o zi.Lucruri [i comportamente inacceptabile la nois`nt aici foarte normale. Fiecare zi ce trece e o`ncercare, o lupt\ cu tine, `n primul r`nd, [i apoicu ceea ce e `n jurul t\u.

Mul]i prieteni de acas\ `mi scriu [i m\ `n-treab\ despre India, cea din pove[ti, cu zeii [iritualurile ei, cu muzica ei, cu aromele ei. M\`ntreab\ despre fetele frumoase din filmele di-fuzate [i la noi, care danseaz\ [i c`nt\ ca nic\-ieri altundeva, despre bijuteriile [i podoabelelor, despre buc\t\ria [i modul de a fi al acestoroameni… Multe dintre miturile cu care noi,rom=nii, [i ceilal]i, `n general, credit\m India [ioamenii ei s`nt… doar mituri. Noi, str\inii, ve-dem India prin prisma propriilor a[tept\ri. Fie-care dintre noi venim aici dup\ „ceva“ anume[i, de cele mai multe ori, nu g\sim ceea ce c\u-t\m. ~ns\ g\sim, de fiecare dat\, „altceva“,pentru c\ India [tie s\ ofere cu v`rf [i `ndesat,mai mult dec`t putem duce. Nu vei g\si `n via]areal\ perfec]iunea actri]elor din filmele de la

Bollywood. Cel pu]in nu `n Calcutta. Po]i g\sidoar dramele, `ns\ mult mai multe [i mult mainuan]ate. Bijuteriile [i toate ornamentele pe ca-re o femeie c\s\torit\ le poart\ pe ecran s`ntparte a vie]ii de toate zilele; femeile indienes`nt obligate s\ `[i poarte `nsemnele matrimo-niale peste tot: br\]\rile de la m`ini, de diferiteculori [i modele, `n func]ie de zonele geografi-ce ale Indiei, br\]\rile de la picioare, inelelepurtate pe degetele de la picioare, bindi (sem-nul din frunte) sau vermillonul (culoarea ro[ie)aplicat pe c\rarea p\rului [i c`te altele…, cerin-]e obligatorii, indiferent de casta din care feme-ia face parte. B\rbatul, `n schimb, nu trebuie s\dovedeasc\ nim\nui c\ este c\s\torit, a[a c\ nuare nici un semn care s\-i ateste statutul.

C`nd vine vorba despre ritualuri, aici lucru-rile stau diferit. Hindu[ii `[i tr\iesc zilnic mitu-rile fundamentale, cu reveren]\ [i credin]\. Eextraordinar, de exemplu, s\ cite[ti povesteazei]ei Kali, a lui Ganesh sau a lui Hanuman [iapoi s\ vizitezi Templele dedicate lor, locuri `ncare milioane de hindu[i `[i `nsu[esc, zilnic,povestea [i o duc mai departe. Privite din afar\,toate ritualurile `ndeplinite de ace[ti oamenipar secven]e ale unui documentar, `ns\ pentru

ei s`nt parte a vie]ii. ~n fiecare diminea]\ [i `nfiecare sear\ vecinii mei `ndeplinesc Puja, cutoate elementele ce ]in de acest ritual. A[a auf\cut-o p\rin]ii lor, a[a o vor face copiii lor. Ede datoria lor…

~n cealalt\ parte a Calcuttei, `n cartierulmusulman, pe care l-am vizitat mereu `n ulti-ma vreme, `n c\utarea unei c\r]i pentru un prie-ten, diferen]ele, de orice fel ar fi ele, s`nt vizi-bile `n ochii str\inului. ~n zona Nakoda Masjide o alt\ Calcutta. Mai murdar\, mai aglomera-t\, nesigur\, `ns\ at`t de misterioas\. De pestetot miroase a kebab, delicios de altfel, cel maibun pe care l-am m`ncat vreodat\. Prin u[a `n-tredeschis\ a dughenelor, po]i vedea b\rba]ii`mbr\ca]i `n haine tradi]ionale musulmane, cucapul acoperit, fum`nd hooka sau discut`ndprobleme importante. Femeile ce trec prin fa]ata las\ `n urma lor un parfum delicat, altfeldec`t cele pe care `]i e cu neputin]\ s\ le ignoripe str\zile Calcuttei. ~ncerci s\ ghice[ti cumarat\ femeia acoperit\ din cap p`n\ `n picioarecu burka, `ncerci s\ vezi dincolo de poartamoscheei, `ncerci s\ p\trunzi misterul inscrip-]iilor ce placheaz\ pere]ii loca[ului [i `]i daiseama c\ totul e altfel, c\ e o alt\ lume, cu alte

seturi de valori, cu alte lucruri sfinte, cu altecredin]e, cu o alt\ limb\. ~n fapt, `n asta const\farmecul Indiei: `n multiculturalismul [i multi-lingvismul ei.

~n februarie, c`nd am venit aici, m-am trezitaruncat\ `n mijlocul curentului. De[i Calcutta`mi era cunoscut\ din anii trecu]i, pentru primadat\ am sim]it sufletul ora[ului. C`nd vii aicipentru c`teva zile, totul `n jur pare desprins dinpoveste, totul este exotic [i altfel dec`t `n loculdin care vii, crezi c\ totul poate fi subiect pen-tru un pictorial… ~ns\ dac\ stai o perioad\ mai`ndelungat\, `]i dai seama c\ ora[ul acesta cupeste 15 milioane de suflete e un loc ca oricarealtul sub soare, cu oameni care-[i duc via]a a[acum pot ei mai bine. Realizezi c\ timpul se scur-ge la fel `n Calcutta ca `n orice parte a lumii [ic\ diferit e doar modul `n care noi percepemscurgerea lui. Abia dac\ stai mai mult sim]ilocul [i te integrezi `n peisaj, `n mul]ime. Ajungis\ cuno[ti oamenii, s\ legi prietenii; descoperilocuri care devin favorite; ajungi s\ apreciezigusturile [i aromele, bucatele ce-]i s`nt puse `nfa]\ de oameni ce au mereu z`mbetul pe buze…. {i dup\ mai mult timp `]i spui c\ aici fiecare ziseam\n\ cu cea care tocmai s-a `ncheiat, `ns\ edoar o impresie, pentru c\ fiecare zi e un nou`nceput. Multe lucruri se `nt`mpl\ la fel, `ns\cele care se petrec altfel fac diferen]a dintretrecut [i viitor, `ntre ieri [i m`ine.

Calcutta tr\ie[te fiecare clip\ la maxim, un-deva la limita dintre sacru [i profan, la grani]adintre poveste [i realitate. Numit adesea de ceicare i-au `nchinat ode „City of Joy“ (Ora[ulbucuriei), Calcutta `mi d\ un sentiment ciudat.M\ simt aici ca [i cum m-a[ afla `n fa]a unuimister. Zi de zi `ncerc s\ `l p\trund, `ns\ totceea ce reu[esc s\ fac e s\ m\ ad`ncesc [i maimult. {i pe m\sur\ ce m\ ad`ncesc `mi dau sea-ma c\-mi va fi extrem de greu s\ m\ desprind,c`nd va veni vremea s\ o fac, [i s\ m\ `ntorc `n„lumea mea“, cea dinspre care India arat\ plin\de mituri, vise [i mistere. {i [tiu c\, acolo fiind,`mi voi dori s\ m\ `ntorc aici, s\ m\ pierd dinnou pe str\zile Calcuttei…

{i c`nd voi reveni, voi sim]i din nou c\ s`ntacas\. Calcutta `mi d\ sentimentul acesta.Calcutta va fi, mereu, acas\.

La revedere, Calcutta! Mul]umesc [i pecur`nd!

Calcutta, 28 iunie 2009

Scrisori din Calcutta (V)

www.timpul.ro

DOREL SCHOR

La prima vedere, e simplu s\ scrii despresubiecte cu evrei… Ne putem referi la obiec-tele `ncadrate sub titulatura „Iudaica“, deexemplu, at`t de frecvent solicitate decolec]ionari `n marile galerii [i la casele delicita]ie. „Iudaica“ presupune `ns\ mai multecategorii: obiecte de cult, c\r]i de rug\ciunesau pliante cu comentarii talmudice sau filo-sofice, ketube cu desen creativ, vitralii, calen-dare, sfe[nice, por]elanuri, caligrafie ebraic\,bijuterii cu specific, utiliz`nd simboluriprecum steaua lui David, menora, litere dinalfabetul ebraic, hanukia…

Dar tot un subiect cu specific strict evre-iesc este cel peren, al t`rgu[orului evreiesc,stetelul lui Shalom Alehem cu personajelesale pitore[ti, at`t de cunoscute, `n care au ex-celat pictori celebri. Oamenii cu `mbr\c\min-tea lor caracteristic\, cu ocupa]iile [i tradi]iilelor, `ntr-un peisaj de neconfundat, r\m`n `nve[nicie chiar [i dup\ ce realit\]ile geo-po-litice au f\cut s\ dispar\ aproape de peste totdecorul autentic.

Biblia este, desigur, o nesf`r[it\ surs\ de in-spira]ie, nu numai pentru arti[tii evrei. ~nt`m-pl\ri [i legende, mituri [i interpret\ri trecuteprin filtrele religiilor prelungesc `n timp re-prezent\ri plastice, precum crea]ia, Edenul,

patriarhii, robia [i fuga din Egipt, minunile [isuferin]ele, peregrin\rile `n de[ert, ]inutulCanaan [i sacrificiile, eroii [i regii, judec\torii[i lupt\torii, iubirile [i tr\d\rile, psalmii [i pre-vestirile… C`ntarea c`nt\rilor!

De la Biblie la tradi]ie nu e dec`t un pas. {i,iat\, subiectul s\rb\torilor evreie[ti, bar mitzva[i nunta la evrei, circumcizia, dar [i `nmor-m`nt\rile, ritualuri precum s\rb\toarea cortu-rilor, cultul recoltei [i num\ratul omerului, can-dela care nu se stinge [i curajul Macabeilor,legenda Esterei [i sp`nzur\toarea lui Haman,dansul [i veselia de carnaval a salv\rii, lum`-n\rile aprinse de shabat [i `n amintirea mor]i-lor dragi, titirezul minunilor [i azima stoicis-mului, mierea [i rodiile, cele [apte plante ale`mplinirii, laptele [i mierea, ]ara f\g\duit\…

{i apoi Israelul – un subiect prin el `nsu[iinepuizabil. Ierusalimul care a vr\jit imagina-]ia at`tor arti[ti de pretutindeni, cu zidurile [iturnurile cet\]ii, cu locurile sfinte ale celortrei mari religii monoteiste, cu dealurilesc\ldate de lumina unic\ a r\s\ritului sau aapusului de soare, acea lumin\ `n care uniirecunosc spiritul dumnezeirii [i al]ii v\daurul, bronzul [i generozitatea demiurgului.Exist\ pictor israelian care s\ nu-[i fi muiatpensula `n aceste culori inimitabile?

Sau ora[ul cabali[tilor Tfat (Safed), deve-nit `n aceea[i m\sur\ ora[ al arti[tilor plastici[i al c`nt\re]ilor de muzic\ hasidic\, al cleiz-merilor care, adun`nd `n jurul lor mul]imea de

admiratori, devin [i subiect de tablou, oferitadesea turi[tilor, `mpreun\ cu imaginea vechi-lor sinagogi, a peisajelor din Galileea, al ham-selor [i binecuv`nt\rilor `ncorporate grafic `nargintul filigranat sau `n binecuv`ntatul lemnde m\slin.

Din p\cate, `n eternul [i inepuizabilul subi-ect evreiesc, anii r\zboaielor au `nscris groz\-viile holocaustului, tragediile [i incredibilele

suferin]e ale poporului evreu. Dar, `n aceea[i

m\sur\, [i minunea refacerii c\minului `n }ara

Sf`nt\, unicitatea chibu]urilor, a solda]ilor

no[tri, a tineretului, a imigran]ilor, o panoplie

cu mii de chipuri ale poporului venit din cele

patru z\ri.

Subiecte evreie[ti? Subiectele `ntregii

omeniri…

Subiectele evreie[ti – eterne [i inepuizabile

Moni Leibovitch – Iudaica

22 AccenteTIMPUL

august 2009 www.timpul.ro

ADRIAN NI}|

Exist\ anumite linii de ac]iune ale pre[edin-telui B\sescu pe care el, con[tient sau incon-[tient, le pune mereu `n aplicare. La anumiteintervale de timp, cheam\ televiziunile [i lan-seaz\ c`te o provocare ce ]ine capul de afi[ timpde mai multe zile. Chiar dac\ are uneori drepta-te, chiar dac\ deseori este pe de l\turi, scenariulse dovede[te foarte eficient. Lumea are impresiac\ pre[edintele se preocup\ de problemele des-pre care vorbe[te. Tevatura creat\ `i spore[te no-torietatea.

Se observ\ limpede c\ nu e nimic altcevadec`t o filosofie a puterii din faptul c\ pre[edin-tele nu crede o iot\ din ceea ce spune. Nu credenici `n condamnarea comunismului, nici `n de-conspirarea securit\]ii, nici `n `ns\n\to[ireaclasei politice, nici `n reforma justi]iei [i, cu at`tmai pu]in, `n necesitatea reform\rii `nv\]\m`n-tului. Filosofia sa nu urm\re[te `mbun\t\]ireavie]ii cet\]eanului sau c`[tigarea de drepturi [ilibert\]i, ci vizeaz\ `mbun\t\]irea imaginii salepersonale.

Un recent scandal iscat de pre[edinteleB\sescu este paradigmatic pentru aceast\ filoso-fie a puterii. Aflat la o [edin]\ de guvern, cu te-leviziunile de fa]\, a criticat politica ministeru-lui `nv\]\m`ntului. ,,S\ facem s\ nu rat\m `nc\un an f\r\ reform\ `n educa]ie, pentru c\ situa]iaeduca]iei `n Rom=nia este dramatic\ din punctul

de vedere al calit\]ii. Nu vreau s\ fac nici un felde discu]ii polemice, dar am convingerea c\despre p\p\die [i salat\ orice copil, dac\ intr\ peGoogle, afl\ cum e cu p\p\dia [i salata. Dac\vrea s\ [tie despre istoria antic\, Herodot, intr\pe Google. Hai s\ revenim la o program\ adec-vat\, ne`nc\rcat\, [i pe c`t posibil adaptat\ eco-nomiei rom=ne[ti, pentru c\ toate semnalele s`ntc\ nu mai avem mecanici auto, tinichigii preg\-ti]i `n [coli. Nu mai s`nt licee de alimenta]ie, s\facem osp\tari, s\ facem ce ne trebuie. Ne fa-cem filosofi [i \ia ne`ncadrabili `n c`mpul mun-cii cu u[urin]\.“

L\s`nd la o parte topica bizar\, neclaritatea [ichiar lipsa de sens a unora din propozi]iile enun-]ate de pre[edinte, se observ\ cu u[urin]\ c\ idei-le principale s`nt urm\toarele: `nv\]\m`ntul ro-m=nesc are o calitate slab\; este nevoie s\ sefac\ (sau s\ se continue) reforma `n `nv\]\m`nt;dac\ despre botanic\ [i istorie elevii [i studen]iise pot informa de pe internet, `n schimb, nu sepot forma ca buni speciali[ti `n acela[i mod; estenevoie ca `nv\]\m`ntul s\ preg\teasc\ speciali[ticeru]i de pia]a muncii. Probabil c\ dac\ ultimafraz\ ar fi lipsit din interven]ia pre[edintelui,toat\ lumea ar fi fost de acord c\ este un discurs`ntemeiat. Problema este c\ pre[edintele a ad\u-gat o fraz\ ce are darul de a modifica logica in-tern\ a discursului, schimb`nd astfel completideile rezultate din frazele anterioare.

Ce-ar `nseamna „ne facem filosofi“? Fie c\`nv\]\m`ntul produce numai teoreticieni, fie c\domeniile `n care se specializeaz\ cei mai mul]inu au c\utare pe pia]\, fie c\ absolven]ii s`nt slabpreg\ti]i.

Dac\ asociem aici imaginea filosofului cucapul `n nori zugr\vit de Aristofan, cu referire laSocrate (pre[edintele cunoa[te probabil doar vagacest aspect), atunci absolventul de liceu sau fa-cultate apare ca un specimen bizar, impropriu

pentru via]a cet\]ii, ba chiar t`mpit (dup\ cum arecunoscut ulterior pre[edintele, `n discu]ia cuLiiceanu). Cu alte cuvinte, discursul pre[edinte-lui, incluz`nd ultima fraz\, voia s\ spun\ c\ `n-v\]\m`ntul este slab calitativ [i scoate pe band\rulant\ t`mpi]i cu diplom\.

Dac\ se scoate ultima fraz\ din context, [i seia termenul ,,filosofie“ `n sens propriu, am im-presia c\ lucrurile se complic\ foarte mult, dup\cum se observ\ din reac]iile la spusele pre[edin-telui. Aproape `n totalitate, aceste interven]ii auscos ultima fraz\ din context [i au avut ̀ n vederenumai faptul c\ pre[edintele ar fi cerut s\ se fac\mai pu]ini filosofi [i mai mul]i tinichigii. ~nv\]\-m`ntul filosofic din Rom=nia anului de gra]ie2009, sub o guvernare – nici stru], nici c\mil\ –pesedisto-pedelist\, este pe moarte. F\r\ a doris\ facem afirma]ii [ocante, lucrurile stau cu ade-v\rat foarte r\u. ~n `nv\]\m`ntul liceal, filosofianu se mai studiaz\ dec`t la o parte din clase (dup\unele date, `n jur de 50%). Logica [i psihologias`nt scoase COMPLET din programele de stu-diu de actuala ministres\ politehnist\ a educa]ieicare nu a avut curajul s\ se ating\ de vreo or\din materiile tehnice; a eliminat ore de istorie,goegrafie, sport, limbi str\ine, logic\ [i psi-hologie).

La nivel universitar, situa]ia filosofiei este lafel de dramatic\. Cu excep]ia centrelor mari(Bucure[ti, Ia[i, Cluj), la celelalte, num\rul stu-den]ilor de la specializarea filosofie este foarteredus, de regul\, o singur\ grup\ (cum este cazulla Craiova, Timi[oara, Suceava, Gala]i, Oradea[i Baia Mare). Cum finan]area se face cantitativ(pe student), de regul\ sec]iile de filosofie s`ntgreu tolerate de celelalte specializ\ri din cadrulfacult\]ilor, ce au impresia c\ „le ]in `n spate“(lucru valabil, de fapt, pentru mai toate discipli-nele socio-umane).

Fiind pu]ini bani de la buget, este evident c\nu se poate face performan]\. Baza material\este precar\, bibliotecile nu achizi]ioneaz\ c\r]ide filosofie, iar cele existente s`nt de pe vremea`nv\]\m`ntului ideologic. Abonamente la revistedin str\in\tate nu exist\, iar adesea nici m\car larevistele de specialitate din ]ar\ (cum s`nt Revis-ta de filosofie [i Revue roumaine de philosophie,scoase de Institutul de Filosofie al AcademieiRom=ne). Nu exist\ bani pentru organizarea demanifest\ri [tiin]ifice, ca s\ mai vorbim de de-contarea cheltuielilor profesorilor pentru parti-ciparea la manifest\ri [tiin]ifice din ]ar\ saustr\in\tate (de[i, la evaluarea anul\, se cere par-ticiparea la asemenea manifest\ri).

Nu [tiu dac\ tot condi]iile financiare precareexplic\ slaba `ncadrare cu personal sau `ncadra-rea cu personal slab preg\tit (ceea ce, `n fond,este acela[i lucru), dar este clar c\ studen]ii autot dreptul s\ pretind\ un `nv\]\m`nt de calitate`n condi]iile `n care ei pl\tesc o tax\ de [cola-rizare (de[i, de regul\, la filosofie s`nt pu]inistuden]i cu tax\).

Dincolo de aceste defecte ale `nv\]\m`ntuluifilosofic, exist\ o important\ compensa]ie dat\de calitatea [i devotamentul unora dintre pro-fesori. Am `n vedere faptul c\ un t`n\r ce studia-z\ filosofia are ocazia s\ se `ndeletniceasc\ trei(sau cinci) ani cu cele mai importante aspecteale existen]ei umane: binele, adev\rul, frumosul[i dreptatea. Prin studierea diferitelor pozi]iiteoretice, a argumentelor aflate `n joc, prin ana-liza unor mari texte filosofice, prin deprindereade a argumenta [i a dialoga, tinerii no[tri s`ntmai bine preg\ti]i pentru via]\, au bune abilit\]ide comunicare [i lucru `n echip\. ~n numeroasefirme din tot spectrul economiei na]ionale se re-g\sesc mul]i din absolven]ii no[tri. Apreciez c\puterea filosofiei de aici provine, [i c\ poatecontrabalansa toate neajunsurile unui sistemputred, adesea corupt [i mereu s\rac.

Filosofia puterii [i puterea filosofieiPOLEMICI CORDIALE

OVIDIU FLOREA

~naintea oric\rei furtuni se instaleaz\ olini[te sinistr\. O lini[te ce amor]e[te epoca p`n\`n cele mai ad`nci structuri ale sale. Totul decur-ge normal, timpul are nesf`r[it\ r\bdare, p`n\c`nd… BUM! Breaking News: Gabriel Liiceanuscrie o nou\ carte! O publica]ie eveniment cepromite mult pentru c\ se continu\ firul con-fesiv din U[a interzis\… Postere pe toate zidu-rile, turneu de lansare `n toat\ ]ara, zeci de miide exemplare v`ndute etc. Dar c`nd se risipe[tetot v\lul de a[tept\ri creat de reclame, c`nd e[tisingur cu cartea `n m`n\, f\r\ recomand\rileinsistente ale nim\nui, `]i dai seama c\ te afli `nfa]a acelea[i gogo[i umplute cu dilentantismliterar [i vid ideatic (mai pe rom=ne[te: nimic).Marele Nimic ce se afl\ `n spatele tuturor sen-za]iilor. Scrisori c\tre fiul meu este o carte tipi-c\ nu numai pentru Liiceanu, ci pentru `ntregulcurent al „literaturii personale“ pe care se zicec\ `l reprezint\. Nu [tiu cum s-ar defini acestgen de scrieri (personale), poate c\ ar fi ceva`ntre memorii [i confesiuni, `n orice caz aceast\nou\ carte a lui Liiceanu e un exemplu perfectde form\ f\r\ fond sau, mai bine zis, nici tuform\ nici tu fond.

Aflat `n America pentru o opera]ie la inim\,ve[nicul autor-narator `i scrie fiului s\u dinJaponia, povestindu-i detaliat experien]ele princare trece acolo (cam a[a ar suna un rezumatcoerent). Divaga]iile, `ns\, din aceste povestiris`nt colosale. ~n prima scrisoare, e t`n\r bursier`n Germania av`nd fantezii cu suedeze, apoi saredirect la sosirea `n America, Tennessie, urmea-z\ `nt`lnirea cu medicul pe care l-a cunoscut `nRom=nia, iar dup\ opera]ia propriu-zis\, vizi-tarea c`torva obiective turistice (cu toate c\ elur\[te turi[tii) [i `ntoarcerea `n Bucure[ti. Toat\

nara]iunea se acoper\ cu o cea]\ format\ dinamintiri, medita]ii, comentarii, demoni interiori[i exteriori, `nc`t ai impresia c\ e[ti `n The Mist,doar c\ Liiceanu este eroul. Am omis flash-backurile, celebrele flash-backuri, despre careafl\m din copert\ [i care ar explica misterul dinfirul epic. Dar c`nd te apuci s\ cite[ti efectiv, `]ieste greu s\ denume[ti acest\ harababur\ cu unasemenea neologism. Sau poate c\ e vorba de otehnic\ nou\ de care `nc\ nu s-a auzit la noi: na-ra]iune elicoidal\, vortex narativ sau memoriecaleidoscopic\ (nu, asta e veche). Oricum, arputea fi ceva revolu]ionar. A[a cum modul `ncare prezint\ Lumea Nou\ e la fel de revolu-]ionar.

~n prima parte a c\r]ii, intitulat\ AmericanStory (sigur dup\ o `ndelung\ cugetare), auto-rul-narator `i poveste[te fiului periplul s\u `nAmerica cea contemporan\. Vr`nd probabil s\par\ cool pentru tinerii cititori, folose[te `n modfraudulos cuvinte [i expresii americane, `n con-texte ce sun\ mai for]at dec`t s`nt [i a[a: „party`n vecini“, „face bypass-uri“, „camioane demare tonaj, trucks“. Nu cred c\ mai trebuie men-]ionat faptul c\ `n loc de tricou spune „T-shirt“,iar `n loc de budinc\, „pudding“. Uneori erona-te, uneori corecte, aceste formul\ri nu sun\,oricum, adecvat pentru un literat de v`rsta lui.Literat care, afl\m, are faim\ mondial\. ~n tim-pul opera]iei face ravagii printre asistente. Doar`n ]ar\ nu e `n]eles cum trebuie [i publicul `igre[e[te titlurile, pronun]`nd Furnalul de laP\ltini[, iar `n China, lumea `l confund\ pePle[u cu Pavarotti (Ple[u fiind personajul etern`n textele liiceaniene). „Cam asta `nseamn\ s\fii celebru“ ofteaz\ amarnic eroul.

Tot `n acest\ parte a c\r]ii, Liiceanu afirm\c\ America e o societate far\ pierderi deoareceurma[ii respect\ tot ce au cl\dit predecesorii.Bine`n]eles c\ autorul scrisorilor se num\r\

printre pu]inii care respect\ ce au cl\dit rom=-nii; ̀ n partea a doua a c\r]ii (Cearta ta cu via]a),s`ntem invita]i din nou s\ primim vechile refe-rin]e la scriitori [i filosofi compatrio]i sau str\-ini (printre care nelipsitul Constantin Noica),ce nu prea par s\ fie adresate fiului s\u saucititorilor, ci arat\ mai mult a umplutur\. Darnu trebuie s\ ne pripim spre concluzii, poate c\paginile din jurnalul s\u juvenil sau corespon-den]a constructiv\ cu Noica, chiar erau des-tinate fiului s\u [i menite s\ ne demonstreze [inou\ ceva (ce nu vom afla niciodat\).

Situa]ia este oricum mai modest\ `n compa-ra]ie cu citatele de trei pagini din Despre seduc-]ie sau interviurile interminabile din Apel c\trelichele (ultimul titlu reprezent`nd lucrarea dereferin]\, deci nu `mi permit s\ insist). Mult in-vocata memorie afectiv\ e substituit\ de „me-moria de buc\t\rie“ c`nd eroul, aflat `n c\utareatimpului pierdut, se consider\ un Proust mu[-c`nd din fursecuri. Dar punctul culminant `lconstituie episodul din adolescen]a sa (a ajuns[i acolo), c`nd, aflat gol `n fa]a oglinzii, `n a-v`ntul pubert\]ii, se asemuie[te lui David deMichelagelo, descriind chiar, trupul s\u „arcuit“[i „viguros“. Desigur, toate personajele `l com-plimenteaz\ ([i nu pentru c\ ar suferi de tahi-cardie), chiar [i cele str\ine: „Gabriel you areamazing!“; iar `n partea meditativ\ a c\r]ii, c`ndpersonajele dispar, se alint\ singur: „Gabriel,iubitule, mi-am zis“. ~n rest, precum era de a[-teptat, ne este adus\ la cuno[tin]\ rutina sa ma-tinal\, `n care `i apar dileme aporetice: s\ aleag\parfumul Carolina Herrera sau Bois d’Argentde la Dior. Toate aceste relat\ri fiind, normal,colorate cu expresii cli[eice `n genul: „nespusde frumos“ sau „cr`ncen\ iubire“ [i cuvinte pre-cum „m`zg\“, „stivuit“, „`ncoto[m\nat“ care

`nc\ nu se [tie c\rei perioade istorice `i apar]in.Un lucru e cert. Textul este de actualitate.

Partea buna a c\r]ii (exist\ [i a[a ceva) e c\aceste divaga]ii, aparent infernale, s`nt utile prininforma]iile con]inute. Dac\ `n Despre seduc]ie`nv\]\m c\ poezia provensal\ a ap\rut ̀ n secolulal XII-lea [i c\ Hannah Arendt era amanta luiHeidegger, aici afl\m despre stilul de via]\american: concerte de muzic\ country, bisericibaptiste [i (cel mai important) cum se prepar\Jambalaya. Deci nu e chiar a[a de r\u p`n\ laurm\, cu toate c\ textul nu `]i treze[te `ntreb\riprofunde, ̀ n afar\ de cele cu adev\rat insolubilepe care autorul `nsu[i [i le adreseaz\: „cine ne-aaruncat `n aceast\ lume [i de ce?“, sau funda-mentala: „cum se formeaz\ 0722 MARTIN?“.

Aceste pove[ti, amintiri, cu greu pot fi nu-mite scrisori, iar [i mai greu poate fi numit\ car-tea, o lucrare epistolar\. ~n primul r`nd pentru c\fiul nu-i r\spunde, iar `n al doilea r`nd pentru c\`n secolul al XXI-lea nimeni nu mai scrie scri-sori (eventual email-uri, SMS-uri, offline-uri)sau cel pu]in nu scrisori de acest fel. Titlul sun\anacronic, `n cazul `n care nu e un eufemismpentru cum s\ denumesc noua mea ... produc]ie.

***

Av`nd `n vedere c\ se a[teapt\ o schimbare`n literatura rom=n\ [i c\, except`nd spa]iullivresc, chiar [i oamenii de r`nd s-au s\turat depove[ti pentru adormit copii, de ce se mai me-diatizeaz\ asemenea fantasme? P`n\ c`nd va filumea c\r]ilor monopolizat\ de epigoni? Proba-bil p`n\ c`nd penibilitatea o s\ ne intre `n s`nge,iar dup\ ce ne vom `mboln\vii to]i de septice-mie [i vom regurgita toate dejec]iile inoculate,poate se va a[terne din nou lini[tea, m\car p`n\la o nou\ furtun\.

Lini[tea dinaintea furtunii

23AccenteTIMPUL

august 2009www.timpul.ro

BOGDAN ULMU

V\d, `n fine, Othello?! al regizorului ado-rat de critici, Zholdak. E un spectacol `n care,dup\ p\rerea mea de om `nvechit, ce-ul, esurclasat de cum. E o montare `ns\ care m\face un fan definitiv al minuna]ilor actori si-bieni, care sar `ntr-una prin scen\, fac cu fa-natism tot ce le cere regizorul, execut\ sarciniilogice, se exhib\ conving\tor, chiar dac\ noi-ma r\m`ne undeva, `ntr-un fundal neluminat;ei dovedesc o condi]ie fizic\ dement\, pus\ `nslujba unei g`ndiri scenice… demente!

Sigur c\ demen]a poate deveni o compo-nent\ a geniului. Evident c\ ucraineanul adoptatde Constantin Chiriac poate avea sclipiri genia-le. Este o secven]\ `n Othello?!, nu nou\, nu [o-cant\, dar at`t de bine realizat\ tehnic, `nc`tatrage aplauze – [i eu am aplaudat, z\u! (m\refer la cortina de h`rtii din finele actului `nt`i).

Dar c`nd vezi un Zholdak, nici nu e impor-tant dac\-]i place, ori nu: `ntotdeauna ai de `n-

v\]at. Ucraineanul te scap\ de complexe artis-tice, z\u a[a! Dar te umple de invidie. Reali-zezi c\ to]i criticii, `n p\r, orice ar vedea laSibiu, jubileaz\. Sibiul a fost, `n 2007, capitalateatrului european! Sibiul face turnee, multe,peste hotare. Sibiul poate invita critici, `n tur-nee interna]ionale! Ergo, Sibiul trebuie adulat.

Eu poate c\ s`nt, cum spune amiculM\l\ele, r\u. Eu poate s`nt invidios, c\ nu ambox-office-ul lui Zholdak. Pesemne s`ntinfestat de veninul celor pe care ayatollahiicritice bucure[tene `i ignor\.

Dar, ca s\ nu crede]i c\ nu am acoperire,vreau s\ citez din marele critic George Banu,care, diplomat, s-a ferit s\ vorbeasc\ de geniulucraineanului, deturn`nd verdictul c\tre…eseu: „Din cauz\ c\ riscul pare omniprezent,apare temerea ca riscul s\ nu devin\ impo-sibil. […] ~n ultimul timp au fost multespectacole care m-au surprins, dar nu amsim]it deloc vertijul riscului. ~mi lipse[te.[…]Andryi Zholdak r\m`ne `nc\ `n clar-obscurulcare p\streaz\ energia indispensabil\ riscului.Pentru c`t timp `nc\?“(Chiar, c`t timp va maimerge stilul & maniera lui?)

Altfel, da! C\-n materie de risc, regizorulSibiului este maestru! El risc\, precum nimenialtul…

¤

Citesc o biografie a marelui sculptorIrimescu. {i-un mare norocos, dac\ ne g`ndim

c\ a apucat – lucru rar `n lumea noastr\! –centenarul.

Dar ce m\ mir\ [i m\ umple de admira]ie,`n acela[i timp? Faptul c\ sculptorul dinF\lticeni a fost decorat, `n 1931 de francezi; `n’43 de Regele Mihai I, `n ’68 de Cea[c\, apoide Emil Constantinescu [i Ion Iliescu.

Sigur c\ meritele unui creator nu s`ntdependente de recunoa[terea conduc\torilor.Dar, pe de alt\ parte, c`]i arti[ti au avut [ansalui Irimescu – s\ fie omagia]i, timp de 60 deani, de mai to]i cei ce-au condus Rom=nia?

¤

Fac prostia [i-i spun unui student de-almeu, Claudiu Dogaru, c\ seam\n\ cu Birlic.Acum, musai s\-i aduc monografia Birlic !Dar nu o mai g\sesc `n anticariate!

Greu e, pentru profesorul de (din) mine, s\le arate studen]ilor c\r]ile despre care levorbe[te. Pentru c\ ele nu mai exist\ `n li-br\rii, nu s`nt nici pe la anticariate, [i nici nuexist\ [ansa, vai!, re-edit\rii.

¤

Din Fierarii lui M. Nicolici, care s-a pus `nmai multe teatre ale ]\rii, re]in ironia trist\ dincare reiese c\ `n viitorul r\zboi mondial, rusul(care a fost z\mislit de un neam]!) se va luptacu neam]ul (fiul unui s`rb), iar s`rbul – care eplodit de-un rus – nu va [ti de partea cui s\treac\…

Excelent truvai dramaturgic!

File dintr-un jurnal teatral

NICOLAE TURCAN

Nu exist\ ast\zi o genera]ie t`n\r\, `mi vines\ spun, chiar dac\ [tiu c\ gre[esc. Evident, nudespre v`rsta biologic\ e vorba aici, ci desprecea spiritual\, predispus\ la accente negative:despre sentimentul vast al rat\rii, care se de-verseaz\, ne`ncetat, `n mintea noastr\; despredezolanta suficien]\ de sine a t`n\rului `ncre-din]at c\ ambi]iile pur culturale s`nt anomaliipe care istoria trebuie s\ le elimine pe veci;despre idealurile joase [i procesul degrad\riienergiilor suflete[ti `n contact cu realit\]ile dinRom=nia; sau despre moartea prematur\ aprietenului meu, Eliade, ucig\torul de lei...

Dar toate acestea, ve]i spune, s`nt explicabile,absolut explicabile, tranzi]ia aceasta prelungit\nu poate produce o alt\ imagine [i nici o alt\genera]ie `n afara celei econo-mice. Ce misiune mai nobil\pentru tineri dec`t prop\[ireaacestei ]\ri „greu `ncercate“ devremi? {i ce alt\ noble]e `nafara adev\rului pragmatic,singurul omenesc posibil, ca s\nu mai vorbim de „infrastruc-tura economic\“ at`t de nece-sar\, de [omaj, de foamete [idespre c`te [i mai c`te?

Dar cu prietenul meu,Eliade, ucig\torul de lei, cu elcum r\m`ne? Unde s`nt liniilecentripete de for]\ care s\ cu-prind\ `n dinamica lor ener-giile obligatoriu nebune alecelor care nu au `mplinit `nc\treizeci de azi? {i unde dis-tan]area plin\ de superbie,oarb\ din principiu, iar nu dincalcul, fa]\ de lumea degra-dat\ a numai politicului, a nu-mai economicului? Unde s`ntmarile devor\ri culturale dup\oficierea c\rora se deschidpentru totdeauna `n s`ngeochii creatori ai ideilor cuadev\rat importante?

Caut `n jur, printre prietenii [i adversariimei, `ntreb, propun. ~mi s`nt aruncate libert\-]ile c`[tigate de dup\ 1989 [i sinonimia dintremanifest\rile sexuale libere [i tinere]e. Daraceasta sinonimie e par]ial\ [i poate fi anulat\de imaginea ap\s\toare a unor b\tr`ni atin[i deperversitate. Acelea[i tr\s\turi: luciditate [i a-m\r\ciune, dezorientare [i poft\, absen]\ a sen-surilor spirituale, gesturi `n care se pot auziecourile unor `nfr`ngeri succesive...

Nu, nu mai exist\ o genera]ie t`n\r\! Nou\,da, t`n\r\, `ns\, am `ndoieli din ce `n ce maiputernice... Cum r\m`ne atunci cu cei care,av`nd `n mod necesar voca]ia sacrificiului, searunc\ `n orizonturi culturale cu o pasiunedintre cele mai pure? A nega existen]a unorasemenea tineri ar `nsemna punerea sub obroca manifest\rii depline a spiritului atins de des-tinalitate. Ei, ne`nt`rzia]ii, freneticii magicieniai cuvintelor aprinse de un foc ce nu st\ s\ se

sting\, lor ce le pot repro[a, `n ce categorie `iarunc, dac\ nu `n cea vast\ a „genera]iei“?

Desigur c\ `n categoria celor solitari, r\s-pund, a celor pe care singur\tatea `i `nva]\, cumspunea Cioran, nu c\ s`nt singuri, ci singurii. Nuapar]in acestei genera]ii, ci aceleia eterne aspiritului. Neatra[i de for]ele centripete ale niciunei identit\]i genera]ioniste, maladivi `n post-modernitate [i elegan]i `n maladia lor, plurali[ti,`n]eleg\tori, divergen]i, asocia]i uneori `ngrupuri monadice concurente, ei nu formeaz\ ogenera]ie. Ci mai mult sau mai pu]in dec`t at`t,fie o pluralitate de genera]ii, fie o categorie mar-ginal\ [i centrifug\, prima din istoria Rom=nieicare se crede n\scut\ pentru diaspora [i careviseaz\ la exil a[a cum cei de alt\dat\, r\t\ci]iaiurea, visau la ]ara `n care se n\scuser\.

Visul acesta a c\p\tat frecven]a focului auto-mat [i poate configura cu adev\rat o tr\s\tur\comun\. Doar c\ aceasta nu schi]eaz\ portretul

genera]iei, ci pe acela al dis-per\rii rom=ne[ti. De la cio-ranianul p\cat al neajunsuluide a fi rom=n, se face azi trece-rea la dorin]a acut\ de absol-vire. Pe care Dumnezeu s-a `n-duplecat s-o acorde, prinemigra]ia `n mas\.

Nu, nu exist\ o genera]ie t`-n\r\. Iar prietenul meu Eliadepoate dormi lini[tit. Noi nu-lvom deranja, el nu ne va tul-bura niciodat\ zilele cu ade-v\rul nepl\cut c\ nici m\carnu mai e nevoie de a[a ceva.Avem bibliografii, avem bur-sieri str\luci]i, avem, vorbapoetului, public indulgent. Dece ne-am mai `mpiedica denecesitatea unei genera]iitinere [i n\r\va[e? S\ spunemadio tinere]ii g`ndirii [i s\ nu`ndr\znim s\ avem remu[c\ri.Poate c\, `n cele din urm\,odat\ cu v`rsta, vom deveni`n]elep]i. {i cine `ndr\zne[tes\ afirme c\ acest lucru nueste `ndestul\tor?

Considera]ii tinere, f\r\ minte [i f\r\ bibliografie

Don’t letyour dreamsfall asleepMIHAIL VAKULOVSKI

LUNA AMAR| a lansat un nou ma-terial, Don’t let your dreams fall asleep, [iacum se afl\ `ntr-un turneu de promovarea albumului, care se vinde doar cu revista„Sunete“ (din luna mai). Don’t let yourdreams fall asleep, la care lunaticii aumuncit trei ani de zile [i nop]i [i carecuprinde 12 piese, dintre care doar trei s`nt`n limba rom=n\, „Chihlimbar“, „Unghiide drac“ [i „Mara“ (bonus), este dedicattinerilor de la Chi[in\u care s-au revoltat

`mpotriva neo-comunismului, `n aprilie, `nPia]a Marii Adun\ri Na]ionale. Este ulti-mul material la care a muncit Vali, careimediat dup\ lansarea albului s-a retras dinmuzic\ (cel pu]in deocamdat\), locul dechitarist la Luna Amar\ fiind repede ocu-pat de Mihnea-Andrei, care a `nv\]at `ntimp record piesele Luna Amar\ [i s-aintegrat perfect `n echip\ (am sim]it asta laconcertul Don’t let your dreams fall asleepde la Bra[ov, dar voi convinge]i-v\ pe contpropriu de asta, „asta v\ doresc“). Albumuleste semi-acustic [i se deosebe[te mult deAsfalt [i Loc Lips\, cele dou\ CD-uri dep`n\ acum ale forma]iei clujene. E, ca mu-zic\, mai lent, mai pu]in zgomotos, dar `nacela[i timp parc\ e mai unitar, mai maturcumva [i mai omogen. De[i nu at`t de radi-cal ca albumele precedente, Don’t let yourdreams fall asleep n-ar trebui s\-i plicti-seasc\ nici m\car pe cei mai „sup\ra]i“fani Luna Amar\, fiind un material t\ios,direct, [lefuit, sincer, armonios, bine lucratde chitarele lui Sorin, Vali, Mihnea [i Nick,trompeta fermecat\ a lui Mihnea, vocileinconfundabile ale lui Mihnea [i Nick, to-bele fantastice ale lui R\zvan, groove-urilesigure ale basului lui Sorin. Versurile s`ntprofunde, iar muzica e vie [i plin\ de ener-gie. Copertele [i conceptul grafic `i apar]inlui Florin Chereji, iar mixajul [i masteriza-rea s`nt realizate de Oliver Vegh. Sunetuleste impecabil, iar piesele se leag\ a[a cumse `mbr\]i[eaz\ p\r]ile unui roman; a[ men-]iona, totu[i, „Chihlimbar“, „Unghii dedrac“ [i „Deadends“, dar s`nt sigur c\Don’t let your dreams fall asleep este unalbum care poate oferi fiec\rui ascult\tor oalt\ pies\ preferat\. Un album pe care credc-o s\-l putem asculta cu aceea[i pl\cere [imai `ncolo, dup\ ce ne vom mai pierde dinvise, vom mai `mb\tr`ni, vom mai obosi,fotografiile se vor mai `ng\lbeni... Unalbum de s\rb\toare, lansat printr-un superturneu care cuprinde multe, multe ora[e.Ascult\ albumul, nu pierde concertul dinora[ul t\u [i – mai ales – nu-]i l\sa viseles\ adoarm\.

TATUAJE

Copacul

august 2009

24 FlashTIMPUL

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Alina Savin (Stockolm)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaMaria-Elena C=mpeanNicoleta DabijaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Dan AcostioaeiC\t\lina Butnaru (marketing)Radu Pavel GheoGabriela HajaAdrian MarinAndi MihalacheElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel Cucuteanu

Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n

paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

E-mail: redactia@timpul.ro

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu

Abonamentele revistei „Timpul“ seprimesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.

Costul unui abonament este de 3 lei petrei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.

Cititorii din str\in\tate se pot abonaprin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]aPresei Libere nr. 1, Corp B, sector 1,Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, lafax 004021/318.70.02, e-mail: abona-mente@rodipet.ro; sau on line la adresawww.rodipet.ro.

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

LIVIU ANTONESEI

SpectActor n-a luat vacan]\!

Sau, dac\ a luat, asta s-a petrecut abiadup\ apari]ia excep]ionalului num\r 11–12pe 2009, aprilie-mai-iunie – din care estefoarte dificil s\ aleg [i s\ recomand ceva,f\r\ a sim]i c\ nedrept\]esc altceva. Voi `n-cepe, totu[i, cu grupajul consacrat anivers\-rii a 90 de ani de la na[terea lui Ion D. S`rbu,constat`nd cu bucurie c\ nu pu]ine eveni-mente i-a dedicat Craiova, pe care scriitoruln-o iubea excesiv!, cu acest prilej. Substan-]ial textul inedit al marelui scriitor – care afost, `ntre altele [i secretar literar al teatruluicraiovean – despre rolul, chiar destinul Tea-trului Na]ional [i foarte interesant\ rememo-rarea celor c`torva, pu]ine din p\cate, `nt`l-niri pe care Paul Goma le-a avut cu autorul{oarecelui B. S`nt apoi demne de men]ionatcele trei premiere din stagiunea trecut\prezentate `n revist\, cu piese de Pu[iDinulescu (Nunta lui Puiu, montat\ deMircea Corni[teanu), Matei Vi[niec(Occident Express, regizat\ de AlexandruBoureanu, cu premiera absolut\ `n GaraBucure[ti-B\neasa, dar prezentat imediatdup\ aceea [i pe scena festivalului dinStuttgart) [i, mai ales, punerea `n scen\ aOdiseei homerice, pe scena Na]ionalului dinCraiova, de c\tre regizorul britanic TimCarroll. Foarte interesant spectacolul, dac\ es\ m\ iau dup\ cronicile semnate de MariusDobrin, Cornel Mihai Ungureanu [i IoanLascu, dar a[ z\bovi o clip\ asupra titluluiinterviului luat regizorului de Lina-ElenaBoaingiu [i Nicolae Coande: „Publicul deteatru are nevoie, mai degrab\, de o de-edu-care“. M\ tem c\ regizorul are dreptate –roda]i, rutina]i `n spectacole de toat\ m`na,`nneca]i `n experimente de toate felurile [icalibrele, se pare c\ avem nevoie de o `m-prosp\tarea a privirii, de o cur\]ire a ochilor.Cine [tie, poate c\ asemenea `ntoarceri laorigini ne vor ajuta s\ ne limpezim privirea.Basarab Nicolescu a ajuns la al treileaepisod – dedicat lui Peter Brook – din ciclulTeatrul [i Tradi]ia, interviul lui MariusDobrin cu Mihai Ignat, poet convertit la dra-maturgie [i sec]iunea de recenzii comple-teaz\ `n chip fericit profilul acestei deose-bite publica]ii.

ABC – Cum distrugem un ziar!

Furia cu care s-a aruncat dl Cornel Nistorescuasupra ziarului pe care a fost delegat s\-lconduc\, precum [i tot zgomotul provocat `njur – `n afara primului efect, conjunctural – nuva fi de bun augur pentru viitorul acestuia. Alziarului, vreau s\ spun. Dar [i al directoruluis\u vremelnic, de asemenea. Debutul `n nouafunc]ie dovede[te completa lips\ de fler a D-Sale, faptul c\ este total dep\[it ca manager depres\. S\-]i `ncepi, `n era internetului, directo-ratul cu un act de cenzur\ e peste puterea depricepere a unei min]i relativ normale. ~n c`te-va ore, textul cenzurat a ap\rut pe o sumede-nie de site-uri [i bloguri, bucur`ndu-se de opopularitate de c`teva sute de ori mai maredec`t dac\ ar fi r\mas doar pe prima pagin\ asite-ului Cotidianul. Dl Cornel Nistorescu,dorind s\-i fac\ un serviciu prietenului dumi-sale, dl Petru Romo[an, i-a f\cut, p`n\ laurm\, un imens deserviciu. Sutele, miile dereac]ii [i comentarii negative la adresa direc-torului debutant nici nu mai conteaz\, nicidiagnosticul stabilit de Agen]ia de Monitori-zare a Presei, c\ avem de-a face cu un actcalificat de cenzur\, nu cu o decizie de „poli-tic\ editorial\“, care a c\zut ca bomboana pecoliva libert\]ii de opinie. Dac\ primul pas afost f\cut cu st`ngul, al doilea a continuatfiresc direc]ia – demiterea d-lui CristianP\tr\[coniu, aflat de altfel `n concediu, aprodus lan]ul de demisii [i refuzuri de a maicolabora cu ziarul, de la `ntreg „Colegiu edi-torial“, dizolvat a doua zi, [i p`n\ la colabora-

torii din ]ar\ [i str\in\tate, cei care d\deau zia-rului aerul c\ nu e pur [i simplu o alt\ gazet\bucure[tean\ – s\ pierzi `n dou\-trei zile sem-n\turile unor Doru Bu[cu, Emil Hurezeanu,Mircea Dinescu, Ioan T. Morar, TheodorBaconsky, Daniel Vighi, Alin Fumurescu etc.este, `ntr-adev\r, o performan]\. Au mai r\masd-nii Costi Rogozanu [i Cristian P`rvulescu.~n dou\-trei zile, s-a risipit cea mai divers\,mai pluralist\ [i, probabil, mai valoroas\ echip\de editoriali[ti-comentatori din Rom=nia. Nu econstatarea mea, pentru c\ am f\cut parte dinea, ci a presei concurente! S\-]i mai demisio-neze [i directorul edi]iei online e alt\ mareperforman]\. Amintisem de mine – ca s\ fieclar! –, am plecat `n urma demiterii d-luiCristian P\tr\[coniu, cel care r\spundea desec]iunea de comentarii a ziarului. ~n cei pestecinci ani de colaborare, la Cotidianul, au fost7 – 8 directori editoriali, iar despre trecereaunora prin func]ie nici m\car n-am [tiut p`n\la recentul scandal. Am lucrat mereu cu dlP\tr\[coniu [i am lucrat mereu impecabil, f\r\vreo ingerin]\ din partea dumisale, f\r\ vreunact de cenzur\, f\r\ observa]ii, f\r\ asperit\]i.De[i pozi]iile noastre politice s`nt destul dediferite, D-Sa socotindu-l, de pild\, pe dlB\sescu „r\ul cel mai mic“, `n vreme ce eucred c\ acest „r\u mic“ este, `n realitate, unulfoarte mare, n-am avut probleme. Mi s-a p\rutloial s\ procedez `n acest mod. A[a s`nt eu, nupot r\spunde la corectitudine cu o incorectitu-dine, nu pot l\sa o nedreptate nesanc]ionat\,chiar dac\ asta m\ poate costa, m\ cost\. Adoua zi dup\ ce mi-am anun]at retragerea pe

mai multe bloguri de pe Cotidianul – mul]u-mesc celor ce [i-au exprimat regretul, dar m\bucur c\ au `n]eles motiva]ia –, dar [i pe altebloguri, cum ar fi cele ale d-lor MihneaM\ru]\ [i Dorin Tudoran, a[adar a doua zi amfost sunat de dl Cornel Nistorescu, care mi-apropus continuarea colabor\rii `n „condi]iiexcep]ionale“. I-am explicat politicos (cum [iD-Sa a fost, de altfel, pe toat\ durata convor-birii), c\ n-am avut motive s\ m\ pl`ng de„condi]ii“ la Cotidianul nici p`n\ atunci, c\motiva]ia mea era cea deja postat\ pe bloguri.Ne-am desp\r]it ur`ndu-ne, reciproc, s\n\tate[i succes, de[i m\ `ndoiesc de succesul dumi-sale `n noua postur\, dat fiind nefericitul inci-pit al opera]iunii de „redresare“ a Cotidianu-lui. M\ tem c\ „redresarea“ va `nsemna, dinp\cate, o grabnic\ dispari]ie. {i asta, desigur,ca om care a scris peste cinci ani `n paginilesale, m\ doare. Dar e treaba directorului cum`[i conduce ziarul la pieire, cum e treaba pa-tronatului s\-[i piard\ banii pe a cui m`n\vrea, inclusiv pe cea a d-lui Nistorescu.

Dar mai este ceva... ~n urma discu]iei tele-fonice, am ajuns la concluzia c\ „mogulatul“[i managerii din presa de ast\zi au suferit unfel de nefericit\ muta]ie mental\ – ei `[i ima-gineaz\ c\ totul se vinde [i se cump\r\, de lacapacitatea de a-]i pune `ntreb\ri la sentimen-te, c\ oricine are un pre]. Ei, bine, nu. Maiexist\ [i oameni „nepre]ui]i“, care nu cedea-z\, indiferent de sumele ce li se vehiculeaz\prin fa]a ochilor. Poate nu foarte mul]i, darmai s`nt [i c`t\ vreme mai s`nt, poate c\ nueste totul pierdut.

Interviuri, interviuri...

~mi place foarte mult s\ citesc interviuri.De aceea, regret c\, din pricina absen]ei rubri-cii, c`teva luni nu am apucat s\ semnalez dou\dintre cele mai importante ini]iative `n aceast\privin]\. Prima, – pentru c\ a [i `nceput maidevreme – `i apar]ine lui {tefan AugustinDoman (`n Arge[). A ajuns la episodul 9 sau10, [i devoaleaz\ num\r de num\r „secretelede laborator“ ale colegilor mei de genera]ie,„optzeci[tii“, prilejuindu-mi deja frumoase`nt`lniri cu Nichita Danilov, Marta Petreu,Gheorghe Mocu]a etc. Al doilea proiect, celdin Luceaf\rul, discu]ii `ntre scriitori din ge-nera]ii diferite, mi se pare la fel de interesant[i, de[i ini]iat mai t`rziu, a adunat mai mult„material“, datorit\ periodicit\]ii s\pt\m`nalea revistei. Acum, revista a intrat `n vacan]\ devar\, dar sper c\ acest interesant experimentscriitoricesc [i jurnalistic va continua [i dintoamn\. (M\car cu publicarea interviuluiacordat de mine tinerei poete Andra Rotaru...)Glumesc, desigur, vreau mai mult de at`t.Oricum, `mi imaginez c\ ambele demersurivor da na[tere unor c\r]i foarte vii [i intere-sante care ar restitui, vreo jum\tate de secolde literatur\ rom=n\ contemporan\.

8 August 2009, `n Ia[i

Sarcofagul de h`rtie

Compozi]ie III