George

ENIGMA OTILIEI

C{LINESCU

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

Pe copert[: Colaj din tablourile lui Giovanni Boldini=i Guido Cadorin

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE:

Ov. S. Crohm[lniceanu,Nicolae Manolescu, I. Negoi\escu,

Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu,Emil Alexandrescu, Constan\a B[rboi,

Silvestru Boatc[, Marieta Popescu

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: litera@litera-publishing.com

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia

tel./fax +(01) 3206009

Libr[ria „Scripta“str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.

Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactori: Ion Ciocanu, Petru Ghencea

Corector: Ludmila AlexeiTehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 20183

CZU 821.135.-3C 14

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiC[linescu, G.

Enigma Otiliei: roman/ G. C[linescu; col. ini\. =i coord. Anatol =i DanVidra=cu; conc. gr. col. =i coperta/ Vladimir Zmeev.— Ch., Litera, B., LiteraInt., 2001 (Combinatul Poligrafic). — 504 [p]. — (Bibl. =colarului, serienou[, nr. 230)

ISBN 9975-74-399-4

821.135.1.-3

ISBN 9975-74-399-4 © LITERA, 2001

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31III . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46IV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62V . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83VII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103VIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120IX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174XI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191XII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214XIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234XIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255XV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283XVI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307XVII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327XVIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 365XIX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . 486

Enigma Otiliei

7

TABEL CRONOLOGIC

1899 19 iunie. S-a n[scut, la Bucure=ti, un fiu al Mariei Vi=an, George,pe care mai t`rziu, c`nd acesta ]mplinea 8 ani, l-a ]nfiat ConstantinC[linescu din Ia=i.Copil[ria =i-a petrecut-o la Bucure=ti =i, ceva mai t`rziu, la Boto=ani.

1906 +coala primar[ la Ia=i.1908 Familia mut`nde-se la Bucure=ti, micul George se ]nscrie la gimnaziul

„Gh. +incai“.1914 Elev al Gimnaziului „Dimitrie Cantemir“.1915 Elev al Liceului „Gh. Laz[r“.1918 Sus\ine examenul de bacalaureat la Liceul „Mihai Viteazul“ din

Bucure=ti.1919 }ncepe studiile la Facultatea de Litere =i Filozofie din Bucure=ti,

unde ]nva\[ limba =i literatura italian[. +ef de catedr[ era RamiroOrtiz, decan — Dimitrie Onciul. Printre profesori: Nicolae Iorga,Vasile P`rvan, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu,Eugen Lovinescu.31 mai. }n revista „Sbur[torul“, la rubrica „Coresponden\[ literar[“,este publicat[ o strof[ din poezia Flutura=ul a lui G. C[lin.

1921 Paleograf-bibliotecar la Arhivele Statului din Bucure=ti.1923 Trece examenul de licen\[ la limba italian[.

Apare ]n traducerea sa Un om sf`r=it de Giovanni Papini.1924 Debuteaz[ ]n critic[ la revista „Roma“, condus[ de Ramiro Ortiz.

Este profesor provizoriu la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara.Bursier al +colii Rom`ne din Roma, condus[ de Vasile P`rvan.Cutreier[ Roma antic[ =i muzeele, r[sfoie=te toat[ biblioteca antico-arheologic[ din =coal[, are acces la Biblioteca Vaticanului. Audiaz[cursurile unor speciali=ti eminen\i, ca Adolfo Venturi. Se ini\iaz[]n arheologie =i arhitectur[.

CUPRINS

8

G. C[linescu

1926 Adev[ratul debut poetic, cu poezia de dragoste Nova mihi apparuitBeatrix. Ia parte la =edin\ele cenaclului „Sbur[torul“, unde esteremarcat de Eugen Lovinescu.

1926—1928 — Profesor la Liceul „Gh. +incai“ din Bucure=ti.1927 Public[ intens ]n revistele „Via\a literar[“, „Sbur[torul“, „Sinteza“,

„G`ndirea“.1928 E profesor la Liceul „C. Diaconovici-Loga“ din Timi=oara. Se

c[s[tore=te cu Alice-Vera Trifu.1931 Public[, ]n „Via\a rom`neasc[“, fragmente din Via\a lui Eminescu.1932 }n „Adev[rul literar =i artistic“ =i ]n „Rom`nia literar[“ public[ alte

fragmente din Via\a lui Mihai Eminescu =i din romanul Carteanun\ii.}n editura „Cultura Na\ional[“ apare volumul Via\a lui MihaiEminescu, str[lucit debut al lui George C[linescu ]n istoria literar[.

1933 Apare romanul Cartea nun\ii.George C[linescu este numit codirector al revistei „Via\arom`neasc[“ (]mpreun[ cu Mihai Ralea).Apare edi\ia a doua, rev[zut[, a studiului Via\a lui Mihai Eminescu.

1934 George C[linescu studiaz[, la Biblioteca Academiei, manuscriseleeminesciene.

1935 Apar dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cultura. Descriereaoperei.

1936 Apar alte dou[ volume Opera lui Mihai Eminescu. Cadrul psihic.Cadrul fizic. Tehnica. Analize. Eminescu ]n spa\iu =i timp.23 noiembrie. George C[linescu ]=i sus\ine doctoratul la Ia=i cuteza „Analiza literar[ a unui manuscris eminescian: Avatariifaraonului Tlà“.

1937 Reia activitatea la „Via\a rom`neasc[“.Este conferen\iar provizoriu de critic[ =i estetic[ la Facultatea deLitere din Ia=i.}i apare culegerea Poezii.

1938 Public[ Via\a lui Ion Creang[, Enigma Otiliei =i edi\ia a treia,rev[zut[ =i completat[ cu aparat critic, a studiului Via\a lui MihaiEminescu.C[l[torii ]n Fran\a =i Italia.

Enigma Otiliei

9

1939 George C[linescu editeaz[, la Ia=i, „Jurnalul literar“, foaies[pt[m`nal[ de critic[ =i informa\ie literar[. Public[ volumele Prin-cipii de estetic[, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi.

1941 Public[ Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent.1943 Debuteaz[ ]n dramaturgie, cu piesa-parabol[ +un sau calea

neturburat[ (mit mongol).1944 George C[linescu ]ntemeiaz[ ziarul „Tribuna poporului“. Este numit

profesor titular la Catedra de Istorie a Literaturii Rom`ne Modernede la Universitatea din Ia=i.

1945 Apare Istoria literaturii rom`ne. Compendiu.Este numit =ef al Catedrei de Literatura Rom`n[ Modern[ de laFacultatea de Filozofie =i Litere din Bucure=ti.E director al revistei „Lumea“.

1946 Apare volumul Impresii asupra literaturii spaniole.}n edi\ia a II-a (rev[zut[) apar romanul Enigma Otiliei =i Istorialiteraturii rom`ne. Compendiu.

1948 Devine membru activ al Academiei Rom`ne.E director al Institutului de Istorie Literar[ =i Folclor (ulterior —Institutul de Istorie =i Teorie Literar[).

1952 Devine redactor responsabil al revistei „Studii de istorie literar[ =ifolclor“ (din 1964 — „Revist[ de istorie =i teorie literar[“).

1953 Apare romanul Bietul Ioanide.1954 Elaboreaz[ studiul Nicolae Filimon.1956 Volumul Studii =i conferin\e.

Edi\ia a III-a, cu modific[ri, a romanului Enigma Otiliei.1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon.1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii

Rom`ne de la Facultatea de Filologie din Bucure=ti.Apare volumul Scrinul negru.Organizeaz[, acas[, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretariidomnului de Voltaire, R[zbunarea lui Voltaire, Soarele =i luna.}ncepe s[ lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea.

1961 Edi\iile a V-a =i a VI-a (definitiv[) ale romanului Enigma Otiliei.1962 George C[linescu scrie monografia Gr. M. Alexandrescu. (Via\a =i

opera).1963 Volumul de versuri Lauda lucrurilor.

10

G. C[linescu

1964 Este numit =ef de catedr[ onorific la Facultatea de Filologie dinBucure=ti.}i apare volumul Cronicile optimistului.Vede lumina tiparului edi\ia a IV-a, rev[zut[, a Vie\ii lui MihaiEminescu.E distins cu Premiul de Stat pentru ]ntreaga activitate literar[.}n revista „Teatru“ e publicat[ piesa Ludovic al XIX-lea.La Ia=i este jucat[ piesa lui George C[linescu Tragedia regeluiOtakar =i a prin\ului Dalibor.V[d lumina tiparului volumele Vasile Alecsandri, Teatru, romanulCartea nun\ii ]n Opere.12 martie. George C[linescu ]nceteaz[ din via\[.Institutul de Istorie Literar[ al Academiei Rom`ne ]ncepe s[-i poartenumele.Post-mortem sunt reeditate majoritatea operelor lui G. C[linescu,unele — de mai multe ori.

Enigma Otiliei

11

I

}ntr-o sear[ de la ]nceputul lui iulie 1909, cu pu\in ]naintede orele zece, un t`n[r de vreo optsprezece ani, ]mbr[cat ]nuniform[ de licean, intra ]n strada Antim, venind dinspre stradaSfin\ii Apostoli cu un soi de valiz[ ]n m`n[, nu prea mare, dardesigur foarte grea, fiindc[, obosit, o trecea des dintr-o m`n[]ntr-alta. Strada era pustie =i ]ntunecat[ =i, ]n ciuda verii, ]nurma unor ploi generale, r[coroas[ =i fo=nitoare ca o p[dure.}ntr-adev[r, toate cur\ile =i mai ales ograda bisericii erau plinede copaci b[tr`ni, ca de altfel ]ndeob=te cur\ile marelui sat ceera atunci Capitala. V`ntul scutura, dup[ popasuri egale,coamele pomilor, f[c`nd un tumult nev[zut, =i numai ]ntune-carea =i reaprinderea unui lan de stele d[dea trec[toruluib[nuiala c[ mari v`rfuri de arbori se mi=cau pe cer. T`n[rulmergea atent de-a lungul zidurilor, scrut`nd, acolo unde luminaslab[ a felinarelor ]ng[duia, numerele caselor. Uniforma neagr[]i era str`ns[ bine pe talie, ca un ve=m`nt militar, iar gulerultare =i foarte ]nalt =i =apca umflat[ ]i d[deau un aer b[rb[tesc=i elegant. Fa\a ]i era ]ns[ juvenil[ =i prelung[, aproape feminin[din pricina =uvi\elor mari de p[r ce-i c[deau de sub =apc[, darcoloarea m[slinie a obrazului =i t[ietura elinic[ a nasuluicorectau printr-o not[ voluntar[ ]nt`ia impresie. Din chipuldezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul ]n c[utareaunui anume num[r, se vedea c[ nu cuno=tea casa pe care oc[uta. Strada era pustie =i lumea p[rea adormit[, fiindc[ l[mpilede prin case erau stinse sau ascunse ]n mari globuri de sticl[mat[, ca s[ nu dea c[ldur[. }n aceast[ obscuritate, strada aveaun aspect bizar. Nici o cas[ nu era prea ]nalt[ =i aproape niciuna nu avea cat superior. }ns[ varietatea cea mai neprev[zut[a arhitecturii (oper[ ]ndeob=te a zidarilor italieni), m[rimea

CUPRINS

12

G. C[linescu

neobi=nuit[ a ferestrelor, ]n raport cu forma scund[ a cl[dirilor,ciubuc[ria, ridicol[ prin grandoare, amestecul de frontoanegrece=ti =i chiar ogive, f[cute ]ns[ din var =i lemn vopsit,umezeala, care dezghioca varul, =i usc[ciunea, care umflalemn[ria, f[ceau din strada bucure=tean[ o caricatur[ ]n moloza unei str[zi italice. }n apropierea m`n[stirii =i peste drum deea, o cas[ cu ferestre ]nalte era ]nc[ luminat[. }n fa\a ei sta\ionao tr[sur[ luxoas[ cu doi cai albi, ]n[untrul c[reia dormea, cucapul ]n piept =i cu h[\urile ]n m`n[, un birjar gros, ]nf[=urat ]ntipicul ve=m`nt lung =i ]ncre\it de catifea. T`n[rul ajunsese cugreaua lui valiz[ ]n chip de balerc[ ]n dreptul ei =i, dup[oarecare examen, se opri l[s`nd o clip[ jos povara. Casa aveaun singur cat, a=ezat pe un parter scund, ale c[rui geamurip[trate erau acoperite cu h`rtie translucid[, imit`nd un vitraliude catedral[. Partea de sus privea spre strad[, cu patru ferestrede o ]n[l\ime absurd[, form`nd ]n v`rful lor c`te o rozet[ gotic[,de=i deasupra lor zid[ria scotea tot at`tea mici frontoane clasice,sprijinite pe c`te dou[ mensole. La fa\ad[, acoperi=ul c[deacu o strea=in[ lat[, rezem`ndu-se pe mensole desp[r\ite decasetoane, totul ]n cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele=i casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zid[ria era cr[pat[=i scorojit[ ]n foarte multe locuri, =i din cr[p[turile dintre fa\adacasei =i trotuar ie=eau ]ndr[zne\ buruienile. Un grilaj ]nalt =igreoi de fier, ruginit =i c[zut pu\in pe spate, dovedea, pe dreapta,existen\a unei cur\i, ]n care se z[rea prin ]ntuneric at`ta frunzi==i at`tea trunchiuri, ]nc`t ]ntinderea ei, deocamdat[, nu seputea calcula, impresia trec[torului fiind totu=i de p[dure f[r[fund. Grilajul avusese o poart[ mare cu dou[ aripi, legat[ acumcu un lan\. O porti\[ mai mic[ numai era deschis[, =i pe aceea,lu`ndu-=i sacul ]n m`n[, intr[ t`n[rul, dup[ oarecare chibzuial[.Ajung`nd ]n fa\a u=ii de la intrare, el se codi s[ urce cele dou[trepte de piatr[ =i porni spre fundul cur\ii spre a vedea dac[putea da de cineva ]n od[ile de serviciu. Acolo putu s[-=i deaseama c[ partea de din dos a casei avea o ]n[l\ime mai maredec`t a restului, parter =i cat form`nd dou[ coridoare suprapuse,cu geaml`c. Numai ]n catul de sus o lamp[ cu petrol ardea,

Enigma Otiliei

13

restul mocnea ]n ]ntuneric. T`n[rul se ]ntoarse spre intrarea dinfa\[ =i medit[ un mijloc de a-=i vesti prezen\a. }ns[ nu v[zuprin apropiere nici o sonerie, =i a bate ]n u=[ i se p[ru, cum era=i natural, o absurditate. }ntr-adev[r, u=a, de forma unei enormeferestre gotice de lemn umflat =i descleiat de c[ldur[ sau ploaie=i bubos de vopsea cafenie, se ]ntindea de la cele dou[ treptede piatr[, tocite ]n modul convexit[\ii, p`n[ aproape substrea=in[. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, plinede un praf str[vechi, pe care se vedeau bine urmele pic[turilorde ploaie =i ale melcilor f[r[ cas[. Neav`nd alt chip de ales,t`n[rul ap[s[ clan\a moale =i d[du s[ trag[ u=a. Dar spre spaimalui, u=a cea uria=[ se mi=c[ aproape de la sine, c[z`nd spre elcu un sc`r\`it ]ngrozitor. Intimidat, a=tept[ ca lumea din cas[,intrigat[ de zgomot, s[ n[v[leasc[ jos, dar nu se ]nt`mpl[ nimic.T`n[rul intr[ atunci, ]ncerc`nd s[ ]nchid[ c`t mai bine infernalau=[, =i abia ]n[untru f[cu uimitoarea descoperire c[ m`nerulde os al unui probabil clopo\el interior at`rna ]n sal[. Dar nu]ndr[zni s[ sune numaidec`t, ]ntr-at`t ]l mir[ anticamera. Eaera de o ]n[l\ime considerabil[, ocup`nd spa\iul celor dou[caturi laolalt[. O scar[ de lemn cu dou[ sui=uri laterale formaun soi de piramid[, ]n v`rful c[reia un Hermes de ipsos, destulde gra\ios, o copie dup[ un model clasic, dar vopsit detestabilcu vopsea cafenie, \inea ]n locul caduceului o lamp[ cu petrolcu glob de sticl[ ]n chipul unui astru. Lampa era stins[, ]nschimb o alt[ lamp[ plin[ de ciucuri de cristal, at`rnat[ de]naltul tavan, lumina tulbure ]nc[perea. Ceea ce ar fi surprinsaici ochiul unui estet era inten\ia de a executa grandiosul clasic]n materiale at`t de nepotrivite. Pere\ii, care, spre a corespundeinten\iei clasice a sc[rii de lemn, ale c[rei capete de jos erausprijinite pe doi copii de stejar, adulter[ri donatelliene, ar fitrebuit sa fie de marmur[ sau cel pu\in de =tuc, erau grosolantencui\i =i zugr[vi\i cu =ablonul =i cu m`na, imit`nd picturilepompeiene, =i ]ndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi =iro=ii. }ns[ sistemul de perspective =i festoane ]n loc s[ fie tratatpe ]ntregul c`mp al anticamerei, printr-o optic[ fals[ de zugrav,era t[iat ]n dou[ sec\iuni corespunz`nd fiec[rui cat, indic`nd

14

G. C[linescu

astfel ]n chip sup[r[tor lipsa de coeziune a planurilor. }n sf`r=it,tavanul imita prin zugr[veli casetoanele unui plafon roman.Acest sistem de decora\ie, precum =i cr[p[turile lungi =ineregulate ale pere\ilor d[deau ]nc[perii un aer de ruin[ =ir[ceal[. T`n[rul, hot[r`ndu-se ]n fine, trase de m`nerul clopo-\elului. Atunci un fel de schel[l[it metalic r[sun[ de sus ca-nni=te spa\ii mari =i goale cu ecou r[u. Trecu un timp chinuitorpentru necunoscutul de jos, apoi scara ]ncepu s[ sc`r\`ie caap[sat[ de o greutate extraordinar[ =i cu o iritant[ ]ncetineal[.C`nd provocatorul acestor grozave p`r`ituri fu jos, t`n[rul v[zumirat un omule\ sub\ire =i pu\in ]ncovoiat. Capul ]i era atins deo calvi\ie total[, =i fa\a p[rea aproape sp`n[ =i, din cauzaaceasta, p[trat[. Buzele ]i erau ]ntoarse ]n afar[ =i galbene deprea mult fumat, acoperind numai doi din\i vizibili, ca ni=tea=chii de os. Omul, a c[rui v`rst[ desigur ]naintat[ r[m`neatotu=i incert[, z`mbea cu cei doi din\i, clipind rar =i moale,]ntocmai ca bufni\ele sup[rate de o lumin[ brusc[, dar privind]ntreb[tor =i v[dit contrariat.

— Unchiul Costache? ]ndr[zni s[ deschid[ gura t`n[rul, peurm[, intimidat, ref[cu ]ntrebarea: Aici =ade domnul ConstantinGiurgiuveanu?

B[tr`nul clipi din ochi, ca =i c`nd n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea,mi=c[ buzele, dar nu r[spunse nimic.

— Eu sunt Felix, ad[ug[ t`n[rul, uimit de aceast[ primire,nepotul dumnealui.

Omul sp`n p[ru tot a=a de plictisit de ]ntrebare, clipi dec`teva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea=teptatde r[gu=it, aproape =optit, duhnind a tutun, r[spunse repede:

— Nu-nu-nu =tiu... nu-nu st[ nimeni aici, nu cunosc...Buim[cit, t`n[rul st[tu locului nemi=cat, a=tept`nd o revenire

asupra t[gadei. Dar b[tr`nul, dup[ ce-l privi clipind, cu aceadeferen\[ hot[r`t[ cu care ]ndemni pe un individ s[ plece,zise din fundul g`tlejului: „Bun[ seara!“ =i porni iar[=i, ]nsc`r\`ituri ]ngrozitoare, pe scar[. T`n[rul puse m`na automaticpe m`nerul valizei =i ie=i ame\it pe u=a gotic[ =i apoi pe poartaruginit[, trecu prin fa\a muscalului, care sfor[ia mereu, =i pornidezorientat ]nainte.

Enigma Otiliei

15

Uimirea liceanului va p[rea nu se poate mai ]ndrept[\it[,dac[ vom =ti cine era. Se numea Felix Sima =i sosise cu o or[mai ]nainte ]n Bucure=ti, venind din Ia=i, unde fusese elev ]nclasa a VIII-a a Liceului Internat. Sf`r=ise liceul, trec`ndexamenul de capacitate, =i acum venea ]n Bucure=ti la tutoreles[u, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, c[ruiaobi=nuia din familie a-i zice „unchiul“, era cumnat al tat[luis[u care murise de un an. Doctorul Iosif Sima, fost medic militar,apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de s`nge.Singura lui sor[, so\ia lui Costache Giurgiuveanu, cel c[utat,murise =i ea de mult. V[duv el ]nsu=i de vreo zece ani, doctorul]=i \inuse b[iatul mai mult ]n pensionate =i ]n internate. Dup[ olung[ boal[ plictisitoare, se stinse =i el, cu satisfac\ia c[ copilule mare =i cu viitorul oarecum asigurat. }n afar[ de un oarecaredepozit ]n bani, doctorul l[sa lui Felix o cas[ cam veche darsolid[ =i rentabil[ ]n strada L[pu=neanu. Pentru administrareaacestor bunuri, fusese indicat ca tutore „unchiul Costache“,cumnatu-s[u. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta peFelix ]n raporturile cu =coala, pl[tea taxele, semna ]n calitatede corespondent, iar Felix, la r`ndul lui, ]i trimitea =tiri despreel. De altfel, rela\iile acestea nu erau deloc pricinuite de simpla]nt`mplare a tutelei: „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“,care trecea ]n genere drept fata lui Costache, fuseser[ totdeaunanumele cele mai pomenite din casa doctorului Sima =i socotiteca simbol al rudeniei apropiate.

Felix nu v[zuse pe Costache Giurgiuveanu dec`t cu mul\iani ]n urm[, ca copil, =i tot atunci o cunoscuse =i pe Otilia,care era o simpl[ feti\[. Dar ]n fiecare an scria la s[rb[torileconsacrate =i ]n alte c`teva ]mprejur[ri „unchiului Costache“,]ntreb`nd ce mai face „veri=oara Otilia“, iar Otilia scria„unchiului Iosif“, ]ntreb`nd ce mai face „v[rul Felix“. T`n[rulfiu al doctorului =i Otilia erau astfel ]n chip oficial intimi princoresponden\[ =i desigur c[, dac[ s-ar fi ]nt`lnit, n-ar fi pututdec`t s[ continue =i oral stilul familiar din scrisori. Z[p[cealalui Felix era dar explicabil[. Num[rul casei ]l cuno=tea infailibil,iar ]n cas[ locuiau „unchiul Costache“ =i „veri=oara Otilia“.

16

G. C[linescu

R[m[sese hot[r`t, ]n urma unei coresponden\e pe care o \inea,nu-i vorb[, cu Otilia, c[, ]ndat[ ce va termina liceul, va veni laBucure=ti, ]n vederea continu[rii studiilor, urm`nd s[ locuiasc[la unchiul-tutor ]n strada Antim. }l vestise la vreme printr-oscrisoare, =i acum ]i era dat s[ primeasc[ acest r[spuns ciudat.Felix ]=i cercet[ bine memoria, spre a vedea dac[ nu cumva areo lips[, dar lucrul era cu neputin\[. Acela era num[rul. C[ut[mai departe vreun bis =i se g`ndi la posibilitatea ca ]n curteaunchiului s[ fie mai mul\i locatari. +tia ]ns[ bine c[ Giurgiuveanuera proprietar =i nu ]nchiria, =i un chiria=, de altminteri, ar fi =tiutla cine st[. Mai mult muncit de ciud[\enia acestei ]nt`mpl[ridec`t de problema petrecerii nop\ii ]n necunoscut, Felix mergea]n ne=tire ]nspre strada Arionoaiei, c`nd, deodat[, o imagine i sefix[ ]n minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit ]n tonalitatecafenie sp[l[cit[ ]nf[\i=a un om cu capul aproape depilat, cuochii foarte proeminen\i =i cu buze groase, cu numai c`teva firenegre rare ]n loc de must[\i. Aceast[ fotografie, care se afla pebiroul tat[lui s[u, ]i de=tepta ]n minte, nu =tia de ce, ideea unuiho\ de copii mici. }ns[ era sigur c[ fotografia reprezenta pe unchiulCostache. Omule\ul de pe scara sc`r\`itoare, mult mai b[tr`n,era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fiornecunoscut de experien\[ rea trecu prin sufletul candid al luiFelix: S[ nu vrea s[-l primeasc[ „unchiul“? Dar de ce? Desigurc[ nu a l[murit bine.

Poate scrisoarea n-a sosit =i nu se a=teptau s[ vin[ a=a t`rziu,noaptea. Totu=i, spusese r[spicat: „Eu sunt Felix!“ Cu ]ndoiala]n suflet, ]ns[ hot[r`t, t`n[rul se ]ntoarse ]napoi =i, dup[ o scurt[codire, intr[ din nou ]n curte =i ]n anticamer[ =i trase deblestematul clopo\el, care r[sun[ pe sus ca un vas de sticl[sf[r`mat pe podele. Dup[ o a=teptare chinuitoare, scara ]ncepus[ sc`r\`ie greu, =i b[tr`nul sp`n ap[ru din nou cu ochii mira\i.

— Ce e? ]ntreb[ el ]n =oapt[, ca =i c`nd nu l-ar fi v[zutpe b[iat.

Glasul acestuia pieri de emo\ie, =i inima-i zv`cni cu violen\[]n piept. }ncerc[ s[-=i adune puterile, c`nd o voce cristalin[se auzi de sus:

Enigma Otiliei

17

— Dar, papa, e Felix!Felix privi spre cap[tul sc[rii ca spre un cer deschis =i v[zu

]n apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung =it`n[r de fat[, ]nc[rcat cu bucle, c[z`nd p`n[ pe umeri. Atuncib[tr`nul, ca =i c`nd totul s-ar fi petrecut ]n modul cel maifiresc, f[r[ nici o l[murire asupra atitudinii dinainte, clipindmolatic din ochi, cu aceea=i duhoare de tutun =i cu acela=iglas f[r[ acustic[, zise lui Felix Sima:

— Ia-\i geamantanul =i vino sus!Urcar[ am`ndoi pe scara p`r`itoare =i se g[sir[ ]ntr-un soi

de antreu pe care t`n[rul nu avu r[gaz s[-l examineze,r[m`n`nd totu=i cu sentimentul c[ mobilele erau toate acoperitecu ni=te c[m[=i de materie fumurie. Fata, sub\iratic[, ]mbr[cat[]ntr-o rochie foarte larg[ pe poale, dar str`ns[ tare la mijloc =icu o mare coleret[ de dantel[ pe umeri, ]i ]ntinse cu franche\eun bra\ gol =i delicat. Felix ]i str`nse m`na =i avu o clip[impulsiunea de a i-o s[ruta, ]ns[ fata i-o trase cu mult ]naintede a lua o deciziune =i i-o trecu sub bra\ul st`ng.

— Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, c[ aivenit. Eu sunt Otilia.

Apoi, p[r`ndu-i-se c[ t`n[rul nu reac\ioneaz[ destul dec[lduros, ]ntreb[, ]ntorc`nd ad`nc fa\a spre el:

-— Oare nu-\i pare bine?— Ba da! r[spunse sfios Felix, contrariat c[ nu vine nimeni

s[-i ia valiza din m`n[.Condus de Otilia =i urmat de b[tr`n, Felix intr[ ]ntr-o odaie

foarte ]nalt[, ]nc[rcat[ de un fum des =i ]n\ep[tor de tutun ca ocovert[ de vapor pe Marea Nordului. }n mijlocul ei, la o mas[rotund[ prev[zut[ cu o mare lamp[ de petrol cu glob de sticl[mat[, se aflau, ]n fa\a unui joc de table, trei persoane care ladeschiderea u=ii ridicar[ capul ]n felurite grade de curiozitate.Erau dou[ femei =i un b[rbat. B[tr`nul merse =i ocup[ scaunulr[mas gol l`ng[ ceilal\i, ]n vreme ce Otilia conduse pe Felixde-a dreptul la mas[, prezent`ndu-l.

— E Felix, zise ea oprindu-se ]n fa\a b[rbatului care tocmaiaruncase zarurile.

18

G. C[linescu

Acesta ridic[ numaidec`t capul =i ]ntinse repede m`na. Eraun om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totu=ievit`nd impresia de exces, c[rnos la fa\[ =i rumen ca unnegustor, ]ns[ elegant prin fine\ea pielii =i t[ietura englezeasc[a must[\ii c[runte. P[rul rar, dar bine ales ]ntr-o c[rare caremergea din mijlocul frun\ii p`n[ la ceaf[, lan\ul greu de aur cubreloc la vest[, hainele de stof[ fin[, parfumul discret ]n careintra =i o nuan\[ de tabac, toate acestea reparau cu des[v`r=ire,]n apropiere, neajunsurile v`rstei =i ale corpolen\ei.

— Pascalopol, se recomand[ el cu o ceremonie care tr[dacre=terea lui aleas[, re\in`nd ceva mai mult m`na t`n[rului]ntr-a sa, spre a-l examina. }l privi f[r[ excesiv[ cordialitate,chiar cu oarecare umbr[ de ironie ]ndep[rtat[, ]ns[ cu o polite\egrabnic[, respectuoas[:

— Va s[ zic[ dumneata e=ti Felix de care ne-a vorbit at`tadomni=oara Otilia!

— Este b[iatul doctorului Sima de la Ia=i, complet[ ]n =oapt[b[tr`nul, frec`ndu-=i m`inile, cu un r`s prostesc.

— Da, da, da! ad[ug[ Pascalopol, p[r`nd a c[uta ]n me-morie =i, cu un z`mbet gra\ios, care ]i descoperi o dantur[ binereparat[, abandon[ u=or m`na t`n[rului.

Otilia opri pe Felix ]n fa\a femeii mai mature. Era o doamn[cam de aceea=i v`rst[ cu Pascalopol, ]ns[ cu p[rul negrupiept[nat bine ]ntr-o coafur[ japonez[. Fa\a ]i era g[lbicioas[,gura cu buzele sub\iri, acre, nasul ]ncovoiat =i acut, obrajiibr[zda\i de c`teva cute mari, acuz`nd o sl[bire brusc[. Ochii]i erau bulbuca\i, ca =i aceia ai b[tr`nului, cu care sem[napu\in, =i avea de altfel aceea=i mi=care moale a pleoapelor.Era ]mbr[cat[ cu bluz[ de m[tase neagr[ cu numeroasecercule\e, str`ns[ la g`t cu o mare agraf[ de os =i sugrumat[ lamijloc cu un cordon de piele, ]n care se vedea, prins[ de unl[n\i=or, urechea unui cesule\ de aur. Doamna care juca tablecu Pascalopol, ]n vreme ce ceilal\i priveau, ridic[ o fa\[scrut[toare =i examin[ din cap p`n[ ]n picioare pe Felix,ridic`ndu-=i ]n acela=i timp cu mult[ demnitate m`na spre a-ifi s[rutat[.

Enigma Otiliei

19

— Hm! spuse ea ar\[gos =i cu un glas r[gu=it, ]ns[ forte. Dare=ti fl[c[u ]n lege!

— Intr[ la Universitate, Aglae, l[muri b[tr`nul, cu acela=isup[r[tor glas stins, ]nso\it de r`sul f[r[ rost.

—Da?! se mir[ sumbru doamna =i-=i continu[ jocul cuPascalopol.

— E tanti Aglae, sora lui papa, explic[ Otilia lui Felix,v[z`ndu-l cam nedumerit.

— De unde s[ m[ cunoasc[? ]ntreb[ Aglae. C`nd a muritm[-sa, era numai at`t. De atunci nu l-am mai v[zut. Tu \i-laminte=ti, Aurico?

Ru=inat de brusche\ea expresiunii „m[-sa“ =i de familia-ritatea cu care oameni aproape str[ini vorbeau de familia lui,Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fat[cam de treizeci de ani, cu ochii proeminen\i ca =i ai Aglaei,cu fa\a prelung[, sf`r=ind ]ntr-o b[rbie ca un ac, cu t`mplemari ]ncercuite de dou[ =iruri de cozi ]mpletite. +edea cu coatelepe mas[ =i cu capul ]ntre palme, privind jocul celor doi. Laapropierea lui Felix, ridic[ ochii fix`nd cu avid[ curiozitatepe t`n[r =i ]ntinz`ndu-i la buze o m`n[ arcuit[.

— E veri=oara Aurelia, coment[ Otilia.Lui Felix numele acestea ]i erau vag cunoscute, dar nu-=i

amintea s[ mai fi v[zut vreodat[ persoanele. }l sup[ra de altfelgrozav ridicola valiz[, pe care o trecuse ]n m`na st`ng[,neav`nd r[gazul s-o a=eze undeva. Otilia, sf`r=ind prezentarea,p[r[si bra\ul lui Felix =i se rezem[ de scaunul lui Pascalopol,]ntreb`nd:

— Cum merge?— Prost, domni=oar[ Otilia! zise acesta, ]ntorc`nd un cap

gale= spre speteaza scaunului s[u.R[mas singur, Felix c[ut[ o sc[pare din aceast[ ciudat[

situa\ie =i se retrase spre fundul od[ii, unde, ]n semi-obscuritate, se z[rea o canapea de plu= ro=u. V[z`ndu-seuitat de to\i, ]=i l[s[ ]n sf`r=it valiza jos =i se a=ez[. O tuseapropiat[ ]l f[cu s[ tresar[ speriat. Abia atunci observ[ c[]n apropierea sa, la o m[su\[, se mai afla un om. Un b[rbat

20

G. C[linescu

]n v`rst[, cu papuci verzi ]n picioare =i cu o broboad[ peumeri mi=ca m`inile asupra mesei, \intind atent. Avea must[\ipleo=tite =i un mic smoc de barb[. Individul ridic[ asupralui Felix ni=te ochi grozav de sp[l[ci\i =i-i l[s[ apoi asupram[su\ei, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Abia dup[ ce se mai adapt[obscurit[\ii, Felix constat[ cu surprindere c[ domnul cubroboad[ broda cu l`n[ de felurite colori o bucat[ de etamin[]ntins[ pe un mic gherghef.

— Proaste zaruri! bomb[ni Aglae. Apoi, dup[ o pauz[: Dar,Costache, la cine o s[ stea „b[iatul“?

— La noi! explic[ Otilia.+edea acum cu o coaps[ pe marginea fotoliului b[tr`nului,

juc`ndu-=i ca o pendul[ piciorul, ]n vreme ce cu m`na st`ng[]mbr[\i=ase capul v[dit mul\umit al aceluia.

— A=a?! se mir[ Aglae. N-am =tiut: faci azil de orfani.— Dar Felix are venitul lui, protest[ Otilia, nu-i a=a, papa?— A-a-are! bolborosi mo= Costache, privind ca un protejat

]n ochii Otiliei, care ]i scutura un fulg de pe hain[.— Atuncea face\i pensiune, continu[ implacabil Aglae. O

s[ aib[ Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol?Pascalopol ]=i mu=c[ pu\in buza de sus, cam schimbat la

fa\[, dar, lovind zarurile, r[spunse conciliant:— A=a e=ti dumneata, cocoan[ Aglae, mali\ioas[.Otilia s[rise acum de pe scaunul lui mo= Costache pe acela

al lui Pascalopol, pendul`ndu-=i =i aici piciorul. Aceast[prezen\[ avu efecte tonice asupra juc[torului, fiindc[ ]ncepus[ manevreze cu mai mult[ vigoare. Dup[ c`teva mut[ri repezi]=i retrase m`inile, notific`nd c-un r`s sonor de om gras:

— }nc[ o linie!}n vreme ce Aglae re]ntocmea jocul, Pascalopol contempla

pe Otilia. Aceasta ]i potrivea acul cu perl[ din cravat[, ]i scuturau=or umerii, privindu-l cu o gra\ioas[ maternitate, mereu at`rnat[pe marginea scaunului. Deodat[, privind spre m`inile albe =i]nc[rcate de inele ale lui Pascalopol, se entuziasm[:

— Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai v[zut.

Enigma Otiliei

21

Inelul ]n chestiune era petrecut pe degetul mic al m`iniist`ngi, cam spre v`rful lui, de=i degetul era destul de fin. S-ar fip[rut c[ bijuteria nu era pe m[sura proprietarului =i era pus[acolo numai spre p[strare. Era un inel simplu, ]ns[ un foartefrumos safir ]ncadrat ]ntr-un num[r de mici perle, ca un miezde floare ]ntre corole, =i apoi elegant str`ns ]n c`teva foi deaur. Pascalopol ]l scoase cu o grab[ extraordinar[ =i-l ]ntinseOtiliei, rug`nd-o cu toat[ afec\iunea teatral[ pe care un ommatur e ]n stare s-o pun[ ]n glas:

— Te rog s[-l iei!Otilia ]l a=ez[ pe inelarul m`inii drepte =i, ridic`ndu-=i bra\ul

sub\ire ]n dreptul l[mpii, zise exaltat[:— E superb!Apoi trecu l`ng[ b[tr`n, sub ochii c[ruia ]l puse ]mbr[-

\i=`ndu-i um[rul cu m`na st`ng[.— Nu e a=a, papa?B[tr`nul ]l privi avid cu ochii lui bulbuca\i, =i din buzele

sale groase emise invita\ia =optit[:— Ia-l! |i-l d[ \ie.Prin ochii Aglaei =i ai Aurichii trecur[ fulgere scurte.— Nu \i-e ru=ine, Costache, l[sa\i omului inelul. Poate e

vreo amintire.}n loc de orice protest, Otilia ]ntinse inelul lui Pascalopol.

Acesta ]ns[ ]i prinse m`na.— Te rog s[-l iei. Pentru dumneata l-am =i adus, dar am

uitat. Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale.Zic`nd acestea, Pascalopol ]i strecur[ inelul ]n deget =i,

\in`ndu-i bra\ul, i-l s[rut[ ]n apropiere de cot.— Ascult[, Pascalopol, izbucni Aglae iritat[, joci, sau nu

joci? V[d c[ te zbenguie=ti cu fetele. Simioane, strig[ ea,arunc`nd ochii spre fundul od[ii, tu ce faci acolo? De ce nu teduci s[ te culci?

Omul cu broboad[ =i mic barbi=on, care broda =i scruta dinc`nd ]n c`nd pe Felix, scoase un scurt morm[it.

Zarurile ]ncepur[ din nou s[ cad[.

22

G. C[linescu

P[r[sit de to\i, obosit, Felix examina mediul ]n carec[zuse; Otilia ]l surprinsese de la ]nceput =i n-ar fi pututspune ce sentiment nutrea fa\[ de d`nsa, dar sim\ea c[ are]ncredere ]n ea. Fata p[rea s[ aib[ optsprezece-nou[sprezeceani. Fa\a m[slinie, cu nasul mic =i ochii foarte alba=tri, ar[ta=i mai copil[roas[ ]ntre multele bucle =i gulerul de dantel[,]ns[ ]n trupul sub\iratic, cu oase delicate de ogar, de un stilperfect, f[r[ acea sl[biciune supt[ =i p[trat[ a Aureliei, erao mare libertate de mi=c[ri, o st[p`nire des[v`r=it[ de femeie.Mo= Costache o sorbea umilit din ochi =i r`dea din toat[fa\a lui sp`n[ c`nd fata ]l prindea ]n bra\ele ei lungi. Fataavea, era limpede, toat[ ini\iativa, =i Costache era un simplusatelit al voin\ei ei. }ns[ Otilia nu f[cea nici un gest care s[par[ ]ndr[zne\, nu scotea nici o vorb[ nechibzuit[. Totu=i,pe Felix, familiaritatea ei, oric`t de copil[reasc[, cuPascalopol ]l nemul\umi. Lui Felix, apari\ia Otiliei ]i d[duun sentiment inedit, de mult presim\it. Nu avusese p`n[ acumnici o intimitate cu vreo femeie. Mam[-sa murise de mult,de c`nd el era ]n =coala primar[, =i nu avea atuncea destul[complica\ie sufleteasc[ spre a o cunoa=te mai de aproape.Ea era o fire boln[vicioas[ =i iritabil[ =i st[tea mai toat[vremea ]ntins[ pe o canapea ]ntr-o odaie, citind c`te o carte,strig`nd =i poruncind slugilor prin u=a ]ntredeschis[. Cu multes[pt[m`ni ]nainte de a muri, ea disp[ruse de acas[, =i Felix]n\elegea acum c[ doctorul Sima, tat[-s[u, o internase ]nvreun sanatoriu. Doctorul m`nca la mas[ ]mpreun[ cucopilul, sumbru, f[r[ s[ scoat[ o vorb[, m`ng`ind numai laplecare b[iatul pe p[r =i ]ntreb`ndu-l dac[ e bine =i n-arenevoie de ceva. }ntr-o sear[, doctorul Sima, dup[ o lips[ deo zi ]ntreag[, ]n care slugile se purtar[ fa\[ de Felix cu ociudat[ stim[ comp[timitoare, veni palid =i obosit, ]mbr[cat]n negru. }l chem[ grav pe Felix, ]i cuprinse am`ndou[m`inile ]ntr-ale sale =i-i vorbi astfel:

— Felix, e=ti destul de mare =i de cuminte ca s[-\i spun oimens[ veste trist[: mama ta n-are s[ mai vie niciodat[ acas[,mama ta s-a pr[p[dit.

Enigma Otiliei

23

Doctorul ]ng[lbeni =i mai tare la solemnitatea propriilor luicuvinte =i str`nse puternic m`inile copilului, spre a-i ocrotiizbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experien\a sufle-teasc[ a lui Felix. El ]n\elese doar at`t, c[ ceva foarte neobi=nuitse petrece ]n cas[, =i l[s[ capul ]n jos. Doctorul continu[:

— M`ine, c`nd te duci la =coal[, spune domnului institutorc[ n-ai sa mai vii. Vei merge ]ntr-un pensionat.

Toat[ noaptea, Felix fu chinuit de o agita\ie nemaiavut[,care-i sf[r`m[ somnul. Nu era nici durere propriu-zis[, nicifric[, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai ]n noapteadinaintea plec[rii pentru totdeauna ]ntr-o \ar[ ]ndep[rtat[. Adoua zi intr[ ]n clas[ cu m`na ]ndoliat[ =i se a=ez[ ]n banc[cu pelerina pe el, ]n a=teptarea numai a institutorului.

— A murit mama mea, explic[ el colegului de banc[, intrigat.— A murit mama ta? se mir[ acela ca de un eveniment

onorabil.— Da.— Lui Sima i-a murit mama lui! strig[ pi\ig[iat colegul

c[tre clas[.Copiii se str`nser[ ]n jurul lui Felix, privindu-l cu mare

curiozitate.— +i acuma nu mai vii la scoal[?— Nu.Copiii erau prea mici, ca s[ ]ncerce vreun sentiment de

comp[timire. Ei erau doar izbi\i de acest privilegiu al lui Felixde a nu mai veni la =coal[. C`nd intr[ institutorul, un om detreab[, stors la fa\[, care-=i ridica mereu pantalonii prea lungi,copiii ]l l[murir[ ne]ntreba\i.

— Domnule, lui Sima i-a murit mama lui!Institutorul ]=i ]mpreun[ m`inile sincer emo\ionat =i se

apropie de banca lui Felix, ]n vreme ce copiii, ]n loc s[ seduc[ la locul lor, f[cuser[ cerc ]n jurul b[ncii eroului.

— Ce spui?! Bietul b[iat! Ce nenorocire! +i acum nu maivii la noi?

— Nu.— }mi pare foarte r[u. Ce nenorocire!

24

G. C[linescu

Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor ]i alterar[sentimentul de triste\e, care sta nel[murit ]n ad`nc, =i i-l pref[cu]ntr-un soi de m`ndrie de a fi obiectul de aten\ie al lumii.Institutorul ]l m`ng`ie.

— Poate c[ te a=teapt[ tat[l t[u. S[-i spui domnului doctorSima c[ regret foarte mult. A=a, dr[gu\[! +i institutorul ]ntinsem`na lui Felix =i-l conduse cu aten\ie la u=[, cum conduci unparalitic. Copiii urm[rir[ pe Felix cu o admira\ie nemai-pomenit[, f[r[ umbr[ de durere. Felix ]nsu=i ]i privi mut, at`tde cuprins de noutatea situa\iei lui, ]nc`t acest sentiment nuavea nici un nume.

Abia cu c`\iva ani mai t`rziu, v[z`nd pe al\i colegi trec`ndpe drum cu mamele lor, Felix ]ncepu s[ mediteze asuprasentimentului care nu se n[scuse, fiind ]ntrerupt la o v`rst[nep[s[toare. Cu fotografia mamei sale ]nainte, el ]ncerc[ s[reconstruiasc[ un sentiment pierdut, interpret`nd vechi amintiri:din p[cate, era prea t`rziu. Fotografia r[m`nea a unei fiin\e]ndep[rtate, pe care abia o cunoscuse.

La internat colegii nu vorbeau despre femei dec`t cur`sete indecente =i cu mister, iar slugile, singurele fiin\e degen feminin pe care le ]nt`lnea pe aproape, aveau vorbamu=c[toare =i lu[toare ]n r`s. Pentru ]nt`ia oar[ Felix eraprins de bra\ cu at`ta familiaritate de o fat[ =i pentru ]nt`iaoar[, lu`nd act de izbucnirea unei sim\iri p`n[ atunci latente,]ncerc[ =i acul geloziei, v[z`nd cum Otilia generalizeaz[tratamentul.

Zarurile zorn[iau pe mas[ ]ntre cele patru capete str`nse]n jurul luminii de lamp[. Juc[torii emiteau numai scurteexclama\ii tehnice, mo= Costache r`dea doar ]n favoareac`=tig[torului, iar Aurica privea nemi=cat[ cu fa\a ]ntrepalme, arunc`nd c`te o ochire =i la Felix. }n fa\a b[tr`nuluise afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu,f[c`nd \ig[ri de m`n[, pe care le lipea sco\`nd foarte tarelimba afar[ =i bulbuc`ndu-=i =i mai r[u ochii. Fabricatele lestr`ngea apoi ]ntr-o mare cutie de tabl[. Pe mas[ se maivedeau la o parte un morman de c[r\i de joc, de unde se

Enigma Otiliei

25

putea deduce c[ tablele reprezentau doar o distrac\ietrec[toare, de antrenament. Trecuser[ peste dou[ ore de]ncordare monoton[ de c`nd Felix fusese uitat acolo =i nimeninu se mi=ca de la mas[. }ntr-un t`rziu, Pascalopol lovi zaruriledefinitiv ]n semn de ]ncheiere =i se l[s[, respir`nd tare, pespeteaza scaunului.

— Cocoan[ Aglae, eu zic s[ trecem la c[r\i!Aglae lu[ un pachet de c[r\i, ]n vreme ce Costache se

ridicase =i cu grij[ minu\ioas[ str`nsese jocul de table =i-lpusese deoparte, le mestec[ =i le depuse ]n mijloc, ]n scopulde a fi t[iate.

— Cine joac[? ]ntreb[ ea.Aurelia f[cu un semn de participare cu capul. Aglae se

f[cu c[ scotoce=te ]ntr-o pung[ de satin, c[ dibuie pe mas[, =i-ncele din urm[ spuse speriat[:

— Comedie! dar nu mai am nici un ban. Costache, n-ai tuc`\iva franci, s[ nu mai m[ duc p`n[ acas[?

Costache se ar[t[ ]nsp[im`ntat =i se ap[r[ bolborosind:— N-n-n-n-am!Pascalopol puse ]n eviden\[ un gros portmoneu de marochin

ro=u, din care lu[ patru piese mari de argint de c`te cinci lei.— Cocoan[ Aglae, ]mi pare r[u!Aglae p[ru a fi muncit[ de o scurt[ repulsie, apoi se d[du

]nvins[.— Bine, ne socotim noi la sf`r=it.}n vreme ce Aglae ]mp[r\ea c[r\ile celor patru juc[tori (ea,

Aurica, Costache =i Pascalopol), Pascalopol scosese o \igare =io ]nfipsese cu un cap[t ]ntr-un \igaret de chihlimbar gros. Otiliatrase un chibrit pe gr[tarul unei chibritelni\e =i ]i aprinse \igara.Aglae vru =i ea una, ]ns[ numai de la Pascalopol, care i-o ofericu obi=nuita grab[; Costache se mul\umi cu un noduros fabricatpropriu. Chiar =i Otilia, rugat[ din ochi de Pascalopol, ]=i lu[ o\igare =i trase din ea a=ez`ndu-se pe marginea scaunuluimusafirului. Centrul od[ii se umplu din nou de fum proasp[t,gros, care, trec`nd din lumin[ ]n umbr[, sem[na cu norii repeziai unei furtuni. Cei patru ]ncepur[ s[ joace, sco\`nd scurte

26

G. C[linescu

exclama\ii, necunoscute lui Felix, care nu =tia nici un joc.Situa\ia i se p[rea t`n[rului f[r[ sc[pare. Dac[ ar fi fost unsimplu invitat, ar fi dat bun[ seara =i ar fi fugit. Dar era „acas[“.Era obosit =i pica de somn. Juc`nd t[cut[ =i tr[g`nd cu pruden\[c[r\ile, Aurelia ]l ochea din c`nd ]n c`nd. Deodat[ zise:

— Otilio, poate lui domnul Felix ]i e foame!Otilia s[ri de pe scaunul lui Pascalopol.— Vai, cum l-am uitat! Ce z[p[cit[ sunt!Venind ling[ Felix, ]l ]ntreb[ =i ea:— Ti-e foame, nu-i a=a?Felix t[g[dui cu capul, dar Otilia, r[spunz`nd singur[ la

]ntrebare cu un „fire=te c[ \i-e foame!“, se repezi ca v`ntul peo u=[. Se auzir[ izbituri de dulapuri, ciocnituri de farfurii =iOtilia reap[ru ]n cur`nd cu o farfurie pe care se aflau dou[pr[jituri de cas[.

— N-am dec`t asta acum, dar trebuie s[ m[n`nci.Spre a se ]ncredin\a de supunerea t`n[rului, Otilia se a=ez[

pe canapea foarte aproape de el =i-i ]ntinse cu m`na, ca unuicopil, una din pr[jituri. Felix o lu[ intimidat =i ]ncepu s-om[n`nce ]ncet, sub ochii Otiliei, care a=tepta. }ntr-adev[r, ]iera foame. Otilia nu sl[bi vigilen\a p`n[ ce nu sf`r=i pr[jitura,apoi i-o ]ntinse =i pe cealalt[.

Cu bra\ul st`ng trecut repede pe dup[ bra\ul drept, a=tepta=i p[rea foarte mul\umit[.

— Cum te sim\i la noi? ]ntreb[ ea drept ]ncheiere.}n alte ]mprejur[ri, Felix ar fi ]ntrebat-o dac[ ea n-avea

obiceiul s[ doarm[ noaptea, dar acum era at`t de buim[cit,]nc`t zise numai:

— Bine!Satisf[cut[ de r[spuns, Otilia ]l p[r[si =i trecu din nou ]n

spatele b[tr`nului, ]n c[r\ile c[ruia privi ]mbr[\i=`ndu-i g`tul.Apoi trecu =i ]n spatele lui Pascalopol.

— Cine c`=tig[?— Aglae, =opti Costache.}ntr-adev[r, Aglae, care juca foarte serioas[, ]ncepuse s[-=i

reduc[ datoria fa\[ de Pascalopol. Ea privea din c`nd ]n c`nd

Enigma Otiliei

27

=i ]n c[r\ile Aureliei, =i c`teodat[ tr[gea de la ea c`te o carte=i-o zv`rlea jos.

— Aurico, nu e=ti atent[ deloc!C`nd Otilia supraveghea pe Felix, Pascalopol aruncase ochii

spre ei. Acum ]l ]ntreb[, f[r[ s[ ridice ochii din c[r\i:— Domnule Felix, am uitat s[ te-ntreb, ce-ai de g`nd s[

urmezi la Universitate?— A= vrea s[ urmez medicina.— Fire=te, fiu de doctor, te-n\eleg. Foarte frumos.Aglae p[ru foarte excitat[ de acest nevinovat dialog.— Doctor, meserie nesigur[, s[ umbli dup[ clien\i!— Un doctor bun, muncitor c`=tig[ foarte bine azi, observ[

cu voce m`ng`ietoare Pascalopol.— Nu-i a=a? se interes[ deodat[ Otilia.— Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glum[! adause rece

Aglae, ca =i c`nd era v[dit c[ asta lipsea lui Felix.— Nu m[-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligen\a domnului

Felix.— Medicina cere ani mul\i, urma Aglae, tr`ntind cu ciud[

o carte, cheltuial[, ]ntre\inere. Un orfan trebuie s[-=i fac[ acolorepede o carier[, s[ nu cad[ pe capul altuia.

Tonul cu care fu pronun\at cuv`ntul „orfan“ =i chiar cuv`ntul]nsu=i pe care nu-l mai folosise nimeni, ]n leg[tur[ cu el, jignir[profund pe Felix.

— Vai, ce spui, tanti Aglae, dar Felix nu cade pe capulnim[nui, repro=[ Otilia.

Aglae nu se d[du b[tut[.— Vreau s[ spun c[ e moda acum cu Universitatea. De ce

s[ mearg[ la Universitate? Are un venit, s[-=i g[seasc[ o slujb[acolo, =i gata. Eu pe Titi ]l las s[-=i sf`r=easc[ liceul, =i basta.

Pascalopol lu[ \igaretul de pe scrumier[, trase un fum =i-ldepuse la loc, spre a-=i acoperi o preocupare. Un coco= se auzic`nt`nd prin apropiere. Pascalopol scoase ceasul =i zise:

— Domni=oar[ Otilia, t`n[rului i-o fi somn. E t`rziu.Otilia s[ri iute de pe scaun =i, merg`nd la Felix, ]ntreb[:— |i-e somn?

28

G. C[linescu

Ochii lui Felix =i ora ]naintat[ f[ceau ]ntrebarea de prisos.Otilia ]l lu[ iar[=i de bra\, dup[ ce t`n[rul apucase de josvaliza, =i-l ]ndrept[ spre o u=[. }nainte de a-i p[=i pragul, Felixcrezu de cuviin\[ s[ zic[ „Bun[ seara“. Pascalopol se gr[bi s[-ir[spund[, ]ntorc`nd capul. Aglae r[spunse =i ea, f[r[ s[ ridiceochii din c[r\i. Aurelia ]l urm[ri numai cu privirea. Trecur[printr-o odaie neluminat[ dec`t de lun[, care p[rea a fisufrageria, apoi ]ntr-o s[li\[ din care o scar[ de lemn ducea laetaj. Se urcar[ pe ea =i ajunser[ ]ntr-un coridor cu geaml`c, ]ncare Felix recunoscu geaml`cul z[rit de jos, din curte. O lamp[de petrol de o form[ mai ]ngrijit[ ardea ]ntr-un cui. Otilia o lu[=i ]ncepu s[ deschid[ u=ile od[ilor care d[deau ]n coridor. Eraucel pu\in patru.

— Doamne! zise ea, nu =tiu unde s[ te culc. Am uitat s[spun s[ preg[teasc[ o camer[.

Felix avu impulsiunea, ca =i cu prilejul pr[jiturii, s[ declarec[ nu avea nevoie de nimic, ]ns[ i se p[ru absurd, deoareceneap[rat trebuia s[ doarm[ undeva. De aceea t[cu =i lu[ parteprin a=teptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o u=[,intr[ singur[ ]n[untru, deretic[ ceva ]n prip[, fiindc[ se auzir[lovituri de scaune izbite =i de dulapuri ]nchise, apoi strig[ luiFelix s[ intre.

— P`n[ m`ine dormi aici, este odaia mea. Fii f[r[ grij[. Ecam dezordine, dar o s[ m[ ier\i, nu? Noapte bun[. M`inevom sta de vorb[ mai mult.

Otilia spuse toate acestea repede, cu un r`s gra\ios, darcu siguran\[ ]n glas, mai d[du o ochire od[ii =i ie=i, f[c`ndlui Felix un salut cu m`na. Se auzir[ tropote pe scar[, tr`ntituride u=[, =i apoi totul reintr[ ]n lini=te. O lamp[ portativ[ cuabajur era aprins[ pe o mas[ rotund[, r[sp`ndind cercuri deumbre degradate prin cas[ =i imprim`nd un rotocol alb ]ntavan. Felix privi ]n odaie. }nc[perea era mai mult lung[ dec`tlat[ =i avea o fereastr[ care da ]n geaml`c, acoperit[ cu omare cortin[ de plu= maron. C`teva fotolii scunde =i mici deplu= maron, un scrin de nuc de mod[ veche, dar masiv, undulap de haine din acela=i lemn =i foarte lat d[deau od[ii un

Enigma Otiliei

29

aer b[tr`nesc dar elegant. Lucirea pere\ilor atrase aten\ia luiFelix, care descoperi cu mirare c[ odaia era tapetat[ cu oh`rtie dungat[ =i cu mici flori de miozotis. }n schimb, patulera nou =i a=a de scund, ]nc`t p[rea un divan. Dou[ sulurimoi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentatecu ]mpletituri de pai. }n apropierea ferestrei se afla o mas[ detoalet[ cu trei oglinzi mobile =i cu multe sertare. }n fa\a ei sevedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toalet[ =i dela dulapul de haine erau trase afar[ ]n felurite grade, =i-n elese vedeau, ca ni=te intestine colorate, ghemuri de panglici,c[m[=i de m[tase mototolite, batiste de broderie =i tot soiulde nimicuri de fat[. Cutii de pudr[ numeroase, unele desfunda-te, flacoane de ap[ de Colonia destupate erau aruncate ]ndezordine pe masa de toalet[, ca ]ntr-o cabin[ de actri\[,dovedind graba cu care Otilia le m`nuia. Rochii, p[l[riiz[ceau pe fotolii, pantofi pe sub mas[, jurnale de mod[fran\uze=ti mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentrupiano-forte.

Pe un fotoliu se g[sea un morman de c[r\i, cele mai multenem\e=ti, dar =i romane fran\uze=ti din colec\ia Calmann-Lévy, ilustrat[ =i cartonat[. Deasupra se vedeau Mademoi-selle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand.}n camer[ mirosea p[trunz[tor a pudr[ =i parfumuri. Felix sel[s[ pe marginea patului, ne]ndr[znind ]nc[ s[ profanezecu somnul s[u acest ascunzi= feminin. Atunci v[zu c[ patulera el ]nsu=i plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifeacu broderii aplicate, de p[pu=i de stof[, de rochii =i jupoanezv`rlite ]n grab[ =i c[ nu se z[rea nici umbr[ de plapum[ori de ]ntocmire pentru dormit. Otilia uitase acest am[nunt.Felix se ]ntinse pu\in pe pat spre a-=i odihni emo\iilene]n\elese pe care le ]ncercase de c`teva ore. Un coco= seauzi foarte pe aproape b[t`nd din aripi =i c`nt`nd. Lui Felixi se p[ru c[ aerul din cas[ ]=i schimba ]n mod ciudat culoarea=i c[ lampa nu mai d[dea at`ta lumin[. }n peretele opusu=ii, o mic[ oglind[ f[cea o pat[ alburie. Felix se ridic[ =isufl[ ]n lamp[, =i atuncea ]=i d[du seama c[ oglinda prin

30

G. C[linescu

care se vedeau acum coame de copaci era o fereastr[. }nodaie era o lumin[ dulce crepuscular[. Felix se ]ntinse dinnou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative,f[r[ s[ se dezbrace. Era hot[r`t s[ nu se culce, ci numai s[se odihneasc[, intimidat de acest interior care nu p[reapreg[tit s[-l primeasc[. Prin minte i se perindar[ toate]nt`mpl[rile din cursul acestei seri ciudate, figura sp`n[ ab[tr`nului, sc[rile sc`r\`itoare, chipurile din odaie. Apoitoate capetele ]ncepur[ s[ se apropie =i s[ se dep[rteze demasa de joc ca ]ntr-o hor[, un clopot r[sun[ deasupra lor =ic[zu ca un fum gros la mijloc, iar dou[ bra\e sub\iri ]lcuprinser[ de g`t, ]n vreme ce un glas =optit de fat[ ]ntreba:

„Te sim\i bine, la noi, nu-i a=a?“Felix se l[s[ ]n voia bra\elor =i se cufund[ cu ele ]n visuri.

Enigma Otiliei

31

II

A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede aunui pian care r[suna prin apropiere. Cineva trecea m`inile cujovialitate pe deasupra clapelor, c`nt`nd cu mult[ dexteritateun exerci\iu complicat, care varia la infinit o tem[. Felix ]=iaminti numaidec`t de m`inile lungi ale Otiliei =i nu se mai]ndoi c[ ea era c`nt[rea\a. S[ri ]nfrico=at din pat. Soarele erasus pe cer =i p[trundea ]n odaie din dou[ p[r\i. T`n[rul ]=i]ndrept[ pu\in hainele, potrivi locul pe care dormise =i avuinten\ia s[ se spele. Dar ]n camer[ nu g[si nimic trebuitor.Scoase atunci din valiz[ pu\in[ ap[ de Colonia cu care-=i d[dupe fa\[ =i pe p[r. Acum nu =tia ce s[ fac[. S[ stea ]n odaie cum]l ]ndemna ascuns timiditatea, ar fi fost necuviincios; s[ ias[,se temea s[ nu nimereasc[ unde nu se cade, necunosc`nd casa.Arunc[ o clip[ privirile pe fereastra cea mic[ =i constat[ c[d[dea ]ntr-o curte vecin[. De altfel, era o fereastr[ condamnat[,care ar fi urmat s[ fie astupat[ ]n cazul unei construc\ii al[turate,dar pe care, se vede, rela\iile dintre vecini o ]ng[duiau. }ncurtea de al[turi, Felix v[zu o cas[ f[r[ etaj, cam veche, darsolid[ =i larg[. Ferestrele ]nalte aveau deasupra frontoanegrece=ti de tencuial[, =i intrarea avea chipul unei tinde sprijinitepe dou[ coloane vopsite ca porfirul, ai c[rei pere\i erauzugr[vi\i pompeian. De-a lungul pere\ilor se ]n=irau h`rdaiemari cu oleandri =i de jur ]mprejurul ogr[zii erau straturi deflori prejmuite cu nuiele. Mai spre fund se vedea =i un chio=cde lemn vopsit verde ]n care Felix z[ri pe b[tr`nul de pestenoapte cu barbi=on =i broboad[, care broda mereu. }n\eleseacum c[ tanti Aglae, cu Simion al ei =i cu Aurica locuiaual[turi. Felix mai d[du c`teva ocoluri od[ii, ascult`nd exerci\iileOtiliei, care le intona =i vocal acum, cu un glas sub\irel =i

CUPRINS

32

G. C[linescu

tremurat. }n sf`r=it se hot[r] s[ crape u=a, fiindc[ auzise ni=teboc[nituri pe al[turi. Abia scosese capul, =i-i r[s[ri ]nainte fa\asp`n[ a lui mo= Costache, care i se p[ru acum mai buzat =imai stacojiu la fa\[.

— Ai dormit bine? ]ntreb[ el, cu vecinica lui r[gu=eal[.P[rea foarte binevoitor =i mai ales servil de politicos din cauzafizicului meschin =i a continuei frec[ri a m`inilor. — Vino s[-\iar[t odaia dumitale.

Pe acela=i coridor, mo= Costache c[l[uzi pe Felix la o alt[u=[ deschis[ de perete.

— E gata, Marina?— Gata, gata, r[spunse ar\[gos o femeie m[t[h[loas[,

b[tr`n[, ]mbr[cat[ r[u, ca o servitoare. Dumnealui este?Mo= Costache consim\i din cap.— Uite aici, lu[ femeia ]n primire pe Felix. {sta-i patul,

cum nici la mama dumneatale n-ai avut.}ntr-adev[r, era un pat mare, cu t[bliile de lemn de nuc

sf`r=ite ]n dou[ suluri groase cu capete de bile. Marina ]l pip[icu m`na, demonstrativ.

— +ezi pe el, s[ vezi! Uite, aici ]\i pui rufele, ici hainele,ghetele s[ le pui aici, ]n cutie. Ai mas[ s[ scrii pe ea c`t pofte=ti.

Odaia era asem[n[toare cu aceea a Otiliei, dar ]n locultapetului era o zugr[veal[ verzuie. +i aci o mic[ fereastr[ d[dea]n curtea vecin[. Marina urm[ c[l[uzirile ei, d`nd l[muriridintre cele mai indecente. C`nd Felix o privi mai bine ]n fa\[,v[zu c[ n-avea dec`t un ochi valid. Cel[lalt ]i era atacat violentde albea\[ =i era pe jum[tate ]nchis de pleoap[.

— Ce faci, se r[sti deodat[ Marina la mo= Costache, nu-midai bani de cheltuial[? Doar n-o s[ te hr[nesc cu v`nt!

Mo= Costache se b`lb`i:— Nu-nu-nu mai ai bani?— C[ mul\i mi-ai dat, ]i r`nji b[tr`na.Aceast[ familiaritate mir[ pe Felix, care totu=i observ[

c[, cu tot halul ]n care se afla Marina, ea n-avea aerul s[ fieo slujnic[. Anumite tr[s[turi mai fine ]i ]nnobilau fizionomia.Mai t`rziu el afl[ c[ b[tr`na era o rud[ ]ndep[rtat[ a lui mo=

Enigma Otiliei

33

Costache, pe care acesta, abuz`nd de ]mprejurarea c[ femeia,celibatar[, n-avea unde s[ se duc[ =i era =i cam slab[ deminte, o folosea ca servitoare. B[tr`nul ]=i sc[rpin[ pu\inchelia, apoi trase la o parte pe Felix, ]ntreb`ndu-l cu glas =imai stins ca de obicei:

— A-a-ai bani?Felix se ro=i la fa\[ =i v`r] repede m`na ]n buzunar. Avea

vreo optzeci-o sut[ de lei, c`t ]i mai r[m[sese dup[ cump[rareabiletului de tren =i care ]n fond ]i fuseser[ da\i de mo= Costache,conform unui aranjament, prin secretariatul internatului, ca banipentru mici cheltuieli. Scoase un portmoneu ]n care =edeauticsite c`teva monede de argint.

— Numai cinci lei, zise Costache, ochind portmoneul.Felix ]i ]ntinse o pies[ groas[ =i mare.— Da p`inea, s[ri Marina, care n-ai pl[tit-o de dou[

s[pt[m`ni!Mo= Costache ]=i mai ciupi pu\in fruntea =i repet[ umil:— M-m-mai d[-mi cinci lei. N-am acum la ]ndem`n[, sunt

cam str`mtorat.Felix ]i ]ntinse =i a doua pies[. }ntre timp pianul t[cuse, dar

emo\ia nu-i ]ng[duise t`n[rului s[ aud[ trosniturile sc[riiapropiate. C`nd ]ntoarse capul, z[ri pe Otilia. Era cam palid[=i avea ochii fic=i =i mustr[tori.

— Papa, ce faci aici?B[tr`nul l[s[ ochii ]n jos, gudur`ndu-se.— Nimic. I-ar[tam odaia. Te las pe tine s[-i \ii de ur`t.+i, frec`ndu-=i m`inile, b[tr`nul o lu[ m[runt pe scar[ ]n jos.— |i-a cerut bani? ]ntreb[, sup[rat[, Otilia pe Felix.— Nu! min\i acesta.— Ba \i-a cerut! ]nt[ri fata cu o intona\ie care n-admite

replic[. Papa este un om bun, urm[ Otilia dup[ oarecare trecerede timp, lu`nd pe Felix de bra\, ]ns[ are ciud[\eniile lui. Trebuies[ fii ]ng[duitor cu el. Vii s[-mi aju\i s[ iau ceva din odaie?

Otilia intr[ ]n camera ]n care dormise Felix =i ]ncepu s[scotoceasc[, tr[g`nd toate sertarele dulapului =i ale toaletei =inemai]nchiz`nd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe

34

G. C[linescu

volane =i o arunc[ pe bra\ul t`n[rului, m[nu=i de piele =i dea\[ lungi p`n[ la coate, sticlu\e, gheme, o perni\[ de ace =ialte nimicuri, d`ndu-le pe toate acestuia. Apoi ]i f[cu semn s[o urmeze. Ajung`nd ]n cap[tul sc[rii, ]ncepu s[ coboare cu orepeziciune de pisic[, abia urmat[ de Felix. Din s[li\a de jos asc[rii intrar[ ]ntr-o odaie aproape goal[, ]n care se afla un piancu coad[, cam vechi, cu capacul ridicat. Cele dou[ ferestreale od[ii erau deschise. Mormane de note muzicale, de revistede mod[ erau aruncate pe jos ]n jurul negrului piano-forte. }nfa\a instrumentului era un simplu scaun de lemn, ca de tavern[,cu t[ietur[ ]n chip de inim[. Otilia se repezi la el =i, a=ez`ndu-se aproape c[lare, ]ncepu s[ alunge degetele sub\iri asupraclapelor.

— Asta o =tii? ]ntreb[ ea pe Felix.C`nta o compozi\ie foarte la mod[ pe atuncea, prin senti-

mentalitatea ei, Chanson russe, =i Felix, care avea cuno=tin\emuzicale, put`nd descifra cu u=urin\[ la pian =i la vioar[, ]=id[du seama c[ ]ndem`narea =i fine\ea Otiliei dep[=eau cumult banalitatea buc[\ii.

— Ah, zise Otilia, l[s`ndu-=i o clip[ m`inile pe genunchi,ce sentimental[ sunt!

Apoi, ]nfig`nd din nou degetele ]n clape, ]ncepu s[ c`nteRapsodia ungar[ de Liszt, indic`nd cu mult[ vigoare p[r\ilegrave, dar c`nd intr[ ]n zona furtunoas[ a compozi\iei, tr`ntideodat[ capacul peste claviatur[ =i s[ri ]n picioare.

— }mi vine uneori s[ alerg, spuse ea lui Felix, care =edea ]npicioare, pu\in cam ]ncurcat de rochia =i nimicurile c[rora leslujea de cuier, s[ zbor. Felix, ad[ug[ ea confiden\ial, vrei s[fugim? Hai s[ fugim!

+i mai ]nainte ca t`n[rul s[ se dezmeticeasc[, deschiseu=a de perete =i ]ncepu s[ alerge prin curte. Felix o urm[ cupa=i mari, ]n vreme ce Marina, din u=a buc[t[riei, care sevedea jos la parter, m`nuind o lingur[ mare, strig[ neb[gat[-nseam[ de fat[:

— Haida! A-nceput nebunia!Otilia o luase spre fundul cur\ii, care era foarte ad`nc[ =i

plin[ de pomi gro=i =i stufo=i. Un mic grilaj, c[zut pe alocuri,

Enigma Otiliei

35

indica desp[r\irea dintre curtea din fa\[ =i cea din dos. Nu eranic[ieri nici un strat, iarba cre=tea ]n neregul[. Un chio=c ]naltde fier se vedea ]ntre copaci. Otilia alergase ]ntr-acolo =i =edeaacum pe banca circular[ din interiorul chio=cului, ]n jurul uneimese de tabl[ vopsit[. Felix sosi ]n sf`r=it =i el =i depuse lucrurilepe mas[. Otilia ]=i ridicase sus picioarele sub\iri =i goale, v`r`tede-a dreptul ]n pantofi, ]mbr[\i=`ndu-le cu bra\ele, =i-=i scuturar`z`nd pletele, care-i c[zuse pe ochi. Dup[ ce Felix se a=ez[pe banc[, Otilia desf[cu o cutie lat[ din care scoase ni=tebastoane lungi de ciocolat[. }ntinse unul t`n[rului, dar c`ndacesta vru s[-l ia cu m`na, ea-l trase ]napoi, duc`ndu-i-l de-adreptul la gur[. Lu[ =i ea un baston, pe care ]ncepu s[-lron\[iasc[, ]n=ir`nd ]n acela=i timp, pe mas[, m[nu=ile de piele,pe care se preg[tea s[ le frece cu benzin[.

— Va s[ zic[, ai s[ studiezi medicina? Domnul doctor FelixSima! Sun[ foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, darmare. }ns[, apropo, Felix, fiindc[ zici c[ te faci doctor, ]mibate inima grozav c`teodat[ =i-mi zv`cnesc vinele. Crezi c[am ceva la inim[?... Ia-mi pulsul!

+i Otilia ]i ]ntinse o m`n[. Felix ]i lu[ ma=inal m`na rece =isub\ire, ]n care nu b[teau dec`t u=or vasele sanguine, =i apoi ]id[du drumul ]ncet, f[r[ nici un verdict.

— Am uitat, zise r`z`nd Otilia, c[ ]nc[ nu te-ai ]nscris. Amdevenit ipohondr[. Ce vrei? C`nd te-nt`lne=ti mereu cu Titi =icu unchiul Simion!

— Cine-i Titi? ]ntreb[ Felix.— Nu =tii? Titi e b[iatul lui Simion, pe care l-ai v[zut

asear[ brod`nd, =i al tantei Aglae. Ai s[-l cuno=ti. B[iat bun,s[racul, ]ns[ cam...

— Cam?— }n sf`r=it, ai s[-l cuno=ti, evit[ Otilia caracterizarea,

f[c`ndu-i semn cu ochii s[ ]ntind[ m`inile spre a dep[na ojurubi\[ de ibri=in. Dar de tanti Aglae ce zici?

Felix lu[ o atitudine neutr[. Otilia oft[ exagerat, d`nd ochiipeste cap ca o madon[ de Carlo Dolci.

— Of, doamne! Tanti Aglae are doi copii la care \ine cala ochii din cap: Titi =i domni=oara pe care ai v[zut-o asear[,

36

G. C[linescu

Aurica. S[ nu cumva s[-i atingi cu ceva. Mai are o fat[,care e m[ritat[ sau cam a=a ceva. Am uitat s[ te ]ntreb: }\iplace Aurica?

Felix f[cu un gest evaziv.— S[ te fere=ti de ea, c[ umbl[ s[ se m[rite =i se-ndr[goste=te

de cine-i iese-n cale.Otilia sf`r=ise de dep[nat ibri=inul =i acum repara degetele

m[nu=ilor, fredon`nd o roman\[ italian[.— Cine era domnul gras de asear[? ]ndr[zni s[ ]ntrebe Felix.Fata ridic[ o privire indignat[ asupr[-i.— Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, ]ntr-adev[r

c[ e cam gras, recunoscu ea g`nditoare, am s[-i spun s[sl[beasc[.

— Este tot un unchi? se hazard[ Felix cu jum[tate gur[.Otilia izbucni ]ntr-un r`s cristalin.— Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa.Fiindc[ fa\a t`n[rului se adumbrise pu\in, Otilia ]ncepu s[-i

dea explica\ii volubile:— Nu =tii ce om bun este Pascalopol =i ce bogat e! Are o

mo=ie imens[ ]n B[r[gan =i cai de c[l[rie. Mi-a f[g[duit c[-mid[ unul. Ah, =i cum a= vrea s[ am o tr[sur[ luxoas[, cu doicai frumo=i! Este foarte chic! Dac[ n-ar veni Pascalopol, ne-amplictisi grozav, fiindc[ papa e cam ursuz =i nu-l prinzi pe-acas[.Tu nu te plictise=ti niciodat[? Eu, da! oft[ Otilia. C`teodat[]mi vine sa \ip, =i atuncea m[ r[zbun pe pian. +tii c[ m-am]nscris la Conservator, dar nu sunt ]nc[ bine hot[r`t[. A= fivrut sa urmez mai degrab[ clasa de dram[. Dram[! Sa fiuactri\[, s[ am admiratori. Mi-au spus ]ns[ c[ nu prea am glassonor. Tu ce zici?

Otilia se ridic[ ]n picioare pe banca din chio=c =i, ]ntinz`ndm`inile, declam[ cavernos:

Voi sunte\i urma=ii Romei, ni=te r[i =i ni=te fameni.De sus, z[rise pe Marina ]n buc[t[rie.— Marino, \ip[ ea de departe, ai fier de c[lcat?— Este, este, confirm[ femeia, moroc[nos.}n cur`nd, Otilia c[lca ]n fa\a lui Felix, pe care nu-l elibera

Enigma Otiliei

37

deloc din captivitate, rochia de tul, fluier`nd acum fragmentede =ansonete de Fragson. Termin`nd, ]=i potrivi rochia pedeasupra, ca un =or\.

— Cred c-o s[-mi stea bine! Vrei s-o ]ncerc[m? Hai s-o]ncerc[m.

+i Otilia lu[ iar[=i pe Felix de m`ini =i-l t`r] ]n goan[ princurte, =i apoi, r[p[ind pe scar[ ]n sus, p`n[ la odaia ei. Acolo,f[r[ nici o jen[, ]=i trase peste cap rochia u=oar[ de cas[,r[m`n`nd ]ntr-un jupon prins de umeri cu dou[ panglici, =i]mbr[c[ rochia alb[ de tul. P[rea un fluture alb care mi=c[u=or din aripi. Ea facu c`\iva pa=i de menuet, fluier`nd omelodie, apoi, \in`ndu-=i cu m`inile ]ndep[rtate capetelerochiei, facu o reveren\[ ad`nc[ ]n fa\a lui Felix. Uit`ndu-=ide m[run\i=urile din chio=c, Otilia se lu[ cu vorba =i, ]n cur`nd,ea =i Felix =edeau pe marele divan ]n fa\a unui vraf defotografii, albume =i alte nimicuri, scoase de fat[ de prin sertare=i aruncate acolo. Cu picioarele ]ncruci=ate turce=te, Otiliaexplica orice lucru:

— {sta e=ti tu, c`nd erai mic! +i aici sunt eu!Felix privi cu mirare fotografia. Dou[ doamne ]n rochii str`nse

la mijloc violent, cu s`nii ]ncorseta\i, =edeau cu demnitate pedou[ scaune rezemate pe un fundal, reprezent`nd nori rostogo-li\i. De fiecare latur[, c`te un b[rbat ]n picioare se rezema deun ciubuc al unui scaun, cu c`te un picior pus ]n cruce pestecel[lalt, ]ntr-o simetrie fotografic[ ridicol[. Un b[rbat era ofi\er,=i ]n el Felix recunoscu pe tat[-s[u, cel[lalt cu redingot[ =ipantaloni umfla\i, f[r[ dung[, era mo= Costache. Doamnele\ineau c`te o m`n[ pe umerii a doi copii a=eza\i ]n picioare]ntre un b[rbat =i o femeie. Erau un b[iat =i o feti\[, fiecaresprijinit pe c`te un cerc mare. Felix ]i privi nedumerit,neghicind bine identitatea lor.

— Ia s[ te v[d dac[ e=ti perspicace! zise Otilia. Care sunteu, =i care e=ti tu?

Felix fu surprins s[ nu se recunoasc[ ]n b[iat, al c[rui p[r,de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici.

— Asta e=ti tu, l[muri Otilia, ar[t`nd pe fat[, =i [sta sunteu, =i puse degetul pe b[iat.

38

G. C[linescu

}ntr-adev[r, fata cu p[rul lung, cam b[lai, =i cu rochie cuplatc[, garnisit[ cu dantel[, avea tr[s[turile lui, ]ndeosebinasul drept.

Bizar[ fantezie a p[rin\ilor, de care Felix ]=i reaminti vag.+tia c[ avusese p[rul lung, ]nnodat ]n panglici, p`n[ la vreotrei-patru ani, =i c[ purtase adesea rochie.

— Ce caraghios! r`se Otilia =i se preg[tea s[ fac[ cu uncreion chimic must[\i ipostazei sale din fotografie.

— De ce vrei s-o strici? ]i repro=[ Felix. E o amintire.— Ah! privi Otilia curios, =i tu e=ti sentimental?Felix t[cu.— Nu =tii c[ onora\ii no=tri p[rin\i aveau inten\ia s[ ne

c[s[toreasc[? Ca la chinezi, mi se pare!Cum Felix l[sase capul ]n jos ]ncurcat, Otilia ]l analiza

foarte serios:— Tu n-ai nici o prieten[, n-ai iubit niciodat[? Aha, ]n\eleg,

interpret[ ea t[cerea, domnul e timid sau discret.Otilia continu[ sa frunz[reasc[ fotografiile, apoi recomand[

c[lduros lui Felix fiecare din c[r\ile sale, pun`ndu-i-le generospe bra\e, ]n sf`r=it ]=i aduse aminte ]nsp[im`ntat[:

— Vai, am uitat ma=ina de c[lcat! S[ =tii c[ s-a r[cit, =i amat`ta treab[!

+i l[s`nd toate balt[, se repezi furtunos pe sc[ri ]n jos.Cur`nd, din curte, se auzir[ fredon[rile Otiliei.

Felix ]=i alese o carte, L’homme à l'oreille cassée de Ed. About,=i cobor] =i el ]n gr[din[, a=ez`ndu-se pe o banc[, unde ]ncepus[ citeasc[. Era pl[cerea lui cea mare, pe care =i-o satisf[ceacum putea, ]mprumut`nd c[r\i sau, c`nd avea bani, cump[r`nd.}n odaia pe care =i-o p[strase ]n casa de pe strada L[pu=neanu,avea de pe acum o mic[ bibliotec[. Citi astfel o bun[ bucat[de vreme. C`nd ]=i ridic[ capul din carte, Otilia disp[ruse culucrurile =i c`ntecele ei. Marina se ]ndrepta greoi spre cas[, cuun vraf de farfurii. Soarele era sus pe cer, totu=i ]nc[ vreo or[nimic nu se-nt`mpl[ =i Felix continu[ lectura. Cu felul luiaccelerat de a citi, ]nghi\ise trei sferturi din volum, c`nd poartase deschise =i ap[ru pe ea mo= Costache, ]n haine albe de dril

Enigma Otiliei

39

=i cu o panama pe cap, zg`rcit[ de vechime =i multe sp[l[ri.Era foarte vesel, judec`nd dup[ \uguierea groaselor buze, =i\inea la subsuoar[, cu mare grij[, un pache\el ]nvelit ]n jurnal.Nu mult dup[ aceea, Otilia strig[ tare din cas[ pe Felix,poftindu-l la mas[. Sufrageria, v[zut[ ziua, era o ]nc[pere tota=a de ]nalt[ ca toate od[ile de jos, p[r`nd din cauza ]n[l\imii]ngust[, de=i ]n realitate era destul de larg[. Mobila era greoaie,de nuc, cu ciubucuri fantastice =i mari ca ni=te bombe, iar pringeamul bufetului se ghicea o dezordine general[. Mo= Costache,Otilia =i Felix se a=ezar[ la trei din laturile mesei =i Marina]ncepu s[ aduc[ la mas[. Felix observ[ c[ m`nc[rurile erauprea abundente, parc[ destinate unui num[r mai mare depersoane, sau g[tite cu voluptate, dup[ o ]ndelung[ foamete.B[tr`nul m`nca cu mare l[comie, v`r`nd capul ]n farfurie, ]nvreme ce Otilia gusta cu indiferen\[. Bucatele erau nu numaicopioase, dar =i numeroase, ceea ce nu mir[ deloc pe mo=Costache, care m`nca din toate. Al[turi de tac`muri \inea subatent[ supraveghere pachetul ]nvelit ]n jurnal.

— Otilia, d[du afar[ ]n sf`r=it secretul mul\umirii saleb[tr`nul, mi-a dat Pascalopol s[-i pl[tesc chiria =i, din gre=eal[,mi-a dat cu o sut[ de franci mai mult.

Felix ]n\elese vag c[ mo= Costache f[cea lui Pascalopolunele comisioane =i se g`ndi =i la oficiul de tutor al b[tr`nului.Cumula va s[ zic[ c`teva atribu\iuni de soiul acesta. Atunci]=i d[du seama c[ nu =tia cu ce se ocup[ propriu-zis b[tr`nul.Otilia devenise palid[ =i sc[pase furculi\a din m`n[.

— Dar, papa, nu i-ai dat ]napoi?— Ha! f[cu mo= Costache, mirat ca de o ipotez[ absurd[.Otilia arunc[ =ervetul =i merse spre locul lui mo= Costache,

pe marginea scaunului c[ruia se a=ez[, ]nconjur`nd capul chelal b[tr`nului cu cele mai subtile m`ng`ieri.

— Papa drag[, dac[ m[ iube=ti, trebuie s[-i ]napoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa drag[, scoate banii.

+i ]ncepu s[ v`re degetele prin buzunarele de la vest[ aleb[tr`nului, ale c[rui spr`ncene erau l[sate ]n jos de o comic[sup[rare, ]n vreme ce buzele r`deau de g`dilitur[. }n fine, Otilia

40

G. C[linescu

descoperi ]n fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, cefur[ confiscate, spre ciuda lui mo= Costache, care totu=i nuobiect[ nimic =i se puse s[ m[n`nce mai v`rtos. Masa se sf`r=i]nfr-o indispozi\ie general[, =i Felix g[si nimerit s[ se strecoaret[cut ]n odaia lui, unde se a=ez[ s[ termine lectura romanuluilui Ed. About. Mai t`rziu, cu o alt[ carte ]n m`n[, cobor] ]ngr[din[ =i se a=ez[ s[ citeasc[ ]n chio=c. Curtea era pustie, to\iintraser[ ]n cas[ =i chiar Marina nu se z[rea, ceea ce da deb[nuit c[ obi=nuia s[ doarm[ dup[-amiaz[.

Pe la orele =ase, o tr[sur[ cu doi cai albi, aceea=i din searaprecedent[, se opri ]n fa\a por\ii, =i din ea cobor] Pascalopol,]mbr[cat ]ntr-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cufloare la butonier[ =i cu canotier[ pe cap. Pascalopol deschisevoios porti\a =i u=a gotic[ de la intrare, st`rnind schel[l[itulprelung al clopo\elului. Glasul Otiliei r[sun[ aproape numai-dec`t =i se auzir[ totodat[ tropotele furtunoase pe scar[.Pascalopol intrase ]n[untru, dar geamurile od[ilor din curtefiind deschise, se auzeau de afar[ fr`nturi de convorbire. Otiliaspunea lui Pascalopol s[ a=tepte s[-=i pun[ p[l[ria. Pu\in dup[aceea, Otilia ie=i pe u=[, urmat[ de Pascalopol =i de b[tr`n,care-=i freca m`inile foarte mul\umit. Otilia era ]mbr[cat[ curochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivit[ cu dantel[,iar m`inile ]i erau p`n[ la cot ]nm[nu=ate. Avea =i o umbrel[,de asemeni cu garnitur[ de dantel[. Ceea ce izbi pe Felix,care privea din chio=c, fu nu veselia volubil[ a Otiliei, c`tsatisfac\ia re\inut[ a lui Pascalopol, care nu se clasa delocprintre sentimentele paterne. Mo= Costache ie=i p`n[ ]n poart[.Otilia f[cu un gest de adio cu m`na, =i tr[sura porni. Nu trecumult =i se strecur[ afar[ pe poart[ =i b[tr`nul cu panamaua lui.Felix r[mase singur, oarecum surprins c[ nimeni nu-i notific[plecarea sau nu-l ]ntreab[ ce are de g`nd s[ fac[, a=a cum eraobi=nuit acas[. Neav`nd cui cere ]nvoirea de a pleca =i el, secrezu ]ndatorat s[ r[m`n[ ]n gr[din[ =i continu[ lectura. Maispre sear[, un factor po=tal, mi=c`nd cu m`na o scrisoare, strig[c[tre el: „Domni=oara Otilia M[rculescu!“ Felix se apropie cunesiguran\[.

Enigma Otiliei

41

— Aici st[ domni=oara Otilia Giurgiuveanu, zise el.— Eu am adus mereu aici la domni=oara Otilia M[rculescu,

ripost[ factorul, sigur pe experien\a lui.Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din

m`inile factorului, arunc`nd o privire piezi=[ lui Felix. Acestase retrase confuz ]n chio=cul lui, cu des[v`r=ire dezorientat.De ce Otilia, c[ci nu putea fi dec`t ea, s[ se cheme M[rculescu,=i nu Giurgiuveanu? S[ nu fie fata lui Costache i se p[rea oimposibilitate, =i ipoteza aceasta aproape nu-i str[b[tea mintea.Otilia ]i zicea lui mo= Costache „papa“ =i era legat[, cumar[tau fotografiile, de toate momentele familiei, sem[n`nd dealtfel cu r[posata ei mam[. Neobi=nuit cu complica\iilefamiliale =i aduc`ndu-=i aminte de primirea ciudat[ din searatrecut[, Felix avu o clip[ spaima de a nu fi gre=it cu adev[ratadresa =i de a nu se afla cumva la alte persoane. Dar aceast[explica\ie senza\ional[, hr[nit[ de amintirea lecturilor lui deromane poli\iste, se spulber[ repede ]n fa\a sentimentuluirealit[\ii. Pe mo= Costache, pe Otilia, pe to\i ceilal\i ]irecuno=tea foarte bine, se afla, nici vorb[, ]n mijlocul familieilui, pu\in schimbat[ ]n fizionomia ei din cauza dep[rt[rii =i av`rstei. Felix descoperi =i pe foile c[r\ii, al[turi de nenum[ra\i„Otilia“, „Tili“, c`te un „Otilia M[rculescu“. Probabil, g`ndiel, Giurgiuveanu avea dou[ nume, sau =i-l schimbase pe celvechi (aceast[ oscila\ie era foarte obi=nuit[ acum c`tevadecenii). Pe c`nd ]ns[ se plimba prin gr[din[, ochii ]i c[zur[ peun fragment de carte po=tal[, c[lcat[ ]n picioare, adus[ de v`ntde prin gunoaie. Pe ea se citea limpede: „Const. Giurgiuvénu“.Va s[ zic[, pe mo= Costache tot Giurgiuveanu ]l chema. V`rsta]i d[du lui Felix imboldul de a dezlega taina, ]ns[ deocamdat[problema trebuia am`nat[, pe Marina neput`nd-o ]ntreba f[r[ adovedi c[ nu-=i cunoa=te nici m[car rudele.

Abia pe la orele nou[, tr[sura cu cai albi reap[ru ]n fa\apor\ii. De ast[ dat[, ]n afar[ de Pascalopol =i Otilia, pebancheta din fa\a lor =edea ghemuit =i mo= Costache. Marinafu strigat[ s[ ia un morman de pachete din tr[sur[. Pascalopol,g[sind c[ e cald, propuse s[ mearg[ cu to\ii ]n chio=c, sprecare se =i ]ndrept[.

42

G. C[linescu

— Aha, zise el afabil c[tre Felix, dumneata erai aici? Cummerge? Nu ie=i nic[ieri, nu te duci ]n ora=?

— S[-l lu[m =i pe el cu tr[sura! strig[ Otilia, care-=i lep[dasep[l[ria =i m[nu=ile.

— S[-l lu[m, fire=te, de ce nu? consim\i Pascalopol cuamabilitate, dar pu\in contrariat. Apoi ad[ug[: Crezi c[dumnealui o s[-i fac[ pl[cere sa-=i piard[ vremea cu oamenide v`rsta mea? Tinerii vor sa fie liberi.

Felix g[si primejdios s[ ia o atitudine ]ntr-un fel sau ]ntr-altul,dar Otilia ]=i trecuse bra\ele sub\iri ]n jurul g`tului lui Pascalopol.

— Vai, ce prostii spui, dumneata om ]n v`rst[! Las[ s[-llu[m =i pe el.

Prin inima lui Felix trecu un fior de nepl[cere nel[murit[,]ns[ Pascalopol se ar[t[ fericit =i s[rut[ printr-o aplecare acapului m`na Otiliei de pe um[rul s[u drept. Marina arunc[ ofa\[ de mas[ peste masa de tabl[ =i ]n cur`nd se v[di con\inutulpachetelor ]n care se aflau lucruri de m`ncare fine, felii depateu, br`nzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemat[, lacererea lui Pascalopol, =i Aglae, care sosi pe o porti\[ dind[r[tulcasei, ]nso\it[ de Aurica =i de Simion, cu broboada pe el =i cughergheful ]n m`n[. La lumina unei l[mpi at`rnate de grindachio=cului, ]ncepu o cin[ improvizat[, la care fu invitat =i Felix=i la care se ilustrar[ prin l[comie mo= Costache, Aglae =iSimion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de m`ncare. }nschimb, b[u cu sorbituri ]ncete din vinul turnat de Pascalopol.O astfel de cola\iune la ora mesei, ]ntr-o cas[ ]n care se g[tise=i ]n care gazda putea organiza o cin[ ]n regul[, mir[ pe Felix.}ns[ el ]ncepuse s[ se obi=nuiasc[ cu ciud[\eniile locului.

Pe la orele zece, Pascalopol, Aglae, Aurica =i Costache]ncepur[ s[ joace c[r\i. Jucau pe bani, =i Aglae se ]mprumutasedin nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totu=i Felix avuimpresiunea c[ cel pu\in acesta din urm[ nu =edea acolo dinpatima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea st[p`npe sine ca s[ se lase, din vi\iu, ciugulit de to\i. Era evident c[el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, =i c[ joculde c[r\i era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe

Enigma Otiliei

43

care nu =i-l explica bine, c[ leg[turile lui de rudenie, oric`t de]ndep[rtate, cu Otilia, =i de veche intimitate ]i d[deau dreptuls[ cenzureze purt[rile ei. Pascalopol nu-i era antipatic, darv[ditele lui aten\ii pentru Otilia i se p[reau scandaloase. Dela ]nceput ghicise ]n Otilia o prieten[ de v`rsta lui, un factorfeminin care-i lipsise. C[ o fat[ de optsprezece ani ar[ta at`tainteres pentru un om ]n v`rst[, asta i se p[rea ciudat. Mai curiosera c[ ceilal\i nu erau scandaliza\i. Dac[ mo= Costache p[reade-a dreptul ]nc`ntat =i specula cu umilin\[ aceast[ situa\ie,Aglae =i Aurica nutreau ]n priviri invidia.

— V[ plimba\i mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onora\i niciodat[...

— Vai! se disculp[ patetic Pascalopol, dar f[r[ s[ ]ncurajezevreo interpretare precis[.

— Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acr[ Aglae, dumnealuicaut[ temperament, ]ndr[zneal[, cum au fetele de azi. Acumnu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. +tii tu s[pui picior peste picior =i s[ te sp`nzuri de g`tul b[rba\ilor?

Pascalopol f[cu un gest de repro= cu ochii c[tre Aglae,Costache r[suci o \igare, ud`nd-o cu limba, cu o expresie deabsen\[ des[v`r=it[, iar Otilia, care sta ]n spatele lui Pascalopol,se desprinse u=or =i se a=ez[ l`ng[ b[tr`n.

— Pascalopol, continu[ Aglae cu vocea ]ngro=at[, dumitale\i-ar trebui o femeie bl`nd[, nu prea t`n[r[, care s[ te stimeze,nu o z[natic[...

Mo=ierul se ]ncrunt[, indispus, =i c[ut[ o sc[pare cu ochii]nspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. }n cur`nd se auzir[ dincas[, pe fereastra deschis[, undele picurate ale pianului. Otiliac`nta Vals ]n do diez minor de Chopin cu foarte mult[ delicate\e=i cu o austeritate tehnic[ ce descoperea pe eleva de Conservator.Pascalopol ]ntoarse capul cu o mare satisfac\ie, av`nd aerul aprimi un omagiu personal. Aurelia r[mase indiferent[, de-oindiferen\[ f[cut[, Aglae ]ns[ d[du dovezi de impacien\[, ca =ic`nd o musc[ ar fi sup[rat-o. }n sf`r=it izbucni, tr`ntind o carte:

— Grozav e de agasant pianul [sta! (Apoi strig`nd:) Otilio!d[-l ]ncolo de pian, =tii c[ m[ enerveaz[! (Mai ]ncet, c[tre

44

G. C[linescu

ceilal\i:) Ori =tii s[ c`n\i, ori nu. Pianul cere talent... Didinac`nta bine!

Judecata era de o nedreptate scandaloas[ =i se vedea c[nu vine dec`t din r[utate. Pascalopol ]ncerc[ s[ ]mbl`n-zeasc[ situa\ia.

— Cocoan[ Aglae, azi e=ti r[u dispus[. Domni=oara Otiliac`nt[ minunat, e o artist[.

Aurica l[s[ capul ]n jos, str`ng`ndu-=i buzele ]ntre din\i.— A=a e=ti dumneata, galant, mai arunc[ Aglae o ]n\ep[tur[.

Mai bine mi-ai spune ce s[ fac cu Titi, c[ sunt foarte sup[rat[.L-a l[sat corigent iar... ]l persecut[... fiindc[ el e timid, nu e]ndr[zne\ ca al\ii... a fost =i bolnav. Poate cuno=ti pe cineva,s[ pun[ o vorb[ bun[ la toamn[...

— Punem, punem, cum s[ nu, se oferi Pascalopol, ]ntotdeauna]ndatoritor, dar eu zic ca p`n[ atuncea s[-l prepare cineva, cas[ fim mai siguri.

Felix =edea pe o banc[ ]n apropierea chio=cului, ]n b[taialuminii, nehot[r`ndu-se s[ plece, c`t[ vreme Otilia se aflaprin preajm[. Deodat[ auzi glasul f[r[ densitate al Aurichii,voit persuasiv:

— Putem s[ rug[m pe domnul Felix, mam[, cred c[ n-ares[ ne refuze!...

— Chiar c[ s-ar putea, dac-ar vrea dumnealui.Felix se ]nvoi bucuros, =i pu\in dup[ aceea, c`nd i se p[ru

mai priincios, d[du bun[ seara =i se retrase. C`nd ajunse ]ngeaml`cul de sus, care privea ]nspre gr[din[, v[zu pe Otiliast`nd la o fereastr[ deschis[. Conversa\ia de jos =i incidentulcu pianul o indispusese probabil, =i acum se refugiase aici,f[r[ s[ ias[ din raza lui Pascalopol. Z[rind pe Felix, Otilia ]lchem[ ]n =oapt[.

— Ce faci? Vino aici!C`nd Felix se rezem[ de canatul ferestrei, Otilia ]i spuse

tot ]ncet:— Nu =tii ce viper[ este tanti Aglae asta! Uf!Ca =i c`nd ar fi b[nuit o inimici\ie, Aglae, care-i z[rise ]n

treac[t sub sclipirile lunii, zise tare de jos:

Enigma Otiliei

45

— Otilio, s[-l aduci m`ine pe dumnealui la noi!— Da, tanti, r[spunse cu o miere teatral[ Otilia, f[c`nd o

str`mb[tur[ cu ]n\eles lui Felix, are s[-i par[ foarte bine lui Titi!}ns[ numaidec`t ad[ug[ ]ncet lui Felix:— S[ vezi ce prost e!Pascalopol implor[ pe Otilia s[ se coboare. Aglae, ca s[ nu

supere prea mult pe mo=ier, se asocie =i ea, conciliant[:— Dar vino jos, Otilio, ce stai acolo?!Otilia f[cu un semn de adio lui Felix, care intr[ ]n odaia lui

=i se culc[. T`rziu de tot, c`nd se trezi o clip[ din somn,]ntunericul se sub\ia crepuscular =i un coco= c`nta. Lui Felix ise p[ru c[ aude trosnitura u=ii gotice de la intrare =i, pu\indup[ aceea, rostogolirea ro\ilor unei tr[suri.

46

G. C[linescu

III

}n ziua urm[toare, Felix nu merse ]n casa Aglaei, fiindc[Marina aduse =tirea c[ Simion e „r[u“. Otilia l[muri lui Felix]ntr-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discre\iune carese dovedi mai t`rziu felul ei propriu de a fi, afar[ de clipele deumoare sarcastic[. Simion, omul a=a de bl`nd =i p[r`nd chiarstupid, care broda, cu o broboad[ ]n spate, avea din c`nd ]nc`nd toane, considerate ca „p[catele lui“, =i atunci „dezgropamor\ii“. F[cea scandal, =i toat[ lumea din cas[ t[cea. Simionfusese ]n tinere\e alt om dec`t cel care se vedea, avusese ovia\[ agitat[, aventuri de dragoste, scandaluri.

— }n sf`r=it, ]ncheie Otilia scurta noti\[ biografic[, ai s[vezi tu mai t`rziu!

}ntr-o zi, c`nd nici Otilia, nici b[tr`nul nu erau acas[, Auricar[s[ri ]n fa\a lui Felix.

— Vrei s[ vii la noi? ]ntreb[ ea pe Felix.La lumina zilei, cu tot p[rul ]mpletit ]n jurul capului, i se

p[ru t`n[rului mai strident[. Fa\a palid[ =i supt[ ]i era pudrat[prea tare, =i ]n toat[ f[ptura se recuno=tea o inten\ie deimpruden\[ cu at`t mai st`ngace, cu c`t fizicul ei era lipsitde orice atrac\ie feminin[. Felix consim\i cu capul. AtunceaAurica ]l conduse spre fundul gr[dinii, deschise o porti\[ dinst`nga =i p[=ir[ ]n curtea vecin[, care era p`n[ la un punctasem[n[toare cu cea de dincoace, cu deosebirea c[ totp[m`ntul era ]mp[r\it ]n straturi de o exactitate =i o supra-decora\ie sup[r[toare. Apoi intrar[ ]ntr-o sal[ =i de aci ]ntr-oodaie, care trebuia s[ fie un soi de salon, ]n care se afla osofa larg[ cu prea multe perne =i un num[r de fotolii de ripsverde, de stil vechi =i neprecis, cu bra\ele de asemeni ]nc[rcatede perne. O cur[\enie =i o ordine de sanatoriu ]nghe\au totul,

CUPRINS

Enigma Otiliei

47

iar atmosfera era ]nc[rcat[ de un miros p[trunz[tor de ulei.Provenien\a mirosului era, precum v[zu Felix, pe dat[ ce sea=ez[ pe un fotoliu la invita\ia Aureliei, de la un num[rincalculabil de tablouri ]n ulei, puse ]n rame grele bronzate,care acopereau aproape ]n ]ntregime pere\ii anticamerei =i aisalonului. Felix, care se a=tepta sa fie chemat spre a facecuno=tin\[ cu Titi cel corigent, v[zu c[ Aurica ar[ta predispozi-\iuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Sim\ind parc[o obiec\ie, Aurica se scuz[:

— Titi s-a dus cu mama ]n ora=, s[-=i cumpere vopsele.Trebuie s[ soseasc[ ]n cur`nd.

Urm[ o clip[ de t[cere, ]n care Felix c[uta cu mintea unc`mp de convorbire. }ns[ Aurica avea unul dinainte.

— Te sim\i bine la mo= Costache?}ntrebarea era pus[ ]ntr-un chip a=a de comp[timitor, ]nc`t

includea =i un r[spuns. Felix r[spunse cu franche\e:— M[ simt foarte bine.Aurica nu ]nregistr[ aceast[ declara\ie =i-=i continu[

sentimentul ei, preg[tit dinainte.— Dumitale, cum e=ti f[r[ p[rin\i, \i-ar trebui o familie

a=ezat[, ]n care s[ te sim\i ca acas[.Lui Felix, c[ruia orice aluzie la faptul c[ era orfan ]i era

sup[r[toare ca o umilire nedreapt[, i se p[ru curioas[ insinua\iadomni=oarei cu b[rbia ascu\it[.

— La unchiul Costache sunt ca acas[, =i domni=oara Otiliami-este... ca o sor[.

Aurica bo\i pu\in buzele =i, dup[ oarecare trecere de timp,spuse bl`nd, l[s`nd a se ]n\elege numeroase laturi grave:

— N-ar fi rea Otilia, dac[ n-ar fi fals[. Cel pu\in ]ntruc`tm[ prive=te.

Felix, r[nit mai mult dec`t s-ar fi a=teptat, min\i cu vioiciune:— M[ mir c[ spune\i asta. Otilia are numai cuvinte bune

despre dumneata.Domni=oara z`mbi cu ne]ncredere mali\ioas[ =i, l[s`nd

capul ]n jos, vorbi ca =i c`nd ar fi fost silit[ de fapte s[ sedest[inuie:

48

G. C[linescu

— Vezi c[... se spun multe lucruri grozave despre purt[rileOtiliei... E de vin[ mo= Costache, care o r`zg`ie. A=a suntfetele f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i.

S`ngele n[v[li ]n obrajii t`n[rului. Indignarea se amesteca=i cu temerea ca insinua\iile domni=oarei s[ nu fie adev[rate,dup[ c`te lucruri neobi=nuite v[zuse ]n c`teva zile. ChipulOtiliei, care ]i r[s[rea ]n minte, ]i spunea ]ns[ c[ b`rfeala erane]ntemeiat[. Surprins totu=i c[ Aurica numea pe Otilia fat[f[r[ c[p[t`i =i f[r[ p[rin\i, se preg[tea s[ cerceteze pe ascu\itadomni=oar[, c`nd se auzir[ pa=i gravi, =i Simion ap[ru ]n pragulu=ii. Privea cu ochi care vor s[ intre ]n vorb[, dar nu deschideagura. Aurica f[cu prezent[rile:

— }\i prezint pe tata.— Tulea! explod[ deodat[ b[tr`nul =i ]ntinse o m`n[

viguroas[.Fiindc[ Felix r[mase consternat, ne]n\eleg`nd sonurile,

Aurica explic[:— Tata se cheam[ Tulea, Simion Tulea, nu =tiai?— I-ai ar[tat pernele mele? ]ntreb[ preocupat Simion.— Tata lucreaz[ de mult perne de etamin[, ca s[-=i omoare

timpul, explic[ Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot cevezi aici e f[cut de el. Tata =i picteaz[.

Aurica lu[ una c`te una pernele =i le puse sub ochii luiFelix, ]n vreme ce Simion le urm[rea mi=c[rile plin de o vizibil[m`ndrie. Broderiile erau f[cute cu foarte mult[ ]ndem`nare,]ns[ cam b[t[toare la ochi =i de un desen banal. Felix fu purtatapoi prin fa\a tablourilor, care, precum i se spuse, erau operalui Simion =i a lui Titi. Simion avea numai c`teva =i ]ncepu s[le arate cu degetul c[tre Felix, c[ut`ndu-i cu insisten\[aprobarea pe fa\[.

— Ce zici de [sta, dar de [sta?}i povesti ]mprejur[rile ]n care le-a pictat pe fiecare =i de

unde-i venea ideea. Picturile lui Simion =i ale lui Titi, mai cuseam[ ale acestuia din urm[, erau de o dexteritate indiscu-tabil[. M`na =tia s[ ]ntind[ bine culoarea, desenul era ]ngrijit,=i ]n chiar diformit[\ile unor portrete se sim\ea voca\ia unor

Enigma Otiliei

49

m`ini de probabili arti=ti. Nu erau ]n nici un caz picturilestridente care se confec\ioneaz[ prin pensionatele de fete. Cutoate acestea, at`t ]n forma, c`t =i ]n cantitatea picturilor sev[dea un ridicol, la ]nceput inexplicabil. Gra\ie comentariilorlui Simion =i unui examen mai atent, taina fu l[murit[. Nici untablou nu era original. Toate copiau c[r\i po=tale ilustrate, cli=eede prin c[r\i de calitatea cea mai proast[ uneori =i mai pueril[,=i un ochi expert ar fi descoperit =i cauza unor stranii efecte dest`ng[cie. Desene ]n peni\[ neagr[ erau tratate de cei doi arti=ti]n ulei de dou[ tonuri, negru =i alb, pastelul sau acuarela deasemenea erau imitate servil ]n culori grase. Ochiul pictoruluiavea o ]nsu=ire ]nn[scut[ de a combina armonios liniile =iculorile, dar inteligen\a lui nu putea s[ discearn[ ]n nici un felra\iunea structurii modelului =i s[ interpreteze din nou. Petelerumene din obrajii unei feti\e zugr[vite, probabil ]n acuarel[,deveniser[, ]n ulei, prin ne]n\elegerea procesului real dedifuziune a luminii, ni=te lacuri de rubin f[r[ nici o leg[tur[ curestul, dar de o \es[tur[ coloristic[ nu lipsit[ de gra\ie. Felixocoli pere\ii celor dou[ od[i cu bizarele colec\iuni =i se ar[t[,din polite\e, foarte ]nc`ntat, spre m`ndria tuturor. }ntre timp ]=if[cuse apari\ia ]n anticamer[ un alt Simion, t`n[r =i mai slab.O clip[ f[cu mi=carea, v[z`nd un str[in, de a se strecura ]nd[r[tpe u=[, dar Aurica merse dup[ el =i-l aduse ]napoi, f[c`nd noiprezent[ri:

— Iat[-l =i pe fratele meu Titi, cred c-o s[ v[ ]mprieteni\i.Titi Tulea p[rea =i era ]ntr-adev[r mai ]n v`rst[ dec`t Felix,

cu c`\iva ani. O u=oar[ musta\[ =i b[rbia despicat[ ]n dou[, ]ncare c`teva tuleie mai lungi schi\au barbi=onul lui Simion, ]id[deau un aer matur, care f[cea din uniforma =colar[ unadev[rat ve=m`nt militar. Era un t`n[r bl`nd =i cu ]nf[\i=aremodest[, care pl[cu numaidec`t lui Felix, gata s[ pun[ la]ndoial[ temeinicia judec[\ii Otiliei. Titi, foarte respectuos fa\[de Felix, cu toat[ deosebirea de v`rst[, ]i ar[t[ culorile pecare le cump[rase, ]i dest[inui planurile de lucru, sco\`nd unpachet de ilustrate engleze=ti =i altele cu trandafiri =i fructe,semnate Klein. Voia s[ le trateze pe toate ]n ulei. Toate acestea

50

G. C[linescu

erau spuse cu o pasiune ordonat[, calm[. Felix ]l ]ntreb[ de cenu picta dup[ natur[, dar Titi r[mase nedumerit de aceast[propunere, al c[rei sens nu p[ru s[-l ]n\eleag[, explic`nd c[nu-i place s[ zugr[veasc[ dec`t dup[ modele. Felix ]i vorbi detalentul lui =i de interesul de a-i da o ]ndrumare original[. Titistr`nse din spr`ncene =i reveni la detaliile lui. Vocabularul luiFelix ]l sup[ra ]n chip v[dit. Titi ]l ]ntreb[ apoi cum a c[l[torit,unde a f[cut liceul =i ]ncepu s[-i povesteasc[ ]nt`mpl[ri din=coal[, s[-i fac[ portretul profesorilor ]ntr-un stil naiv, darcomunicativ. }i spuse f[r[ ]nconjur c[ a r[mas repetent de c`tevaori =i corigent, pun`nd totul pe socoteala absurdit[\ii profesorilor=i a programului. Felix ]l ]ntreb[ asupra c[r\ilor citite =i, tr[it ]natmosfera de la Ia=i, mai informat[, ]i ceru opiniunea asupraunor scriitori moderni care colaborau la noua revist[ Via\arom`neasc[. Titi r[mase cam indispus de aceste ]ntreb[ri,m[rturisind c[ nu are timp de citit =i c[ lectura ]i d[ dureri decap, c[ totu=i, dac[ i s-ar procura „o carte frumoas[“, ar ]ncercas-o citeasc[. Felix ]i f[g[dui una. Aurica l[muri lui Titi scopulvenirii lui Felix:

— Titi, domnul Felix s-a oferit s[-\i ajute s[ te prepari pentrucorigen\[.

Titi aprob[ supus din cap, f[r[ s[ arate nici o repulsie de aprimi ]ndrum[ri de la cineva mai t`n[r dec`t el, ]ns[ c`ndFelix se ar[t[ gata s[ ]nceap[ prepararea, ]l rug[ s[ am`nepentru dup[-amiaz[ =edin\a, acum nesim\indu-se bine dispus.Aurica privea cu mare afec\iune pe acest vl[jgan molatic =icrezu de cuviin\[ s[ dea lui Felix aceast[ explica\ie:

— El e foarte debil, =i mama nu vrea ca el s[ se oboseasc[prea mult. Destul ]=i bate capul cu pictura.

Simion aprob[ din cap.— Ei, strig[ Otilia din mijlocul sofalei, unde, =ez`nd

turce=te, cosea ceva, c`nd Felix trecu prin fa\a u=ii deschise aod[ii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzitc[ te-a chemat ]n lipsa mea!

Felix se opri ling[ u=[, ]ncurcat.— Intr[ ]n[untru, vino aci l`ng[ mine.

Enigma Otiliei

51

+i Otilia ]=i str`nse pu\in picioarele sub\iri, ca =i c`nd Felixar fi trebuit s[ se a=eze al[turi ]n aceea=i pozi\ie.

— Desigur c[ \i-a spus c[ sunt z[p[cit[!— Mai r[u! m[rturisi Felix.Otilia ridic[ ochii pu\in cam palid[ =i puse o m`n[ pe

bra\ul t`n[rului.— +i tu, Felix, crezi?— Nu! r[spunse acesta dup[ un scurt examen de con=tiin\[.— Dar ce \i-a spus? Desigur, prostii despre Pascalopol!Felix t[cu pu\in, apoi,